Sunteți pe pagina 1din 219

Cluj - Napoca | 2011

Ozana BUDAU | Adela PER.E

METAFORE PSIHOTERAPEUTICE

Editura ASCR

2011
Acest e-book face parte din proiectul editorial al Editurii ASCR, intitulat

mbunata.irea nivelului de cuno.tin.e .i abilita.i n dezvoltarea personala


(managementul anxieta.ii,
stresului .i al echilibrului via.a personala-via.a profesionala) prin crearea de
instrumente inovative
TIC .i dezvoltarea de metode e-learning n nva.area .colara.

Proiectul a fost sprijinit de Administra.ia Fondului Cultural Na.ional (AFCN),


categoria Noile Media 35 (NM
35).

Autori e-book

Psihologi: Ozana BUDAU | Adela PER.E

Lectura: Diana Breaz

Echipa de crea.ie:

Scenarii: Ozana Budau | Adela Per.e

Foto/video: Sebastian Vaida | Marius Ioan Groza

Animatie video: Tudor Fat

Editare foto/video/audio: Sebastian Vaida | Marius Ioan Groza | Rafael Oros

Graphic design: Rafael Oros

Coperta: Marius Ioan Groza

Actori: Filip Odangiu | Lucian Rad | Irina Iuliana Damian | Adela Perte |
OzanaBudau| Anca Balaj |
Gabriel Natea | Sebastian Vaida

Copyright 2011 Editura ASCR

Toate drepturile rezervate.

Reproducerea integrala sau par.iala a textului, stocarea sa ntr-o baza de date .i


transmiterea acestuia n
orice forma sau prin orice mijloace, fara acordul prealabil n scris al editurii,
sunt interzise .i se pedepsesc
conform legii.

ISBN 978-606-8244-30-3
Cuprins

No.iuni generale

Introducere

Frica, un du.man care poate fi nvins

Terapia - un proces de nvatare

Terapia o experien.a de nva.are sau A nvata sa scrii

Anxietatea, o energie care se consuma

Anxietatea o fuga permanenta

Elefantul prizonierul propriei min.i

Ac.iunea face diferen.a

Cautarea fericirii, un mu.chi care trebuie antrenat

Despre decizie

Despre echilibru

Lec.ii de via.a

Despre prezent

Evitarea, a lua calea u.oara n via.a

Evitarea, nchisoare a min.ii

Evitarea, loc de refugiu

Amintirile din cutie

Memoria traumei, o oglinda sparta

Metafora alarmei n tulburarile de anxietate

Metafora lupei n tulburarile de anxietate

Metafora copacului

Resurse
Metafore psihoterapeutice

No.iuni generale

Tehnologiile digitale au devenit noile instrumente pentru crearea, prezentarea


.i distribuirea de informa.ii. Acestea ne penetreaza permanent realitatea .i
creeaza
o lume n care sunetul, fotografia, imaginea video, textul scris coexista pe
aceea.i
pagina.

A.a cum i spune .i titlul, Metafore psihoterapeutice este o carte electronica


(e-book) care ncearca sa explice anumite mecanisme implicate n cauzalitatea sau
n
men.inerea tulburarilor de anxietate. Poate fi accesata u.or .i rapid pe un
computer
personal, pe tablete, telefoane mobile sau e-readere, n confortul fotoliului de
acasa sau la birou, pe strada, n ma.ina. Am ales acest format, deoarece ne permite

diseminarea de informa.ii cu valoare psihoeduca.ionala, prin intermediul resurselor

multimedia (texte, filme, fotografii, audio), ntr-un format atractiv,


interactiv .i u.or
accesibil.

Metafore psihoterapeutice este un e-book destinat speciali.tilor n servicii


de sanatate mentala, dar nu numai. Limbajul folosit .i informa.iile oferite sunt
accesibile .i u.or de n.eles, astfel nct orice persoana care cite.te acest e-
book
poate sa n.eleaga mesajul ei.

E-bookul Metafore psihoterapeutice are o structura care permite accesul la


o baza bogata de resurse online .i offline, prezentate interactiv, pentru a crea o
experien.a de nva.are interesanta .i personalizata.

E-bookul cuprinde metafore construite n jurul mai multor teme: tulburarile


de anxietate, comportamente de evitare, rela.ia gnd-emo.ie-comportament,
decizia, pregatirea pentru schimbare, dezvoltare personala.

Fiecare metafora include un document de baza, n care se descrie metafora,


dinspre care se pot accesa mai multe tipuri de con.inuturi (audio, audio-video,
fotografii, texte) care expliciteaza sau sus.in aprofundarea acesteia. Aceste
resurse
de nivel doi vin cu noi informa.ii despre ceea ce descrie metafora n sine, scopul
fiind acela de a completa ceea ce descrie metafora. De exemplu, citind metafora
Anxietatea o fuga permanenta, pot fi accesate .i resurse de nivel doi, care
explica
rolul expunerii sau al comportamentelor de evitare n tulburarile de anxietate.
Modul n care sunt accesate aceste resurse depinde de fiecare cititor n parte, ele
pot fi accesate n momentul n care se ajunge la ele, apoi se revine la documentul
principal sau pot fi accesate la final, dupa ce metafora a fost citita n
totalitate.
Cititorul le poate accesa de cte ori dore.te, cnd dore.te, iar unele dintre
acestea
pot fi .i descarcate.

E-bookul se adreseaza att psihologilor .i psihoterapeu.ilor, fiind un


instrument util n procesul terapeutic, ct .i publicului larg. Noi va oferim .i un
set de
recomandari generale pentru utilizarea metaforelor prezentate.i despre contextele
cele mai potrivite pentru utilizarea lor, dar dincolo de aceste recomandari,
fiecare
cititor poate gasi alte sensuri sau asocieri, pe care noi nu le-am surprins.
Experien.a
de via.a a fiecaruia este unica, prin urmare, pentru fiecare dintre noi, metaforele

pot dobndi noi sensuri. Fiecare dintre noi poate sa proiecteze .i sa .i gaseasca
un
sens personal, n func.ie de experien.a .i de problemele cu care se confrunta la un

moment dat.

n cazul n care metaforele sunt utilizate de catre psihoterapeut, acesta va


integra .i personaliza metafora n func.ie de simptomatologia .i de istoria
personala
a clientului sau. Sumarizarile, texte adi.ionale, activita.ile, con.inuturile
audio-video
.i graficele sunt astfel construite, nct sa poata fi utilizate n probleme ct
mai
diferite (de exemplu a n.elege nevoia de schimbare .i ce presupune aceasta este
necesara att n cazul tulburarilor de anxietate, ct .i n cazul unor probleme de
cuplu, pierderea unei persoane dragi etc).

Structura e-bookului este una hipertextuala. Hipertextul este o forma de


organizare a informa.iei specifice mediului digital, prin care userul poate avea
acces
rapid .i simultan la con.inuturi text .i audio-video, online .i offline, n func.ie
de
ceea ce dore.te sa afle. Accesnd e-bookul Metafore psihoterapeutice, o persoana
poate sa citeasca o poveste n jurul unei metafore, dar, n acela.i timp, poate
sa acceseze un film care i explica neurofiziologia anxieta.ii sau poate accesa un
document despre cum func.ioneaza mintea umana etc.

Navigarea rapida prin paginile e-bookului .i accesarea con.inuturilor sunt


realizate cu ajutorul link-urilor. Link-urile pot fi cuvinte sau propozi.ii,
semnalate
vizual prin culoarea albastra sau prin iconi.e simbolice.

Pe masura ce avansa.i n exploatarea e-bookului, ve.i observa ca, pe lnga


formatul textului clasic, pute.i accesa mai multe categorii de con.inuturi
digitale:
con.inuturi audio, con.inuturi video, con.inuturi grafice, fotografii. Accesarea
acestor con.inuturi se face printr-un simplu click pe iconi.a sau accesnd link-ul
inserat n document.
Pentru a facilita navigarea dumneavoastra prin e-bookul Metafore
psihoterapeutice va descriem, mai jos, toate iconi.ele pe care le ve.i ntlni .i
care
este func.ia lor:

MENIU accesarea acestei iconi.e va trimite direct spre cuprinsul


e-bookului. Iconi.a este prezenta pe fiecare pagina a e-bookului,
dreapta sus. Astfel, de cte ori vre.i sa va ntoarce.i la cuprinsul
e-bookului, pute.i face acest lucru de pe orice pagina va afla.i,
accesnd iconi.a.

FOTO accesarea acestei iconi.e va trimite spre o fotografie.

AUDIO accesarea acestei iconi.e va trimite spre un document n format


audio.

VIDEO accesarea acestei iconi.e va trimite spre un document n format


video.

DE .INUT MINTE! accesarea acestei iconi.e va trimite spre un document


text sau o fotografie care sumarizeaza con.inuturile prezentate n
metafora psihoterapeutica. Ve.i ntlni aceasta iconi.a la finalul
fiecarei metafore, func.ia ei fiind de pastila/regula care trebuie .inuta
minte la final.

ACTIVITATE accesarea acestei iconi.e va trimite spre o activitate, un


exerci.iu sau o reflec.ie care permite aprofundarea con.inuturilor
metaforei psihoterapeutice.

Aten.ie! Pentru accesarea con.inuturilor online, va trebui sa ave.i acces la


Internet.

Va recomandam sa viziona.i urmatorul tutorial unde ve.i gasi sugestii cu


privire la parcurgerea e-book-ului.
Recomandari generale de utilizare a metaforelor

n cele ce urmeaza, va propunem cteva recomandari pentru utilizarea


metaforelor, nsa, fiind vorba de metafore, utilizarea lor ramne flexibila.
Pornind
de la sugestiile noastre, o persoana poate ajunge la noi asocieri, noi sensuri care
sa
o ajute sa n.eleaga ce i se ntmpla, ce trebuie sa faca etc.

Pentru o mai buna n.elegere a procesului terapeutic .i a ceea ce presupune


acesta, pentru stabilirea rela.iei terapeutice, recomandam utilizarea
urmatoarelor metafore: Terapia este un proces de nvatare; Terapia sau a nvata
sa scrii.

Pentru o mai buna n.elegere a fricii, a tulburarilor de anxietate, diferen.a


dintre
anxietate .i frica, recomandam urmatoarele metafore: Anxietatea, o energie care
se consuma; Anxietatea - o fuga permanenta; Povestea elefantului.

Pentru a n.elege mai bine importan.a schimbarii, a ac.iunii, a felului n care


luam
decizii, cum ne afecteaza acestea via.a, solu.iile pe care le gasim la problemele
cu care ne confruntam, va recomandam urmatoarele metafore: Ac.iunea face
diferen.a; Despre decizie; Despre echilibru; Lec.ii de via.a; Despre prezent;
Cautarea fericirii, un muschi care trebuie antrenat.

Pentru a n.elege mai bine comportamentul de evitare .i cum acesta ne men.ine


anxietatea, care sunt efectele evitarii, care este legatura dintre comportamentul
de evitare .i problemele noastre emo.ionale, va recomandam urmatoarele
metafore: Evitarea, a lua calea u.oara; Evitarea, nchisoare a min.ii; Evitarea,
loc de refugiu; Fuga de tine nsu.i.

Pentru a n.elege mai bine cum amintirea unui eveniment traumatic din trecut
ne poate persecuta prezentul, va recomandam urmatoarele metafore: Amintirile
din cutie; Memoria traumei, O oglinda sparta.

Pentru a n.elege mai bine cum mintea noastra deformeaza realitatea, cum
anxietatea pe care o traim deformeaza felul n care percepem realitatea din jurul
nostru, care este legatura dintre felul n care gndim, ceea ce facem .i ceea ce
sim.im, va recomandam urmatoarele metafore: Metafora alarmei n tulburarile
de anxietate; Metafora lupei; Metafora copacului.

Metafore psihoterapeutice este o solu.ie complementara n tratamentul


tulburarilor de anxietate. Scopul acestei car.i este de a ajuta interven.ia .i tot
ceea ce presupune acest proces. Este ca o pastila terapeutica, care poate ajuta la
depa.irea unor obstacole n terapia/tratamentul tulburarilor de anxietate sau n
alte probleme emo.ionale.

Autorii
Introducere

n limba greaca, substantivul metafora (metapherin) nseamna a duce peste,


a transfera dintr-o parte n alta. Conform dic.ionarelor de specialitate, metafora
este un procedeu artistic prin care un termen obi.nuit (propriu) este nlocuit cu
altul neobi.nuit (figurat), pe baza unei coresponden.e reale sau imaginare. Scopul
acestei nlocuiri este de a obtine o n.elegere superioara, o revela.ie, un nou
sens.

Prin urmare, folosind metafore, noi experien.iem


o situa.ie sau n.elegem un concept nefamiliar, prin
termenii altei situa.ii sau ai unui concept familiar.

ntr-o accep.iune mai larga, termenul de metafora poate fi folosit pentru a


desemna orice text care include compara.ii, analogii, asemanari pentru a facilita
n.elegerea unui concept sau a unei situa.ii. A.adar, o metafora nu poate fi
limitata la
o simpla figura de stil. Ea poate desemna orice sintagma, expresie verbala,
activitate,
comportament sau gest cu o anumita valoare pentru o anumita persoana.

Metaforele nu sunt specifice doar literaturii sau filozofiei. Oamenii .i definesc


zilnic realitatea n termeni metaforici .i folosesc zilnic n limbajul cotidian
exprimari
metaforice, pentru a comunica mai eficient ceea ce simt, ceea ce gndesc. n
literatura de specialitate, se considera ca metaforele sunt utilizate n
organizarea
experientei personale (Lyddon si colab., 2001) .i ca oamenii nu doar scriu si
vorbesc
metaforic, ci si gndesc metaforic (Grant si Oswick, 1996; apud Inkson 2002).

Cei mai mul.i dintre noi exprimam ceea se sim.im apelnd la expresii metaforice
precum: timpul nseamna bani, inima mea este o nchisoare, via.a este un cmp de
lupta n care c.tigi sau pierzi, tacerea este de aur, politica este un dans, ochi
de
vultur. Le folosim att de frecvent, nct nici nu ne mai dam seama ct de
metaforic
vorbim .i ct de mult apelam la metafore pentru a ne face n.ele.i.

Metaforele sunt expresia unui mod de a gndi, de a


concepe .i a n.elege realitatea.

Acesta este punctul de vedere al semanticii cognitive, ai carei reprezentanti,


Lakoff si Johnson, sustin ca ntelegem realitatea prin intermediul metaforelor, un
lucru prin alt lucru, pentru ca ntregul nostru sistem conceptual este structurat
metaforic. Metaforele din limbajul cotidian sunt expresia unui mod de a gndi, de a

percepe .i de a reprezenta lumea, pe noi, pe ceilal.i .i rela.iile cu ceilal.i.


Metaforele sunt o resursa bogata de informa.ii despre
universul nostru interior .i despre experien.ele
noastre de via.a.

Apelam la astfel de formulari, n primul rnd, pentru ca surprind, ntr-un mod


esen.ial .i puternic ncarcat emo.ional o experien.a de via.a .i, n al doilea
rnd,
pentru ca au capacitatea de a transmite un mesaj dincolo de sensul literal,
propriu,
al unui enun.. Metafora devine, astfel, un proces activ de transmitere a
informa.iei,
cu poten.ial de comunicare superior discursului logic, purtator doar de sens.

Sa luam drept exemplu urmatoarea exprimare metaforica:

Ma simt ca ntr-o nchisoare. Orict mi-a. dori sa rezolv situa.ia n care ma


aflu .i sa ma eliberez, nu fac altceva dect sa ma izbesc cu capul de to.i pere.ii.

Enun.ul nu doar comunica ideea ca persoana se confrunta cu o situa.ie sau


cu ni.te probleme pe care nu le poate rezolva, dar comunica .i latura emo.ionala,
dureroasa a experien.ei respective: sentimente de disperare .i izolare.

Mai mult, descrierea unei realita.i interioare sau exterioare, utiliznd termeni
neobi.nui.i (care nlocuiesc termenii obi.nui.i, n baza unei coresponden.e reale
sau imaginare), dobnde.te o putere .i o intensitate plastica/vizuala deosebita.

Apelam la metafore pentru a scoate n eviden.a


anumite mesaje, sensuri, dar mai ales stari
emo.ionale.

Cnd cineva spune: Ma simt ca ntr-o nchisoare, acela.i lucru poate fi exprimat
.i ntr-un discurs logic, medical: Ritmul cardiac este accelerat, cantitatea de CO2

este prea mica .i nu mai exista un echilibru ntre O2 .i CO2 n snge, respira.ia
mi-e
accelerata, nivelul de serotonina este prea mare. Ma simt rau. Nu este gre.it, dar
impactul pe care l are un astfel de mesaj, ra.ional, logic, medical, nu este la
fel de
puternic ca .i acela.i lucru spus folosind o metafora.

Metaforele amorseaza experien.e ncarcate emo.ional, acceseaza n creierul


nostru altfel de trairi, imagini, stari emo.ionale, ceea ce face ca impactul (mai
ales
emo.ional) al unei metafore sa fie mai puternic, n consecin.a mai u.or de re.inut.

Iubirea pe care o simte cineva poate fi descrisa prin fluturi n stomac, sunt cu
capul n printre nori, plutesc de fericire sau poate fi descrisa n termeni de
modificari
fiziologice .i chimice n organism. Ambele mesaje/descrieri sunt corecte, dar
impactul pe care l au este diferit. Utilizarea metaforelor este op.ionala .i, de
cele
mai multe ori, apelam la ele atunci cnd avem de-a face cu stari emo.ionale
(pozitive
sau negative). Ne folosim de metafore pentru a exprima latura emo.ionala a ceea
ce traim sau pentru a accesa/declan.a stari emo.ionale celor carora ne adresam.
Limbajul figurativ, n general, coloreaza .i nsufle.e.te orice conversa.ie.
Metaforele angajeaza procesele imaginative .i gndirea figurativa, depa.ind
structurile logice, lineare ale proceselor cognitive. Utilizate n procesul
terapeutic,
metaforele invita clientul sa iasa din cadrul lui fix de gndire n care s-a
n.epenit, din
cadrul lui de referin.a, pentru a privi altfel situa.ia/problema cu care se
confrunta.
l ajuta .i l stimuleaza, n acela.i timp, pe client sa aiba o alta perspectiva
asupra
problemei sale, sa faca noi legaturi, asocieri care sa-l ajute sa gaseasca mai u.or
o
solu.ie.

Dintotdeauna metafora a fost utilizata pentru a-i ajuta pe oameni sa aiba o


perspectiva diferita asupra lumii .i asupra sensului acesteia. Cu ajutorul
metaforelor,
oamenii .i pot construi noi realita.i, noi sensuri despre felul n care merg
lucrurile,
diferite de ceea ce .i imagineaza sau le e frica. n context terapeutic, metafora
permite ie.irea din tipare, deraparea de le ceea ce o persoana gnde.te n mod
obi.nuit, ncurajnd astfel flexibilitatea cognitiva. Cu ajutorul metaforei, se
creeaza
noi perspective, mai adaptative dect cele existente, care sa permita o noua
abordare, noi ncercari sau decizii, noi comportamente care nainte nici nu intrau
n
calcul.

Metaforele sunt un mod de comunicare expresiv,


plastic, creativ, provocator pentru gndire, care
favorizeaza cautarea .i descoperirea de noi sensuri,
precum .i proiec.ia propriilor experien.e.
Metaforele n context terapeutic

Structura, func.ii, tipologie

Metaforele utilizate n terapie reprezinta un alt mod de a face terapie.


Utilizarea metaforelor n terapie porne.te de la asump.ia ca individul, societatea,

familia, oamenii, n general, .i structureaza realitatea metaforic. Se presupune


ca,
la nivel individual, structura metaforica a realita.ii se compune din .ase
substructuri
reprezentate de sine, ceilal.i, via.a .i rela.ia dintre acestea (sinele n rela.ie
cu
sinele, sinele n rela.ie cu ceilal.i .i sinele n rela.ie cu via.a). Cnd vine
vorba de
familie, structura metaforica a realita.ii este reprezentata de structura familiei,

interac.iunea .i comunicarea n familie. La nivelul societa.ii, structura


metaforica a
realita.ii se reflecta n limbaj .i mituri.

Metafora este un instrument terapeutic de baza n terapia cognitiva. Este


necesara pentru a face posibila evadarea persoanei din lan.urile impuse de un stil
de gndire neproductiv .i pentru a face posibile noi ncercari, noi comportamente.

Metafora este ca un pod care face legatura ntre doua


lucruri pentru a spori n.elegerea lor.

ntruct procesul terapeutic este un proces bazat pe limbaj .i comunicare,


metafora .i limbajul metaforic pot fi instrumente .i resurse terapeutice eficiente
n procesul de nva.are .i de schimbare a comportamentului .i a stilului de gndire

al clientului. Metaforele terapeutice ofera perspective diferite asupra lucrurilor,

alternative de a gndi, de a ac.iona sau de a sim.i. Acest lucru devine posibil,


deoarece metaforele:

. ilustreaza, demonstreaza un punct de vedere;

. normalizeaza ceea ce pare atipic;

. reformuleaza o problema;

. ofera ghidaj spre o anumita direc.ie .i o anumita opinie;

. ofera solu.ii noi;

. faciliteaza reactivarea unor experien.e, a amintirilor pozitive;

. creeaza .i mediaza o noua realitate psihologica ntre terapeut .i client.


O metafora are o structura de suprafa.a (evenimentele, ntmplarile,
povestea n sine) .i o structura de profunzime: mesajul, principiile, morala,
regulile
de conduita pe care le transmite. Diferen.a e data de asocierile facute ntre
aceste
doua structuri. Pentru a se produce schimbarea, clientul trebuie sa n.eleaga
morala,
sa extraga principiile, sa faca asocierea ntre problema sa .i morala/principiul
relevat
de metafora. Aici intervine rolul terapeutului: daca clientul face singur asocierea
sau
descopera morala, terapeutul nu mai are nevoie sa intervina. El doar consolideaza
.i exploateaza metafora n procesul terapeutic. Daca clientul nu reu.e.te sa faca
asocierea, nu descopera morala/principiul metaforei, terapeutul l ajuta, l
ghideaza
sa le descopere .i sa le foloseasca mai departe n procesul terapeutic.

O metafora, n context terapeutic, cuprinde elemente care reprezinta, n mod


simbolic, povestea clientului .i ofera o solu.ie. De aceea, ca terapeu.i, vom alege

metaforele n func.ie de povestea de via.a a clientului, n func.ie de experien.ele


pe
care le-a trait, din limbajul pe care acesta l folose.te.

De exemplu, este ineficient sa folosim expresia este ca .i cum ai conduce


o ma.ina n cazul unei persoane care nu a condus n via.a ei o ma.ina, nu are
permis de conducere, nu are o astfel de experien.a n istoria sa personala.
Utilizarea
acestei metafore n aceasta situa.ie ar fi total ineficienta. Persoana nu are cu ce
sa
faca asocierea, pentru ca nu a trait o astfel de experien.a, nu o n.elege, nu .tie

ce nseamna. Impactul metaforelor depinde foarte mult de ceea ce amorseaza


metafora respectiva n mintea persoanei cu care o utilizam. De obicei, o metafora
amorseaza amintirea unei experien.e traite, o experien.a ncarcata emo.ional,
clara,
n.eleasa, suficient de bogata n detalii, nct persoana sa-.i aminteasca cum a
fost,
ce a facut, ce a trait, pentru a putea face transferul n situa.ia neclara .i
complicata
cu care se confrunta.

Metaforele terapeutice pot fi generate fie de client, fie de terapeut. Adesea,


clientul apeleaza la metafore pentru a exprima ceea ce simte, ceea ce traie.te. n
aceste situa.ii, rolul terapeutului este de a exploata metafora respectiva n
scopuri
terapeutice, cum ar fi: explicarea mecanismului psihologic care sta n spatele
simptomatologiei, direc.ii de interven.ie.

Terapeutul trebuie sa integreze teoria .i cuno.tin.ele


de psihologie n metafora clientului, deoarece
metafora este un cod de acces spre mintea acestuia.
De exemplu:

O pacienta care vine la psiholog pentru o problema de cuplu i vorbe.te


terapeutului despre dificulta.ile de schimbare ale partenerului ei, spunnd: E
ca .i
cum m-a. da cu capul de un perete... nu se schimba nimic.

O femeie diagnosticata cu tulburare depresiva intra n biroul psihologului .i


i spune: Ma simt ca unul din baloanele alea (aratnd spre un tablou cu baloane
plutind n aer, aga.at deasupra biroului).

Un barbat cu alcoolism se plnge terapeutului ca so.ia lui nu se .ine de


promisiunile facute. Terapeutul l ntreaba daca a ncercat sa discute cu aceasta,
la
care barbatul spune Nu. Nu vreau sa deschid o cutie plina cu viermi.

O femeie cu tulburare de anxietate generalizata i spune terapeutului ei: Ma


simt ca .i cum a. fi ntr-o fuga permanenta.

Toate acestea sunt exemple de metafore utilizate de clien.i, identificate n


limbajul lor, ncercnd sa explice ce li se ntmpla, ce simt, ce traiesc. Pentru
ca
procesul terapeutic sa fie ct mai eficient, terapeutul trebuie sa .tie exploata
aceste
metafore n explica.iile pe care i le ofera clientului sau, n strategiile de
interven.ie.
Terapeutul l ajuta pe client, folosind limbajul acestuia (metafora oferita nsu.i
de
pacient), sa faca noi asocieri pentru a n.elege ce i se ntmpla, de ce i se
ntmpla
.i care sunt solu.iile.

Metaforele sunt multifunc.ionale. Pot fi utilizate n


circumstan.e diferite, n scopuri diferite.

Apelam la metafore pentru a conceptualiza procesul terapeutic, pentru


a face mai comprehensibila simptomatologia clientului sau pa.ii care trebuie
urma.i n procesul terapeutic sau pentru a clarifica implicarea,
responsabilitatea .i
angajamentul clientului.

De exemplu:

Terapia este ca .i cum ai urca un munte. Eu nu pot sa-l urc n locul tau, dar pot
sa am o perspectiva de ansamblu .i sa te ghidez, sa-.i semnalizez obstacolele, sa
te
ajut sa le depa.e.ti, sa gase.ti trasee alternative, dar tu e.ti cel care trebuie
sa urce.

Acestea sunt ni.te metafore specifice, care .intesc aspecte clar delimitate
alte procesului terapeutic. Putem numi aceste metafore: METAFORE DESCRIPTIVE.
Acestea sunt metaforele care structureaza sau prezinta realitatea ntr-un mod
nou.
Sau putem apela la metafore pentru a motiva .i a ghida clientul n procesul
terapeutic, pentru a oferi speran.a .i ncredere n posibilitatea schimbarii.
Acestea
au ca scop transpunerea demersului terapeutic ntr-un context mai general,
spiritual,
de transformare .i cre.tere personala. Pot sa dea un nou sens trecutului nostru,
vie.ii noastre.

De exemplu:

Unei persoane cu tulburare de anxietate i se poate spune despre procesul


terapeutic: Nu va fi u.or sa va confrunta.i cu frica dumneavoastra. Va fi ca .i
cum
ve.i merge prin iad. Dar, daca sta.i sa va gndi.i mai bine, sunte.i deja n iad.
Pute.i
sa ramne.i acolo, chinuit de frica dumneavoastra sau, ncet, sa urca.i, pas cu
pas,
spre lumina.

Acest gen de metafore confera demersului terapeutic caracteristicile unei


experien.e de dezvoltare personala. Putem numi aceste metafore cu caracter mai
general: METAFORE GHIDANTE-TRANSFORMATOARE. Acestea sunt metaforele
care au puterea de a crea o alta realitate, de a descoperi un nou sens.

Un alt tip de metafore sunt cele EXPERIEN.IALE. Acestea au o forma activa .i


rezida n sarcina de a face ceva cu caracter simbolic. Metaforele experien.iale
ofera
posibilitatea de a descoperi ntr-o activitate anumite abilita.i sau o stare de
spirit
care pot fi utilizate n demersul terapeutic.

De exemplu:

Unui client cu tulburare de stres post-traumatic i se poate da sarcina de a


observa ntr-o apa curgatoare reflec.ia copacilor de pe mal .i de a reflecta asupra

efemerita.ii .i irealita.ii acestor umbre. Unui alt client i se poate da sarcina de


a
face o drume.ie ntr-o zona cu multe urcu.uri .i cobor.uri .i de a reflecta asupra

traseului personal de via.a.

Metaforele experien.iale au avantajul de a ancora mesajul terapeutic n


experien.e autentice de via.a.

Priviti reflectiile copacilor ntr-un ru.


Gnditi-va la realitatea acestor umbre.
Reflectati asupra realitatii fricilor
dumneavoastra.
O metafora terapeutica are doua avantaje: este construita pornind de la
un obiectiv terapeutic clar, dar ofera posibilitatea, prin modul sau de expresie,
ca
pacientul sa interpreteze metafora n mod unic, filtrnd-o prin istoria sa
personala
de via.a.

Metafora terapeutica este un instrument de terapie


personalizat, care asigura atingerea obiectivului
terapeutic.

n context terapeutic, metafora devine un pod de legatura ntre explica.iile


teoretice/.tiin.ifice .i simptomatologia/problema cu care se confrunta clientul.
Astfel, clientul poate sa construiasca o alta percep.ie asupra lucrurilor, poate sa

n.eleaga mecanismele care i declan.eaza .i i men.in patologia.

Metafora ajuta clientul sa se decentreze, sa si scoata problema din mediul


sau intern si sa o proiecteze n exterior, astfel nct sa aiba o perspectiva
diferita sau
mai complexa asupra ei.

Metafora poate sa devina motiva.ie pentru schimbare, pentru noi decizii, noi
comportamente, care pna atunci pareau imposibile. Inserata n simptomatologia
clientului, dobnde.te func.ia unei pastile cu efecte curative pe termen lung.
Metafora devine asemeni unei tor.e luminoase n ntuneric, cu rolul de a-l ajuta pe

client sa exploreze .i sa descopere n continuare sensuri noi.


n context terapeutic, o metafora va servi ntotdeauna la a-l ajuta pe client sa
faca legaturi, sa compare ceva ce nu n.elege (sau n.elege gre.it, ntr-un mod
care
i deterioreaza calitatea vie.ii) cu ceva ce n.elege foarte bine. De exemplu,
pentru
a explica ce rol are evitarea n tulburarea de anxietate, se poate folosi
urmatoarea
metafora: Anxietatea este o lupta n care te aperi tot timpul. n urma legaturii
stabilite, persoana are o noua perspectiva asupra a ceea ce nu n.elegea.

Cu ajutorul metaforei s-a stabilit un nou sens, iar incomprehensibilul a fost


transformat n comprehensibil. Anxietatea ca tulburare poate fi explicata .i n
termeni .tiin.ifici, dar uneori este nevoie sa apelam la metafore, pentru a explica

acela.i lucru. Scopul este ca pacientul sa n.eleaga ceea ce i se ntmpla. Uneori,

este suficienta explica.ia .tiin.ifica, alteori, trebuie sa utilizam metafore,


pentru ca
doar a.a pacientul n.elege ceea ce i se ntmpla.

Principala func.ie a metaforei este


de a stabili legaturi (bridge building),
de a transforma incomprehensibilul n
comprehensibil.

Avantajul utilizarii metaforelor n


terapie nu este doar acela de a construi
noi sensuri, ci .i de a-l ajuta pe client sa
integreze n via.a sa de zi cu zi ceea ce nva.a
n context terapeutic.

Metaforele fac posibil transferul n via.a de zi cu zi


al cuno.tin.elor .i al strategiilor nva.ate n context
terapeutic.

Metaforele utilizate n context terapeutic au .i func.ia de a ne asista memoria


(func.ie mnemonica). Clientul .i aminte.te mult mai u.or o metafora utilizata n
context terapeutic pentru a explica etiologia anxieta.ii, dect o explica.ie
.tiin.ifica a
aceluia.i lucru. Nu numai ca metaforele sunt re.inute/amintite mai u.or, dar, odata

cu ele, este reamintit .i restul de informa.ii care au legatura cu metafora


respectiva
(gnduri, sentimente, comportamente).

Metafora devine o amorsa pentru discu.iile din


contextul terapeutic, pentru strategiile de interven.ie
.i faciliteaza implementarea lor n via.a de zi cu zi.
Metafora utilizata n terapie i permite clientului sa se deta.eze de problema
sa .i de emo.iile care i-au cople.it ra.iunea. Aceea.i problema este
conceptualizata
diferit cu ajutorul metaforei, fiind astfel posibila construirea unei perspective
ra.ionale care sa ajute n rezolvarea problemei.

Construc.ia .i adaptarea metaforelor

Metaforele se construiesc pornind de la un obiectiv


terapeutic .i se particularizeaza n func.ie de realitatea
clientului .i de nevoile acestuia.

Metaforele au la baza o inten.ie .i doresc sa transmita un mesaj, care sa


rezoneze cu lumea interioara a clientului, scopul fiind acela de a facilita
n.elegerea,
de a construi noi sensuri. Prin aceste caracteristici, se aseamana foarte mult cu
un obiect de arta, cu un film, cu o melodie sau cu o pictura. Pentru a fi eficienta

terapeutic, dincolo de boga.ia de sensuri, de coeren.a .i de frumuse.ea metaforei,


aceasta trebuie sa .i gaseasca un ecou n dimensiunea emo.ionala a clientului. De
aceea, atunci cnd construim o metafora sau adaptam o metafora, trebuie sa ne
fundamentam alegerile .innd cont de problemele cu care clientul vine n terapie,
de experien.a sa de via.a .i de background-ul cultural. Metafora trebuie sa fie
personalizata. Limbajul .i povestea clientului devin sursa pentru metafora pe care
alegem sa o folosim n procesul terapeutic.

Exista cteva elemente care trebuie sa fie atinse atunci cnd alegem o
metafora. Aceasta trebuie sa descrie situa.ia de criza, problema clientului .i sa
indice foarte clar resursele/abilita.ile necesare rezolvarii problemei. De multe
ori,
clientul trebuie ajutat/ghidat pentru a identifica asocierile pe care vrea
terapeutul
sa le ilustreze cu ajutorul metaforelor.

n cazul n care terapeutul de.ine un bagaj de astfel de metafore prefabricate,


acestea trebuie utilizate personalizat, n func.ie de situa.ia .i problema
clientului.
O metafora poate exprima un adevar general valabil n sine, dar nu are valoare
terapeutica dect daca exprima un adevar care rezoneaza cu universul emo.ional
al clientului.

Metafora devine un cadru care trebuie populat


cu elemente din discursul .i din simptomatologia
clientului.
n construc.ia sau adaptarea unei metafore deja existente, trebuie sa .inem
cont de:

. Func.iile metaforei

Terapeutul decide ce tip de informa.ie va fi transmisa clientului sub forma


metaforica.
Metaforele utilizate de terapeut trebuie sa aiba fie o func.ie simbolica puternica,
fie
o semnifica.ie personala pentru client. Astfel, capacitatea persuasiva a
metaforelor
este mai puternica.

. Discursul clientului

Metafora este personalizata folosind discursul clientului, felul n care el .i


descrie
problema. Trebuie sa aiba un corespondent n experien.a, limbajul sau cultura
clientului, altfel nu este n.eleasa.

. Claritatea conceptului/mesajului

Atunci cnd folose.te o metafora, terapeutului trebuie sa-i fie foarte clar
conceptul
pe care vrea sa-l ilustreze. Aceea.i metafora poate fi folosita pentru a transmite
mesaje diferite, pentru a crea asocieri diferite, n func.ie de ce anume vrem sa
scoatem n eviden.a.

De exemplu:

Folosind expresia: este ca atunci cnd conduci o ma.ina putem ilustra


libertatea de mi.care, dar .i ca, pentru a ajunge unde .i dore.ti, trebuie ca TU
sa
faci ceva. Este exact ca .i n cazul unei ma.ini: ea te poate duce oriunde, dar
este
nevoie de .ofer pentru asta. Sau ne putem folosi de aceea.i metafora pentru a
scoate n eviden.a nevoia de exerci.iu, de experien.a, atunci cnd nve.i ceva: Cu

ct conduci mai mult, cu ct exersezi mai mult, cu att devii un .ofer mai bun.

Pentru a exploata eficient o metafora, trebuie sa ne fie clar de la nceput ce


anume vrem sa transmitem.

Implementarea metaforelor poate fi dificila pentru terapeut, dar niciodata


nu trebuie sa impuna dificulta.i pentru pacient. Pentru terapeut, utilizarea
metaforelor trebuie sa fie ca un zbor al lebedelor: aparent u.or, gra.ios
.i fara efort. nsa pentru a-.i lua zborul, o lebada trebuie sa-.i ia avnt
puternic din apa .i sa depuna un mare efort pentru a se putea nal.a. Pentru
a implementa cu succes o metafora, uneori este nevoie de mult efort, chiar
daca aparent totul este foarte u.or.
Metaforele .i terapia cognitiv-comportamentala

n terapia cognitiv-comportamentala, metafora este folosita pentru a


transforma:

. rela.ia dintre emo.ie, cogni.ie .i comportament;

. natura ilogica .i non-empirica a gndurilor disfunc.ionale;

. lipsa valorii euristice a gndurilor disfunc.ionale.

De exemplu, rela.ia dintre emo.ie-cogni.ie-comportament poate fi explicata


prin Modelul ABC, unde A reprezinta evenimentul, B cogni.iile .i C consecin.ele,
dar la fel de bine poate fi explicata facnd apel la metafore, n situa.iile n
care unii
clien.i nu n.eleg schema modelului ABC. Se alege o metafora pe care clientul o
n.elege, are corespondent n experien.a sa de via.a, n cuno.tin.ele sale .i se
face
apoi asocierea ntre metafora utilizata .i schema modelului ABC.

Clien.ii sunt ini.ial cople.i.i de problema cu care se confrunta, motiv pentru


care le este foarte greu sa se gndeasca sau sa-.i aminteasca perspective mai
ra.ionale sau mai func.ionale asupra problemei lor. Metafora amelioreaza acest
proces, datorita valorii sale euristice (poten.ialul de nva.are al metaforelor).
Apoi,
func.ia mnemonica a metaforei permite organizarea simultana a informa.iilor n
structuri mai mari, integrate (Paivio, 1979). Capacitatea imagistica a unei
metafore
faciliteaza achizi.ia unui concept .i stimuleaza viteza .i flexibilitatea n
accesarea
informa.iilor din memoria de lunga durata. De aceea, o imagine este mai u.or
accesata n memoria noastra dect o fraza.

Metaforele sunt instrumente care ajuta n procesarea


.i re.inerea informa.iilor.

Acest avantaj al metaforelor este de mare folos


n terapie, deoarece sus.ine transpunerea .i
generalizarea celor 1% din timpul terapiei n cei 99%
din via.a reala.

Din punct de vedere cognitiv, metafora are doua func.ii:

a) pe de-o parte, descrie o experien.a, o idee, care, apoi,

b) genereaza noi perspective asupra lucrurilor.


Concluzie

Metafora este unul dintre cele mai importante instrumente ale omului,
deoarece l ajuta sa n.eleaga par.ial ceea ce nu poate fi n.eles total:
sentimente,
experien.e de via.a, practici morale sau con.tientizarea spirituala.

n context terapeutic, metafora este un ingredient care poate fi folosit alaturi


de alte tehnici de interven.ie, pentru a da valoare .i a spori eficien.a procesului

terapeutic.

Valoarea unei metafore este data de felul n care terapeutul .tie sa o aleaga,
sa o integreze n simptomatologia clientului .i sa o conecteze la experien.a de
via.a
a clientului.

Astfel, metafora devine mai mult dect un vehicul comunica.ional. Ea


dobnde.te func.ia unui vehicul/instrument al schimbarii, care poate produce
modificari de lunga durata n dimensiunea comportamentala, cognitiva .i emo.ionala
a clientului.
Frica, un du.man care poate fi nvins

Du.man = adversar, inamic, potrivnic, cu care ne luptam pentru a-l nvinge.

M-am nascut atunci cnd


prada a simtit pentru prima data ochii
pradatorului atintiti asupra sa.

Eu sunt cea care te ntrerupe


din orice ai face, eu sunt cea care ti
spune ca esti n pericol si ca trebuie sa
te salvezi.

Te ajut sa te mobilizezi... ,
asa ca ai nevoie de mine pentru a
supravietui.

La un moment dat, nsa, se


produce ceva... ca un scurtcircuit... si
nu mai functionez cum trebuie.

ncercnd sa te protejez de
pericole, ajung sa vad pericole peste
tot. Simt enorm si vad monstruos.
Cresc ca o ciuperca atomica si ncep sa
te domin. Pun stapnire pe viata ta, pe
ceea ce gndesti, pe ceea ce faci. Scap
de sub control. Ma manifest haotic.

Unii spun ca sunt n creier, n amigdala, altii n hipocampus.

Dar TU ma recunosti cel mai bine n stomacul care ti se strnge, n tremuratul


genunchilor, n buzele strnse, n pupilele fixe si dilatate, n nclestarea
dintilor, n
inima care ti bubuie, n palmele care ti transpira, cnd te sufoci. Eu sunt
acolo, cu
tine.

Uneori, pot fi ca o umbra, difuza, neclara.

Altadata, sunt ascutita si te lovesc brusc, direct n moalele capului.


Te orbesc, te fac sa crezi nspaimntatoare niste
lucruri absolut banale. ti pregatesc refugii ct mai
confortabile, unde sa te ascunzi cnd dai de greu. Nu
ti mai dai nicio sansa sa reusesti.

Te fac sclavul unor obiceiuri/rutine pentru a te


simti n siguranta.

ti spun ca lumea este periculoasa si rea, iar ca


tu esti slab si total neajutorat.

Atunci cnd taci n loc sa vorbesti, cnd fugi n


loc sa te lupti, cnd eviti n loc sa te confrunti, eu sunt
cu tine. Chiar si cnd spui ca nu ma cunosti, ai grija,
s-ar putea sa fie o alta fata a mea.

Eu ma nasc ntotdeauna n cap. Ma cuibaresc perfid n mintea ta. Ma hranesc


din ngrijorarile tale, ti contaminez corpul, ti nfrng rnd pe rnd toate
argumentele
rationale. Nu respect nicio lege, nicio regula.

Planul meu este sa ti descopar vulnerabilitatile si sa le atac.

Cu ct fugi mai mult, cu att eu devin mai puternica. Fuga ta mi alimenteaza


puterile.

Fac tot posibilul sa nu te opresti. Te mpiedic sa te opresti. Pentru ca, daca


m-ai privi n fata si m-ai numi, m-ai putea controla, poate chiar nvinge.
E vina ta ca nu ma
cunosti. Atunci cnd ar fi
trebuit sa te mprietenesti cu
mine, cnd nca eram mica si
mai putin nspaimntatoare,
m-ai camuflat, m-ai ascuns
tu nsuti n ungherele cele
mai ntunecate ale mintii
tale. Nu ti-ai dat seama ca
eu acolo ma dezvolt, cresc,
proliferez, ma raspndesc ca
un cancer.

Ma misc cu viteza fulgerului, te mpresor din toate partile, te sufoc. Te fac sa


ti pierzi ncrederea n orice, iar spre final te ntorc mpotriva ta.

Apoi, ma retrag.

Atacurile mele sunt rare, dar puternice. Cnd apar, nu insist foarte mult, ca
sa nu te las sa ma descoperi, ca sa nu te las sa ma urasti suficient de mult nct
sa
vrei sa ma distrugi.

Cine se apara mereu nu poate cstiga niciun razboi. Exist pentru ca tu mi


permiti sa exist.

Sunt perversa. Cu ct te straduiesti mai mult sa fii n siguranta, cu att mai


mult pun stapnire pe tine. Siguranta este chipul meu rasfrnt n oglinda.

Ai nva.at sa traie.ti cu mine, rar ma consideri o problema. .i-am luat libertatea


de a alege, dar .i-am oferit siguran.a. .tii ca din cauza mea nu mai faci multe
lucruri,
ca te retragi tot mai mult din realitate, ca rami singur. .tii ca .i fac rau, dar
nu po.i
sa renun.i la mine.

Confortul pe care .i-l ofer este mai puternic dect toate ra.ionamentele tale.

Nu sunt de nenvins. Trebuie doar sa renun.i la siguran.a.

Aparndu-te, nu nvingi.

Trebuie doar sa te pregate.ti de atac, sa .tii sa pierzi, sa ai curaj sa ma


confrun.i,
sa ai rabdare, sa insi.ti pna cnd ma readuci sub controlul tau.

Lupta cu mine nu este usoara.

Mai ales ca puterea mea nu vine din exterior.

Pot fi cel mai de pret aliat, dar si cel mai mare dusman.

Tu decizi.
Via.a este ca o lupta. Uneori c.tiga.i, alteori pierde.i.

Lupta cu anxietatea este una dintre cele mai mari batalii pe care
le-a.i dat vreodata.

Pna acum, de cele mai multe ori a.i renun.at

.i a.i evitat sa va confrunta.i cu fricile dumneavoastra.

Evitarea va ofera siguran.a doar pe moment.

Frica ramne nsa acolo.

Evitarea nu va ofera nicio .ansa sa va depa.i.i frica.

Acum, este timpul sa juca.i o noua carte, sa ncerca.i un alt drum.

Lupta nu este u.oara.

Este important sa nu renun.a.i,

chiar .i cnd sunte.i ntr-o situa.ie nefavorabila

.i crede.i ca nu mai ave.i resurse sa face.i fa.a.

Merge.i nainte ncet, pas cu pas.

Persevera.i.

Daca a.i cazut, ridica.i-va din nou. Doar a.a ve.i nvinge.

Continua.i lupta .i ave.i o .ansa sa ie.i.i nvingator.

Persevera.i .i ave.i o .ansa sa va nvinge.i frica.

Mastile fricii

De tinut minte
Terapia - un proces de nvatare

Proces = Succesiune de opera.ii, de stari sau de fenomene prin care se efectueaza


o lucrare, se produce o transformare; evolu.ie, dezvoltare, desfa.urare; ac.iune.

nva.are = Ac.iunea de a (se) nva.a .i rezultatul ei; instruire, nva.atura,


studiu,
nva.at.

Terapia tulburarilor de anxietate nu este altceva dect un proces de nvatare.


Nu este o bagheta magica care va va vindeca la simpla atingere. Nu este o pastila
pe care o luati si va vindeca pentru totdeauna. Nu este suficient sa ncepeti
terapia,
sa asistati la ce se ntmpla si sa va doriti sa va faceti bine. Trebuie investite
resurse
pentru a nvata si apoi pentru a exersa ceea ce nvatati. Nimeni nu poate face asta

n locul dumneavoastra.

Prin terapie, vi se ofera informatii, cunostinte, tehnici, strategii, dar voi


sunte.i
cei care trebuie sa le exploata.i pentru a obtine ceea ce doriti.

Este ca si atunci cnd nvatati sa conduceti o masina.

Nu puteti avea pretentia sa stiti conduce doar pe baza cunostintelor despre


condusul unei masini. Puteti citi cele mai bune carti, primi cele mai bune sfaturi
despre cum se conduce o masina, dar asta nu va va face un bun sofer.

La nceput, nvatati cunostinte teoretice, apoi, treceti la lucruri practice,


aveti un instructor alaturi, dar voi sunteti la volan. La nceput, mergeti pe
strazi
mai putin circulate, pentru a va exersa abilitatile de conducator auto n zone mai
putin periculoase. Apoi, treceti la zone cu trafic mai aglomerat, dar nca aveti un

instructor n dreapta.

Dupa ce va luati permisul, trebuie sa continuati de unul singur. Ati nvatat ce


trebuia nvatat la nivel teoretic, ati exersat alaturi de un instructor, apoi vine
vremea
sa continuati singur ceea ce ati nvatat.

Nu este suficient sa faceti scoala de sofer pentru a fi un bun sofer. Nu veti


deveni niciodata un bun sofer, stnd pe scaunul din dreapta cu permisul n mna.

Exersarea n continuare a ceea ce ati nvatat va va face un sofer din ce n ce


mai bun.

La nceput, va va fi greu, veti face greseli, veti avea impresia ca nu veti sti
niciodata sa conduceti o masina, veti vrea sa renuntati. Nimic nu se nvata dintr-o

data. Orice lucru se nvata treptat si prin exercitiu.


Este important sa dobndesti o abilitate, dar este si mai important sa o
exersezi odata ce ai dobndit-o, doar asa vei ajunge sa o stapnesti ntr-
adevar.

Degeaba a.i nvatat sa conduceti, daca dupa aceea nu mai exersati ce ati
nvatat. Ati investit timp si resurse degeaba.

La fel se ntmpla si n terapie: la nceput, aflati mai multe informatii pentru a


ntelege ce vi se ntmpla si ce trebuie sa faceti, apoi, vi se explica ce aveti de
facut.
Faptul ca nvatati niste lucruri n terapie nu nseamna ca problemele dumneavoastra

se rezolva. Va trebui sa exersati ceea ce ati nvatat.

Simpla detinere a unor cunostinte nu este suficienta pentru a deveni


experti ntr-un domeniu.

La fel cum, pe masura ce exersati, nvatati sa conduceti mai bine si abilitatile


dumneavoastra de a va rezolva problemele se vor perfectiona pe masura ce
continuati sa exersati.
Terapia o experien.a de nva.are

sau A nvata sa scrii

Tulburarile de anxietate nu apar peste noapte. Ele se instaleaza insidios, n


timp, pna ajung sa te faca prizonierul lor. Nu sunt altceva dect o modalitate
gresita
prin care ati ales sa va rezolvati problemele. Asa cum ati nvatat sa va rezolvati
prost
problemele, puteti nvata si noi modalitati, mai eficiente, cu costuri mai mici
pentru
dumneavoastra.

Principalul mecanism prin care tulburarile de anxietate actioneaza este


evitarea. Evitarea este, nsa, o solutie pe termen scurt. Principalul dezavantaj
este
ca ea nu va permite sa nvatati ce puteti sau ce nu puteti face. Anxietatea va da
o falsa solutie, prin care, de fapt, nu face altceva dect sa va tina n continuare

prizonier. Pe de-o parte, evitarea va face sa credeti ca va este bine, pe de alta


parte,
nu va permite sa nvatati sa va rezolvati problemele, nu va permite sa nvatati sa
va
confruntati cu fricile dumneavoastra pentru a putea iesi din cercul vicios n care
ati
intrat.

Evitnd mereu sa va confruntati cu ce v-a fost greu, cu ceea ce ati considerat


a fi amenintator, v-ati creat o zona de siguranta. n acela.i timp nsa, v-ati
limitat
foarte mult oportunitatile.

V-ati creat o zona de siguranta la care va este greu sa renuntati, desi


constientizati limitele pe care vi le impuneti. Va este greu sa renuntati, pentru
ca
v-ati obisnuit cu ea, dar si pentru ca nu stiti cum sa faceti fata unor lucruri cu
care
ati evitat mereu sa va confruntati. Este ca si cum ati fi fost nchis ntr-o
nchisoare
ctiva ani, iar cnd ati fost pus n libertate, nu stiti cum sa va adapta.i lumii
de afara.

n tratamentul tulburarilor de anxietate, primul lucru pe care trebuie sa-l


acceptati este ca va trebui sa renuntati la zona de siguranta pe care v-ati creat-o
si
ca va trebui sa nvatati sa faceti fata lumii de afara.

Schimbarea, nsa, nu se face de pe o zi pe alta, nu este un proces instantaneu.


Totul se desfasoara n trepte, pe pasi. Asa cum ati nvatat n timp sa evitati tot
ceea
ce v-a speriat, va fi nevoie de timp sa nvatati strategii mai eficiente de a face
fata
amenintarilor sau problemelor cu care va confruntati.

Este ca o lectie de scoala. Gnditi-va cum a fost atunci cnd ati nvatat sa
scrieti. Nu a fost un lucru pe care l-ati nvatat dintr-o data .i fara sa depune.i
efort.
Nu ati nvatat peste noapte sa scrieti. La nceput, ati nvatat sa trasati linii si

bastonase, apoi ati nvatat literele, apoi grupe de litere, apoi cuvinte, apoi
propozitii
simple, apoi fraze, pentru ca, n final, sa stapniti scrisul, sa puteti scrie
propozitii,
fraze sau sa puteti scrie compuneri, referate, romane, scrisori, car.i, rapoarte
etc. La
nceput, probabil ca nu a.i nteles de ce trebuie sa nvatati sa faceti bastonase,
daca
scopul era sa nvatati sa scrieti. Cu timpul nsa, fiecare exercitiu facut
(bastonase,
litere, cuvinte etc.) si-a gasit locul lui si v-a apropiat treptat de scopul final
- abilitatea
de a scrie. Fiecare exercitiu a fost nvatat la timpul lui; nu ati nvatat nainte
sa scrieti
cuvinte si dupa aceea sa faceti bastonase, nu ati nvatat din prima sa scrieti
fraze
.i dupa aceea sa scrie.i cuvintele separat. Mai nti ati nvatat sa legati litere,
apoi
cuvinte, apoi propozitii simple. Totul s-a nvatat pe pasi, de la simplu la
complex,
mereu ridicndu-se putin stacheta pentru a stimula progresul.

Am nva.at sa fac bastona.e, acum tebuie sa ncerc


sa fac litere. Am nva.at sa fac litere, acum trebuie sa
ncerc sa scriu cuvinte... etc.

Fiecare exercitiu a fost exersat pna cnd ati vazut ca stiti sa faceti ce aveti de

facut. Acum, cnd aveti ceva de scris, nu mai stati sa va gnditi cum se face
fiecare
litera, cum se scrie un cuvnt, cum se scrie o propozitie .i nici nu mai depune.i
efort
pentru a scrie un cuvnt. Pur si simplu stiti aceste lucruri, deoarece le-ati
exersat
att de mult timp. Daca, la nceput, scrisul era o tema scolara, ulterior, a
devenit o
abilitate pe care o puteti folosi n diverse contexte .i o pute.i exploata n orice
fel
dori.i.

La fel se ntmpla si n tulburarile de anxietate: nu este suficient sa va doriti


sa va fie bine si sa scapati de starile de frica. Orict de mult ne-am dori un
lucru,
el nu se va ntmpla dect daca noi facem ceva. A va dori sa va fie bine este doar
primul pas, este scopul dumneavoastra final, asa cum a fost scrisul. Drumul, nsa
spre acest scop final nu este un simplu salt. El este compus din mai multi pasi,
fiecare pas pe care l face.i apropiindu-va mai mult de starea de bine pe care v-o
doriti. Se va nainta de la simplu la complex, exersnd fiecare pas pe care l
nvatati.
Fiecare lucru pe care l veti nvata este la fel de important pentru scopul final,
iar
pentru a-l stapni, trebuie sa-l exersati si doar apoi sa faceti urmatorul pas.

Este nerealist sa va doriti sa scrieti o compunere

fara a nva.a, mai nti, sa scrieti.


n tulburarile de anxietate este la fel: este nerealist sa va doriti sa scapati
dintr-o data de problemele dumneavoastra. De probleme nu se scapa niciodata, se
nvata doar strategii eficiente pentru a le face fata. Nu va aflati n terapie
pentru a
scapa de probleme. Asta ati facut pna acum, evitndu-le. Acum, o sa ncepeti sa
va confruntati cu ele.

Va aflati n terapie pentru a nvata sa va confruntati cu problemele


dumneavoastra. Si veti nvata acest lucru treptat, pe pasi, prin exersare.

Succesul n rezolvarea problemelor dumneavoastra este asigurat de exersarea


n continuare a abilitatilor pe care le dobnditi n procesul terapeutic. Orice
abilitate
trebuie exersata pentru a se perfectiona. Nu ne foloseste la nimc sa facem colectii

de abilitati, sa nvatam ceva, dar sa nu stim folosi ceea ce am nvatat. Scrisul


dumneavoastra s-a perfectionat pentru ca ati continuat sa scrieti. Acei primi pasi
au fost cei care au pus baza, dar succesul pe mai departe este dat de exersarea a
ceea ce ati nvatat. Atunci cnd stapnesti o abilitate, ea devine independenta de
contextul n care a fost nvatata, utilizarea ei fiind mult mai flexibila.
Dobndirea
unei abilitati nu este un scop n sine. Odata dobndita, ea trebuie exploatata,
scopul
fiind facilitarea rezolvarii de probleme. nvatam sa scriem pentru a putea
comunica,
transmite cunostinte, nvatam sa utilizam computerul pentru a ne face munca mai
usoara si pentru a ne spori adaptabilitatea n societatea de azi, nvatam sa ne dam

cu bicicleta pentru a ne putea deplasa mai repede, pentru a face miscare, etc. La
fel
se ntmpla si n procesul terapeutic: ceea ce se nvata n terapie se nvata
pentru a
va folosi mai departe, pentru a exersa n realitate ceea ce nvatati, pentru a
exploata
n via.a de zi cu zi ceea ce a.i nva.at n context terapeutic. Pna acum, a.i
investit
resurse pentru a nu va sim.i rau (sa nu mi fie frica, sa nu ma fac de ru.ine, sa
nu
gre.esc etc.), acum trebuie sa investi.i resurse pentru a va fi bine (vreau sa am
ncredere, sa am libertatea de a alege, sa am curaj, sa ncerc, sa fac etc).
Anxietatea, o energie care se consuma

Consum de energie = cantitatea de energie (resurse, combustibil) consumata


ntr-o unitate de timp, pentru executarea unei activita.i.

Anxietatea este ca .i energia.

Se consuma.

Anxietatea nu poate sa creasca la nesfr.it.

ntr-o situa.ie periculoasa, anxietatea poate sa creasca, dar, la un moment


dat, organismul nu mai are resurse .i starea de anxietate va atinge un nivel
dincolo
de care nu mai poate sa se intensifice.

Este ca .i n cazul combustibilului unei ma.ini. Resursele sunt limitate. Daca


ma.ina func.ioneaza la parametrii maximi, tura.ii mari, consumul de benzina este
mult mai mare .i resursele se epuizeaza mult mai repede.

La fel se comporta .i organismul uman. Resursele lui sunt limitate. n stare


de alerta, de anxietate, organismul func.ioneaza la parametrii maximi, este turat.
Consumul de resurse este mult mai mare .i, la un moment dat, se epuizeaza. Energia
se consuma.

Anxietatea nu poate sa creasca la nesfr.it.

Organismul nu are resurse/energie pentru a sus.ine

o anxietate infinita.

Atunci cnd ne confruntam cu un pericol real, reac.ionam fiziologic .i


emo.ional foarte intens. Inima ne bate cu putere, palmele ne transpira, respira.ia
se accelereaza. Organismul se pregate.te pentru a face fa.a pericolului respectiv
(pentru a fugi sau a se lupta cu pericolul respectiv). La nivel emo.ional, traim o
stare
intensa de frica. Imediat ce pericolul real este, ntr-un mod sau altul,
ndepartat,
parametrii no.tri fiziologici revin la normal .i ne lini.tim emo.ional.

n cazul n care avem o tulburare de anxietate, de multe ori, pericolul cu care


ne confruntam este fie inexistent, fie exagerat n compara.ie cu realitatea. Cu
toate
acestea, organismul nostru reactioneaza ca si cum s-ar confrunta cu un pericol
real.
Altfel spus, am asociat o reac.ie de frica intensa unei situa.ii, unui obiect sau
unei
fiin.e, care, n mod normal, nu ar declan.a un nivel de anxietate att de ridicat.
n aceste condi.ii, pentru a normaliza reac.ia noastra, este important sa ne
confruntam cu ceea ce ne produce frica .i sa ramnem n situa.ia respectiva pna
cnd nivelul de anxietate trait a scazut cel pu.in la jumatate fa.a de ceea ce am
sim.it ini.ial.

Una dintre temerile noastre este ca anxietatea traita


nu se va diminua sau ca va cre.te la nesfr.it .i ca nu
vom mai putea face fa.a.

De fapt, atunci cnd ne expunem la ceea ce ne produce frica, situa.ia este cu


totul alta.

Expunerea

Intram n situa.ia care ne produce frica. Vom trai o stare de anxietate intensa,
apoi va urma o stare de platou n care anxietatea se men.ine la acela.i nivel.
Acesta
este momentul n care suntem tenta.i sa parasim situa.ia de pericol, considernd
ca scopul a fost atins. Trebuie sa ramnem n acea situa.ie, pna cnd anxietatea
scade la cel pu.in jumatate fa.a de intensitatea ini.iala. Treptat,
energia/resursele
care sus.in starea de anxietate se vor consuma .i anxietatea va scadea.

E important sa toleram senzatiile neplacute.

Energia care le alimenteaza, n mod inevitabil, se va


consuma, iar anxietatea se va reduce.
Anxietatea o fuga permanenta

Fuga = Deplasare cu pa.i mari .i repezi; alergare, goana; n graba, n treacat,


fara o examinare mai atenta; parasire grabnica (.i uneori pe ascuns) a unui loc,
pentru a scapa de o constrngere sau de o primejdie.

Anxietatea este ca o fuga permanenta... o fuga


continua, care .i consuma resursele, te epuizeaza .i,
n momentul n care crezi ca te apropii de un punct de
sosire, realizezi ca trebuie sa o iei de la capat.

Este, de fapt, ca .i fuga pe banda: depunem efort, consumam resurse, dar nu


ajungem nicaieri, suntem mereu n acela.i loc.

Cnd fugim, nu apucam sa ne uitam n jurul nostru, sa vedem pe lnga ce trecem,


ne concentram doar pe fuga. Fuga devine un scop n sine, iar noi ratam
oportunita.i.

Este o fuga de noi n.ine. Nu ne uitam niciodata napoi, nu ne uitam pe lnga


ce trecem, la un moment dat nici nu mai .tim de ce fugim... vrem doar sa fugim,
creznd ca a.a poate frica ramne n spate. Obosim..., fuga ne consuma resursele,
nu ne mai bucuram de nimic, pentru ca tot ce vrem sa facem este sa FUGIM...
pentru a scapa de pericol.
Cu ct fugim mai mult, cu
att anxietatea va cre.te mai
mare, pericolul este tot pe
urmele noastre.

Pentru a o opri, trebuie sa ne oprim din fuga. Trebuie sa ne oprim .i sa ne


confruntam cu pericolul de care fugim.

Expunerea n tulburarile de anxietate

Fugind, nu putem sa aflam de cine sau de ce fugim. Fugim de un pericol, dar


nu .tim cum arata acest pericol, ct este de mare, de puternic. Doar gndul ca e pe

urmele noastre ne nspaimnta .i singura solu.ie la care ne putem gndi este fuga.

Fuga nu este o solu.ie pe termen lung. Ne .ine departe de pericolul despre


care credem ca este pe urmele noastre, dar nu .tim sigur, pentru ca nu ne-am oprit
niciodata sa vedem cu ce avem de-a face.

Fuga despre care credem ca este salvarea noastra este de fapt resursa
principala care ne alimenteaza .i ne men.ine anxietatea.
Elefantul prizonierul propriei min.i

Prizonier = Persoana lipsita de libertate; captiv; persoana cazuta n minile


unui du.man.

La fel se ntmpla .i cu noi. De-a lungul vie.ii, trecem prin mai multe ncercari
n care e.uam. Apoi, la un moment dat, nici macar nu mai ncercam sa vedem ce
putem face, pentru ca mintea noastra crede ca nu poate sa faca un anumit lucru.

Elefantii sunt cele mai mari mamifere terestre existente. Cei africani
pot ajunge la o naltime de pna la 7 metri si la o incredibila greutate de 6
tone. n tarile n care se gasesc elefanti, acestia sunt domesticiti nca de mici.
Cnd elefantul este foarte mic, acesta este tinut doar cu un lant, al carui capat
este prins de un singur tarus nfipt n pamnt. Indiferent ct de puternic este
elefantul, lan.ul folosit este tot timpul mai puternic dect el, astfel nct nu
poate fugi. Puiul de elefant se lupta .i mereu ncearca sa scape. Dupa mai multe
ncercari de a scapa din captura, acesta cedeaza, resemnndu-se ca prizonier al
acelui lan..

Elefantul, chiar si cel matur, este legat doar de un singur picior si totusi
sta acolo linistit, fara sa poata scapa. Ceea ce l tine pe loc este doar o mica
scndurica, un tarus metalic sau un lan. sub.ire. Daca elefantul ar fi constient de

puterea pe care o are, l-ar fi rupt si ar fi fugit de mult. El are forta necesara
de a
se bate cu 300 de oameni, dar nu stie asta, pentru ca el mereu a fost legat .i, de
cte ori a ncercat sa scape ct a fost pui, nu a reu.it. El nu-si depaseste
limitele
si nici nu merge mai departe de acolo de unde se afla, pentru ca adevaratul
tarus care l tine este cel din mintea sa. n mediul fizic, acel tarus nu are cum
sa-l tina pe loc.

Elefantul matur ar putea cu usurinta sa fuga, dar acum nici macar nu mai
ncearca sa scape din captivitate. Mintea lui a nvatat din ncercarile repetate
de pna atunci ca nu poate. Acum nici macar nu mai ncearca sa scape din
prizonierat. De mic s-a luptat .i a ncercat sa scape, dar a e.uat de prea multe
ori ca sa mai aiba ncredere ca poate sa lupte din nou. La nceput, elefantul era
ntr-adevar prizonierul lan.ului, care era mult prea gros pentru ca el sa l poata
rupe. Acum, elefantul este prizonierul propriei sale min.i.
Devenim prizonierii propriei minti

si nici macar nu ne mai testam limitele.

Nu mai ncercam sa ie.im din prizonierat, nu mai purtam nicio lupta pentru
ca ne credem deja nvin.i.

Elefantul este un animal puternic, avnd o for.a imensa, dar mintea l face
sa creada ca este slab .i neajutorat.
Ac.iunea face diferen.a

Ac.iune = Desfa.urare a unei activita.i; fapta ntreprinsa (pentru atingerea


unui scop); exercitare a unei for.e asupra cuiva sau a ceva

Pentru a fi pregatiti pentru ziua de mine, trebuie sa


facem ceva azi!

Ziua de mine nu ne aduce nimic nou, daca noi nu facem ceva azi. Viata n
sine nu ne este datoare cu nimic, nici sa ne protejeze, nici sa ne ofere siguranta
si
confort, cu alte cuvinte viata nu ne vrea nici binele, nici raul.

Via.a este un traseu necunoscut.

Uneori, u.or de parcurs, alteori, cu multe obstacole, dar ntotdeauna se merge


nainte, niciodata napoi. Atunci cnd obstacolele sunt de netrecut, le ocole.ti,
dar
nu te po.i ntoarce napoi.

Viata ne este data pentru


a fi traita... Cum o traim
depinde de noi.

Decizia ne apartine de cele


mai multe ori.

Viata ne pune la dispozitie resurse,


oportunitati, necazuri, bucurii,
succese, esecuri, iar datoria noastra
este sa ne croim propriul drum.
Viata ne pune la dispozitie resursele,

noi suntem cei care trebuie sa le exploatam!

Suntem tentati de cele mai multe ori sa alegem calea cea mai usoara, sa
ne strecuram printre obstacole, sa evitam situatiile neplacute, sa lasam problemele

nerezolvate, spernd ca se vor rezolva cu timpul. Din pacate, timpul nu ne


rezolva problemele, nici nu ne face viata mai usoara, daca noi nu facem ceva.

Ne confruntam adesea cu probleme de viata, pierdem pe cineva drag, ne


pierdem locul de munca, nu reusim sa ne ntemeiem o familie, ne mbolnavim. Toate
sunt probleme reale de viata si ne provoaca suferinta. Nu putem fi bucurosi cnd
pierdem pe cineva drag, cnd ne pierdem locul de munca, cnd avem un accident
de ma.ina, nsa timpul, viata nu se opresc n loc pentru noi.

Drumul continua si trebuie sa vedem ce e de facut.

Uitndu-ne mereu la ce am pierdut si spernd ca ziua de mine ne va aduce


ceva mai bun, este o posibilitate, dar nu este o solutie. Este mai degraba un
proces
mental care ne consuma resursele, dar nu se concretizeaza ntr-o solutie care sa
ne ajute. Sa ne gndim ca mine va fi mai bine este un prim pas, dar nu este
suficient. Orict de mult ne-am gndi la un lucru, acesta nu se va concretiza n
nimic
daca nu trecem la urmatorul pas. Trebuie sa facem ceva.

Un plan mental, orict ar fi de bun,

este inutil daca nu se trece la realizarea lui concreta.

Pot sa stau sa ma gndesc la via.a pe care mi-a. dori sa o traiesc sau pot sa
ncep sa mi traiesc concret via.a ncercnd sa ob.in cea mai buna varianta a ei.

Ne lasam furati de rutine, de vechi obiceiuri, pentru ca ele ne ofera o


siguranta iluzorie si confort. Atta timp ct nu se schimba nimic, totul este n
ordine.
Ne construim un loc de siguranta, ca o fortareata, si avem impresia ca suntem bine
si ca nu mai e nimic de facut.

Rutina
La un moment dat, nsa, se ntmpla ceva, se schimba ceva: mi pierd locul de
munca, m-a parasit iubita, trebuie sa ma mut n alt ora., am avut un accident, am
pierdut pe cineva drag. Acest ceva ne zguduie linistea si siguranta pe care le
aveam.
E ca un cutremur care vine si zguduie totul, din temelii. Este momentul n care ne
dam seama ca ceva nu este n ordine. Ne dam seama de ct de vulnerabili suntem.
Fortareata a fost distrusa si nu stim ce sa facem. Este ca si cum am fi fost
tinuti n
prizonierat, suntem eliberati si nu stim ncotro sa o apucam. Fara sa ne dam seama,

am devenit prizonierii propriei fortarete.

Fiecare dintre noi are nevoie de un loc n care sa se simta n siguranta, dar
dincolo de acest loc, viata trebuie traita, nfruntata cu bune si cu rele. Nu ne
putem
retrage la nesfrsit. Siguranta si confortul oferite de rutina, obiceiuri,
stabilitate,
te priveaza de rele, cel putin pentru o perioada, dar te priveaza si de bucuria
vietii.

Nu ai cum sa afli ce ar fi putut viata sa-ti ofere daca alegi sa te retragi n


propria ta fortareata, daca alegi confortul oferit de rutina si de stabilitate.
Este
si asta o alegere, dar cum nu avem nicio garantie, nu stii pentru cta vreme ai
acest
confort. Viata ne poate pune oricnd la ncercare si, atunci cnd o face, trebuie
sa
ne confruntam cu ea. Fortarea.a poate fi oricnd distrusa.

ntotdeauna exista ceva ce poate fi facut, dar uitndu-ne doar la ce am pierdut,


nu vom vedea si ce ramne de facut. Mintea ne poate tine ocupati cu lucruri care nu

mai pot fi schimbate .i ne face astfel sa ratam prezentul. Trebuie sa ne uitam n


jurul
nostru, ca sa vedem ce putem face, sa ne concentram resursele pe ceea ce poate fi
schimbat, pe ceea ce poate fi facut.

Confortul
Cautarea fericirii, un mu.chi care trebuie antrenat

A-.i antrena mu.chii = a face exerci.ii fizice pentru anumite grupe de mu.chi,
regulat,

Cautarea fericirii este ca un muschi care trebuie antrenat.

Pentru a ncepe antrenamentul trebuie, nsa, sa ne asumam


responsabilitatea pentru ceea ce facem.

Oricnd putem pierde ceva. Oricnd ne putem pierde iubi.ii, prietenii, familia,
serviciul, casa, sanatatea, bucuria de a trai, sensul n via.a, lucruri mai mici
sau mai
mari, mai importante sau mai banale. n astfel de situa.ii neplacute, de multe ori
ne spunem ca nu mai e nimic de facut, ca nu mai avem nimic, ca am pierdut tot,
ca via.a nu e corecta cu noi .i ca nu am meritat sa ni se ntmple astfel de
lucruri.
Uitam, nsa, ca pentru a pierde ceva, mai nti trebuie sa avem ce pierde.

Nu ne-am nascut nici ferici.i, nici cu un drum clar si garantat n via.a. Att
fericirea, ct .i sensul n via.a le-am construit pe parcurs. .i e
responsabilitatea
noastra sa le ntre.inem.

SUNTEM RESPONSABILI DE FELUL N CARE NE TRAIM VIA.A.


Daca alegem, n schimb, sa dam vina pe
via.a pentru toate lucrurile neplacute
care ni se ntmpla, daca preferam sa ne
plngem n loc sa ac.ionam, daca decidem
sa ramnem ancora.i n nefericirea
noastra, a.teptnd sa vina cineva sa ne
salveze..., atunci nu facem altceva dect
sa ne sabotam singuri.

Cautarea fericirii este un mu.chi care


trebuie antrenat.

Aceasta implica efort, ac.iune, timp


investit, asumarea riscurilor.

.i cu ct a.teptam mai mult ca fericirea


sa ni se ntmple sau sa ne fie data de
ceilal.i din jurul nostru, cu att acest
mu.chi se atrofiaza.

Nu exista un leac magic sau o vraja care sa transforme imediat nefericirea n


fericire. Este nevoie de angajare activa, de timp, rabdare, implicare, exerci.iu,
ca
pentru orice alta sarcina pe care o realiza.i.

Gndi.i-va ct timp, perseveren.a, implicare, efort v-a luat sa .ine.i o dieta,


sa va antrena.i la sala, sa nva.a.i o limba straina, sa nva.a.i sa conduce.i
ma.ina.

n cazul n care va place gradinaritul, aminti.i-va ct timp, cta implicare .i ct

efort v-a luat sa va planta.i .i sa va cre.te.i gradina de flori sau de legume.

De ce sa fii fericit sau sa .i men.ii starea de fericire ar fi obiective mai u.or


de atins?

Gradinarit
Fericirea nu este un lucru cu care via.a ne este datoare.

Nu scrie nicaieri ca meritam sa fim ferici.i.

Fericirea implica efort, munca .i asumarea


responsabilita.ii pentru propria via.a.

A fi fericit nseamna sa munce.ti pentru fericirea ta.

C.i dintre noi preferam, nsa, calea u.oara n via.a?

C.i dintre noi preferam sa stam n pat .i sa ne gndim la ct de nedreapta este


via.a cu noi .i ct de neferici.i suntem, N LOC SA AC.IONAM?

Activita.i vs pasivitate
E mai u.or sa ne obi.nuim cu starea noastra de nefericire, dect sa ne cautam
permanent drumul n via.a.

E mai u.or sa ne pierdem speran.a, dect sa ne facem mereu planuri de viitor.

E mai u.or sa ne acomodam cu o stare de fapt, orict de rea ar fi situa.ia,


dect sa schimbam ceva.

E mai u.or sa ne lasam mu.chii sa ni se atrofieze,

dect sa i antrenam, sa i punem la treaba.

Via.a nseamna sa dansezi n ploaie, nu sa stai deoparte,


adapostit sub un acoperi..

Chiar .i cnd credem ca nu mai avem nimic bun n via.a noastra, cnd necazurile
ne cople.esc, ndepartarea nefericirii poate deveni unul dintre obiectivele pentru
care merita cel mai mult sa luptam.

Sa ne asumam responsabilitatea pentru felul n care


ne traim via.a.

Sa ajungem sa fim ferici.i .i sa ne men.inem, apoi,


ntr-o stare de fericire rezonabila, indiferent de ce
necazuri ne asediaza...

acestea sunt adevaratele provocari.


Despre decizie

Decizia = Hotarre luata n urma examinarii unei probleme, a unei situa.ii.

Cndva ma aflam n fata a doua poteci

Si eu am ales-o pe cea mai putin umblata

Si asta a facut diferenta!

Robert Frost

Toti trecem prin situatii de impas, prin situatii nedorite, stresante, situa.ii n
care ni se pare ca nu mai exista ie.ire. Multa vreme ncercam sa le facem fata
evitnd
sa luam o decizie... asteptnd ca timpul sa le rezolve pe toate, cum spune vechea

zicala. ncercam sa le facem fa.a, dar facem acelea.i lucruri sau facem lucrurile
n
acela.i fel, spernd sa se schimbe ceva, sa se ntmple ceva.

Facnd acela.i lucru, n acela.i fel, vom sfr.i n acela.i loc!

Rutina

Ar fi minunat daca timpul ne-ar rezolva problemele si ne-ar scuti pe noi de


luarea unor decizii, de cautarea unor solutii si implementarea lor, dar din pacate
viata cere mai mult de la noi.

Pentru ca lucrurile sa se schimbe n bine sau n rau, trebuie luata o decizie.

Cnd va confruntati cu o situatie nedorita, de cele mai multe ori, schimbarea


nu vine de la sine. Dumneavoastra sunteti cel care trebuie sa faca schimbarea si
acest lucru se face prin luarea unei decizii.

Pentru a face un pas, trebuie sa decideti ca vreti sa pasiti!


Absenta unei decizii nu face dect sa prelungeasca starea de neliniste si stres,
face loc ndoielii, nencrederii. E ca si o lupta cu morile de vnt: va face sa
credeti ca
faceti ceva, dar, de fapt, nu faceti nimic.

Absenta unei decizii este o

solutie falsa la o problema concreta.

Luati o decizie si asta va face diferenta!

Lund o decizie, indiferent ca e buna sau rea, aveti o situatie concreta cu care
va confruntati. Va dati o sansa de a vedea ce puteti face, ce stiti face, ce puteti
nvata.
Daca e o alegere proasta, cel putin aveti certitudinea ca e proasta si ca trebuie
sa
faceti altceva. Daca e o decizie buna, stiti ce e de facut, care sunt resursele de
care
aveti nevoie pentru a rezolva problema. Dar aflati aceste lucruri doar lund
decizii.

Doar lund o decizie, puteti afla daca aceasta este


buna sau rea.

Absenta deciziilor nu va permite sa nvatati, nu va


permite sa aflati ce puteti sau nu puteti face, cum
puteti iesi din situatia n care va aflati.

Absenta deciziilor este o falsa solutie,

va consuma resursele,

dar nu are nicio finalitate,

este o lupta cu morile de vnt!

Absenta unei decizii este mai nociva dect

o decizie proasta, de aceea trebuie sa alegeti!

Absen.a unei decizii ne poate oferi siguran.a .i confortul obi.nuin.ei, dar nu


vom .ti niciodata ce s-ar fi ntmplat daca am fi ales sa schimbam ceva.

Deoarece mintea noastra are nevoie de certitudine .i de siguran.a, adesea


ne poate mpiedica sa facem ceva bun pentru noi, deoarece acest lucru presupune
schimbare, presupune disconfortul asociat adaptarii la schimbare, presupune
tolerarea incertitudinii atunci cnd nu .tii ce este dincolo de u.a.

A lua o decizie e ca .i atunci cnd deschizi o u.a... niciodata nu vei .ti ce se


afla dincolo de u.a dect daca o deschizi. Po.i sa presupui, po.i sa-.i imaginezi,
po.i
sa anticipezi, po.i sa ntrebi, sa ncerci sa afli ct mai multe informa.ii, sa
analizezi
posibilita.i, dar de aflat sigur vei afla doar dupa ce o vei deschide tu nsu.i.
Uneori se ntmpla sa se strecoare ndoiala, sa-.i fie teama sa deschizi u.a,
pentru ca nu .tii ce te a.teapta dincolo. Pentru a afla ce e dincolo de u.a,
trebuie sa-.i
asumi riscul de a o deschide. TREBUIE SA ALEGI ALTCEVA. Poate se va ntmpla ceva
rau, poate se va ntmpla ceva frumos... nu vei .ti niciodata, daca nu
.iasumiriscul
de a deschide u.a.

De cele mai multe ori, amnam sau refuzam sa decidem, pentru ca nu .tim
ce se va ntmpla daca alegem un lucru sau altul. Nevoia de certitudine,
obi.nuin.a,
frica, ndoiala ne fac sa stam pe loc, sa nu alegem, sa nu ne asumam riscuri.

Uneori, solu.ia la o problema poate sa se afle dincolo


de o u.a pe care amni sau .i-e frica sa o deschizi.

Trebuie sa-.i asumi riscuri .i sa deschizi u.ile fara frica!

Eu le dadeam ocazia sa ALEAGA, dar, din teama,


preferau sa moara dect sa ri.te sa deschida aceasta
u.a!!!
Despre echilibru

Echilibru = Situa.ie a unui corp asupra caruia se exercita for.e care nu-i
schimba starea de mi.care sau de repaus; Fig. propor.ie justa, raport just ntre
doua
lucruri opuse; stare de armonie care rezulta din aceasta.

Stai ca un munte si misca-te ca o apa curgatoare.

Muntele este neclintit. Ca sunt zile nsorite, ca sunt furtuni, ca e acoperit


de flori .i iarba sau de zapada .i ghea.a, muntele e tot acolo. .tie sa suporte .i
sa
nfrunte orice trece peste el.

A sta ca un munte nseamna a sta nemiscat si drept n mijlocul furtunii,


nseamna sa ai ncredere n forta ta si sa stai neclintit, indiferent de ceea ce se

ntmpla n jurul tau. Sa te bucuri de zilele nsorite, sa tii piept zilelor


mohorte si
furtunilor. Sa rami neclintit .i sa te confrun.i cu furtunile din jur.

O apa curgatoare ntlne.te multe obstacole n calea ei, dar ntotdeauna .i


gase.te propriul drum. Nu are puterea sa mute din loc stncile care i apar n cale

.i care nu o lasa sa treaca, dar nici macar nu ncearca sa le mi.te din loc. .tie
sa le
ocoleasca .i sa-.i croiasca propriul drum pe lnga ele.

A te misca la fel ca o apa curgatoare nseamna sa te lasi sa aluneci atunci cnd


nu poti controla lucrurile din jurul tau. nseamna sa te strecori printre obstacole
si
sa opui ct mai putina rezistenta pentru a putea nainta.
Nu are rost sa te lup.i cu ceea ce nu po.i nvinge.

Daca vrei sa schimbi ceva, sa treci la pasul urmator, trebuie sa .tii sa gase.ti
alt drum.

Viata e un circuit incert, pe traseul caruia, uneori, trebuie sa stam neclintiti,


alteori trebuie sa stim sa ne croim drum printre obstacole.

Cnd vine vorba de valorile noastre, de principiile noastre, de deciziile pe


care le luam, trebuie sa ramnem neclintiti, sa tinem piept atacurilor la fel cum

muntele tine piept furtunilor.

Cnd vine vorba de ceea ce putem face, trebuie sa stim sa alunecam printre
obstacolele care ne sunt puse n drum, la fel cum o apa curgatoare aluneca printre
stnci si bolovani si ajunge la destinatie fara a ncerca sa mute din loc ceea ce
nu
poate fi mutat.

Nu exista prescrip.ii certe pentru situa.ii n care trebuie sa fii ca un munte


sau, din contra, ca o apa curgatoare. Fiecare nva.a singur sa faca aceasta
diferen.a.
Cum? Prin confruntarea cu diferite situa.ii, prin deciziile pe care le luam, prin
experien.ele de via.a pe care le traim. Pentru a nva.a sa facem aceasta diferen.a,

mai nti trebuie sa .tim ca exista cele doua alternative.


Lec.ii de via.a

A nva.a = 1. A transmite cuiva (sistematic) cuno.tin.e .i deprinderi dintr-un


domeniu oarecare; a ini.ia pe cineva ntr-o meserie, .tiin.a, arta etc. 2. A
sfatui,
a pova.ui pe cineva sa faca ceva (aratndu-i cum sa procedeze). 3. A dobndi
cuno.tin.e prin studiu, a ajunge prin munca sistematica sa cuno.ti o meserie, o
arta, o limba etc.; a studia. . A-.i ntipari n minte ceva pentru a putea
reproduce; a
memora. 4. A (se) deprinde, a (se) obi.nui, a (se) familiariza.

Oamenii nu sunt prizonierii sortii,

sunt mai degraba prizonierii propriilor minti.

Franklin D. Roosevelt

Una dintre cele mai pretioase abilitati ale creierului


nostru este abilitatea de a nvata.

Abilitatea de a nvata este cea care ne-a asigurat si ne asigura evolutia


ca specie. Tot timpul nvatam ceva, chiar daca de cele mai multe ori nu suntem
constienti de procesul de nvatare n sine.

nvatam sa vorbim, nvatam sa mergem, sa alergam, sa ne jucam, sa inter-


relationam cu ceilalti, sa mncam, sa ne mbracam, sa scriem, sa citim, sa conducem

o ma.ina, sa mergem cu bicicleta, sa operam pe un computer, sa conducem o


companie... si asa mai departe.

Copilaria este o perioada din viata noastra n care cele mai multe lucruri le
nvatam fara sa ne propunem n mod intentionat. nvatam de la cei din jurul nostru,

nvatam din greseala, totul este un joc frumos care te pregateste pentru ceea ce
urmeaza mai trziu.

Urmeaza scoala, un cadru formal si bine organizat, unde se stie exact ce


trebuie sa nveti. Aici nvatarea nu mai este accidentala. La scoala nveti sa
cauti
si sa dai raspunsul corect.

nvatarea are loc ntr-un mediu sigur, organizat, structurat .i predictibil.


Umeaza apoi viata de adult. Copilaria s-a sfrsit, scoala si-a facut datoria,
dupa care te arunca n realitate, considernd ca ai nvatat tot ce trebuie pentru

a te descurca n viata. Si, de cele mai multe ori, avem impresia ca, odata iesiti
din
scoala, nvatarea a luat sfrsit si de aici nainte nu trebuie dect sa punem n
practica ceea ce am nvatat.

De cele mai multe ori, descoperim ca, n realitate, lucrurile stau altfel. Adesea,
n via.a de adult ne confruntam cu situa.ii n care nu .tim ce sa facem, nu .tim ce

formula sa aplicam pentru a ajunge la un rezultat dorit sau corect.

Scoala ne nvata sa cautam mereu raspunsul corect. Ne nvata ca 2 + 2 = 4, ca


vf. Moldoveanu are o altitudine de 2544 m si ca este cel mai nalt vrf muntos din
Romnia etc.

n scoala, problemele sunt bine definite, avem acces la toate datele problemei
si mereu exista un raspuns corect la ele. Tot ce trebuie sa facem este sa aplicam
un
algoritm.

n viata de adult, descoperim ca trebuie sa facem fata ambiguitatilor vietii,


incertitudinilor, provocarilor vietii, care nu ntotdeauna au un raspuns corect sau

simplu. Ne confruntam cu probleme la care nu gasim din prima ncercare solutii


certe si precise .i nu avem la ndemna algoritmi pe care sa-i aplicam.

Ne dam seama ca trebuie sa gasim noi modalitati de a face fata si de a rezolva


anumite probleme, trebuie sa luam decizii n situatii ambigue, sa rezolvam probleme

pentru care nu avem toate datele la dispozitie. Ne dam seama ca trebuie sa nvatam
din nou.

Tot timpul trebuie sa nvatam, tocmai pentru ca n


viata nu este ca si la scoala.

Viata nu este un context bine organizat, predictibil,

cu probleme bine definite si raspunsuri imediate sau


precise.

Viata este o scoala n care mereu trebuie sa nveti, care mereu te poate
surprinde cu o noua lectie pentru care nu esti pregatit, pentru care nu ai un
raspuns.
Mereu nvatam cte ceva. nvatam sa conducem o masina, sa mergem cu
bicicleta, sa notam, nvatam un curs de management. Rareori, nsa, ne oprim n
loc pentru a ne gndi daca felul n care am nvatat sa rezolvam problemele vietii

cotidiene este cel mai bun, daca mai avem ce nvata.

Rareori ne punem problema daca felul n care gndim


este cel mai bun sau daca ar mai fi ceva

de nvatat la acest capitol.

De multe ori, se ntmpla sa va confrunta.i cu o problema, un eveniment


neplacut de viata si va da.i seama ca toate cunostintele de management, literatura,

matematica, fizica etc., pe care le de.ine.i nu va ajuta la nimc, nu va ajuta sa


gasi.i
o solutie. Ceva lipseste...

... lipseste un context organizat, predictibil, cu un raspuns corect la ndemna.

Nu .ti.i ce sa face.i, dar mintea voastra trebuie sa rezolve cumva situa.ia .i


va gasi acele mecanisme care sa-i dea iluzia ca rezolva problema. Ve.i ncepe sa
evita.i, sa abandona.i, sa renunta.i, sa face.i alegeri gresite sau sa nu alege.i
deloc,
astepta.i sa treaca fara sa face.i ceva.

Nu exista lectii sau cursuri n librarii sau biblioteci care sa va nvete cum sa
rezolva.i problemele n viata reala, de zi cu zi. Singurele lectii din care se
poate
nvata sunt cele pe care ni le da viata nsa.i. Iar pentru a nvata din ele,
trebuie sa ne
confruntam cu ele, sa participam si sa nvatam, pentru a fi mai bine pregati.i
pentru
data viitoare, cnd viata ne va surprinde cu o noua lectie.

Evitnd lectiile pe care vi le da viata, evitati schimbarea, evitati necunoscutul,


evitati esecuri sau reusite, evitati oportunitati si, cu siguranta, ve.i evita sa
nvata.i
ceva.

Nu putem evita la nesfr.it,

nu putem fugi la nesfr.it.

La un moment dat, va trebui sa ne oprim .i sa ne confruntam cu lucrurile de


care am fugit atta timp.
Pentru a nvata sa facem fata ambiguitatilor si
incertitudinilor vietii, trebuie sa participam la si sa
nvatam din lectiile pe care viata ni le da.

Pentru a nu mai trai n frica, trebuie sa nvata.i sa nu


va mai fie frica, trebue sa nvata.i sa ave.i curaj.

Toate aceste lucruri nu pot fi nva.ate citind instructiuni dintr-o carte de


specialitate.

Se nvata confruntndu-va cu situatii reale de viata, descoperind .i ncercnd


noi strategii, noi euristici de a face fa.a unor situa.ii problematice.
Despre prezent

Prezent = actual, contemporan; care se petrece chiar acum, n momentul


de fa.a; Perioada de timp variabila, conceputa ca o unitate distincta ntre
trecut .i
viitor; Timp al verbului care arata ca o ac.iune se petrece n momentul vorbirii.

Niciodata nu este prea trziu sa ai o copilarie fericita.


Tom Robbins

Adesea ne ntrebam prietenii, colegii de munca, apropiatii, ce mai fac? Cum


este viata lor? Si, de cele mai multe ori, cei pe care i ntrebam parca sunt luati
prin
surprindere si nu stiu ce raspunsuri sa ne dea sau ne vorbesc de un meci de fotbal,

de preturi de piata, de vreme, de ncalzirea globala, dar nimic despre ei, despre

viata lor. Rar se ntmpla sa ni se vorbeasca despre curiozitate, aventura, bucuria

vietii, oportunitati.

Cnd, nsa, aceeasi ntrebare le-o


punem copiilor, ar fi mai bine sa
ne gasim un loc sa ne asezam,
deoarece copilul parca nu se mai
opreste...

Copiii au darul de a trai n prezent.


Ei pot vedea o ntreaga planeta
ntr-o portiune de spatiu verde si
un univers ntreg ntr-o padure.

Adultii uita sa traiasca n prezent sau cel


putin ntmpina mari dificultati. Sedati de
responsabilitati, au tendinta de a fi mereu
preocupati fie de trecut (frustrarile, gre.elile,
nemplinirile din trecut), fie de viitor
(ngrijorarile fata de viitor), ratnd astfel
singurul lucru pe care l au, de fapt: PREZENTUL.
A avea o minte linistita si o inima nenfricata nseamna sa te ridici deasupra
frustrarilor din trecut sau a ngrijorarilor din viitor si sa traiesti n prezent,
singurul
pe care l avem. A.a sunt copiii, ei au mintea linistita si inima nenfricata si
stiu trai
n prezent.

Este acest lucru posibil si pentru adulti?

Tom Robbins spune: Nu este niciodata prea trziu sa ai o copilarie fericita.


Altfel spus, nu este niciodata trziu sa traie.ti n prezent. El este tot timpul
acolo,
doar ca trebuie sa-l vezi!

Ca sunt lucruri noi sub soare este ct se poate de adevarat, trebuie doar sa ne
asumam riscul de a le cauta si curajul de a le explora. A ramne blocat n trecut
este
doar una dintre alegerile pe care le putem face. A ne face griji pentru viitor
este,
din nou, o alegere pe care o putem face. Sau putem sa alegem prezentul, cu grijile
.i bucuriile lui. Depinde de noi ce alegem.

Preocupati de trecut si ngrijorati fata de viitor,

ratam prezentul.

Trecutul este trecut, nimic nu mai poate fi schimbat.

Viitorul este incert, nu putem sti ce se va ntmpla.

Tot ce avem este prezentul.

De ce, atunci, sa ne petrecem timpul preocupati de lucruri care nu mai pot


fi schimbate sau ngrijorndu-ne pentru lucruri care nu stim daca se vor ntmpla
vreodata, n loc sa alocam timp prezentului, nu vedem oportunitatile din jurul
nostru, nu vedem lucruri noi sub soare, nu le cautam, nu le exploram?

Ce alegem?

Un trecut care nu mai poate fi schimbat,

un viitor incert, nesigur

sau prezentul,

singurul pe care l avem si n care putem face ceva?


A trai n prezent nseamna a fi conectat la ceea ce este n jurul tau. La.i
deoparte trecutul .i viitorul .i te conectezi la AICI .I ACUM.

De ce sa fii conectat la aici .i acum?

Pentru ca asta e singura via.a pe care o avem .i trebuie sa scoatem ce e mai


bun din ea. Pendulnd ntre trecut .i viitor, ratezi prezentul. Este ca .i cum
te-ai uita la filmul preferat purtnd ochelari de soare, ca .i cum ai asculta
melodia preferata avnd dopuri n urechi, ca .i cum ai mnca mncarea
preferata fiind pe jumatate amor.it de la dentist... nu te bucuri de ele pe
deplin, nu le traie.ti 100%. La fel e .i n via.a... nu te po.i bucura de ea pe
deplin .i ratezi foarte multe momente, pentru ca nu e.ti conectat la aici .i
acum.

Prezentul este cel mai important, deoarece este singurul n care putem face
ceva, putem schimba ceva. Trecutul este deja trecut, nu mai putem schimba
nimic, iar viitorul este incert .i nu putem face nimic. Pentru a schimba ceva
n via.a noastra trebuie sa ac.ionam, sa facem ceva. Singurul care ne ofera
aceasta oportunitate este prezentul.
Evitarea, a lua calea u.oara n via.a

Cale = direc.ie luata de o ac.iune, de o mi.care; metoda, mijloc, modalitate.

De multe ori, n via.a, suntem tenta.i sa alegem calea u.oara

.i sa evitam ceea ce ne-ar putea produce disconfort.

Este calea cea mai lipsita de riscuri

.i de posibilitatea de a e.ua.

To.i avem tendin.a sa cautam n via.a situa.iile .i raspunsurile care ne ofera


confort
.i siguran.a. Sta n natura noastra umana sa facem tot posibilul sa evitam
situa.iile
generatoare de durere .i sa cautam cu orice pre. placerea. Dar nu putem alege
mereu calea u.oara.

Calea u.oara nu ne poate oferi dect

confort .i siguran.a pe termen scurt.


Atunci cnd n via.a alegem mereu calea u.oara de a ac.iona, evitam orice risc
sau posibilitate de a gre.i, dar nici nu nva.am nimic despre noi sau nu progresam.

E.ecurile, erorile sau obstacolele au rolul lor n via.a noastra. Astfel de


experien.e sunt necesare, deoarece sunt evenimentele prin care capatam cele mai
multe .i, posibil, cele mai relevante informa.ii despre abilita.ile .i limitele
noastre.
Greseala este si o oportunitate de nvatare.

n cazul n care alegem mai mult sa evitam dect sa ne confruntam cu


situa.iile pline de disconfort, pe termen lung, via.a va deveni inconfortabila .i
plina
de situa.ii neprevazute, n fa.a carora nu vom .ti cum sa reac.ionam, deoarece nu
ne-am confruntat niciodata cu ele la timpul lor.

Nu ne-am asumat riscuri, nu ne-am oferit experien.e mai mult sau mai pu.in
dificile de via.a, nu ne-am permis sa gre.im... nu am nva.at nimic despre noi,
despre abilita.ile .i resursele noastre, despre cum sa facem fa.a problemelor .i
situa.iilor dificile de via.a.

.i, n cele din urma, via.a cu obstacolele .i neplacerile ei ne va cople.i.

Riscam, astfel, sa fim dobor.i .i nvin.i de situa.iile neplacute atunci cnd


nu vom mai putea sa le evitam.

Calea u.oara n via.a este o iluzie

sau o optiune pe termen scurt.

O via.a n care totul este perfect, n care nu se ntmpla


nimic rau nici pentru noi, nici pentru cei dragi, n care
avem doar reu.ite .i n care ob.inem u.or tot ce ne
dorim este EXCEP.IA DE LA REGULA.

De regula, via.a este presarata cu obstacole mai mici


.i mai mari, cu situa.ii dificile, inconfortabile care,
pentru a le depa.i, necesita din partea noastra timp
.i efort investit, asumare de riscuri.

Situa.iile de via.a neplacute nu pot fi evitate la nesfr.it. Iar atunci cnd vom
fi
nevoi.i sa ne confruntam cu ele, nu vom .ti cum sa procedam. Siguran.a .i confortul

nostru au fost iluzorii.


Ne-am vndut oportunita.ile de nva.are pe o siguran.a iluzorie.

Cu ct ne confruntam cu situa.ii mai diverse de via.a sau probleme cu


diferite grade de dificultate, cu att ne oferim mai multe experien.e de nva.are.
Prin aceste experien.e de nva.are, noi ne dezvoltam, de fapt, un bagaj de resurse,

de instrumente si strategii prin care vom aborda situa.iile ulterioare de via.a


mult
mai eficient .i mai avantajos pentru noi.

Confruntarea cu situa.iile neplacute sau producatoare


de disconfort ne aduc mai multe beneficii .i c.tiguri
pe termen lung.

Confruntarea cu situa.ii dificile de via.a .i asumarea de riscuri sunt experien.e


de nva.are. Prin acestea, nva.am cum sa ne descurcam mai bine n situa.iile de
via.a ulterioare. Nu avem garantia unei vieti fara probleme, dar putem nvata cum
sa ne rezolvam problemele atunci cnd acestea apar.

Astfel, via.a pe termen lung, va deveni mai u.oara .i confortabila.


Totul n via.a are un pre..

Persoanele care aleg mereu calea u.oara n via.a


se pacalesc singure, pentru ca .i fura c.tigurile pe
termen lung.

Calea usoara ne limiteaza oportunitatile de nvatare


si ne face vulnerabili.
Evitarea, nchisoare a min.ii

nchisoare = cladire, loc n care sunt nchi.i cei condamna.i la pedepse


privative de libertate.

Evitnd mereu, ne nchidem singuri

ntr-o nchisoare a min.ii.

Ne condamnam la privare de libertate.

Ne izolam, ne limitam existen.a la 2 m2


Evitarea este ca o peticire care ne rezolva problema pe moment.

Atunci cnd evitarea situatiilor ne deterioreaza calitatea vietii, performanta


si relatiile cu ceilalti .i ne restrictioneaza grav libertatea de a actiona,
aceasta nu
mai aduce beneficii si confort psihic. Evitarea a devenit una patologica. Ea ne da
senza.ia ca facem ceva, dar, de fapt, nu facem nimic. Problemele ramn nerezolvate.

Evitarea diminueaza anxietatea doar pe termen scurt.

Ne reduce starea de disconfort, ceea ce ne face sa


revenim mereu la ea, ca la o solu.ie eficienta pentru
problema noastra.

Pe termen lung, anxietatea se intensifica si se generalizeaza, ncepem sa


evitam tot mai mult.

Pe termen lung, evitarea

ne limiteaza libertatea de a actiona;

ne face sa ne simtim din ce n ce mai lipsi.i de control asupra propriei vieti;

ne tine departe de lucrurile pe care ni le dorim .i de bucuriile vietii;

ne .ine captivi;

ne face sa ratam oportunita.i.

Evitarea pune stapnire pe viata noastra

.i ne nchide ntr-o nchisoare a min.ii.


Evitarea, loc de refugiu

Refugiu = Loc de scapare, de adapostire n fa.a unei primejdii sau a unei


neplaceri; adapost, azil.

Evitarea este ca un loc de refugiu, unde ne putem


adaposti n caz de pericol.

Atunci cnd suntem surprin.i de o furtuna pe un


traseu montan, este absolut normal .i n.elept sa ne
adapostim n locurile de refugiu special amenajate.
Astfel evitam pericolul.

Scopul refugiului nu este, nsa, sa ne adaposteasca


permanent. Odata ce a trecut furtuna, parasim refugiul
.i ne continuam traseul. Refugiul este o solutie de
moment, dar nu putem ramne acolo o vesnicie.

Am evitat pericolul, dar ne confruntam cu traseul


care a ramas de parcurs.

De obicei, evitam lucrurile sau situa.iile care nu ne plac sau care ne pot pune
n pericol.

O situatie noua sau una n care ar trebui sa atingem anumite standarde de


performanta poate provoca ngrijorari si teama. Anxietatea pe care o traim, n
acele
momente este normala si necesara. Ea ne face mai atenti la ce se ntmpla n jurul
nostru. Ne ajuta sa ne mobilizam pentru a face performan.a. Excesul de anxietate
este cel care ne deterioreaza performanta.
De multe ori sim.im, nsa, ca acest gen de situa.ii sunt neplacute .i
inconfortabile. .i avem tendin.a sa le evitam.

Evitarea unui pericol presupune totodata cautarea unui loc de refugiu, unde
sa ne sim.im n siguran.a.

Evitam sa rmnem singuri .i ne ntemeiem o familie.

Evitam sa murim de foame

.i ne cautam un loc de munca.

Evitam sa fim uda.i de ploaie

.i ne adapostim n cel mai apropiat loc.

Evitam sa facem un accident de ma.ina

.i conducem prudent.

Evitam sa ne fie frig .i ne mbracam gros.

E normal sa evitam situa.ii periculoase sau nfrico.atoare. Evitarea este un


comportament normal, excesul sau deficitul lui este o problema.

Evitarea, n sine, nu ne ofera, nsa, siguran.a. Este doar o solu.ie de moment,


un refugiu care ne ofera siguranta n momentele n care nu avem imediat o solutie.

Adevarata siguran.a este data de confruntarea cu diverse situa.ii de via.a


prin faptul ca te dezvolti, nveti cum sa te descurci, devii independent.

De exemplu, pentru a ne ntemeia o familie, trebuie sa socializam, sa .inem


cont .i de alte persoane, sa facem compromisuri, sa punem binele altora mai presus
de binele propriu, sa facem sacrificii, sa ne asumam responsabilita.i, sa luam
decizii...

De asemenea, a avea un loc de munca nseamna a respecta un program, a


face lucruri care nu ne plac, a lua decizii, a ne asuma responsabilita.i...

Evitarea te priveaza de disconfort, dar nu te nva.a nimic.

Confruntarea este cea care .i ofera instrumentele .i strategiile necesare


pentru a putea fi n siguran.a.
Evitarea te priveaza de nvatare.

Confruntarea ti ofera experiente de nvatare.

n tulburarile de anxietate, evitarea devine un scop n sine.

Refugiul devine un scop n sine.

Fara sa ne dam seama, noi evitam sa ne expunem


unor situatii de viata din care putem nvata despre
punctele noastre slabe sau forte.

Evitnd, nu vom .ti niciodata de ce suntem capabili, care ne sunt limitele.

Cea mai frecventa fa.a a fricii

este cea a refugiului n siguran.a.

A avea curaj nseamna sa ie.i din refugiu

.i sa te confrun.i cu ceea ce .i produce frica.


Amintirile din cutie

Cutie = obiect de lemn, de metal, de carton n care se depoziteaza lucruri de


care nu mai avem nevoie.

Amintirile unui eveniment traumatic provoaca


suferin.a psihica, a.a ca le dam deoparte, le nchidem
ntr-o cutie, cu speran.a ca disconfortul va disparea.

Tulburarea de stres-postraumatic este o reactie normala la un eveniment


anormal (un accident, moartea cuiva drag, atac fizic etc.). Viata ne este zguduita
din temelii, ni se modifica conceptia despre lume si viata. Este normal ca, n urma

unei traume, mintea noastra sa ncerce sa uite ce s-a ntmplat. Totul este prea
dureros, n consecin.a vrem sa uitam ce s-a ntmplat. Este ca .i cum am lua toate
amintirile care ne provoaca durere, suferinta, vina, furie si ncercam sa le
nchidem
ntr-o cutie, cu speranta ca vor disparea.

Evitarea disconfortului, a durerii, este o reac.ie absolut


normala a organismului nostru, a min.ii noastre.

Strategiile prin care evitam disconfortul uneori pot sa


ne faca mai mult rau dect bine.

Una dintre caracteristicile tulburarii de stres post-traumatic sunt amintirile


evenimentului traumatic, retrairea acelui eveniment ca .i cum s-ar ntmpla din
nou. Aceste amintiri sunt foarte puternice, au o mare ncarcatura emotionala .i nu
pot fi .inute departe mult timp. Ne va fi din ce n ce mai dificil sa le mpiedicam
sa
revina.

Acestea vor crea fisuri n cutie si, din cnd n cnd,


vor iesi la iveala, provocndu-ne o spaima teribila.
E ca si cum amintirile au devenit o fantoma, care poate sa iasa oricnd prin
fisura din cutie, sa ne bntuie fara ca noi sa putem face nimic pentru a o opri.
Avem
impresia ca aceste amintiri ne-au scapat de sub control. Cu ct ncercam mai mult
sa le .inem departe, cu att ele par a fi mai intense, mai prezente.

Singura modalitate de a recapata control asupra amintirilor este sa deschidem


cutia si sa vedem ce se afla acolo.

Este ca .i cu musafirii nepofti.i: Cu ct i .inem mai mult la u.a .i nu-i lasam sa

intre, cu att ace.tia insista mai mult, ne deranjeaza mai mult. Pentru a scapa de
ei,
ceea ce trebuie sa facem este sa i lasam sa intre. Ace.tia stau o vreme, apoi
pleaca.
La fel este .i n cazul amintirilor neplacute din Tulburarea de stres post-
traumatic:
pentru a scapa cu adevarat, trebuie mai nti sa ne confruntam cu ele, sa le
scoatem
din cutie. Cu ct ncercam mai mult sa le .inem departe de noi, cu att acestea par

a fi mai puternice .i mai prezente. Trebuie sa ncetam sa mai opunem rezisten.a.


De.i poate fi nspaimntator, este important sa scoatem amintirile la lumina
si sa le examinam atent pentru a ntelege ce s-a ntmplat, de ce ni s-a ntmplat
acel lucru, ce am gndit, ce am simtit n legatura cu acea situatie, ce gndim si
ce
simtim n prezent.

Putem sa ne continuam via.a ncercnd sa scapam de ni.te amintiri dureroase,


care sunt oricum acolo, nu pot fi .terse din memoria noastra, din trecutul nostru.
Sau putem sa scapam de un trecut dureros, ncercnd sa ne construim viitorul.

Atta timp ct trecutul nu poate fi schimbat, tot ce putem face este sa-l
acceptam .i sa traim n prezent, ncercnd sa ne construim viitorul.

De trecut se scapa ntr-un singur fel:

construind viitorul!
Memoria traumei, o oglinda sparta

Ciob = bucata, fragment dintr-un obiect de sticla, de faian.a, de lut spart

Oglinda = obiect de sticla care reflect imaginea obiectelor

Dupa un eveniment traumatic,

amintirile traumei sunt ca ni.te cioburi dintr-o


oglinda sparta.

Trauma este o experienta coplesitoare, subiectiva, traita diferit de fiecare n


parte.

Atunci cnd suntem direct implicati sau suntem martori ai unui eveniment,
pe care l percepem a fi extrem de traumatizant pentru noi sau pentru altcineva,
traim emotii si reactionam fiziologic ntr-un mod extrem. Ne este frica sau ne
simtim
neajutorati n fata pericolului.
E posibil ca amintirile noastre despre evenimentul
traumatic sa fie fragmentare si incoerente;

sau e posibil sa avem impresia ca retraim


evenimentul din trecut, ca si cum ni s-ar ntmpla,
din nou, n prezent.

Psihologii Ehlers si Clark sugereaza ca natura fragmentara a amintirilor


despre evenimentul traumatic, perceptia evenimentului ca si cum s-ar ntmpla
n prezent, precum si neintegrarea acestui eveniment n trecutul si istoria lor
personala de viata pot explica de ce un eveniment ntmplat n trecut mai poate
crea o senzatie de amenintare si de pericol n prezent.

Tot acestia mai afirma ca pot sa apara niste asocieri foarte puternice ntre
stimulii prezenti n aria de manifestare a evenimentului traumatic si emotiile
puternice traite atunci. De aceea, de multe ori o stare puternica de frica, groaza,

neliniste poate fi declansata de prezenta unui anumit miros, sunet, culoare, care
au fost asociate anterior, n timpul traumei, cu groaza si starea de neputinta
traite
atunci.

Persoanele care dezvolta tulburare de stres post-traumatic sunt predispuse,


n timpul traumei, sa proceseze ceea ce li se ntmpla, n primul rnd, la nivel
senzorial si nu la nivel conceptual, cu accent pe sensul si implicatiile
evenimentului
n viata lor.

Slaba procesare cognitiva afecteaza memoria evenimentului traumatic.


Datorita acestei prelucrari deficitare, evenimentul nu poate fi integrat n istoria

personala a persoanei.

Amintirile traumei apar sub forma de flashback-uri sau sunt retraite n


cosmaruri, pentru ca nu sunt integrate n memoria noastra.

Tulburarea de stres post-traumatic. Studiu de caz: Eugen


O amintire este prelucrata si integrata, daca are multe conexiuni cu alte
amintiri. Integrarea amintirii ne da, totodata, senzatia ca aceasta s-a ntmplat
n
trecut. Amintirile traumatice nu sunt conectate cu alte amintiri (de exemplu, cu
cele de dupa eveniment: nu am murit), de unde si senzatia retrairii ca si cum s-ar
ntmpla n prezent.

n stresul post-traumatic prezentul este coplesit de un trecut care nu mai


poate fi schimbat. Amintirea unui eveniment traumatic (atac fizic, moartea cuiva
drag, accident etc.) nu ne lasa sa mergem mai departe, ne tine blocati.

Acest aici si acum caracteristic amintirii contribuie si la trairea unui


sentiment permanent de pericol. Este o fuga permanenta de o amintire care nu
poate fi stearsa din memoria noastra. Aceasta amintire va continua sa fie un
pericol
atta timp ct nu ne oprim din fuga pentru a o ntelege, pentru a o accepta.

Atta timp ct nu ne ntelegem si nu ne acceptam trecutul,

nu vom putea fi constienti de prezent.

Ratam astfel prezentul,

ncercnd sa fugim de o amintire din trecut.

Mintea persoanelor cu tulburare de stres post-traumatic vrea sa dea un sens


si acestui eveniment din viata lor.

Mintea vrea sa treaca mai departe, sa se mpace cu ce s-a ntmplat. Accesele


de gnduri, amintiri, flashback-uri dureroase ale traumei sunt modalitati ale
mintii
de a readuce n prezent trauma, pentru a putea fi analizata si integrata constient
n
viata acestora.
Mintea noastra va continua sa rumineze si sa se ntoarca mereu la ceva ce nu
a nteles/acceptat. Este ca si cum am ncerca sa naintam cu frna de mna trasa.

E important sa lipim toate cioburile la loc,

sa dam un sens traumei,

sa ne mpacam cu ea

si sa o integram n experien.a noastra de via.a.


Metafora alarmei n tulburarile de anxietate

Alarma = nelini.te, teama, spaima de care este cuprins cineva la apropierea


unei primejdii; semnal prin care se anun.a apropierea unui pericol iminent.

Anxietatea este un sistem de alarma,

care are senzorii reglati pentru a se activa

n momentul n care detecteaza un pericol.

Un nivel mediu de anxietate este ntotdeauna necesar, pentru ca ne


semnaleaza pericolele din jurul nostru si ne pregateste corpul pentru a reactiona.

n tulburarile de anxietate, acest sistem de alarma functioneaza prea bine.


El devine un sistem excesiv de prudent, cu senzorii fixati la un prag foarte jos,
astfel
nct detecteaza pna si cele mai mici pericole.

Este ca si sistemul de alarma al unei masini.

Exista masini al caror sistem de alarma se declanseaza n situatii n care masina

este bruscata sau ciocnita, a.adar n situatii n care pericolul este evident si
real.

Exista masini al caror sistem de alarma se declanseaza n momentul n care


atingi, din greseala, masina sau cade o frunza pe masina, situatie n care
pericolul este ireal sau exagerat n raport cu realitatea.

La fel se ntmpla si n cazul tulburarilor de anxietate.

Sistemul de alarma se declanseaza n prezenta unor


pericole minuscule, dar reactioneaza

cu aceeasi intensitate ca si n cazul unui pericol mare.

Anxietatea, ca si comportament normal, este o stare de alarma care te


pregateste sa reactionezi n fata pericolului. Fie te confrunti cu pericolul, fie
evadezi
din situatie, fie pur si simplu ntepenesti (imobilizare totala).
Aceasta reactie imediata se numeste lupta sau fugi. Prioritatea acestei
reactii este mobilizarea organismului pentru a reactiona n fata pericolului.

Cnd aceasta anxietate devine excesiva si de necontrolat, vorbim despre


anxietate patologica. n tulburarile de anxietate, sistemul de alarma vede pericole

peste tot .i nu mai face diferenta dintre pericole reale .i cele exagerate n
raport cu
realitatea.

Daca anxietatea este o alarma,

atunci tulburarile de anxietate sunt false alarme,

nsa organismul nostru reactioneaza si consuma


energie ca si n cazul unui pericol real.

Pentru a-si asigura supravietuirea ca specie, stramosii nostri au fost nevoiti sa


reactioneze imediat la pericole, chiar daca nu exista certitudinea ca se confrunta
sau
nu cu un pericol real. Sansele erau nsa foarte mari ca zgomotul auzit n tufis sa
fie un
bizon, nu o creanga, prin urmare lipsa unei reactii i-ar fi putut costa viata.
Apararea de
pericole era o functie vitala pentru stramosii nostri. S-a creat o predispozitie a
mintii
noastre de a reactiona mai rapid la pericole dect la probleme sau oportunitati.
Nerezolvarea unor probleme sau neexplorarea unei oportunitati costa, dar nu este
letala. n schimb, ignorarea unui pericol, amnarea sau suspendarea apararii este
mult mai costisitoare, uneori chiar letala.

Ca o consecinta a evolutiei noastre, mintea umana are o reactie diferentiata


fata de stimuli: pericolele sunt mai relevante dect problemele sau oportunitatile.

A.adar, avem nevoie de anxietate daca vrem sa ne


aparam n fata pericolului.

Anxietatea este sistemul nostru de alarma care


detecteaza pericolele din jurul nostru.

Aceasta devine o problema n momentul n


care functionarea ei ca sistem de alarma este
scurtcircuitata si detecteaza pericole

care sunt mult exagerate fata de sursa lor reala.


Metafora lupei n tulburarile de anxietate

Lupa = instrument optic alcatuit dintr-o lentila convergenta, care formeaza


imagini virtuale marite ale obiectelor cercetate.

Frica este o emo.ie naturala si folositoare. Aceasta ne ajuta sa ne mobilizam


fizic si mental, pentru a putea reactiona rapid, n cazul unor pericole reale.

Se ntmpla, nsa, ca o stare de frica intensa

sa fie declansata de situatii foarte putin


amenintatoare sau de pericole

care sunt exagerate fata de realitate.

Este ca si cum situatia respectiva este

vazuta printr-o lupa,

mult mai amenintatoare dect este ea n realitate.

Pericolul vazut prin lupa produce

reactii fiziologice, emotionale si cognitive

cu mult disproportionate fata de situatia reala.

n cazul persoanelor cu tulburare de anxietate, pericolele sunt vazute ca si


cum ar fi puse sub lupa, fiind astfel mult exagerate n comparatie cu realitatea.
La
baza acestui lucru poate sa stea o vulnerabilitate psihologica .i (sau) biologica.
Vulnerabilitatea biologica nu este specifica unei anumite tulburari de
anxietate. Ea predispune la o afectivitate negativa si la detectarea preferentiala
a
pericolului. Aceasta vulnerabilitate nu declanseaza n mod sigur anxietatea, ea
lasa
doar predispozitia de a reactiona anxios, prin emotii negative sau printr-o
activare
fiziologica intensa, n situatii stresante.

Vulnerabilitatea psihologica se dezvolta n urma confruntarii prea devreme


cu evenimente negative de viata, cnd nu sunt dezvoltate strategii, pentru a le
face
fata. n urma unei experiente de viata negative, putem dezvolta un sentiment de
lipsa de control asupra a ceea ce se ntmpla n jurul nostru si (sau) o serie de
convingeri dezadaptative, irationale, care devin un filtru pentru realitatea din
jur.

Avnd aceasta vulnerabilitate biologica si psihologica, suntem mai predispusi


sa reactionam negativ n situatii stresante. Tendinta de a raspunde printr-un nivel

ridicat de anxietate sau de activare fiziologica n interactiune cu evenimente de


viata
stresante duce, n consecinta, la niveluri crescute de anxietate. Altfel spus, daca

avem o astfel de vulnerabilitate biologica si (sau) psihologica, probabilitatea


este
mai mare sa reactionam cu un nivel ridicat de anxietate atunci cnd ne confruntam
cu un eveniment negativ / stresant.

Pentru a ne reduce anxietatea la un nivel tolerabil, e


important sa ne confruntam cu pericolul de sub lupa.

Doar a.a i putem vedea adevarata marime.


Metafora copacului

Copac = planta cu trunchiul lemnos si nalt, cu radacini adnci n pamnt .i


ale carei crengi se ramifica la o distanta oarecare de sol, formnd o coroana.

Toti avem diverse convingeri generale despre noi, despre ceilalti si despre
lumea n care traim (Trebuie sa fiu pe placul tuturor. Nu se poate sa gre.e.c.
Lucrurile nu ies ntotdeauna a.a cum ne dorim etc.). Aceste convingeri centrale
sunt
de fapt stilul propriu de gndire, felul n care filtram realitatea din jurul
nostru si
experien.ele prin care trecem. Ele sunt rezultatul experien.ei de via.a a
fiecaruia,
se formeaza n timp .i sunt foarte puternice.Putem sa le comparam curadacinile
unui copac: la nceput sunt mici, fragile,apoi, pe masura ce trece timpul,nbaza

experientelor noastre de viata, devin tot mai puternice.

Adesea, generatorul problemelor noastre emo.ionale este creierul sau


mintea noastra. Felul n care gndim ne poate face sa ne sim.im bine sau rau.

Lucrurile/evenimentele/obiectele nu au puterea sa ne faca sa ne sim.im bine


sau rau. Ceea ce noi credem despre aceste lucruri/evenimente/obiecte ne poate
face sa ne sim.im bine sau rau.

De exemplu

Nu cinele ma face sa-mi fie frica, ci faptul ca eucredca acel cine ma va


mu.ca. De aceea, un prim pas n rezolvarea problemelor noastre emo.ionale este
sa aflam ce gndim atunci cnd traim stari puternice de anxietate.
Pentru a putea modifica acele gnduri care ne fac sa ne sim.im rau n anumite
situa.ii, mai nti trebuie sa aflam care sunt aceste gnduri, care este mesajul
min.ii
noastre n acele momente.

Ca si radacina unui copac, convingerile generale despre noi, ceilalti si lume


(anumite convingeri centrale) sunt aproape invizibile,mult mai greu de identificat

sau de verbalizat, dar sunt .i cele mai puternice. Ele si gasesc, nsa, expresii
concrete n atitudinile .i n gndurile noastre. Acestea sunt cele la care avem
acces,
le vedem, sunt asemenea tulpinii copacului, iar gndurile noastre sunt ramurile
copacului.

Pentru a afla cum gndim, cum mintea noastra filtreaza realitatea, mai nti
trebuie sa ne identificam gndurile, cele la care avem acces. Odata identificate
gndurile, putem contura .i atitudinile noastre .i abia apoi putem ajunge la
radacina convingerile noastre centrale.

Convingerile .i gndurile automate pot fi func.ionale (ne sim.im bine) sau


disfunc.ionale (ne sim.im rau) .i ne influen.eaza modul n care reac.ionam
emo.ional
.i comportamental la diverse situa.ii de via.a.

Reac.iile noastre n diferite situa.ii

sau la diferite evenimente depind

de ceea ce gndim n acele momente.

Sa luam ca exemplu urmatoarea situa.ie.

Un om grabit ma mpinge pe strada si nu si cere scuze.

Reac.ia mea depinde de ce gndesc n raport cu ce s-a ntmplat:

. n cazul n care credem despre noi ca suntem o persoana valoroasa (convingere


despre noi func.ionala), atunci putem interpreta situa.ia respectiva n felul
urmator: E stresat n legatura cu vreo problema, are multe pe cap sau e
o persoana nepoliticoasa sau pur .i simplu din gre.eala (gnduri automate
func.ionale, ra.ionale). Apoi, ne vedem lini.ti.i de drumul nostru .i uitam
incidentul.
. n cazul n care credem despre noi ca nu suntem o persoana valoroasa
(convingere despre noi disfunc.ionala), atunci putem interpreta situa.ia
respectiva n felul urmator: Nu ma respecta ca om, altcuiva i-ar fi cerut scuze.
Atunci reac.ia noastra emo.ionala ar fi fost de furie sau de suparare .i e
posibil ca acel eveniment sa ne apara toata ziua n minte .i sa ne perturbe
activitatea.

Gnduri automate disfunc.ionale:

Nu ma respecta ca om.

Altcuiva i-ar fi cerut scuze.

Atitudine

Oamenii trebuie sa mearga civilizat pe strada.

Convingere centrala

Sunt o persoana lipsita de valoare.

Gndirea disfunc.ionala ne perturba reac.iile

emo.ionale .i comportamentale.

E important sa identificam gndurile automate .i convingerile


disfunc.ionale, pentru a le putea contracara.

Cu alte cuvinte, trebuie sa ne dezva.am mintea sa gndeasca


gre.it .i sa gasim .i sa exersam gnduri alternative, func.ionale
.i ra.ionale. Astfel, vom putea sa reac.ionam func.ional .i
adaptativ la toate situa.iile din via.a noastra.
Resurse
CAUZE ALE TULBURARILOR DE ANXIETATE

Toti ne confruntam zilnic cu situatii stresante, la serviciu sau n viata


personala.

Aceste situatii ne trezesc sentimente de frica, de frustrare, de furie, de vina sau


tot
felul de ngrijorari si gnduri negative.

Reactiile noastre sunt, nsa, diferite. O situatie asemanatoare poate declansa mai
multor persoane niveluri diferite de anxietate.

Diferenta este data de o serie de factori, care, de fapt, reprezinta elementele


cheie
n trecerea de la normal la patologic, n tulburarile de anxietate.

La baza tulburarilor de anxietate sta o vulnerabilitate biologica si (sau)


psihologica.

Vulnerabilitatea biologica nu este specifica unei anumite tulburari de anxietate.


Ea
predispune la o afectivitate negativa si la detectarea preferentiala a pericolului.
Aceasta
vulnerabilitate nu declanseaza n mod sigur anxietatea, ea lasa doar predispozi.ia
de a
reactiona anxios, prin emotii negative disfunc.ionale sau printr-o activare
fiziologica
intensa, n situatii stresante.

Vulnerabilitatea psihologica se dezvolta n urma confruntarii prea devreme cu


evenimente negative de viata, cnd nu sunt dezvoltate strategii, pentru a le face
fata.
n acele momente, poate aparea un sentiment de lipsa de control asupra a ceea ce se

ntmpla n jurul nostru si o serie de convingeri dezadaptative, irationale, din


perspectiva
carora vom evalua, apoi, evenimentele din timpul prezent. Aceste convingeri
dezadaptative
sunt de fapt niste gnduri nerealiste, nejustificate, de care, cteodata, nici nu
suntem
constienti.

Lumea este un loc nesigur, pe care nu l pot controla.

Trebuie sa rezolv aceasta situatie, altfel nu sunt bun de nimic.

Nu pot sa fac fata ideii de a nu fi acceptat de catre ceilalti.

Trebuie ca persoana iubita sa se comporte sau sa mi raspunda asa cum


vreau eu, altfel nu ma iubeste sau nu ma apreciaza suficient.

Altfel spus, avnd aceasta vulnerabilitate biologica si (sau) psihologica, suntem


mai
predispusi sa reactionam negativ n situatii stresante. Tendinta de a raspunde
printr-un
nivel ridicat de anxietate sau activare fiziologica n interactiune cu evenimente
de viata
stresante duce, n consecinta, la niveluri crescute de anxietate.
Un al doilea factor sunt situatiile stresante de viata (stresorii), care
interactioneaza
cu acea stare de vulnerabilitate biologica sau/si psihologica.
Stresorul se defineste personal. Un stresor este mai slab sau mai puternic, n
functie
de modul n care noi ne raportam la el, de interpretarile noastre. Pe scurt, nu
realitatea
este cea care ne face sa ne simtim rau, ci modul n care gndim aceasta realitate
(gndurile
noastre fata de realitate). Evenimente, mai mult sau mai putin importante din viata
de zi
cu zi, sunt evaluate prin prisma unor convingeri despre noi, ceilalti si lume.
Diferenta care
apare ntre dorintele, scopurile, asteptarile noastre si ceea ce se ntmpla n
realitate, ne
poate declansa o stare emotionala negativa, anxietate si stres.

Ceea ce face diferenta ntre o reactie de anxietate normala si o reactie de


anxietate
patologica este felul n care gndim atunci cnd ne confruntam cu o anumita
situa.ie.

Exemplu: Avem o vulnerabilitate mica la boala, dar, n cazul n care ntlnim un


stresor puternic (viol), pe care l interpretam ntr-un mod dezadaptativ, putem sa
dezvoltam
o tulburare de stres post-traumatic (viol - Sunt o persoana lipsita de valoare. Nu
mai suport.
Nu mai pot sa traiesc a.a.).

Alti factori generali care stau la baza tulburarilor de anxietate sunt:

Propria interpretare asupra simptomelor traite

Interpretari eronate, de genul: o sa mor, o sa nnebunesc, o sa mi pierd


controlul,
lumea este un loc periculos, sunt un incompetent, cresc nivelul de anxietate trait,
ceea ce
va duce la o intensificare a simptomelor.

Activitatile n care ne angajam pentru a ne diminua anxietatea

Acestea poarta numele de mecanisme de coping si pot fi adaptative (prin care


reusim sa rezolvam problema, ex. sedinte de psihoterapie), sau dezadaptative, care
pot
reduce anxietatea pe termen scurt, dar care o mentin pe termen lung (ex. abuzul de
alcool,
suprimarea gndurilor si evitarea situatiilor care ne provoaca teama).

Oricare dintre noi putem avea o vulnerabilitate psihologica

si/sau biologica.

Oricare dintre noi ne confruntam cu situatii stresante.

Nu toti dezvoltam, nsa, tulburari de anxietate.

Aceasta se ntmpla deoarece:

Fie avem o vulnerabilitate mare pentru boala, dar aceasta este compensata
printr-o serie de mecanisme de coping, care ne diminueaza starea de
anxietate. Aceasta compensare poate, nsa, ceda, atunci cnd stresorii sunt
puternici si nu mai gasim resurse psihice si fizice, ca sa le facem fata.

Fie avem o vulnerabilitate mica pentru boala, cu alte cuvinte avem un stil de
gndire realist, rational, adaptativ, care ne permite sa evaluam stresorii n
mod realist, rational, adaptativ.
n tabelul de mai jos sunt sumariza.i factorii care pot face trecerea de la
normalitate
la boala.

Factori predispozanti

Factorii cu caracter general, existenti nainte de declansarea


patologiei (vulnerabilitate biologica si/sau psihologica)

Factori declansatori

Factorii care produc n mod direct simptomele (evenimentele


stresante si modul n care sunt interpretate)

Factori de mentinere

Factori cu rol de sustinere a patologiei (mecanisme de coping


dezadaptativ, comportament de evitare, abuz de alcool etc.)

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Trece.i n casu.a alba lucrurile/situa.iile

care va produc o teama exagerata.

Reflecta.i asupra diferen.ei

dintre ceea ce apar.ine realita.ii

.i ceea ce se vede prin lupa.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


N TULBURARILE DE ANXIETATE,

PERICOLUL ESTE VAZUT CA .I CUM AR FI PUS SUB O LUPA.

ACESTA ESTE MULT EXAGERAT

N COMPARA.IE CU REALITATEA.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Reac.ia lupta sau fugi n anxietate

Anxietatea, frica, sunt stari pe care fiecare dintre noi le traim. Anxietatea este
acea
stare pe care o traim atunci cnd ne confruntam cu un pericol sau o situatie
amenintatoare.
Suntem la plimbare prin padure si ne iese un urs n cale, ne plimbam cu barca pe
lac si ne
dam seama ca ne intra apa n barca si nu stim nota... starile traite n acele
momente sunt
stari de anxietate, de frica, panica.

Pericolele pot sa fie de natura fizica (un accident, o boala), sociala (a fi


ridicol, a te
afla n situatii penibile) sau mentala (teama ca vei nnebuni, ca vei pierde
controlul).

n prezenta unui pericol, organismul nostru reactioneaza imediat. Aceasta


reactie imediata se numeste lupta sau fugi. Prioritatea acestei reactii este
mobilizarea
organismului pentru a reactiona n fata pericolului. n vremea stramosilor nostri,
care
traiau n pesteri, ntr-un mediu extrem de periculos si nesigur, un astfel de
raspuns era
extrem de adaptativ. Ei trebuiau sa reactioneze imediat la pericolele din jur sau
riscau sa-
si piarda viata. Un zgomot mai ciudat n tufis indica cel mai probabil prezenta
unui animal
salbatic n apropiere. Nu puteau sa stea sa astepte pentru a se convinge sigur ca e
sau nu
e de fapt vreun bizon n apropiere. Mediul n care traiau nu le permitea asta,
costurile
erau prea mari n cazul n care nu reactionau sau reactionau prea trziu. Pentru ei
era mai
adaptativ sa reactioneze la false pericole sau pericole minore, dect sa nu
reactioneze
deloc.

Reactia de lupta sau fugi este adaptativa si pentru noi, chiar daca mediul n
care
noi traim nu mai este att de periculos si incert ca si cel n care au trait
stramosii nostri.

Probabilitatea de a ne ntlni cu bizonii sau de a fi atacati n pesteri este


scazuta.
Imaginati-va nsa ca traversati strada si o masina se ndreapta cu viteza spre
dumneavoastra.
Daca n acel moment nu ati trai o stare de anxietate/frica, nu v-ati da la o parte
din calea
masinii si ati putea fi ucis.

Anxietatea este un sistem de alarma care va semnaleaza pericolul

si va mobilizeaza organismul pentru a reactiona.

Anxietatea sau reactia de frica sunt stari normale, adaptative pentru siguranta
noastra. Ele nu ne fac rau, mai degraba ne semnaleaza pericolele si ne pregatesc
organismul
pentru a reactiona la acestea.

Cnd corpul detecteaza un pericol, creierul nostru transmite mesaje ntr-o regiune
a organismului, numita sistem nervos autonom. Acest sistem nervos este divizat n
alte
doua subsisteme: sistemul nervos simpatic si sistemul nervos parasimpatic. Aceste
doua
subsisteme sunt responsabile de felul n care corpul nostru si gestioneaza energia
si
actioneaza. Reactia de lupta sau fugi este de fapt activarea sistemului nervos
simpatic,
eliberndu-se astfel energia de care are nevoie organismul pentru a reactiona (fie
lupta,
fie evita pericolul).
Sistemul nervos parasimpatic este responsabil de relaxarea organismului,
restabileste starea normala de functionare. Sistemul nervos simpatic se activeaza
spontan,
n momentul n care este detectat pericolul. Momentul n care ne aflam pe
autostrada si
ne dam seama ca o masina este pe cale sa ne loveasca, este momentul n care
sistemul
nervos simpatic se activeaza, se elibereaza anumite substante chimice, sunt
transmise
mesaje la creier si organismul este mobilizat pentru a reactiona n fata
pericolului (viram,
punem frna etc).

Odata cu activarea sistemului nervos simpatic, n corpul nostru au loc o serie de


modificari la nivel fiziologic: ritmul cardiac se accelereaza, se modifica debitul
sangvin, se
intensifica respiratia, este mai profunda si mai accelerata, muschii sunt
tensionati. Corpul
are nevoie de mult oxigen pentru a sustine lupta sau fuga, oxigenul fiind o sursa
de
energie pentru tesuturile musculare. Toate aceste modificari fizice care au loc n
organismul
nostru, desi pot crea disconfort la un moment dat, au rol protectiv pentru noi. Ele
nu sunt
semne ale unor afectiuni grave.

Organismul nostru este programat genetic sa reactioneze la pericole. Trecutul n


care am evoluat ca specie si-a pus amprenta asupra zestrei noastre genetice. n
momentul
n care corpul detecteaza cel mai mic pericol, el este pregatit sa reactioneze.

Anxietatea este sistemul de alarma care detecteaza pericolele din


jurul nostru. Avem nevoie de anxietate, daca vrem sa ne aparam
n fata pericolului. Aceasta devine o problema n momentul n care
sistemul de alarma este scurtcircuitat si detecteaza pericole care
sunt mult exagerate fata de sursa lor reala.

Frica / anxietatea ca raspuns comportamental face parte din repertoriul nostru


de supravietuire, pregateste organismul pentru reactii de aparare imediate,
amorseaza
actiuni care faciliteaza supravietuirea organismului n situatii amenintatoare.
Este perfect
normal sa ne fie frica n anumite situatii. Daca nu am avea aceasta reactie, am fi
extrem
de vulnerabili n fata pericolelor. Nu le-am sti detecta din timp, nu am sti
reactiona la ele.

Ca potentiala prada, am dezvoltat anumite comportamente de aparare, care sunt


declansate de stimulii considerati periculosi. Comportamentele de aparare la care
apelam
sunt diferite n functie de cum percepem pericolul, ct de intens sau ct de
aproape de
noi. Putem vorbi mai degraba de un continuum al iminentei pericolului, care merge
de
la siguranta absoluta, la pericol sigur. Cu ct simtim pericolul mai aproape, cu
att vom
reactiona mai defensiv. Intensitatea si topografia comportamentului de aparare se
modifica n functie de iminenta pericolului.

Tot ca o consecinta a evolutiei noastre, n momentul n care este detectat un


pericol,
organismul si mobilizeaza toate resursele pentru a detecta orice amenintare din
jur. Este
mult mai atent la tot ce se ntmpla n jur, resursele sale atentionale sunt
orientate pentru
a detecta pericolul.
Frica / anxietatea, ca si comportament normal,

este o stare de alarma

care te pregateste sa reactionezi n fata pericolului.

Fie te confrunti cu pericolul, fie evadezi din situatie

sau pur si simplu ntepenesti (imobilizare totala).

Cnd aceasta frica devine excesiva si de necontrolat,

vorbim despre anxietate patologica.

Daca frica este o alarma,

atunci tulburarile de anxietate sunt false alarme.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Ce anume va declan.eaza sistemul de alarma?

Evalua.i pericolele care va declan.eaza sistemul de alarma

pe o scala de la 1 la 5, n care 1 reprezinta pericol mic, iar 5 pericol mare.

PERICOL

pericol mic 1 - 5 pericol mare

Click aici pentru a merge napoi la metafora


ANXIETATEA ESTE UN SISTEM DE ALARMA

CARE DETECTEAZA PERICOLELE.

N TULBURARILE DE ANXIETATE, SISTEMUL DE ALARMA


REAC.IONEAZA PREA BINE, CHIAR .I N CAZUL UNOR
PERICOLE MINUSCULE SAU EXAGERATE,

N COMPARA.IE CU REALITATEA.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


SISTEMUL DE ALARMA, N TULBURARILE DE ANXIETATE,

DETECTEAZA CHIAR .I CELE MAI MICI PERICOLE.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Gnduri automate

Majoritatea gndurilor care ne vin n minte ntr-o situatie anume sunt gnduri
automate. Sunt numite gnduri automate, deoarece nu le producem n mod
intentionat,
ele apar n mintea noastra fara ca noi sa avem un control asupra lor; sunt gnduri
care
deriva din convingerile generale pe care le avem despre noi nsine sau despre lumea
n
care traim, asa numitele convingeri centrale. Convingerile pe care noi le avem
despre noi
nsine sau despre lumea n care traim sunt asemenea radacinilor unui copac, iar
gndurile
automate sunt ramurile acelui copac, de aceea pentru a modifica gndurile
automate
trebuie modificate si convingerile ce stau la baza lor. nainte nsa de a modifica
gndurile
automate modificnd convingerile pe care le avem, trebuie nteleasa relatia
existenta ntre
gndurile noastre, sentimentele noastre si felul n care ne comportam. Terapia
cognitiv-
comportamentala are n vedere felul n care gndurile noastre influenteaza felul n
care
ne simtim si felul n care ne simtim influenteaza mai departe felul n care ne
comportam.

Ne aflam ntr-o situatie anume si ne trec prin cap tot felul de gnduri despre ce
se ntmpla cu noi sau n jurul nostru. De exemplu, cineva ne taie calea n
trafic. n
acel moment, urmatorul gnd ne trece prin minte: asa ceva nu se face. Soferul este
un
nesimtit, putea sa produca un accident. Acest gnd care a aparut n mintea noastra
va
declansa un sentiment de furie, de exemplu. Daca ne simtim furiosi este foarte
probabil
ca vom urla n masina, vom gesticula catre sofer, ne vom certa cu el sau ne vom
manifesta
furia n alt context, de exemplu dupa ce am ajuns acasa si ne vom certa cu cei
dragi.
Gndul automat pe care l-am avut declanseaza o reactie n lant - apare gndul, ne
simtim
furiosi, urlam, ne certam cu cei dragi. n situatia respectiva, probabil consideram
ca acel
gnd pe care l-am avut este unul absolut normal, nsa sunt multe alte gnduri pe
care le
putem avea ntr-o astfel de situatie si care nu produc reactiile negative
respective.

Gndul automat care a aparut se bazeaza pe o convingere (convingere centrala) pe


care persoana o are: Oamenii nu trebuie sa greseasca niciodata. Daca gresesc,
trebuie
pedepsiti. Reactia care apare n urma unui astfel de gnd, furia n exemplul de
mai sus,
si toate acele comportamente agresive, reprezinta modalitatea prin care persoana l

pedepseste pe cel care a gresit, cnd, de fapt, daca are cineva de suferit,
aceasta este
persoana nsasi se enerveaza, se cearta, i supara pe cei dragi.

Comportamente
Gnduri
Emotii
Gndul automat:
Este un nesimtit.
Putea produce un accident.
Situatia:
soferul care ne
taie calea
Comportament:
urlu, ma cert
Emotia:
furie
Hai sa ne gndim care ar putea fi un alt gnd automat daca am modifica convingerea
centrala. Potrivit principiilor terapiei cognitiv-comportamentale, modificnd
convingerile
centrale vom modifica si gndurile automate. Astfel noua convingere ar putea fi:
Se
ntmpla ca oamenii sa faca greseli. Tuturor ni se poate ntmpla si asta nu
nseamna ca
cineva o face n mod intentionat si cu scopul de a rani pe altcineva, iar gndul
automat
care ar putea sa apara, n exemplul care l-am dat mai sus, ar fi: ups... era ct
p-aci. Nu
a facut-o intentionat si ne-am vedea mai departe de drum, fara sa apara acele
reactii
emotionale neplacute si comportamentele agresive. Ne-am gndi pur si simplu ca
poate
soferul nu era suficient de atent, nu trebuie sa ne nfuriem.

Situatia este aceeasi, dar felul n care ne raportam la ea este diferit, noile
gnduri
automate declanseaza alte reactii emotionale si comportamentale.

Terapia cognitiv-comportamentala se focalizeaza pe modificarea sau flexibilizarea


unor convingeri centrale rigide (ceilalti trebuie sa ma placa), astfel nct
gndurile
automate care apar ntr-o situatie data sa fie mai putin
distructive/disfunctionale. De cele
mai multe ori, nu suntem constienti de gndurile noastre automate, tocmai pentru ca

ele sunt automate si nu necesita un efort foarte mare pentru ca ele sa apara n
mintea
noastra. Scopul terapiei cognitiv-comportamentale (CBT) este tocmai acesta, de a ne

ajuta sa constientizam aceste gnduri si impactul pe care ele l au asupra


emotiilor si
comportamentelor noastre. Potrivit abordarii CBT nu situatia n sine este problema,
ci
gndurile automate pe care le avem n situatia respectiva pot face din ea o
problema.

Gndirea
dihotomica

Plasarea experientelor de viata si a


persoanelor n doua categorii distincte,
diametral opuse (bun vs. rau, inteligent vs.
prost, frumos vs. urt). Varianta functionala
este gndirea nuantata (de exemplu este
bun la X, mai putin bun la Y etc.)

Oricum nu o sa reusesc,
asa ca mai bine nici nu
ncerc.

Inferenta arbitrara

Extragerea unei concluzii specifice n lipsa


dovezilor care sa o sutina sau n prezenta
dovezilor care sa o infirme. Varianta
functionala este inferenta sustinuta logic de
dovezile existente.

O sa se ntmple
ceva rau daca nu ma
ngrijorez.

Abstractiunea
selectiva

Centrarea pe un detaliu scos din context,


ignornd totodata aspectele mai relevante
ale situatiei si conceptualizarea ntregii
experiente pe baza segmentului respectiv.
Varianta functionala este abstractiunea
sustinuta logic.

Ziua de azi a fost plina


numai cu probleme.

Minimalizarea si
maximizarea

Evaluarea eronata a semnificatiei sau a


magnitudinii unui eveniment, ntr-o masura
suficient de mare pentru a constitui o
distorsiune. Varianta functionala este
evaluarea adecvata a semnificatiei sau a
magnitudinii unui eveniment.

Nu mi-a raspuns la
telefon. Sigur i s-a
ntmplat ceva rau.

Nu ajung la timp la curs,


o sa ma dea afara si toti o
sa rda de mine.
Suprageneralizarea
(generalizarea
excesiva)

Extragerea unei reguli generale sau


concluzii pe baza unuia sau mai multor
incidente izolate si utilizarea acestei reguli
si n situatii asociate sau nu cu incidentul
respectiv. Varianta functioanla este
generalizarea sustinuta logic.

Niciodata nu fac nimic


corect.

Gndirea
emotionala

Oamenii cred ca ceva trebuie sa fie


adevarat, fiindca asa simt ei, ignornd
dovezile. Varianta functionala este
evaluarea valorii de adevar prin dovezi.

Ceilalti vor rde de


mine, stiu asta.

Etichetarea

Se ataseaza o eticheta globala unei


persoane si/sau a altora, fara a tine seama
de dovezi care sunt incompatibile cu
aceasta eticheta. Varianta functionala este
evitarea etichetarii si focalizarea pe concret.

Iar am gresit. Sunt un


prost.

Vederea n tunel

Se noteaza doar aspectele pozitive sau


doar cele negative. Varianta functionala
este nregistrarea tuturor dovezilor si a
elementelor existente.

M-am blbit, nu am
fost coerent, am spus
numai prostii. A fost un
adevarat fiasco totul.

Personalizarea

Tendinta de a asocia nejustificat


evenimente externe cu propria persoana.
Varianta functionala este asumarea
responsabilitatii atunci cnd e cazul.

Este numai vina mea. Eu


sunt de vina pentru ce s-a
ntmplat.
Click aici pentru a merge napoi la metafora
Viata este plina de neprevazut.

Nu putem controla ce ni se ntmpla

dect ntr-o proportie foarte mica.

Trebuie sa nvatam, nsa,

sa acceptam si sa toleram acest lucru.

E important sa ne directionam energia si atentia asupra


singurului lucru pe care l avem sub control:

noi nsine si reactiile noastre.

Ne controlam via.a prin

MODUL N CARE REACTIONAM

la ceea ce ni se ntmpla, iar

REACTIILE NOASTRE N ANUMITE SITUATII

DEPIND DE CEEA CE GNDIM N ACELE SITUATII.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Gnde.te-te la o situa.ie recenta n care te-ai enervat sau te-ai suparat.

Identifica n acea situa.ie gndurile automate.

Care ar putea fi o alta explicatie pentru ceea ce s-a ntmplat?

Faptele sustin ceea ce tu crezi?

Care sunt consecintele modului tau de a gndi? La ce te ajuta sa


gndesti asa?

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Nu evenimentele din jurul meu mi declanseaza o reactie
emotionala, ci ceea ce gndesc eu despre ele.

Pentru a afla ce ma face sa ma simt rau,

trebuie sa aflu mai nti ce gndesc.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


TULBURAREA DE STRES POST-TRAUMATIC - MODELE COGNITIVE

De-a lungul vietii, aproape toti ne confruntam sau suntem martorii unui eveniment
groaznic, n fata caruia ne simtim nfricosati si neajutorati.

Ne moare cineva drag, avem un accident, supravietuim unui cutremur sau suntem
amenintati cu o arma de un hot. Stresul, suferinta, teama, pe care le resimtim n
urma
unui eveniment traumatic (accident, agresiune fizica, viol, moarte) sunt reactii
normale
care, n timp, se vor diminua. Asta nu nseamna ca vom uita ce s-a ntmplat sau ca
nu
vom mai fi deloc afectati de amintirea traumei respective, ci doar ca va ramne
parte
dintr-un trecut, caruia am reusit sa i gasim un sens si pe care am reusit sa l
integram
coerent n trecutul nostru.

n conditiile n care amintirea traumei ne cauzeaza probleme din ce n ce mai mari,

interfereaza cu viata noastra persoanala si profesionala si ne afecteaza psihic din


ce n ce
mai puternic, atunci e posibil sa fi dezvoltat o tulburare de anxietate, numita
tulburare de
stres post-traumatic.

Trauma este o experienta coplesitoare, subiectiva, traita diferit de fiecare n


parte.

Atunci cnd suntem direct implicati sau suntem martori ai unui eveniment, pe care
l
percepem a fi extrem de traumatizant pentru noi sau pentru altcineva, traim emotii
si
reactionam fiziologic ntr-un mod extrem. Ne este groaza, teama sau ne simtim
neajutorati
n fata pericolului. Cteodata, din cauza socului emotional, avem senzatia ca nu
mai suntem
acolo, ca nu ni se ntmpla noua sau ca ne uitam la ce se ntmpla ca la un
spectacol.
Tot din cauza socului, amintirile noastre despre eveniment pot fi fragmentare,
incoerente. Este ca si cum nu vrem sa ne amintim ce s-a ntmplat, pentru ca
suferinta,
teama sunt prea intense si nu vrem sau nu credem ca putem sa le mai facem fata din
nou.
Mai mult, evitam orice lucru, care ar putea sa ne aduca aminte de trauma si de
emotiile
negative puternice traite atunci. ncercnd sa scapam de aceste amintiri nu facem
dect
sa le mentinem tot mai active n mintea noastra. Deseori, ajungem sa exprimam cu
mare
greutate orice alte emotii, mai ales bucurie sau afectivitate.

Va prezentam n continuare doua modele explicative, care descriu ceea ce se


ntmpla n mintea dumneavoastra n timpul si dupa trairea evenimentului traumatic.

Parcurgnd aceste modele, veti putea ntelege mai bine simptomele traite de
dumneavoastra.

Modelul cognitiv

al tulburarii de stres post-traumatic - TSPT (Ehlers si Clark)

Tulburarea de stres post-traumatic poate fi declansata de o serie de interpretari


negative facute n timpul trairii unui pericol iminent. Este vorba, nsa, de un
eveniment
care s-a ntmplat n trecut si care nu mai poate ameninta acum viata
dumneavoastra.
Pentru a explica cum un eveniment din trecut poate sa genereze o stare de pericol
n
timpul prezent, psihologii Ehlers si Clark au sugerat ca persoanele cu TSPT se
gndesc la
evenimentul din trecut, ca si cum s-ar gndi la unul din prezent.

Iar aceasta se ntmpla datorita modului n care acestea interpreteaza evenimentul


traumatic si consecintele sale, precum si datorita modului n care au memorat acest

eveniment si cum l-au integrat n trecutul lor.

Evenimentele care pot fi clasificate drept factori traumatizanti sunt:

-experientele directe: razboi, dezastre naturale sau tehnologice, accidente grave


de
masina, diagnostic cu boala letala, atac violent la adresa propriei persoane (asalt

sexual, atac fizic, jaf etc), de a fi luat ostatic, prizonier de razboi, atac
terorist,
tortura.

-experiente la care ai fost martor, precum faptul de a fi n prezenta mortii


violente
a unei alte persoane, participarea n misiuni de salvare dupa dezastre naturale
sau tehnologice.

-experiente indirecte violente, despre care ai aflat din diferite surse (stiri, o
experienta traumatica povestita de cineva, citesti despre etc.).
Convingerile dezadaptative

Conform acestui model explicativ, cei care au trait un eveniment traumatic ncep
sa aiba o serie de convingeri dezadaptative despre ei nsisi, despre lume si despre
ceilalti.
Lumea este vazuta ca fiind periculoasa, iar ei se considera incompetenti si n
imposibilitatea
de a face fata pericolului.

De multe ori, aceste convingeri nu sunt constientizate. Ele pot aparea n timpul
sau
dupa ce persoanele au trait un eveniment care le-a pus n pericol viata.
Memoria evenimentului traumatic

Persoanele cu TSPT au amintiri fragmentare si incoerente despre evenimentul n


cauza, iar atunci cnd vor sa si aminteasca ce li s-a ntmplat, au senzatia ca
retraiesc
evenimentul din trecut, ca si cum li s-ar ntmpla, din nou, n prezent. (Foa &
Riggs, 1993,
Foa & Jaycox, 1999).

Psihologii Ehlers si Clark sugereaza ca natura fragmentara a amintirilor despre


evenimentul traumatic, perceptia evenimentului ca si cum s-ar ntmpla n prezent,
precum
si neintegrarea acestui eveniment n trecutul si istoria lor personala de viata pot
explica de
ce un eveniment ntmplat n trecut mai poate crea o senzatie de amenintare si de
pericol
n prezent.

Tot acestia mai afirma ca pot sa apara niste asocieri foarte puternice ntre
stimulii
prezenti n aria de manifestare a evenimentului traumatic si emotiile puternice
traite
atunci. De aceea, de multe ori, o stare puternica de frica, groaza, neliniste poate
fi
declansata de prezenta unui anumit miros, sunet, culoare (care au fost asociate
anterior,
n timpul traumei, cu groaza si starea de neputinta traite atunci), fara ca aceste
persoane
sa stie sigur ce anume le declanseaza aparitia.

Asadar, n urma experientei unui eveniment traumatic, credintele despre lume,


despre dumneavoastra si despre ceilalti va pot fi afectate. Puteti considera lumea
ca fiind
un loc foarte periculos, imposibil de controlat. Totodata, va puteti vedea ca pe o
persoana
incompetenta sau inferioara, lipsita de vointa proprie sau puteti traiti sentimente
de furie,
vina, rusine, frica.

Evitarea si amorteala emotionala sunt doua strategii prin care, de regula,


ncercati
sa va diminuati starea de anxietate determinata de gndurile, amintirile
relationate cu
trauma traita. Aveti tendinta sa evitati tot ce are legatura cu evenimentul
traumatic (sa
va amintiti, sa vorbiti despre ce s-a ntmplat, sa va uitati la emisiuni care
dezbat tema
respectiva etc.), pentru a evita declansarea acelor emotii negative.

Modelul procesarii emotionale (Foa si Rothbaum)

Modelul procesarii emotionale sugereaza ca TSPT provine dintr-o structura a


fricii
existenta n memoria persoanelor care au trait evenimente traumatice.

Aceasta structura a fricii este, de fapt, o retea n care sunt reprezentati si


conectati stimuli ai fricii (obiecte, persoane, situatii care provoaca frica),
reactii fiziologice
si comportamentale (palpitatii, tremuraturi, respiratie accelerata sau
comportamente de
siguranta) si convingeri, pareri, informatii despre sensul unor obiecte, situatii
sau concepte
(conceptul de pericol).

Toate aceste categorii de informatii sunt conectate.

De exemplu, poate exista o asociere ntre un stimul al fricii (a dormi cu luminile


aprinse) si conceptul de pericol.
Acest model afirma ca evenimentele traumatice sunt att de intense, nct
structurile (retelele) fricii cuprind o gama foarte larga de stimuli ai fricii
reprezentati la
nivelul memoriei. Acesti stimuli pot fi: imagini, sunete, mirosuri, senzatii fizice
asociate cu
trauma.

Structurile (retelele) fricii pot fi activate de informatii din mediul n care


traim, care
se suprapun peste informatia legata de trauma, deja existenta n memorie. Cu alte
cuvinte,
reapare o stare de anxietate.

Frica traita din nou ne determina sa adoptam comportamente de evitare si de


evadare, pentru a ne diminua anxietatea.

Evitarea si amorteala emotionala sunt strategii care au rolul de a dezactiva


structura fricii, pe termen scurt. Ele previn, nsa, modificari si corectari la
nivelul retelei,
ceea ce implica o mentinere a structurii fricii pe termen lung. Evitarea previne
corectarea
convingerilor dezadaptative, negative despre sine, lume si ceilalti.

n comparatie cu fobiile, unde o stare de teama intensa este declansata de un


stimul
specific (un cine, un paianjen), TSPT prezinta structuri ale fricii care:

1. contin mult mai multe asocieri ntre stimuli ai fricii si conceptul de pericol,
ceea
ce duce la convingerea ca lumea, n general, este periculoasa;

2. contin raspunsuri fiziologice si comportamentale mult mai intense; (ex.


palpitatii,
greata, respiratie accelerata, tremuraturi, transpiratie sau diferite forme de
evitare de a intra n contact cu orice stimul, care este asociat cu trauma);

3. contin stimuli ai fricii cu un prag de activare mult mai scazut.

Putem spune ca retelele fricii sunt activate permanent, tocmai datorita faptului ca

stimulii care le pot activa sunt foarte numerosi si prezenti peste tot n mediul de
viata al
persoanei. De aceea, aceste persoane pot trai sentimente bruste si intense de
teama, sunt
permanent ntr-o stare de agitatie si vigilenta, retraiesc mereu evenimentul
traumatic prin
cosmaruri si flashback-uri.

Foa si Rothbaum au elaborat modelul procesarii emotionale, pornind de la conceptul


de schema cognitiva, care reprezinta modalitatea personala de a stoca informatii
despre
sine. TSPT, n forma ei cronica, este asociata cu scheme cognitive dezadaptative,
care
cuprind convingeri ca lumea este periculoasa si ca persoana este incompetenta.
Aceste
convingeri dezadaptative declanseaza o stare de agitatie psihica puternica, teama
intensa
si comportamente de evitare realizate la scara larga.
Persoanele care au convingeri rigide despre sine si lume, dinainte de trauma, sunt
mult mai vulnerabile sa dezvolte TSPT.

Aceasta se ntmpla, deoarece convingerile rigide pozitive existente dinainte de


trauma (ex. lumea este un loc sigur, iar eu sunt foarte competent) pot fi
spulberate de
catre evenimentul traumatic, iar persoana poate sa si schimbe radical
convingerile.
Totodata, convingerile rigide negative (ex. lumea este un loc periculos, iar eu
sunt
un incompetent) pot fi confirmate si intensificate de trauma.

Evaluarile facute de o persoana n timpul evenimentului traumatic (ex. Eu sunt de


vina pentru ce mi se ntmpla), precum si interpretarea simptomelor post trauma ca
fiind
un semn de slabiciune sau de pierdere a controlului sau a sanatatii mentale, sunt
factori
foarte importanti n declansarea TSPT.

Persoanele care pot sa interpreteze mult mai nuantat ceea ce li se ntmpla si sunt

constiente ca exista diferite grade de competenta si de siguranta personala, sunt


mai
rezistente la declansarea patologiei. Acestea interpreteaza trauma drept un
eveniment
neobisnuit, mai deosebit, care nu influenteaza major convigerile lor despre
competenta
si securitate.

n concluzie:

1. Persoanele, care dezvolta TSPT, pot fi cele care sunt predispuse, n timpul
traumei,
sa proceseze ce li se ntmpla, n primul rnd, la nivel senzorial si nu la nivel
conceptual, cu accent pe sensul si implicatiile evenimentului n viata lor.

2. Slaba procesare cognitiva afecteaza memoria evenimentului traumatic. Datorita


acestei prelucrari deficitare, evenimentul nu poate fi integrat n trecut.

3. Evaluarile negative facute evenimentului si consecintelor lui: (ex. Nu mai sunt


n
siguranta nicaieri. Nu sunt n stare sa ma controlez. Lumea este un loc periculos.
Eu
nu mai am nicio putere de decizie asupra vietii mele. mi pierd mintile.)
declanseaza
emotii negative puternice, precum anxietate, rusine, furie, vina. Emotiile negative

ne motiveaza sa ne angajam n activitati care sa le diminueze. (Aceste activita.i


pot fi: evitarea stimulilor asociati cu trauma, suprimarea gndurilor asociate cu
trauma, abuz de alcool etc.)

4. Aceste strategii ne ajuta sa reducem starea de anxietate, pe termen scurt, dar o

mentin pe termen lung. Aceasta se ntmpla pentru ca ele nu permit ca evaluarile si

convingerile dezadaptative (lumea este un loc periculos, eu sunt un incompetent)


sa fie corectate.

5. Amintirile traumei apar sub forma de flashback-uri sau sunt retraite n


cosmaruri,
pentru ca nu sunt integrate n memoria noastra. O amintire este prelucrata si
integrata, daca are multe conexiuni cu alte amintiri. Integrarea amintirii ne da,
totodata, senzatia ca aceasta s-a ntmplat n trecut. Amintirile traumatice nu
sunt
conectate cu alte amintiri (de exemplu, cu cele de dupa eveniment: nu am murit),
de unde si senzatia retrairii ca si cum s-ar ntmpla n prezent.
6. Acest aici si acum, ca o caracteristica a amintirii, contribuie si la trairea
unui
sentiment permanent de pericol.
Psihicul nostru vrea, nsa, sa dea un sens si acestui eveniment din viata noastra
si vrea
sa l integreze coerent n trecutul personal. Mintea noastra vrea sa treaca mai
departe, sa
se mpace cu ce s-a ntmplat. n acest context, accesele de gnduri, amintiri,
flashback-uri
dureroase ale traumei sunt modalitati ale psihicului de a ne readuce n prezent
trauma,
pentru a putea fi analizata si integrata constient n viata noastra.

Pentru a ne vindeca e necesar, asadar, sa rupem acest cerc vicios, sa ne vizitam


trecutul si sa ne confruntam cu acele amintiri dureroase.

Trebuie sa gasim un sens traumei, sa ne mpacam cu ea si sa o integram organic n


noi.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Aduna ct mai multe informa.ii despre ce .i s-a ntmplat (relatari
ale martorilor oculari, .tiri din ziar, fotografii) care sa te ajute sa reconstitui

evenimentul.

Scrie ce .i s-a ntmplat ntr-un jurnal .i recite.te cu glas tare, pna


cnd anxietatea intensa pe care o traie.ti ajunge la un nivel suportabil.

nregistreaza-.i amintirea .i ascult-o, pna cnd anxietatea intensa


pe care o traie.ti ajunge la un nivel suportabil.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


CIOBURILE TREBUIE LIPITE LA LOC,

PENTRU CA OGLINDA SA REFLECTEZE O IMAGINE COMPLETA.

AMINTIRILE EVENIMENTULUI TRAUMATIC TREBUIE


RECUPERATE, PENTRU CA EVENIMENTUL SA FIE INTEGRAT N
TRECUTUL NOSTRU, ACCEPTAT .I DEPA.IT.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Via.a este o aventura.

Nu exista siguran.a n natura

.i nimeni nu a experimentat tot.

Evitarea pericolului nu este, pe termen lung,

mai sigura dect expunerea.

(Hellen Keller)

Sunt sigur ca totul e nesigur.

(Publius Syrus)

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Click aici pentru a merge napoi la metafora
NCHIDEM AMINTIRILE TRAUMEI NTR-O CUTIE,

PENTRU A SCAPA DE DISCONFORTUL PRODUS DE ACESTEA.

AMINTIRILE TRAUMEI SUNT, NSA,

PUTERNIC NCARCATE EMO.IONAL, A.A CA,

N TIMP, VOR FISURA CUTIA .I NE VOR ASEDIA.

SINGURA CALE DE A CONTROLA ACELE AMINTIRI

ESTE DE A DESCHIDE CUTIA, DE A LE SCOATE LA LUMINA

.I DE A NE CONFRUNTA CU ELE.

DOAR A.A VOM REDUCE DISCONFORTUL

PRODUS DE ACESTEA.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Anxietatea, o energie care se consuma

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Gnde.te-te la o situa.ie cnd te-ai sim.it foarte nfrico.at.

Ai trait frica, pe toata durata, la aceea.i intensitate?

Au fost momente cnd, de.i situa.ia era neschimbata,

ai sim.it ca starea de frica se diminueaza?

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Organismul este ca .i o baterie.

Nu are energie sa sus.ina o anxietate infinita.

Energia care o sus.ine se va consuma,

iar anxietatea se va reduce.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Click aici pentru a merge napoi la metafora
Reflecta.i asupra graficului.

Gndi.i-va la 2 situa.ii din via.a dumneavoastra care corespund


celor doua grafice.

Am ales mereu ceea ce a fost


u.or .i mi-a adus confort.
Am evitat tot timpul orice
senza.ie neplacuta.
Am ales .i ceea ce a fost
dificil .i inconfortabil.
Am depa.it obstacolul .i am
mers mai departe.
Via.a a devenit u.oara pe
termen lung.
(am nva.at sa-mi rezolv
problemele, le confrunt)
Via.a a devenit dificila pe
termen lung.
(nu am nva.at sa-mi rezolv
problemele, le evit)
Click aici pentru a merge napoi la metafora
A ALEGE MEREU CALEA U.OARA N VIA.A NSEAMNA
SA NE IZOLAM NTR-UN LOC

N CARE SUFERIM MAI PU.IN,

DAR .I TRAIM .I NVA.AM MAI PU.IN.

A LUA MEREU CALEA U.OARA NSEAMNA

SA NE VINDEM OPORTUNITA.ILE DE NVA.ARE

PE O SIGURAN.A ILUZORIE.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Forme ale comportamentului evitativ

n tulburarile de anxietate

Comportamentul evitativ n tulburarile de anxietate este un factor de men.inere a


simptomatologiei, deoarece nu permite persoanei cu tulburare de anxietate sa se
confrunte cu situa.ia care i produce frica (pericolul) .i sa vada ca pericolul nu
exista n
realitate sau ca este cu mult exagerat fa.a de realitate.

n cazul nevrozei obsesiv-compulsive, persoanei i apar gnduri intruzive (obsesii)

care i declan.eaza stari de anxietate .i disconfort. Pentru a nlatura sau a


reduce emo.iile
negative, persoana efectueaza o serie de ac.iuni care pot lua forma unor
comportamente
de evitare a situa.iilor n care acele gnduri sau obsesii apar.

De exemplu, o persoana care are obsesia ca se va contamina cu microbi, evita sa


dea mna cu persoanele cu care face cunostinta, pentru a nu se gndi, apoi, obsesiv
la
faptul ca s-a contaminat cu microbi.

Acea persoana nva.a, a.adar, ca acel comportament de evitare i reduce starea de


disconfort, chiar daca acest lucru se ntmpla pe o scurta perioada de timp .i va
apela din
nou la el atunci cnd se va afla n situa.ii asemanatoare.

n cazul anxieta.ii generalizate, persoana, pentru a-.i controla ngrijorarile,


recurge
la raspunsuri comportamentale .i strategii de control ale gndurilor. Acestea reduc

disconfortul pe termen scurt, dar au ca efect mentinerea anxietatii, deoarece


persoana
nu se confrunta niciodata cu temerile sale.

Raspunsurile comportamentale pot include comportamente de asigurare, de


evitare, de informare, consum de alcool etc. Acestea mentin evaluarile negative
despre
ngrijorare, deoarece submineaza procesul personal de autocontrol si l lasa n
seama unor
factori externi.

Exemplu. O femeie se ngrijoreaza excesiv .i incontrolabil n legatura cu starea de


bine
a so.ului ei. Astfel, si roaga sotul sa o sune de zece ori pe zi, ca sa o asigure
ca nu i s-a
ntmplat nimic rau n cursul zilei (comportament de asigurare). n acela.i timp,
evita sa se
uite la .tiri n timpul zilei, pentru ca informa.iile pe care le aude sa nu i
declan.eze un lan.
de ngrijorari n legatura cu sanatatea so.ului sau. (comportament de evitare)

Ea nu si poate controla ngrijorarea dect prin comportamente de evitare .i de


asigurare
externe, n loc sa identifice mijloace interne de control. Ajunge sa creada ca
ngrijorarile nu
se concretizeaza tocmai datorita masurilor de siguran.a luate.
Nu si permite, totodata, sa observe care ar fi consecintele ngrijorarii sale si
sa si
infirme, astfel, supozitiile negative. Starea de anxietate este astfel mentinuta.
Fobiile sunt dobndite n urma unei experiente directe, traumatizante, n urma
observarii reactiilor de frica la altcineva sau prin nvatarea (citesti despre,
afli de la televizor,
ti se spune direct) ca anumite obiecte, situatii sunt periculoase.

Exemplu. Un cine ma latra de dupa un gard, pe nea.teptate, iar eu ma sperii foarte


tare.

1. Obiectul, situatia sunt evaluate eronat drept foarte periculoase si devin


stimuli
fobici, care ti provoaca o stare de frica intensa, nejustificata, exagerata, pe
care ai
impresia ca nu o poti controla.

Exemplu. Cinii sunt extrem de periculo.i .i mi vor face rau.

2. Anticipati starea de frica, sunteti n alerta n situatiile n care sansele de a


va ntlni
cu ceea ce va produce teama sunt mari.

Exemplu. Sunt absolut sigur ca daca ma voi ntlni cu un cine voi fi ranit .i ca
sunt multe
locuri unde a. putea sa fiu atacat de cini.

3. Pentru a nu mai trai acea stare de frica, evitati sa intrati n contact cu ceea
ce va
provoaca teama.

Exemplu. Evit sa mai merg singur n zone izolate, prin parc sau seara tziu pe
strada, ca nu
cumva sa ma ntlnesc cu un cine.

4. Fobia ti afecteaza functionarea la locul de munca si relatiile cu ceilalti.

Exemplu. Ajung sa nu mai ies afara din casa, sa nu ma mai duc la lucru, de frica de
a nu
ma ntlni cu un cine.

n cazul persoanelor cu fobie sociala, situa.iile sociale sunt considerate extrem


de
periculoase. O persoana cu fobie sociala se considera a fi, indiferent de situa.ia
sociala n
care se afla, ciudat, idiot, incapabil, de neacceptat .i are o serie de convingeri
disfunc.ionale,
de genul: Daca fac pauze n timpul unei conversatii, ceilalti vor crede ca sunt un
idiot. Daca
ma blbi n timpul discursului, mi voi pierde slujba. Toate aceste convingeri l
fac pe
individul cu fobie sociala sa perceapa lumea sociala si interactiunile sociale ca
pe niste
spatii extrem de periculoase, a.adar situa.ii n care se simte foarte anxios.

De multe ori, pentru a-si diminua anxietatea excesiva, aceste persoane recurg
la comportamente de siguranta. n primul rnd, fobicii evita situatii sociale sau
situatii
de performata. E imposibil, nsa, ca evitarea sa fie totala. Traim si functionam
ntr-o
societate, prin urmare suntem nevoiti, la un moment dat, sa ne expunem unor
situatii
sociale. Persoanele cu fobie sociala sunt, la rndul lor, nevoite, din diferite
motive, sa
interactioneze cu alte persoane sau sa intre n situatii sociale. n aceste
conditii, ele
recurg la comportamente de siguranta subtile, care sa le permita sa controleze
situatiile
respective sau sa previna consecintele nfricosatoare pe care le anticipeaza (ca se
vor face
de rs, ca vor fi ridicole etc.).
Asadar, cineva, caruia i este teama sa vorbeasca n public, nu va vorbi deloc.
Altcineva caruia i este teama sa mnnce sau sa bea n public, daca va trebui sa
faca
acest lucru, va tine foarte strns paharul cu doua mini si si va apropia capul de
pahar, ca
sa se asigure ca nu l va varsa.

Cnd consecintele nfricosatoare anticipate, de care ei se tem, nu apar (ex.


paharul
nu este varsat), persoanele cu fobie sociala atribuie acest lucru comportamentelor
de
siguran.a efectuate de ei sau comportamentelor de evitare a unei situa.ii sociale.

Comportamentele de siguran.a reduc anxietatea pe moment, motiv pentru care


data viitoare cnd o persoana cu fobie sociala se va confrunta cu o situa.ie
similara, va
apela la acelea.i strategii. Astfel de comportamente de siguran.a reduc pe moment

anxietatea, dar o men.in pe termen lung. Anxietatea lor sociala este mentinuta,
tocmai
pentru ca fobicul social nu se confrunta cu situatii si informatii, care sa i
confirme
convigerile nfricosatoare. Pur si simplu, acesta nu nvata ca paharul nu se varsa,
chiar
daca nu l tine strns, cu doua mini.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


...ne nchidem singuri.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Gnde.te-te la lucrurile de care te ascunzi.

n ce mod evitarea lucrurilor/situa.iilor care .i produc frica .i-a


afectat via.a personala, profesionala .i sociala?

Cum arata nchisoarea ta?

Ce nseamna pentru tine sa fii nchis .i sa fii liber?

Ce vei face, cum te vei comporta atunci cnd te vei elibera de frica?

Click aici pentru a merge napoi la metafora


SINGURA NCHISOARE REALA ESTE FRICA

.I SINGURA ELIBERARE REALA ESTE ELIBERAREA DE FRICA.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Teoria psihologica a evitarii

Frica, ca sentiment, este dobndita prin conditionare clasica si mentinuta mai apoi

prin conditionare operanta. Mai nti se stabileste o relatie ntre un stimul


(pericol) si un
raspuns (frica), astfel nct, de ori cte ori este detectat un pericol, apare si
raspunsul de
frica. De ndata ce s-au stabilit relatiile de asociere, apar si comportamentele de
evitare
a acelor stimuli relevanti pentru asocierea cu sentimentul de frica.

Aceste comportamente de evitare sunt ntarite negativ prin faptul ca ele reduc
starea
de distres, de frica resimtita. Altfel spus, vom reveni tot mai des la acele
comportamente
de evitare, deoarce ele ne ajuta sa evitam frica, pericolul.

Ex. Ma plimb prin parc. Brusc, din dreptul unui copac, un cine latra puternic la
mine. Ma sperii ngrozitor .i o iau la goana. Din acel moment, evit sa mai merg la
plimbare
prin parc, de frica sa nu cumva sa ma atace vreun cine. Apoi, evit sa mai umblu de
unul
singur noaptea prin ora. sau ziua, n anumite zone, n care a. putea fi atacat de
vreun
cine. Prezen.a oricarui cine, orict de mic ar fi, mi produce o frica groaznica.
A.a ca evit
sa ma ntlnesc cu prietenii mei care au cini.

Comportamentele de evitare a stimulilor fricii nu trebuie neaparat sa fie


comportamente externe. Faptul ca evitam sa ne gndim la ceva ce ne provoaca frica
sau
evitam sa ne imaginam ceva ce ne sperie foarte tare este tot un comportament de
evitare,
doar ca el este intern.

Comportamentul de evitare este o solu.ie pe termen scurt. Aceasta strategie nu


mai este utila n momentul n care ea devine rutina, adica este folosita si n
situatiile n
care nu exista niciun pericol real sau situatia/problema este vag definita, ea
fiind totusi
ntarita negativ prin faptul ca nu apar consecintele negative anticipate.

Comportamentul evitativ are rol n reducerea pe termen scurt a anxietatii.


Disconfortul se mentine pe termen lung, deoarece nu avem ocazia sa ne confruntam cu

pericolul si sa ne dam seama ca e foarte improbabil ca acesta sa se ntmple.

Intram ntr-un cerc vicios.

1. Credem ca anumite situa.ii, obiecte, fiin.e pot fi periculoase. Convingerile


noastre
ne fac sa ne simtim rau emotional. Ne declan.eaza o stare de anxietate si
disconfort.

2. Reducem anxietatea si disconfortul prin realizarea comportamentului de evitare.

3. Succesul comportamentului de evitare este confirmat prin absen.a consecin.elor


negative (anxietatea .i disconforul dispar), dar si prin confortul pe care l traim

odata ce am evitat un pericol.


4. nva.am ca acel comportament de evitare este benefic pentru noi .i l vom repeta

si n viitor, pentru a reduce disconfortul.

5. Cu ct apelam mai des la evitare, cu att sansa de a avea acces la ce s-ar fi


ntmplat,
daca nu am fi evitat situa.ia respectiva, este mai redusa.

6. ncepem sa evitam din ce n ce mai mult situa.ii .i stimuli ai fricii,


retragndu-ne din
ce n ce mai mult din via.a personala, sociala sau profesionala.

Evitarea este, nsa, o solu.ie iluzorie.

Evitnd, nu facem dect sa ne lasam fricile sa creasca.

Anxietatea si disconfortul nu vor disparea, deoarece fricile nu vor fi niciodata


infirmate. Iar cnd situa.iile sau obiectele care ne produc frica reapar, acest
lant vicios
de evenimente va fi repornit, fiind ntarit mereu si facut din ce n ce mai
puternic.

Astfel, evitarea ini.iala se generalizeaza .i ajunge sa devina o nchisoare a


min.ii.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Click aici pentru a merge napoi la metafora
Care sunt locurile tale de refugiu? Cum arata acestea?

Prive.te pe fereastra locului tau de refugiu la lumea de afara.

Gnde.te-te la:

. ce .i ofera locul tau de refugiu;

. de ce anume te priveaza.

Reflecteaza asupra traseului (drumului) care urmeaza sa fie


parcurs, dupa ce ie.i din locul tau de refugiu.

Ce beneficii .i aduce parcurgerea acestui traseu?

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Evitam ceea ce ne creeaza disconfort

.i ne retragem n locul nostru de refugiu.

Locul de refugiu ne ofera, pe termen scurt, siguran.a .i confort.

Dar ne mpiedica sa nva.am despre capacita.ile .i limitele noastre.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


pasivitate / activitate

Click aici pentru a merge napoi la metafora


pasivitate / activitate
pasivitate / activitate
Tu cum .i antrenezi mu.chii fericirii?

Noteaza lucrurile, activita.ile care te fac fericit.

Ct de mult timp investe.ti saptamnal n aceste activita.i?

n cazul n care ai impresia ca nimic nu te mai face fericit, ce ai


facut concret pentru a schimba acest lucru?

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Fericirea nu este un lucru cu care via.a ne este datoare.

Fericirea implica efort, munca .i asumarea responsabilita.ii


pentru ceea ce facem.

A fi fericit nseamna sa munce.ti pentru fericirea ta.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Frica nu este de nenvins.

Perseverez, insist, am rabdare, ma pregatesc de atac,

ma confrunt cu ea .i am o .ansa sa o readuc sub controlul


meu. Continuu lupta .i am o .ansa sa ies nvingator.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Despre mintea umana

Rela.ia dintre creier .i comportament

Mintea umana sau creierul uman este compus din peste un trilion de neuroni al
caror rol este de a da comenzile organismului nostru. Creierul este bordul de
comanda
sau motorul care pune organismul n func.iune, fiind responsabil de ac.iunile .i
reac.iile
noastre. n fiecare secunda, n creierul nostru au loc peste un trilion de
opera.iuni chimice
.i sunt transmise semnale electrice la o viteza de peste 400km/h pentru a
analiza .i pentru
a reac.iona la tot ceea ce vede, aude sau miroase n jur. Toate aceste opera.iuni
chimice .i
semnale electrice sunt, de fapt, gndurile noastre care se exprima n ceea ce
sim.im .i ceea
ce facem. Creierul detecteaza vizual, auditiv .i senzorial stimulii din mediul
nconjurator,
proceseaza informa.ia .i transmite comanda organismului, care reac.ioneaza (de ex.
Apare un urs. Creierul detecteaza stimulul, l proceseaza ca pericol, da comanda de
fuga,
organismul se mobilizeaza pentru fuga).

Ca o consecin.a a evolu.iei, mintea noastra a fost programata sa ac.ioneze ntr-


un mod egoist, pentru a-.i satisface propriile dorin.e. Cu minimum de efort sa
ob.ina
maximum de profit. Modul n care gndim, sim.im, visam sau ne comportam este o
consecin.a a lumii n care traim, locul n care mintea noastra a evoluat. Creierul
nostru
s-a dezvoltat n urma confruntarii cu mediul nconjurator .i cu diverse probleme
care au
aparut n acest mediu, existnd astfel o rela.ie ntre creier .i comportamentul
nostru
ntre ceea ce gndim .i ceea ce facem. Concret, pentru fiecare comportament pe care
noi
l nva.am .i l realizam, creierul nostru dezvolta un traseu neuronal. Pe masura
ce repetam
comportamentul x, acel traseu neuronal devine unul tot mai stabil (calea
batatorita).
Deci nva.area unui comportament duce la dezvoltarea unui traseu neuronal prin care
se
transmit semnale electrice (informa.ii). Aceste semnale electrice sunt gndurile
noastre
care sus.in realizarea comportamentului nva.at, creierul fiind cel care da
comenzile.
Pe masura ce comportamentele pe care le realizam sunt repetate, mintea noastra .i
dezvolta/construie.te trasee neuronale mai puternice, care sa permita transmiterea/
circularea unui flux mai mare de semnale electrice (informa.ii, gnduri). Este ca o
re.ea de
.osele .i autostrazi ale unei .ari. Creierul nostru este un spa.iu n care trebuie
sa circule,
informa.ii, sa fie exploatate, sa fie nva.ate altele noi. Pentru ca informa.iile
sa circule
este nevoie de trasee (.osele). A.adar, creierul nostru, pentru a putea transmite
semnale
electrice, pentru ca informa.ia sa poata circula, .i construie.te .osele care sa
permita
acest trafic de informa.ii. .oselele permit, nsa, un trafic mic, limitat, cu o
singura banda
de circula.ie, un singur sens. Pe .osele, traficul se realizeaza mai greu, la o
viteza mai mica.
Cnd informa.iile sunt pu.ine, .oselele sunt suficiente pentru a realiza traficul.
Pe masura
ce avem de-a face cu tot mai multe informa.ii, .oselele nu mai fac fa.a. Pentru ca
mintea,
a.a cum am mai spus, ac.ioneaza din motive egoiste pentru a-.i u.ura munca,
creierul
va construi autostrazi neuronale pentru ca traficul de informa.ii sa se realizeze
mai u.or.
Autostrazile suporta un trafic mai mare, circula.ia este mai u.oara, mai rapida, pe
mai
multe benzi, n mai multe sensuri. Semnalele electrice care circula pe aceste
autostrazi nu
sunt altceva dect gndurile noastre, iar traficul lor pe autostrazile neuronale
construite
de creierul nostru se exprima de fapt n comportamentele/ac.iunile noastre zilnice.
Ceea
ce se ntmpla n creierul nostru poate fi observat n comportamentele noastre, n
deciziile
noastre.

Deci, daca vrem sa ne schimbam comportamentele, sa nva.am unele noi, trebuie sa


ne reprogramam creierul. Acest lucru presupune construirea unor noi .osele, noi
autostrazi
neuronale. Pentru a putea construi ceva nou, trebuie demolat ceea ce s-a construit
deja,
trebuie construit din nou, iar acest proces ia timp .i efort din partea noastra.

Traseele neuronale formate n creier sunt rezultatul unor ani buni de nva.are,
exerci.iu, munca .i efort. Daca vrem sa nva.am comportamente noi nseamna ca
creierul
trebuie sa dezvolte noi trasee neuronale, care sa permita traficul unor noi
informa.ii care
sus.in realizarea noului comportament.

Click aici pentru a merge napoi la metafora Terapia, un proces de nvatare

Click aici pentru a merge napoi la metafora Terapia, o experienta de nvatare

Click aici pentru a merge napoi la metafora Lectii de viata


Este ca .i n sport, trebuie sa munce.ti zilnic

pentru a ob.ine performan.e

.i nici atunci nu ai garan.ia

ca vei ob.ine performan.a dorita,

dar asta nu nseamna ca te opre.ti din munca!

Click aici pentru a merge napoi la metafora Terapia, un proces de nvatare

Click aici pentru a merge napoi la metafora Terapia, o experienta de nvatare


Zilnic suntem implica.i ntr-o serie de activita.i .i sarcini care ne .in
ocupa.i, toate fiind lucruri care trebuie facute: de mers la serviciu, de
dus copii la gradini.a, de vorbit ore n .ir la telefon, de trimis rapoarte,
de citit documente, de facut cumparaturi, de facut cura.enie, de
verificat .i raspuns la mail-uri etc... 24h pe zi suntem ocupa.i cu fel .i
fel de sarcini .i nu avem timp o jumatate de ora pentru a investi n noi
ca persoana. Terapeutul va recomanda sa face.i relaxare 15 minute
diminea.a .i 15 minute seara, dar nu face.i acest lucru, pentru ca nu
ave.i timp. Suntem dispu.i sa investim tot timpul nostru n tot felul
de activita.i .i responsabilita.i fa.a de ceilal.i, dar nu suntem dispu.i
sa investim 15 minute n noi. Astfel realizam la un moment dat ca nu
ne mai cunoa.tem, ca nu .tim cine suntem, ce ne place, care ne sunt
valorile, ce ne dorim.

Daca la ntrebarea Care sunt valorile


mele? Nu pute.i da un raspuns imediat
n care sa crede.i, daca ezita.i, daca
trebuie sa va gndi.i, nseamna ca a.i
ajuns n punctul n care va ndeparta.i
tot mai mult de propria persoana .i
este nevoie sa ncepe.i sa investi.i n
dumneavoastra. Pute.i ncepe prin a
gasi raspunsul la ntrebarea Care sunt
valorile mele?, continua.i cu Ce am
facut azi pentru mine? Ce am facut azi
pentru a ma sim.i eu bine? Ce am facut
azi pentru a scapa de anxietate? Ct
timp am investit n mine azi?

Regula: Zilnic trebuie sa investesc n mine cel pu.in 30 de minute.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Terapia este un proces de nva.are.

Acest lucru nseamna ca terapia presupune: efort, rabdare,


exerci.iu, exerci.iu, exerci.iu, e.ec, reu.ite, exerci.iu, efort,
disconfortul asociat nva.arii .i bucuria asociata reu.itei.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Click aici pentru a merge napoi la metafora Terapia - o experienta de nvatare

Click aici pentru a merge napoi la metafora Lectii de viata

Click aici pentru a merge napoi la metafora Evitarea, a lua calea utoara n viata

Click aici pentru a merge napoi la metafora Evitarea, nchisoare a mintii


Schimbarea

Te afli n punctul n care vrei sa renunti la o viata plina de frici. Vrei sa nu


mai fii
prizonierul propriei minti. Vrei un nou stil de viata.

Vrei o schimbare.

A vrea sa te schimbi sau a ti se spune ca trebuie sa faci o schimbare nu rezolva


nsa
problema.

A vrea sa schimbi ceva nu nseamna schimbare n sine. Este doar un prim pas.

Schimbarea este un proces, nu un eveniment spontan.

Timpul te va ajuta sa faci schimbari.

Circumstantele de viata te vor schimba.

Deciziile pe care le iei vor contribui la schimbare.

Nu este nsa suficient sa ASTEPTI

ca toate acestea sa se ntmple de la sine.

DE CE???

Pentru ca nu se vor ntmpla asteptnd pur si simplu.

TU esti o parte din proces.

TU ai contributia ta pentru ca ceva sa se ntmple, pentru ca ceva sa se schimbe n

viata ta.

Procesul de schimbare poate fi unul dificil. Uneori simti progresul, alteori simti
ca
nu se ntmpla nimic, alteori simti ca este inutil. Dar chiar si acestea fac parte
din proces.

Lucrurile evolueaza oricum. Schimbarea apare oricum, chiar si atunci cnd, aparent,

nu faci nimic. Doar ca acest a nu face nimic este, de fapt, contributia ta la


ceea ce se
ntmpla n viata ta.
Concluzie!!!

Fie stai deoparte si asisti la viata ta,

fie intri n joc si contribui la schimbarile

care se produc n viata ta.

Pe masura ce participi la acest proces de schimbare, este bine sa te gndesti si sa

ti repeti urmatoarele lucruri:

Schimbarea este inevitabila.

A ncerca sa opresti schimbarea este ca si cum ai ncerca sa opresti o apa


curgatoare.
Ea mereu si va gasi alt loc prin care sa se scurga. Este imposibil sa o opresti sa
curga. Cu
ct ncerci mai mult, cu att ti va fi mai greu.

n loc sa opui rezistenta, mai bine accepti schimbarea si-i urmezi cursul.

Trebuie sa contribui la aparitia schimbarii

pentru ca ea sa fie n directia dorita de tine.

Schimbarea nu este ntotdeauna grea si incomoda.

Unele schimbari sunt binevenite si placute, asa ca nu trebuie sa intri n panica


atunci cnd la orizont se ntrezareste schimbarea. Pe masura ce accepti schimbarea,
vei
ncepe sa ai mai multa ncredere si sa realizezi ca indiferent ce schimbari o sa
faci, pna la
urma vei reusi sa te adaptezi si sa faci fata la ceea ce ti se ntmpla.
Viata ta poate sa devina mai frumoasa si mai placuta, odata ce te-ai
adaptat la schimbare.

Renuntarea la fumat, a nvata sa nnoti, petrecerea timpului cu cei dragi,


renuntarea
la a mai controla relatiile din jurul tau, sunt doar cteva exemple de schimbari
care, odata
acceptate, ti pot face viata mai colorata. De multe ori, acele schimbari
mpotriva carora
la nceput vei lupta cu ndrjire vor ajunge pna la urma sa faca parte din viata
ta si sa-ti
dai seama ca prezenta lor ti face mult bine.

Teama de schimbare este, de fapt, teama de necunoscut.

Pe masura ce intri n joc si te confrunti cu schimbarea, ti dai seama ca


lucrurile
de care ti era att de frica, de fapt nu sunt att de nspaimntatoare si ca le
poti face
fata. Schimbarea este mai nspaimntatoare atunci cnd ne-o imaginam, comparativ cu

experienta ei reala.

De aceea, nu trebuie sa ne gndim prea mult la schimbare, trebuie sa ncepem sa


o traim n realitate si sa contribuim la producerea ei.

n consecinta, ntrebarea nu este daca vrei sa te schimbi,

ci ct de mult si n ce fel.

Vei asista doar la schimbarile care se produc n viata ta?

Vei lasa lucrurile sa se ntmple n voia lor, fara a alege?

SAU

Vei contribui la procesul de schimbare si vei lua decizii pentru ca


schimbarea sa fie n directia dorita de tine.

Click aici pentru a merge napoi la metafora Terapia - o experienta de nvatare

Click aici pentru a merge napoi la metafora Despre decizie


Rami prizonierul min.ii tale, refuznd sa te dezvol.i,

refuznd sa nve.i ce po.i .i ce nu po.i face.

Click aici pentru a merge napoi la metafora Terapia - o experienta de nvatare

Click aici pentru a merge napoi la metafora Lectii de viata


Zona proximei dezvoltari (ZPD) este acea distan.a
dintre ceea ce .tiu .i pot efectiv sa fac .i ceea ce a.
putea sa fac daca a. fi ajutat, daca a. ncerca mai mult.

Principiul ZPD spune ca, pentru a stimula dezvoltarea,


trebuie sa fii pregatit sa mergi pu.in mai departe

dect ceea ce .tii deja sa faci,

sa ncerci mai mult dect .tii ca po.i.

Pentru a stimula dezvoltarea,

trebuie sa ridicam mereu pu.in .tacheta,

sa testam ceea ce am nva.at deja,

sa ne provocam limitele.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Click aici pentru a merge napoi la metafora
De cte ori va spune.i ce NU trebuie sa face.i,

ncerca.i sa gasi.i varianta pozitiva:

.tiu ce nu trebuie sa fac, dar ce fac n schimb?

De cte ori NU face.i ceva,

gndi.i-va ce PUTE.I face n schimb.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Pentru a va fi bine, nu este
suficient sa evitati raul.

A evita raul nu nseamna


neaparat ca va va fi bine.

Trebuie sa ncepeti sa investiti


resurse pentru a va fi bine,

nu pentru a nu va fi rau!

Click aici pentru a merge napoi la metafora


FRICA

Trebuie sa va spun ceva despre frica.

Ea este unicul inamic adevarat al vietii. Numai ea o poate nvinge.

Este un adversar inteligent, tradator. Nu are decenta, nu respecta nicio lege sau
conventie,
nu are mila. Merge direct la punctele slabe, pe care le gaseste cu uimitoare
usurinta.

ntotdeauna ncepe n minte.

Te simti calm, linistit, fericit.

Apoi, frica, deghizata sub masca ndoielii blnde, se strecoara n mintea ta ca un


spion.

ndoiala se ntlneste cu nencrederea si nencrederea ncearca sa iasa la


suprafata.

Dar nencrederea e un infanterist prost narmat. ndoiala l nvinge repede.

Devii ngrijorat.

Ratiunea preia lupta. Te linistesti. Ratiunea e bine narmata.

Dar, spre uimirea ta, n ciuda tacticii superioare si a unui numar de victorii de
necontestat,
ratiunea este nfrnta. Te simti slabit, sovaielnic. ngrijorarea se transforma n
groaza.

Apoi frica ti cuprinde corpul,

care si da seama ca exista o problema grava.

Plamnii ti zboara ca pasarea, intestinele se preling ca sarpele. Limba ti cade,


grea ca un
oposum, maxilarele ncep sa galopeze pe loc. Surzesti. Muschii ti tremura ca si
cum ar
suferi de malarie, iar genunchii ncep sa-ti danseze. Inima se zbate n timp ce
sfincterele
se relaxeaza. Si la fel tot restul corpului.

Toate organele te lasa. Numai ochii mai functioneaza.

Ei sunt pironiti asupra fricii.

Iei decizii pripite.

Concediezi si ultimii aliati: speranta si ncrederea.

Te nfrngi singur.

Frica, care e doar o impresie, triumfa.


Problema e dificil de exprimat n cuvinte. Caci frica, adevarata frica, este cea
care ti
zdruncina temelia, care pune stapnire pe tine cnd trebuie sa-ti recunosti
mortalitatea,
se cuibareste n memoria ta ca o cangrena: ncearca sa strice totul, chiar si
cuvintele pe
care le folosesti pentru a o exprima.

Prin urmare, trebuie sa te lupti ca sa-i dai expresie,

sa arunci stralucirea cuvintelor asupra ei.

Pentru ca, daca nu o faci, daca frica devine un ntuneric inexprimabil pe care l
eviti sau
chiar reusesti sa-l eviti, te trezesti n fata a noi atacuri pentru ca nu ai luptat
niciodata
mpotriva adversarului care te-a nvins.

Viata lui Pi (Yann Martel)

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Opre.te-te pentru un moment .i gnde.te-te de ce fugi de fapt.

ncearca sa-.i identifici pericolul.

Click aici pentru a merge napoi la metafora Anxietatea - o fuga permanenta

Click aici pentru a merge napoi la metafora Despre


Nu putem scapa de anxietate fugind.

Fuga este o solu.ie pe termen scurt,

dar ne face vulnerabili pe termen lung.

Trebuie sa ne oprim,

altfel nu vom .ti niciodata de ce ne este frica.

Click aici pentru a merge napoi la metafora Anxietatea - o fuga permanenta


Click aici pentru a merge napoi la metafora
Ce-.i spui atunci cnd ncerci sa faci ceva,

dar renun.i nainte ca macar sa ncerci?

Gndurile care ne trec prin minte nu reprezinta fapte concrete. Pentru a


fi convin.i ca putem sau nu putem face ceva, trebuie sa ac.ionam.

Faptele demonstreaza ceea ce putem sau nu putem face.

Atunci cnd mintea ta ncearca sa te convinga ca nu po.i sa faci ceva,


confrunta-.i mintea .i ncearca sa-i demonstrezi ca se n.ala. Aduna dovezi
concrete pentru ceea ce-.i comunica mintea ta!

Mintea ne poate face sa credem tot felul de lucruri

care ne fac sa suferim

(ca suntem slabi, ca nu suntem n stare sa facem cutare lucru, etc).

Putem sa credem ceea ce ne spune mintea

sau putem ncerca sa-i dovedim ca se n.ala.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Ceea ce mintea poate sa creada poate sa si conceapa.

Daca credem ca nu putem face ceva,

cu siguranta nici macar nu vom ncerca.

Pentru a putea ac.iona,

trebuie sa ncepi sa crezi ca poti sa ac.ionezi.

Reverend Mother Gaius Helen Mohiam

Dune, 1984

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Click aici pentru a merge napoi la metafora
Tot ce am nvatat n viata se poate rezuma n trei cuvinte:

viata merge nainte.

Robert Frost

Click aici pentru a merge napoi la metafora


DECIZIA

Luarea de decizii este o componenta esentiala a vietii noastre. Mereu luam


decizii, chiar daca unele devin att de automate, nct nu le mai constientizam.
Avem
de-a face cu decizii simple sau complicate, relevante sau irelevante, usor sau greu
de
luat. Deciziile stau la baza comportamentului nostru, exprimnd intentionalitatea
fiintei umane (Miclea, 2003). Indiferent ca vorbim despre decizii simple sau
complicate, n conditii de risc sau nu, mecanismele cognitive au rol determinant
n procesualitatea decizei. Luarea deciziilor a fost si este un domeniu de un real
interes att pentru economisti, ct si pentru sociologi si psihologi. Reprezentanti

ai acestor discipline au ncercat sa explice procesul decizional: cum se ia o


decizie,
cum se ia o decizie buna, ce sta n spatele deciziilor proaste. Au ncercat astfel
sa
explice comportamentul decizional.

Economistii au promovat modelele normative n luarea decizilor.


Interesul lor era stabilirea matematica a celei mai bune alternative care sa aduca
cel mai mare profit. Decizia lundu-se ntr-un mediu relativ predictibil.

Principala asumptie a modelelor normative este aceea a rationalitatii


decidentului. Ei presupun ca n luarea unei decizii omul se comporta rational,
cautnd
ntotdeauna sa aleaga alternativa optima, adica acea alternativa care, dintre toate

variantele, i asigura c.tig maxim.

O fiinta este rationala daca este necontradictorie.

Acest lucru nseamna ca, n cazul unui rationament tranzitiv, daca un individ
prefera varianta A variantei B si varianta B variantei C, atunci n mod necesar va
prefera pe A lui C. Sa presupunem ca vreti sa plecati n vacanta cu
prietenul/prietena
si aveti de ales ntre avion (A) si tren (B). Prietena prefera avionul. Aflati ca
zborul
s-a anulat, dar cineva se ofera sa va duca cu masina (C). Aveti acum de ales ntre
tren (B) si masina (C). Sa presupunem ca se decide pentru tren (B). Fiind o zi
plina
de ghinioane, aflati ca trenul nu mai circula, dar ca circula avionul. Veti
presupune
ca prietenul/prietena este o fiinta rationala, iar potrivit unui rationament
tranzitiv
elementar, va prefera sa mearga cu avionul, fiind consecventa cu optiunea initiala
(va prefera pe la A lui C, pentru ca initial a preferat pe A lui B si pe B lui C).
n
baza acestui rationament, veti decide sa cumparati bilete de avion. Veti avea nsa
o surpriza foarte neplacuta cnd veti ajunge acasa si veti afla ca
prietenul/prietena
prefera avionul n fata trenului si trenul n fata masinii, dar acum, daca are de
ales
ntre avion si masina, parca totusi o calatorie cu masina i surde mai mult, mai
ales
ca ti permite sa te opresti n mai multe locuri, sa vizitezi mai multe locuri.

O alta asumptie a modelelor normative este omniscienta decidentului. Se


presupune astfel ca, n luarea unei decizii, fiinta umana cunoaste toate
posibilitatile
si o va selecta pe cea optima. Cu siguranta exista multe situatii n care acest
lucru
este perfect valabil.
Exista situatii de decizie n care numarul alternativelor posibile este cognoscibil

si finit.

Avem, astfel, doua asumptii:

1) Decidentul este o fiinta rationala.

2) Decidentului i sunt cunoscute toate alternativele (omniscienta


decidentului).

De exemplu, ai un capital lichid. Alternativele sunt: fie l depui ntr-o banca,


fie l investesti. Sau ai o defectiune la masina si esti n vrful muntelui.
Alternativele
sunt: fie suni si astepti pe cineva sa vina sa tracteze masina, fie te urci la
volan si vezi
ct de departe poti ajunge.

Modelele construite, nsa, pe seama lor arata mai degraba cum ar trebui
sa se decida, nu cum se realizeaza decizia n mod real. Aceste modele prescriu,
nu descriu cum se ia o decizie, motiv pentru care sunt numite modele normative
(Miclea, 2003). Asa cum regulile logicii nu descriu procesul real de gndire, ci l

corecteaza prin raportarea la norma, la fel si modelele normative au valoare


corectiva n majoritatea situatiilor.

Fiecare dintre noi poate sa identifice situatii n care a luat decizii fara a avea

nimic de-a face cu ratiunea. Emotiile de cele mai multe ori au un impact mult mai
puternic si influenteaza mai mult luarea unei decizii. De cte ori la ntrebarea
De
ce ai facut asta? nu am raspuns cu Pentru ca asa am simtit.?

De multe ori, contextul n care suntem nevoiti sa luam o decizie nu ne permite


sa fim complet rationali sau sa cunoastem toate alternativele posibile.

n realitatea n care traim, adesea deciziile trebuie luate ntr-un timp


foarte scurt, avnd la dispozitie doar cteva alternative, uneori fara a
putea anticipa consecintele deciziilor luate, n situatii de incertitudine
sau ambiguitate, fara a avea vreo garantie ca decizia luata este buna sau
rea.

Cele mai cunoscute modele normative calculeaza valoarea asteptata


(expected value) si utilitatea asteptata (expected utility).

Valoarea asteptata

Valoarea asteptata este beneficiul pe care persoana decidenta l are n vedere


n conditiile alegerii unei variante.
Valoarea asteptata are o expresie numerica si o caracteristica de obiectivitate,
n sensul ca este independenta de perceptia subiectiva a indivizilor implicati n
procesul deciziei.

Exemplu:

Un individ oarecare se decide sa-si investeasca capitalul de care dispune pentru a


face afaceri. Daca ncheie afacerea A, are 42% sanse de a avea un beneficiu de 1
milion.

Daca ncheie afacerea B, are 80% sanse de a cstiga 500.000.

Care este varianta cea mai dezirabila pentru individul respectiv?

Potrivit modelelor normative bazate pe calculul valorii asteptate, varianta cea mai

dezirabila se poate stabili n mod univoc pe baza unui calcul al valorii asteptate
aplicnd o formula (V Ai = Pi x Vi, unde VAi este valoarea asteptata a
alternativei,
Pi = probabilitatea de a obtine un benefciu daca se alege varianta i si Vi =
marimea
eventuala a acestui beneficiu). n cazul exemplului de mai sus, valoarea asteptata
pentru cele doua posibilitati este:

VA1= 0,42 x 1mil= 420.000

VA2= 0,80 x 500.000= 400.000

Dupa cum se vede, beneficiul este mai mare daca se alege varianta 1. n
consecinta, persoana decidenta este consiliata ca, n baza unui comportament
rational n procesul de decizie, dincolo de idiosincrasiile lui subiective, prima
varianta
este cea mai optima. Multe dintre deciziile manageriale se iau n acest fel. Una
din
dificultatile pe care le ntmpina modelul bazat pe calculul valorii asteptate
vizeaza
stabilirea precisa a probabilitatii cu care se va obtine un cstig dintr-o optiune
data.
De cele mai multe ori deciziile luate se bazeaza pe estimarea, nu pe consemnarea
unei probabilitati de cstig.

Se poate stabili valoarea asteptata, nsa cstigul nu este sigur.

Sansele de cstig pot sa scada sau sa creasca n functie de o multime


incalculabila de evenimente aleatorii care pot interfera cu decizia noastra,
modificnd sansele de cstig.

Modele normative ne ofera posibilitatea de a identifica varianta optima,


care se calculeaza n baza unui algoritm. Chiar .i atunci cnd putem afla
care este varianta optima nu putem afla care sunt sansele ei de reusita.

Sansa de cstig nu poate fi calculata precis.


O alta problema care se pune este calcularea variantei optime folosind un
algoritm.

Ct de des ne ntlnim n viata reala cu situatii n care sa putem aplica


algoritmi?

Atunci cnd am avea mai multa nevoie de niste pasi precisi, situatiile de
decizie sunt prea complicate pentru a putea aplica algoritmi n rezolvarea lor.

Modelul valorii asteptate este extrem de restrictiv, deoarece doar o parte


redusa a deciziilor noastre vizeaza factori economici cuantificabili n valoarea
lor
baneasca.

Multe dintre deciziile pe care le luam sunt scufundate n diverse


contexte de viata: decizii cu privire la cariera profesionala, la partenerul
de viata, la o atitudine politica etc. Mai mult dect att, cstigul nu se
poate exprima numeric dect n rare cazuri.

Utilitatea asteptata

Modelul utilitatii asteptate cauta sa depaseasca limitele modelului valorii


asteptate, ncercnd sa formalizeze si decizia din domeniile de activitate n care
cstigul corelat unei optiuni nu are o expresie numerica, baneasca.

Se porneste de la ideea ca exista o diferenta ntre valoare si utilitate.

Valoarea este un dat obiectiv,

utilitatea este perceptia subiectiva a unei valori.

Marimea unei valori si utilitatea acelei valori sunt doua lucruri total diferite,
care
pot influenta diferit luarea unei decizii.

De obicei, calculul utilitatii asteptate este saturat n idiosincrasii subiective.

Sa presupunem ca, n urma unui consult cardiologic, unei persoane i se


depisteaza o deficienta severa n functionarea valvei mitrale. Persoana respectiva
este internata de urgenta si i se propune o interventie chirurgicala pe cord
deschis,
constnd n nlocuirea valvei sale naturale cu o valva artificiala. Pacientul
trebue
sa decida daca sa faca operatia sau nu. Decizia sa este marcata de incertitudinea
reusitei /nereusitei operatiei. Pacientul va lua, asadar, n calcul cele doua
variante
pe care le va investiga pe rnd.

Daca se va supune interventiei chirurgicale, atunci simptomatologia


anterioara va disparea, va putea sa-si reia activitatea la locul de munca, va avea
o
speranta de viata mai ridicata etc. n acelasi timp, pe lnga aceste beneficii,
exista si
inconvenien.e ale interventiei respective. nlocuirea valvei naturale cu una
artificiala
produce un zgomot permanent resimtit de pacient, adesea neplacut, care poate
duce la tulburari nevrotice post-operatorii, presupune un regim alimentar sever si
o
eventuala nlocuire periodica a valvei respective etc.
Altfel spus, fiecare decizie pe care o iei are costuri si beneficii.

n cazul nostru, beneficiile .i costurile interventiei chirurgicale constituie


utilitatea optiunii. Chiar daca alege aceasta varianta, pacientul respectiv trebuie
sa
asigneze optiunii alese o anumita probabilitate de reusita, respectiv nereusita. n

exemplul utilizat, evenimentele ce pot avea loc sunt ca interventia sa reuseasca


sau sa
nu reuseasca. Pacientul va acorda probablitati diferite acestor evenimente, n
functie
de ncrederea n echipa de medici, informatiile pe care le are despre competenta
lor profesionala, locul controlului etc. Sigur, acest calcul al utilitatii
asteptate va fi
saturat n idiosincrasiile personale ale pacientului respectiv. Rationalizarea
deciziei,
n acest caz, ar consta n eliminarea sau n reducerea considerabila a acestor
variabile
individuale. Prin urmare, solicitat sa consilieze bolnavul respectiv, psihologul va
face
apel la banca de date a clinicii, pentru a stabili proportia interventiilor
medicale
reusite din totalul interventiilor efectuate. Psihologul i poate oferi pacientului
niste
informatii obiective pentru a-l ajuta sa ia o decizie, dincolo de idiosincrasiile
lui
subiective.

Utilitatea unei optiuni se stabileste n functie de costuri si beneficii. Pot sa


existe anumite informatii/date obiective care sa reduca gradul de subiectivism,
dar n realitate codarea utilitatii este mult mai dificila dect pare la prima
vedere,
deoarece este greu sa cunoastem toate avantajele si dezavantajele unei optiuni si,
chiar daca acest lucru ar fi posibil, acestea sunt greu de ponderat.

Modelul utilitatii asteptate are o validitate psihologca mai ridicata dect


modelul valorii asteptate. El este mai apropiat de realitate, deoarece asuma faptul

ca alegerea ntre variante este determinata de utilitatea, nu de valoarea lor, deci

de reflexul subiectiv al valorii. Acest model este si unul mai general, deoarece el

nu se aplica numai la calculul unui profit banesc. Probabil, diecare dintre noi are

exemple n care, n ciuda unor informatii obiective, n luarea deciziei a cntarit


mai
mult utilitatea subiectiva a unei optiuni. De exemplu, desi stiu si toate
statisticile de
specialitate mi confirma ca zborul cu avionul este mai sigur dect mersul cu
masina,
ca riscul de a avea accident este mai mare cnd esti cu masina dect cnd zbori cu
avionul, eu totusi decid sa merg cu masina, pentru ca mi-e frica sa zbor cu
avionul.
Nu mai conteaza nicio informatie obiectiva, atta timp ct, n mod subiectiv,
pentru
mine cstigul nclina nspre varianta mai putin sigura.

Decizia se poate rationaliza, se poate calcula varianta cea mai optima,


probabilitatea de esec/cstig n cazul variantelor existente, dar utilitatea
subiectiva
da peste cap tot rationamentul si este aleasa varianta care, obiectiv vorbind, este

mai putin sigura.

Sunt multe situatii n care oamenii se comporta realmente conform acestui


model. Sunt studii (Payne si colab., 1982) n literatura care arata ca deciziile
variaza
mai ales n functie de timp. Se constata ca, n conditii de timp suficient si/sau
complexitate redusa a deciziei, indivizii se comporta rational, procednd la
calculul
utilitatii asteptate; n conditii de presiune a timpului si/sau complexitate
sporita a
deciziei, decidentii utilizeaza diverse euristici si modele simplificate.
Pe scurt, modelul utilitatii asteptate este descriptiv pentru situatiile n
care persoanele decidente au suficiente resurse de timp si calcul.

Modelul este prescriptiv pentru situatiile de decizie complexe si cu


limita de timp.

Concluzie:

Cele doua modele prezentate mai sus sunt amndoua restrictive,


datorita asumptiilor pe care se bazeaza, si anume: decidentul este o
fiinta rationala, care cunoaste toate optiunile si consecintele lor si care
are resurse suficiente de timp si de calcul.

n realitatea n care traim, situatiile n care avem suficient timp pentru a putea
analiza toate alternativele posibile sunt foarte putine. De obicei, n aceste
cazuri,
deciziile nu sunt att de complicate. De cele mai multe ori, suntem nevoiti sa luam

decizii ntr-un timp scurt, fara a putea analiza toate optiunile, fara a cunoa.te
toate
optiunile si posibilele consecinte ale acestora.

n situatii reale de viata, suntem pusi n fata unor situatii si probleme n care
trebuie sa luam decizii daca vrem sa schimbam ceva. Ne dam seama ca nu exista
nicio formula exacta care sa ne garanteze o decizie perfecta. Avem putine
informatii,
avem putin timp, nu cunoastem toate informatiile care sa faca transparenta situatia

decizionala, nu putem anticipa toate consecintele posibile. Ne lovim de ambiguitati

si incertitudini care pot pune n dificultate luarea unei decizii.

De obicei, comportamentul decizional este scufundat ntr-o realitate


complexa, cu multe necunoscute si incertitudini.

Chiar si atunci cnd avem de-a face cu situatii predictibile, n care optiunile si
consecintele lor pot fi cunoscute, mintea umana se poate comporta total irational
n luarea unei decizii.

Rationalitatea omului n luarea deciziilor este biasata de emotii.

Impactul emotional al unei alternative poate sa anuleze ratiunea unei


decizii.

Orict de mult s-a ncercat, comportamentul decizional al omului n realitate


nu poate fi prescris. Exista modele teoretice care pot aproxima o decizie rationala

identificnd n mod obiectiv varianta optima, exista date si informatii obiective


care
pot sa confirme sau sa infirme idiosincrasiile subiective, ajutnd la
rationalizarea
deciziei, nsa n niciunul din cazuri nu exista garantia reusitei.
Nu exista reteta pentru decizii perfecte.

Nu exista modele decizionale care sa poate prezice rata de cstig.


Atunci cnd poate fi identificata varianta optima, nu pot fi identificate
precis consecintele. n consecinta, as sti ce ar fi cel mai bine sa aleg,
dar nu pot afla la ce sa ma astept alegnd varianta respectiva.

Modelele care pornesc de la premisa retionalitatii fiintei umane au fost


obiectul unor critici numeroase, dar asta nu nseamna ca ele sunt inutile.
Principala
lor functie este de corectare sau de orientare a procesului decizional. Apelnd la
ele atunci cnd situatia ne-o permite, se poate aproxima cea mai buna alternativa,
se pot elimina variantele cele mai putin dezirabile, se poate estima o
probabilitate.
Faptul ca ele nu reprezinta o reteta perfecta nu nseamna ca nu ne putem folosi
de ele atunci cnd luam o decizie. Diferenta o va face ntotdeauna luarea unei
decizii. Doar lund o decizie poti afla daca ea este una buna sau rea, daca .i
aduce
un beneficiu sau o pierdere.

H. Simon spunea despre modele rationaliste ca pornesc de la o teorie a unui om


care alege ntre alternative fixe si cunoscute. Cnd nsa ntre decident si mediul
sau
obiectiv intervin perceptia si celelalte procese cognitive, aceste modele nceteaza

sa mai fie adevarate. Avem nevoie de o descriere a optiunilor care tin cont de
faptul ca alternativele nu sunt date, ci trebuie descoperite; o descriere care tine

seama de dificultatile determinarii consecintelor fiecarei alternative (apud


Slovic,
1990, p. 101).

Putem estima varianta optima ntr-o situatie decizionala.

Putem reduce idiosincrasiile subiective n luarea unei decizii.

Putem estima probabilitatea de reusita a optiunii alese.

Realitatea complexa si nesigura n care traim nu ne permite nsa sa fim tot timpul
rationali
n deciziile pe care le luam.

Emotiile pe care le traim n diferite situatii decizionale pot anula orice


rationalizare a
deciziei respective.

Resursele de timp si calcul sunt limitate cnd ne raportam la probleme reale de


viata, n
consecinta algoritmii oferiti de modele rationaliste sunt imposibil de aplicat.

Sunt mult prea multe variabile necunoscute si imprecise pentru a putea prezice
reusita
unei decizii.

n situatii reale de viata, aflam doar dupa ce am luat o decizie daca ea este buna
sau nu.

Chiar daca nu exista retete pefecte pentru decizii perfecte, important este sa luam
decizii.

Mai bine iei o decizie proasta dect sa nu decizi deloc.

Doar lund decizii poti sa mergi mai departe, poti sa transformi necunoscutul n
cunoscut.

Chiar daca traim ntr-o realitate complexa si imprecisa n care suntem nevoiti sa
luam
decizii fara a cunoaste toate aletrnativele, fara a putea anticipa consecintele,
fara a avea
suficiente resurse de timp si calcul pentru a lua decizii rationale, putem totu.i
lua decizii.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Poveste...

n viata, cei mai multi oameni stiu ce au de facut,

dar putini si fac ceea ce stiu ca trebuie sa faca.

Antony Robbins

Nu este suficient sa detii multe informatii sau sa ai multe cunostinte. Acestea si

dobndesc valoarea doar atunci cnd dovedesti ca poti sa si faci ceea ce stii.
Exploatarea
cunostintelor le da valoare acestora. Desigur, pentru a exploata ceva, trebuie sa
ai ce sa
exploatezi, de aceea dobndirea cunostintelor este un pas important. Simpla
detinere a
unui bagaj vast de cunostinte, nsa, nu este suficienta. Trebuie pur si simplu sa
decizi sa
utilizezi cunostintele pe care le detii, n diverse domenii de functionare, altfel
ele nu au
nicio valoare.

Exploatarea cunostintelor nseamna trairea si confruntarea cu diferite experiente


de viata. Doar confruntndu-ne cu experiente de viata, vedem ce putem sau nu putem
face, ce stim sau nu stim face, ce trebuie sa mai nvatam.

Pentru a ntelege un lucru n complexitatea lui, trebuie sa traiesti acel lucru, nu


este
suficient sa citesti despre el.

Nu este suficient sa citesti despre cum se conduce o masina pentru a deveni un bun
sofer.

Nu este suficient sa citesti despre prietenie pentru a deveni un bun prieten.

Nu este suficient sa citesti despre iubire pentru a iubi ntr-adevar.

Nu este suficient sa citesti despre pictura pentru a deveni un bun pictor.

Nu este suficient sa citesti despre gradinarit pentru a deveni un bun gradinar.

Nu este suficient sa citesti despre cum sa fii un bun parinte pentru a fi un bun
parinte.

Trebuie sa conduci o masina pentru a deveni un bun sofer.

Trebuie sa legi prietenii si sa fii acolo pentru prietenii tai pentru a fi un bun
prieten.

Trebuie sa investesti ntr-o relatie pentru a nvata sa iubesti n realitate.

Trebuie sa ncepi sa pictezi pentru a deveni un bun pictor.

Trebuie sa ncepi sa lucrezi n gradina, sa plantezi plante pentru a deveni un bun


gradinar.

Trebuie sa fii parinte pentru a nvata sa fii un bun parinte.


Trairea si confruntarea cu diverse experiente de viata permit exploatarea
cunostintelor pe care le detinem. Doar asa nvatam!

Diferitele experiente de viata prin care trecem vin cu bune si cu rele, uneori
reusim,
alteori esuam, uneori suntem bucurosi, alteori tristi, uneori cstigam ceva,
alteori pierdem
ceva. Asa e viata! E ca o lupta n care uneori pierzi, alteori cstigi, dar trebuie
sa mergi
nainte! Daca stai pe loc, nu nveti nimic, nici nu cstigi, nici nu pierzi. Viata
nseamna
actiune, strategii, planuri, decizii... e un drum lung, a carui destinatie este
incerta.

Cnd cstigi ceva, te bucuri de reusita ta, dar trebuie sa mergi nainte, treci la
urmatoarea lupta. Cstigarea unei batalii nu asigura succesul ntregului razboi!
Trebuie
mers mai departe si acest lucru nu se face stnd deoparte si citind despre cum sa
ai o
viata perfecta!

A sti ce ai de facut nu este suficient. Trebuie sa faci!!!

Antony Robbins

Click aici pentru a merge napoi la metafora Actiunea face diferenta

Click aici pentru a merge napoi la metafora Evitarea, a lua calea usoara n viata
Uneori, simpla trecere a
timpului nu este suficienta
pentru a rezolva o problema.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Click aici pentru a merge napoi la metafora
Siguranta si confortul

te pot priva de bucuria vietii!

Click aici pentru a merge napoi la metafora Terapia - o experienta de nvatare

Click aici pentru a merge napoi la metafora Actiunea face diferenta


Prezentul este sarbatoarea care trebuie traita prin nvatamintele din
trecut si visele din viitor.

(Paulo Coelho)

Prezentul este tot ce avem. Orice clipa care a trecut, a trecut .i nu o vom mai
recupera.

Trecutul este trecut, nu mai putem schimba nimic, nu putem da timpul napoi.

Putem doar sa ne acceptam trecutul. Regretndu-l, nu vom schimba oricum nimic.


l acceptam si nvatam din el.

Nu putem lasa trecutul sa ne domine prezentul si nu putem lasa prezentul sa devina


o anexa a trecutului.

Viitorul, pe de alta parte, este incert si nesigur. Nu putem sti ce ne asteapta


n viitor. Nu avem nicio garantie, nicio siguranta, de aceea nu-l putem lasa sa ne
copleseasca. Oricum, nu avem niciun control.

Pentru a accepta un trecut pe care l regre.i, prezentul .i sta la dispozi.ie


pentru a
schimba ceva.

Pentru a nu fi cople.it sau speriat de un viitor incert, prezetul .i sta la


dispozi.ie
pentru a face ceva.

Tot ce avem este prezentul. Aici .i acum. Doar n prezent avem control.
Doar n prezent putem face ceva, putem schimba ceva, putem corecta ceva, pentru
a ne accepta mai usor trecutul si a astepta surznd viitorul.

Nu putem schimba trecutul, nu putem sti ce va fi n viitor, tot ce avem este


prezentul
si n prezent trebuie sa traim.

Nu conteaza ce a facut trecutul cu noi, conteaza ce facem noi cu ce a facut


trecutul din noi. Luam nvatamintele din trecut si le folosim n prezent.

Ne traim prezentul prin nvatamintele din trecut si l mpingem nainte prin


visele
din viitor.

Un vis...

un plan...

un proiect...

acestea ne dau sens prezentului, ne dau o directie.

Traieste prezentul !!!

Doar asa poti sa-ti pui n valoare trecutul si


sa-ti construiesti viitorul!

Click aici pentru a merge napoi la metafora Actiunea face diferenta


Click aici pentru a merge napoi la metafora Despre prezent
Click aici pentru a merge napoi la metafora
Gndi.i-va la zona dumneavoastra de siguran.a. Cum arata ea?

Ce face.i pentru a va pastra aceasta zona de siguran.a?

La ce renun.a.i pentru confortul dumneavoastra?

Ce oportunita.i rata.i din cauza ca alege.i confortul?

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Confortul vine cu un pret:

te priveaza de bucuriile vietii!

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Click aici pentru a merge napoi la metafora Despre decizie

Click aici pentru a merge napoi la metafora Despre echilibru


Teama n luarea deciziilor

Frica si impactul ei asupra deciziilor pe care le luam.

Cnd ne raportam la decizii, cel mai frecvent FRICA este asociata cu EVITAREA.

Evitam sa pierdem, evitam sa ne asumam riscuri.

Atunci cnd ne este frica avem tendinta de a anticipa consecinte negative, prin
urmare, deciziile pe care le vom lua vor avea ca scop EVITAREA acelor consecinte
negative.

Frica si miopia aversiunii fata de pierderi au facut ca multi oameni sa rateze


cstiguri
financiare substantiale, investindu-si veniturile n planuri de investitie sigure
mai degraba
dect n actiuni, care pe termen lung le-ar fi adus un cstig mai mare, dar
presupuneau
o doza mai mare de risc. Au preferat un cstig mic, dar sigur, n detrimentul unui
cstig
considerabil mai mare, dar care presupunea asumarea unui risc.

Teama de a ne asuma riscuri ne face sa ratam oportunitati,


influentnd deciziile pe care le luam n situatii de risc.

Ne e frica sa ne asumam pierderi.

Preferam victorii mici si sigure, chiar daca pe termen lung aceste victorii mici si
sigure se
dovedesc a fi o mare pierdere.

Acest lucru se ntmpla datorita impactului mare pe care l au emotiile asupra


deciziilor pe care le luam.

n multe situatii decizionale, suntem prizonierii propriilor trairi emotionale.

Ceea ce simtim n momentul n care decidem ceva are un rol critic n luarea
deciziei
finale. Emotiile anticipatorii, cum sunt numite n literatura de specialitate, dau
semnalul
n procesul decizional.
Exemplu. O sa fiu umilita daca urc pe scena .i trebuie sa vorbesc.

Anticipez ni.te emo.ii negative (umilin.a) .i iau o decizie n baza acestor emo.ii
(decid sa nu vorbesc n public).

Ceea ce simt ntr-o situatie de decizie da o semnificatie si un sens consecintelor


pe
care decizia luata le poate avea. n functie de ce simt n raport cu aceste
consecinte, iau
sau nu iau o decizie.

Atunci cnd frica/anxietatea domina deciziile mele, cel mai probabil acestea vor fi

decizii prudente, decizii de aparare, decizii care mi ofera siguranta atunci cnd
le iau.

Nu nseamna ca emotiile sunt un factor care predispun la luarea unor decizii


proaste. Lipsa emotiilor poate fi la fel de nociva.

Studiile facute pe criminali n serie arata ca, n cazul acestora, se observa o


indiferenta fata
de consecintele actelor lor, iar la nivel fiziologic s-a demonstrat un deficit
emotional.

Emotiile n sine nu sunt o problema n luarea deciziilor, nsa,

excesul sau deficitul lor poate deteriora procesul decizional.

n tulburarile de anxietate avem de-a face cu o miopie decizionala.

Persoanele cu tulburari de anxietate traiesc o stare de frica exagerata. Este o


stare
emotionala n exces care domina luarea de decizii.

Frica excesiva face ca deciziile sa vizeze mereu siguranta, evitarea experientelor


noi,
castiguri marunte, dar sigure, neasumarea riscurilor.

Pentru persoanele cu tulburari de anxietate conteaza

consecintele imediate ale deciziilor lor.

Zajonc spune despre emotii ca ele exista pentru a ne ajuta sa facem distinctia
ntre
ceea ce trebuie confruntat si ceea ce trebuie evitat. n cazul persoanelor cu
tulburari de
anxietate s-a produs un scurtcircuit care a determinat mai departe o stare
emotionala
exagerata, care, la rndul ei, se rasfrnge si n deciziile pe care aceste persoane
le iau. Nu
se mai face distinctia ntre confruntare si evitare. Deciziile care se iau sunt
dominate de
EVITARE.
Tulburari de anxietate

Frica exagerata

EVITAREA pericolelor

Deciziile sunt marcate de tendinta de EVITARE.

CONSECINTELE unei decizii

Felul n care sunt descrise consecintele unei situatii influenteaza trairile


noastre
emotionale n raport cu situatia respectiva.

Consecin.ele pot fi prezentate n termeni de c.tig sau pierdere, n detaliu sau


general, pozitiv sau negativ, ra.ional sau saturate emo.ional.

Felul n care sunt prezentate face diferen.a ntr-o situa.ie de decizie.

Cu ct consecintele sunt prezentate mai n detaliu, cu att trairile emotionale


sunt
mai puternice si influenteaza mai puternic decizia.

Consecintele care presupun pierderi si care sunt descrise foarte minutios

au mari sanse sa domine luarea unei decizii.

Consecin.ele saturate emo.ional cntaresc mai mult n luarea unei decizii.

n acest sens, exista studii care au aratat ca oamenii sunt mai dispusi sa
plateasca
sume mari pentru o asigurare de zbor pentru moarte n caz de atac terorist(o
situatie
descrisa n detaliu si saturata emotional) dect pentru orice posibila cauza a
mortii,
alternativa care implicit acopera si atacul terorist. Pentru ca atacul terorist
este automat
asociat unui scenariu mental terifiant si trezeste o traire emotionala puternica,
el are un
impact mai puternic asupra deciziei. Orice posibila cauza a mortii nu aduce n
minte o
imagine traumatizanta, prin urmare impactul este mai redus si nu influenteaza
decizia.

O situatie prezentata n termeni de frica, amenintare, pericol, va influenta


ntotdeauna decizia, chiar daca n realitate probabilitatea sa se si ntmple este
foarte mica.

Estimarea rationala a unor probabillitati nu mai conteaza.

Impactul emotional este mult mai puternic,

eclipsnd orice decizie rationala.


Avem tendinta de a ne supraasigura cnd situatiile sunt prezentate ntr-o maniera

periculoasa, amenintatoare, chiar daca probabilitatea de aparitie/manifestare a


situatiilor
respective este foarte scazuta.

Nevoia de siguran.a .i certitudine este un alt factor care

deformeaza procesul decizional.

Avem tendinta de a fi total neglijenti fata de pericole care ne dau trcoale


zilnic,
dar care nu au asociata n mintea noastra o imagine att de terifianta, emotional
ncarcata
negativ.

Ne este frica de .erpi, de.i ne mi.cam zilnic printre ma.ini. .ansele de a fi lovit
de o
ma.ina n ora. sunt mai mari dect .ansele de a fi mu.cat de un .arpe... .i totu.i,
ne este
frica de .erpi.

De cele mai multe ori, atunci cnd trebuie sa luam o decizie, ne gndim la
consecintele acelei decizii. ncercam sa anticipam posibile consecinte si felul n
care ne
vor afecta acestea. Felul n care ne prezentam aceste consecinte va avea un mare
impact
asupra deciziei pe care o vom lua.

Consecintele care vor trezi emotii mai puternice,

fie ca sunt pozitive, fie ca sunt negative, vor domina procesul decizional.

Emotiile negative au un impact mai puternic si sunt mai decisive

Emotiile n exces sau deficit ne amputeaza deciziile.

Anxietatea ne amputeaza deciziile.

n tulburarile de anxietate, deciziile sunt orientate spre

evitare .i siguran.a.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Luarea unei decizii implica adesea o negociere ntre
consecintele imediate si consecintele pe termen lung.

Fumez acum, pentru ca nu ma gndesc .i nu .in cont de consecin.ele pe termen


lung (mbatrnirea tenului, cre.terea riscului de cancer la gt sau plamni).

Aleg sa fac sex neprotejat, pentru ca n acel moment doar sexul conteaza. Nu pot
renun.a la acel moment pentru ca ma gndesc ca poate, pe viitor, pot sa fiu
contaminata
cu o boala incurabila sau sa suport alte consecin.e negative.

Evit sa sus.in discursul vie.ii mele, pentru ca mi-e teama sa ma fac de rs .i tot
ce
conteaza n acel moment este ca eu sa fiu n siguran.a, sa nu fiu umilit. Nu ma
intereseaza
ca nu ma confrunt cu fricile mele (de.i .tiu ca asta trebuie sa fac).

De cele mai multe ori, suntem sclavii consecin.elor imediate


(certitudine, siguran.a, precizie etc.). Alegem ceea ce ne satisface nevoile
aici .i acum, fara sa ne gndim la consecin.ele pe termen lung ale acelei
decizii.

Prezentul este o dovada concreta (motiv pentru care este mai


convingator), viitorul este incert, prin urmare, chiar daca viitorul mi
preconizeaza ni.te consecin.e negative .i greu de suportat, nu .in cont de
ele, pentru ca ele sunt n viitor... iar viitorul este incert, este o
probabilitate.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Anxietatea .i evitarea riscurilor

Fiin.a umana prefera siguran.a .i certitudinea n detrimentul nesiguran.ei .i a


incertitudinii.

De-a lungul dezvoltarii noastre ontogenetice, frica a devenit o emo.ie esen.iala


supravie.uirii. Frica ne-a ajutat sa ne ferim de pericole, sa cautam siguran.a,
asigurndu-
ne astfel supravie.uirea.

O emo.ie traita a generat anumite comportamente, decizii, care aveau drept scop
cautarea siguran.ei, supravie.uirea. Pentru a-.i asigura supravie.uirea, stramo.ii
no.tri nu
.i-au permis sa-.i asume riscuri. Au fost nevoi.i sa mearga pe varianta cea mai
sigura
pentru a evita pericolele. n acele vremuri nu-.i puteai permite sa ignori un
zgomot auzit
n padure, care putea fi un bizon gata sa te atace. Erau perioade n care nu-.i
permiteai
sa-.i asumi riscuri. Asumarea unui risc putea sa te coste via.a.

Evitarea riscurilor .i cautarea siguran.ei au fost necesare pentru a asigura


supravie.uirea speciei. Frica a fost cea care ne-a ajutat sa ne ferim de pericole,
reu.ind
astfel sa supravie.uim ca specie.

Tendin.a de a evita pericolele, de a nu ne asuma riscuri, face parte din zestrea


noastra genetica. n mod natural avem tendin.a de a evita sa ne asumam riscuri,
pentru ca,
la un moment dat n evolu.ia noastra ca specie, acest lucru ne-a asigurat
supravie.uirea.
Daca suntem pusi sa alegem ntre ceva cert si ceva nesigur, cel mai frecvent vom
alege
certitudinea n detrimentul nesigurantei si vom cauta evitarea asumarii vreunui
risc.

Exista numeroase studii care au demonstrat ca preferam cstiguri/beneficii mici,


dar sigure, n detrimentul cstigurilor/beneficiilor mari, dar improbabile.

Exista o tendinta naturala a fiintei umane de a evita riscurile. Acest lucru este
normal si fiecare dintre noi s-a confruntat cu situatii n care, la baza unei
decizii luate, a
fost evitarea unui risc (de ex. folosirea centurii de siguranta cnd suntem la
volan).

Fie ca este vorba de o prelegere .tiin.ifica sau o calatorie cu autobuzul, oamenii


se
confrunta cu situa.ii poten.ial riscante, care le provoaca stari de distres sau
disconfort. De
exemplu, o ntlnire sociala poate sa dea na.tere unei noi prietenii, dar la fel de
bine poate
rezulta ntr-o situa.ie penibila, de respingere. O situa.ie cu care ne confruntam
poate avea
consecin.e pozitive sau negative. Asumarea unui minim risc este necesar pentru a
lua o
decizie.

Mediul .i societatea n care traim azi sunt diferite fa.a de mediul n care au
evoluat
stramo.ii no.tri. Nu traim neaparat ntr-un mediu mai sigur, de.i am fi tenta.i sa
spunem
asta daca ne gndim la faptul ca bizonii .i ur.ii nu mai stau la col.ul strazii
gata sa te atace.
Din acest punct de vedere, putem spune ca traim ntr-un mediu mai sigur. Riscul de
a fi
atacat n orice moment de un urs e mai scazut. Nu putem spune nsa ca nu mai exista

pericole. Pericolele cu care ne confruntam azi sunt diferite, dar ele exista.
Riscul de a fi
atacat de un bizon nu mai este att de mare, nsa exista riscul foarte mare de a
avea un
accident de ma.ina, de a fi atacat de un ho. etc.

n via.a de zi cu zi, n realitatea n care traim,

ne confruntam cu situatii n care deciziile pe care le luam

presupun asumarea unor riscuri.

Ne confruntam cu situa.ii n care trebuie sa ne asumam riscuri pentru a schimba


ceva. De exemplu, atunci cnd decidem sa ne casatorim, ne asumam un risc ca am ales

persoana potrivita, atunci cnd e.ti ntr-o rela.ie disfunc.ionala .i decizi sa


ie.i din ea fara
a .ti ncotro te ndrep.i, .i asumi un risc ca vei reu.i sau nu sa te descurci,
atunci cnd
decizi sa demisionezi .i asumi riscul de a-.i gasi sau nu ceva mai bun, cnd
conduci un
autoturism .i asumi riscul unui accident ..a.m.d.

De fiecare data cnd vrem sa ncercam ceva nou, trebuie sa ne asumam riscul ca
s-ar putea sa fim dezamagiti, s-ar putea sa pierdem.

Att asumarea riscurilor, ct .i evitarea lor fac parte din spectrul de


comportamente
normale. Func.ionarea normala este caracterizata de un nivel mediu de asumare a
riscului.

Excesul sau deficitul asumarii de riscuri este cel care ne poate deteriora
functionarea
noastra n societate, la locul de munca, n familie.

A ne asuma sau a nu ne asuma riscuri?

Nu exista o regula general valabila. Mai mult ezitarea ntre cele doua alternative
poate fi mai nociva dect alegerea uneia dintre ele. E mai bine sa iei o decizie
riscanta
dect sa nu iei nicio decizie. Mai bine .i asumi un risc dect sa nu alegi nimic.
Lund o
decizie, .i dai cel pu.in o .ansa de c.tig.

Un lucru general valabil este ca asumarea excesiva de riscuri sau evitarea excesiva

de riscuri poate sa ne deterioreze functionarea zilnica.

Fiecare dintre noi este liber sa-.i negocieze asumarea sau evitarea riscurilor n
anumite situa.ii. Sunt situa.ii n care asumarea unui risc este perfect justificata
.i sunt alte
situa.ii n care evitarea riscului este la fel de justificata. Depinde de ct
suntem dispu.i sa
pierdem.

Studiile din literatura de specialitate au aratat ca persoanelor cu tulburari de


anxietate le este caracteristica evitarea riscurilor si acest lucru este cu att
mai evident n
deciziile pe care aceste persoane le iau.
Anxietatea este o frica exagerata, pierduta de sub control. Se instaleaza ncet,
fara
insisten.e, dar sigur. Fara sa .i dai seama, ea pune stapnire pe via.a ta, preia
controlul, .i
dicteaza ce sa gnde.ti .i ce sa faci.
Deciziile pe care le ia o persoana anxioasa

vor avea ntotdeauna un singur scop:

evitarea pericolelor .i cautarea siguran.ei.

Daca o sa fac un atac de panica n autobuz? Evit sa merg cu autobuzul.

Daca o sa ma fac de rs la petrecere? Nu merg la petrecere.

Daca o sa fiu mu.cat de un cine? Nu merg n locuri unde a. putea ntlni un cine.

Persoanele cu tulburari de anxietate traiesc o frica exagerata n raport cu


realitatea.
Aceasta emo.ie puternica, exagerata fa.a de ceea ce se ntmpla n realitate,
influen.eaza
deciziile pe care aceste persoane le iau.

Anxietatea devine amorsa pentru luarea de decizii.

O persoana cu tulburare de anxietate

va evita mereu sa-.i asume riscuri .i va cauta siguran.a.

De exemplu, o persoana cu fobie sociala va evita mereu sa se confrunte cu situa.ii


care presupun evaluarea din partea celorlal.i. Deciziile vor fi orientate mereu n
aceasta
direc.ie: evitarea expunerii la situa.ii sociale.

Emo.ia pe care acea persoana o traie.te devine

o sursa de informa.ie n luarea deciziei.

Evitnd expunerea la situa.ii sociale pe termen scurt, persoana respectiva se va


sim.i bine, u.urata ca nu trebuie sa se confrunte cu pericolul. Pe termen lung
nsa, nu
face dect sa-.i limiteze func.ionarea. Tot ce .ine de segmentul social al vie.ii
sale va
deveni un teren minat .i, treptat, frica exagerata pe care o traie.te i va dicta
unde sa se
retraga. Deciziile pe care le va lua vor viza evitarea .i siguran.a.

Deciziile orientate nspre EVITARE presupun anumite costuri pe temen lung.

Pe termen scurt, ele aduc siguran.a dorita, nsa, pe termen lung, nu fac dect sa
ne
limiteze, sa ne restrnga aria de func.ionare.

Deciziile pe care o persoana cu tulburare de anxietate le ia reprezinta unul dintre

factorii de men.inere a tulburarii. Deciziile sunt luate n vederea protec.iei,


siguran.ei,
evitarii confruntarilor cu situa.iile problematice.

Deciziile de a EVITA confruntarea cu pericolele n tulburarile de anxietate


nseamna:

- Ratarea unor oportunita.i;


- Siguran.a .i confort pe termen scurt, dar vulnerabilitate .i nesiguran.a pe
termen lung.
Unul dintre lucrurile asupra caruia trebuie lucrat n tulburarile de anxietate este

felul n care aceste persoane iau decizii, analiza deciziilor .i a consecin.elor


att pe termen
scurt, ct .i pe termen lung.

Cnd luam o decizie, ne gndim la consecin.ele acelei decizii pentu noi. La felul
n
care ne va afecta decizia luata. Cnd evaluam aceste consecin.e, cel mai puternic
criteriu
este cel emo.ional. Daca consecin.ele anticipate au o valen.a emo.ionala negativa,
decizia
pe care o vom lua va viza evitarea emo.iilor negative. Suntem atra.i de
consecin.ele care
au o valen.a emo.ionala pozitiva, chiar daca beneficiile deciziei sunt minore.

Ne intereseaza mai pu.in pierderile

(n termeni de rela.ii, oportunita.i etc.),

atta timp ct, emo.ional, ne sim.im bine.

Caracteristic persoanelor cu anxietate este anticiparea unor consecin.e negative,


catastrofice.

Decizia lor va fi sa evite consecin.ele negative pe care le anticipeaza.

Avem libertatea de a alege EVITAREA situa.iilor problematice, problema este ca nu


putem
face asta o via.a ntreaga.

Evitarea problemelor nu este o solu.ie n sine.

Evitarea problemelor devine o problema n sine.

Cea mai importanta decizie n tulburarile de anxietate

este aceea de a ncepe sa nu mai evi.i.

Click aici pentru a merge napoi la metafora Despre decizie

Click aici pentru a merge napoi la metafora Lectii de viata

Click aici pentru a merge napoi la metafora Evitarea, a lua calea usoara n viata
Poveste

ntr-o tara aflata n razboi, era un rege care i nspaimnta pe prizonierii sai,
nu-i omora...

i ducea ntr-o sala n care era un grup de arcasi de o parte si o usa imensa
din fier de cealalta parte, deasupra careia se vedeau sculptate figuri acoperite
de snge.

n aceasta sala, i punea sa formeze un cerc si le spunea: puteti alege ntre


a muri sagetati de arcasii mei sau a trece prin aceasta usa...

n spatele acestei usi EU VA VOI ASTEPTA...

Toti alegeau sa fie omorti de arcasi...

Dupa terminarea razboiului, un soldat care servise n slujba regelui mult


timp, se adresa regelui:

Sire, pot sa va ntreb ceva?

Spune, soldatule.

Sire, ce se afla n spatele usii? Regele i raspunse:

Mergi si vezi tu nsuti!

Soldatul deschise nspaimntat usa si, pe masura ce o facea, intrau raze de


soare si lumina invada sala.

n cele din urma, surprins, descoperi...

... ca usa se deschidea n fata unui drum care conducea spre LIBERTATE.

Soldatul, vrajit, si privi regele, care i spuse:

Eu le dadeam ocazia sa ALEAGA, dar, din teama, preferau sa


moara dect sa ri.te sa deschida aceasta u.a!

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Gnde.te-te la felul n care iei tu decizii.

Ct de frecvent alegi schimbarea .i ct de frecvent alegi rutina,


obi.nuin.a, certitudinea.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Deciziile te pot ajuta sa faci diferen.a.

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Click aici pentru a merge napoi la metafora Despre decizie

Click aici pentru a merge napoi la metafora Despre echilibru


Gnde.te-te la o situa.ie n care te-ai ncapa.nat sa .ii piept unor
obstacole de netrecut. Ce altceva ai fi putut face n acea situa.ie?

Gnde.te-te la o situa.ie n care ai renun.at, te-ai dat batut.

Ce altceva ai fi putut face n acea situa.ie?

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Cnd vine vorba de stil, noata n directia curentului;

cnd vine vorba de principii, stai nemiscat ca si o stnca.

Thomas Jefferson

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Click aici pentru a merge napoi la metafora
Ce alegem?

Un trecut care nu mai poate fi schimbat,

un viitor incert, nesigur

sau prezentul,

singurul pe care l avem si n care putem face ceva?

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Opre.te-te din ce faci .i fii atent la ceea ce este n jurul tau,

la ce vezi, ce auzi, ce miro.i...! Conecteaza-te la prezent!

Click aici pentru a merge napoi la metafora


Click aici pentru a merge napoi la metafora
n cazul tulburarilor de anxietate pericolul este fie ireal,
fie exagerat n comparatie cu realitatea.

Este ca si cum am privi realitatea printr-o lupa.

Click aici pentru a merge napoi la metafora