Ediia a II-a

Despre diferena dintre cunoaterea pur i cea empiric

Nu ncape nici o ndoial c orice cunoatere a noastr ncepe cu experiena cci prin
ce altceva ar putea fi deteptat spre funcionare facultatea noastr de cunoatere, dac
nu prin obiecte care exercit influene asupra simurilor noastre i care, pe de o parte,
produc ele nsele reprezentri, pe de alt parte, pun n micare activitatea noastr
intelectual, pentru a le compara, a le lega sau a le separa, prelucrnd astfel materialul
brut al impresiilor sensibile ntr-o cunoatere a obiectelor care se numete experine?
Astfel, cronologic, nici o cunoatere nu precede n noi experien, i cu ea ncepe orice
cunoatere.
Dar dac orice cunoatere a noastr ncepe cu experiena, aceasta nu nseamn totui c
ea provine ntreag din experien. Cci s-ar putea prea bine ca tocmai cunoaterea
noastr prin experien s fie un compositum din ceea ce primim noi prin impresii i
ceea ce facultatea noastr proprie de cunoatere produce ea nsi, adaos pe care noi
nu-l distingem de acea materie prim mai inainte ca un lung exerciiu s ne fi fcut ateni
asupra-i i abili de a-l separa.
Aceast expresie nu este totui nc destul de precis pentru a desemna adecvat ntregul
sens al problemei de fa. Cci se obinuiete desigur s se spun despre multe
cunotiine derivate din izvoare empirice c noi sntem capabili s le avem sau c le
avem a priori, fiindc nu le deducem nemijlocit din experien, ci dintr-o regul general
pe care totui am imprumutat-o de la experien. Astfel se zice despre cineva care a spat
la temelia casei sale