1.0 IN.

K PuBLICH POPULARE R 0 MiNE

INSTITUTUL DE ISTORIE

STUDII SI MATERIALE
DE

ISTORIE MEDIE
-

VOL. I

www.dacoromanica.ro
ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMINE
INSTITUTUL DE ISTORIE

STUDII SI MATERIALE
DE

ISTORIE MEDIE

REDACTOR RESPONSABIL
BARBU T. CIMPINA

V 0 L. 1

1956

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMINE

www.dacoromanica.ro
ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMINE
INSTITUTUL DE ISTORIE

STUDII 51 MATERIALE
DE

ISTORIE MEDIE
SUMAR
STUDII Peg.
MARIA HOLBAN, Contributii la studiul raporturilor dintre Taa RomIneasca
i Ungaria angevinA (Rolul lui Benedict Himfy In legAturA cu problema
Vidinului) 7
P. P. PANAITESCU, Dreptul de strAmutare al tAranilor In prile Romine
(pinA la mijlocul secolului al XVII-lea) 63
5TEFAN PASCU, MiscAri tArAnesti prilejuite de intrarea lui Mihai Viteazul In
Transilvania 123
AURORA IMES, Stiri In legAturA cu exploatarea sAri1 In Tara RomlneascA
pina In veacul al XVIII-lea 155
IOACHIM CRACIUN, RAzvrAtirea sasilor din Brasov la 1688 199
HARALAMBIE CHIRCA, Veniturile vistieriei lui Constantin Brincoveanu
dupA condica vistieriei 213
AL. VIANU, Consideratii asupra caracterulul activitatii administratiei ruse
In piffle Romthe (1769 1774) 233

MISCELLANEA
DAMIAN P. BOGDAN, 0 strAveche matrice de pecete romIneascA 245
GH. DIACONU, Observatii cu privire la urmele vechiului tlrg al Sucevei
In vremea marilor asedii otomane i polone din veacul al XV-Iea . 267
OCTAVIAN ILIESCU, Cu privire la problema realizArii unui e corpus * al
monedelor feudale romlnesti 285
ST. STEFANESCU, Inceputurile bAniei de Craiova. Pe marginea unui
document recent publicat 325
ALEXANDRU ELIAN, Epigrame funerare grecesti In epoca fanariotd 333
DAN SIMONESCU, Primul ziar tipArit pe pAmIntul tarn noastre 343
C. SERBAN, Stiri despre o sticlArie In tinutul Romanului la sfIrsitul secolului
al XVIII-lea 353
FT. OLTEANU, Inscriptia de pe piatra de mormint de la mAndstirea lui Iatco
din Suceava 367

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMINE

www.dacoromanica.ro
ACADEMIE DE LA REPUBLI QUE POPULAIRE ROUMAINE
INSTITUT D'HISTOIRE

ETUDES ET MATERIAUX
D'HISTOIRE MEDIEVALE

SOMMAIRE
ETUDES Page
MARIA HOLBAN, Contribution a l'tude des rapports entre la Valachie
et la Hongrie angevine et du role de Benoit Himfy dans la question
de Vidin 7
P. P. PANAITESCU, Le droit de deguerpissement des paysans dans les Prin-
cipauts Rournaines (jusqu'a la fin du XVIle sicle) 63
STEFAN PASCU, Mouvements paysans provoques par l'entre de Michel le
Brave. en Transylvanie 123
AURORA MIES, Donnes relatives a l'exploitation du sel en Valachie
jusqu'au XVIIle sicle 156
IOACHIM CRACIUN, Le soulevement des saxons de Bralov en 1688 199

,
HARALAMBIE CHIRCA, Les revenus du trsor de Constantin Brancovan
d'apres le Livre du Trsor 213
AL. VIANU, Considerations sur le caractere de l'activit de l'adminis-
tration russe dans les Principauts Roumaines (1769-1774) 233
MISCELLANEA
DAMIAN P. BOGDAN, Une ancienne matrice de sceau roumain 245
GH. DIACONU, Observations au sujet des vestiges de l'ancien bourg de
Suceava a l'poque des grands investissements par les Tures et les
Polonais au XVe siecle 267
OCTAVIAN ILIESCU, A propos d'un corpus des monnaies fodales
roumaines 285
T. TEFANESCU, Les debuts du banat de Craiova 325
ALEXANDRU ELIAN, Epigrammes funeraires grecques de l'epoque pha-
nariote 333
DAN SIMONESCU, Le premier journal imprime sur le territoire roumain 343
C. SERBAN, Au sujet d'une verrerie de la contr.& de Roman a la fin
du XVIIIe sicle 353
..f. OLTEANU, L'inscription de la pierre tombale du monastere de Iatco,
de Suceava 367

EDITIONS DE L'ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE

www.dacoromanica.ro
AHAAEMI4F1 1317MIDIHCROVI HAPOAHOCI PECIWEJIHRI4
HHCTPITYT IICTOPHI4

04EPI-(1/1 H MATEPHAnbI
II 0

CPEL(HEfi HCTOPHH

CO,EcEP7HAHHE
CTATLI1 OrP
M. FOJIBAH, K Bonpocy o6 ornoniemsax measny Ba.uaxne is AH;Hy--
CHOli BeHrpHeti (Pons, BenenHuTa Finn Ills B snagnneHom Honpoce) 7
H. H. HAHAHTECHY, Hpano nepexoga HpecTban no cepenHum XVII B.
B PyMLIHCHILX 3eMJIFIX............ ...... .......... ...... 63
El. HACIW, HpecTbrnscHne TpRacetula B CBH311 C BeTy1131eHlleM MHxamna
Xpa6poro B TpaHCHJIbBaH1410 ............ ..... 123
A. HJIHEIII, K AO5bIge C0J111 B Banaxnu no XVIII B... ........ .. 155
H. KPB1117H, BoecTaHme 6painoacinsx caHcoHnen H 1688 r 199
X. KHPHA, J:loxonEs HaaHm HOHCTaHTIIHa BphrisHonnHy 110 xpomnie liaalIM 213
A. BHAIW, 0 xapawrepe rkenTenbnocTH pyccHoti arnininiacTpanins B Py-
MLILICHHX 3ens.uax (1769-1774) 233

XPOHHICA
g. H. BOULAH, Apenssetiman maTpHna proLuscHolt nevaTH .......... 245
F. AHAKOHY, Ho nonogy cnegon npemsero ropona Cytians no speuesa
Beaman( Typegmix H 110311,CHI1X OCa.A XV Helm . 267
O. HJIHECRY, no 110BOU cocranneHan corpus pyMIiHCHiIX
LIBIX MOHeT .. .. . . . . . . . . b.-. 285
Ill. IIITECOHECHY, Hagano HpailoncHoro 6aHcrrna .................. 325
A. BEHAH, Ppegeemse Hanrpo6Hme arnsrparinsm H cDaHapHoTcHylo anoxy .. 333
CHMOHECHIT, Heiman raaeTa, HanegaTaHHaft Ha TeppuTopms maims 343
H. IIIEPBAH, H npokraHogurny manna B POMaHCHOM Hpae H HOHIV XVIII
eia .. 353
WITHHY, Hannucr, Ha Hanrpo6no11 mmre B eyganeHom monacnape
Him) ........ ...... ............ ...... ....... ..... .......... 367

I43,11ATEJII3CTBO A HA,I1EMHH PYMbIHCHOH HAP0H0fl PECIIYHJIHM4

www.dacoromanica.ro
 STUDII

CONTRIBUTII LA STUDIUL RAPORTURILOR DINTRE

TARA ROMINEASCA SI UNGARIA ANGEVINA. (ROLUL LUI
BENEDICT HIMFY IN LEGATURA
CU PROBLEMA VIDINULUI)
DE
MARIA HOLBAN

Dacd documentele din viata Banatului ingduie sd se reinvie figura lui

Benedict Himfy, in schimb unele documente legate direct de acesta ajutd
la lurninarea uneia din cele mai obscure probleme ale istoriei Tdrii Romineti,
anume aceea a campaniei lui Ludovic In Tara Romineascd 0 a episodului ocu-
pdrii Vidinului de &are Vlaicu vodd. Publicarea acestor documente in 1898 2
0 1900 3 a adus o serie de elemente noi, de o insemnfitate capitald pentru elu-
cidarea raporturilor dintre regele Ungariei i domnul Tdrii Romineti, precum
"i a mersului operatiilor purtate impotriva domnului romin. Din .pdcate crono-
logia greit a acestor serii de documente, departe de a duce la simplificarea
doritd, a incurcat 0 mai mult datele problemei. Intr-adevdr o blind parte din
scrisori sint lipsite de insemnarea anului. Aceastd lipsd a fost implinit de edi-
torii textelor in mod simplist, socotindu-le toate din anul 1368, chiar cind ele-
mente foarte serioase infirmau aceastd datare. Se intimpld chiar ca editorul
insui sd recunoasca in notd nepotrivirea evidentd, fdra. Insd a reui s o rezolve.
Alteori, data insd0 e greit citit sau interpretatd. Dar chiar atunci cind textul
cuprinde i ardtarea anului, fi e publicat astfel de editorul anonim in Trt-
nelmi Tar * (1898), acesta cu prilejul publicdrii unui alt grup mai important
de documente in s Szzadok* (1900), de astd data' sub iscaliturd, socotete
totui in comentariul sdu cd i acest text e din anul 1368 (cum Muth ete el)
0 nu din 1367 (cum scrie in scrisoare), i il folosete ca atare (ibidem, p. 583).
Aceste datari greite duc la unele absurditati ce ridicd in fata oricdror cerce-
1 Analizate de noi Intr'un articol nepublicat Inca, Deposeddri In Banal sub Angwini
dup marlurla documentelor.
2 In Trtnelmi Tar, 1898, p. 357-367 sub titlul: Oklevelek a magyu bulgr
oszekollsek trlinekhz 1360-1369. (Acte privitoare la istoria legaturilor maghiaro bulgare
fare anii 1360-1369).
a In Szazadok I', 1900, articolul lui Thalloczy Lajos: Nagy Lajas s a Bulgar 116nsdg.
(Ludovic cel mare si Banatul Bulgar).

www.dacoromanica.ro
8 MARIA HOLBAN 2

tali un zid nepdtruns de incertitudine. De exemplu, e foarte greu de inteles

cum putea Petru Himfy in scrisoarea sa adresatd din cetatea Vidin fratelui &au
Benedict la 1 17 octombrie 1368 sa stdruie ca Vlaicu sa-i trimit trei-patru
banderii la Vidin, chid Inca din 14 septembrie afldm cd se aminau judecatile unor
pricini din cauza chemdrii la oaste impotriva lui Vlaicu. E de asemenea ciudat
ca, In luna noiembrie, Ludovic sd fie intr-o zi la Timisoara iar a doua zi. In fata
Severinului ; 0 totodatd sd-i ceara lui Benedict Himfy sd-i trirni L in plina
actiune militara trupele de care nu ar mai avea nevoie (1), trebuind chiar el
sd i se Infatiseze cit mai neintirziat la, Timisoara. In aceeasi ordine de idei,
chemarea stdruitoare la Vidin a lui Benedict Himfy de catre acei 4 juZi b ragu-
zani cu rosturi rdmase neldmurite a fost datatd ca flind din 1368 si inteleasa
ca o chemare Intr-ajutor din partea coloniei raguzane din Vidin, inspimintat
de rdscoala populatiei bulgdresti 0 punindu-si nadejdea in venirea banului
Bulgariei la locul datoriei sale. Desigur 10 poate oricine pune intrebarea ce fel
de grija avea banul Bulgariei de regiunea ce ii era data In paza, dacd el putea
lipsi in imprejurdri atit de grave, i era nevoie sa fie chemat la postul sdu de
cdtre reprezentantii coloniei raguzane.
Prezentarea documentelor fdcutd in studiul lui Thalloczy a influentat
desigur i toatd istoriografia romineascd, incepind cu articolul lui N. Iorga, Lupta
pentru stdpinirea Vidinului fn 1465 1369 1, urmat dupd zece ani de cel al
lui Minea, aparut tot in Convorbiri literare 2, sub titlul Relafiile politice dintre
Tara Romineascd fi. Ungaria i urmat 0 acesta dupd un interval asemdnator
de articolul lui V. Motogna din Revista istorica , intitulat, La rdzboaiele lui
Vlaicu vodd cu ungurii 1368 1369 3. Mai recent, articolul lui Al. Vasilescu, Ce-
tatea Dimbovifei 4, vrind sa stabileasca data precisa a campaniei din Tara Romi-
neascd, trece In revistd parerile istoricilor romini, oprindu-se Insa de preferinta
la unele din pdrerile lui Thalloczy si cautind sd dea o interpretare personala
textelor originale infatisate de acesta in anexa.
Dar pe linga greselile de cronologie ce intunecd intelegerea unitdfii de acfiune,
atit a lui Ludovic, cit mai ales a lui Vlaicu, istoria acestor evenimente a mai avut
de suferit 0 de prezenta acelui act recunoscut fals, datat din 13 noiembrie
1369 0 pomenind de arderea manstirii sf. Nicolae din Talmaci de cdtre Vlaicu,
act folosit din plin de Onciul, de pildd, In argumentarea sa asupra originii pose-
siunilor de peste munti ale lui Vlaicu.
In sfirsit, insai interpretarea textelor (e vorba uneori chiar numai de tradu-
cerea Mr) a scos la iveald unele nepotriviri ce trebuie indreptate. Cit priveste
valorificarea istorica a textelor, vom avea prilejul sd ludm In discutie 0 textul
din cronica lui Ioan de Tirnava (Kiiki1116) cu rezultate poate uneori neastep-
tate. Trebuie bine precizat c la baza intregii istoriografii a evenimentului ce-1
discutdm s-a aflat aceastd cronica.
Pentru o mai bund orientare va trebui sd urmarim la istoricii strdini 0 romini
sensul pe care il acorda ei atit expeditiei lui Ludovic in Bulgaria cit i campaniei
lui din Tara Romineasca. Se cunosc imprejurarile campaniei Impotriva lui
Strasimir. In ianuarie 1365 regele Ungariei chiama oastea impotriva domnului
Tarii Rominesti, vinovat de nesocotirea indatoririlor sale de vasalitate fata
de suzeranul sdu. Se invocd abaterile mai vechi ale predecesorUlui sail la care
1 Publicat In . Convorbiri literare ,, 1900, p. 962-999.
2 1910 (2), p. 1121-1140.
2 Revista istoricd I), 1923, p. 12-20.
4 Publicat In Buletinul comisiunii monumentelor istorice *, 1945, p. 25 i urm.

www.dacoromanica.ro
3 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCA. SI UNGARIA ANGEVINA. 9

a participat i fiul acestuia, noul domn, care si-a mai ingaduit acum sd preia
titlul i calitatea de domn fdrd a cere incuviintarea suzeranului sau, domnul
sdu firesc a, Ludovic. Dar expeditia pornitd impotriva lui Vlaicu e indreptat
pe neasteptate impotriva lui Strasimir al Vidinului. S-a cdutat, precum e
firesc, motivarea i poate chiar justificarea acestei schimbdri.
Dup istoricul austriac Steinherz 1, scopul expeditiei lui Ludovic Impotriva
Vidinului in primavara anului 1365 era sd sldbeascd presiunea din nord asupra
imperiului bizantin i sd-i opreascd pe s despotii balcanici de la orice legaturd
cu turcii (p. 559). In primdvara urmdtoare avea s inceapd rdzboiul impotriva
turcilor pentru apdrarea imperiului bizantin. Regele insusi trebuia s vind in
fruntea unei ostiri puternice. Venirea impdratului bizantin la Buda il intdreste
in planurile sale. Man al V-lea fagdduieste s treacd la catolicism dacd va primi
ajutor. S-ar zice deci cd e vorba de un gind de cruciadd, dar tot Steinherz aratd
c planul intemeierii unei mari impdratii in Balcani aruncase in umbra toate
celelalte preocupdri (p. 567).
Mult mai aproape de realitatea faptelor ni se pare explicatia lui Huber
in articolul sau Ludwig I. von Ungarn und die ungarischen Vassallenlnder 2,
anume c Ludovic prolitcl de dusmcinia dintre Strasimir al Vidinului i Iratele
acestuia isman farul de la Tirnovo 3, pentru a-pi intinde stdpinirea in sudul
Duneirii. Desigur c atit expeditia planuitd impotriva lui Vlaicu cit i cea efec-
tuatd impotriva lui Strasimir porneau din acelasi calcul de a folosi (in cazul
domnului romin) mornentul intotdeauna mai critic al unui inceput de domnie,
sau (in cazul lui Strasimir) diviziunile interne politico-dinastice, care au insotit
cunoscuta impartire a taratului lui Alexandru intre cei doi fii ai si, tarul Alexan-
dru rdminind mai departe la Tirnovo aldturi de fiul sdu preferat *isman.
Absolut opusd i cu totul fantezistd este explicatia pe care o incearcd
Thalloczy, in articolul citat, asupra expeditiei din Vidin. Cu o necunoastere
totald a imprejurdrilor reale si a succesiunii lor in timp, el afirmd cd amestecul
ungurilor in Bulgaria decurge din conventiile incheiate intre Ludovic i Man
al V-lea, prin care bizantinii urmdreau reintregirea imperiului bizantin, iar
ungurii valorificarea drepturilor Mr asupra Bulgariei. Dupd Thalloczy, atacul
asupra Bulgariei nu a decurs din sldbiciunea acesteia, pricinuitd de cearta
dintre frati, cum crede Huber, ci din faptul c aliatul lui Ludovic fusese luat
prizonier la Tirnovo atunci cind indemna la o aliantd impotriva turcilor. Deci
expeditia lui Ludovic n-a fost o expeditie de cucerire, ci de pedepsire 4 pentru
actiunea lui iman. Acesta scapd de rdzboi obligindu-se sd-1 predea pe impd-
ratul bizantin, recunoscindu-1 totodat pe Ludovic stdpin de drept al taratului
de Vidin. Imparatul bizantin e predat de *isman voievodului Transilvaniei
Dionisie Lckfy, numit ban al Bulgariei. Acesta ii insoteste la Buda, de unde

1 Die Beziehungen Ludivigs I. von Ungarn zu Karl IV., In Mitteilungen des Insfiluts
fiir sterreichische Geschichtsforscluing, t. IX (1888).
2 In Archiv far sterreichische Geschichte, t. 66 (1884).
3 In realitate viitorul tar. In vremea aceea mai trAia Inca tarul Alexandru, tatAI lor,
care n-a murit decit in 1371 dupa cum a ardtat I. Bogdan in articolul ski Zur Wiirdigung
der neuentdeckten bulgarischen Chronik din Archiv fr slavische Philologie, XIV (1892),
p. 255-277.
4 Cf. la Hman, Gli Angioini di Napoli in Ungheria, Roma, 1938, p. 386, pretinsul
rAsunet al capturArii lui Ioan al V-lea de cdtre $isman. Se cutremurA de indignare intreaga
crestinAtate. Amedeu porneste indatA i ajunge la Varna. 4 Ludovic al Ungariei trebuia sa-i
alerge intr-ajutor din miazAnoapte. Dar nu se pornise Inca i i-a i sosit vestea eliberArli
lui Ioan 6.

www.dacoromanica.ro
10 MARIA HOLBAN 4

pleacd apoi in iarna anului 1365 la sfiritul lui decembrie, sau in primdvara
anului 13E5 cind insui Ludovic 11 conduce la granit. Toatd aceastd constructie
se ndruie dacd se tine seama cd expeditia impotriva Vidinului s-a lificut in luna
mai 1365, pe cind impAratul se afla linitit in micul sdu imperiu. Abia la Ir-
iLuI anului 1365, sau inceputul anului 366 pornefte el spre Vidin i de acolo
spre Buda, i anurne ca o urmare a actiunii lui leudovic in Balcani. Actiunea
regelui nu era nicidecum legatd de vreo initiativa sau vreo conventie cu loan
al V-lea, ci dirnpotrivd impdratul, vazind expeditia inceputd in Peninsula Bal-
canied, incearcd sd tragd i el un toles de pe urma ei, oferind adeziunea sa la bise-
rica rornano-catolied in schimbul unui ajutor efectiv impotriva turcilor. Intim-
plarea cu s prinderea * lui de cdtre Siman in drumul sdu de intoarcere s-a
dovedit a fi inexactd 1 Tarii de la Tirnovo nu 1-au luat in prinsoare, ci au refuzat
sd-i ingdduie trecerea de la Vidin inapoi in tard. Cum drumul nu se putea face
decit pe Dundre de-a lungul teritoriului stdpinit de tarul de la Tirnovo,
iar impdratul bizantin nu avea cu el o Hold in stare sd forteze trecerea impotriva
unui baraj bulgresc, aceast piedied adusd suveranului pribeag era absolutd.
Si mai surprinzdtoare e explicatia presupusei intelegeri finale dintre Ludovic
i Sirnan, care il predd pc irnparat i Ii recunoate pe Ludovic de stdpinitor
de drEpt al Vidinului. Ar urma cd pentru pedepsirea unei actiuni a lui $ivman,
dwmanul lui Stra,simir, sd fie deposedat Straimir cu incuviintarea ulterioard
a lui **nail 111 Dar se uit amdnuntul esential cd i ipotetica recunoatere
a lui Siman n-ar fi putut avea nici o valoare atita timp cit trdia tatd1 sdu
tarul Alexandru de Tirnovo.
In sfirit, in lucrarea sa din 1938 2, istoricul maghiar 1-16man reia teza lui
Steinherz i o mai amplified vorbind de o 3 sirbo-bulgaro-romind care ar
fi putut sa neutralizeze influenta regelui Ungariei In Balcani 4. Bizuindu-se pe
aceastd aliantd, Vukasin ia puterea in Serbia, Straimir se incoroneazd la Vidin
i Vlaicu crede momentul venit pentru a se sustrage suzeranitdtii lui
Ludovic i a se intitula ostentativ voievod prin mila lui dumnezeu. Aflind
aceasta, regele pornete contra lui f dar in loc sd se napusteased asupra Tarii
Romineti stradtind muntii greu de trecut de la granit, el se indreapta spre
Vidin unde incerca sd se consolideze in domnie cumnatul lui Vlaicu Stra,Oinir

1 Pentru discutia acestui punct, precum i pentru tot istoricul cAlAtoriel lui loan Palco-
logul, cf. infra 0. Halecky, Un empereur de Byzance a Rome, Varsovia, 1930.
2 Heiman, op. cit.
3 AliantA dedusA de autor din faptul inrudirii dintre dinastii. Dar faptul ca acest
element al inrudirii de singe nu este hotaritor reiese si din vrajba dintre fratii Strasimir si
Sisman. Iar cit priveste pe Vukasin, acesta nu era cumnat cu Vlaicu cum se crede, confun-
1indu-1 cu Uros, cf. Jirecek, Geschichte der Serben, I, p. 430. Vukasin apare deodatA ca rege
albturi de tarul Uros ... In noiembrie 1366 vin impreun trimii atit ai tarului (imperator
Sclavonie) cit i ai regelui (rex Sclavonie) pentru ridicarea tributului raguzan de sf. Dumitru.
La 1370 Vukasin pomeneste si de sotia sa regina Elena (Albna) si de fiii sai Marcu si
Andrei... E vorba tot cam pe atunci de casAtoria lui Marcu cu o croatA catolicA.
Ideea insAsi a unui asemenea bloc politic constituit prin inrudirile dintre tarii sud-
dunreni si domnul Tarii Rominesti este poate influentatA de unele consideratii ale lui Jirecek,
privitoare insA la alt moment: Cum Alexandru era cumnalul lui Dusan si ginerele lui
Basarab, s-a format din aceastA legAturA de familie o coalitie a celor trei state continentale
negreccs1 din Peninsula BalcanicA, care se indrepta atlt impotriva Ungariei eft si impotriva
bizantindor *. Asa s-ar explica victoria lui Basarab contra lui Carol Robert In 1330, cea a In'
Alexandru contra Bizantului in 1337, precum si cuceririle lui Dusan (Gesclzichte der Bulgaren,
p. 298 299).
4 Hbinan, op. cit., p. 384.

www.dacoromanica.ro
5 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCA. SI UNGARIA ANGEVINA 11

Deci intocmai ca la Thalloczy, unde Strasimir trebuie sA plateascA pentru faptele

fratelui sAu, Sisman, aici el trebuie sd plateascA pentru ale cumnatului sau,
Vlaicu. Urmind acelasi paralelism ca in articolul lui Thalloczy, care invocase
conventiile cu imparatul Bizantului pentru apararea imperiului bizantin, 1-16man,
invoca hotarirea luata la asa-zisul Congres de la Cracovia din anul 1364 cu
privire la pornirea unei cruciade impotriva turcilor pentru a lamuri c Ludovic
voia sA facA din provincia vasalului sau bulgar baza campaniei sale viitoare 1.
Argumentele impotriva lui Strasimir sint tot atita de convingdtoare. Acesta
4canat sA i se inchine, in virtutea unor drepturi stravechi (Inca din 1255) confir-
mate prin faptul pastrarii lor in titlul regilor unguri, refuza a tit omagiul cit i
adeziunea la catolicism. Atunci, regele solicitat de partida bulgara favorabild
Ungariei ia armele, cucereste Vidinul etc. .

Atit Thalloczy cit i I-1(5man, desi pornind de la premise diametral opuse

Thalloczy de la infatisarea Peninsulei Balcanice ca un mozaic lipsit de
once coeziune, in voia tendintelor celor mai divergente i deci fard nici
o posibilitate de a se impotrivi pericolului turcesc ce nu era inteles, dupA
prerea lui de dinastii balcanici iar liman de la o coalitie balcanied
dedusa din faptul unor inrudiri sau incuscriri intre diferitii stapinitori,
coalitie ce ar fi neutralizat once actiune a lui Ludovic in Balcani, i prin urmare
ofice posibilitate de a pune stavilA primejdiei turcesti ajung amindoi la o
justificare a initiativei regelui angevin. Doar subsidiar pomenesc i unul i altul
de drepturile coroanei ungare asupra Bulgariei. De fapt, insa, dacd vom cerceta
izvoarele contemporane, i printre ele izvorul cel mai revelator, adica insasi mar-
Lurisirea lui Ludovic 2, vom vedea Ca motivarea aceasta din urmd este justificarea
contemporand a actiunii de la Vidin. Evident CA rdmine intrebarea daed socotea
Ludovic ca prin ocuparea Vidinului a rezolvat problema "intregiis Bulgarii.
Desigur c problema bulgard urma sa raminA o chestiune deschisd, susceptibila
a fi reluata oricind la momentul oportun. Cad trebuia mai intii consolidata
stapinirea in Vidin inainte de a se putea intreprinde ofice altd campanie.
aici ajungem la intrebarea care a preocupat indeosebi pe istoricii romini: la
ce moment s-a produs "infelegerea cu Vlaicu si sub ce formd? Oare a contribuit
domnul romfn, de voie, sau silit la acliunea impotriva cumnatului situ? Care au
lost relatiile lui Vlaicu cu coroana Ungariei, si cum s-a ajuns la conflictul cunoscut,
si mai ales la episodul Vidinului ocupat de Vlaicu? La aceste intrebdri mai trebuie
sa adaugdm Inca una: Care a lost sensul infiinldrii banatului Bulgariei fi ce
legdturd este intre aceastd infiinfare fi situalia domnului romin?
Desigur Ca primele cloud intrebAri sint strins legate intre ele. Caci dacA s-ar
dovedi cA intelegerea dintre Vlaicu i Ludovic s-a produs tocmai in 1366, ar cadea
de la sine intrebarea a doua. Pe ce anume se bizuie parerea cA Vlaicu ar

Homan, op. cit., p. 385.

I s Trtnelmi TM- 6, 1898, kc. cit., p. 359; actul lui Ludovic din 30 iunie 1365 prin care
fi aratA multumirea pentru contributla palatinulni Nicolae Kont la cucerirea Bulga-
riei ce i se cuvenea s iure geniture i, cf. ibidem i alte privilegii din 23 Iunie 1365,
2 februarie 1366.
$ Cf. N. Iorga, Istoria romtnilor, vol. 3, p. 231. Vidinul era singura parte atacabilA
din aceasth imparMie in desfacere s. (Regcle pretinde cS Bulgaria e a lui iure
geniture) . desigur de la Arpadieni, i deci oricine la Vidin dar i Tirnovo si pe malul maril
s-a asezat acolo nu e declt un uzurpator 6, cf. si p. 237 (luarea Vidinului considerat ca cel
dintli act al cruciatei catolice... proclamatA la Avignon ... care fAcuse apoi obiectul Intele-
gerii intre trei regi la Cracovia ... )6 cu trimiterea la articolul lui Thalloczy.

www.dacoromanica.ro
12 MARIA HOLBAN 6

fi contribuit la actiunea impotriva lui Strasimir? Doar pe deductii 1 si

presupuneri.
Trebuia s se explice intr-un fel oarecare schimbarea de obiectiv a lui Lu-
dovic. Motivarea cea mai plauzibild in aparentd era intervenirea unei schimbdri
in atitudinea celui vizat, adicd a domnului socotit rebel. In realitate insd, dacd
vom tine seamd de cotitura tot atit de neasteptatd a lui Ludovic in 1356, cind
trebuind sa porneascd impotriva sirbilor slabiti dupd moartea lui Stefan Dusan
s-a ndpustit deodat spre uimirea tuturor nu impotriva lor ci a Venetiei, de la
care a reusit sd rdpeascd Dalmatia cu Zara 2, vom fi ispititi s inversdm elementele
acestei probleme, ardtind cd nu Vlaicu si-a schimbat atunci pozitia, ci insusi

1 cf. N. lorga, art. cit., p. 980. Pentru a explica schimbarea de orientare a actiunii lui
Ludovic pornitd contra lui Vlaicu i abdtutd din drum se face rationamentul urmAtor; trebuie
sd se admitd cloud lucruri: 1) ... cd pe atunci chiar in 1365 s-a IntImplat moartea tarului
Alexandru care deschidea pentru Ludovic perspectiva unor cuceriri mai usoare si mai dura-
bile ; 2) cd Vladislav a consimti ... la un simulacru de supunere, cum fdcuse i tatAl sdu
pentru a 'Astra Severinul si a-si intdri domnia. El va fi iesit probabil Inaintea vecinului
sdu si-i va fi fdcut obisnuitele fAgAduieli goale de tribut, jurdmint i servicii. Ludovic II
iertd, mai mult, Ii confirmd Severinul si-i ddclu FdgarasuI, iar rezultatul Impdcdrii intre
voievod i rege fu pieirea a Impdratului s vidinean... (e pomcnit faptul cd erau cumnati)
a o Inrudire care nu Impiedicd pe Vladislav sd-si sacrifice cumnatul sdu In iunie Vidinul
era In miinile ungurilor. In aceeasi hind Ludovic, evident In foarte bune relatii cu Vladislav,
trecea Inapoi Dundrea pe la Severin a. Este a armonie Intre 1366 si 1367 a. Dar premizele
acestui rationament slut gresite. In 1365 nu murise Inca tarul Alexandru cum s-a crezut,
ci se produsese doar impartirea pomenitd. Nu existd nici o dovadd a acestei bitrevederi ce
ar fl avut loc tnainte de ocuparea Vidinului. Mai mult, se poate spune acelasi lucru i
pentru momentul de dupd ocuparea Vidinului. Cdci i argumentul cu trecerea Dundrii pe
la Severin la inapoiere dupd luarca Vidinului nu se Intemeiazd decit pe datarea de cdtre
Ludovic a unui act din 23 iunie a datum prope Zevrinum in Bulgaria a Yard nicio pornenire
de trecerea Dundrii In acest loc. Dovadd cd nu se trecuse atunci Dundrea e tocmai adausul
a in Bulgaria a. 0 saptimInd dupd aceea el e la Lugoj trecind probabil prin centile Orsova,
Mehadia si Garansebes. Deci nimic nu aratd c regele s-ar fi abdtut din drum la <Turnip
Severin. Si In nici un caz, aceasta nu ar fi insemnat existenta unei intelegeri tnainte de
luarea Vidinului.
Pdrerea lui N. Iorga din articolul din 1900 e mai putin categoric formulata In lstoria
romtnilor, vol. III, p. 227 si 229. Dar si aici din combinarea textelor din cele cloud locuri
amintite rezultd cd impdcarea cu Vlaicu ar I i precedat cucerirea Vidinului. Cf. si pozitia
unor istorici maghiari ca Thalloczy in articolul citat sau HO man. La Thalloczy gdsim argu-
mentarea urmdtoare: avind In vederea importanta lui Vlaicu pentru stapinirea ungard a
Vidinului era nevoie sd se ajunga la un compromis cu el (op. cit., p. 584). Analiend privi-
legiul dat de Vlaicu brasovenilor la 20 ianuarie 1368, autorul gaseste In el dovada stdpi-
nirii de care domnul romin a Severinului i Fagdrasului. Presupunind cd situatia aceasta e
mai veche, el vede In aceste elemente motivul neutralitdtii lui Vlaicu in 1365 (p. 585).
UrmArindu-si rationamentul adaugd: a Deci i-a ldsat ca dregdtor regal o parte din
banatul Severinului, adicd dintre Portile de Fier si Olt si i-a Incredintat cu titlu de
duce colonizdrile cnezilor in FAgdras. ... Asadar Vlaicu a jurat credintd ca voievod
ereditar si ca ban al Severinului si a avut un rot tnsemnal la cucerirea Bulgariei (1?)
(Totusi Vlaicu polarizeazd In jurul sdu rezistenta partidului anti-maghiar din banatul Bul-
gariei)... a desi Vlaicu participase la prinderea lui Strasimir * (?)... La HOman (p. 386)
lucrurile slut infatisate cu mai multd logicd aparentd. Vlaicu vdzind dezastrul lui Strasi-
mir convins de trdinicia ocupatiei maghiare a Vidinului si disperind sd primeascd vreun
ajutor sirbesc se supune si se preface. E atit de abil Incit regele 11 confirmd In stApinirea
TArii Rominesti (1365), un an dupd aceea Ii mai incredinteazd cirmuirea banatului de Severin
(1366) si Ii Ingdduie sd clued coloni In vastele paduri pustil din Fgdras, mai dindu-i pe
lingd cele cloud titluri ce le purta i pe cel de duce de Fagdras, a motivul acestui tratament
de favoare e conflictul regelui cu tarii din Tirnovo care tineau in prinsoare pe loan V impdratul
Bizantului a.
2 Cf. A. Huber, op. cit., p. 26. Dupd luarea Dalmatiei, Ludovic Ii propune sd porneasca
far contra Serbiei In februarie 1358.

www.dacoromanica.ro
7 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCX SI UNGARIA ANGEVINA. 13

Ludovic. Exact ca in imprejurarile amintite, regele, gdsind conditii prielnice

pentru reu0ta unei actiuni de cucerire, 10 amind pe mai tirziu planul initial.
E de la sine inteles c o data pornit actiunea din Vidin, regele nu avea s inceapa
ostilitati i impotriva domnului vecin. Domnul Tarii Romineti nu avea decit
o singurd cale de urmat: expectativa. Deci nu pare probabila nici initiativa
nestapinitd de ardere a mandstirii sf. Nicolae din Talmaci 1, nici atitudinea
de milogeala ipocrita, iqind inaintea invingatorului vecin cu capul plecat in
ateptarea unei sentinte de iertare.
Rezolvarea problemei raporturilor dintre Ludovic i domnul romin avea
sd se Lea abia mai tirziu. Pind atunci fiecare din ei cauta sd-si asigure cit mai
bine pozitiile.
Ocuparea Vidinului era fapt implinit la 2 iunie 1365. Lucrurile merseserd
repede. Trei saptdmini dupa aceea regele se gdsea pe drumul intoarcerii in drep-
tul Severinului e in Bulgaria . La 30 iunie dddea din Lugoj sub pecetea sa de
taina actul prin care ii ddruia palatinului Nicolae Kont, promotorul expeditiei
si, precum se pare, Infaptuitorul ei, in semn de regeascd multumire, toti prin0i
iazygi, ce se impotriviserd otilor regale, singurii ce opuseserd o rezistenta
dirzd invadatorilor.
Este vrednic de observat cd in faza dintii a cuceririi Vidinului, intilnim
simultan ca infaptuitori ai ei pe palatinul Nicolae Kont i pe Benedict Himfy
pe atunci comite de Pojon ce poarta Inca de la inceput titlul de cdpitan
al cetdfii i districtului Vidin 2 Se pare ca ei mergeau mina in mind ca partizani
ai aceleia0 politici de forta in Balcani, ce gdsete cea mai categorica aprobare
din par tea regelui in actul sau din 30 iunie dat din primul popas mai insemnat
al drumului sau de inapoiere spre Buda. Se pune intrebarea cind anume a fost
inlocuit Benedict Himfy cu voievodul Dionisie al Transilvaniei in aceasta
1 Arderea indnastirii sf. Nicolac din TAlmad a dat mult de lucru istoricilor romlni.
Stabilirea momentului clnd s-a produs aceastA pIrjolire (In 1365 ? sau In 1369 ?), aflarea
motivului sdu, act fAcut cu prilejul ocupArii pe calea armelor a unor posesiuni dincolo de
munti, pAstrate apoi la ImpAcare? rAzbunare Impotriva regelui In urma retragerii de cdtre
acesta a posesiunilor de peste munti (Amlasul), apartinlnd domnului romln, sau ca urmare
a invaziei Incercate de voievodul Transilvaniei In Tara RomlneascA In 1368 ? (sau 1369 ?)
folosirea acestei informatii pentru a determina momentul exact al ImpAcdrii dintre domn
5i rege, ce se constat ca fapt Implinit la darea privilegiului comercial brasovenilor, la 20
ianuarie 1368, au prilejuit ingenioase ipoteze unor istorici de talia lui Onciul i Nicolae
lorga. Critica diplomaticd maghiard a dovedit InsA c documentul ce cuprinde aceast
informatie este fals (cf. KarAcsony In Ic Trtnelmi TAr 1908). Faptul acesta nu exclude
totusi posibilitatea ca aceastA incendiere sA se fi produs cu adevArat, Intruclt se stie cA
elementele intrInd In compunerea unor documente false sint de obicei alese cu toatA grija.
Deci nu ar fi exclus de pildd ca oastea romineascd In urmArirea nAvAlitorilor InfrInti In 1368
sa fi incendiat cumva aceasta manAstire aflatA In calea sa.
Pentru toatd aceasta chestiune cf. D. Onciul, Originile Principatului Tara Romtnesti,
p. 249-253; Titlul lui Mircea cel Bdtrtn si posesiunile lui, In e Cony. lit. *, 1902, p. 731
742, precum i discutia la N. Iorga, art. cit., p. 980, n. 1 si 1st. rom., vol. 3, P. 227. Pentru
D. Onciul arderea mAnastirii sf. Nicolae de Talmaci este Intr-o legAtura necesard cu pose-
siunile de peste munti cunoscute mai apoi ca ducatul Amlasului. Pentru Nicolae Iorga ea
constituie un act de ostilitate la adresa regelui In 1365, ca un rAspuns la atitudinea dusma-
noasa a acestuia fArt Inst a se preciza mai de aproape dact e vorba de proclamarea de rAzboi a
acestuia din ianuarie 1365 sau de intrarea lui In Bulgaria. in cazul din urma ar fi greu
de pus de acord aceasta fapta cu rolul atribuit domnului In capturarea lui Strasimir.
2 Ortvay, Oklevelek Temesvdrmeg ye s Temesvdrvdros trtineliez (Acte privitoare la is-
toria judetului Timis si a orasului Timisoara), Pozsony, 1896, p. 105 (4 iunie 1365 Vidin).
Regele iarta ad supplicacionem fidelis nostri dilecti Benedicti filii Pauli filii Heem nunc
capitanei civitatis nostre Bodoniensis ac eius districlus pe niste nobili din comitatul Sopron
aflati sub proscriptiune, dar care s-au distins In actiunea de la Vidin si din Bulgaria.

www.dacoromanica.ro
14 MARIA HOLBAN

comandd a regiunii Vidinene? *i de ce? Aici nu se poate afirma nimic decit

pe cale de deductie. tim de pilda ca la 29 iunie 1365, voievodul Dionisie se
afla in armata regelui in apropierea cetii Vidin, fr ins& a avea vreo
insarcinare osebit in legatura cu comanda Vidinului, ci in calitate de cornan-
dant al trupelor transilvanene 1 Abia prin septembrie-octombrie va fi vorba de
plecarea lui la Vidin pentru paza Bulgariei si a Vidinului 2 Titlul pe care il va
purta dupd primirea acestei insdrcindri va fi cel de 4 capitan al cetdtii i distric-
tului Vidinului din regatul nostru al Bulgariei , s adica de fapt tot titlul
purtat si de Benedict Himfy in iunie 1365. Deci pind la mijlocul lui iulie 13664,
nu se pomeneste nicdieri de vreun banat al Bulgariei. Este drept ca in plingerea
cnezilor din Caransebes indreptata catre banul Benedict Himfy in 1368-1369
ei folosesc termenul de banat 5, dar aceasta se explica prin faptul cd ei
proiectau in trecut realitati prezente la vremea scrierii acestei plingeri. Pentru
ei distinctia intre 6cpitanul cetatii Vidinului si a districtului sdu i banul
Bulgariei era cu total lipsita de interes. Ei tiau doar eh' trebuiserd s asculte
in acelasi chip i de unul si de altul. Ce se desprinde din plingerea lor e cat
atunci cind regele a intrat in Bulgaria, cnezii I-au insotit 4 singuli singu-
lariter u slujindu-1 a curn rebus et persords a, iar dup ce regele ea asezat si in-
credintat a 6 banatul acestei stapiniri bulgareti voievodului Dionisie al Transil-
vaniei i fratelui su, banul Emeric, si acestia au intrat in Vidin, cnezii au mers
cu totii 7 (nos omnes . . . more exercituantium intravimus) intrind cu acestia
in Vidin. Este probabil Ca .aceasta s-a intimplat prin octombrie cind trebuia
s plece cu voievodul si acel Ladislav fiul lui Irnusd pomenit mai sus. Dovada
ca nu e vorba acum, dupa credinta noastra, de transformarea acestei e capi-
tdnii a intr-un banat al Bulgariei ci de simpla organizare a acestui provizorat,.
afectind la slujba acestui district anumite unitati militare cum era cea a
cnezilor din Caransebes este faptul ca in iunie 1366 11 gasirn pe voievodul
Dionisie (inind fi comitatul de Tim4 menit s dea acea baza teritoriala
banateana ce-i lipsea districtului vidinean in forma sa dintii. In iunie regele
nu pare sd se gindeascd la o schimbare a acestei situatii. In scrisoarea pe
care o dd atunci din Bistrita lui Gheorghe Primicerul din Vidin, care ii cerea
probabil restituirea unor bunuri ale sale, el ii fagaduieste Ca indatd ce va veni
la Vidin si va fi pus in cunostinta de starea lucrului de catre credinciosul sau
baron, voievodul Dionisie al Transilvaniei i capitanul acestei cetati 1 al

1 Zimmermann-W rner-Maller, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Sieben-

bargen, II, p. 224-225.
2 Ortvay, op. cit., p. 103-104. Judele curtii amin la 1 iunie 1366 o pricina a lui
Benedict Himfy si a lui Irnusd i Ladislau de V )ssyan in urma poruncii regelui, arnind
c5 Ladislau a declarat cd va pleca cum Dyonisio ooyvoda transsiloano in regnurn suum
regni Bulgarie pro tuicione eiusdem et eivitalis sue Bodon".
8 Z mmermann-W-rner-Ma ler, op. cit., II. p. 259 (28 iunie 1366) si p. 267 (14 tulie
1366) cf. si p. 253 (20 iunie 1366), and 11 gasim pe voievodul Dionisie fintnd st corn&
tatul de Timis ne ling5 comitatul de Solnoc legat intotdeauna de functia voievodulul
Transilvanii i (Dionisio Vaioodae Transsilvano et capitaneo Bodiniensi comitatusque Terns
iiensem et de Zonuk tenente).
4 Cf. doe. din 14 iulie 1366 citat mai sus.
5 S7itzadok 4, 1900. p. 609.
metavit et tradidit (ar trebui poate controlat i lectura metavit).
7 Trebuie subliniatS aceastd deosebire intre ohligatia cnezilor de a-1 insoti pe rege
In expeditia sa cu titlu individual: singuli singulariter" de cite ori se pornea o expeditie-
regala in partile lor, i noua obligatie colectiv5 ce li se impune tuturor (4 nos omnes s) de ed
sluji sub ordinele volevodului Dionisie, cdpitan al Vidinului pentru paza Vidinului.
www.dacoromanica.ro
9 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCA $1 UNGARIA ANGEVINA. Ur

districtului sdu, care pind atunci va trebui sd culeaga toate datele . . . ii

va face dreptate 1
Deci nu pare cd la vremea aceea regele sd fi intrevdzut vreo schimbare
a organizArii districtului de Vidin. In fruntea acestuia era voievodul Dionisie,
dublat la nevoie de fratele sAu Emeric. Astfel la inceputul lui februarie 1366
il gasim pe acesta la Vidin, in lipsa voievodului plecat sd-1 clued la rege pe imp-
ratul bizantin Joan Paleologul. Acesta venise pe Dundre pind la Vidin, de uncle
a fost condus de cdpitanul Vidinului pima la Buda, unde il gAsim pe voievodul
Dionisie la sfiritul lunii februarie. Tratativele impAratului cu regele Ludovic
au mers destul de iute, deoarece pe la sfiritul lunii sau inceputul lui martie,
atit regele cit 0 oaspetele lui sint ospdtati la Caransebe de cnezii cetatii, care
mai ospritaserd cu putin inainte tot in vreme de iarnd pe impdratul grecilor
cind fusese adus de voievodul Dionisie in drumul sau spre Buda. Nu tim
dacd in aceastd cdldtorie regele a coborit pita la Vidin sau a apucat de la Caran-
sebe de-a dreptul spre Transilvania, unde il gsim in aprilie la Alba-Iulia I.
Ar rezulta deei CA inlocuirea lui Benedict Himfy din cdpitdnia cetAtii 0
a districtului vidinean, produsd probabil prin septembrie-octombrie 1365, a
insemnat doar o schimbare de persoane. Cum se explicd ea ?
Dacd se urmArete activitatea lui Ludovic in liniile sale mari, se poate
constata aa cum s-a mai spus o netagdduita versatilitate mergind pind
la inconsecventd. Atit Steinherz cit 0 Heiman pomenesc de existenta unor
partide la curte. Jocul influentelor 0 al contrainfluentelor crea o instabilitate
perpetud. Cei mari se dumdneau intre ei. Regele le dddea dreptate la toti pe
rind, bdnuindu-i pe toti unul dupd altul 0 ferindu-se cu atit mai mult cu cit
se increzuse mai tare. Se pomenete de obiceiul regelui de a nu incredinta baro-
nilor dregatorii in cuprinsul regiunilor unde stApineau moii intinse a i totodatd
pe acela de a nu mentine niciodatd vreme mai indelungatd pe aceiai baroni
in aceleai slujbe. Exemplul oligarhilor de la inceputul domniei lui Carol Robert
era venic prezent in mintea sa.
Dup semnele de favoare ardtate cu atita emfazA palatinului Nicolae Kont,
regele, oscilind in sensul diametral opus, dar fdrd a-i schimba incA linia politicii
sale, chiamA la cApitAnia Vidinului pe reprezentantul familiei Lickfy din tabAra
opusA politicii preconizate de Nicolae Kont 0 probabil 0 de Benedict Himfy 4.
Acesta din urmA este numit comae de Cara 0 Cuvin, deci al regiunii din imediata
apropiere a districtului vidinean, comitatul cArAean putind chiar pArea un fel
de prelungire a acestuia. Momentul exact al acestei numiri nu se cunoate.
In aprilie 1366 il vedem pe Benedict Himfy ordonind proscriptiuni in comitatul
sAu. Acelai zel avea sA-1 caracterizeze 0 in prigoana ortodocilor, pornitd la
porunca lui, trei luni dupd aceea.
Anul 1366 trebuia sA fie momentul cruciadei trimbitate la 4 congresul e
din Cracovia 0 chematd stAruitor de papA. Dar toate sperantele s-au soldat

1 Trtnelmi Tar *, 1898, p. 361-362.

2 Cdci doe. orig. Acad. R.P.R., Filiala Cluj., arh. ist. CCI, datat ca fiind dat de rege
din Alba-Iulia, la 21 martie (sArbdtoarea sflntului Benedict), trebuie socotit a fi dat din
sdrbdtoarea translafiei sfintului Benedict, adied din 11 iulie, cind intr-adevdr regele se afla
la Alba-Iulia. Cdci la 29 martie regele se afla Inca la Visegrad. Abia In aprilie II gAsim la
Alba- lulia.
3 Eldman, op. cit., p. 442-445.
4 Anume In vara anului 1367, and dupd prAbuOrea neateptatA a palatinului Nicolae
Ront vine la putere partidul familia LAckfy lmpreund cu ducele Ladislau de Oppeln.

www.dacoromanica.ro
1Q_ MARIA HOLBAN 10

cu sfirsitul lamentabil al aventurii Impratului bizantin i cu ofensiva anti-

ortodoxd a franciscanilor adusi din Bosnia pentru a-5i Incerca metodele i In
partile dundrene. Venirea imparatului la Buda ii pricinuia lui Ludovic o indoitd
bucurie. Pe de o parte ea il consacra oarecum ca sef al acestei cruciade, pe de
altd parte ea ii aducea tocmai justificarea aparentd a actiunii sale in Balcani.
Practic Irish', ea nu schimba intru nimic planul sdu initial de actiune. Pertrac-
tdrile cu Venetia pentru obtinerea unui numdr de galere 1 ce urmau a fi folosite
de-a lungul coastei Greciei si a Asiei Mici nu mutau in realitate centrul de interes
al regelui din partile dundrene spre sud-est. Pentru el rezultatul final al inte-
legerii cu imparatul pribeag al Bizantului nu era nicidecum pornirea unei actiuni
reale in ajutorul acestuia, ci obtinerea girului sdu pentru propriile sale interese.
Asa se explicd i acea ciudatd scrisoare a papei ce pare sh domoleascd zelul
regelui pentru ajutorarea bizantinilor amenintati de urgia turceascd si care a
putut fi infatisata nu ca o comunicare spontand a capului bisericii romane, ci
ca un rdspuns al acestuia la o cerere a regelui, pe care o incuviinteazd parafra-
zind-o dupd obiceiul curiei romane 2. Dezlegat de sfintul pdrinte de obligatia
de a da un ajutor efectiv imediat imperiului bizantin, Ludovic poate sd-si
modifice in toamnd cererea trimisd mai inainte Venetiei. Acum nu-i mai trebuie
decit cloud galere neechipate 3.
De impAratul bizantin ce vegeta la Vidin neputind pleca inapoi din cauza
Impotrivirii tarului de la Tirnovo nu pare sd-i fi pdsat prea mult. Sintem
departe de toate acele duioase presupuneri ale istoricilor de mai tirziu 4 ce f-
ceau din grija pentru biata epavd constantinopolitand pivotul actiunilor ange-
vinului de la Buda. Acesta obtinuse girul dorit, urma doar sd-1 foloseascd
din plin.
Dar inainte de a relua actiunea in Balcani, pentru intregirea c mostenirii
sale bulgdresti, trebuia rezolvatal problema Tarii Rominesti. Pentru aceasta
trebuia mai intii cercetatd i consolidatd situatia din Transilvania. Acesta va
fi scopul cAldtoriei pe care o face regele din aprilie pind la sfirsitul lui iulie,

1 0. Halecki, op. cit., p. 199.

2 Ibidem, p. 129, unde se explicd In chip destul de neasteptat sensul bulei papale
din 23 iunie 1366 In vdlt dezacord cu textul bulelor Indata urmdtoare, din 1 iulie. Se
stie cd. In bula din 23 iunie adresatd lui Ludovic, papa amintind de siretenia grecilor si
aratind ca doar ajunfi la ananghie i doar de nevoia ajutorului unguresc, acestia s-au hotdrit
la unirea bisericii 11 Indeamnd sd nu se grabeascd sA porneascd vreo actiune nendestul
de chibzuitd, dezlegIndu-1 pe un an de zile de jurdmIntul eventual fdcut, de a porni In ajutorul
Impratului pind la o data stabilit, rdmlnind ca sd-i dea Impratului precum i fiilor sdi
readusi la unitatea bisericii, ceva ostasi dacd ar gasi de cuviinta (textul e publicat 5i
In Hurmuzaki-Densusianu, Doc., la, p. 119 unde In mod gresit poartii data marginald
de 1355, data initiala fiind Insd cea corect 1366). Aceast scrisoare e de o duplicitate ci
mai uimitoare dacd e comparat cu textul bulelor din 1 iulie In care papa aratd cel mai
nest:4111A entuziasm pentru unirea bisericii i expeditia cruciadei. Autorul cdutInd ratiunea
acestui dezacord i analizind normele de Intocmire ale scrisorilor papale ce se Impart In litterae
secretae, litterae patentes et de curia, primele cuprinzlnd actele privitoare la e directivele funda-
mentale ale politicii pontificale 8, celelalte privind chestiuni de amdnunt i apropiindu-se de
scrisorile comune date pentru conferiri de beneficii, hotrtri In chestiuni de ordine juridicd
etc., si pleclnd de la faptul cd bula din 23 iunie se afl nu printre scrisorile 6 secrete lo ci
printre cele patente curiale, e ispitit sd vadd In acest text un rdspuns al papei la cererea
regelui certnd sd fie dezlegat de jurdmIntul fcut. sau macar amlnat pe un an pentru aducerea
lui la Indeplinire. Evident ca In cazul acesta duplicitatea nu ar fi toat de partea papel
ci si a regelui (129-132).
3 0. Halecki, op. cit., p. 129 si 134.
4 Thalloczy, art. cit.; Hdoman, op. cit.

www.dacoromanica.ro
11 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCA SI UNGARIA ANGEVINX 17

oprindu-se pe rind la Alba-Iulie, Turda, Cluj, Bistrita, Tirgu Mures, Vintul de

jos, dind libertdti negustorilor, dispunind facerea unor hotdrnicii pentru a pune
capdt vrajbelor, intdrind privilegiile clujenilor, dind un privilegiu bistritenilor,
in sfirsit luind cloud mdsuri de o insemndtate capitald, anume intdrirea privi-
legiului sasilor, din 1317 si acordarea unor privilegii deosebite nobililor din
Transilvania 1, ddruiti I cu o seamd de norme de judecatd, indreptate spre
exterminarea sau stirpirea din aceastd Ord a rdufdcdtorilor de orice neam, si
mai ales romini .
Sensul mdsurilor draconice luate contra unor asemenea rdufAcdtori
apare cit se poate de limpede spre sfirsitul privilegiului, unde insirind scutirile
de care se vor bucura nobilii Transilvaniei adaugd; de aceea vrem ca acesti
nobili sd fie datori i inuti s ne ajute pe noi, si in locul nostru pe voievodul
nostru al Transilvaniei sau pe vicevoievodul su pentru zdrobirea sau nimicirea
necredinciosilor inddrdtnici i rdzyrdtiti din partile acelea impotriva noastrd
si a sfintei noastre coroane a E clar c existA o legdturd strinsd intre acest privi-
legiu i tensiunea dintre rege i domnul Tarii Rominesti. Dacd alte mdsuri cum e
cea luatd contra folosirii abuzive de cdtre vicevoievodul Transilvaniei a vadului
Muresului in detrimentul Capitulului de Alba Iulia, precum i diferitele intdriri
si imunitdti date Capitulului i Episcopiei Transilvaniei aveau de scop
inldturarea unor nemultumiri, iar unele compromisuri ca mdsura pentru poto-
lirea iluzorie a rdbufnirilor unei vechi dusmdnii dintre anumiti nobili i anumite
comunitdti ssesti, prin impartirea intre pArti a obiectului in litigiu trebuiau
s pund capdt, cel putin dupd credinta regelui, tensiunii observate mai de mult
in unele regiuni ale Transilvaniei in schimb privilegiul dat nobililor din
Transilvania, departe de a urmdri o potolire era menit s inteteasca rdzboiul
dintre nobilii regelui i oamenii comuni, printre care in rindul intii erau desem-
nati rominii. Era un tirg: regele dddea mind liberd nobililor din Transilvania
impotriva rdufdcdtorilor mai ales romini iar ei la rindul lor trebuiau sd fie
gata da ajutorul impotriva rebelilor 3 din acele pArti ce desemnau de-
sigur i pe cei din Tara Romineascd.
Starea aceasta de tensiune intre populatia de rind, mai ales romineascd,
nobilimea transilvdneand pare sd fie urmarea unui dublu proces care a mers
accentuindu-se in tot timpul domniei lui Ludovic. Dacd acum cu prilejul con-
flictului cu domnul Tarii Rominesti se manifestd mai limpede acest antagonism,
rAddcinile sale pot fi cdutate in trecut, inch' de la aplicarea mdsurilor de unifor-
mizare administrativd poruncite de rege prin decretul sdu din 1351 in care se
precizeazd atitudinea regalitAtii fata de cele cloud' clase ale regatului, anume
nobilimea i tardnimea. Nobilimea, consideratd de rege ca elementul de bazd
al stdpinirii sale indreptatd spre cuceriri, dobindea prin recunoasterea princi-
piului avicitii o putere de sine stdtdtoare i o permanentd ce fdceau din ea
unul din stilpii regalitii. Tdrdnimea, si in general toti oamenii pdraintului
ce nu erau nobili sau asimilati nobililor, erau supusi unui regim uniform ce impu-
nea in mod mecanic perceperea acelorasi sarcini de la toti taranii indiferent
1 Hurmuzaki-Densuianu, Doc., 12, p. 120 ... Quia fideles nostri universi nobiles
terre nostre Transilvane propter presumptuosam astutiam diversorum malelactorum, specia-
liter Olachorum in ipsa terra nostra existentium . incommoda patiebantur quotidiana et
inlinita . . . ad exterminandum seu delendum de ipsa terra malefactores quarumlibet nationum
signanter Olachorum... talem... concessimus libertatem.
2 Zimmermann-Werner-Muller, op. cit., II, p. 256-259.
3 Illarum partium infideles contumaces et rebeles.

2c. 671 www.dacoromanica.ro

18 MARIA HOLBAN 12

de situatia kr de iobagi stabiliti pe pamintul unui nobil, sau de oameni din

satele cnezale nesupusi pind atunci acestor obligatii infatisate in forma aceasta,
Aplicarea acestui decret duce la o decadere a starii de iobag, precum si la o io-
bdgire a taranilor. Procesul e destul de lung. Prin 1370 ne putem da seama de
intensitatea lui, atit din urmarirea proscriptiilor palatinale din comitatele Cara
si Ung cit si din marturia statutelor Capitulului orddean din vremea aceasta
cu privire la perceperea nonei care pare sd fi stingherit tot atit pe stdpinii ce
trebuiau s-o perceapa cit i pe iobagii ce trebuiau s-o plateasca. Textul statutelor
e destul de limpede 1 Cu privire la stringerea nonei din grine si din vin introdusa
in vremurile din urma de regele Ludovic, nu se poate da o reguld bine hotarita,
intrucit se trage nadejde ca va fi wurata: caci drile stravechi nu pot fi marite
fard a se aduce o jignire vadita creatorultii . 0 confirmare a acestei stari o
afldm in mentiunile de curti iobagesti parasite, ce se intilnesc de pilda prin
Banat cam prin anii 1389. La aceste motive de nemultumiri generale si constante
s-a adaugat desigur fermentul unor agitatii intretinute de antagonismul dintre
regele Ungariei si domnul Tarii Rominesti. Existd unele indicii asupra unor acte
de represiune impotriva unor cnezi din Transilvania Inca dinainte de anul 1360 2
precum si din anii urmdtori 3, adica dintr-o vreme ce coincide probabil
cu momentul plecarii din Tara Romineasca a boierilor Carapciu si Stanislau
cu fratii lor, ce poate fi situat cam prin 1356-1357, deci cu un alt moment de
criza in relatiile dintre Tara Romineasca i Ungaria lui Ludovic. Fenornenul
acesta poate fi mai lesne surprins in Banat, adica in zona din imediata apropiere
a teatrului de lupta precum si a incercdrilor de prozelitism religios ce folosea me-
tode fard replica, menite poate sa rupd populatia locald de legaturile cu masa
ortodoxd a fratilor lor.
In urmarirea aceluiasi scop de incercuire a domnului romin trebuie socotitd
si ddruirea unor mosii din regiunea Brasovului facuta tot acum (mai 1366)
comitelui Stanislav 4. E probabil cd e vorba de un boier romin, potrivnic
domnului. Nu ar fi exclus sa fie chiar unul din acei frati ai lui Carapciu 6, ce
au pribegit impreund in Ungaria prin anii 1355.
Dar indiferent ca e vorba de acest Stanislav sau de alt pribeag purtind
acest nume, faptul aezarii lui in imediata vecinatate a Tarii Rominesti isi are
tilcul sail. Tot acum mai apare in documente un slujba al regelui nemaiintilnit

1 V. Bunyitay, A V dradi Kkplalan legrgibb Statumai (Statutele Capitulului de Oradea),

Oradea Mare, 1886, partea I, rubrica XVIII, p. 49. De exactione autem none parlis rugum
et vini, per Lodovicum regem novissimis diebus inducta, certa regula dari non potest, cum speretur
de eius relaxatione : antiqui enim census augeri non possunt sine manifesta of fensa creatoris.
Interim autem duplariis de nona frugum et vini, pro qualitate dupple, competenter satisfaci-
emus, cum a solventibus non soleamus exigere terragium.
s Documenta Historiam Valachorum in Hungaria illustrantia, Budapesta, 1941,
p. 113-144.
s Ibidem, p. 271 272.
4 Zimmermann-Werner-Willer, op. cit., II, p. 242:
6 Amintim ca in diploma prin care Ludovic le daruia domeniul Icus, si care e din
1365 [Pesty, Krassovarmegge trtnete (Istoria judetului Caras), III, p. 1] se poate citi nitre
rinduri trecerea lor la catolicism. In Insirarea numelor lor, Stanislav e pomenit cel dintii
dupa Carapciu. Aceeasi ordine se observa si in diploma din 1359 (Hurmuzaki-Densusianu,
Doc., 12, p. 60) data acelorasi frati pentru mosia Recas. Aceasta ordine este Irish inversata
in alt document privind pe acesti frati, i anume in actiunea judecatoreasch pornita din
1366 impotriva lor de chtre nobilii vecini de pe ITIOlia numith tot Icus (ibidem, p. 188).
Rezulta deci ca importanta lui Stanislav putea atunci sh para. superioara celei a fratelui
mai mare (?) Carapciu.

www.dacoromanica.ro
13 RAPOBTURILE DINTBE TARA ROMINEASCX SI UNGARIA ANGEVINX 19

pina acum. E vorba de acel 4 comes alpium a, comite al muntilor sau mai de
graba al plaiurilor, loan Tompa 1, cu mosii la Aciliu i Tilesca, in megiesie cu
posesiunile domnului romin. Existenta unui asemenea comite al plaiurilor *
trebuie pusa in legaturd desigur cu drumul oilor i cu trecerile de o parte si
de alta a muhtilor despartind Tara Romineasca de Transilvania. Prin rinduirea
unui asemenea <4 comite se inchidea pate Inca una din &dile deschise domnului
romin.
In calatoria sa, regele era insotit de voievodul Dionisie al Transilvaniei,
care pdrasindu-si temporar rosturile vidiniene incredintate lui mai mult formal
(caci din luna februarie nu pare sa mai fi fost in districtul sau, lasat probabil
In grija fratelui sau Emeric) ii exercita atributiile dregatoriei sale transilva-
nene, sporite Inca de prezenta regelui, inaintea caruia se aduceau nenumarate
cereri i plingeri. Totusi regele nu se gindea Inca sa-I redea pe voievod cu totul
preocuparilor sale transilvanene. In iunie, el mai pomeneste Inca de sarcini pe
care acesta ar trebui sa le implineasca in districtul Vidinului. Este probabil
ca in timp ce cauta sa-1 incercuiasca de pretutindeni din Transilvania pe voie-
vodul vecin el nu se gindea totusi la o expeditie imediata in Tara Romineasca,
expeditie ce ar fi fost condusa in chip firesc de voievodul Transilva-
niei. Deocamdata masurile riguroase i proscriptiunile pornite in Transilvania
impotriva populatiei de rind, mai ales rominoti, isi gaseau corespondenta in
masuri similare luate Inca din aprilie de comitele Benedict Himfy in comitatele
sale Cara i Cuvin. Plin de zel, Benedict Himfy ii trimitea regelui raportul sau
asupra mersului proscriptiunilor, cerind in cazurile mai grele incuviintarea
regelui. Formula Intrebuintata in comitatul Cara pentru justificarea proscrip-
tiilor ce trebuiau sa bage spaima In populatia banuita a inclina pentru adver-
sarii regelui, era aceea a unei sprijiniri a raufacatorilor sub forma gazduirii
lor. Vinovatia aceasta care nici nu mai trebuia dovedita 2 era cristalizata in
formula gazda de hoti . Ce se ascundea sub aceasta denumire nu e greu de
ghicit. Gdsim deci transpusa in alta forma, masura hotarita de rege prin
1 Pentru acest loan Tompa cf. Zimmermann-Werner-MUller, op. cit., II, 104 (1354);
273 (1366); 276 (1366); 357, 360, 361 (1370); 453 (1376); 485 (1378); 574-576 (1383) unde
el poartd i numele de Enyed (= de SIngdtin), de villa Apoldi o, de Echellew precum
si doe. din 5 mai 1383 din vol. de Doc. Transilvania (tmnia 1381-1390). La 16 mai 1366
11 gdsim desemnat ca homo regius la punerea In stdpinire a . comitelui Stanislaus amin-
tit mai sus. Sotia lui loan Tompa era fiica lui Alard, fiul lui Arnold de SingAtin, ceea
ce explicd adoptarea numelui de Enyed s pomenit mai sus.
Calitatea lui de Comes alpiurn nu o Intilnim declt o singura data In doe. din 10
octombrie 1366. Ar fi interesant de urmArit rolul sSu, In litigiile de vecindtate cu locuitorii
din Apoldul de Sus (1354) (1376) pentru niste pdmInturi ocupate de el I de facto s, precum
si In procesul cu episcopul Goblin (1378) la punerea In stApInirea a acestuia In posesiunea
Amlas eft si a celor patru sate rominesti ddruite episcopului de regina Maria de Anjou,
fiica lui Ludovic. Ca si In doc. din 10 oct. 1366 privitor la hotArnicia cu voievodul Tdrii
Romfnesti, 11 gAsim aproape Intotdeauna alAturi de Ioan de CisnAdie (e Gyznoyo .), acelasi
care pare a fi fost principalul interesat In plAsmuirea acelui fals privitor la distrugerea cu
prilejul arderii mandstirii sf. Nicolae de TAlmaci a actelor sale de dovedire.
2 Procedura proscrierilor palatinale nu comportd o judecatd cu cercetdri de martori
stabiliri de vinovAtii. Ea constd Intr-o simpld decIaratie fAcutd de asesorii jurati alesi
dintre nobilii comitatului ce lntocmeau lista vinovatilor. Urma In mod automat proclamarea
proscrisilor i trecerea lor Intr-un registru avInd drept urmare confiscarea bunurilor lor si
urrndrirea lor de oricine, oriunde i oricInd. De obicei vinovAtia invocatA mai des era
tilhAria 1nvederatA greu de ascuns. Lucrurile erau Insd cu totul altfel dud era vorba de
acuzarea de complicitate sub forma gAzduirii data hotilor. Aici argumentul notorietAtii,
menite a Inlocui flagrantul delict sau dovada concretd a vinovAtiei, nu mai era declt un
pretext ce trebuia sd justifice proscriptiunea.
www.dacoromanica.ro
2*
 20 MARIA HOLBAN 14

privilegiul din 28 iunie Impotriva celor socotiti vinovati pe baza zvonului

public, sprijinit de mArturia unui numr oarecare de oameni de o seamd cu cei
invinovatiti 1
Intors din inspectia sa prin Transilvania, Ludovic putea acum sd se ocupe
si de cruciadd. Desigur nu asa cum fusese pldnui LA la congresul regilor din Cracovia
i nici in intelegerile si jurdmintele schimbate cu impdratul bizantin 2. Ci intr-un
chip cu totul neastey tat mutind cruciada la el acasd deocamdatd in Vidin i
in Banat.
La 20 iulie, deci indatd dupd prirnirea bulelor papale din 23 iunie i 1 iulie,
Ludovic d vestitul ordin adresat nobililor, ordsenilor i celorlalti locuitori
ai comitatelor Cara i Cuvin de a preda in miinile cornitelui de Cara si Cuvin,
Benedict Himfy sau a fratelui sdu Petru, pe toti preotii ortodoci (a sclavos )
impreund cu sotiile lor nelegiuite i cu toate, lucrurile lor, fdrd vreo vdtdmare
sau batjocurd, pentru ca acest Benedict si Petru s facd cu ei ce le va cere regele 3.
Regele se afla la Lipova, iar peste mai putin de o lund (12 august) la Vise-
grad 4. In Banat il vom regdsi tocmai in toamnd, anume la Orsova, la 10 octom-
brie 5 luind hotdriri de o importanta covirsitoare pentru raporturile sale cu Tara
Romineascd.
Intre momentul de la Lipova al luptei antiortodoxe (20 iulie) i cel de la
Orsova al precizrii definitive a raporturilor cu domnul Tarii Rominesti, se
situeazd crearea banatului Bulgariei, incredintat lui Benedict Himfy, dublat
de fratele sdu Petru, ce va purta si el titlul de ban al Bulgariei. Nu credem cd

1 Hurmuzaki, Doc., 12, p. 120, Quicumque homo in furto vet latrocinio aut alio crimi-
nali facto fuerit notorie inculpatus, quamvis non sit manifeste protunc cum inculpatur . . .
attestatione quinquaginta hominum ..., iuridice interimi possit per partem adversam (II aici
notorietatea tine locul oricdrei dovezi. 'In cazul prinderii asupra faptului mrturia a sapte
oameni era suficientA).
I E foarte probabil sd fi existat un jurdmint al regelui ca un corolar necesar al jurd-
mintului rostit de Impdrat la Buda, de care pomeneste papa In bula sa din 1 iulie adresa LA
acestuia a ac tu eidem regi promisisti solemniter et sacramento firmasli quod tu et nobiles Din
Emanuel et Michael nati tui acceptarelis, faceretis et adimpleretis ad honorem dictae romanae
ecclesiae ac augmentum Catholicae I idei, omnia quae super reconciliatione praelata tibi el
eisdem filiis tuis mandaremus (Hurmuzaki, 12, p. 128). Acest jurdmint era desigur contra-
partea unui jurdmint corespunzdtor al regelui de a porni in fruntea unei armate Insemnate
In ajutorul sdu. In bula misterioasd din 23 iunie papa dind regelui dezlegarea de jurdmint,
sau mai bine aminarea pe un an, Indemna pe rege s se Indeletniceascd In rdstimp cu alte
fapte cucernice (aliis operibus pietalis). Sd fie oare vorba de actiunea de prozelitism catolic
In partile ortodoxe?
3 Hurmuzaki, Doc., 12, p. 132, regestat si In Documente Valachorum, p. 201, unde trebuie
semnalatd o redare gresitd a textului, anume: scum eorum pueris, uxoribus et rebus omnibus
absque omni dampno * In loo de scum eorum pravis uxoribus et rebus omnibus...* etc.,
did nu e vorba de copiii preotilor ortodocsi ci de adjectivul pravis legat de substantivul
uxoribus.
4 Cf. itinerariul lui Ludovic pentru anii 1361-1370 la Sebestyn Bela, A magyar
kirdlyok tartozkoddsi helyei (Locurile de resedintd ale regilor maghiari), Budapesta, I. a.
p. 43 51, supunindu-1 totusi unei critici stdruitoare i punindu-1 de acord cu documentele
publicate de pildd de Thalloczy In 1898 si 1900, necunoscute de autor.
5 Zimmermann-Werner-Mfiller, op. cit., II, p. 273. Publicat i In Hurmuzaki-Densu-
sianu, Doc., 12, p. 136. Itinerariul citat de noi In nota precedentA mai aratd prezenta regelui
la Timisoara, la 6 octombrie fr insd a trimite la izvorul acestei informatii. De asemenea
aceeasi lucrare II mai aratd pe rege la Buda la 20 septembrie. Ceea ce se desprinde deo-
camdatii din urmdrirea datelor itinerariului regal este faptul cd regele dupd o intrerupere de
circa cloud luni a ederii sale In partile transilvano-banatene se intoarce anume In octombrie
pentru a rezolva problema raporturilor cu Tara Romineased precum si a organizdrii banatului
vidinean.

www.dacoromanica.ro
15 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCX 1 UNGARIA ANGEVINX 21

este vorba de asta data de o simpl schimbare de persoane ci de organizarea

acestei dregatorii pe baze noi datorita schimbarii esentiale a conditiilor inconju-
rdtoare. Intr-adevdr, multumita actiunii imparatului se produsese o sparturd
in lumea ortodoxa, deschizindu-se cimpul unei ofensive catolice in Balcani,
ofensiva ce trebuia s aibd la bazd tocmai acest nou banat al Bulgariei. Tot
de aici urma sa porneasca eventuala inaintare a armatelor regale, de sigur
nu prea departe i indreptate foarte probabil irnpotriva taratului de Tirnovo
ce folosea in scopurile sale anurnite elemente turceti 1. In sfirit tot acum
se schimbd in bine raporturile cu domnul Tarii Romine5ti.
Pentru a.ceasta schimbare avem un singur document a carui interpretare
Tidied o serie de probleme. E vorba de delimitarea posesiunilor de peste munti
ale domnului, posesiuni ce vor constitui mai apoi sub Mircea, ducatul Amla-
ului. La 10 octombrie, regele poruncete vicevoievodului Petru al Transilva-
niei s hotdrniceasca fatd cu omul de mdrturie al Capitulului de Alba-Iulia
moiile lui Joan zis Tompa, comitele plaiurilor 2 din partile Transilvaniei, anume
Aciliu i Tilica 4, precum i pe ale lui Joan fiul lui Petru de Cisnddie, numite
Sace15 i Orlat 6 dinspre partea pdminturilor aflate sub atirnarea domnului
Ladislau voievodul nostru Transalpin inainte de a veni inaintea regelui la
Orova, urmind apoi sa-i tina pe acetia in pace i linite in stdpinirea acestor
moii i hotare 7 . . . In hotdrnicia cuprinsd in raspunsul capitulului adresat
direct regelui se pomenete In cloud' rinduri de semne vechi de hotar reinnoite
cu acest prilej ceea ce ar indica o stapinire mai veche a domnului romin.
Daca documentul din 10 octombrie este intr-adevdr vrednic de crezare,
atunci trebuie admis Ca intelegerea cu Vlaicu se produsese Inca inaintea acestei
porunci de delimitare, menite dupa cit se pare sa recunoasca i s statorniceascd o
1 Asupra folosirii unor asemenea elemente de cAtre tarul de la TIrnovo Inca din 1364
In cursul conflictului sAu cu ImpAratul Ioan Paleologul pentru porturile Anchialos i Mesem-
bria. Cf. Jireek, Geschichte der Serben, Gotha, 1911, I, p. 427, care trimite la Kanta-
kuzenos, IV, cap. 50.
Informatia din Jirgek se regAseste Intocmai la Zlatarski, Geschichte der Bulgaren,
p. 174.
2 Comes alpium, e vorba de pAsunile muntoase constituind drumul oilor de care a
mai fost vorba mai sus.
3 Echelleo.
4 Thylichke.
5 Feketevyz.
6 Waraliafalu.
7 Documentul se aflil cuprins in rAspunsul trimis de Capitulul de Alba-Iulia tocmai la
2 4 noiembrie, ceea ce pare In contradictie cu recomandarea regelui: priusquam iter vestrum
arriperetis post nos huc veniendum *, implicind o venire mai grabnica. Ceea ce pare insil
ciudat e c In acest raspuns al sail nu este vorba de loc de hotArnicirea mosiilor Iui loan
Tompa, ci numai de acelea ale lui loan fiul lui Petru de CisnAdie. S-ar putea presupune
c s-au Intocmit douA rAspunsuri deosebite fiecare din ele cuprinzind hotarnicia unuia
din acesti doi megiesi ai domnului. Este insA vrednic de semnalat ca ambii acesti vecini
atit Joan Tompa cit i Ioan fiul lui loan de CisnAdie, se judecd In 1383 cu episcopul
Goblin si fratii i surorile lui pentru urmAtoarele patru sate rominesti Gorozdorph
cum Galusdorph, Grophondorph, Budinbach i Cripsbach", la atribuirea cArora ridicasera
lmpotrivire si urmau deci sA-si infatiseze, actele lor In sustinerea acestei actiuni. La terme-
nul urmator, Ioan de Cisnadie renuntA la drepturile si la actiunea sa, In timp ce Joan
Tompa nu mai apare In nici un fel. Este de observat Ca tatfil acelui Ioan, fiul lui loan
de CisnAdie, adicA loan fiul lui Petru de Cisndie este interesat In falsificarea actului ce
pomeneste de arderea mAnAstirii sf. Nicolae din Talmaci. SA fi fost oare nevoie de acest
fals pentru a explica lipsa documentelor ce trebuiau InfAtisate In procesul de mai sus?
(cf. Hurmuzaki-Densusianu, Doc., 12, p. 149, pentru falsul datat 1369 si Zimmerman-Werner-
Muller, op. cit., II, p. 574-585, pentru procesul pomenit).

www.dacoromanica.ro
22 MARIA HOLBAN 16

stare dinainte existentd. Adied intocmai cum pentru banatul Severinului se

recurge la formula pdstrrii sale de Care domn in temeiul fictiunii unei confe-
riri feudale, tot astfel tinuturile stdpinite de domn peste munti I se recunosc
acum pe baza delimitdrii poruncite de rege. Dar Idsarea Severinului in miinile
domnului rornin, care il stdpinea de fapt Inca dinaintel impunea o nou organi-
zare a regiunii limitrofe bdnatene. Constituirea banatului bulgdresc cu addu-
garea cetatilor Timisoara, Jdioara, Caransebes, Mehadia si Orsova trebuia sa
opund banatului severinean rdmas definitiv in miinile lui Vlaicu un alt banat
putind oricind pune stavild oricdror incercdri de sustragere de la ascultarea
feudald. Deci pe linga rostul ofensiv al acestui banat nou injghebat pentru
cruciada balcanied, se vddeste de la inceput i rostul sdu de contrapondere la
banatul severinean la a cdrui redobindire trebuise sd renunte regele 2
Asadar se trece de la atitudinea de expectativd ostild la raporturi de suzera-
nita te i vasalitate pentru regiunile -Pante aparent ca feude. Oare trebuie
socotit Inca de pe acum i Fagarasul printre aceste feude ale domnului romin
cum cred mai toti istoricii rornini si maghiari? Am fi ispititi s credem c nu.
Prezenta in legenda de pe pecetea lui Vlaicu atirnatd de privilegiul dat de
domn brasovenilor la 20 ianuarie 1368 a titlului de duce de Fagdras nu poate
inlocui lipsa acestui Linn in textul Insusi al privilegiului.
Intr-adevdr intitulatia din textul privilegiului nu corespunde cu legenda
pecetii. In textul privilegiului domnul se intituleazd voievod al Tarii Rominesti
si ban de Severin, pe and pe legenda pecetii apare 0i titlul de duce de Fagdras.
Aceastd tripld calitate a domnului romin, re nu apare in cuprinsul privilegiului
din 20 ianuarie 1368, apare ulterior in cloud acte ale domnului date la 25 noiem-
brie 1369 i la 15 iulie 1372, ce ne-au parvenit fr pecetile lor respectiv aplicate
si atirnate la documentele pomenite. Cum se explicd aceastd nepotrivire?
Credem c singura explicatie posibild e aceea a Inlocuirii pecefii inifiale cu
pecetea alleitoare acum. Aceastd inlocuire a trebuit sd se producd cu prilejul
reconfirmdrii privilegiului dupe( impdcarea din 1369. Aceastd reconfirmare
devenise necesard dupa ruptura din toamna anului 1368. Asa precum domnul a
lost desigur reconfirmat in vechile feude (i asezat in feuda noud Fagarasul),
tot asa si actul din 1368 a trebuit sd fie reconfirmat prin schimbarea pecetii
celei vechi cu pecetea cea noud. In ipoteza noastrd aceastd schimbare de pecete
era de neinldturat in urma schimbdrii titlului domnului, si deci si a pecetii
sale mari autentice latinesti 3 folositd pentru actele in legatura cu Ungaria
sau 'Agile de sub atirnarea ei.
1 Inca din 1357 constatdm lipsa unui ban de Severin din lista dregiitorilor ungurl.
Desi lucrul nu reiese din tabelul lucrdrii lui HOman i Szekftl, Magyar Thrtnete (Istoria
Ungariei) III, unde gdsim lista urmAtoare a banilor de Severin: Dionisie Ldckfy
1355-1356, apoi Nicolae? (sic) 1366, totusi din cercetarea documentelor publicate putem
lntocmi tabelul urind tor:
Din anul 1347 pind In 1356 inclusiv apare printre dregatorii Ungariei i banul Severi-
nului (Hurmuzaki, 12 p. 4, 7, 13, 21, 22, 23, 30, 32, 36, 38, 42) ultimul din aceastd serie
fiind Nicolae Szecs. Incepind din ianuarie 1357 el dispare din diplomele regale. Cf. doc.
din ianuarie 1357 (ibidem, p. 49-50), august 1359 (p. 60-61), martie 1360 (p. 61-62), mai
1361 (p. 68-69), octombrie 1364 (p. 90-92).
2 Acest rol dublu se vddeste i prin existenta de fapt a cloud posturi de conducere,
unul la Orsova i celdlalt la Vidin, In primul i cel principal fiind instalat Benedict, in
at doilea fratele sdu Petru. Benedict si Petru erau impreund bani ai Bulgariei.
3 De altminteri pecetea insdli meritd un studiu aparte pentru discutarea Intregirii
sale. Intregirea Incercatd de Zimmermann-Werner-Muller si admisd si de Onciul (Originea
Principatelor, Tara Rom., p. 253) ni se pare cd ridicd o noud nedumerire. Cum putea Vlaicu,

www.dacoromanica.ro
17 RAPORTURILE DINTRE TARA. ROMINEASCA. SI UNGARIA ANGEVINA. 2

DacA deci in ianuarie 1368 domnul Tarii Romineti nu purta titlul de duce
de Fdgdrq cum s-a crezut pe temeiul gratuitei datri a pecetii atirnate de privi-
legiul pomenit, nu mai poate fi vorba de o atragere a domnului prin daruri
ispititoare i de o citigare a lui de cdtre Ludovic cu prilejul intelegerii dintre ei.
Intelegerea din octombrie 1366 normaliza raporturile dintre domn gi
puternicul sdu vecin i suzeran. Dei prin aceasta domnul nu citigase nimic
din ce nu avusese Inca, el primea o consacrare de drept a situatiei sale materiale
anterioare in schimbul4i sub forma vasalitAtii ce pare sd-i fi fost impusd in
urma mAsurilor amintite indreptate contra lui. Oare chemarea lui Benedict
Himfy la banatul cel nou al Bulgariei nu este i ea in directd legAturd cu aceastd
solutie ? Se cuvine deci sa cercetdm data exacta' cind s-a fAcut aceast schim-
bare.
La toti istoricii care s-au ocupat de istoria acestor evenimente gAsirn cu
mici variante succesiunea urmAtoare: Dionisie guvernator provizoriu al distric-
tului Vidinului apoi Ladislau al lui Philpus ca ban al Bulgariei
inlocuit in 1368 prin Benedict fiul lui Heem 1. N. lorga in articolul citat 11
socotete pe Petru Himfy ca banul dintii, pe baza documentelor publicate in
TOrtnelmi Tr (1898) i SzAzadok (1900). In realitate, data Infiintarii
banatului i a numirii lui Benedict Himfy trebuie fixata la mijlocul lunii septem-
brie 1366, cind intilnim prima sa mentiune intr-un document de o important
netAgAduitA, care insd a fost interpretat cu totul greit, contribuindu-se astfel
la crearea acelei confuzii in cronologia evenimentelor de care s-au lovit toti
istoricii care au vrut sa limpezeascd legAturile de succesiune i de cauzalitate
dintre Oe. Va trebui deci sA infAtiam la rindul nostru textul integral 2 al docu-

dupa un text In care termenii folositi slut parca anume alesi pentru a accentua citt mai mult
dependenta de vasal a domnului romIn s attrne o pecete a carei legencla e negarea cea mai
completa a acestui text? in text Vlaicu se intituleaza i dei et regiae maiestatis gratia s. In
reconstituirea amintita vedem: Dei gratia. (cf. D. Onciul, op. cit., p. 253, n. 3. Ladislau<s
Dei gratia Vaivoda Tra>nsalpinus B<anus de Zevrino D>ux de Fugrus cf. si Zimmer-
mann-Werner-Mtiller. op. cit., II, p. 306 unde se recta legenda cu Intregirea Incercata In 1806
de Marienburg, S. LADIZLAU [ S DEI G*...] ** NSalPINUS B[AN (sic) DE Z **...
DI VX ... DE FUGRUS.(* lacuna de 4,5 cm; *.* lacuna de 7 cm; *** lacuna de 2,7 cm.).
Intregirea lui Marienburg se Mid Intre paranteze dreptunghiulare. Se vede deci cd formula
Dei Gratia se datoreste Incercarii de reconstituire a lui Marienburg i ca atare poate fi
repusa in discutie.
Ar trebui cercetata pecetea pentru a putea vedea, din raportul dintre spatiul legendei
si marimea literelor, care ar fi completarea cea mai verosimila a lacunei din legenda. Credem
cd Huber a avut dreptate afirmInd cd ducatul de Fagaras a fost dobindit de Vlaicu In anul
1369 dupd campania Impotriva lui i ca D. Onciul a vazut foarte bine problema pind In
clipa chid titlul de pe pecete (dar nu din text) 1-a putut abate de pe pozitia sa initiala.
1 D. Onciul, op. cit., p. 249, 255.
a Trtenelmi Tar b, 1898, p. 365 <Vidin 1368 sept. 8> (data este gresita i trebuie
indreptatit = 15 sept. 1366).
Sincera salutacione premissa. Noveritis quod in istis partibus est manifestum quoniam
dominus noster rex tradidit vobis istud dominium, sed adventus vester nimis tardatur. Ex desi-
derio vestri adventus per genies istas iam non creditur quod verum sit et modo venit Michlaus
giuppanus et postquam venit, gens ista magis f irma full quod vobis non sit traditum dominium
et ideo si vultis, quod illud quid remanserit non perdatur, festinetis venire, quia si tardabitis,
pro certo omnes recedent et si cito venietis, spero in deo, quod omnia prospere ibunt, quia ab
omnibus habeo nova quod vos desiderant. Valeat dominatio vestra per tempora longiora. Datum
in Bodognion (2)* in octava nativitatis beate virginis.
Petrus et k de Ragusio
Andreas J judices de Bodon
Magnifico et potenti domino, domino Benedicto bano budinensi.
* Semnul de Indoiala al editorului.

www.dacoromanica.ro
24 MARIA HOLBAN 18

mentului pomenit din care reiese c la 15 septembrie, anul nefiind indicat,

i se trimite lui Benedict Himfy din partea raguzanilor Petru si Andrei, juzi ai
Vidinului, indemnul sa-si grabeasca sosirea la Vidin, unde interesele sale ar fi
destul de periclitate de zvonurile cu privire la incredintarea baniei Bulgariei unui
altuia. <V4i ti cd in partile acestea este bine cunoscut c domnul nostru regele
v-a dat you'd aceasta dregatorie, dar sosirea voastr intirzie prea mult. Din
cauza lipsei venirii voastre, printre ostasimea aceasta nici nu se crede ca acest
lucru ar fi adevarat i acum a venit Miclaus jupanul 1 si dupd ce a venit el,
ostdsimea aceasta a fost mai incredintatd ca nu vi s-a dat aceast dregatorie,
si de aceea, dacd doriti s nu se piarda ceea ce va mai fi ramas, grabili-va sa
veniti caci daca veti zabovi, fr indoiala c toti vor pleca i daca yeti veni
grabnic, nddajduiesc intru dumnezeu Ca toate vor merge bine, cad de la toti
am stire c va doresc... . Scrisoarea e adresat Strdlucitului i puternicului
domn, domnului Benedict banul de Vidin .
Dupd cum se vede, nimic nu indreptateste talmacirea acestui text ca o
cbemare in ajutor din partea negustorilor raguzani inspdimintati de gindul
unui atac bulgaresc in toamna anului 1368 (?) asa cum s-a facut. E un simplu
indemn de a veni mai repede dupd ce s-a aflat ca i s-a incredintat aceasta banie
(= dominium). Nevoia aceasta de a-si grabi sosirea e legata de nerabdarea
acelor genies (= oameni, trupe, ostasi) ce ar putea pleca de acolo, pierzind cu
totii ndejdea in sosirea i macar in numirea sa. Despre ce trupe poate fi vorba
aici? Desigur de elemente ce urmau a fi angajate de Benedict in armata sa.
E foarte probabil s fie vorba aici de ostasi raguzani si de aceea s vin acest
indemn din partea acestor raguzani aflati in functia de juzi de Vidin. Acest
termen de iudices are sensurile cele mai variate. Se cunoaste rolul important
al elementului raguzan in orasele bulgaresti, Inca din secolul al XIII-lea2. Regele
intrebuinta in Bulgaria ocupata elementele slave catolice, asa precum pentra
propaganda religioasa, el intrebuinta calugarii adusi din Bosnia.
Dar dacd am elncidat sensul acestei scrisori, trebuie sa-i precizam si data_
ti pentru aceasta avem alte cloud scrisori din care ins numai cea din urma
poarta i anul. 0 vom infatisa deci mai intii pe aceasta. Este vorba de o scrisoare
a regelui adresata lui Benedict Himfy fideli suo Benedicto, regni nosiri Bulga-
riae Bano a, purtind data de 26 decembrie 1366 3. Deci in decembrie 1366 nu
mai este nici o indoiald cd Benedict era ban al Bulgariei. Dar ptrunzind mai
adinc in trecut gasim o alt scrisoare a regelui datata din 11 noiembrie, e drept
lard ardtarea anului, ceea ce a permis tuturor istoricilor cu o singura exceptie 4
sa o socoteased din anul 1368, cu toata imposibilitatea flagranta a acestei
datari. Intr-adevar, textul acesta ii pomeneste pe Nicolae Kont ca palatin,
situatie ce nu se mai potrivea cu realitatile din 1368 si nici din noiembrie 1367,
caci Inca din inceputul lui mai 1367 il aflam 5 pe Ladislau de Oppeln ca palatin.
o Gine poate fi acest Michlaus Giuppanus a ? Sd nu fie cumva vorba de Nicolae Alto-
manovici venit sa-si inroleze cumva raguzani pentru actiunile sale indreptate contra teri-
torillor din jurul acestui oras? Cf. Jire&k, Geschichte der Serben, I, p. 434. In octombrie
1367 el rdpeste mdtusii sale, vdduva lui Vojislav, posesiunile de lingd Raguza. Sotia lui era
inruditd cu angevinii.
2 Cf. Jire6ek, Geschichte der Bulgaren, Praga, 1877, p 258.
3 Pesty, op. cit., III, p. 74-75.
4 I. Minea, art. cit., In Cony. lit. *, 1910.
5 Cf. Par Antal, Opuli Ldszl Herczeg Magyarorszdg Nadorispanja (Ducele Ladislau
de Oppeln palatin al regatului Ungariei) In s Szzadok a, 1909, Nicolae Kont e palatin din
31 mantle 1356 pind la 24 aprilie 1367.

www.dacoromanica.ro
 19 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMiNEASCA ST UNGARIA ANGEVINI 25

Gresita datare a acestei scrisori a dat nastere la unele din absurditatile amin-
tite de noi la inceputul acestei lucrdri. Data ei exacta e 11 noiembrie 13661.
Regele intorcindu-se in sfirsit la el acasa dupd lunga sa sedere in Transilvania
si in partite banatene, Ii porunceste lui Benedict Himfy trimis cu armata regala
in banatul Ungariei intr-un fel de plimbare sau demonstratie militara menita
sa convingd pe toti de puterea suveranului angevin ca incheind aceast
demonstratie i lasind in siguranta cetatea Vidinului i districtul ei sa vin
in persoand la rege la Timisoara i s dea drumul tuturor ostenilor ce nu ar fi
trebuitori pentru paza cetatii si a districtului, urmind ca acestia s se intoarcd
la rege. In eventualitatea Ca ar vrea s retina pe vreunii, regele arat precis
pe care anume sa-i retina, ingrijindu-se si de posibilitatile lor de plata. Data
de 11 noiembrie 1366 e confirmata de faptul ca in acest an il gasim pe rege la
9 noiembrie la emlacul Mare in apropierea imediata a Timisoarei unde s-a
oprit apoi i 1-a asteptat pe banul Bulgariei.
Asadar Inca din 15 septembrie se stia ca. Benedict Himfy fusese numit
ban al Bulgariei. Oare negrabirea lui de a se duce la Vidin pentru a-si lua in
primire postul si a-si angaja trupe nu se explicd cumva printr-o altd misiune
data de rege, in legaturd poate cu o actiune de intimidare dusa contra lui Vlaicu?
Lipsa unor izvoare pentru inceputul anului 1367 nu ne ingaduie sa afir-
main nimic cu privire la situatia banatului Bulgariei in acest timp. Probabil
ca la Vidin era liniste deoarece nu-1 gdsim acolo pe Benedict ci pe fratele sau
Petru, auxiliar credincios i destoinic care il inlocuia, impartind cu el rdspun-
derile i atributiile sale, precum i titlul de ban. E foarte probabil ea Benedict
Ii avea resedinta la Orsova de uncle putea comunica mai usor cu regele si de
unde 11 pindea pe domnul romin, vasalul stapinului sdu. Legaturile intre Orsova
si Vidin se puteau face usor pe Dundre in imprejurdri normale.
In 1367 mesagerii puteau circula i aduce vesti din locurile cele mai depr-
tate. Pe linga paza banatului Bulgariei, fratii Himfy mai asigurau i serviciul
de informatii, culegind de la diver* spioni trimisi in diferite puncte toate tirile
putind interesa politica regatului Ungariei. La mijlocul lunii aprilie (1367),
Petru Himfy se 'grabeste s anunte reginei in lipsa regelui vestile afar-
mante primite de el cu privire la o grava amenintare a Vidinului 2. Textul
1 Szzadok ), 1900, p. 606, 607, 11 noiembrie, Timisoara.
Ludovicus dei gratia rex Hungariae.
Fide Mali vestre firmiter precipiendo mandamus, quatenus ista via vestra in qua nunc cum
gente nostra in terra Bulgarie laboratis expedita, dimissaque in tuto statu civitate nostra Bidiniense
et eius districtu, vos personaliter ad nos veniatis, gentem autem nostram et milites nostros
omnes si pro ipsius civilatis auf eius districlus tuitione non f uerint necesarii, ad nos reverti
permittatis: et si forte aliquos ex nostris militibus velletis ibidem aput vos retinere, tune retineatis
Georgium f ilium condam Andree Vayvode et Thomplinum cum gente eorumdem, quos si non
possetis cum pecunia nostra aput vos habita sustentare, tune nobis significetis, quid vel quantum
eis de pecunia destinemus. Aliud igitur non facturi. Datum in Themusvar in die sancti Martini,
con f essori. Fideli nostro baroni Benedicto bano regni nostri Bulgarie.
(Pe diploma se citeste mentiunea de cancelarie: relatio Kont palatini ).
2 Domine sue repine metuende salutem cum fideli servitio. Notum vestre magnilicentie
dare volumus quod a Waychna penes mare demisse sunt nobis littere, in qua littera continentur
pro domino nostro regi fidelis existentis et scribitur fratri nostro Benedicto et nobis quod
consensio facta fuisset <inter> ?* imperatorem Greciae et Alexander de Thurno ci imperator
ligavit se tali obligacione quod Zoaykuch ad ipsum assumeret et nunc assumpsit et eidem
Zoaykuclz centum mille et octogesios mule florenos dare assumpsit et idem Zoayku< n>ch Bodinum
recipere promisit et imperatori Grecorum dare assumpsit et Alexander de Thurnow impe-
ratori Grecorum tali modo assumpsit, quod si Bodinum recipere posset et sibi restatuere (1) **
lune tres civitates penes mare Nezembur, Thochum, Warna vocatas imperatori Grecorum daret.
www.dacoromanica.ro
26 - MARIA HOLBAN 20

destul de incorect ca formd nu intunecd ins intelesul cuvintelor. Greutatea

apare insd la tdlmdcirea numelor intilnite, si in primal rind la identificarea miste-
riosului Zoaykuch sau Zoaykunch care trebuia, dupa spusele informatorului,
s cucereascd pentru impdratul bizantin Vidinul, pe care acesta s-ar fi obligat
sd-1 predea tarului Alexandra de la Tirnovo in schimbul a trei orase maritime
cedate de acesta impdratului, anume: Nezembur (= Mesembria) 4 Thochum
(?) si Varna. Desigur c multd fantezie e amestecatd aici cu unele elemente
reale, corespunzind evenimentelor petrecute chiar atunci pe tarmul Mdrii
Negre.
Care erau aceste evenimente? Ne afldm in clipa lichiddrii expeditiei
balcanice a contelui Amedeu de Savoia pornitd pentru a-I readuce pe impdratul
bizantin din pdrtile Bulgariei. Dupd inapoierea acestuia din quasi exilul sdu
in decembrie 1366, si inainte chiar de a se fi putut intoarce la Constantinopol,
el e retinut de eliberatorul sdu pe tdrmul Mdrii Negre, atit pentru incheierea
socotelilor i acoperirea cheltuielilor fdcute pentru readucerea sa, cit i pentru
lichidarea conflictului cu tarul tirnovean in vederea redobindirii de la acesta a
prizonerilor latini aflati in mlinile sale.
Deci in momenta! acesta lumea balcanicd urmdrea cu cel mai viu interes
hotdririle pe care le luau la Mesembria i Sozopoli impdratul bizantin si trimisii
tarului bulgar sub impulsul contelui Amedeu de Savoia.
Izvoarele contemporane mentioneazd tratativele in urma chrora impdratul
bizantin s-a ales cu restituirea orasului Mesembria, ocupat mai inainte de
bulgari i cucerit acum de vdrul sdu, seful micii expeditii cruciade, ce cucerise
cetatea Gallipoli, ocupase orasele maritime ale Bulgariei, asediase Varna,
ii readusese pe impdrat 1 retinut fr voia sa prin pdrtile Bulgariei, si care acum
la rindul sdu ceda orasul Mesembria in schimbul unei sume de 20 000 de florini
menit a plti o parte din ostasii i galerele sale. Dar aceasta nu a fost singura
tranzactie dintre imprat i eliberatorul sdu. Acesta se mai declara gata s
recucereascd pentru ruda sa imperiald unele din castelele cucerite de turcii
fr astimpar din preajma Constantinopolului 2. Este foarte normal ca aceste
tranzactii Muesli 3 pomenite mai sus precum i faptul cd intre imparat si tar
intervenise intr-adevar o intelegere cu privire cel putin la Mesembria sd fi
Igitur predictus Wagchna ad f idelitatem suam nunciavit quod predicta vera existerent et in
literis suis petit nos diligenter ut cito Hungari .Bodinum transeant, ut castrum Bodinense servare
valeant. Datum Bodini die Elene anno domini MCCCLXV II.
Petrus Bulgarie Banus
Domine sue regine H<ec> *** litera presentetur.
* Intregirea noastra.
** semnalarea editorului.
*** Intregirea noastra.
1 Pentru actiunea lui Amedeu de Savoia in vederea readucerii lui Joan Paleologul
cf. N. Iorga, art. cit. i Geschichte des osmanischen Reiches, p. 224 0 226, 227, 229 precum si
p. 224 n. 2. Ca nu poate fi %Torba de o captivitate a Imparatului la 5 Silman se dovede0e
din socotelile expeditiei contelui Amedeu: Expedicio domini imperatoris Constantinopolis qui
reverti non poterat propter impedimentum quod sibi faciebat imperator Bulgarie (apud Bollati
di Saint Pierre, Illustrazioni della spedizione in Oriente di Amadeo V I, Turin, 1900, p. 4),
precum i Imprejurarea mentionata acolo ca Inca In septembrie i noiembrie 1366 Imparatul era
In Vidin (p. 74-75, 94). Cf. 0 D. Muratori, Aimon III comte de Genevois (1906), p. 16,
17, 18 0 Un principe Sabaudo alla presa di Gallipoli turca (1912), p. 944. Cf. 0 Jircaek,
In . Archiv ftir Slavische Philologie *, XIV (1892), p. 263-264 0 0. Halecki, Un empereur de
Byzance a Rome, p. 143, 147, 148.
2 N. Iorga, Geschichte des osm. Reiches, p. 229.
3 D. Muratori, Un principe Sabaudo . . . , p. 948.

www.dacoromanica.ro
.21 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCA SI UNGARIA ANGEVINA 27

dat natere unor zvonuri alarmante pentru regele Ungariei. Intr-adevAr dacd
se incheia o asemenea intelegere, impotriva cui putea ea fi indreptata dacd nu
impotriva lui Ludovic? Dar in realitate avem aici o simpld recunoatere de
nevoie a situatiei nou create prin cucerirea oraelor maritime de cdtre Conte le
Verde. Iar aa-zisa Intelegere dintre tar i Impdrat era desigur un fel de pact de
neagresiune devenit necesar pentru imparat in urma constatArii facute chiar
de el cd actinnea militard a regelui Ludovic in Balcani nu putea fi de nici un
folos impara tului bizantin macar i convertit pe trei sferturi la catolicism i
recunoscind suprematia papei. Impdratul putuse s-i dea seama de planurile
urmArite de trufaul angevin. Cdci nu &dud de cruciadd ci socoteli de vani-
tate II indreptasera impotriva statului crestirz al lui Strairnir. De altminteri
abaterea lui Ludovic de Anjou de la ideea unei cruciade fusese constatat 0 de
Amedeu de Savoia, care declara imparatului la despartirea lor in iunie 1367
cd vinovat de insuccesul planului de aparare contra primejdiei mahomedane
e regele Ungariei, Ludovic 1
Era deci natural ca impratul sa se asigure impotriva unei agresiuni bulgd-
reti din nord menite s conlucreze cu un eventual atac din est din partea turcilor,
aliati posibili ai tarului de Tirnovo. Chestiunea Vidinului nu a putut fi discu-
tat desigur decit in legdturd cu acest pact de neagresiune. ImpAratul se
lega poate s nu intervind in cazul unei agresiuni bulgare impotriva Vidinului.
E putin probabil ca Intelegerea sd fi constat In ceva mai mult, adicd intr-o
eventuald conlucrare Impotriva stapinirii ungureti a Vidinului, cAci interesul
imparatului nu era nicidecum sa ajute 2 la o unificare a Bulgariei sub tarul
Alexandru 0 a fiului sdu Siman ajuni mai primejdioi de cind foloseau in
trupele lor i elemente turceti 3.
Cunoscindu-se deci tratativele bulgaro-bizantine din primAvara anului
1367 se poate mai bine pdtrunde miezul de adevr din rstd1mAcirile ajunse la
cunotinta lui Petru Himfy i trimise Indatd mai departe reginei pentru luarea
(iv mAsuri urgente in fata noii primejdii semnalate.
Struie o nedumerire. Gine putea fi acest Zoaykuch i 4 ardtat a fi agentul
cuceririi Vidinului pe seama impAratului 0 in folosul tarului de Tirnovo in
schimbul oraelor maritime de pe coasta Mdrii Negre? Credem CO* aici nu trebuie
cAutatd o identificare cu vreo figura balcanicA sau dundreand 5. Nici Dobrotici,
nici domnul Tarii Romineti, Vlaicu, nu ar fi avut vreun interes in sensul
acesta, ci hotdrit dimpotrivd. i pentru unul i pentru altul reinvierea unei
Bulgarii mari dumane Insemna o primej die ce nu ar fi putut fi compensatd
de nici un citig banese oricit de mare. De altminteri amindoi aceti stApini-
tori vor fi cei ce vor chezsui regelui Ungariei pAstrarea credintei lui Straimir
reinstalat in Vidin ca vasal al acestui rege, in toamna anului 1369. Ivirea unor

I N. Iorga, Philippe de Mezieres, 1327 1405 et la Croisade au XI Verne siecle, Paris,

1896, p. 331 333, 336.
2 Ajutorul militar pe care 1-ar fi putut da Imparatul era aproape nul din lipsa lui de
mijloace. Altul putea fi aportul lui: a) Un aport moral ca cel dat actiunii lui Ludovic In
Peninsula Balcanied, b) Un aport pasiv ca cel oferit prin ingAduirea folosirii teritoriului bizantin
ca bath de operatii In eventualitatea unei expeditii cruciade Impotriva turcilor.
3 Cf. pentru anul 1364 Jireek, Geschichte der Bulgaren, p. 323 cu trimiterea la Kanta-
kuzenos.
6 AceastA denumire e desigur o porecld sau numire conventionald care sA ascundA iden-
titatea adevdrath a persoanei desemnate. S-ar pdrea cd existd oarecare apropiere Intre acest
nume i rAddcina maghiard a euvintului zgomot. Ar fi deci vorba de s zgomotosul 112
5 Cf. N. Iorga, art. cit.; I. Minea, art. cit.
www.dacoromanica.ro
28 MARIA HOLBAN 22

a tare chezasi1 nu este intimplkoare, cdci ei erau primii interesati sd pima* stavild
unei actiuni ce putea aduce pe turci la Dundre. Acest misterios Zoaykuch
trebuie deci cdutat printre cei ce puteau avea la indemind o oaste sau trupe de
mercenari sau aventurieri susceptibili a fi angajati cu plata* pentru sdvirsirea
cuceririi Vidinului. Dar un asemenea sef de expeditie nu se putea recruta dintre
elementele locale mdrunte fdrd mijloace de luptd, lard /Iota pentru o actiune
pe Dundre, si frd trupe specializate avind a lupta poate chiar cu balistarii
genovezi 2 ai regelui Ludovic.
Un asernenea sef de expeditie se afla tocmai la indernind cu o flotd ce-si
dovedise vrednicia, cu o ceatd de circa 2 000 de luptdtori inconjuraP de presti-
giul ocupdrii Gallipolului, pe lingd aceasta cu nevoia de a-si gdsi bani pentru a
putea face fatd pldtilor numeroase ale acestei trupe 0 a flotei angajate deocam-
data pe o duratd de un an, si in sfirsit cu un spirit de aventurd ce se vddise
Inca de la inceputul expedipei sale cind ajuns in Peloponez pornise in ajutorul
rudei sale, Maria de Bourbon, asediatd intr-un castel de oamenii arhiepiscopului
de Patras 3, si mai apoi cind ajuns la Constantinopol pornise in cdutarea imp-
ratului bizantin impiedicat sd se intoarcd la el acasd, eliberat in sfirsit multu-
mitd strddaniei sale, i supus unui fel de tuteld cu forme uneori destul de impe-
rioase, ce Mceau din contele Amedeu de Savoia personajul principal in Peninsula
Balcanicd in prima jumdtate a anului 1367.
Mai toate datele reale, precum s-a vdzut mai sus, sint deformate i dena-
turate in redarea informatorului fraplor Himfy, cdci acesta pomenete de cedarea
a trei orase maritime bulgare printre care insusi portul Varna, suma pome-
nit e de-a dreptul fantasticd: 180 000 de florini, iar tarul de la Tirnovo e
infdtisat ca foarte doritor s facd un schimb avantajos, cedind de build voie
orasele sale maritime ca pret al Vidinului.
Dar nu era nevoie ca planurile atribuite lui Zoaykuch *4 sd corespunda
Intr-adevar /am toate gindurilor contelui de Savoia pentru ca sd se 'lased bdnu-
iala la Buda. Aceastd bdnuiald avea s influenteze puternic atitudinea lpi
Ludovic fata de fostul sdu musafir imperial. Un ecou imediat al acestei stiri
se and in informatia din cronica venetiand a lui Caroldo cu privire la negocie-
rile lui Ludovic cu Venetia. La 5 martie 1367 regele ceruse Venetiei doar cloud
galere neechipate (duo corpora galearum). Dupd aceea fdrd a se preciza
data se and' stirea despre declaratia regelui fdcutd dogelui cd el nu cere
galerele pentru a-I ajuta pe imparatul grecilor impotriva turcilor, ci el ar avea
de gind s facd rdzboi Serbiei .,si Bulgariei .,si poate chiar Impdratului pe care
11 acuzd de rea credinta si de intrigi felurite 5.
1 Pentru unele rezerve formulate de noi asupra identificarii chezasului al doilea cu
Dobrotici cf. infra., p. 44.
2 Acesti balistari au fost trimisi de Francesco Carrara In 1367 fara a se putea preciza
mai bine data sosirii lor.
3 D. Muratori, Aimon III comte de Genevois, p. 17.
4 Pentru feluritele identificari ale lui Zoaykuch cf. N. Iorga, art. cit. si 1st. rom. 3 ; I.
Minea, Urmasii lui Vladislav in s Convorbiri literare s, 1916, unde se Intreaba daca ar putea fi
vorba de Vlaicu.
5 0. Halecki, op. cit., p. 134, n. 1. Autorul nu face Insd vreo legatura Intre aceasta
atitudine i Intelegerea greco-bulgara. Dimpotrivd, se Intreaba care ar fi cauza acestei nein-
telegeri, pomenind si de legenda dupd care Imparatul I-ar fi ofensat pe rege prin purtarile
sale trufase, refuzInd de pilda sa se descopere In fata lui. Desi motivul i se pare insuficient
totusi interpreteaza ca semn al unor banuieli reciproce ivite Inca din 1366 faptul lasarii ca
ostatec la Buda a fiului Imparatului, Undrul Manuel. S-ar putea Insa ca alta sd fie cauza
acestei zalogiri imperiale, i anume existenta unor datorii banesti. Drumetii bizantini par

www.dacoromanica.ro
23 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCA. SI LNGARIA ANGEVINA. 29

Mai tirziu, dupd aderarea oficiald la ca tolicism a lui Joan al V-lea, pe cind
se afla la Roma, prin 1370, imparatul avea s solicite interventia papei pentru a
marturisi ca niciodata nu a adus vreo atingere onoarei regale prin cuvinte
spuse fata de papa si care ar fi putut minia cu drept cuvint pe regele de la
Buda. Aceastd susceptibilitate din 1370 se explicd si ea tot prin rdsunetul intele-
gerii greco-bulgare din primdvara anului 1367.
Pentru politica ui Ludovic aceastd intelegere insemna i ndruirea temeiului
moral al pseudocruciadei sale balcanice. Si mai insemna intarirea tarului de
Tirnovo prin asigurarea frontierei acestuia dinspre imperiul bizan tin. Vestea
trirnisd in graba reginei avea s aibd urmdri grave si imediate. Caci nu este o
simpld coincidentd Ca indatd dupa aflarea defectiunii impdratului bizantin,
palatinul Nicolae Kont, atit de puternic pind atunci, este scos din dregatoria
sa cea mai inalta dupd rege si nu mai e pomenit decit mai tirziu i in
termeni arnari 1 in actul dat de rege pentru reabilitarea unui adversar al fostului
palatin anume episcopul Stefan de Zagreb, acuzat de tradare i exilat in
1366 (august), pentru ca acum dupa caderea palatinului, s i se recunoascd
dreptatea.
Prin infringerea lui Nicolae Kont vine la putere partida opus, a familiei
Lckfy 2, sustinutd de regina mama, sora regelui Poloniei, adversard hotdrit a
politicii de expansiune in Balcani, care risca s compromita interesele ei proprii
precum si ale regelui in problema succesiunii la coroana Poloniei. In 1367 regele
paraseste nu numai orice idee de a ajuta Bizantul, dar in general orice project
de interventie in treburile din sud-estul Europei 3. Oare trebuie sd vedem in
aceastd schimbare de politica o consecinta a prabusirii lui Nicolae Kont, sau
mai de graba s recunoastern c aceastd prdbusire e datorita tocmai falimen-
tului politicii sale in urma atitudinii impdratului bizantin? Prabusirea pala-
tinului Nicolae Kont avea s atraga dupd sine si indepartarea fratilor Himfy
din dregdtoria banatului Bulgariei.
Intr-adevar Benedict fusese principalul colaborator al lui Nicolae Kont
la luarea Vidinului, fapt ce reiese din numirea sa imediatd in functia de capital:1
al Vidinului si al districtului sdu. In anul urmdtor, pe vremea atotputerniciei
palatinului, el fusese numit ban al Bulgariei de indatd ce imprejurdrile au
cerut ca voievodul Transilvaniei, Dionisie Lckfy, sa se margineascd la condu-
cerea voievodatului sdu. Acum, cu prabusirea palatinului i cu pardsirea poli-
ticii rdzboinice in Balcani, putea fi numit in functia de ban si un altul. Nu
era numaidecit nevoie de un comandant priceput la rdzboi. Asa se explica
foarte probabil inlocuirea fratilor Himfy i numirea la banatul Bulgariei tot a
doi bani, Ladislau fiul lui Filip (Szeglaki) si Konya Szcheny, fiul fostului

sa fi fost destul de strimtorati. Asa se explica poate si faptul destul de culios cti ambasa-
dorii mparatului lajunsi la curia papala prezinta o serie Intreaga de soliciteiri pentru
anumiti clerici i laici din Ungaria cu care nu puteau avea nici o alta legatura decit aceea de
solicitanti platiti pentru acest gen de trafic de influenta.
1 G. Feyr, Codex Diplomaticus, IX (4), p. 576-579 ... ex invidie zelo et fomento
malicie .. per praelactos suos inimicos et adversarios et precipue dictum Nicolaum Kontlz
Palatinum, diabulo, humani generis inimico, instigante, et ex invidie et malicie exagitato
zelo, falsaque et iniqua suggestione ipsum infamatum extilisse.
2 Cf. O Halecki, op. cit., p. 215. Dar autorul nu cunoaste dizgratia palatinului si
crede ca Inlocuirea lui s-ar datora mortii acestuia.
De asemenea greseste socotind ca familia Lackfy ar fi fost ridicata acum. Ea ocupa
functiile cele mai Inane Inca cu mult Inainte. Cf. Heiman, op. cit.
3 0. Halecki, op. cit., p. 136.
www.dacoromanica.ro
30 MARIA HOLBAN 24

voievod al Transilvaniei, Tomal. Cind vor apare din nou fratii Himfy ca bani
ai Bulgariei in martie 1368, situatia lor nu va mai fi aceeasi ca in 1366. 0
serie intreagd de ingrddiri si de banuieli ii vor stingheri in multe privinte.
Regele si noul palatin vor urmdri de aproape faptele .1 intentiile lor. Lucrul
nu e de mirare daca vom socoti c noul palatin mergea mind in mind cu partida
familiei Lckfy i c perspectiva unor actiuni militare in Balcani le inspira cea
mai hotarita aversiune.
Anul 1365 adusese ocuparea Vidinului, anul 1366 proiectul unei expeditii
cruciade concepute tot in sensul unei mann teritoriale in Balcani, precum si
inchinarea Tarii Rornineti. Anii urmdtori aveau sd insernne un regres al poli-
ticii maghiare in partile dundrene. In 1367 se desprinde impdratul, in 1368
se va produce o rupturd cu Vlaicu. Deocamdatd insa, Vlaicu da la 20 ianuarie,
la porunca regelui, privilegiul comercial in favoarea brasovenilor. Tonul aces tui
text este destul de supus a. Dar in tot acest timp crete tot mai amenigatoare
primejdia unei mari rdscoale indreptatd impotriva autoritdtii angevine atit
in Bulgaria Vidinului cit si in partile banatene. In banatul Bulgariei se prega-
tesc miscari in masele populare. Se asteaptd cu neliniste o interventie a tarului
de la Tirnovo. Autoritatea stapinirii maghiare e zdruncinata, si primejdia unui
razboi pare tot mai aproape. Dar de asta data a unui rdzboi de aparare a Vidinului
unguresc.
Acum este din nou numit ban al Bulgariei Benedict. La 1 martie 1368
regele da de stire acest fapt eastelanilor de Timisoara, Jdioara, Mehadia,
Caransebc si Orsova, poruncindu-le s asculte de noul ban. Acesta cere dintru
inceput trupe regale si propune probabil adoptarea din nou a vechii orinduiri
Orsova-Vidin. Dar in loc s primeasca trupele cerute, noul ban este intrebat
la ce ii trebuiesc aceste trupe si ce ginfluri are, intrebare rdmasd fr raspuns.
S-ar parea de asemenea ca noul ban a luat initiativa unor comunicari directe
facute domnului romin poate in calitatea acestuia de ban de Severin, cuprin-
zind pe semne porunci ce dornnul le-a socotit jignitoare. La cloud luni 3 de la

1 Cf. lidman i Szekfil, Magyar Trtinet, vol. III, tabelul de la p. 48 bis, dar cu anii
gresiti 1366-1367, de fapt 1367-1368 (martie).
2 Zimmermann-Werner-Muller, II, p. 306 si Hurmuzaki-Densusianu, Doc., I,, p. 144:
naturalis Dominus nosier generosus ... districte nobis precipiendo ... nos ... regiis scraper
cupientes nutibus obtemperare ...* Este foarte probabil cd textul a fost scris de un sail)
al cancelariei regale dupd tipicul acesteia. Cf. si observatia din Zimmermann, II, p. 334
la o altd scrisoare a lui Vlaicu, anume cea din 25 noiembrie 1369 cu privire la vizita cano-
nicd a episcopului sufragan al Episcopiei Transilvaniei: Documentul este scris de o mind
deprinsil cu scrierea de cancelarie. Literele shit asemenea cu cele ale documentelor regale D.
3 La 30 aprilie, dupd data rectificatd de noi. Scrisoarea a fost datatA la publicare (In
Szazadok * 1900, p. 603) ca fiind din 26 martie 1368. data din text fiind cititd s dominica
Judica * ce cacle Intr-adevAr la 26 martie. Dar aceasta este In contraclictie absolutd cu
prezenta regelui la data aceasta la Alba-Iulia si nu la Pilis Szanto cum s-a tAlmdcit numirea
Zantou din text. in realitate avem de-a face cu o eroare de citire. Trebuie citit nu Judica ci
Jubilate adica. In prescurtarea paleograficd s-a putut desigur confunda Jud. cu Jub. Deci
data nu e cea de 26 martie ci 30 aprilie. Lucrul e cu atit mai convingator cu cit data de 26
martie e mult prea apropiatd pentru ca sd se fi i produs toate nedumeririle i complicatiile
ardtate in scrisoare. Intr-adevar din scrisoarea regelui se vede cd banul i-a cerut trupe regelui,
c regele i-a scris IntrebInd la ce vrea sd le foloseascd, cA a urmat un timp In care banul
nu s-a Ingrijit sd rdspundb. Dupd tonul scrisorii s-ar pArea cd banul ar fi scris apoi pentru a
se plinge de netrimiterea trupelor. Dar chiar dacd n-ar fi declt aceste trei rdspunsuri dintre
rege si ban si timpul de a stringe trupele cerute i Inca intervalul de circa 25 de zile (soco-
tind acest timp din chiar ziva notificdrii fAcute castelanilor la 1 martie) ni se pare insufi-

www.dacoromanica.ro
25 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMiNEASCA. $1 UNGARIA ANGEVINA 31

instalarea noului ban, regele dupd ce ii face cunoscut cd a strins bonam

geniis quantitatem exercitualem pentru a fi trimisd banului in Bulgaria, o
retine in urma tdcerii acestuia i Ii dd. de stire cd a trimis la el pe magistrul
Nicolae, fiul lui Grigore, ce trebuie s meargd din partea regelui la Vlaicu, cu
porunca sa-i transmitA acestuia din partea banului tot ce ar avea acela de comu-
nicat. Regele ii incheie scrisoarea autorizindu-1 pe Benedict sd-1 trimitd pe
fratele sdu Petru in Bulgaria (= la Vidin) dacd va crede de cuviintd, si
cerindu-i sd-si dea toatd silinta pentru toate cele ce intereseazd onoarea re-
gard 1 Este vrednic de observat c scrisoarea regelui se and' reprodusA in parte
literal, in scrisoarea palatinului Ladislau de Oppeln scrisd tot atunci. Sint totusi
unele deosebiri care meritd o analizd mai atentd. Tonul palatinului e destul de
impAciuitor. El 1-a rugat pe rege s trimitA acele trupe banului in Bulgaria,
dar fiindcd acesta, in scrisorile trimise palatinului, nu s-a ingrijit s arate ce
are de gind s Led cu ele, palatinul nu a stint cum sA procedeze (ideo nos facto
in eodem nihil f acere scivimus). Acuma insd chiar regele a poruncit sd fie trimis
solul sdu, magistrul Nicolae, la voievodul Tarii Rominesti, asadar ceea ce
yeti gdsi cu cale sa tratati cu acest magistru Nicolae, faceti in tihnd <dar> asa ca
sA nu fie impotriva cinstei voastre (igitur quicquid vobis videretur cum eodem
magistro Nicolae tractando secure faciatIs, sic quod contra vestrum honorem non
cedat). E pared un avertisment in aceastd frazd finald inainte de formula
indatoritoare de incheiere. De altminteri din ambele aceste scrisori se desprinde
impresia unor rezerve fatd de banul Bulgariei. Acesta este supus unui dublu
control: si in trimiterea trupelor si in obligatia de a comunica cu domnul numai
prin sol regal. In sfirsit indemnul final il face atent s nu se abatd de la calea
cuvenitd. Este o nuanta semnificativd in acest indemn. Regele Ii cere sa-si
dea toatA silinta in toate cele que ad honorem nostrum cedere videbiiis n. Pala-
tinul este insd mai clar 2.
Ducele Ladislau de Oppeln, nepotul reginei mame si al regelui Poloniei,
era direct interesat in noua politicd de pace in sud-est, pentru a avea oricind

cient pentru ele. Dacd urrndrim pe rege In drumul sdu prin Transilvania, Incercind sd stabi-
lim itinerariul su pe hartd, dupd datele documentelor rdmase, vom vedea cd mai trebuie
fAcute i alte rectificdri de astddatd nu de datare, ci de identificare a localitlitilor. Iatd itine-
rariul regelui pentru zilele Incepind de la 26 martie 1368 clad 11 aflArn la Alba-Iulia (Zim-
merman-Werner-Muller, op. cit., II, p. 309). La 16 aprilie e la Tirgu-Mures (op. cit. II,
p. 312-313). Peste 10 zile urmInd tot calea Muresului II afldm la Reghinul SAsesc si nu la
Movila cum s-a tAlmAcit In Zimmerman (op. cit., II, p. 313) numirea cititd de editor Zqshalom.
La 28 aprilie regele e la Rusii Munti (0 nu la a Rosunpergh * In R. Cehoslovacd, cum s-a
crezut. Precum se vede avem numirea germand ce coincide perfect cu cea romlneascd:
Russenberg = Rusii Munti). Peste cloud zile, adicd la SO aprilie (dominica Jubilate), regele
se and la Zantou, deci nicidecum Pilis-Szanto din Ungaria, ci localitatea Sintu pe drumul
spre Bistrita. Lucrul acesta 10 are greutatea sa. Atunci and regele 1i scrie In sfirsit lui
Benedict Himfy, el nu se aflA departe de realitdtile problemelor ce i se InfAtiseazd. Rezol-
varea lor se face nu din preajma capitalei MdepArtate, ci din Transilvania strdbdtutd pini
In nord, In clipa In care se pregAteste sA o pArdseascA, deci dupd ce a putut culege toate ele-
mentele asupra situatiei din Tara Romtneascd vecind si a inoportunitAtii unei Ingspriri a
raporturilor, precum i foarte probabil asupra situatiei din Moldova.
1 Requirimus exinde vestram fidelitatem quatenus, super his omnibus que ad honorem
nostrum cedere videbilis in illis partibus sollicitudinem et curam debitam adhibeatis et ea lacialis
prout de vobis confidimus.
2 0 interpretare mai neasteptatd e aceea din articolul lui Minea din Cony. lit. 8,
1910, citat de noi mai sus. a In acelasi timp Insd palatinul, printr-o scrisoare separatd, 11
face atent set nu se tnjoseascd fatti de voievodul muntean * (Autorul se Intreaba de ce se
Irrtelegeau Benedict Himfy i Vlaicu prin sol regal, Mil a trage concluziile ce se impun).
www.dacoromanica.ro
32 MARIA I-IOLBAN .26

putinta s intervind in eventualele complicatii ale succesiunii Poloniei. 0 in-

trigd polono-imperiald ameninta serios drepturile mostenitorului legitim
Ludovic. De aceea toatd influenta reginei mamesora regelui Cazimir al Poloniei
inclinase cumpAna in sensul adoptdrii acestei politici noi. Nate cd unul din
rezultatele acestei politici a fost acordarea de cdtre domnul romin a privile-
giului comercial in favoarea brasovenilor in urma venirii la Vlaicu a trimisului
lui Ludovic, Dimitrie Lepes.
Oare mai trebuie tinut seama si de alt element in atitudinea noului palatin?
Istoriografia romind din ultimii patruzeci de ani i cea maghiard au prilnit
ca fapt neindoios existenta unei aliante matrimoniale dintre acest duce Ladislau
si familia Basarabilor. Anume s-a socotit cd el a fost insurat cu o flied a lui
Nicolae Alexandru Basarab, o filed asupra existentei cdreia nu se stia nimic
pind la data adoptdrii acestei ipoteze. Intr-adevdr, istoria cunoaste pe cele
cloud fiice ortodoxe mdritate cu tarul Strasimir al Bulgariei i cu Uros 1 al
Serbiei. Despre o a treia flied presupusd a fi purtat numele de Elisabeta 2 nu
pomenesc izvoarele timpului. Dar iatd c istoricul maghiar I. Karacsonyi a
intocmit un arbore genealogic al voievozilor din Tara RomIneascd, publicat si
in traducere in revista Convorbiri literare (1910). In tabelul genealogic
reprodus acolo apar printre copiii lui Alexandru Basarab i aceastd Elisabeta
ci acel Godon> ce e datorit unei erori de citire pentru Radu (= Radou). Dar
din chiar comentariul autorului 3 & limpede Ca singurul element pe care se bizuie
el e textul statutelor capitlului ordan cu privire la mormintul sotiei lui
Ladislau de Oppeln. Datele pe care le d pentru incheierea cdstoriei (1356) si
pentru anul mortii (1367) frd insd a trirnite la izvorul sdu de informatie, par
s excludd ideea cd ar putea fi vorba de o flied a Clarei. Totusi I. Minea in
observatiile sale 4 asupra acestui arbore genealogic publicat de Karcsonyi
construieste o intreaga teorie dupd care Clara s-ar fi reintors in Ungaria cu
Godon ) i Elisabeta la moartea lui Alexandru. Pe Elisabeta ar fi maritat-o
dupd principele Ladislau de Oppeln, ea insdsi ar fi uneltit din Ungaria impo-
triva domniei lui Vlaicu in Tara Romineascd. Clara insdsi ar putea fi din familia
Lckfy. Alexandru a putut s-o cunoascd fie cu prilejul intrevederii ce a avut
loc cu Ludovic in 1344, fie cu ocazia rdzboiului comun impotriva tdtarilor.
Numai in felul acesta s-ar putea intelege interesul prea vddit ce 1-au depus
Ladislau, principe de Oppeln, atunci pala tin, apoi Nicolae Lckfy, voievodul
ardelean, in realizarea expeditiei din 1368 inpotriva Tarii RominesU . Dacd
insd, vom cerceta singura mentiune contemporand capabild sd sprijine aceastd

1 La Heiman, op. cit., cumnatul domnului romin e ardtat gresit a fi Vukasin, nu Uros.
2 Cf. nota urindtoare din care rezultd cd nici acest nume nu are vreo existentd proprie,
ci se datoreste unor constructii ipotetice.
3 P. 1029 (si tabelul p. 1156). f Cit de mult a dorit curtea regelui ungur sa cfstigo pe
Alexandru I de partea politicii nationale unguresti reiese cu deosebire din ctisAtoria fetei
lui celei mai mari. Curtea regald maghiard a mijlocit ca aceasta s se mdrite pe la 1356 dupd
printul Ladislau de Oppeln, palatinul de mai tirziu al Ungariei i nepotul bdtrInei regine
Elisabeta. La anul 1367, a murit, si bArbatul ei a Ingropat-o inaintea altarului sf. Elisabeta
din catedrala romano-catolicd din Oradea Mare. 0 copild ce s-a ndscut din aceastd asStorie a
fost botezatd tot Elisabeta, prin urmare nu fdrd motto credem cd si fata lui Alexandra a
purtat numele de Elisabeta
4 I. Minea, art. cit din Convorbiri literare *, 1910. Partea finald e InchinatA acestor
observatii. Ulterior si N. Iorga a acceptat ideea acestei lncuscriri domnesti a viitorului palatin
Ladislau, Rev. ist. *, VI, p. 200 si 1st. rom., 3.

www.dacoromanica.ro
27 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCA SI IINGARIA ANGEVINA 33

teorie, vom vedea cd ea nu e chiar asa de convingnoare. E vorba de mentiunea

sotiei ducelui intr-un text al statutelor capitlului orddan publicat in doud
variante aflate una la Bunyitay1, cealaltd la Batthyny 2 In aceasta din urmd
ea e ardtatd a fi filia Alexi Andreae Wayvodae Transylvaniae s, in cea din
Bunyitay e fiica lui a Alexi Andri Woyvodae Transalpine . Aceastd deose-
bire esentiald se datoreste desigur unei forme prescurtate (--- Trans) a cuvin-
tului Trans<ilvania> sau Trans <alpina> cum s-a talmdcit in mod diametral
opus. Acesta fiind singurul temei, destul de subred, al acestei identificdri, ne
intrebdm de ce n-am recunoaste in acest nume al lui Alexi Andreae , voie-
vodul Transilvaniei, pe voievodul Andrei Ldckfy numit de contemporani
Lachk Andreas. Posibilitatea unei confuzii intre Ldcky si Alexi este foarte
plauzibild in vorbire. Rdmine de vdzut cum s-a putut produce in scris. Dar
pentru aceasta ar trebui s existe putinta cercetarii textelor3 insei. Observdm
c o eroare absolut identicd a fost descoperita de un istoric romin intr-o cronicd
romineascd in care s-a intercalat o povestire a luptei cu tdtarii purtatd de voie-
vodul Andrei Lckfy reprodusd dupd cronica lui Ioan de Tirnava (Kiikiill6)
si atribuitd de cronicarul romin voievodului Alexandru 4.
Ipoteza propusd de noi ar inltura o serie intreagd de nedumeriri cu privire
la eventuala trecere la catolicism a domnitei romine inainte de cdsdtoria ei,
precum si a imprejurdrilor care au putut duce la o asemenea cdsatorie etc.
In sfirsit dacd ar fi fost intr-adevar Ladislau de Oppeln cumnat cu Vlaicu,
lucrul s-ar fi pomenit i comentat cu prilejul conflictului dintre domn i rege,
deoarece pe vremea aceea dregdtoria de palatin era detinuta tocmai de cdtre
presupusul cumnat al domnului rdzveatit. In schimb, istoricii maghiari subli-
niazd faptul cd familia Lckfy ajunge la culmea puterii si a onorurilor sub pala-
tinii Ladislau de Oppeln i Emeric Lckfy 5.
Am vazut c noul ban nu avea libertate de actiune nici din punctul de
vedere al fortelor militare si nici in raporturile sale cu donmul romin. Dar mai
existd un element din care putem deduce existenta unor limite si in privinta
autoritdtii sale asupra cetdtilor din Bulgaria sud-dundreand. Aceste cetdli
nu sint mentionate in actul regelui din 1 martie 1368 cdtre castelanii cetdtilor
din regiunea bandteand. Am vzut de asemenea c in privinta lui Petru Himfy,
regele a dat doar o incuviintare oarecum ldsatd la latitudinea lui Benedict.
Regele autoriza trimiterea sa in Bulgaria dacd Benedict va crede de cuviintd,
dar nu il numeste intr-un post cu atributii i rdspunderi bine definite. Deci
nu s-ar pdrea c autoritatea lui Benedict sd fi fost electiv intinsd asupra intre-
gului cuprins al Bulgariei vidinene. Adresa scrisorii pe care i-o trimite prin

1 Bunyitay, op. cit., p. 73-74.

2 Batthyny, Leges Ecclesiasticae, III, p. 246. XXXIX.
3 Nu rezulta clar de nicaeri dacil textul de care e vorba e luat de pe Q inscriptie de
mormInt, sau dintr-un manuscris din arhiva bisericii privitor la dania palatinului In scopul
instituirii altarului mentionat. Textul din statute este acesta: Batthyny, Leges Ecclesiasticae,
III, p. 369-370, rubrica XXXIX, p. 370 col. 1, si Bunyitai, op. cit., p. 73-74.
Allare sanctae Elisabeth iuxta aram minorem Beatae Virginis instituit et dotavit Ladislaus
Dux Oputiae, olim Palatinus Hungariae pro anima consortis suae Vila Alexi Andreae (la
Bunyitay = Alexi Andri) Vajvoctae Trans glvaniae (la Bunyitay = Transalpine), quae ibi
est sepulla, sed idem dux disposuit ut transferatur ad unam Capellam novarum quae (la Bunyi-
tai = est) iuxta capellam Sancti Demetrii .. .
5 Emil LAzarescu, Despre relallite lui Nicolae Alexandra voievod cu ungurii, In Rev.
ist. s, XXXII (1946).
5 kidman, Gli Angioini . . ., p. 447.
www.dacoromanica.ro
3 c. 674
 34 MARIA HOLBAN 24

iulie, fratele sdu Petru, subliniazd mai ales calitatea lui de comandant t cap i-
tarzeo Bodirziensi et Bulgariae *1; dar comandant fdrd stdpinirea efectiv a
tuturor cetAtilor din district. Cetatea Belogradcek, cea mai inaintat in sud din
aceste cetdti expuse unor atacuri atit din partea populatiei cit i a fortelor tarului
din Tirnovo, nu primise castelanii desemnati de Benedict, refuz ce nu s-ar fi
produs desigur dacd o poruncd regard ar fi rezolvat dintru inceput a ceastd
chestiune. Dar Petru Himfy ia calea mai simpla a unei rezolvdri rapide pe
calea faptului implinit. La 4 iulie 2, el raporteazd fratelui i comandantului
sdu felul in care a instalat pe castelanul sau castelanii acestuia. $i de astA-
data, motivarea mdsurii luate se pune pe seama tdcerii lui Benedict 3.Pretextul
insd este vddit. Deoarece Benedict nu a rdspuns chiar de indatd (citissime),
dupa cum se cuvenea, ce era de fAcut cu privire la cetatea Belogradcek, intrucit
magitrii Nicolae i $tefan, fiii lui $tefan banul, nu erau in stare (non valebant)
din a lor putere s predea cetatea imputernicitului fratilor Himfy, iar caste-
lanul acestora care se gdsea atunci in cetate nu mai putea de loc s o pdstreze
prin faptul cd nu se mai aflau de loc alimente ; de aceea, Petru, temindu-se ca
aceastd cetate sd nu cadd in miinile celor razvratiti impotriva maiestgii regeti,
fiind el acolo, a dat i desemnat intru ajutorarea acelor magitri Nicolae i $tefan
aizeci de ostai impreund cu arcaii lor, care cu ajutorul lui dumnezeu au condus
in acea cetate pe castelanul lui Benedict i Petru, adicd pe Nicolae, fiul lui
Gubul, Toma, fiul lui Dionisie i fratii lor impreund cu ceilalti oameni (fami-
Bari) ai lui Himfy, rinduiti de Petru pentru paza cetdtii. Intrucit insd dumanii,
adicd razvratitii impotriva regelui, inchiseserd toate drumurile spre cetate cu
IlltritUri, anturi i alte lucrdri, de aceea nu s-a putut trimite cu atita pripa
(tam repente) provizii cu carutele, dar s-a trimis Mind inarcatd pe spinarea a
doudzeci de cai, cu porunca st-i pdstreze pe cei mai grai pentru hrana garni-
zoanei in caz de lipsd 4.
1 Folosirea titlului acesta In adresa scrisorii nu trebuie sd ne mire. Cum amlndoi fratil
purtau titlul de ban Inca dinainte era normal ca In adresd sd se sublinieze autoritatea supe-
rioard a lui Benedict.
2 Scrisoarea aceasta datatd de Thalloczy ca fiind din 17 octombrie pe baza Insemndril
feria III post festum beati Galli a Incurcat iremediabil toatd cronologia evenimentelor din
1368. Intr-adevAr cum putea Petru Himfy cere un ajutor de la Vlaicu la 17 octombrie,
chid IncA dinainte de 15 septembrie se si proclamase o expeditie contra lui? Nu s-a avut
In vedere la tdlmAcirea datei cd existd doud sArbAtori de sfinti, una a sfintului Gall In octom-
brie, cealaltd a sfIntului Gall la 1 iulie.
Accastd scrisoare trebuie deci asezatd la 4 iulie.
a Domine et frater carissime. Constat vobis evidenter quod nos super facto castri Fefervar
vobis scripseramus, vos autem quid de facto ipsius castri citissime, prout decens erat rursum
(=-- responsum) nobis non dedistis. (Lectura rursum se datoreste desigur prescurtdrii paleo-
grafice riisum confundat cu reisum).
Unde quia magistri Nicolaus et Stephanus, filii Stephani bani, dictum castrum per
properam ipsorum potentiam homini nostro restituere non valebant, castellanusque ipsorum
in dicto castro tune existens nullatenus amplius ipsum castrum conservare poterat, eo quod
nulla penitus victualia castro in eodem habebantur, igitur nos formidantes ne ipsum castrum,
. nobis in isto regno existentibus, ad manus infidelium regie maiestatis deveniret eisdem magistris
Nicolao et Stephano sexaginta armatos cum pharatrariis ad ipsos pertinentibus in ipsorum
subsidium dederamus et assignaveramus, qui domino auxiliante castellanum vestrum, utputa
Nicolaum I ilium Gubul, Thomam ilium Dionysii, et fralres eorundem cum ceteris vestris
familiaribus per nos ad custodiam dicti castri dispositis seu depulatis, in id castrum conduxerunt.
Quia autem iidem adversarii, videlicet infideles domini nostri regis, universas vias castri pre-
dicti indaginibus, fossatis, et ceteris artificiis recluserant, igitur nos tam repente super currus
victualia illic transmittere nequimus, sed farinam super viginti duobus equis oneratis transmi-
simus castrum in premissum : commisimus enim ut omnes pinguiores equos oneratos in ipso
castro, si indigerent, reservarent ad comedendum (a Szazadok 1), 1900, p. 605).

www.dacoromanica.ro
29 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCA SI UNGARIA ANGEVINA 35

Totul e limpede. Sub aparenta ajutordrii garnizoanei, sint introdu0 in

cetate oamenii fratilor Himfy: adicd noul castelan cu credincioii si. Trebuie
de la inceput Miura c magitrii Nicolae i Stefan, fiii lui Stefan banul, care
ar fi trebuit s predea acea cetate i u nu erau in stare sa o facd, nu sint
pomeniti ca fiind in acea cetate cum s-ar crede la o citire superficiald a textului.
Trimiterea unui ajutor armat acestor magitri trebuie inteles ca trimis cetdtii
i doar indirect lor. Cit de indirect, se va intelege aflind cine sint ei. Anume
fratii Nicolae i Stefan Lckfy, fiii lui Stefan fostul comandant suprem al
lui Ludovic in rdzboaiele napolitane, fost ban al Slavoniei in 1350-1352.
E vorba deci de voievodul Transilvaniei, ce va fi rdpus in expeditia din Tara
Romineascd, i de fratele lui, comitele secuilor 1 A cqtia lurnizau trupele cetdfii
i (deci) castelanul lor finea cetatea. Dacd aceastd explicatie din articolul lui
Thalloczy pare plauzibild i deschide chiar unele perspective noi pentru intele-
gerea situatiei din Bulgaria, .1 pentru interpretarea ce trebuie data tabloului
alarmant zugravit de Petru in scrisoarea sa, in schimb ni se pare cd in ce
urmeazd, el denatureazd cu totul continutul scrisorii analizate. Cdci iatd cum
explicd el preluarea cetatii: <Voievodul Transilvaniei avind nevoie de oamenii
sdi a cerut sa fie schimbati. Petru Himfy a cerut fratelui sdu s ia cetatea
in primire i s-o ocupe cu oamenii sdi. Rdspunsul intirziind, Petru Himfy a
procedat pe rdspunderea lui. Din aceastd explicatie retinem doar propozitia
din urmd. Intr-adevar Petru Himfy a procedat pe rdspunderea lui, i nu
fdr curaj, infruntindu-i pe fratii Lackfy i substituinduli castelanul sau,
castelanului acestor baroni rivali nespus de puternici. Dar se intelege e o
mdsurd ca aceasta, care putea fi socotitd ca un abuz sau ca un act de auto-
ritate, trebuia infatiata in aa fel incit s devind o actiune meritorie, dove-
dind un inalt spirit de prevedere. De aici nevoia acestei prezentdri atit de
meteugite cu elementele ei principale: lipsa de dispozitii din partea coman-
dantului i urgenta neinduplecat a unor imprejurdri extrem de critice. Dar
dacd intr-adevdr drumurile de acces la cetatea Belogradcek, din capdtul
extrem al Bulgariei vidinene, puteau fi inchise de rdsculati, in schimb posi-
bilittile de comunicare cu Orova unde se afla desigur Benedict in clipa
aceea, rmdseserd neintrerupte. Cit privete greutatile de aprovizionare, ele
jucaserd un rol mult prea providential in realizarea planului lui Petru Himfy
pentru a nu fi supuse in parte i ele banuiclii. E de la sine inteles c, dacd
s-ar fi putut trimite cdrute cu alimente in cetate, nu s-ar mai fi impus in
felul acesta ineluctabil solutia expeditivd adoptata atunci. In incheiere Petru,
artind starea de spirit ostild a marii majoritati a populatki, anume a oame-
nilor de rind citigati de oamenii tarului de la Tirnovo i uniti cu ei, pomenind
i de zvonul persistent al trimiterii din partea acestuia a apte banderii sub
comanda a apte boieri, Ii cere lui Benedict sd stdruie pe lingd domn sd
trimitd mdcar trei sau patru banderii cu care sd poatd Petru sd-i indepli-
neascd slujba (cum quibus nos domino auxiliante servire possemus). De mai
mulfi ostqi nu duce lipsd deocamdatd. In sfirit cere sd se ia mdsurile necesare
.1s se raspundd cit mai iute i fait zabavd. In scrisoare sint amintite i
hartuieli destul de dese cu dumanii. In ajun, intr-o incdierare sub zidurile
cetdtii, fuseserd raniti i oameni i cai. In joia urmdtoare era vorba s Led
Petru o ieire din cetate ca raispuns la atacurile razvratitilor. Situatia dupa
cum se vede e a unei stapiniri reale numai induntrul cetatilor. Desele
1 Thalloczy, art. cit., p. 587.
www.dacoromanica.ro
3*
36 MARIA HOLBAN 30

incursiuni in afara cetatii nu puteau decit sd amine criza. Ele nu rezolvau

nimic. Banderiile cerute domnului rornin pdreau destinate unor lupte even-
tuale in cimp deschis cu banderiile tirnovene, garnizoanele centilor urmind a
asigura doar paza acestora.
Scrisoarea lui Petru, trimisa la 4 iulie din Vidin, a fost de indat expe-
diatd regelui de Care Benedict Himfy, frd a o mai insoti de vreo altd
comunicare. Aceasta reiese din rAspunsul regelui din 17 iulie, deci dou spta-
mini dupd trimiterea apelului lui Petru din Vidin 1 Tonul sdu e linistitor.
Trimisul regelui la Vlaicu, magistrul Nicolae, si-a pus capul Ca domnul Tarii
Rominesti va implini efectiv dorinta regelui i cele ce i s-au cerut (nostrum
votum et sua assignata) i va trimite fr nici o indoial destule provizii la
Vidin. De aceea ni se pare cd trebuie s asteptam rdspunsul acestui magistru
Nicolae, deoarece noi cu ostasii nostri sintem gata s mergem la oaste, voi
ins5 trebuie s ne instiintati cit mai des de gindul vostru si de imprejurarile
acestui lucru, atit cele de acum, cit i cele ce se vor mai ivi.
Cunoscind textul la care se referd regele in raspunsul sdu, putem s apreciem
cum se cuvine comentariul din Thalloczy, care adaugd elemente ce nu se afM
in scrisoare 2.
Aceasta este ultima scrisoare din seria ce a precedat campania impotriva
lui Vlaicu. E probabil c inainte de proclamarea expeditiei impotriva domnului
romin, au mai urmat tratative cu el, caci scrisoarea aceasta e din 17 iulie,
iar chemarea la oaste contra lui e pomenita la 14 septembrie. Scrisorile acestea
ne lumineazd asupra atitudinii regelui fata de Vlaicu in faza dinaintea momen-
tului hotdritor i asupra presiunii morale incercate de Benedict Himfy pentru
a-I aduce la rzboi. Ce anume a tras mai greu in cumpana? E probabil cd
cererea de a da ajutor militar in Bulgaria impotriva unei miscdri populare
ortodoxe ce se generaliza, ajutor ce ar fi constituit un sprijin al suzeranului
care il silise la inchinare i Ii impusese niste legaturi ce se traduceau doar
prin cereri de prestdri de felurite servicii i obligatii, nu putea duce decit
la un ref uz. Mai e nevoie oare pe linga acest ref uz, care insemna ruperea
legaturilor de vasalitate, sd mai cut5m sau s ndscocim i alte cauze? 3
1 Recepimus literas magistri Petri fratris vestri nobis et vobis directas . Unde videtur
nobis, quod nos resposivam ipsius magistri Nicolai debeamus prestolari. E vorba de acelasi
magistru Nicolae fiul lui Grigore, comite de Hevewyvar, care fusese trimis In solie la Viaicu
si mai lnainte. Iata Insa cd In articolul citat al lui 1. Minea (din 1910), care contine multe
vederi juste, citim urmatoarele: Raspunsul cdtre Nicolae 11 zaboveste deocamdata
Contra cui sa porneasca regele cu oaste? Trebuia s piece si Nicolae, care nu putea fi altcineva
decit voievodul ardelean (?). Din toate acestea reiese ca In urma ingerintelor lui Benedict
Himfy, Inca din primavara se planuise expeditia contra lui Vlaicu, ca la 17 iulie 1368 regele
avea oastea gata de plecare, iar voievodul ardelean astepta numai ordinul regal pentru a-si
mobiliza banderiile. Camarila favorabila lui Benedict Himfy strecurase banuieli In sufietul
regelui etc. Interpretarea acesta cu totul fantezista asaza linga magistrul Nicolae al
carui rdspuns trebuie asteptat (pentru ca foarte probabil el se afla iar la Vlaicu) pe Nicolae
Lackfy voievodul Transilvaniei ce nu e nicidecum pomenit In acest text. Eroarea provine
din traducerea gresita: noi trebuie sa zdbovim rdspunsul calm Nicolae, in loc de: noi trebuie sd
asteptdm raspunsul lui Nicolae (solul regal). CR priveste camarila, am vazut ca ea nu era
favorabila lui Benedict Himfy In momentul acesta.
2 Thalloczy, art. cit., p. 587. Petru Himfy pIrAste pe Vlaicu cd nu trimite provizii la
Vidin si ca face instigatii printre bulgari in favoarea tarului prizonier.
3 Thalloczy, dupa ce pgrneneste de pirile lui Petru relative la pretinsele instigatii
printre bulgari In favoarea tarului prizonier, vorbeste de legaturile parlizanilor acestuia cu
&man ( tarul de la Tirnovo) aciaugtnd:' In ce mdsurd au lost tncurcuali de Vlaicu, nu
se ;tie. Lucrurile se petreceau pe sub mina. Caci Vlaicu ca ban de Severin era obligat sa-1
www.dacoromanica.ro
31 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCX EI UNGARIA ANGEVINX 37

Unii istorici, cu gindul la intrarea lui Vlaicu in Vidin la inceputul anului

1369, vor s vad o actiune de atitare a acestuia impotriva stapinirii unguresti
Inca din 1368. Vlaicu s-ar fi aliat cu isman si de asemenea si cu Dobrotici
contra lui Ludovic. Dar toate aceste incercdri arbitrare de reconstituire nu
se sprijind pe nici un text scris. Nicderi in izvoarele contemporane nu se
afirm4 cd Vlaicu ar fi fost aliat cu tarul de la Tirnovo. De altminteri nu
existd nici o mdrturie sigurd asupra unei interventii efective a armatei tarului
de la Tirnovo in 1368. tirea transmis de Petru Himfy este relatarea unui
zvon cules probabil din gura populatiei locale1. Realitatea concret insd era
aceea a unei rdscoale populare a tdrii in tregi impotriva ocupanrilor. Dacd ar
fi fost vorba intr-adevdr de o interventie fdlisd tirnovean la Vidin nu s-ar
explica cererea doar a trei sau patru banderii rominesti2 care desigur n-ar
fi putut avea un rol hotgritor intr-o batiilie cu cetele mai numeroase ale
tarului vecin. Deci interventia bulgdreasca 3 la vremea aceasta era mai mult
un pericol folosit poate de fratii Himfy pentru a-I soma pe Vlaicu s dea
ajutorul militar cerut de rege. Termenii din scrisoarea regelui lasd sa se
inteleagd cd nu e vorba de obligatii intrind normal in sarcina domnului si
asumate de acesta, ci de dorinta si porunca formulatd de rege i impusd de
el domnului (nostrum votum et sua assignata). Deci credem cd atunci cind
regele cheamd oastea impotriva lui Vlaicu in septembrie 1368 si porneste el
insusi in octombrie, tarul bulgar nu se miscase *Inca. Expeditia regala era
indreptatd numai impotriva domnului socotit rebel, dupd cum aratd si termenii
chemrii la oaste impotriva lui.

ajute pe banul bulgiiresc Impotriva rebeliunii IF. 116man afirmA categoric (p. 387) eh' Vlaicu
Incarcat de daruri si titluri de rege (In 1366 ?) a luptat la DunAre pentru Ludovic, ImprAs-
tiind fortele turco-bulgare ale lui Sisman si trecind chiar In Bulgaria, dar mai apoi =twit
de ,54man s-a aliat cu acesta In 1368 ,,i a pornit ImpreunA cu el pentru a elibera banatul
Bulgariei... de dominatia maghiara si de conversiunea silitA la catolicism. In urma acestui
fapt s-ar fi produs din nord atacul unguresc al voievodului Transilvaniei, al regelui venit de
peste DunAre Impreund cu Nicolae de Gara, din vest, In timp ce Benedict Himfy era InsArcinat
sS apere banatul Bulgariei si Vidinul de Sisman .. Precum se vede Hman confundA
momentele si inverseazA ordinea actiunilor. Lupta lui Vlaicu Impotriva turco-bulgarilor nu e
din 1366 ci din 1369. El nu a pornit rSzboiul cu Ludovic ci 1-a asteptat la el acasa. Dintre
istoricii romlni V. Motogna, urmlndu-1 pe Thalloczy, vorbeste de atitarea pe sub mina a
vidinenilor, de o alianta secretA cu s Sisman *, la care adaugA si pe Dobrotici despotul din
Varna *. Benedict Himfy deschide ochii regelui asupra acestor intrigi. I. Minea (art. cit.,
p. 1138), pe baza documentelor analizate, vorbeste doar de refuzul domnului de a-1 mai
ajuta pe Ludovic.
1 Ne putem Intreba dacA sapte boieri <math, sapte cete ttari> nu seamAnA cumva a
element folcloric. DacA urmArim unele mArturii In legAturd cu legenda lui Sisman regAsim
aceastd cifrd atlt de frecventA de altminteri si In folclorul nostru. Sisman e rAnit de .,apte
ori Intr-un loc unde izvorAsc qapte izvoare (cf. Jiraek, Geschiclite der Bulgaren, p. 350-351).
Impresurat de turci la Tirnovo, el se strecoarA la Sofia unde Isi Ingropase comorile si mai
luptA Impotriva turcilor sapte ani (ibidem, p. 352. Cf. si Zlatarski, Geschichte der Bulgaren,
I, p. 181). Creatia folcloricA foloseste Intotdeuna acelasi fond de elemente nealterate de timp.
E posibil deci ca In zvonul despre venirea acelor cete bulgAresti ski ne gasim tot In fata
unui mit Infiripat de Inchipuirea poporului In asteptarea neclintitA a unui ajutor mintuitor.
2 Lucru observat si de V. Motogna, art. cit., p. 16. Trupele necesare nu slut numeroase
deci i nu era vorba de un rAzboi cu Sisman si turcii 8.
3 La o analizA mai atentA a izvoarelor se vede cil toata argumentarea asupra primej-
diei iminente din partea bulgarilor se Intemeiaza pe cloud izvoare gresit datate si interpretate,
anume pe scrisoarea lui Petru Himfy din 4 iulie, socotitA a fi din 17 octombrie si pe scri-
soarea raguzanilor din 15 septembrie 1366 (nu 1368) In care e vorba en totul de altceva. Intr-
adevAr In seria cronologicA gresita a documentelor publicate de Thalloczy, In legatura ime-
diatA cu scrisoarea aceasta socotita din 17 octombrie si precedlnd-o cu 0 lunA, apArea seri-
www.dacoromanica.ro
38 MARIA HOLBAN 32

Pind la lucrarea lui I. Minea cronologia evenimentelor din 1368 si 1369

atit la istoricii romini cit si la cei maghiari a fost serios influentata de ideea
preconceput Ca expeditia lui Ludovic era urmarea ocupdrii Vidinului de catre
domnul romin in ianuarie-februarie 1369 si cd pind atunci colaborarea dintre
L udovic si Vlaicu fusese neintreruptd 2 In felul acesta se explicd si eroarea
lui N. Iorga, vorbind in octombrie 1368 de acel pretins contingent de romini
dat de Vlaicu regelui si luptind sub un comandant ungur anume nobilul Nicolae
de Haholt 3. In realitate cuvintele: capitaneus exercitus domini Ladizlai trebuie
td1mdcite: cdpitan al oastei domnului Ladislau <de Oppeln, palatinul). Se
stie cd i palatinul aducea la oaste o trupd a sa. Asa se petrecuse lucrul si
cu trei ani mai inainte, cind palatinul Nicolae Kont adusese un contingent
atit de insemnat de lupttori, cum reiese din recunoasterea emfaticd a regelui
in actul sdu din 30 iunie 1365. De asemenea se explicd si datarea din toamna
anului 1368 a ciocnirii dintre Vlaicu cu bulgarii a lui iman * i cu turcii
la Dundre, ciocnire ce a fost in realitate In 1369 dupd episodul ocuparii Vidi-
nului de cdtre domnul romin. Intr-adevdr situatia poate 'Area paradoxald.
Colaborarea sincerd i efectivd dintre Vlaicu i Ludovic a fost dupd infringerea
acestuia din urmd, dupd ce interventia lui Vlaicu a impus solutia reinstaldrii
lui Strasimir.
Cunoscind acum mai bine adevdrata desfasurare a evenimentelor cuprinse
in actele analizate de noi mai sus, se cuvine s reludm firul expunerii lui
I. Minea care a avut meritul sd arate anul exact al expedipei lui Ludovic
inipotriva lui Vlaicu anume anul 1368 lamurind cd expeditia lui Ludovic
a precedat intrarea acestuia in Vidin. Dar dacd a reusit s stabileascd faptul
acesta, in schimb nu a ldmurit adevdratele imprejurdri ale luptei din 1368
precum 0 ale lichiddrii banatului Bulgariei in 1369.
Intr-adevdr din cauza datei gresite a scrisorilor din 4 iulie 1368 si 15
septembrie 1366 socotite a fi din 17 octombrie 1368 0 15 septembrie 1368,
istoricul pomenit, urmindu-1 aici ye Thalloczy 4, porneste de la o situatie cu
totul ciu data' anume a unei primejdii iminente a banatului vidinean (in octom-
brie 1368) i a unei absente inexplicabile a banului 4 care nici acum nu plecase

soarea juzilor raguzani din 15 septembrie 1366, analizata de noi mai sus. Din apropierea
nefireascA, astfel stabilitA, rezulta o mare nedumerire cu privire la absenta inexplicabila si
neiertatA a lui Benedict Himfy. Chemat de raguzani, el lipseste de la postul sAu, lntrebat
de Petru el nu rAspunde. Cf. I. Minea, referindu-se la scrisoarea din 17 oct. (In realitate 4
iulie). Vlaicu refuzd a da orice ajutor. Si numai el ar putea mintui Banatul. Asa scrie Petru
Himfy vicebanul lui Benedict care nici acum nu plecase sS conducA personal administratia
si apdrarea banatului desi si-n septembrie 11 reclamaserA urgent de tot (aluzie la scrisoarea
raguzanilor).
1 Art. cit. din Cony. lit. *, 1910.
2 Cf. din acest punct de vedere si cronologia gresitA a lui JireZek, Geschichte der Bulgaren,
p. 327-328.
3 N. Iorga, 1st. rom., 3, p. 235. 41 Data aceasta domnul muntean Isi trimisese pe ai sill
dar sub comanda unui ungur, magistrul Nicolae, fiul lui Nicolae de Haholt, cAruia Ludovic
Ii face o danie pomenind cA e a apitanul ostii domnului Ladislau * (s Capitaneus exercitus
domini Ladizlai *. Trimiterea din josul paginii (un ibidem ce nu corespundea cu cltatul) a
pus In IncurcaturA pe cercetritorii ulteriori. AceastA trimitere trebuie IndreptatA astfel: Nagy
Imre: Nagy Lafosnak 1368-iki kiadvanfa Bolgarorszagbol, In S Szzadok *1869, p. 127). (Datum
in Bulgaria prope castrum Zokol feria quarta . . . (Si> monis et Jude apostolorum anno domini
1368). In act 1nsA nu e vorba de o danie ci de o aminare ce se dA acestui Nicolaus capita-
neus etc.Actul fiind din octombrie-noiembrie 1368, se vede bine cA nu putea fi vorba de o
trupb de ajutor a domnului romln cind tocmai Impotriva lui venea Ludovic cu oastea.
4 Art. cit., p. 589.

www.dacoromanica.ro
33 R APORTURILE DINTRE TARA ROMINEASEX $1 UNGARIA ANGEVINX 39

sd conducd personal administrarea si apdrarea Banatului, desi si-n septembrie

il reclamaserd urgent de tot . Deci Ludovic e silit sd se indrepte spre Bulgaria
si Tara Romineascd. Dar am vdzut cd premisele sint gresite si cd nu existd
nici o dovadd a presupusei amenintdri a Vidinului de cdtre bulgarii din Tirnovo
in octombrie 1368. Pentru etapele inaintdrii regelui, istoricul romin foloseste
articolul lui Thalloczy, apoi cronica lui Joan de Tirnava (Kaktillo. Un prilej
de nedumerire pentru Thalloczy fusese itinerariul regelui, mergind pind la
Alexinat, deci in directia Vidinului, si apoi cotind deodatd spre Cladova in
fata Severinului unde ,se afld la 12 noiembrie. Thalloczy presupune existenta
a trei fronturi: unul la Severin, celdlalt in Tara Romineascd la cetatea Dimbo-
vitei, in sfirsit al treilea la Vidin. Asadar, dupd aceastd socoteald Ludovic
trimitind trupe la Vidin de care il desparteau doar 3-4 zile de drum
merge in mar fortat spre Severin. De aci incolo autorul recunoaste cd nu
se mai tie nimic. El formuleazd o serie de intrebdri. Oare de aceea a plecat
Ludovic din Bulgaria pentru ca. Vlaicu a ocupat o pozitie asa de puternicd
in cetatea Severinului incit ameninta prin aceasta comitatul Severinului?
Oare atunci s-a produs atacul cetatii Severinului de Care Nicolae de Gara?
A fost cumva regele de Ltd sau se intorsese de la Cladova la Timioara?
i incheie: Tot ce se tie e cd atunci Vlaicu pe care credea Petru Himly
la 17 oct. cd se poate bizui pentru ajutor s-a rdsculat deschis impotriva regelui.
Aceasta e cauza pentru care renuntind la expeditia din Bulgaria, Ludovic
se intoarce impotriva lui Vlaicu mergind in mar fortat spre Severin . Inco-
herenta mai e sporitd si de datarea gresitd a scrisorii din 11 noiembrie 1366
folositd aici ca fiind din 1368. Din aceastd scrisoare, rdstlmdcitd in sensul
celor cloud acte greit intelese de mai sus, autorul conchide c regele trimisesel
trupe de ajutor fratilor Himfy, si acum poruncea, aproape indatd dupd aceea,
ca lsind in sigurantd Vidinul i imprejurimile sd-i trimitd inapoi toate trupele
de care nu mai era nevoie in Bulgaria (?) avind a veni el insui la el. Nedu-
merit autorul se intreabd: Dar unde? La Timioara? La Severin? Concluzia
autorului era cd Ludovic a renuntat la Bulgaria pentru c era mai important
sd asigure granita tdrii la Severin. Trebuind sd arate de ce naturd era primejdia
ce ameninta atunci Severinul, el pomeneste de elementul cuman fi iazyg 2
care mai tine ocupate trupele ungare din Timis si Transilvania (?). Din clipa
aceasta (adied 12 noiembrie cind Ludovic e in fata Severinului, sau cumva
11 noiembrie cind crede autorul c e la Timisoara?) el recunoate nesiguranta
oricdrei cronologii. Cdci dupd documente, otenii sint trimisi la \Tatra' la 7
decembrie 1368 dar noi putem presupune cd au rdmas sub arme pind la sfir-
itul expedifiei din Tara RomIneascd 3 (in 1369). Este invocatd si pdrerea lui
Pew Antal cd expeditia impotriva lui Vlaicu s-a fdcut in 1369. Cdci dupd
indicatia autorului, din cronica lui Joan de Tirnava (Kilkiill6) (analizatd sumar
de el) nu se poate stabili o cronologie. Date sigure sint doar cea din 12 noiembrie

1 In realitate departe de a fi trimis trupe la Vidin, regele a apucat aceasth cale ocolith
pc la Socolat, tocmai pentru a aduna In drumul shu trupele lui Nicolae de Gara, banul de
Macva si ale lui Benedict (sau Petru) Himfy, banul de Vidin. Lucrul acesta a fost Intunecat de
gresita datare a scrisorii din 1366 ca fiind din 1368 din care s-a tras concluzia ch regele
daduse lui Benedict Himfy trupele pe care le recheamA la 12 noiembrie. Ar fi Insemnat deci
ch In cursul a 7 10 zile trupele sh fi fost si date si rechemate ceea ce constituie o absurditate
vadit. E curios ch si la I. Minea care a datat corect actul din 1366 existh aceasth contradictie.
2 Szzadok lo, 1900, p. 592.
3 Ibidem.

www.dacoromanica.ro
40 MARIA HOLBAN 34

cind Ludovic e in fata Severinului si cea din 25 noiembrie 1369 cind Vlaicu
apare din nou ca vasal al lui Ludovic cu titlul de ban de Severin si duce
de Fdgras. Deci (potrivit cu cronica maghiard)1 se pot emite, dupd Thalloczy,
cloud ipoteze:
Ipoteza I: Ludovic asediazd Severinul la 12 noiembrie 1368 si Nicolae
de Gara respinge trupele lui Vlaicu ai cdrui arcasi pomeniti de crooicd erau
desigur cumani (1). Apoi merge la Buda. Urmeazd dupd aceea expeditia voie-
vodului Transilvaniei. In timp ce atacul unguresc se producea la nord, Vlaicu
impreund cu ,ipnan 2 ocupd Vidinul. Apoi au loc tratativele de pace... .
etc.... si Strasimir e reinstalat in Vidin unde ajunge capul partidului maghiar
din Bulgaria.
Ipoteza II: Ludovic nu atacd Severinul in noiembrie 1368, ci se intoarce
la Buda. in primavara anului 1369 se produce catastrofa trupelor ardelene.
Dar in acelasi timp, Nicolae de Gara bate trupele lui Vlaicu la Severin, dupd
care urmeazd incheierea pdcii.
Autorul avind sd grupeze in timp trei momente deosebite anume cele
douh momente pomenite in cronica lui Joan de Tirnava (adic5 lupta de la
cetatea Dimbovita si cea de la Severin) precum si momentul ocupdrii Vidinului
de cdtre Vlaicu (februarie 1369) nepomenit nicdieri in cronick ajunge dup5
unele sovdiri la succesiunea urmatoare:
Ocuparea Severinului. Ludovic ocupd Severinul in timp ce Vlaicu dindu-si
mina cu isman ocupd Vidinul. Asupra situatiei Vidinului in momentul acela
autorul invocA dou mrturii oarecum contradictorii: porunca din Timisoara
din 11 noiembrie 1368 (in realitate 1366) catre Benedict Himfy, ca acesta
& trimit trupele ce le are si sd vind el insusi la rege la Timisoara, si dezle-
garea data de rege la 4 decembrie 1368 castelanilor celor trei cetati din Bulgaria,
anume Vidin, Lagan si Belogradcek, in eventualitatea unei retrageri sau capi-
tuldri 3. Deci pe de o parte Vidinul era p5r5sit de trupele regale, sau cel putin
lipsit de aprare, pe de alta la sfirsitul lui 1368 se mai pastrau cetdtile
ungare din Bulgaria.
Ocuparea Vidinului. Pentru ocuparea Vidinului este folosit5 cronica frau-
ciscand4, dar cu interpretdri destul de neasteptate.
Astfel textul urmtor: processu temporis eadem civitas per regem Bozorad
scismaticum, consencientibus eidem nonnullis civibus, proditorie Mit capta: dictus
enim rex <in) regione civitatis Bodon ultra Danubium principabatur este rdstal-
macit socotindu-se ca dictus enim rex s-ar ref eri la Ludovic i. nu la Vlaicu
numit totusi in fraza precedenta din aceastA cronicd tirzie: rex Bozorad.
Astfel dupa Thalloczy din aceste cuvinte rezultd ca atunci cind Vlaicu a
ocupat Vidinul ipse rex (= Ludovic1) comanda dincolo de Dundre (---- la Severin).
Dar dacd in aceastd ciudat ipotezd aceste cloud momente se confundd, atunci
se poate stabili momentul ocupdrii Severinului cunoscindu-1 pe cel al Vidi-
nului. Acesta e ceva mai inainte de 12 februarie 1369, data omoririi francis-
canilor potrivit cu Cronica franciscand. Deci dupd Thalloczy Vidinul ar
fi fost ocupat prin decembrie 1368 sau ianuarie 1369 cind regele ocupind
1 Autorul se strAduieste sA punA de acord datele contradictorii de mai sus cu povestirea
cronicii lui loan de Tirnava (KiikUllo).
1 Afirmatie pur gratuit nesprijinitt pe nici un izvor.
3 Cf. infra, p. 42.
a Chronicon observantis prouinciae Bosnae Argentinae, publicat In Starine *, Agram,
t. XXIXXII, p. 11.
www.dacoromanica.ro
35 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCX SI UNGAItIA ANGEVINA. 41

Severinul, sau lsind un cap de observatie, se duce la Timioara. Dovada

ar fi straja in munti a cnezilor din Caransebe in iarna din 1368-1369 1
Lupta de la Cetatea DImbovilei. In sfirit se afirmd Ca expeditia voievo-
dului Transilvaniei Nicolae Lckfy trebuie situat prin februarie-martie 1369,
i in tot cazul mai inainte de 7 iunie 1369 cind apare in documente voievodul
urmtor Emeric Lackfy. Dupd victoria lui Dragomir, rominii navalese in Ardeal.
E sigur c mdndstirea sf. Nicolae de la Talmaci a fost ars de romini.
Regele trimite pe Nicolae de Gara la Severin i merge si el acolo. Victoria de
la Severin are rezultatul asteptat, pentru ca Vlaicu parAseste Vidinul ( !I)
care ajunge iar prin mai 1369 2 in miinile fratilor Himfy. In iunie-iulie incep
tratativele de pace. Regele, intre Vlaicu, tar i Dobrotici, are o situatie nesigurd.
Solutia cea mai bund e reinstalarea lui Straimir.
Am urmdrit de aproape rationamentul articolului lui Thalloczy pentru
a putea deosebi mai bine punctul de vedere al lui Minea. Dar acesta nu e
prea deosebit in liniile sale mari. Dupa parerea lui, regele ocupd Severinul
fgrd rezistenta adevratd, cetatea fiind pardsita de romini. Planul lui Vlaicu fu-
sese sA-1 atragd pe Ludovic in interiorul tarii. Operatiile militare ale otilor rege-
lui sint conduse de Nicolae de Gara. In februarie 1369, Vlaicu intr ca invingator3
in Vidin. La asa ceva se asteptase i Ludovic -thud c n-ar putea castelanii
sdi s reziste la un atac venit din partea domnului romin si de aceea Ii i
asigurase de iertare in caz de capitulare. E drept c la Minea intrarea in
Vidin urmeaz6 dupd pretinsa ocupare a Severinului, dar el admite c in
primdvara 4 anului 1369 regele fdeu inca o coborire in regatul sdu bulgdresc
cind a reocupat Vidinub.
Credem c pe baza elementelor cunoscute, adicd a documentelor publicate
de Thalloczy, precum i a cronicii arhidiaconului Joan de Tirnava, in urma
indreptarilor cronologice aduse acum aci, poate fi reconstituit mersul adevrat
al campaniei din Tara Romineascd.
Intr-adevdr la 12 noiembrie Ludovic este in fata Severinului. Trecerea
acestuia este impiedicat de Vlaicu, care sttea de veghe cu armata sa la

1 Szzadok 1900, p. 608 si urm. (plingerea cnezilor din Caransebe; e Tandem et ultimo
dominus rex contra infideles suos Transalpinos exercitum restauravit, et nos ab illa hora inci-
piendo qua Ma discordia extitit mota, in rnontibus alpium semper ad minus ducentos homines
propter illorum discordia die ac node usque ad iemem conservavimus insuper nos cum quingentis
hominibus collectis melioribus similiter usque ad reversionem domini nostri regis ibi in Mihald
mansimus *).
2 Nu se da nici o lamurire asupra izvoarelor de informatie ingaduind aceast precizare.
3 Nu se prea Intelege cum, dupa pierderea Severinului, macar i In Imprejurdrile inchi-
puite, Vlaicu ar fi putut asa de curind sa intre ea Invingator In Vidin.
4 I. Minea, art. cit., din Cony. lit. 1910, II, p. 1136, nr. 3. e Astfel putem explica noul
termen de concediere al armatei stabilit pe 7 dec. 1369 (vezi Hurmuzaki, Doc., 1, la anul
1369). De la termenul de primdvara judele tarii amind procesele pentru termenul de toamnii
i vicevrsa *. Dar presupusa existenta a unei expeditii regale impotriva lui Vlaicu in anul
1369, e intemeiata pe gresita interpretare a acelei amlnari de judecata si nu rezista la o
citire atenta.
Intr-adevar actul din Hurmuzaki-Densusianu, Doc., 12, p. 150, eft si altul asemanator
tot acolo (p. 150 151) se refera la lasarea la vatra a oastei strinse Impotriva lui Vlaicu, lasare
la vatra proclamata la 7 dec. 1368 .Termenul de Infatisare al partilor era la cincisprezece zile
de la aceasta data, deci la 21 decembrie. Scrisoarea de aminare e data In a opta zi a acestui
soroc, deci la 28 dec. 1369 socotind probabil anul ca Incepind la Craciun, dar anul
In realitate este 1368. Procesul partilor e amlnat din tnvoirea parfilor i deci nu are nici
o legatura cu vreo chemare la oaste in primavara urmatoare cum a fost greit interpretat
i de Onciul (Originile Principatului Tarii Rominesti, p. 250-251).

www.dacoromanica.ro
42 MARIA HOLBAN 36

Dundre. Deci incercarea lui Ludovic dd gres. In acelasi timp, armata voievo-
dului Nicolae trece muntii i inainteazd spre clezastrul cunoscut. Af lind dupd
propria sa neizbindd de aceastd infringere, regele se grAbeste sd plece cit mai
grabnic Mil a fi putut realiza nimic impotriva domnului romin. Episodul cu
trecerea Dundrii executatd de Nicolae de Gara i povestit de cronicar in
continuare ca i cum ar fi urmat tot atunci, apartine unei alte expeditii
mult mai tirzii dupd cum se poate vedea citind cu atentie textul, voit incilcitl al
cronicarului2. Dovadd cd regele a plecat infrint e acea dezlegare ce a fost silit
sd o dea castelanilor celor trei cetti bulgreti, rdmase fail path' in urma
acestei catastrofe. Cum s-ar explica o asemenea mdsurd dupd un succes ca
cel inchipuit de cronicar? Locul din care e datat acest act, Engh, nu este
identificat de editor care se multumete doar sd-1 transcrie intr-o forma' schim-
batd : Eng. De fapt este vorba de localitatea azi disprutd Eng, pomenit
i in alt cocument din 13628 i care se afla in Banat in apropierea localith tii
de azi Ciordea. Va trebui deci sd considerdm gresitd datarea altui document
dat de rege la Zalankemen la 2 dec. 1368 (?). Tot In sensul acesta pledeazd
\
1 Cf. infra, p. 55, n. 5.
2 loan de Ttrnava (Kaka Ilo apud Schwandtner. Scriptores Rerum Hungaricarum,
cap. V III. De exercitu regis in partes transalpinas. Item ipse rex personaliter per Bulgariam
partes Transalpinas, sacrae coronae subiectas, invadens, ex alia parte ultra terram Siculorum,
cum valido exercitu, ac nobilibus et Siculis partis transsilvanae, transmisit Nicolaurn Wayvodam
Transsilvanum, cum Simone filio Mauritii et aliis ex potioribus militibus suis, ad videndum
(pare mai verosimil ad invadendum) parks transalpinas, contra Layk Wayvodam partium
praediclarum, regiae maiestati rebellantem. Qui tune circa Danubium, cum magno exercitu ad
impediendum ingressum exercitus domini regis, ex opposito regni Bulgariae, insidiando rest-
debat. Qui quidem Nicolaus Wayvoda cum exercitu praedicto, fluvium Ilumcza, ubi fortalicia et
propugnacula erant, per Olachos firmata, potenter expugnando, pertransiens, cum exercilu
ipsius Layk Wayvodae, copioso, cuius capitaneus erat comes Dragmer Olachus castellanus eius
de Domloyka, bello inclwato, et certamine fortissimo commisso, victoriam obtinuil; el ipsum
capitaneurn mullis interfectis in fugam convertit sed postmodum, incaute ulterius procedens,
inter indagines et veprium densitates, ac passus strictissimos conclusus per ntultitudinem Olacho-
rum, de silvis et montibus invasus, ibidem cum strenuo viro Petro suo vicewayvoda, nec non
Deseu dicto Wos et Petro Buffo, castellano de Kykyllewar, Petro et Ladislao Siculis, viris bell--
costs, et aliis militibus quam pluribus et nobilibus potioribus, extitit interfectus. El cum genies
Hungarorum de ipso exercitu terga verlissent, et se in fugam converlissent, in locis lutosis et
patudinosis indaginosis conclusi, multi ex eis per Olachos occisi extiterunt, el aliqui cum magno
periculo personarum, et rerum damno, evaserunt; et Janus eiusdem Nicolai Waywode, cum magna
pugna, de manibus Olachorum ereptum in Hungariam alluterunt, ad claustrum beatae Mcu iae
V irginis, in Slrigonio tumulandum. Tandem huiusmodi infortunio adversitatis accidente
(corect = occidente) et fortuna iterum prosperante, Nicolao de Gara, Bano de Macho, viro
strenuo et bellicoso, in manu potenti, ipsum regium exercitum, ultra Danubium, contra insultus
bellatorum et sagittariorum ipsius Layk Wayvode, velut imbres sagittas emittentium Olachorum,
per navigia moenibus et fortalitiis f irmatum transducente, inimici in fugam conversi, velut fumus
evanuerunt: et residui totius exercitus, terram versus Zewrinum intraverunt, et eandem occupa-
verunt. Et tunc rex, ibidem castrum Zewrin, prima vice, et post aliquorum annorum curricula,
castrum in Brasso fortissimum, Therch vocalum, circa terminos Transalpinos aedificavit,gente
armata, brigantiis et balestrariis Anglicis, custodiam castri muniendo, in potestate sua reservavit.
Ca si Thalloczy, I. Minea, neobservind artificiul cronicarului, situeazd acum ocuparea
Severinului de cdtre banul Nicolae de Gara, si cautd sd explice atit absenta probabild a regelui
cit si succesul trecerii In acele Imprejurdri. Asadar regele Ludovic s necdjit poate de atita insuc-
ces, nu a lnaintat mai departe, nici nu a mai voit sd-si mbsoare puterea cu domnul romIn.
Si a trimis numai sub conducerea banului de Maciova, Nicolae de Gara, armata sd ocupe ceta-
tea Severinului. Nicolae de Gara a si ocupat Severinul abandonat de romini care s-au mar-
ginit a-i nelinisti cu sbgetile lor trecerea peste Dundre, Vlaicu socotea poate ca In felul acesta
IntrItInd-o va ispiti armata ungureascd sd-1 urmeze In interiorul Orli unde sd-i prepare sl el
primire analoga aceleia ce o fdcuse bunicul sdu oastei lui Carol Robert e (art. cit.).
3 Pesty, Krasso Vdrmegye, III, p. 46.

www.dacoromanica.ro
37 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMiNEASCA. SI UNGARIA ANGEVINA 43

si afirmatia cnejilor din Caransebes cd au stat de strap pind la inapoierea

regelui la Mehadia, precum i amintirea primirii ce au fdcut-o cu destuld
cheltuiald (desigur tot atunci) regelui i lui Benedict Himfy. Se vede ce
importantd capatd identificarea acestui loc Eng pentru luminarea imprejurdrilor
ce au urmat infringerii regelui. Acesta, retras mai intli la Mehadia sub paza
cnezilor din Caransebes, zdboveste apoi prin partile Banatului, prin locurile
unde se aflau domeniile fratilor Himfy inainte de a se desprti de acestia,
la 4 dec. la Eng, dindu-le la despdrfire acea absolvire regard pentru eventu-
ala pierdere a cetatilor din Bulgaria rAmase frd pazd.
Infringerea lui Ludovic deschidea portile tuturor surprizelor in banatul
Bulgariei. Populatia era simpotriva stdpinirii angevine, cetatile erau direct
amenintate in urma infringerii suferite de armatele unguresti. La 4 decembrie
regele recunostea aceastd situatie prin dezlegareal acordatd. In eventualitatea
unei retrageri prevdzutd ca inevitabil. Soarta Vidinului era pecetluitd. Dacd
nu intervenea o actiune grabnica dinafard, cetatea ajungea in miinile tarului
de la Tirnovo, adversar al fostului tar Strasimir, dar i dusman al cotropi-
torului angevin Ludovic, putind deci ca atare ralia pe vidinieni in jurul
sdu, impotriva ocupantilor. Atunci a intrat, cu voia vidinienilor i desigur
chernat de ei, Vlaicu, venit s apere drepturile cumnatului sdu ce erau ame-
nintate de cotropire din partea tatAlui i fratelui acestuia. Din prima clipd
Vlaicu vine ca un liberator, nu ca un cuceritor. Atitudinea lui in fata exceselor
populatiei insetate de rdzbunare, excese nedorite de e12, ni-1 aratd urniindu-si
calea cu gindul nu numai la clipa aceea, ci privind mai departe spre impdcdri
grele pentru a se putea face zid impotriva primejdiei turcesti. In fata lui nu
era decit o singurd cale: aceea a unei Intelegeri cu fostul dusman pentru a
tine in friu dusmanul cel nou ce se apropia de Dundre. De aceea nu stim
dacd trebuie sA primim intru totul de bund versiunea lui Mauro Orbini3 asupra
mersului evenimentelor dupd intrarea lui Vlaicu in Vidin. El vorbeste de cuce-
rirea Vidinului de cdtre Vlaicu yenit cu multd oaste, de arderea oraplui, de
streimutarea locuitorilor de cealaltd parte a Dundrii, de asediul castelelor vecine
in care s-au refugiat ungurii. Cum se potriveste atitudinea de cuceritor
arderea orasului cu venirea lui Vlaicu cu consimtdmintul vidinienilor, in felul
arAtat in cronica franciscanilor? Acelasi lucru se poate spune i despre strdmu-

1 Eng 1368 dec. 4... si castellani nostri de castris nostris Bydiniensibus, necnon de
Lagan et de Feyrwar... ex casu fortuito et accidenti intuitione et defensione ipsorum castrorum
nostrorum deficerent et se ab eisdem castris nostris amovendo retraherent eademque castra dese-
rendo et relinquendo ad propria rederent, nusqusm ipsis... aliquid culpabilitalis indicium aut
infidelitatis notam impingemus...etc. ($ Tbrtnelmi Tar 0, 1898, p. 366).
2 Cf. In cronica franciscana relatarea scenei aducerii In fata domnului d francisca-
nilor cerindu-i ca acestia sa fie omorlti. I ...rex vero... ab eis jaciem avertens perzitus nihil
respondit *.
3 Mauro Orbini, II regno degli Slavi, p. 470. Onde Vulaico Voievoda di Valachia, o perche
i detti soldati ungari infestavano ii suo paese,o per qualche altra cagione aerate con molta genie
sotto V idino ; et havendo le espugnato (pproche gli Ungari si erano ritirati dentro ad alcuni
castelli, che gli stavano attorno ) lo bruscio: El mandando nel suo paese, posto di lel dal Danubio,
tutla la gente, che trovo in V idino, accioche habitassero quei luoghi, egli si mice all'espungna-
tione di due Castella, dov'erano gli U ngari. Ma non potendo fare cosa alcuna, perche erano
nel silo forte, e difesi da quatrocento soldati, fra i quali erano sessanta balestrieri Genoesi ;
gli assedio attorno, et ivi stette mentre il Re Lodovico venne in persona di U ngaria per
dar adosso al V alaco. II quale vedendo di non poter resistere, torno al suo paese. Mai poi
fecere pace, el Wlaico mando in V idino tutti quelli que haveva da quel luogo levati. E net
medesimo tempo Lodovico libero Stracimir de prigione el li restitui Vidino.

www.dacoromanica.ro
44 MARIA HOLBAN 38

tarea populatiei. Este mult mai probabil Ca strdmutdrile pomenite sd se fi

redus la luarea de ostateci dintre credinciosii regelui, sau dintre ostasii sgi,
cAci la incheierea pcii, Vlaicu ii d inapoi pe acestia, iar Ludovic d drumul
lui Strasirnir.
Stdruie oarecare nedumerire cu privire la castelele vecine, asediate de
Vlaicu. E vorba de castele, sau cumva de insdsi cetatuia orasului? Numdrul
relativ mare 400 de ostasi unguri i aizeci de balistari genovezi ar
milita pentru solutia din urmd. Se spune c rezistenta lor a durat pind la
intoarcerea regeluil, cind Vlaicu fhnd mai slab se intoarce in tara sa, parsind
Vidinul, adaugindu-se indatd dupd aceea c apoi ei fcurd pace*. i aici se
iveste o nedumerire: cum s-ar explica o asemenea pace incheian in irnprejurri
ca acele inchipuite aici dupd ce dusrnanul s-a retras la el parasind totul? In
sfirsit cind anume trebuie situath aceastd reintoarcere a regelui? Cdci Ludovic
e la Buda pind la 14 martie 1369 si apoi la Visegrad la 24 aprilie si la Diosgyor
la 7 mai 2 Deci intoarcerea aceasta s-ar fi putut produce sau intre 14 martie
si 24 aprilie sau intre 'data aceasta si 7 mai. Totusi scrisoarea regelui trimis
din Dms Catre Petru Himfy, anuirtindu-i eliberarea lui Strasimir i viitoarea
sa reinstalare, este din 29 august. Asadar trebuie oare sa credem Ca pacea
s-a facut cu cloud luni mai inainte, i numai dupd acest limp ii anunta Ludovic
intentia de a-1 reinstala pe Strasimir? Sau mai degrabd cd pacea se face acum
fr nici o altd venire a regelui? Trebuie bine subliniat faptul cd aici nu e
vorba de un conflict care se rezolvd intre pri fdrd amestecul unor forte
dinafara. Pentru amindoud prtile, primejdia interventiei dinafara era tot at1t
de mare. Asa se si explicd moderatia lui Vlaicu i pasivitatea lui Ludovic, care
nu pare sd fi incercat nimic impotriva lui, din februarie cind 11 gsim pe acesta
in Vidin pind la sfirsitul lui august cind se infptuieste solutia readucerii lui
Strasimir. In imprejurarile date, intre Ludovic infrint i aru1 de la Tirnovo
arneninttor, arbitrul situatiei era Vlaicu care putea oricind inclina cumpdna
intr-un sens sau altul. Deci la un moment dat amindoud partile Ii unesc
fortele impotriva dusmanului comum Atunci se produce lupta (de la Dundre)
de care pomeneste Papa in bula sa din ianuarie 1370. Impilcarea fusese ea
oare mijlocit precum se crede de Dobrotici 3, dusmanul firesc al tarului de la
Tirnovo si al turcilor ce ar fi putut primejdui stdpinirea sa din hotarul taratului
vecin? Sau trebuie revizuitd aceast prere indeobste primitd, dar care nu e
intemeiat decit pe identificarea fficuta de Thalloczy a numelui de Dragych
socotit a fi in realitate Dobrotici?4
1 Cf. mai jos, p. 46, n. 1.
2 Cf. itinerariul lui Ludovic In lucrarea lui Sebestyn Bela, A magyar kiraliok lartozkottasa
helyei. Buclapesta, f. a.
3 DacA se primeste identificarea Dragych = Dobrotici, atunci mai trebuie explicat
aparitia acestuia ca garant al lui Strasimir alaturi de domnul TArii Romfnesti Vlaicu.
Intr-adevar pentru a putea fi chezas al tarului din Vidin trebuia sa aib o posibilitate de a-)
sili la nevoie sA-si -Una legAmintele. Dar ce putere realA avea despotul de la Caliacra asupra
tarului din Vidin? Deci nu ca un chezas pentru Straimir, ci ca un garant Impotriva lui Alexan-
dru de Tirnovo, trebuie InteleasA In ipoteza aceasta aparitia numelui silu In scrisoarea regelui
din 29 august. Cit priveste chezAsia lui Vlaicu, ea se Intemeia pe un element real, Blume pe
stfipinirea FAgArasului ce i s-a dat acum, i multumita cAreia putea fi tinutA mai strInsA leg6-
tura dintre rege si vasalul sdu *.
4 Nu s-ar putea oare ca munele de Dragych sA corespundA mai degrabA numelui lui
Dragas Dejanovici, despotul din Velhujd (viitorul Kustendil), care era nepotul lui $tefan
Dusan, si deci vAr bun cu Uros, cumnatul lui Strasimir? E drept cA nu cunoastem raporturile
lui cu regatul Ungariei. Dar nu le cunoastem nici pe ale lui Dobrotici. Sugestia noastr

www.dacoromanica.ro
39 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCA SI UNGARIA ANGEVINA. 45

Cind a avut loc aceastd impdcare dintre Ludovic i Vlaicu? Conditiile

reinstaldrii lui Strasimir specified anume chezd,sia lui Vlaicu 0 a lui Dragych 4.
Deci la acea data impdcarea se Meuse. Dar mai este un element extrem de impor-
tant in aceastd scrisoare si care nu s-a bdgat de seama pind acuma. Anume
faptul cd ea ingaduie observarea existentei uner actiuni militare in banatul
Bulgariei in momentul acesta. Regele ii anunta intr-adevar pe Petru et ii
trimite pe Benedict banul i pe Nicolae de Gara, banul de Ma 6va in ajutor
pentru a-I conduce la el (?)1.
Ajutor impotriva cui, deoarece Vlaicu se transformase din dusman in
chezas al noului vasal? Aceastd actiune militard noi o aflam in continuare,
deoarece regele se dezvinovateste inaintea lui Petru de lipsa de ajutor in care
a lost Idsat pInd atunci, aratind ca. Inca mai de mult el i-a dat lui Benedict banul
trupe de ale sale pentru intdrirea lui Petru. Deci s-ar pdrea c Petru a fost lsat
Med trupe, cd a cerut ajutor i s-a plins Ca nu a primit acest ajutor, i cd Benedict
Himfy e direct rdspunzdtor de aceasta zdbava. Textul insa pare foarte ciudat.
De ce e nevoie de venirea ambilor bani pentru a-1 conduce pe Petru la rege,
cind se vede Ca nici vorbd nu putea fi de plecarea lui Benedict, pe care 11 aflam
indatd dupd aceasta tot in Bulgaria, unde preda Vidinul arhiepiscopului de
Calocea, ce-1 primeste in numele lui Strasimir, i cind lui Petru i se trimit chiar
instructiuni speciale prin Bernabo seful balistarilor? Am crede c citirea cuvin-
telor huc conducant sa fie gresita pentru hinc conducant: s v conducd de acolo.
Si poate Ca in felul acesta se va ldmuri i intrebarea de mai sus: de ce era nevoie
de venirea ambilor bani pentru a-1 conduce pe banul Petru de acolo? Pentru cd
acuma se face preluarea cetatii tinuta de Petru 2 pind atunci in conditii critice
si care e predata acum in miinile trimisilor regelui.
Scrisoarea regelui citit cu atentie este destul de Mmuritoare. Iii primul
rind el Ii instiinteaza pe banul Petru Himfy de hotarirea de a-I reinstala pe
Strasimir. Ce nevoie ar fi fost de o asemenea comunicare dacd ea nu ar fi avut
un raport direct cu scopul principal al scrisorii regelui, anume acela de a-1
rechema pe acest ban al Bulgariei din postul su desfiintat de la sine prin rea-
ducerea lui Strasimir? E probabil c banul de Ma6va, din imediata vecinatate
a districtului Vidinului, era persoana cea mai potrivita pentru a prelua provi-
zoriu din miinile fostului ban cetatea ce o comanda acesta atunci, spre a o
preda mai apoi lui Strasimir dupd indeplinirea formalitatilor prevdzute: jurd-
mintul si predarea copiilor ca zalog de credinta. Astfel se putea face aceasta
tr ecere fait teama unor incidente supdratoare. Dar poate c mai era un motiv
pentru trimiterea banului de Ma 6va si a lui Benedict in ajutorul lui Petru
Himfy. Prin adoptarea solutiei reinstaldrii lui Strasimir se dadea o lovitura
cumplita celor doi bani ai Bulgariei. Din viceregi ai unei provincii ei ajungeau

pare mai verosimila In sensul unei apropieri mai probabile Intre Strasimir i Dragas, decit Intre
Strasimir i Dobrotici. Dacfi se analizeaza conditiile reinstaldrii lui Strasimir, se vede ca
aceasta e legata de doua feluri de garantii: materiale si morale. Cele dintli stnt reprezentate
de darea ca zalog a fiicelor sale, iar celelalte de chezasuirea rudelor: Vlaicu i poate Dragas
Dejanovici. E poate o formula onorabila pentru a reduce In aparanta la o simpla chezdsie
obisnuita actiunea infinit mai importanta a domnului romln. In ipoteza aceasta rolul acestor
chezasi este mai mult de parada si nu se asteapta de la ei nici o actiune de constrIngere mate-
riala In cazul unei abateri de la obligatiile luate.
I Et ecce Benediclus banus et Nicolaus de Gara de Machow similiter banus ad vos prof icis-
cuntur in adiutorium vestrum ut vos huc conducant.
2 Nu se poate sti care era acea cetate: Belogradcek sau i Lagan 11, cad de Vidin, precum
s-a vazut nu poate fi vorba.

www.dacoromanica.ro
46 MARIA HOLB AN 40

din nou in rind cu baronii ceilalti. E probabil cd la firea banuitoare a regelui,

acest act trebuia sd fie insotit de o garantie in plus, anume prezenta unui om
de incredere devotat coroanei i avind i anumite elemente de rivalitate fata
de cei de care socotea probabil c trebuie sa se fereasca.
E caracteristic c regele trimite instructiunile sale speciale nu prin Bene-
dict sau Nicolae de Gara, ci prin Bernabo, seful balistarilor din Vidin. Aceasta
desigur pentru ca numai Bernabo venea direct de la rege 1, ceilalti, adica Bene-
dict 0 Nicolae de Gara veneau de la posturile lor primul desigur de la Orsova,
al cloilea din banatul sdu vecin. Este interesanth folosirea termenului de u aju-
tor (adiutorium) in conditiile aratate mai sus. Petru Himfy ceruse trupe
(# in subsidium ) pentru intarirea sa. Regele dupd oarecare zabavd ii trimite
pe cei doi bani in ajutorul sdu . Dar il Idmureste ca nu trebuie sa fie suparat
pentru cd el ii trimisese mai de mult armatd prin Benedict 2, fratele sdu.
Cum se explica oare faptul ca Benedict avind aceasta armatd data anume
pentru Petru nu a trimis-o fratelui sdu in Bulgaria, ci a pdstrat-o la dispozitia
sa, la Orsova probabil? Nutrise oare vreun gind ascuns, vreun plan de a-I ata ca
pe Vlaicu la primul prilej, inlturind astfel solutia readucerii fostului tar de
Vidin? In scrisoarea de incredintare intocmitd la 19 septembrie pentru arhi-
episcopul de Calocea, trimis in Bulgaria pentru a prelua de la Benedict ceta tea
Vidinului cu districtul ei, 0 a lichida definitiv banatul Bulgariei, tonul regelui
e destul de poruncitor. Am zice chiar aspru: 8 0 altfel sa nu indrdznesti a
face O. *ase zile dupd aceea, regele dadea scrisoarea lui de descarcare fratilor
Himfy i tuturor fratilor, rudelor, precum i mostenitorilor Mr, adaugind
formula stereotipd asupra slujbelor indatoritoare 0 a straduintelor reale
1 Nu rezultd de nicdieri cd Bernabo ar fi fost trimis de Petru Himf y la rege pentru a cere
(we. Dimpotrivd, din felul cum e'reclat rdspunsul regelui se vede cd nu e vorba de vreo iden-
titate /rare mesagerul lui Petru Himfy i Bernabo, aducdtorul rdspunsului. Cuvintele regelui:
magistrul Bernabo cdpitanul balistarilor nostri, din V idin, aducdtorul acestora, arat indeajuns
acest lucru. Dar atunci cu ce prilej fusese trimis Bernabo la rege? Credem cd tocmai cu pri-
lejul tratativelor pentru aducerea lui Strasimir. Pare sigur cd toate aceste pertractdri se
duceau nu la Vidin ci la Buda. Rezolvarea episodului ocupdrii de Vlaicu a Vidinului nu s-a
fAcut, cum se vede foarte clar, printr-o noud expeditie a regelui In Bulgaria ci prin tocmeli.
Faptul cd la Buda e trimis un element insemnat din garnizoana Vidinului 2i are tflcul sdu.
Pentru o simpld scrisoare care rege nu era nevoie sd se trimitd seful trupei speciale ce ar
corespunde artileriei cetdtii, cu atit mai mult cu cit nu ar fi avut nici un sens s se lipseascd
de serviciile lui, dacd intr-adevdr ar fi fost nevoie de ajutor. De altminteri Petru Himfy nici
nu era la Vidin In tot acest timp, ci intr-una din celelalte cetati, poate Belogradcek. Pare
mult mai probabild ipoteza urrnAtoare: Vlaicu la venirea In Vidin a ocupat orasul dar nu a
cuprins Insdsi cetguia sau castelele In care se aflau balistarii genovezi comandati de Bernabo.
La un moment dat, fiind nevoie sd se trimitd regelui conditille ImpAcbrii propuse, este trimis
Bernabo In urma unei Intelegerii cu Vlaicu ce era stApIn al orasului, dar care nu atacase
castelele multumindu-se a le izola, In asteptarea solutiei finale. Din relatarea pdstratb de
Mauro Orbini se vede cd Vlaicu a venit cu armat 'mind dar nu a cuprins castelele cu balls-
tarii genovezi. Aceasta desigur nu precum crede Orbini pentru c armata sa nu ar fi putut
reduce la tcere 400 de ostasi unguri i 60 de balistari genovezi oriclt ar fi fost de priceputi
In meseria lor, ci pentru a nu 1ntelegea sd ducd lucrurile la o rupturd definitiv cu regele.
In felul acesta contradictia evident din textul pomenit dispare. De ce a fost ales tocmai
Bernabo pentru purtarea conditiilor de intelegere? Pentru cd el era cel mai In mdsura sd
arate regelui imprejurdrile reale din Vidin si din Bulgaria ocupata de unguri i starea nenorocita
a garnizoanei incercuite.
2 Pro eo autern quod hactenus subsidiurn vobis non est prestitum, non potestis nobis impulare,
quia dudum ipso Benedicto bano fratri vestro gentern nostram in subsidium vestrum assignavimus.
3 et atiud facere non ausurus. (Este desigur o formula destul de obisnuita, dar faptul cd
e folosita In Imprejurdrile acestea fata de un baron ca fostul ban al Bulgariei pare totusi
semnificativ).

www.dacoromanica.ro
41 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMiNEASCA SI UNGARIA ANGEVINA 47

depuse de acestia. 0 asemdnare ciudatd se vddeste intre aceastd scrisoare de

descdrcare si cea data de rege in imprejurdrile dramatice din 4 decembrie 1368,
de fapt acelorasi frati Himfy. A fost oare conditionatd predarea Vidinului de
obtinerea prealabild a acestui act scris? *i deci a intirziat cumva predarea
pind dupd primirea sa, cum cred unii istorici incepind cu Thalloczy? Lucrul
nu ar fi chiar exclus dacd ne gindim la actul din 4 decembrie cerut fdrd indo-
iald regelui dupd infringerea din noiembrie 1368. De aceea regele se grdbeste
sa trimitd el mai frith, inaintea oricdrei cereri, scrisoarea de desarcare intim-
pinind astfel orice prilej de zdbavd.
Aadar: pare sd rezulte cd mai bine de vase luni de zile Vlaicu a stdpinit
de fapt Vidinul in care il afldm mai intii la 12 februarie (dupd cronica frau-
ciscanilor) si in care s-ar pdrea cd Benedict Himfy a intrat doar in urma tocmelii
ardtate, probabil dupa 29 august, cind a trecut mai intli s-1 ia cu el pe Petru.
Cum trebuie inteleasd aceastd stdpinire a lui Vlaicu? Dacd tinem seama de
al-Rama scrisorii lui Petru din 4 iulie, putem presupune o situatie cam asemd-
ndtoare. La 4 iulie 1368 cetdtile regale (trei la numdr) erau ca niste insule
pierdute in masa cea mare a populatiei nemultumite, asteptind eliberarea
dinafard. La venirea lui Vlaicu in ianuarie-februarie 1369 populatia s-a raliat
domnului. Castelele de lingd Vidin au fost probabil incercuite si Idsate in pace.
Vlaicu a fdcut poate unele rnutdri de locuitori luati ca ostateci si poate de
ostasi luati prizonieri (dupd ardtarea lui Orbini) 1 De aici inainte se pot face
doar presupuneri. La un moment dat, atunci cind si garnizoana acestor castele
isi dd seama de imposibilitatea unei rezistente, seful balistarilor, ce se afla
intr-unul din castele, este trimis la rege cu propuneri concrete din partea
domnului romin. Pertractdrile au trebuit sd dureze oarecare timp. In tot
timpul acesta Petru Himfy se afla probabil in cetatea lui marginasd, netulburat
de domn, dar inconjurat de o populatie ostild. Pentru a se ajunge pind la el
trebuia s se treacd prin locuri ai cdror locuitori nu asteptau decit prilejul
de a-si ardta dusmdnia impotriva fortelor angevine. Trupele trimise de rege
pentru ajutorarea lui Petru sint pdstrate de Benedict in prtile bandtene.
Oare pentru a da o loviturd la momentul oportun ? 2 Sau cumva pentru a
preveni mice veleitate a banatenilor sa se aldture micdrii populare ortodoxe
din Bulgaria vecind?
Dovadd cd Benedict punea astfel problema erau mdsurile luate de rege
la cererea sa nemdrturisitd. La 24 iunie i se conferd impreund cu fratele sdu
Petru dreptul de palof pe mosiile Remetea si Iersig. La 5 iulie se con fiscd
mosiile rominilor socotiti ca rdzurdtili pe fata 4 anume a fiilor lui Nexa si
i se dau tot lui 3. Probabil ca tot in aceastd prima jurndtate a anului se aude
si glasul cnejilor din Caransebe protestind impotriva confiscdrilor la care
sint supusi. Este drept cd acordarea dreptului de palos se obisnuia sd se dea
pentru merite militare, ea constituind un fel de dinstictie, de dovadd de
pretuire. i de asemenea confiscdrile, ca mdsurd de pedepsire si intimidare,
isi aveau contra-partea pozitivd in ddruirea fdcutd celui favorizat. Totusi luarea
acestor rndsuri atunci pare cd isi are tilcul sdu. i protestarea oricit de mdsu-

1 Cf. supra, p. 43, n. 3.

2 Sau poate inseamnd cumva cd aceastd eliberare a lui Petru din postul sdu de
rdspundere fusese poruncitd de rege mai dinainte, clnd a i dat trupele necesare pentru
scoaterea lui Petru Himfy din strfmtoarea In care se afla, dar cd Benedict nu s-a grAbit
anume sd Implineascd aceastii prima masurd de lichidare a banatului de V idin?
a Formalitatile de punere In stApinire urmeazA normal la 30 iulie.

www.dacoromanica.ro
48 MARIA HOLBAN 42

rata a cnezilor aratd ca. i in partile banatene ale banatului Bulgariei putea
oricind s izbucnescd focul.
Proscriptiile din Banat (din comitatele Cara i Cuvin) din anul 1370
efectuate intr-o masura nemaiintilnita pind atunci cu prilejul adunarii pala-
tinale prezidate de Ladislau de Oppeln, palatinul 1, sint o urmare a acestor
imprej urari.
Motive le invocate stilt variate in aparenta : tilharie, gazduire de hoti,
batere de bani falsi (I ). Cei proscrii in comitatul Cara sint in blind parte
iobagi regal E caracteristic c invinuirea de batere de bani falsi e indreptata
aici impotriva unor iobagi de pe moia boierilor romini Carapciu, Stanislau,
cu fratii lor, pribegiti cu totii din Tara Romineasca i daruiti de rege cu moii
in Banat. Se tie Ca pedeapsa pentru baterea de bani falsi era arderea pe rug.
Aceasta invinuire lovind pe nite simpli iobagi, fara posibilitatea materiald
a unor asemenea indeletniciri, arata mai bine ca orice netemeinicia tuturor
acestor pretexte folosite pentru a justifica nite masuri menite a baga spaima
in populatie. 0 cercetare mai atenta ingaduie gruparea proscriilor din corni-
tatele Cara i Cuvin in cloud' categorii distincte : cei aft* la locurile lor de
reedinta .1 cei plecati sau fugiti de pe paminturile unde erau iobagi. Pentru
cei dintii se invoca acuzarea de-a fi gazduitori de hoti sau, exceptional, fauri-
tori de bani fali. Pentru ceilalti nici nu se mai invoca o alta vinovatie decit
cea de-a fi rdtacitori pe drumuri (= divagantes), fr captii (= vagabundi),
sau de a sta ascuni (= lalitantes). Printre proscrii sint amintiti i un numar
de cnezi calificati totodata de iobagi regali. Aceasta asimilare indreptatete
banuiala ea sub denumirea generald de iobagi regali ar putea fi vorba foarte
adesea de cnezi.
In lista proscriilor din comitatul Cara, ajunsa pina la noi cu lacune
importante, nu e pomenit nici un nobil. In lista similard din comitatul Ung
intocmitti scurtd vreme dupd aceasta 2 intilnim i trei nobili, precum i pe
un Iacob, fiul preotului Dionisie , invinuiti cu totii a fi gazduitori de hoti.
Faptul ca e mentionat aici un fiu de preot ne arata ca e vorba de un orto-
dox. Nu e exclusa deci banuiala ca sub motivele invocate se ascundea i o
prigoand a elementelor necatolice ce rezistau incercarilor de convertire in masa
folosite atunci, i ca atare se expuneau banuielii unor legaturi cu ortodocii
din Bulgaria.
Proscriptiile aveau aadar un dublu substrat. Pe de o parte lichidarea
rezistentei intimpinate din partea populatiei ortodoxe in cursul evenimentelor
aratate, pe de alta reprimarea oricaror veleitati de libertate ale iobagilor,
asimilati odinioard cu oaspetii 1 adui acum in starea unor erbi legati de
pamint i de stapini.
Pentru Vlaicu, lichidarea banatului unguresc al Vidinului coincide cu
conditiile noi in care se afla de acum incolo fata de regele Ungariei, care ii
d acum ducatul de Fagdra pe linga banatul Severinului, din care nu fusese
scos nici o clip i pe care il tine deci mai departe. De aceea nu era nevoie
de nici o reinstalare in el, ci doar, poate, de o reinnoire a juramintului de
vasalitate, oricum necesar o data ce domnul primea acel ducat nou al Fagd-
raului a intemeiere noud , nova plantatio, termen al carui sens a dat natere

1 Hurmuzaki-Densuianu, Doc., 12, p. 163.

2 Sztray, Codex A. nagymilid!yi s sztdray grof Szldray csaldd oklevelldra, publicat de
G. Nagy). t. I, p. 366-368.

www.dacoromanica.ro
43 n1PORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCA. SI UNGARIA ANGEVINA. 49

la teoriile cele mai neasteptate. Domnul romin este acum considerat mai mutt
ca un allot al regelui. Actiunea lui la Dundre impotriva dusmanului comun
al Vidinului si al Tarii Rominesti atrage dupd sine si o recunoastere, negresit
interesatd, a papei. tim astfel cd in cursul anului 1369 Vlaicu s-a luptat
Cu ostile tarului de la Tirnovo si a dat piept cu turcii, aliatii acestora. 0
astfel de actiune este pomenit si in lucrarea lui Mauro Orbini unde desi nu este
dat numele domnului, se vede neindoios c e vorba de Vlaicu. Oare se referd
curnva la aceeasi actiune impotriva bulgaro-turcilor mdrturia care e pstrat
in acel ciudat document 1, unic in felul sau, prin care domnul in calitatea de
duce de Fgras, vesniceste rudei sale (Ladislau de Dobica) druirea de sate
si tirguri in Fgrasul nou dobindit, drept rasplata pentru rolul acestuia in
luptele cu ostile tarului de la Tirnovo si a aliatilor lui turcii 2 Pare sa fie
vorba de o alt lupta 3 decit cea pomenita de Mauro Orbini.

1 S-au cautat tot felul de explicalii sau talmaciri a termenilor neintelesi din aceasta
diploma a domnului, fara a observa ca ea este de fapt o traducere sau adaptare destul de
incorecta a unui act gindit dupa tipicul actelor slavone. in realitate Liber lactus est lnseammi:
a fost volnicit, autorizat, a.primit voie, i nicidecum nu e necesar sa alergam la explicatii
Intortochiate (inseamna ca s-ar fi facul catolic I V. Motogna, art. cit.) sau gratuite (ar fi fost
Inchis de rege fiind banuit de el din cauza lnrudirii cu Vlaicu, I. Minea) cum s-a facut. Nova
plantatio asa cum a aratat si D. Onciul Inseamnii o noud lnlemeiere dupa cum se poate asi-
gura oricine dupii glosarul lui du Gauge, i nicidecum o noud colonic in care domnul transformat
in comisar al colonizarilor ar fi primit mandat din partea regelui srt populeze aceasta
regiune a Fagarasului pustie (Thalloczy, art. cit.) in parte si din cauza ciumei (For Antal),
ducind locuitori romini din Tara Romlneasca si transplantindu-i acolo, In folosul dui? Desigur
nu In al domnului care prin aceasta si-ar fi despopulat propria lui tara. La Thalloczy (p. 601)
se 1n1atiseaza aceasta presupusa colonizare ca facuta pent! u Ludovic, dar ca reprezentind
o concesie, sau satisfactie pentru Vlaicu. Citindu-1 pe Hunfalvy i pe Pew Antal (pentru
efectele ciumei), autorul aratd cb regele 1-a facut pe Vlaicu comite al acestor romini colo-
nizatt In FAgArasul Inteles ca noua defrisare, cad acesti colonist noi, pastori abia colonizati
ce nu puteau fi inlegrati In leglle regatului, ci traiau 1 uxta legem olachalem nu duceau nevoie
de un comite ci de un comisar guvernamental. Acesta a fost rolul lui Vlaicu, care in calitate
de dux a fost printre stegarii Orli. Deci astfel Vlaicu are legaturi mai strinse cu Ungaria,
legaturi cam asemanatoare cu acele ale lui Koriatovici. La H6man acest rol de colonizator pare
a fi o facultate a domnului mai degraba decit o obligatie (cf. Fhiman, Gli Angioni, p. 386,
unde e vorba In mod gresit credem noi de anul 1366 chid LudoNic dind lui Vlaicu banatul
Severinului li ingildui sa duca colonii In vastele paduri pustii din Fagaras * dlndu-i titlul de
duce de Fagaras). Dar departe de a Intemeia colonii In Fagaras cu locuitori din Tara Romi-
neasca 11 vedem pe Vlaicu daruind sate si tirguri din Fagaras nu unor boieri romini ai lui,
ci unui nobil ungur care era, ce e drept, ruda cu domnul i Ii fusese tovaras de lupta, dar
care nu era mai putin nobil ungur. Din cuvintele nova plantatio si din aceasta danie unica
C

ce are cu totul alt rost nu se pot trage concluzii asupra unei actiuni de colonizare a Pagarasului
cu romini, ci tocmai dimpotriva. Cum ar fi putut domnul scoate din tara sa supusi de ai sai
pentru a-i a rasadi * In aceasta noua plantatie inteleasa ca teren de colonizare? In sfirsit In
diploma data lui Ladislau de Dobica invocarca printre sfinti a sfintilor regi ai Ungariei este
doar o adaptare Ii o transpunere In forma occidentala a formulei obisnuite a blestemului
din documentele contemporane slavone, cu glndul poate a lega In felul acesta mai puternic pe
suzeranul sau, mostenitor oficial al sfintilor arpadieni. De asemenea mai trebuie subliniat
iaptul ea In intitulatia domnului se foloseste formula Gratia Dei et regis Hungariae obisnuita
In documentele latinesti scrise dupil tipicul de cancelarie.
2 Hurmuzaki-Densusianu, Doc., 12, p. 198.
3 Din citirea atenta a textului pare sa rezulte ca actiunea in care s-a ilustrat ruda dom-
nului luptInd alaturi de acesta a fost o expeditie ofensivd Impotriva tarului de la TIrnovo
si a turcilor si anume o expeditie pregatild din vreme de domn (exercitum validum....
proclamare fecimus) pentru care Ladislau de Dobica a avut timpul sa ceara si sa obtina de la
Ludovic autorizatia de participare. Dar acest caracter al luptei nu pare sa concorde cu
rolul defensiv al actiunii domnului romln, din relatia lui Orbini asupra incursiunilor turcesti
de peste Dunare ca urmare a atacurilor lor Impotriva Vidinului (M. Orbini, op. cit., p. 472).

4 c. 674
www.dacoromanica.ro
50 MAMA HOLBAN 44

Dacd renuntind la interpretdri arbitrare, sprijinite doar pe tlmAcirea

greitd a cuvintului plantatio, vom socoti ducatul de Fdgdra R o feudd * ase-
menea altor feude regale, vom intelege cd dobindirea ei era intr-adevdr un ci--
tig insemnat al domnului i insemna o sporire a puterii sale. Dupd cum
instalarea lui Straimir la Vidin sub chezdia lui Vlaicu inseamnd de asemenea
o cretere Insemnata a prestigiului i a influentei sale la Dundre. Este drept
c domnul trebuie sd facd i el concesii, dar mai mult formale dind de pildd
acea circulard cdtre catolicii din Tara Romineascd i desigur i din feudele
tinute de domn, chemindu-i sd primeascd cu cinste pe sufraganul episcopului
Transilvaniei. Dar aceastd circulard nu implied de loc vreo aderare a domnului
la catolicism. Dobindind ducatul Fdgdraului i recunoaterea banatului Seve-
rinului, care atirna bisericete de episcopia Transilvaniei, era normal ca domnul
sd dispund ca vizitarea canonicd a sufraganului acestuia sd se facd in conditii
vrednice. Ca atare el chema pe catolicii depinzind de acest episcop s-lprimeascd
cum se cuvine. Este adevdrat cd o greald de neiertat1 a alterat tot sensul
textului prin schimbarea a cloud litere in documentul din colectia Hurmuzaki
(12, p. 148) unde citim : Noveritis quod nos saluti nostrae consulentes . . . (in
loc de : saluti vestrae; Zimmermann, II, p. 324), precum i prin denaturarea
frazei ce definete destul de precis atitudinea domnului... e cui scilicet eccle-
siae et eius episcopo a temporibus praedecessorum nostrorum a c... patris
nostri... iure diocesano dignoscemirli fore subiecti *2 E deci foarte precis
SA fie vorba cumva de un rdspuns pregAtit pe Indelete la provocdrile tirnovene si pornit
mai tIrziu folosind poate si Imprejurdrile tulburi din Bulgaria cu prilejul mortii tarului
Alexandru In 1371? Textul Insusi lndeajuns de incorect pe alocuri, e destul de ambiguu. Cum
trebuie interprOat: Cum esset liber factus ab excellentissimo principe Lodowico illustri rege
Ungariae, adhuc nos semper eramus sub fugo et in gratia regis praedicti exercitum validum contra
Torcos inf ideles et imperatorem de Tyrna in Bulgaria proclamare fecimus *? Oare et in gratia
regis praedicti , se leagd de eramus sau cumva de prcclamare fecimus? Pentru solutia din urmd
pledeazd urmAtoarele cloud pasaje ce pomenesc de isprvile lui Ladislau: e propter fidem Chri-
stianitatis et gratiam serenissimi principis Lodowici regis * . . .si mai departe: a In invasione infi-
deles.. . causa omnipotentis dei gratia et regis praedicti . ..*. Totusi la sfirsitul documentului citim:
Quam donationem sic fecimus nostro dilecto consanguineo, Ladislao de Dobka, eiusque succeso-
ribus perpetue dum eramus in gratia copiosa domini nostri Lodowici regis Ungariae. De asemenea
ce Insemneazd: a adhuc nos semper eramus sub fugo *? Acest semper este el menit sd accentueze
credinta nelntreruptd a domnului (probabil de la 1369 Incoace In contrast cu raporturile ante-
rioare ?). Sau mai are cumva si o valoare temporald? Acest semper mai revine de trei ori In
legaturd cu credinta lui Ladislau o Et cum tantam f idem semper in ipso Ladislao percepirnuss. .
o propter huius modi servitia f idelia nobis semper exhibita. . . * a una nobiscum semper extiterat

fidelis et subiectus serenissimo principi Lodowico illustri regi Ungariae, domino nostro naturali *.
In sfIrsit cuvintele in Bulgaria * slut ek o simplii ldmurire a numelui de Tyrna (= Tirnovo)
(exercitum validum contra Torcos infideles et imperatorem de Tyrna in Bulgaria proclamare
fecimus), sau aratd cumva cd e vorba de o expeditie ofensivd Indreptatd contra Bulgariei?
Ce valoare trebuie data lui ipsos invadendo, precum si lui ibidem (actus militares. . . honorl-
f icos ibidem exercendo 1). Trebuie semnalat cd textul se afld publicat cu uncle deosebiri la
Zimmermann-Werner-Mfiller, op. cit., II, p. 386 fatd de Hurmuzaki-Densusianu, Doc., Iv
p. 198. Ar fi deci nevoie sd se cerceteze originalul pentru stabilirea citirii corecte.
i Este vrednic de subliniat cd textul din colectia Hurmuzaki mai diferd si In alte privinte,
de cel publicat In Zimmermann. In Hurmuzaki, domnul se adreseazd ordsenilor, poporenilor,
oaspetilor de orice neam sau limbd tinind de biserica romand din cuprinsul Tar!! Romtnesti
laird a pomeni Fdgdrasul care e mentionat anume In textul din Zimmermann ce se adreseazd
preofilor catolici din aceste tinuturi. In schimb In doc. din Hurmuzaki se afld si o adresd
finald cdtre castelanii, comitii, juzii si ceilalti slujbasi ai nostri cu orice nurne s-ar socoti... s
(ce lipseste In Zimmermann).
2 La Zimmermann, loc. cit., In timp ce In Hurmuzaki, loc. cit., vedem: dinoscttur fore
sub iecta care si gramatical este fail justificare, lipsind subiectul acestor cuvinte. Desi textul
din Hurmuzaki poate fi controlat si Indreptat cu ajutorul celui publicat de Zimmermann,

www.dacoromanica.ro
45 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCA SI UNGARI4 ANGEVINX 51

ca aceasta4 atirnare priveste numai doar pe supusii catolici. Incercarea de a

deduce de aici o alunecare a domnului spre catolicism e deci cu totul nein-
dreptatita.
Raporturile domnului cu regele erau acum bune. Se ajunsese chiar la
lucrul acesta cu totul neobisnuit ca domnul sa exporte sare in partile band-
tene, desi cum se stie, productia Transilvaniei putea acoperi cu virf si indesat
toate nevoile regatului, mai rminind destula sare si pentru export in -Wile
straine. Deci aceastd ingaduinta data vinzarii sarii se explica de fapt ca o masura
politica menita sa multumeasca pe domn marindu-i veniturile. De cind poate
ea sa dateze? E posibil ca la orgine acest export de sare sa fi fost nu
o inlesnire a domnului ci o obligatie a lui de a aproviziona cu sare si alte
provizii banatul Bulgariei in rstimpul anilor 1366-1368 (sept.). La reluarea
raporturilor pe alta bald in 1369, aceasta aprovizionare cu sare s-a putut
transforma intr-un export ce trecea pe la vama camarasului de sare de la
Orsova. Prea mult nu se poate afla cu privire la acest export cad singurul
document ce pomeneste de el e cel care ii pune capat in anul 1373- 1. Dar
pina atunci raporturile vor fi cordiale.
Anul 1372 a insemnat pentru relatiile dintre domnul Prii Rominesti si
Ludovic momentul cordialitatii maxime, cel putin in aparenta. Dovadd lipsa
concomitenta in acest an atit a comitelui de Timis, cit si a voievodului
Transilvaniei, insarcinati amindoi cu comenzi militare in Italia. E destul de
semnificativ faptul semnalat si de Thalloczy in articolul citat, ca amindoi
acesti dregatori, desemnati prin slujba lor la paza hotarului si la conducerea
unor eventuale actiuni militare impotriva Tarii Rominesti, pot lipsi in acelasi
timp pe un rastimp atit de lung. Intr-adevdr lucrul acesta nu se poate intelege
decit in ipoteza unor relatii strinse de incredere si prietenie intre cei doi stA-
pinitori.
0 marturie asupra acestor relatii prietenesti la data aceasta se aflA
si in acel act dat de domn pentru Ladislau de Dobica mai inainte 2 si trimis rege-
lui spre intarire acum 3 . Oare mai trebuie cautate intre datele ardtate in act

trebuie sa subliniem ca ne aflam In fata a doud texte distincte adresate unor destinatari
deosebiti, lucru ce nu reiese din trimiterea de pada din lucrarea lui Zimmermann sau
din Doeumenta V alachorum.
1 Hurmuzaki-Densusianu, Doc., Ii, p. 213.
2 Intr-adeviir documentul se compune de fapt din doua acte: o scrisoare deschisa ce
e probabil redarea actului de dtiruire initial, si care se adreseaza tuturor celor de fatd si Afton,
si o perpeluare a daruirii Incepind cu: Eliarn si continuind cu rugamintea Indreptata care
rege sa Intareasca si sa consfinteasca dania Malta' cum eramus in gralia copiosa domini
nostri Lodowici regis Ungariae D. Aceste cloua parti distincte apartin desigur la clotia momenta
deosebite, fail a se putea preciza daci intervalul dintre ele se datoreste unor turburari treci-
toare a raporturilor dintre domn si Ludovic, sau daca daruirea Insasi nu a zabovit cltva, nepro-
duclndu-se Indata dupi evenimentele (datind din 1369 sau ceva dupa aceea) aritate In
act ca motiv al daruirii, alaturi de credinta pururea (sewer) manifestati fata de donator
si fala de rege. Aceasta accentuare a statorniciei necurmate a beneficiarului implied pare-se
un element temporal de durati In sprijinul acestei presupuneri.
3 Daruirea pomenita In act pare a fi fost facuta mai demult, deoarece printre posesiu-
nile mentionate e si . villa Dogbka s. Daci aceasti citire e corecti Inseamna ca Intre ddru-
irea acestei posesiuni si mentionarea ei sub acest nume, care find Indoiala se datoreste noului
sau stapin (=-- Dobica), a trebuit sa treaca un interval oarecare, afard dacd s-ar admite
cumva ipoteza neprobabila ads acei fit ai lui Barnaba * arfitati ca fosti stapini ai acestor
posesiuni sd fi fost de un neam cu Ladislau si astfel pamtntul acela si poarte acelasi nume.
Ar fi desigur de cal mai mare interes sa se poati limuri data la care a fost facuta dania dintli
a acestor pimInturi, pentru a se lumina originea raportului de vasalitate ce-1 gasim Intre Ladis-

4* www.dacoromanica.ro
52 MARIA HOLBAN 46

ca momente de mare favoare a domnului romin, si unele 1mprejurAri mai cri-

tice pentru aceastd blind intelegere si legate cumva tot de activitatea
fostului ban ?
Benedict Himfy fusese numit in 1370 comite de Sopron in vederea unor
rfueli la granita de vest a Ungariei. Ramineau insa in Banat sotia lui si
fratii lui. Mai la nord, comitatul de Timi era tinut de palatinul Ungariei
ducele Ladislau de Oppeln care lipsea din comitatul sdu din pricina multiplelor
sale atributii. Linitea cea mai deplind domnea deocamdata la granita de vest
a Tdrii Rominesti. Dar cum nici la granita de vest a Ungariei nu a rezultat
un rdzboi in care sd comande Benedict Himfy, peste scurt timp, la prima
vacanta mai importanta, II gasim din nou in Banat in calitate de comite de
Timis. Acest comitat era socotit alturi de cel de Pojon mai mult ca un comitat
obisndit, si mai degrabd ca un fel de marcd sau guverndmint militar de margine
cu un rol militar bine definit. Desigur ca anumite situatii determind anumite
reactii, cad abia numit la 11 noiembrie 1371 comae de Timis, in locul pala-
tinului Ladislau, el reincepe indatd in comitatul sdu (la care se addugau
poate si comitatele de Cara si Cuvin pentru care nu se cunosc titulari in
vremea aceasta) vechiul joc de pinda si de provocare. Acum gasise cu cale
sa purceada pe proprie rdspundere la refacerea cetatii Orsova, sau mai bine
zis la cladirea cetatii noi a Orsovei. E probabil ca Vlaicu s-a plins regelui,
caci in mai (22. V. 1372) regele ii scrie comitelui de Timi in termeni destul
de hotariti : Poruncim credintei voastre sa nu incepeti nicidecum cladirea
cetdtii noastre noi ce trebuie sd se faca in Orsova sau daca ati i inceput-o,
atunci sa incetati, caci aceasta avem de gind sa o facem cu sfatul si chibzuiala
baronilor nostri. Dar lemnele, varul si pietrele puneti voi sa fie cdrate la locul
acestei cetati <dar> cu mai multd clzibzuiald i iscusinfd decit afi Malt Old
acum, pentru ca sa putem desavirsi dintr-odatd (= pe neasteptate) si iute
cladirea zisei cetati . In continuare 11 cheama la intilnirea ce trebuia s aibd
loc cu imparatul Carol de Luxemburg la Trencin. Tonul scrisorii e destul
de ciudat : sever la inceput fata de o initiativa destul de indrazneatd, s-ar
pdrea Ca mai apoi intelege tot restul mdsurii luate lard incuviintarea sa. Ba
i d chiar un fel de aprobare abia acoperita. Cum s-ar putea intelege fraza
cu privire la transportarea cu mai multa chibzuiald si iscusinta sagacius
lau de Dobica i domnul Tarn RomInesti. intr-adevar In actul dat de domn la 15 iulie 1372
se cuprind elementele esentiale ale unui asemenea raport: anume dania unor posesiuni Malta
de donator si credinla (fides) donalarului precum oi pomenirea credincioaselor slujbe moti-
vind aceasta danie (o propter huiusmodi servitia fidelia nobis seinper exhibita;. donatio.
quod servitiis fidelissimis apud nos meruil s). Este drept ca acestui raport i se mai adauga
si alte elemenle ce-i intuneca sensul: anume motivarea subsidiarA a daniei prin legatura
de rudenie cu domnul, precum si rnentiunea ca dania se face o ex parte domnini nostri regis
el nostri pentru slujbele sale militare facute 0 propter fidem Chistianitalis et gratiam serenis-
simi principis Lodowici, regis Ungariae *, credinta care cuprinde In sine pe lInga supunerea
fata de rege i slujba fats de domn, caci acesta adauga : o el cum tantam I idem in ipso Ladislao
percepimus vidimus et invenirnus . . In sfirsit o altA abatere de la regula cunoscutii e spe-
cificarea expresa a dreptului de mostenire a mostenitorului sau mosteniloarei ce ar ramtne In
viap la moartea lui Ladislau (filius ipsius Ladislaus Dobka aut /ilia). Avem aci probabil o
forma deosebita rezultind din Imbinarea elementelor cunoscute cu realitatile din Tara
Romlneasca.
1 Thalloczy, art. cit. (anexa)... mandamus quatenus constructionem castri novi in Orsva
fiendi nullatenus inchoetis, vet si iam inchoasselis, tune obmittatis, quia hoc cum consilio el
deliberatione baronurn nostrorum Iacere intendimus. Sed lignas, cernentum et lapides ad locum
dicti castri sagacius et solertius quam hucusque fecistis facialis deferri ut ex abrupto et cele-
Hier opus dicti castri perficere possimus.

www.dacoromanica.ro
47 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMiNEASCA SI I_ NUARIA ANGEVINA 63

et solertius a materialului pentru cetatea noua, si grija ca aceasta sa poata

fi terminata ex abrupto et celeriter, decit ca o marturisire a unor planuri tal-
nuite? Pare destul de lamurit. Comitele Benedict trebuia sa lucreze pe tacute
in asa fel ca cetatea Orsovei s apart apoi deodata gata. Dar pentru aceasta
trebuia s purceadd cu mai multa. iscusintd. Asupra fondului chestiunii, anume
a constructiei cetatii, regele era de acord. Cetatea Orsova trebuia sa se ridice
cit mai curind pentru a sterge cindva amintirea cruda a insuccesului campaniei
regale din 1368. Dar pind atunci trebuia pastrata buna intelegere cu domnul.
Si de asemenea trebuia sa se ajunga la o normalizare a situatiei din
partile banalene. De pretutindeni soseau plingeri. Cei proscrisi pe nedrept
tidied iar capul. Regele cauta st-i multumeasca pe cei mai multi, recunoscin-
du-le dreptatea. Trei ani dupd despuierea si saracirea .fiilor lui Nexa regele
recunoaste nevinovatia lor in termenii cei mai categorici si le restituie moiile
reluindu-le de la comitele Benedict (la 3 iulie 1372). Alte plingeri sint de
asemenea ascultate. Procese ce pdreau pe veci inchise ii redeschid cdile lor
incilcite. In sfirsit comitele Timisului e trirnis in Italia unde slujeste la oaste
in cursul ultimelor luni ale anului 1372 si in anul urmator. Regele il mai
cheamd sa-i raporteze de mersul luptelor, noul palatin Emeric Lackfy Ii multu-
meste pentru bunavointa aratata fratelui sau Stefan, fiul voievodului i 11
asigura de sprijinul sau (martie 1373). Pentru el orizontul pare sa se insenineze.
In acest timp insa se intunecd orizontul la granita Tarii Rominesti.
In lipsa lui Benedict Himfy corespondenta se poarta cu sotia lui ramasa
la Orsova impreuna cu fiul sau si cu fratii lui Benedict Petru j NicoIae.
Catre sotia si fratii fostului ban se indreapta poruncile regale ; la 16 martie
1373 1 pentru oprirea importului de sare romineasca prin Orsova. 0 saptamina
duip aceea 2 pentru grabnica aprovizionare a cetatii Orsova, in sfirsit la 8 mai 3
pentru cercetarea irnprejurarilor rnirii solului lui Strasimir de catre nobilul
ungur de Macoviste si pentru ingrijirea sa. Se reia clddirea cetatii noi a Orso-
vei 4. Tot atunci ii scrie regele lui Petru Himfy, castelanul Orsovei, sa fie cu
ochii in patru si sd-1 vesteasca de tot ce s-ar intimpla 5.
Parea ca se apropie in sfirsit o noua ruptura cu domnul de peste munti.
In Banat tensiunea crestea tot mai mult. In zadar mai incerca regele sa-i
frineze pe oamenii si, oprindu-i de la confiscari i proceduri sumare impotriva
cnejilor si rominilor banateni socotiti suspecti i despuiati ca masurd prealabila
de prevedere 6. 0 parte din ei.nemaivazind alt scapare fugeau la domnul vecin.
1 Hurmuzaki-Densusianu Doc., 12. p. 213.
2 Szzadok *, 1900. Thalloczy, art. cit.
3 Ortvay, Temesvarmegye Trtinehez..., p. 115.
4 Acum se reia cu Infrigurare lucrul la cetatea Orsovei. Cnejii i nobilii din comitatele
brinatene slut obligati sh dea lucr5tori In raport cu puterile lor, sau cumva cu favoarea de care
se bucurii. Lista acestora (4, Szzadok *, 1900, p. 600) cuprinde i numele unor nobili foarte
puternici cum slut romfnul Dan de Doboz sau ungurii Dominic fiul lui Desew sau Ladislau
fiul lui Gall sau Petru de Macedonia. Unele din aceste persoane revin de mai multe ori cu
numele nobiliar schimbat dupS cum e vorba de vreo mosie sau alta a lor. De exemplu, Mtn-
nim odat pe Dominic fiul lui Desew de Bykamezeu obligat s dea trei oameni, i Indat5 apoi
acelasi Dominic fiul lui Desew de Vosmar obligat sh dea un om. De asemenea Ladislau fiul lui
Gall e numit de Wyoduar clnd trebuie sA dea zece oameni, mai apoi sub numele de Ladislau
fiul lui Gall de Athad trebuie s dea doi oameni... etc. Elementul care permite datarea acestor
lucrari dupd data de 5 iulie 1372 e prezenta (de trei ori) pe aceastil list a lui Joan fiul lui
Nexa reasezat In drepturile sale la acea data.
5 Hurmuzaki, Doc., 12, p. 275, doc. fhr indicarea anului, gresit atribuit de editor
anului 1382 In loc de 1373.
6 Doc. Val., p. 247, documentul din 5 ianuarie 1373.
www.dacoromanica.ro
64 MARIA HOLOAN 48

Lucrurile se inveninau. La rindul lor unii din marii boieri din Tara Romineasca
pribegeau la Ludovic. La 6 iulie 1374 regele cheamd neintirziat din Zolyom
pe Benedict Himfy spre a se sfdtui cu el asupra atitudinii de luat fata de dom-
nul romin, in urma destdinuirilor unor boieri fugiti din Tara Romineascd, pe
care pind atunci regele refuzase sd-i primeascd spre a nu se p,une rdu cu
Vlaicu. Scrisoarea lui aratd o mare nehotdrire. El il cheamd cit mai neintirziat
pe credinciosul sdu iubit, magistrul Benedict, sd vind cit mai iute si nestiut spre
a-I invata pe rege ce s facd : anume ce sd le rdspundd, sau sd-i retind cumva
o sau dacd Vlaicu vodd ne-ar baga vind, cum sd ne desvinovatim de lucrul
acesta, sau ce ar trebui sh le dam lor, caci multe zvonuri ni se spun cu
privire la Vlaicu vodd si la turci ce ne spun ei Ca ar fi aliati. Se sustine chiar
Ca Vlaicu vodd s-ar fi asezat in Nicopol 1. Deci Benedict trebuie s culeagd
stiri despre toate acestea i lsind treburile comitatului pe seama fratilor si
s alerge la rege ajute sd se hotrascd. Cumpana este deci iar inclinatd
de Benedict. Urmdrile aveau sd se vadd foarte curind. La 4 octombrie 2, regele
Ludovic porunceste tuturor ostenilor, nobililor, vasalilor, rominilor i celorlalti
slujitori ai sdi din e districtul Temeskuz s asculte de poruncile magistrului
Benedict ca de ale regelui Insui, facInd prin aceasta slujba build regelui. Precum
se vede e vorba desigur de organizarea unui corp de expeditie cu care urma
comitele de Timi s incerce o incursiune sau un atac fara indoiald impo-
triva cetdtii Severinului 3. Ce s-a Intimplat? A strins oare Benedict pe acesti

I Szazaclok a, 1900, p. 614-615, nam multi rumores ex parte Laykonis voyvode et Tur-
korum quos dicunt esse confederatos nobis proferuntur. Assertur etiam quod Layk voyvoda essel
in Nykapol constitutus a. (Aceste doud invinuiri aduse lui Vlaicu: Intelegerea cu turcii i ase-
zarea sa In Nicopol shit legate de I. Minea (a Cony. lit. I), 1910, p. 1137) in felul urmdtor:
a(Domnul) s-a lnsotit cu turcii acestia i-au cedat orasul Nicopole ca sA-1 atraga de partea lora
Cf. si Urmasii tut Vladislav (In a Cony. lit.* 1916, p. 692). (Sisman si-a pardsit aliaii turci,
apropiindu-se de ceilalti slavi balcanici... Turcii i ei cauta un aliat mai bun si pun ochii pe
Vlaicu). a Ca aliat al turcilor Vlaicu ocupa Nicopolul, Incepind Intinderea tarii dincolo de Dunare.
0 parte a Dundrii de jos impreuna cu gurile ei era In stlipinirea amicului sdu Dobrotici
(Vlaicu e pe cale de a Imparti Peninsula Balcanica cu turcii, chid dispare).
Oare din spusele boierilor se pot trage asemenea concluzii? Ni se pare cd avem a face aici
cii douA chestiuni deosebite: a) o intelegere realA sau inchipuita cu turcii In sensul ajungerit
poate la un modus vivendi devenit necesar In urma refuzului lui Ludovic de a participa la lupta
Impotriva lor ; b) prezenta lui Vlaicu la Nicopol. Informatia e mult prea laconica pentru a
putea sti sensul exact ce trebuie dat cuvintului a constitutus *. S-ar 'Area cA ar corespunde
aid cu: stabilit. Este vorba cumva de cetatea Nicopol dih Bulgaria, si deci trebuie sS ne
gindim oare la o urmare a vechilor rdfuieli cu tarul tirnovean, complicate poate cu certurile
dintre Sisman i fratii (si rivalii) sAi, certuri In care a putut sA se amestece i domnul vecin,
dind ajutorul sdu vreunuia din dusmanii dusmanului sAu? S-ar putea chiar ca In aceste con-
flicte sd fi fost amestecati i acei turd pomeniti mai sus si ca intelegerea sA aibA deci un sens
foarte restrIns. Dar s-ar mai putea sa fie vorba aid de Turnul, sau Nicopola mica, si informatia
de mai sus sa insemne doar cA domnul s-a asezat lingd Dundre spre a fi mai aproape de turd (?)
si mai departe de oamenii regelui Ungariei. In tot cazul piffle unor boieri dusmani, fugiti
din tail nu sint un element sigur care sa poatA fi folosit pentru construirea unor teorii de
felul celor enuntate mai sus.
2 Hurmuzaki, Doc., 12, p. 218.
3 Se prea poate sa existe i o legAturd Intre aceastA incercare a regelui l situatia
creatA prin indemnul papei de a porni mult trImbitata cruciadd menitii a pune stavilA InaintArii
turcesti. S-ar fi repetat Inca o data procedeul folosit de rep In 1365 contra Vidinului, Indreptat
de astA data contra domnului romin. Inca* din mai 1373 papa scria arhiepiscopului de Strigo-
niu precum i episcopului Transilvaniei poruncind excomunicarea celor ce ar vinde arme turci-
lor, rominilor schismatici, sau altora ce le-ar duce turcilor. Zvonul despre o intelegere a lui
Vlaicu cu turcii putea fi folosit pentru reluarea vechilor socoteli cu domnul romin sub apa-
renta unei expeditii Impotriva turcilor.

www.dacoromanica.ro
49 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMiNEASCA. SI UNGARIA ANGEVINA 65

luptdtori, majoritatea romini din regiunea aceasta aa de apropiat de

Oltenia, spre a-i arunca impotriva Tarii Romineti, i ce izbinda a avut?
Judecind dupd tacerea care a invaluit aceasta misiune data fostului ban,
credem cd ea nu a avut nici o implinire. Intr-adevar, dupd cum vom vedea
indatd, succesul unei asemenea actiuni de cucerire a Severinului se datorete
lui Nicolae de Gara i nu lui Benedict Himfy. De altminteri intre anii 1375
1378, Benedict Himfy pare a fi in dizgratie nemaiprimind nici o dregatorie.
Ba chiar unele procese i pricini impotriva lui socotite stinse se redeschid din
non. Plingeri inabuite pind atunci de prezenta atotputernicului baron rasund
acuma cu mai putind teamd 1 Ceea ce e mai gray e cd planul nutrit de
Bpnedict de a cuprinde Severinul era sa fie incercat acum de altul i cu un
succes real dei vremelnic, Vara sd se rosteasca macar numele fostului ban al
Bulgariei. In 1376 intilnim un ban unguresc al Severinului, loan Treutel2.
Tot atunci, intr-un act de danie intocmit hi iunie 1376 3 pentru rominii
Surian, Bogdan, Dumitru, Toma i Blasiu, fiii lui Raicu ce s-au distins in lup-
tele impotriva sirbilor i bulgarilor, sint mentionate i cele penlru redobindirea
Severinului. Deci in 1375 sau 1376 (iunie), Severinul fusese recitigat de la
Vlaicu i s-ar pdrea cu totul ciudata tacerea cronicei lui Joan de Tirnava asupra
acestui succes al lui Ludovic, dacd intr-adevr s-ar dovedi aceast tacere.
Dar realitatea este alta. Cronica lui Joan vorbete de aceastd actiune, singura
actiune izbutita impotriva lui Vlaicu, dar o confuzie voit de autor i o citire
neatenta a cercetatorilor au confundat aceasta relatare cu relatarea celorlalte
expeditii, sau mai bine zis a dublei expeditii a regelui i a voievodului Nicolae
in 1368. Ca o incununare a acestor incercari neizbutite, cronicarul infatieazd
izbinda banului de Ma6va fail vreo tranzitie mai vizibild decit o frazd banald
asupra schimbdrii soartei. Indata dupd cuvintele asupra leului voievodului
Nicolae smuls cu mare lupta din miinile rominilor i dus in Ungaria la mnds-
tirea fericitei fecioare Maria din Strigoniu spre a fi ingropat * (cuvinte ce con-
stituie de fapt concluzia reald a acestui episod) urmeazd fraza : in sfirit
apunind 4 aceast impotrivire a soartei nenorocite i indreptindu-se iar norocul,
Nicolae de Gara, banul de MaCva bdrbat vajnic i razboinic... trecind aceastd
armat regeascal peste Dundre pe nite luntri intarite cu turnuri i metereze
impotriva atacurilor luptatorilor i sagetatorilor aceluiai Vlaicu voda, care
aruncau ploaie de sgeti, dumanii, luind-o la MO s-au risipit ca fumul, i
restul intregii armate a intrat in tara Severinului i au ocupat-o. *i atunci
regele a ridicat mai intii acolo cetatea Severinului i dupa Ova ani, prea
puternica cetate braoveand, numit Bran, ling hotarele Tarii Romineti,
i inzestrind-o cu oaste bine inarmatd, cu 4 briganti * i balistari englezi i-a
tinut pe seama sa paza cetatii8. Textul e destul de clar o data ce se
observa punctul de sudurd. Dar ce e mai interesant e cd i aici in partea
finald, cronicarul 5 incearca s acopere ceva : anume ultimul insucces al

1 Cf. plingerea din 1377 a nobilului de Lypthovia deposedat de mosia Sosdea de ctre
Benedict Himfy (Ortvay, op. cit., p. 135).
' Hurmuzaki, Doc., 12, p. 236.
3 Doc., Val., p. 265 (regest), textul In Studii qi documente, XII, p. 275.
4 accidente ( = occidente).
5 Dupd aratarea celor de mai sus Intelegem de ce In ordinea cronicii amintite, croft-
carul asazd expediliile Impotriva Tarii Romlnesti dupS data de 1372, a Incoron'arii lui
Ludovic ca rege al Poloniei. CAci el se refer-A la evenimentele din 1375 sau 1376 In leg:null
cu trecerea Dumirii efectuat5 de Nicolae de Gara. Acesta a fost ban de Mzva pfrul la nurnirea sa
In functia de palatin. In arnbele aceste calitMi putea conduce aceste operatii. Povestirea Impre-

www.dacoromanica.ro
66 MA RIA HOLBAN 50

regelui privind tot Severinul. Caci izbinda fusese de scurta durata. In

toamna anului 1377, regele pomenind de moartea lui Petru Himfy in lupta
impotriva Tarii Rominesti se abtine de la mice precizare in legatura cu rezul-
tatul acestei actiuni militare 1, semn Ca aceasta nu a avut un sfirsit norocos.
Dovada cd este asa e c banul de Severin pomenit in 1376 Joan Treutel
(ruda cu Nicolae de Gara) nu mai e pomenit niciodata dupd aceea in aceasta
calitate, iar regCle e ferm hotdrit sa porneasca la lupta impotriva Tarii Rominesti,
dupd cum marturiseste el insusi brasovenilor, desigur nu numai in scopul de
a muta vama dintre Transilvania si Tara Romineasca mai la indemina braso-
venilor, ci pentru a redobindi cetatea Severinului. Credem cd doar de cetate
si de o portiune numai din teritoriul ei putuse fi vorba si in 1375 (sau 1376)
cind fusese cucerita i nicidecum de toata Oltenia 2, cum cred unii istoaci
referindu-se la evenimentele gresit intelese din 1368.
Cu venirea lui Nicolae de Gara ca palatin in 1376, probabil indata dupa
succesul sau la Dundre i cu evenimentele din anul urrnator, rolul lui Benedict
Himfy pare incheiat la granita de sud-est a Ungariei. Acum e din nou numit
comite de Pojon in legatura cu imprejurarile din vest (1378).
Mai bine de zece ani, de la prima sa numire ca ban al Bulgariei i pind la
ultima lupta a Severinului, legatd de numele lui Nicolae de Gara i poate de
amintirea fratelui sat' Petru, cazut in 1377 desigur tot in lupta aceasta, dar de
asta data pentru incercarea de a 'Astra cetatea vremelnic cucerita, soarta lui
Benedict Himfy se impletise cu destinele Tarii Rominesti. 0 cumpand dreapta
restabilise de fiecare data echilibrul tulburat cu indaratnicie de acest dregator,
asemenea acelora ce urmriserd in 1330 cucerirea Tarii Rominesti. Rolul sau
in Banat e cunoscut in tot acest timp prin urmarirea deposedarilor abuzive facute
de el in folosul sat' si al fratilor sai.
In concluzie, cum poate fi caracterizat rolul lui Benedict Himfy in legatura
cu Tara Romineascd i cu rominii ? Desigur cd dacd privim istoria in liniile ei
mari acest rol nu poate fi socotit ca determinant, caci actiunea lui nu a putut
schimba premisele date, dar a putut accelera concluzia ce avea s fie tras.
Pentru Banat el rmine o figura' aproape simbolica a marelui baron din vremea
lui Ludovic angevinul, cu tot ce poate s insemne aceasta pentru viata populatiei
asuprite. Iar pentru Tara Romineasca actiunea sa reald de invrajbire impotriva

und a expeditiilor nereusite din 1368 si a izbinzii In sfirsit obtinute, desi vremelnic, Impotriva
lui Vlaicu, este tin arty iciu care permite cronicarului sti atenueze efectele infringerii din 1368.
Despre uncle evenimente socotite putin glorioase nici nu mai pomeneste. Astfel nu spune
nici un cuvint de ocuparea Vidinului de Vlaicu si de Imprejurilrile reinstalArii lui Strasimir.
Aceasta recunoastere a falimentului politicii lui Ludovic In Balcani este InfAtisatS ca o
mAsurA limn de rege cu bucurie cum gaudio (cap. XXX IV). De cite ori cronicarul trebuie
sA arate imprejurfiri potrivnice cautA imediat un element care sA permitS acoperirea sau mini-
malizarea lor. Cind aminteste de furtul pecetii mari regale In expeditia nenorocit de la Ozora,
el se grAbeste sA adauge cS regele nu s-a prea tulburat (minime curavit), ci a pus s I se
facd altd pecete autenticA cu care a IntArit toate privilegiile sau actele ce fuseserS date sub
pecetea pierdut (cap. XXXIII). Chid a fost vorba de Inchinarea lui Alexandru Basarab
cronicarul a adSugat CS acesta a rtimas credincios regelui pitnA la moarte, fapt infirmat de
InsSi proclamarea de razboi a lui Ludovic din ianuarie 1365. Caracteristicil e i atitudinea fats
de pierderea Moldovei. Deci spusele sale trebuie supuse unui control nelncetat, nu in sensul
cal el ar inventa, ci mai degraba ca ar potrivi lucrurile, si nu ar spune chiar tot.
1 Hurmuzaki-Densusianu, Doc., J. p. 248.
2 Cf. Hman, Gli Angioini, p. 387. Regele Ludovic cuceri cetatea Severinului, cuprinse
tot banatul cu acelasi nume si respinse pe voievodul Vlaicu dincolo de OW Olt. Cf. si St. Pascu,
Contribuliuni documentare la Istoria Romlnilor tn sec. XIII i XIV, Cluj, 1944, p. 37, nr. 126.

www.dacoromanica.ro
61 RAPORTURILE IIINTRE TARA ROMiNEASCA SI UNGARIA ANGEVINA 57

domnului ei, asa cum rezultd din cercetarea atenta a izvoarelor, pare sa repete
Inca o data actiunea interesatd a invrajbitorilor din 1330. Daca vom fi reusit s
aratdm care a fost rezultatul adevarat al campaniei din 1368, sortite unei duble
infringeri, atunci acest paralelism, 1330-1368, apare si mai evident. Sint in
istorie unele constante ce se impun impotriva tuturor incercdrilor de a le nesocoti.
Desigur Ca acelea0 raporturi trebuiau s clued si mai apoi la actiuni asemand-
[Dare, dar aparitia unui factor nou, acela al turcilor la Dundre, avea s schimbe
in curind datele problemei i s impund tarilor romine alegerea cumplitd
intre tagaduirea fiintei lor, fie in forma catolicd, ori In cea turceascd, sau
acceptarea cumpenii neincetate a unor primejdii mintuitoare.

BENEDICT HIMFY I ROMINII MARAMURESENI

Se cunoaste rolul de seamd al banului Bulgariei in evenimentele ce au pre-
cedat si au urmat conflictul dintre Tara Romineascd i Ungaria lui Ludovic pe
vremea lui Vlaicu voda. Se poate urmari de asemenea activitatea acestui baron
cotropitor in realitalile lumii banatene. Dar daca vom cercela activitatea sa
de prin anii 1361-1362, cind lb afldm tinind comitatele Satu Mare, Maramures
di Ugocea, 11 vom gasi arnestecat si in imprejurdrile privind pe rominii maramure-
seni. La 15 iulie 1362 in calitate de comite de Satu Mare si de Maramures, el
conduce o expeditie militard la care mai participd i rominii cetatii regale iria
din Zarand dar a cdrei destinatie precisa nu se cunoaste, cunoscindu-se in schimb
mai bine cea din anul urmator indreptat impotriva lui Carol al IV-lea, cind
Benedict poartd titlul de comite de Pojon. Faptul cd in 1361 se and simultan sub
conducerea lui Benedict Himfy trei comitate, asa cum s-a vdzut, indreptateste
intrebarea dadi nu a luat cumva parte si la vreuna din acele expeditii spre
Moldova de care pomeneste arhidiaconul Joan de Tirnava in cronica sa 1.
Nu stim ce amestec va fi avut Benedict Himfy in ajutorul dat de rege cre-
dinciosilor sdi din Moldova impotriva voievodului Bogdan din Maramures, al
carui ecou e pastrat in documentele maramuresene inca din anii 1349 si pind in
1365, cind se ajunge la o lichidare prin confiscarea bunurilor lui Bogdan si
atribuirea lor fiilor voievodului Sas, retrasi definitiv din Moldova, de la stapI-
nirea cdreia Ii luaserd orice nadejde.
In aceste lupte purtate intre credinciosii regelui i maramuresenii voievo-
dului Bogdan un rol important I-a avut Dragos fiul lui Giula, impreuna cu
tatd1 i fratii si ramasi neclintiti in supunerea lor fata de regele Ungariei si
alungati de aceea de pe moiibe lor din Maramures de cdtre rudele i parti-
zanii voievodului Bogdan, in frunte cu tefan fiul lui luga 2, fratele voievodului
rominilor din Maramures, Joan (fiul lui Iuga). In septembrie 1349, din Bistrita,
regele Ludovic porunceste sd fie iar pusi in stdpinirea acelor mosii. Dar privi-
giul regal in aceastd privintd se da tocmai in octombrie 1355 3. Cinci ani dupd
1 Ed. Schwandtner, cap. XXX IX. De Diversis regis Lodovici expeditionibus et pietate
et ceteris virtutibus eiusdem. Item fere singulis annis velin guolibet anno movit exercitum contra
aemulos et rebelles et saepius contra Rachenos et Moldavos, omnimodam diligentiarn adhibendo... etc.
2 In text: Iga.
3 Urmiirirea cronologicS a acestor acte aduce unele nedumeriri: In sept. 1349 i Stefan
fiul lui Iga e ardtat a fi azut in nota inf idelitatis prin aderarea sa la actiunea lui Bogdan
(I. Mihalyi, Diplome Maramuresene p. 27). Totodattl mai este Invinuit de prigonirea rnara-
muresenilor ce nu s-au ahlturat actiunii lui Bogdan. Dar In 1353 la porunca regelui se face
hotilinicirea mosiei Kohnya a credinciositor seroienfi ai regelui, romtnii tef an si loan fiii
romlnului Iuga si se pomeneste de hotarul comun cu mosia unchiului lor voievodul Bogdan.

www.dacoromanica.ro
68 MARIA HOLBAN 62

aceea, la 20 martie 1360 regele ddruieste lui Drago si fiilor sdi, printr-un privi-
legiu regal, noud mosii rominesti in Maramures, ajnintindu-si de credinta aces-
tuia si de strAlucita vrednicie a slujbelor sale credincioase, si mai ales de sluj-
bele fAcute in multe treburi si expeditii ce i-au fost date in seamA si incredintate
dar mai ales o in restaurarea fdrii noastre moldovengti readucind la credinfa stator-
nicd cu grijd neobositd i purtare de grifd neadormitd, potrivit cu iscusita sa virtute,
pe milli rorani ce se rdsculaserd fi se abdtuserd de la calea credinfei #. Este probabil
cd si aici actiunile pomenite in 1360 sd fie mai vechi si ca toatd aceastd activitate
in restauratione terrae... Moldovanae sd trebuiascd sd fie impinsd mai inainte,
adicd intre anii 1355 si 1360. Este deci de la sine inteles cd intre data acestei
restaurdri (1360? sau si mai de vreme) si data privilegiului solemn 1 prin care
regele conferd fiilor lui Sas mosia Kuhnya a lui Bogdan voievodul (2 februarie
1365) se vor fi purtat sau incercat acele actiuni impotriva moldovenilor de care
pomeneste cronica arhidiaconului loan de Tirnava. In consecinta rolul ce-i
putea reveni in aceste imprejurdri lui Dragos fiul lui Giula, ca element principal
in actiunea de atragere sau mentinere in supunere a rominilor din Maramure si
eventual din Moldova, nu putea fi trecut cu vederea. Si totusi vedem cd in
anii 1361-1362 ordsenii din Baia Sprie si Baia Mare pornesc dupd toate pro-
babilitAtile cu asentimentul si sprijinul comitelui de Maramures si de Ugocea,
Benedict Himfy, o actiune de ponegrire in fata regelui a lui Dragos, fiul lui Giula,
invinuindu-1 de tot felul de samavolnicii 2 ce trebuiau sd atragd dupd ele sane-
tiunile cele mai grave. Actul ce contine aceste acuzdri nu este datat. Acuzdrile
sint lipsite de precizie si par a se sprijini mai mult pe unele declaratii atribuite

Iar In privilegiul regal, dat In aceastd privintd In iunie 1360, acel Stefan fiul lui Iuga e
numit: iubitul nostru voievod de Maramures (ibidem, p. 45) si se amintesc acolo credin-
cioasele slujbe vrednice de laudd ale voievodului Stefan si ale lui Ioan, fiii lui Iuga. Trebuie
oare sd vedem aid o Intrerupere a actiunii acestor s necredinciosi si o Intoarcere
vremelnic5 a lor7 sau cumva e vorba rrumai de o schimbare In politica regelui fatt de
ei, ldslnddescbisd calea Impbcdrii pentru cei ce ar dori-o? Poate cil trebuie pus
In legaturd acest fapt cu fraza privilegiului din 1360 asupra rolului lui Drago In readucerea
la credinta a rominilor rdsculati. Cum privilegiul amintit pomeneste de tntreaga activitate a
lui Dragos, el o cuprinde desigur si pe aceea dinainte de 1353, clnd fostii rdzyrdtiti apar In
documente ca slujitori credinciosi.
1 Este probabil cd si aici sd se fi scurs un interval destul de apreciabil Intre ddruirea
filcutd si Intocmirea privilegiului regal de ddruire. Actul nu este publicat In extenso, ci
doar Intr-un regest ce lasd unele nedumeriri In privinta legaturilor de familie ale bene-
ficiarului.
2 Doc. Val., p. 157 (1361-1362).
Nobili et sapienti afro rnagistro Benedicto filio Heem comitt de Marmorossio et de
Ugatzha iudices, civesque et iurati de Rivulo Dominarum et de Medio Monte paralum in
omnibus famulatum. Scripsimus nobilitati vestre in registro quodam quad Dragus Olachus
eliam manifeste et protervo modo iactavit se cum amicis suis de mullis excessibus el illi-
cilis actibus predatoribus, quad et variis spoliis equorum ablationtbus el homicidis mullorum
hominum de nostris reum fore et rationabiliter incusatum, imo quod eliam dixerit idem
Dragus, quod nullus alter preter eum et suos amicos deberet .de talibus maleficiis incusari,
sed quia scripsistis nobis, quod ipse Dragus dum obiceretur sibi talia coram domino nostro
rege negasset, dabimus et dedimus vobis unam credenliam ad dictum dominum nostrum regem
omnia, in quibus vobis dictum Dragus annunciavimus, ad /idea: nostram veram ' esse et
sine simulatione petimus gratiose quad ea sicul dedimus vobis in legistro, ** contra dictum
Dragus domino nostro regi in persona nostra velilis perpalare.
Nobili et sapienti viro magistro Benedicto 1 ilio Heem comiti de Marmarosgo et de
Hugacz presentetur.
* corect: vera.
** corect: registro.

www.dacoromanica.ro
53 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCA. SI UNGARIA ANGEVINA 69

piritului. Singurul lucru care reiese cu destulA claritate e faptul c acest Drago
mai fusese invinuit in fata regelui de asemenea fapte i cd atunci tgAduise cele
ce i se pusesera in seamd. Scrisoarea orAenilor cdtre Benedict Himfy avea ca
rost s aducd o confirmare a celor spuse atunci. E deci foarte fireascA prezumtia
cA cel care adusese invinuiri lui Drago in fata regelui s fi fost insui comitele
de Maramure, Benedict, i c aceastA scrisoare sa fie trimisd ca rAspuns la ard-
tarea insuccesului su din lipsa de dovezi sigure. Manevra aceasta ins nu a
reuit, Drago, fiul lui Giula, continuind i mai departe sd se bucure de increderea
regelui. Poate Ca la aceast nereuitA a actiunii orAenilor din Baia Sprie s fi
contribuit i faptul cd scurtd vreme dupd accea, Benedict este numit comite de
Pojon, in care calitate Ii afldm atestat documentar in vara anului 1362.
-Cunoscind felul de procedare al viitorului ban al Bulgariei, rAmine desigur
bnuiala CA in pira adusA impotriva lui Drago, trebuie cautat in primul rind
inspiratia comitelui de Maramure, Benedict.

R BO HPOCY OB OTHOIIIEHHHX MEHVIY BAJIAXHER

H AHIRYIICROPI BEHITHER
(POJIb BEHEraHRTA n4Mni4 B BH,AHHCROM BOHPOCE)
(HPATROE OVEMAHVIE)
B HacTomnem oqepite o6cyamaeTcH Bonpoc o6 oTHomemagx memgy
BiratiHy H BeHrepcHoi/ HopoHot1 H BEMBJIHeTCH HOCJICHOBaTCJII3HOCTI3 HOJIH-
TRIM pymuncHoro rocnogapH, a TaHme pentalomaH pm", 6aHa Boaraprem
BeHeHHHTa riumpH B paBBITTRII aTFIX OTHOBIeFIHR. YHaaMBaeTCH Ha CHIMED
Mengky comaimem, ocemao 1366 r., 6oarapcHoro HamecTHHgecTaa H TeM HaH
6Lin HOCTFIPHyT onodus vivendi c Ba.ilameHmH mei-1wpm. RoHcTaTHpyeTcH,
gTo 10 oHTH6pH 1366 r. ynte cyalecTsoaano cor.Hameime. AHanua ero npeg-
nonaraemmx yCJIoBnll geaaeTcH Ha OCHOBaHHH HHCI3Ma Hopoan OT 10 oHTH6pH
1366 r., a TaHnce Ha OCHOBaHHH TeucTa npnaHaerHff, noma,HosaHHha rocno-
gapem HUITeJIHM Epamosa 20 cmaapn 1368 r., H HoTopom BaatiHy HOCHT
THTyJI rocnogapH Banaxnu H 6aHa CesepuncHoro, 6ea THTyaa repgora (Dare-
pamcnoro, HoTopiail dimrypHpyeT TORERO B HaHIIHCH Ha IletiaTH, a He B camom
TexcTe 1:koHymarra H COOTBeTCTByeT OTHOLLICHHRM 1369 P., 6ygyiu4 BHOJIHO
HgeHTHileH TIITYJIy B TeHeTe naTHHcHoro anTa BOeBOALI OT 25 Hon6pg 1369 r.
Pam:imam oTHomermil !Amu BanaxHeft H BeHrpHeit JhonoallHa yna-
saHo B CBFICH c o6unlm nonomeHmem Ha I0t0-BOCTOHe EnpOHM H c naaHamu
HpecToHoro Hoxoila, ncno.nbayemram JII0HOBHH0M B CO6CTBeFIHMX geaHx.
Cor.namerme merHu gapem H munepaTopom BecHott 1367 r., HoTopoe memo
HaaaTEcH HarIpaBJICHHLIM HpOTHB HOpOJIH, HBJIHeTCH nonTaepHtnenHem 6aH-
RpOTCTBa BeHrepcHoil HOJIHTHISH aRcnaHcHn Ha ioro-HocToH H uponana num-
TRIM HHHOJIae ROHM, ampaalure.na BTOR HOJIHTHHH.
IlpHxog H BRaCTI1 napTHH cembH jlanclan c gHameTpaamio-npoTHaono-
ROHCHOR noaHTHgecHoft opHeHTagueft, BeAeT Ba co6og BpemeHHoe yganemle
6oarapcmix 6aHon BeHegHHTa ri HeTpa 11114H, cTaHaeHHHHos 6hunnero
naaaTHEa. Ora Hte HOJIHTHHa npHaogHT 1 mapTa 1368 r. H orpanHgemgo
BJIaCTH 6o.nrapcHoro 6ana, norga BHOBI) 6LIJI HasHallen &mama 6aH BeHe-
WIRT. OH yme He camocTonTezeH, HR B TOM, HTO HacaeTcH BOCMOHMOCTH
BoopyHtemioro BLICTylljleHLIH, RH B CHOY'S HUIOCMACTBOHHIAX cHomemisix C

www.dacoromanica.ro
60 MARIA HOLBAN 54

aaaarucHmm rocnogapem. B cyuolocTu, oil ;:toanteu 6bIJI nocbmarrb Hee cam&

coo6inemui tlepea HopoaeHcHoro nocaa.
HO 6parbam l'Hm(DH ygaercH IICItyCHO BOCII0J11,30BaTbC11 cayxom 0
nocblaHe napem Ha TbipHoabl 7 HoeHmax oTpngoa c 7 6ogpamH c neamo
noTpe6oHaTb, Tro 6bI HanamcHlift rocnogapb BbICTaBI4JI CO caoeft CT0p0HbI
3-4 pymbHicHHx BOeHHIAX oTpnga. OnpegeaeHme Totnioti gam 3TOPO micbma
OT 4 1410JI14 H caHtleHHe ero C OTBeTOM Hopomi OT 17 }Hoag npommaioT user
Ha aapomgemle HoHdimmwra, npHaegmero H gaotiHomy nopamemmo Hopong
aHmyticHoti giniacTm4. 146o, Han caegyeT 143 HpHTHgecnoro aHaanaa goHy-
MeliTOB ,a TaHme H 143 nogrracoaaHHoil XPOHH1111 1403H3 Tb1pHOBC1101`0
(H101110J1J10) Halt noxog TpaHcHabBaHcHoro HoeHogbi HHHoaae npoTHB Hpe-
110CTI4 gbilvi6osuum, max u noporteeocas apmus I, nbunacutaszcs nepetimu
gyuaa fi Ceeepuue, noTepneaH noaHoe nopameHHe. B geticTauTeabHoCT14,
yeTanoaaeHme ounAoinimx AaT gag HeliOTOpLIX goHymeHTort, clia.HTHiTecHH OT
1366 r. (15 ceHTH6pH 14 12 Hog6pg 1366 r.), H oTHecemmix II 1368 r.,
BHeCJI0 HeHCHOCTb B Honpoc 06 DTOM noxoTke.
B HoHne 1368 r., Bcaegunme 110Hecetnior0 mecToktor0 nopameHHH,
60J1I'apC110e HaMeCTHI4tIeCTBO ocTaeTcH 6e333111HTHLIM. A01{333TeJIbCTBOM aToro
FIBJIHeTCH IIHCbM0 Hopoaci OT 4 geHa6p14 1368 r. Tax 06%HcHneTcH BaHHTHe
BHgHHa rocnogapem Baatiny B Hatiaae 1369 r. Hpegnoaaraemomy OTBOeBbI-
BaHH10)) B14)114113 1{0p0J1eM npoTHHopegHT M4CbM0 OT aHrycTa 1369 P., ItOT0-
prim II0p0J1b OT3hIBaeT HeTpa Fmnfly, maeinag ero o6 yCJIOBILFIX BOCCT3H0B-
amnia CTpaugrmHpa, Haft Haccaaa nog nopytuneabcTHom Baagny. Coraa-
meHme 1.369 r. 1113HBO11HT H HOBOMy (tawny oTHomeinift megigy JliogoBHHom
H rocnogapem BaaaxHH, Tenepb yme repnorom cDarapamcHum. 3TOT 4333HC
gocTilraeT 14yJIBMHHaIII4OHHOPO nymtTa B 1372 I% Ho yme HecHoit caegym-
'Hero roga OTHOHICHH11 BHOBb 060capli 10TCH, TITO ripHHogwr H Tomy, =ITO
aeTom 1374 I% HOp0J1b BbI3bIBaeT BeHeI1111{Ta gag Toro, tiT06b1 11p1411/3Tb TO
Hau HHoe pemeime B CBH3H C HOBEIM noaomeHHem, Comm:Hum/Ica 6aarogapa
6eITTBy OT BaaRny H Hopomo HeliOTOIMAX 6onp, npHHecnnix HaaecTHe 0
6ygTo 6bi COCTOPIBIlleMCH (?) coraameimm C TypItaMH. HoHHAHmomy nonbrrHa
BeHegnivra nposecTH oceHmo 1374 r. BoeHHylo onepaHnio noTepneaa Heygagy.
C 33MITI4eM B 1375-1376 rr. CesepHHa HHHonae l'apcHnm npenpainaeTcH
poab BeHegHwra FI4M1/11 B 1K143HH BaaaxHH.
B xoge Hccaegosam4ft aaTparkmaioTcg HeHoTopbie meartHe Honpocia, Han
HarlpHmep, oTomgecTriaeHHe TainicTueHHoro 3oatinyxa c Amegeem CaBoticHHm,
o6cymgeHHe Cy111eCTBOB3H1111 upegnoaaraemoft gotrepH HHHoaan AaencaHgpy,
EaHcaaem, HteHEI JlagHcaaaa OrmeabHcHoro, a Tamite 14 o6cymgeHHe
npegnoaaraemoro nopy=nrreabcTaa go6poTr4t1a aa Orpammympa B 1369 F.,
geotiHan opHeHTanug 6oarapcnoro HamecTmviecTHa c ero griymil negrpamH,
BHAHH H Op1110Ba. 14 T. A.

CONTRIBUTION A L'ETUDE DES RAPPORTS DE LA VALACHIE

ET DE LA HONGRIE ANGEVINE ET DU ROLE DE BENOIT HIMFY
DANS LA QUESTION DE VIDIN
(RESUME)
La prsente etude met en evidence l'unit parfaite de la politique du prince
de Valachie, Vlaicou, dans ses rapports avec la couronne de Hongrie, tout en
soulignant le role capital, pour revolution de ces rapports, du ban de Bulga-

www.dacoromanica.ro
Z5 RAPORTURILE DINTRE TARA ROMINEASCA I UNGARIA ANGEVINA 61

rie, Benoit Himfy. Elle tablit l'existence d'un lien entre la creation, en septembre
1366, du banat de Bulgarie et l'adoption d'un modus vivendi a l'gard du prince
de Valachie, par suite du sjour du roi en Transylvanie. L'existence d'une entente
est chose constate en octobre 1366. Les conditions probables sont analyses
au moyen de la lettre du roi, du 10 octobre 1366, ainsi que du privilege commercial
accorde par le prince aux habitants de Braov, le 20 janvier 1368. Le titre sous
lequel le prince est design dans le texte du privilege est celui de Prince de
V alachie et Ban de Severin sans nulle mention d'une qualit supplmentaire,
de duc de Fdgara, qui ne parait que dans la legende du sceau, postrieure h
n'en pas douter au texte en question.
L'volution des rapports entre la Valachie et le roi Louis de Hongrie est
determinee par la situation generale du Sud-Est europen et les plans de croi-
sade, exploits par le roi a son profit. L'accord entre le tsar de Bulgarie et l'em-
pereur de Byzance, au printemps de l'annee 1367, accord pouvant sembler dirig
contre le roi de Hongrie, entraine la chute du palatin Nicolas Kont, responsable
de la politique d'expansion balkanique voue a l'chec.
L'arrive au pouvoir du parti des Lackfy, adversaires de cette politique,
carte pour le moment de leur poste les bans de Bulgarie, Benoit et Pi rre
1-limfy, creatures du palatin disgraci. Le rtablissement du ban de Bulgarie,
Benoit Himfy, le ler mars 1368, se ressent d'une certaine mfiance a son egard.
Les documents le montrent tenu en laisse par le roi et le nouveau palatin, tant
en ce qui concerne ses demandes de troupes et l'tendue de son autorit sur les
forteresses dii banat de Bulgarie, que ses communications au prince de Vala-
chic, qui ne peuvent se faire que par l'entremise d'un envoy special du roi.
Mais les freres Himfy russissent a tourner habilement ces difficults en fai-
sant jouer la menace de l'envoi de troupes bulgares par le tsar de Trnovo pour
rclamer l'envoi de troupes roumaines de secours.
Le rtablissement de la date veritable du rapport de Pierre Himfy
4 juillet 1368 qui permet sa mise en regard avec la reponse du roi, du 17 juil-
let, claire singulirement la gense du conflit qui aboutit a la double dfaite
du roi. L'expdition du voivode de Transylvanie, crase devant la forteresse
de Dimbovitza, aussi bien que l'arme royale, essayant vainement de forcer le
passage du Danube, essuyent une cruelle dfaite, habilement deguise par le
chroniqueur officiel, l'archidiacre Jean de Tirnava (Kaktillo, mais qui ne
resiste pas a l'analyse critique du texte, ainsi qu' la mise au point de deux
autres documents de l'annee 1366 (du 15 septembre et du 12 novembre) dates
a tort comme tant de l'anne 1368 et portant la plus parfaite confusion dans
la chronologie de l'expdition. La lettre du roi, du 4 dcembre 1368, permet de
mesurer toute l'etendue du dsastre par l'aveu que le banat de Bulgarie se
trouve priv de defense. Ceci explique parfaitement l'occupation de Vidin par
le prince roumain en janvier-fvrier 1369. La prtendue o reconquete de Vidin,
par suite d'une campagne victorieuse du roi, est contredite par la missive qu'il
envoie A Pierre Himfy l'informant des conditions du rtablissement de l'an-
cien Tsar de Vidin comme vassal du roi sous la garantie du prince roumain.
La reconciliation de 1369 determine une nouvelle phase des rapports entre
le roi de Hongrie et le prince de Valachie., pourvu maintenant du duche de
Fagara. Cette cordialit atteint son apogee dans la seconde moiti de l'anne
1372. Mais au printemps suivant, les rapports s'aigrissent et, en t, le roi appel-
le aupres de lui le comte de Timi pour l'aider a prendre une decision au sujet
du prince, denonce par certains boiars de son conseil, refugies en Hongrie, de

www.dacoromanica.ro
62 MARIA HOLBAN 56

s'tre abouch avec les Turcs. Une tentative d'action militaire, prpare par
Benoit Himfy a la fin de cette mme anne, semble avoir t voue A l'chec.
A la suite de la prise de Severin par Nicolas de Gara, en 1375-1376, et de la
demi disgrace de l'ancien ban Benoit, son action sur les destines de la prin-
cipaut roumaine prend fin.
Certains problmes de detail sont galement abords au cours de cette
etude, tels par exemple l'identification du mystrieux Zoaykuch avec Amde
de Savoie, la discussion de l'existence suppose d'une troisime fille du prince
Nicolas Alexandre, nomme Elisabeth et marie au due Ladislas d'Oppeln, la
garantie, vraie ou fausse, de Dobrotitch au rtablissement de Strasimir, en
aofit 1369, la double orientation du banat de Bulgarie, avec ses deux centres,
Orova et Vidin, etc.

www.dacoromanica.ro
 DREPTUL DE STRAMUTARE AL TARANILOR
IN TARILE ROMINE
(PINA LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XVII-LEA)
DE
P. P. PANAITESCU

INTRODUCERE

Forma cea mai completh, cea mai asprd a exploathrii tdranului serb
in timpul orinduirii feudale este legarea de glie, oprirea lui de a se strdmuta
de pe mosie. Aceasta inseamnd pierderea libertdtii personale pentru o mare
parte a tardnimii, inldntuirea ei de pdmintul stdpinului. Nu toata perioada
feudald cunoaste aceastd formd extremd a exploathrii, ea apare de obicei
intr-o perioadd tirzie a evului mediu, cel putin in ce priveste rdsdritul Europei.
Disparitia legarii de glie coincide, pe de altd parte, cu inceputurile perioadei
capitaliste. aProducdtorul nemijlocit, muncitorul, putea sd dispund de propria
sa persoand abia dupd ce incetase de a fi legat de glie i de a fi serbul sau
iobagul altei persoane 1 Numai atunci el poate sd-si vindd forta sa de munck
sd devind un salariat.
De aci se vede importanta problemei dreptului de strdmutare al thrani-
bor. Istoria dreptului de strdmutare coincide cu istoria luptei taranului din
evul mediu pentru libertate.
Pentru istoria Tarii Romineti si a Moldovei, dreptul de strrnutare a
fost studiat i mai inainte, cum era de asteptat pentru o chestiune care tine
de structura insdi a societtii feudale. El nu a fost insd studiat nici in chip
evolutiv, adicd in diferitele sale faze si nici in legdturd cu schimbdrile econo-
mice si sociale, nici in cadrul generaL al institutiilor feudale.
Stdpinirea pamintului in epoca feudald este rezultatul unei suprapuneri
de drepturi: pe de o parte feudalul este socotit stpinul pmintului (mij-
loace de productie), iar pe de a't parte taranul care are gospoddria sa
proprie, uneltele de productie, in primul rind vitele si in acelasi timp, de cele
mai multe ori, dreptul de folosintd ereditar asupra lotului de mosie pe care-1
lucreazd. Legarea de glie nu este o formd caracteristicd pentru productie in
perioada feudald, in orice vreme i in orice regiune.
2 K. Marx, Uopitalul, Ed. P.M.R., Bucureti, 1948, editia a II-a, vol. I, p. 635.

www.dacoromanica.ro
af P. P. PANA1TESCU 2

Cercetarea noastrd se reduce, in general, la cunoasterea cauzelor, irnpre-

jurarilor i datei, cind in Tara Romineascd si Moldova taranuL dependent
asezat pe mosia feudalului (boier sau mandstire) inceteaza de a mai avea drep-
tul sa-si paraseasca gospodaria i lotul si a se inchina altui boier, pe altd mosie,
dud deci ii pierde libertatea personald. Fireste ca aceastd pierdere a dreptu-
lui de stramutare nu se produce dintr-o data, ea trece prin mai multe faze.
Trebuie s spunem dintru inceput ca legarea de glie i deperiderga sau serbia
(vecindtate, ruminie), nu coincid, nu sint unul i acelasi lucru. Legarea
de glie este forma finald a aservirii ; inainte de ea exista de mult veci-
natatea sau ruminia, adica dependenta taranului de stapin. Existenta
acesteia se constatd prin obligatia dijmei i muncii taranilor, care, in anume
conditii, se puteau strarnuta de pe o mosie pe alta. Pierderea dreptului
de stramutare este ultima fazd a dependentei tdranului, care devine corn-
pleta prin legarea sa de pdmint, pe cind dependenta cunoaste Ai alte faze
anterioare.
De fapt, legarea de glie exista, intr-un anurne sens, de la inceputul aser-
virii vechilor obstii taranesti de cdtre feudali, insd aceasta ca un drept al Ora-
nului, al rnembrului obstii: el nu poate fi deplasat de pe parnint, e legat de
mo0a lui, la a carei folosinta are un drept ereditar. Vine insd o vreme cind acest
drept al tdranului se intoarce impotriva lui, cind legarea de glie devine
un drept al stapinului de a-si opri bratele de muncd, ce au interes i avan-
taje sa-si caute mijloace de viata. aiurea. In cursul prezentei lucrari vom cer-
ceta ce a produs aceastd rsturnare tle valori juridice, cum a ajuns legarea de
glie dintr-un privilegiu strrnosesc, un mijloc de asuprire.
Cauzele acestei schimbari, adicd pierderea dreptului de strainutare, sint
economice si nu fiscale, cum au vrut s vadd unii istorici. Ele sint legate de
introducerea economiei marfa-bani in societatea rornineasca. In forma cea
mai simpla, aceste cauze se reduc la aceastd tezd, care e general valabild
pentru istoria Europei rdsdritene in a doua faza a perioadei feudale: atunci
cind grinele au devenit o marfd de vinzare, pe piata internd i externa, stapinii
de mosii au legat de pmint bratele de muncd de care aveau nevoie pentru
producerea mrfii. De aceea, pierderea dreptului de stramutare este la noi,
la sfirsitul veacului al XVI-lea, o urmare a comertului de grine, care se dez-
volta mai mult in aceastd epoca.
Legatura lui Mihai Viteazul, principala legiuire privitoare la dreptul de
stramutare, va fi in centrul cercetarii noastre, cu explicatia sensului ei adevd-
rat, a cauzelor si imprejurdrilor in care s-a produs..
Legarea de glie, la sfirsitul veacului al XVI-lea, nu inseamnd incheierea
istoriei dreptului de stramutaie ; ac asta luptd nu este un proces juridic, ci
istoria unei lupte. Lupta indirjit pe toate caile, rascumparare, judecdti, fugd
la urina, rdscoale ale taranimii, pentru libertatea personald. Aceastd lupta
de clasd nu formeazd subiectul cercetarii noastre, care urmareste numai stu-
dierea evolutiei dreptului de strmutare. Totusi din cunoasterea revenirilor,
concesiilor stapinirii i ovaielilor ei in privinta dreptului de stramutare, in
prima jurndtate a secolului al XVII-lca, simtim vie lupta aceasta, ea este
singura explicatie a acestor sovdiefi.
Prezenta lucrare se opreste la mijlocul secolului al XVI I-lea, cind putem
socoti c, atit in Moldova, cit si in Tara Romineasca, legarea de glie devine
definitiva. Procesul de aservire a taranimii nu era insd desavirsit, el
continua prin stabilirea i marirea zilelor de clacd pe partea de mosie a

www.dacoromanica.ro
3 DREPTUL DE STRAMUTARE IN TAME ROMINE 65

stapinului, in secolul al XVIII-Iea, dar aceasta este o altd fazd i o altA

formd a acestui proces, care nu-si are locul in studiul de Ltd.
Mai este de observat c lupta pentru aservirea tdrAnimii, legarea de glie,
nu trebuie privit simplist, ca privind o singurd categorie de tarani. Tardnimea
n-a fost omogend. Chiar dacd nu tinem seama de mosneni sau rdzei, tdranii
stApini de pamint, ca o categorie deosebitd, in insAsi tardnimea lipsitd de
pamint, avezatd pe moviile feudalilor vi in dependenta de acestia, existd dife-
rentieri. Intre urmasii vechilor obstii, bdtinaii cu drept de folosint a pdmin-
tului intregii moii, legati de glie intii ca un privilegiu al lor, si oamenii asezati
pe movie cu invoialA temporard, un fel de fermieri, este o deosebire nu
numai de origine, ci si de drept, in situatia lor fata de stdpin. Problema
dreptului de strdmutare trebuie deci studiatd in functie de aceste deosebiri
din sinul trdnimii in tarile romine, care corespund si cu acelea din alte taxi
din perioada orinduirii feudale.
Dreptul de strdmutare i legarea de glie slut un aspect, unul din cele mai
importante, dar nu unicul, din istoria tdranilor romini in epoca feudald, care
Inca mai ramine sfi fie scris.

DREPTUL DE STRAMUTARE IN ISTORIOGRAFIA

DE PINA ACUM

Pr oblema dreptului de strdmutare a taranilor dependenti a fost discu-

tatd de numeroi istorici mai vechi. Devi s-au adus unele contributii noi
la cunoasterea acestei probleme, este clar c ceea ce a lipsit istoriografiei mai
vechi pentru a intelege in chip exact aceastd problemd, care se reduce in deli-
nitiv la istoria libertatii personale a marii majoritati a poporului nostru in
perioada feudalii, a lost o privire evolutivd a chestiunii. Nu s-a inteles c
dependenta tiranilor s-a schimbat treptat in legaturd cu evolutia economicd
a societatii feudale in tarile romine. La aceastd neintelegere fundamentald s-a
adaugat i faptul c unii istorici au fost influentati de interese de clasd: unii
voiau cu tot dinadinsul sd dovedeascd o armonie de clasa intre popor i
boier, inexistenta asupririi; altii voiau sa arate c boierii au stdpinit pe ta-
rani de totdeauna, ca stapini ai pdmintului, pe care au ingaduit arzarea
tAranilor cu conditii primite de acestia de build voie.
Sintem surprinvi, la prima vedere, c un istoric ca N. BAlcescu, lipsit
de mijloace de documentare bogatd, a vdzut cel mai clar problema, in cele
citeva pagini pe care i le-a inchinat. El distinge limpede, ceea ce n-a fcut nici
un istoric de dupd dinsul, intre semi (serbie) si legarea de glie. Vechea serbie
a tdranilor romini, pind in veacul al XVI-lea, nu excludea libertatea perso-
nald, taranul erb se putea muta de pe movie, in schimbul unei indemnitati,
gdleata de iesire, ceea ce nu inseamnd, din pricina obligatiilor ce avea, ca Vara-
ranul sd nu fie totusi verb. Formarea ainei aristocratii de avatie (de bani)
duce la obtinerea de la Mihai Viteazul a legdrii taranului de glie, ceea ce
desviri regimul feudal in tara noastrd 1.
Chestiunea push' clar si hotdrit de Balcescu a fost mai tirziu incurcatd vi
complicatd de istoricii de dupd Bdlcescu. A. D. Xenopol socoate c Mihai Vi-

I N. Bdlcescu, Reforma sociald /a romtni, In Opere, Ed. Acad. R.P.R., 1953, vol. I,
p. 253-255.

5-e. 674 www.dacoromanica.ro

66 P. P. PANAITESCU 4

teazul n-a legat pe taran de glie, de vreme ce vecini-rumini erau i inainte de

el, facind astfel confuzie intre dependenta i legarea de glie, care nu sint
acelasi lucru. Mihai Viteazul, dupa Xenopol, ar fi consfintA printr-o legiuire
o situatie care exista prin obiceiul nescris. Teoria menita s spele de invinu-
iri pe Mihai Viteazul (ca si cum ar putea fi inteles in afara de vrernea i socie-
tatea de atunci), nu rezistd criticii, dupd cum win vedea mai &parte 1.
Radu Rosati, in lucrarea sa, Pdmintul, sdlenii i stdpfnii 'in Moldova,
publicata in 1907, aduce o intelegere mai larga a problemei dependentei si
asupririi taranilor in trecutul nostru. El arata ca la inceput au fost obsti
libere de tarani, peste care s-au asezat prin abuz boierii, obtinind la inceput
numai o dijma. Obstea rarnine libera, in sensul ca. are drept de folosinta asupra
intregului pamint al mosiei. Dapa Radu Rosetti, transformarea judeciei (de
fapt stapinire feudala, patronaj) in proprietate, are loc in secolele XVI
XVII. Da atunci taranii odinioard liberi (cu conditia platii dijmei) sint trans-
formati in serbi legati de glie. Rosetti, pe linga introducerea in discutie a obstii
si a drepturilor ei ce se pastreaza partial si sub stapinirea boierilor, mai are
meritul de a fi facut distinctia intre cloud feluri de tarani fara pamint, asezati
pe dcmeniile manastiresti i boieresti: cei bastinasi, constituiti in obsti, i cei
veniti de aiurea, angajati cu invoial. Numai ca el rastoarna raportul real:
pentru Rosetti, ooamenii liberi sint bastinasii, obstea, iar cei asezati cu invo-
iala sint vecinii. Ca si alti istorici, Radu Rosetti s-a lsat inselat de sensul
cuvintului vecin in 1imb, crezind ca e vorba de un om venit de aiurea, din
vecini, pe cind in realitate vecinii sint membrii okstii vicinale, ai stdpinirii in
comun de catre vecinii din acelasi sat, obste care exista cu acelasi nume si
in apusul Europei i la Bizant si la slavi (sub numele de paroicos, adica vecini).
Dupa Rosetti, din secolul al XVII-lea vecinii i bastinasii se confundd prin
legarea de glie. (0 parte din ideile lui R. Rosetti se intilnesc Inca din 1893 in
articolul putin cunoscut al lui I. Nadejde: Formarea marii proprieki(i la noi,
publicat in revista Literatura L stiinta, 1893, p. 149-179 ; ibidem 1894,
p. 49-58).
N. Iorga, in lucrarea Constatdri istorice cu privire la viala agrath a roml--
nilor, Bucuresti, 1908, 91 pag. (cu idei i ipoteze repetate de a utor si in alte lu-
crari ale lui), considera istoria rominilor pind in sec. al XVI-lea, ca neiesita
Inca din formele organizarii gentilice: tarile romine o sint tari de drept rominesc
asezate intre regiuni semifeudale. Organizarea noastra veche se reduce la
odevalmasie in proprietate a urmasilor mosului cu stapinirea gintii si cu ega-
litate intre sateni. Iorga neaga cu totul existenta taranilor dependenti
de boieri ; pina in secolul al XVI-lea toti taranii sint liberi. Boierimea, foarte
redusa la numar, era formatd numai din citiva dregdtori, care n-aveau
bani s cumpere moii. Numai un mic numar de oameni veniti de aiurea se
numesc vecini i sint dependenti de boieri. Toate documentele din secolele
XV si XVI dezmint aceste asertiuni menite sa faca din tara noastra in acea
epoca un rai al egalitatii de clase, in care nu exista lupta de clasa, nici aser-
vire. N. lorga insa a vazut cu dreptate c legarea de glie, pe care o confunda
cu dependenta, este urmarea introducerii in forme ceva mai dezvoltate a eco-
nomiei in bani (vezi capitolul VII al lucrarii, intitulat: Criza linanciara din
secolul al XV I-lca).

A. D. Xenopol, Istoria romtnilor, editia a III-a, vol. VI, p. 130-132.

www.dacoromanica.ro
6 DREPTUL DE STRAMUTARE IN TABILE ROMINE 67

In 1915, C. Giurescu a publicat studiul Vechimea ruminiei In T ara Ro-

mineascd fi legatura lui Mihai V iteazul, urmat apoi de alte cloud studii:
Despre rumini i Despre boieri 1. C. Giurescu vede in taranii dependenti,
rumini sau vecini, oamenii boierului de la inceput de la intemeierea Vara ;
ei formeazd toatd populatia tarii, in dud de stdpini. Find la sfirsitul
secolului al XVI-lea nu se afld in Tara Romineascd decit trei categorii de
locuitori: oc scni, proprietari si rurnini (p. 22). El nu vede problema in
chip evolutiv i deci nici influenta schimbdrilor economice asupra so-
cieta tii In raporturile ruminilor cu proprietarii nu se constatd, in toatd

epoca pe care am studiat-o, nici o schimbare; situatia lor este aceeasi pe vre-
mea lui Mihai Viteazul ca i cloud' secole mai inainte (p. 42). Boierul este stdpin
de drept i de fapt al pdmintului, ruminul (tdranul dependent) nu are si nu
a avut drept strdmosesc in obste asupra mosiei, este tolerat de boier, care-I
poate muta oriunde i-1 poate vinde personal; dependenta tdranului de boier
este o dependentd personald, nu de pdmint. Problema obstii ii este complet
necunoscutd lui Giurescu. Pentru acest istoric, de vreme ce ruminia exista
de la inccput, nu are rost afirmatia cd Mihai Viteazul a legat pe tdrani de glie;
el confundd astfel dependenta cu legarea de glie. Daci legdtura lui Mihai Vitea-
zul, dupd Giurescu, este o simpld rndsurd fiscald, care stabilete ca dupd n-
vlirca turcilor, mice rumin fugit de pe movie in altd parte va famine rumin
la noua sa asczare, nu poate fi urmdrit de vechiul sdu stapin. Asupra acestei
interprctdri a legdturii vom reveni in cursul acestei lucrdri. In privinta obli-
gatiilor tdranilor fata de stdpin, C. Giurescu nu face nici o deosebire intre
muncile de curte (transportul i altele) si claca pentru muncile agricole, care
apare mai th ziu. Giurescu are totusi meritul de a fi publicat si adus in dis-
cutie un mare numdr de idei i documente privitoare la problem.
I. C. Filitti, istoric din scoa1a lui C. Giurescu, a publicat o serie de studii
cu privire la dreptul de strtimutare sau atingind in parte si aceastd problemd:
Despre legcitura lui Mihai V iteazul 2, Oameni de16endenfi i cultivatori liberi
in principatele romine in secolele XVX VII 3, inglobate apoi in lucrarea mai
mare, Proprietatea solului fn principatele romine, Bucuresti 1935. Filitti dove-
deste existenta unei alte categorli de tdrani locuind pe moii1e boierilor si
mndstirilor, oameni pe care-i numeste cultivatori liberi, dar nu explicd
aparitia lor prin dezagregarea obstilor i face aceeasi confuzie ca Rosetti si
Iorga intre vecini i oameni asezati ulterior pe mosie. Legatura lui Mihai Vi-
teazul inseamnd aservirea, trecerea in rindul oamenilor dependenti a acestor
cultivatori liberi, dinainte de Mihai Viteazul. Desi nu a inteles complet sen-
sul legdturii lui Mihai Viteazul, aceastd constatare inseamnd un pas inainte
in intcicgerea acestui asezdmint de la sfirsitul veacului al XVI-lea.
Nu este nevoie sd mai mentiondm alte studii de mai mica importantd
privitoare la subiect. Reiese clar din aceastd analizd, din care ne putem da
seama de stadiul la care ajunsese problema dreptului de stramutare al
tdranului, c aceastd problemd rdmdsese deschis in vechea istoriografie
romineascd.

1 Gitzn dup G. Giurescu, Sludii de islorie sociald, Ed. Universul, Bucuresti,

1943, editia a II-a.
2 I Revista istoric romln , II, 1932, p. 221 si urm.
3 Anal Acad. Rom. It, Mem. Sect. ist., ser. III, XIII, 1933, p. 29.

5*
www.dacoromanica.ro
OS P. P. P \N11TESCP 6

DREPTUL DE STRAMUTARE AL TARANILOR IN EUROPA

RXSARITEANA

Spre deos2bire de apusul Europei, sau mai exact de tiirile de la apus

de Elba, unde, dupa o perioadd de serbie si de legare de glie a tdranilor, ince-
pind din secolul al XVI-lea s-a produs eliberarea treptatd a acestora, rdsdri-
tul Europei cunoaste o evolutie deosebitd. 'raffle din aceastd parte a conti-
nentului rdmin feudale si, incepind din secolul al XVI-lea, vechiul cavaler,
seniorul, devine stdpin al mosiei, tdranul a fost supus clcii si a apdrut serbia
in cea mai vie manifestare a ei: legarea de glie 1 In Rdsdrit, clupd o perioadd
in care seniorul domeniului se multumea cu dijma in produse de la tdranii
dependenti de pe mosie, precum I cu servicii de curte qi transport, ivirea
relatiilor rnarfd-bani are ca urmare infiintarea CIcii (Ca muncd agricold) si
a legrii de glie, deci desfiintarea dreptului de strAmutare.
Ca si in Apus, existau in aceastd parte a continentului cloud categorii
de tarani, care lucrau cu obligatii Ltd de stapin, taranii dependenti, urmasii
vechilor obsti cotropite, supusi dijmei i muncii, i cei cu invoial, iesiti din
obste,. oameni principial liberi sd se strdmute, care erau datori numai cu dijma.
Tendinta stapinilor este ca, indatd ce grinele devin marfd, sd-i asimileze 5i
pe acestia cu erbii, sd-i lege pe unii i pe altii de glie. Legarea de glie, pierde-
rea libertdtii personale a tdranului are loc in Europa rdsdriteand la date
diferite, potrivit stadiului evolutiei economice a fiecdrei tan, dar peste tot dato-
rita acelorasi cauze economice.
Legarea de glie are loc pentru prima data in Polonia. In aceastd Ord se
ridick aldturi de nobilimea marilor stdpini de domenii, o mica nobilime, sleahta,
care reuseste la sfirsitul veacului al XV-lea s devind forta economicd si poli-
tica conducatoare in stat. Nobilimea obtine de la taranii dependenti o rentd
in naturd i pe alocurea si in bani. Ea infiinteazd pe mosii asa-numitele fol-
wark-uri, rezerve feudale, pe care tranii sint siliti s presteze un numr de
zile de clacd ; venitul intreg al folwark-ului revine stdpinului. Prin stalutul
de la Piotrkw din 1496, taranul dependent e legat de glie, stdpinii pot sa aducd
inapoi cu sila pe fugari fdrd nici un termen de prescriptie 2
In schimb in Lituania, care tinea de coroana Poloniei, cu o populatie
precumpdnitoare ruseascd, legarea de glie a taranilor dependenti se face mai
tirziu. Abia prin al treilea statut lituan din 1580, se desfiinteaz formal drep-
tul de strdmutare al taranilor de pe o mosie pe alta si se tree in categoria oameni-
lor fdrd drept de strdmutare toti taranii care locuiserd la un stapin timp de
zece ani, adicri i taranii asezati cu invoiald pe mosii 3.
In Ungaria legarea de glie a avut loc ceva mai tirziu decit in Polonia,
dar tot in legaturd cu transformarea grinelor in marld pe piata interna si ex-
terna. Serbul din Ungaria (jobbagiones, in actele latinesti) are drept ereditar
asupra lotului sail de pamint pe care-1 lucreazd i e stapin pe vite i pe unelte.

1 B. D. Grekov, Tdranii tn Rusia, Ed. Acad. R.P.R., Bucurqti, 1952, P. 61.

2 HcToptin cpeminx Berton, sub red. E. A. Kosminski, Moscova, 1952, I, p. 516,
517, bibl. la p. 730 i Ian Rutkovski, Histoire conomigue de la Pologne avant les por-
tages, Paris, 1937, P. 33-36 i 101-109.
3 V. Liacenko, 14cTopna Hapognoro xclaaticTsa CCCP., I, edit.ia a III-a, 1952, P. 348.

www.dacoromanica.ro
7 DREPTUL DE STItCMUT IRE IN TARILE ROMINIE 69

El e dator stapinului cu plata nonei, a noua parte din produse (apare in Ili
in decretul din 1371). In secolele XIV XV iobagul din Ungaria avea drept
de stramutare de pe o mosie pe alta, de la un stdpin la altul. Dar la 1492, un
decret al regelui cere pentru strarnutarea taranului invoirea stapinului. Aceas-
ta l(invoire nu are un caracter absolut ; dacd n-o obtine, tdranul se poate
adresa scaunului regesc, care hotdraste in ultimd instant. Dar dupd marea
rascoala a taranilor sub conducerea lui Gheorghe Doja, la 1514, taranii pierd
cu totul dreptul de strainutare, pierd libertatea pe care au avut-o de-a
se muta dintr-un loc intr-altul i sint supusi domnilor lor cu serbie perpetud,
spune decretul emis cu acest prilej, ale carui prevederi tree i in codicele de
legi tripartit scris de Veiboczy. Dupd cdderea Budei si a Ungariei centrale
sub stapinirca turcilor, iar a Ungariei de nord sub Habsburgi, la 1541, soarta
laranului din Ungaria urmeazA o evolutie deosebita de cea a tdranilor din
TransilvaMa, constituita in principat autonom i vasal al turcilor. In Ungaria
habsburgica, decretul de la 1547 recunoaste ca legarea de glie a dat rezul-
tale pagubitoare pentru Ord i recla libertatea de strAmutare tdranilor.
Dupa o revenire la iobagie, de scurtd durata, decretul din 1556 recunoaste
definitiv libel a strdmutare, legatd, ce e drept, de o serie de indatoriri si for-
inaliti juridice destul de complicate si grele, care constituie o ingradire a
ei. In mice caz, in Ungaria de nord evolutia libertatii de miscare a tdranilor
se apropie de cea din Europa apuseana 1
Nu tot asa se petrec lucrurile in Transilvania. Aceasta tard pdstreaza
hotaririle decretului de razbunare obtinut de nobilime dupA rdscoala lui Doja,
precum i prevederile legislatiei lui Vei boczy. Principii Transilvaniei nu res-
tituie tarandor dreptul de stramutare, ci dimpotrivd, multi oameni liberi,
dintre cei ce inainte fuseserd privi1egiai, sint trecuti in rindurile iobagilor. Legis-
IaiiIe transilvanene AprobaLae din 1653 si Compillatae din 1669, confirrna
legarea de glie si nu acorn nici un fel de drept de stramutare taranimii2.
Cunoastem azi foarte bine si amanuntit evolutia stdrii taranimii in Rusia
in urma aparitiei marii lucrari a lui B. D. Grekov Tdranii in Rusia 3. In seco-
lele XIV XVI existd in Rusia mai multe categorii de tarani dependenti pe
inoiile cnezilor si ale pomestnicilor (mosieri noi, creati prin donatiile suveranului).
Cele cloud categorii principale de tarani sint starojilti, adicd lastinasi, urmasii
fostelor obsti libere, care au fost aservite de stapinii de domenii, i noii veniti
taranii cu invoiald maid (novo poreadciki), legati cu tin anume contract de
invoiala, scris sau verbal, care totusi nu erau deplin libeii i cArora chiar dreptul
de stramutare le era ingradit. Istoria luptei pentru dreptul de stramutare
al taranilor din Rusia este lungd i complicatd. In aceastd tard legarea de glie
este urmarea introducerii clacii pe pdmintul rezervat seniorului, ea insasi
urmarea raporturilor economice rnarfa-bani, precum si a unei grave crize
econornice din anii 1570-1580. Grekov socoate ca primul decret pentru oprirea
dreptului de stramutare dateazd din 1584. Totusi, in anii urmdtori s-a revenit
de mai multe ori asupra acestei masuri. Tarul stabileste anume ani de inter-
dic tie, cind taranii nu se pot muta. La 1597 ucazul lui Boris Godunov stabi-

1 Akos von Timon, Ungaritche Verfassungsgeschichle, trad. germanil dupii editia a

II-a maghiars, Berlin, 1904, p. 595 600.
2 Acsady, A magyar iobbagyscig kirtinele (Istoria iobAgiei maghiare), Budapesta, 1948,
editia a II-a, p. 312 314.
3 B. D. Grekov, Taranii in Rusia, Ed. Acad. R.P.R., 1952.

www.dacoromanica.ro
'70 P. P. PANAITESCU 8

leste o prescriptie, eh' nu vor putea fi adusi inapoi taranii fugiti de pe

strmutati, in timpul ultimilor 5 ani, ci numai cei fugiti inainte de aceastd
vreme. In prima jumtate a secolului al XVII-lea in Rusia se revine la legarea
tAranilor dependenti de glie, dar se practicd sistemul anilor de prescriptie*,
adicd tdranii fugiti de pe mosia stpinului de un numdr de ani care trece peste
o anume limitd nu mai pot fi reclamati de fostii lor stdpini. Stabilirea unei
prescriptii pentru cautarea taranilor fugari, prescriptie care a variat intre
7 si 15 ani, era in favoarea stapinilor de mosii mai bogati, care atrageau pe
domeniile lor pe taranii altor proprietari feudali Vom vedea cum acelasi
sistem, imitat dupd cel rusesc, a fost aplicat in aceeasi epocd si in Moldova.
La 1601 se recunoaste din nou in R t sia dreptul deplin de stitmutare al tdra-
nilor ; abia la 1649 se confirmd definitiv legarea de glie a tuturor taranilor
dependenti, atit urmasii vechilor obsti, cit si a tdranilor cu invoiald noud.
In cadrul acestor imprejultri din itsritul Europei, care in afait de datele
deosebite, reprezintt o evolutie mai mult sau mai putin asemndtoare spre
aservirea totald a tardnimii, se situeazd i problema dreptului de stilmutare
al tranilor din Tara Romineascd si Moldova.

II
DREPTUL DE STRAMUTARE AL TARANILOR IN VEACUL
AL XV-LEA

DEPENDENTA TARANILOR IN SECOLUL AL XV-LEA I CARACTERUL EI

hi istoriografia romineascd veche erau cloud pdreri opuse in privinta stgrii

tranilor in veacul al XV-lea. Unii, printre care si N. Iorga, sustineau ca" in
aceastd epocd toti taranii erau liberi, fard a analiza insd ce inseamnd aceastd
libertate ; altii, in frunte cu C. Giurescu, dimpotrivd, socoteau ca toti tranii
de atunci erau serbi i c situatia lor nu diferd intru nimic de aceea a ruminilor
si vecinilor din secolul al XVII-lea.
Socotim cd este cu neputinta ca starea taranilor s fi rAmas aceeasi de-a
lungul unor veacuri in care s-au produs adinci schirnbdri economice i sociale,
ce nu puteau famine frd inriurire asupra strii tdranilor. 0 privire pur statica
a istoriei tranimii rominesti nu poate fi
Deosebirile esentiale in privinta starii tardnimii din secolul al XV-lea
fata de aceea din secolul al XVII-lea stau in faptul cd in secolul al XV-lea,
desi dependenti de stpin, tdranii nu-i datorau acestuia munci agricole si in
al doilea rind, ei aveau drept de strmutare pe alt mosie, nu erau deci legati
de glie. Aceasta se da toreste imprejurdrii c stdpinirea boierilor asupra pdmin-
tului in aceastd epocd era o judicaturd asupra obstii sdtesti supuse care-I
muncea, un patronaj, nu o proprietate. Cu alte cuvinte, obstea avea folosinta
mosici, boierul avea o stpinire superioark care-i dadea drept la dijmd ; el
cirmuia satul ca un suveran. Raportul dintre tarani si senior in aceastd epocd
se poate numi dependent personal, taranul era omul stdpinului, intocmai
precum boierul era omul domnului. Pentru a evita anume confuzii (dependent5

1 V. Lialcenko, op. cit., p. 255-256 Vi B. D. Grekov, op. cit., p. 902 1. urm.

www.dacoromanica.ro
9 DREPTUL DE STRAMUTARE TN TABILE ROMtNE 71

personald e un termen care ar putea fi confundat cu robia, cind robul este

legat de persoana stdpinului, nu de pdmint), s-a folosit adesea pentru acest fel
de raporturi feudale dintre Omni i stdpin termenul patronaj.
Stapinul, ca i domnul, nu exploata mosia in vederea unui venit, ci avea
drept de la supusii sdi la dijmd si la prestatii (servicii) pentru intretinerea
curtii lui.
Obs tea tdranilor de pe moiile boieresti i mdnstiresti era supusd si nu
liberd, precum se vede foarte limpede din documentele vremii. In Tara Romi-
neascd, in 1407 Mircea cel Bdtrin, adresindu-se locuitorilor din satele mdndstirii
Tismana, le spune : V-am dat... s fiti sub stdpinirea mAndstirii Tismana
in supunere despre toate slujbele i djdiile 1. Intr-un privilegiu pentru
mdndstirea Cozia, Mircea porunceste ca toate satele pe care le-a ddruit rands-
tirii sd fie ascultdtoare de staretul... si de toti fratii i s lucreze in mnds-
Urea ...2. Alexandru Aldea (circa 1431-1436) porunceste sdtenilor din Borusi
sd asculte de boierul lor, Voicu, s fiti ascultdtori ... s-1 ascultati i sd-1
cinstiti 3.
La circa 1406, Mircea yorbeste intr-un act de gloabele ce se percep de
la a mice om al vreunui boier prea mare sau mic 4. Oameni ai boierului erau
fireste oarnenii lui dependenti.
In Moldova, la 17 aprilie 1470, Stefan cel Mare ddruind mdndstirii Horod-
nic cloud sate, le scuteste de toate indatoririle cdtre domn, ci s pdzeascd
aceastd rnndstire i sa lucreze acestei mandstiri. Iar ... dacd nu vor munci
ce va fi de trebuinta acelei mAndstiri... sd ne dea stire <sd-i pedepsim> pe acei
oameni care sint acele sate mai sus scrise 5. Cind in 8 februarie 1470, Stefan
promite libertate unui ttar rob al sdu, spune cd de acum inainte sd nu
pldteascd dare Nici unui boier al sdu la care va trdi ... ci s pldteascd dupd legea
romineascd 6. aici rezult c cel ce st pe mosia unui boier are indatoriri
r21,!
Ltd de acesta, care devine stdpinul sdu. Putem trage concluzia cd orice om care
nu avea pdrnint propriu, care se hrdnea pe mosia unui feudal, fie ca membru
al vechii obsti cotropite, fie ca nou venit, devenea supusul boierului.
Supunerea se fdcea prin inchinare a sufletului, adicd a persoanei : ori
eine se va da cu sufletul i cu averea lui in mdndstirea de la Cozia , scrie
Mircea cel Bdtrin 7. On cine va voi de voia lui.. sd-si dea sufletul sdu in
indnstirile domniei mele... , scrie Mihai voievod la 1418 8.
Dar inchinarea insemna indatorirea de a plati dijma i nu despartirea de
pmintul care rminea al celui ce-1 muncea si-1 avusese i inainte. Inchinarea
dadea un drept de stapinire superioard a boierului sau mAndstirii, nu insd o
proprietate asupra lotului celui ce se inchina i cu atit mai putin asupra pdmintului
obstii. Faptul se vede din vremea lui Mircea cel Bdtrin cind un oarecare Timpa
se inchind mndstirii Cozia : si acolo este un om anume Timpa care s-a in-
chinat staretului Sofronie, sa fie poslusnic (supus) mnstirii, care si acesta

2 Doc. privind ist. Rom., B, XIII, XIV, XV (1247-1500), Ed. Acad. R.P.R., 1). 529
2 ILidem, p. 60.
3 Ibidem, p. 92 93.
4 I ide-n, p. 50.
5 Ibidem, A, XIV, XV, vol. I (1384-1475), p. 409.
6 Ibidem, D. 369 (traducerea corectatil de noi).
7 Ibidem, B, XIII, XIV, XV (1247-1500), p. 58.
8 Iveacm, p. 70.

www.dacoromanica.ro
72 P. P. PANAITESCU 10

a daruit o glad, Sapatul . Domnul porunceste ca nici un dregnor al sau sa

nu ia dijma de la acestd girla, o ci Timpa sa fie volnic sa ia vama de la girla
Sapatului 1, deci dupd ce se inchinase ca supus, el raminea pe partea lui de
mosie, luind vama mandstirii de la pescarii care pescuiau In girla daruita
mandstirii.
Timpa nu se inchina de fapt ranastirii, ci staretului, inchinarea este
un act care prevede un jurmint, o legatura de la om la om. Insusi ter-
menul de inchinare aratd legatura, nu de pamint, ci de persoana feuda-
lului. Dependenta taranilor de pe mosii era deci o legatura personala
fata de stapinul moiei, un patronat al acestuia. Bine inteles c termenul
o inchinare privind supunerea oamenilor dependenti reprezinta punctul de
vedere al stapinilor. El lasa sa se inteleaga Ca supunerea s-a facut de bundvoie,
pe cind in realitate, de cele mai multe ori, este vorba de o cotropire, o silnicie
exercitata de feudali asupra producatorilor directi, o presiune extraeconomica.
L-am folosit mai sus in sensul incheierii legaturii de tip feudal, lard a intelege
c aceasta legatura se facea de bundvoie.
Intrucit in virtutea dreptului de imunitate (ohaba), de care se bucurau
feudalii pe domeniile lor, ei erau de fapt suveranii moiei, cu drepturi fiscale,
judecatoresti, militare, tdranul de pe movie era supusul boierului, in felul in
care acesta era supusul domnului, nu era destinat a produce venit pentru sta-
pinul sau.
Indatoririle taranului fata de stdpinul sau i mosia acestuia erau principial
aceleasi ca ale supusilor domnului fata de acesta, adica in primul rind dijma
din produse. Un act din 3 aprilie 1480, al lui Basarab cel Tinar, arata ca ori-
cine va ara (pe mosia manastirii), el sa-si plateasca dijrna 2. Aldturi de dijme
erau slujbele sau angariile, adica munci gratuite prestate stapinului, dupd
cum se vede din documentele citate mai sus, sa lucreze la acea rnandstire,
sa fiti In supunere despre toate slujbele , daca ins nu vor munci ceeace
are nevoie mnstirea etc. Aceste munci nu erau insa munci agricole,
ci servicii de curte ; cu alte cuvinte serviciile feudale datorite de trani sta-
pinilor de mosii nu se pot confunda cu claca din secolele XVII XIX.
E drept cd documentele din veacul al XV-Iea sint foarte concise si nu
indic natura muncilor, slujbelor, datorite de tarani stapinilor, asa Ca pentru
a dovedi Ca e vorba de slujbe de curte, nu de munci agricole, sintem redusi
sA apelam la consideratii indirecte, care insa sint destul de concludente.
Slujbele sau rnuncile taranesti care se conced boierilor prin actele de imu-
nitate sint aceteasi ca acelea care se cuveneau domniei in satele care nu se bucurau
de imunitate. Domnul are nevoie pentru gospoddria domneasca de transporturi,
de repararea cladirilor, de path', nu de clacd agricold. Mai mult, dependenta
taranului fiind de aceeasi naturd ca dependenta supusilor fata de domn si
indatoririle de munca fiind indicate cu aceiasi termeni cind e vorba de domn
sau de boier i manastire, slujba, rabot , e clar ca i muncile feudale sint
aceleasi ca prestatiile datorate domnului, adica : paza, transporturi, taiatul
lemnelor din padure, repararea si intretinerea curtii si a morilor.
In secolul al*XV-lea actele de donatie, intarire, schimb i vinzare de mosii
vorbesc de sate intregi, de jumatacr, sferturi de sate, nu de ogoare, stinjeni.
In general, Inca nu se pomeneste in acte partea cutruia din fiecare sat.

1 Doc. privind isi. Rom.. B, XIII, XIV, XV (1247-1500), p. 50.

2 Ibidem, p. 168.

www.dacoromanica.ro
11 DREPTUL DE STRAMUTARE IN TABILE ROMINE 73

Satul era considerat in aceste acte ca o unitate, nu ca un teren msurabil.

Cu alte cuvinte, ceea ce avea boierul, stapinul, era veniful satului sau o parte
din venitul unui sat, nu o parte delimitat din pdmintul satului. Dacd boierul
ar fi avut in posesie proprie, afar de curte, o parte rezervat, pe care tdranii depen-
denti sA fi facut clacA de munci agricole, nu s-ar fi ardtat in act vinzarea sau
donatia unui sat intreg sau a unei jumdtdti, ci s-ar fi indicat, cum se face mai
tirziu, atitea ogoare (paminturi) sau stinjeni. Conchidem c5 in secolul al XV-lea
nu existau in Tara Romineascd si in Moldova rezerve senioriale, deci nu exista
rentd agricold in munc5. Tot pmintul lucrat era lucrat in dijmd.
Pe de alt parte trebuie s tinem seama de marea ieftindtate a p5rnintului,
a satelor, atit in comparatie cu preturile din veacurile urmtoare, cind acestea
s-au inzecit pentru aceleasi sa Le, cit si in comparatie cu pretul cailor, al vitelor, al
tiganilor. Un sat pretuia cit 2-3 cai sau 4 tigani. Astfel la 29 august 1480, satul
Simiceni, partea de sus, se vinde cu 120 de zloti. In acelasi act se pomeneste
vinzarea unui ttar cu 80 de zloti si a unui tigan cu 70 de zloti. Un sat intreg
fdeea cit trei tdtari si mai putin ca 4 tigani 1. Aceasta arat ca in secolul al
XV-lea satele nu erau producatoare de venit, ci serveau numai pentru intre-
tinerea boierului, a familiei sale si slugilor curtii, pentru care ajungeau dijmele,
pe cind prestarea de munci Agricole inseamnd producere de marfa, de grine
pentru vinzare. Asa ceva nu era in secolul al XV-lea, sau sintem abia la primele
inceputuri. Griul vindut pe atunci de Moldova era pe semne produs de dijme
sau din ogoarele oraselor.
Munca tranilor indicat in actele pe care le-am citat este ardtat ca
ilimitat, nu se precizeaza nici un numar de zile, nici natura muncii. Asa ceva
nu se potriveste cu muncile agricole care cer un timp indelungat si au
un caracter special. Fireste c dac muncile prestate de tdrani stapinului se
margineau in special la transporturi i la reparatii de tot felul, la paid si la
servicii de curte, ele nu cereau o sfortare prea mare, repartizate la fiecarc din
locuitorii satului si nu puteau fi fixate in timp. Tocmai lipsa de precizie pentru
felul acestor munci arat ca e vorba de munci ocazionale, nu de munca agri-
cola, munca taraneasca prin excelentd.
Conchidem ca in secolul al XV-lea taranii de pe moiile boieresti i mdn5-
stiresti erau datori cu dijma si cu munci de curte, nu cu claca agricold. Boie-
rimea in aceast perioadd era o clas de militari, nu de agricultori, ea trebuia
hranit i servita, dar snu i se creau venituri de speculat. Boierii erau patronii
si cirmuitorii taranilor care ii slujeau, aveau drept de judecat, drept fiscal,
administrativ asupra lor, dar nu incepuserd Inca s exploateze munca Ord-
neascd in vederea unui cistig.
E de observat c stpinul mosiei mai avea, pe lingd venitul dijmelor, si
anume venituri din industriile * domeniului : moara, piva, torcatoria de link
dirste, foarte numeroase pe domeniile moldovenesti, in veacul al XV-lea, care
incep sa scadd apoi in veacurile urmdtoare, fcind loc altor venituri mai
importante.
Avem deci, pe de o parte, obstea taranease, supusa, dar stapind pe pmint,
pe de alta, boierul care o eirmuieste.
Aceastd situatie rezultd din starea economic5 specified orinduirii feudale.
Domeniul era un tot autonom din punct de vedere economic, piata intern
nu exista decit intr-o masura foarte redusd i ca urmare a autonomiei econo-
1 Doc. privind ist. Rom.. A, XV, vol. II (1476 1500), p. 19.

www.dacoromanica.ro
74 P. P. PANAITESCU 12

mice a domeniului decurge i autonomia lui politicd sub conducerea seniorului.

Dupd cum spune Lenin: < Mo0a feudald trebuie sd-si satisfacd singuid nevoile
ca o unitate inchiEd 0 ea se afla intr-o foarte slabd legaturd cu reslul lumii 1.
De aici rezultd c domeniul feudal nu producea pentru vinzare, ci nurnai ceea
ce era necesar pentru intretinerea proprie, iar tdranul nu presta o supramuncd.
DREPTUL DE STRAMUTARE AL TARANILOR DEPENDENTI
Am spus ca sistemul obtii, care se prelungise 0 sub stdpinirea feudalilor,
fdcea ca legarea de glie sd fie un privilegiu al taranilor. Ei i urma0i nu puteau
fi strdmutati de pe pdmintul pe care-1 munceau. Se pune insd intrebarea dacd
un Oran cu familia lui, in In ma unui angajament favorabil, a unei casatorii,
voia sd se desprindd de obtea lui, sd se colonizeze in altd parte, putea s-o
facd in chip liber? Dacd un sat al unui boier sau mdndstire, mezat pe pdmint
sdrac, roia , adicd un numdr de familii se duceau sa caute pdmint mai bun,
locuri mai bogate, putea stdpinul din secolul al XV-lea sa-i impiedice? Din
situatia pe care am analizat-o mai sus rezultd cd nu puteau fi impiedicap si
taranii erau liberi s piece. Munca unui taran, care nu aducea venit i intr-o
vreme cind un sat era foarte ieftin, nu avea prea mare important pentru boier,
care cerea de la sat nurnai un numdr de produse pen ti u brand'. Boierul era
sigur Ca taranii nu vor pleca in masa, cdci era greu pentru ei sii piard
gospoddriile.
Actele din secolul al XV-lea sint categorice in a ardta c dranii aveau
drept de strdmutare. In Moldova, nenumdrate acte din acest veac i din prima
jumtate a celui urmdtor cuprind danii i cumpdraturi de locuri in pustiu ,
de locuri pe care sd-0 intemeieze boierii i mdndstirile sate noi. La 3 iunie
1429, Alexandra cel Bun, in privilegiul fiilor lui Ivan vornicul, spune : a in
tot acest hotar sd-si intemeieze zece sate 2. La 15 iunie 1431 boierul Cupcici
are un imens domeniu : iar cit va putea sd-si intemeieze <sate) pe aceste
hotare i acestea sd-i fie cu tot dreptul 3. La 23 februarie 1453 Alexandrel
voievod d voie mdndstirii lui Iatco sd-0 facd sat in jurul manastirii cu a ori-
cine vor chema sau din Ord strdind... ori din tara noastrd 4. D.ci, pe cine
va chema, din Ord, in satul lui, era liber sd vie. E interesant s compardm
actele privitoare la slobozii in Moldova in secolul al XV-lea cu cele din secolul
al XVII-lea. In acestea din urmd, cum vom vedea mai jos, se aratd cd vor
putea veni oameni din tard in slobozie, dar a numai oameni fdrd daj die , cei
ce nu erau inscri0 la visterie printre oamenii dependenti ai unui boier. Lipsa
acestei distinctii in secolul al XV-lea i introducerea ei mai tirziu aratd limpede
deosebirea situatiei tdranilor la inceputul vietii de stat, fata de cea din veacul
al XVII-lea. In secolul al XV-lea oamenii de pe rno0ile boiereti i mdndstireti
se puteau muta in slobozii, in al XVII-lea nu se puteau muta, dacd aveau
dijm la stdpini.
Numdrul de donatii domneti in Moldova, in locuri pustii, adicd nelocuite,
socotite proprietate domneascd, este foarte mare. Se poate spune cd in aceastd
epocd domnia duce o politicd in stil mare de colonizare a pamintului pustiu e,
cu ajutorul i in folosul feudalilor. Este o mare opera in istoria Moldovei,
1 V. 1. Lenin, Opere, vol. III, ed. rusS, p. 158 159.
2 Doc. privind ist. Rom., A, XIV, XV, vol. I (1384 1475), p. 83.
3 lbidem, p. 94.
4 Ibidem, p. 260.

www.dacoromanica.ro
13 DREPTUL DE STRXMUTARE IN TXRILE ROMINE 75

atestatd de nenumgrate acte de privilegii, care constd in intemeierea a zeci,

poate sute de sate noi. Ea nu s-ar fi putut indeplini dacd tdranii ar fi fost legati
de glie, ea presupune libertate deplind de strdmutare a tdranilor de pe moii,
fdrd nici o piedied. Nu era posibil ca aceastd vastd opera de coIonizare sd se
indeplineascd numai cu strdini veniti de peste granitd, mai ales in pdrtile
interioare ale Ord. De altfel actul citat din 1453 aratd limpede Ca puteau veni
in satul nou infiintat oameni din tard, frd nici o restrictie. La 1445 domnul
Moldovei declard despre un tdtar al episcopiei de Roman, dacd 11 va ierta
episcopia, va vietui de atunci incolo a slobod (slobodno) in tara noastrd
dupd legea romineascd 1. Nu s-ar putea folosi termenul slobod , pentru
un om lipit de glie. Tdtarul liberat va fi cu aceleai drepturi ca tdranii mol-
doveni, liber sei se aseze, unde va voi, in marginile obligatiilor pe care le au
taranii dependenti dupd dreptul consuetudinar, legea moldoveneascd , adicd
plata dijmei i muncile de curte.
In Tara Romineascd, in secolul al XV-lea, nu avem cazuri de colonizare
pe pdmint pustiu , aici nu poate fi vorba de o vastd colonizare internd ca
in Moldova. Dar cele citeva acte care privesc sloboziile, cu adunare de oameni
ie*iti din obte, wzati intr-un sat privilegiat scutit de ddri, nu lasd nici o
indoiald asupra existentei dreptului de strdmutare in Tara Rornineased in
aceastd epocd. Satul mdndstirii Cozia, Cdrdreni, de la gura Ialomitei, capdtd
un privilegiu de slobozie de la Mircea cel Bdtrin : 4 Oricine va vrea sa meargd
in satul mndstirii din satele boiereti man i mici... Cine va impiedeca pe
acel om sau dintre boieri sau dintre cnezi... va primi blestem 2 Aadar,
taranii din toate satele boiereti puteau pleca din sat sa se aseze in satul
mdndstirii i nimeni nu avea voie sb-i impiedice. Faptul insd cd se prevede
in act posibilitatea unei retineri i se aratd sanctiuni, ceea ce lipsete in actele
respective moldoveneti, este o dovadd cd in Tara Romineascd erau tendinte
ale boierilor Inca din jurul anului 1400, de a restringe dreptul de strdmutare
al tdranilor de pe moiile lor.
Un act de la sfiritul secolului, 9 ianuarie 1498; este i mai categoric :
4 oriciti vecini vor merge in satele sfintei mdndstiri (Tismana), iar cnezii (aici
in sens de stdpini ai satelor) sd nu cuteze s-i opreascd, ci s le ia numai gdleata,
pentru c eine ii va opri, rdu va pati 3. In acest act apare pentru prima oard
gelleata de ieisire, despagubire datoratd de tdranul care se strdinuta fostului sdu
stapin. Aceast despdgubire se pltea in grine, de vreme ce se numea galeatd,
mdsurd specified a grinelor.,
Si alte privilegii de slobozii din Tara Romineascd in secoluI al XV-lea,
1478-1482 pentru Tismana 4 i 19 iunie 1493 pentru fratii Craioveti 5, ingaduie
aezarea oricdrui om in slobozie, lipsind rezervele ce apar in secolul al XVII-lea,
ca oamenii stramutati sd nu fie birnici i dependenti de un stapin.
In Moldova, un singur tratat international din secolul al XV-lea face aluzie
la taranii dependenti fugiti peste granitd. E vorba de tratatul din 1485 incheiat
intre Stefan cel Mare i Cazimir al Poloniei cu prilejul depunerii omagiului
de vasalitate de la Colomeia. In exemplarul latin al tratatului, dat de regele
Cazimir, citim : Dacd s-ar adaposti de la voievodul Moldovei la noi un erb
I Doc. privind ist. Rom., A, XIV, XV, vol. I (1384 1475), p. 213.
2 Ibidem, B, XIII, XIV, XV (1247 1500), p. 53.
3 lbzdem, p. 232.
4 Ibidem, p. 159.
3 Ibidem, p. 219.

www.dacoromanica.ro
76 P. P. PANAITESCU 14

(servus) i ar veni in tam noastrd i in granitele noastre, noi ii vorn trimite

la Stefan voievod si vom obtine pace pentru el, ca el sd se intoarcd iardsi la
tefan voievod I. La prima vedere s-ar 'Area cd,avem aici o dovadd ed strd-
mutarea taranilor dependenti nu era liberd in Moldova la acea data, de
vreme ce serbii trebuiau dati inapoi. Dar din formula folosit in tratat exa-
minatd mai atent, reiese tocmai concluzia contrarie. Vom obtine pace pentru
el ca sd se intoared iardsi (laciernus sibi pacem, quod iterum redid), inseamnd
ca serbul nu va fi intors cu sila, ci regele va interveni ca el sd nu fie pedepsit
si va obtine in acest caz intoarcerea lui, ceea ce aratd cd se tinea seama de
vointa, deci de dreptul serbului.
Credem Ca toate aceste fapte si consideratii dovedesc Ca dranul depen-
dent in Moldova si Tara Romineascd in secolul al XV-lea era liber sd se stril-
mute, sd pardseascd obstea si gospodaria lui pe care avea drepturi eredi tare.
Era desigur o mare deosebire intre tdranul dependent din secolul al XV-lea
i ruminul sau vecinul din secolul al XVII-lea. Inseamnd 'MA aceasta c
taranul din vremea lui Mircea si a lui Stefan era un om liber? Fireste, sint
grade de libertate in cadrul evolutiei orinduirii feudale. Dar reluzdm sd socotim
ca liber pe un om care are dreptul numai sd schimbe de stdpin. Dependenfa, chiar
personald, sub patronaj, nu poate ji socotitd ca libertate. Taranul dependent,
cum am ardtat, era dator, nu numai cu dijma din produse, ci si cu munca,
oricit de multd, la porunca si dispozitia stdpinului.
Este adevdrat ca in anume imprejurdri, dreptul de strdmulare insemna
drept de eliberare totald, anume atunci cind tdranul dependent se muta la
ora. Dar aceasta nu era posibil oricui. Ca s trdieti liber la ora trebuia s
fii sau mestesugar si s fii primit de ordeni ca atare, sau sA te faci
militar in oastea domnului. Taranii care in satele lor fuseserd mestesugari
sates ti, sau cei care fuseserd osteni in ceata boierului feudal, puteau ajunge
la ora in aceleasi calitati. Dar marea masa' a taranilor era formatd din plugari
care nu stiau altceva decit s cultive pdmintul si sd creased vitele. Acestia
cu greu puteau grisi un rost in orase.
Asa se explied existenta rdscoalelor tardnesti in tarile romine in secolul
al XV-lea si explicatia este valabild, in parte, si pentru secolul urmdtor. S-ar
parea cd de vreme ce taranii au drept de strdmutare, n-ar exista motive de
rascoale tardnesti. Totusi, in afard de faptul c unii boieri puteau opri str-
mutarea in chip abuziv, trebuie tinutd in seamd si greutatea taranului strd-
mutat de a alcatui o asezare noud ; bratele de mimed nu erau Incas vinate pentru
productie de marfd. El trebuia sd-si piardd gospoddria injghebatd din stramosi,
ca sd poatd pleca. In aceste conditii, strmutarea nu era un lucru usor si de
aceea boierii si mdndstirile puteau abuza de taranii supusi, luindu-le mai mult
decit era obiceiul sau punindu-i la munci suplimentare. Bine inteles discutam
aici numai rdscoalele tardnesti impotriya stdpinilor de mosii si nu cele cauzate
de apasarea fiscald a domniei.
TARANII DEPENDENTI 51 OAMENII CU INVOIALA PE DOMENII

Sint mai multi termeni care indicd pe taranii dependenti in secolul al

XV-lea. Intrebarea este dacd acesti termeni reprezintd toti aceiasi categorie
de tdrani dependeti, cdci dacd au existat mai multe categorii, atunci si dreptul
7 I. Bogdan, Doc. lui .1.efan cel Mare, II, p. 376.

www.dacoromanica.ro
15 DREPTUL DE STBXMLTTARE IN TXBILE ROMiNE 77

de stramu tare si in general gradul de libertate sau de supunere nu era acelasi

pentru toti.
Prima denumire a taranilor dependenti in Tara Romineasca este cea gene-
raid si in secolele urrnatoare : vecini (in actele slave), termen care in secolul
al XV1I-lea se traduce in actele rominesti prin : rumini. Prima pomenire
a vecinilor in acte dateazd din 28 martie 1482, cind se vorbeste intr-un
privilegiu dat mandstirii Snagov de birul vecinilor manastirii Actul urma-
tor este cel din 17 aprilie 1488 pentru mandstirea Cozia, amintind de vindriciul
vecinilor mandstirii 2. De fapt exista un act si mai vechi despre vecini, care s-a
pastrat numai intr-o traducere romineasca (25 august 1469); Radu cel Frumos
porunceste dregatorilor sai sa se fereasca de toti ruminii boierului Mihai
din Rusi 3. Nu ne indoim cd in textul slay pierdut, in locul termenului u rumini *
a fost termenul vecini .
Vecinii erau taranii dependerti, bastinasii, cei constituiti in obste, numele
lor inseamna membri ai obtii. Lucrul rezultd clar din cele citeva documente
din secolul al XV-lea pomenind pe vecini. Cele 13 sate ale lui Mihai din Rusi,
cumparate pe nimic (un sat pe un cal bun), deci obsti cu oblig4ii putine, se
bucurd de imunitate si ca atare domnul porunceste dregatorilor sa se fereasca
de toti ruminii din sate, singurii locuitori ai satului. In actul din 1482 domnul
porunceste ca birul sa se ia din toate satele mndstirii, oricite sate are mands-
tirea, de la vecini i sa se aduca la manstire. De aici rezultd c taranii birnici
din toate satele mandstirii, grosul populatiei, II formau vecinii. Accsti vecini
erau, asadar, obstea dependentd a satului.
Totusi, intr-un privilegiu din 27 martie 1505 pentru Tismana, Radu cel
Mare acorda scutire pentru oriciti vecini se vor aduna pe ocina rnandstirii 4.
La aceasta data erau numiti deci vecini si taranii desprinsi din obste, care
veneau sd se aseze in slobozii ; numele se extinsese, prin urmare, asupra tutu-.
ror taranilor dependenti.
Un alt termen pentru taranii dependenti, este sdraci sau siromahi. Cind
Stefan cel Mare se adreseaza cu o proclamatie locuitorilor din judetele Buzau,
Braila si Rimnic, el pomeneste de boieri, judeci i siromahi , la care raspund :
Boierii, cnezii i vlahii 5. D3ci siromahii, egali cu vlahii (ruminii) erau clasa
cea mai de jos, cea mai saraca. Care este situatia acestor oameni se vede din
privilegiul lui Mihai voievod din 20 iunie 1418: oricine va voi de voia lui sau
sluga domniei mele sau boieri sau cneaz sa daruiasca un sat sau ocind sau
vite i inca dintre ceilalti oameni de mina de jos, adica siraci, eine ii va da
sufletul su sau via sau ogoare sau moara sau case sau vita sau fie orice 6.
E de remarcat o distinctie interesanta: numai boierii i cnezii puteau stpini
sate si ocine, saracii, cei de jos, nu au decit un ogor izolat, casa, moard si
vile. Numai ei pot sa se dea cu sufletul adica s se inchine ca serbi dependenti.
E de observat ca totusi sint liberi, nu numai s se inchine manastirii, deci
sa se strdmute pe mosia ei, dar sa dispund prin danie de ogorul, moara, casa
si vitele lor oriunde s-ar afla ele. Oamenii saraci erau fara indoial, dupd con-

1 Doc. privind ist. Rom., 13, XIII, XIV, XV (1247-1500), p. 172.

2 Ibidem, p. 192.
3 Ibidem, p. 144.
Ibidem, veacul XVI, vol. I (1501 1525), p. 28.
5 I. Bogdan, Relafille Tara Romtnefti cu Brafovul, p. 282 283.
6 Doc. privind ist. Rom., B, XIII, XIV, XV (1247-1500), p. 70.

www.dacoromanica.ro
78 P. P. PANAITESCU 16

ceptia feudald, acei care nu au pdmint, deci dei pot avea un ogor pe moia
boierului, chiar vie i moard, sint aezati pe rnoia altuia, de care depind.
Sint oare vecinii identici cu sdracii i siromahii? In situatia actuald a
cunotintelor e greu de rdspuns la aceastd intrebare. 0 ipotezd s-ar putea
totu0 face. Dacd vecinii, la inceput, inainte de extinderea ternienului asupra
tuturor oamenilor supui, erau membrii obtii dependente, atunci sdracii
ar fi cei ruirti de obte, cei ce au pierdut dreptul asupra prtii lor , prin
srdcire. Ei pleacd in calitate de coloniti, aiurea, in afara obtii. Aceast
distinctie ar rezulta deocamdatd numai din criterii privind originea semanticd
a termenilor respectivi in limbd: vecini, cei ce fac parte din obtea vicinald,
sdraci, cei fdrd pamint, care i-au pierdut partea 1 Dar foarte curind, cele
cloud denumiri s-au confundat, insemnind amindoud pe oamenii dependenti
(dovadd c sdracii din actul lui Mihai vodd aveau ogoare).
Indiferent de nomenclaturd, care poate varia i da natere la confuzii,
este clar cd au existat in secolul al XV-lea cloud categorii de Omni dependenti:
cei in obte i colonitii, desprini de obte, veniti ca fermieri pe moia boierului,
pe bald de contract, adicd de invoiald nescrisd. Un privilcgiu, ce e drept de
la inceputul veacului urmdtor, dar care aratd o stare de lucruri ce nu poate sd
fie numai irnediat recentd, aratd ldmurit existenta celor cloud categorii de
tdrani dependenti in Tara Romineascd. La 10 iulie 1511, Vlddut voievod
scutete de ddri satul Rogozeti al lui jupan Nechifor sd fie slobozi i in pace
de toate slujbele i ddrile, cite se afld in tara ....
domniei mele. Si iai di ori-
citi vecini vor veni s eadd la Rogozeti, iar ei sd fie slobozi de toate slujbele
i ddrile mari i mici, numai pe 7 ani 2. Pentru obte imunitatea era nelimi-
tatd in timp, dar pentru colonitii noi veniti era limitatd la 7 aM deosebirea
este limpede.
Intr-un raport facut regelui Ungariei la 1493 asupra imprejurdrilor din
secuime se arat c unii dintre locuitorii Vdrii mriei tale s-au dus in Mol-
dova i in Tara Romineascd, unde au arat i au serndnat, pe acetia voievozii
acelor tari dat ca iobagi 3. I-a dat , se intelege boierilor i Inandstirilor.
E vorba de oameni straini, care in tara lor, in secuime, erau privilegiati, dar
prin faptul cd au lucrat pdmintul la feudalii din Virile romine au devenit
erbi ai acestora i intdriti de domni prin privilegii acelor stapini. Aici avem
a face cu a doua categorie de tarani dependenti, care sint asirnilati de autorul
raportului cu iobagii din Transilvania (care pe vremea aceea nu erau Inca
legati de glie).
In toate statele feudale existau cele cloud categorii de oameni dependenti,
cei constituiti in obte, bdtinaii, i cei cu invoial. Grtkov i-a definit lamurit
in Rusia in secolele XIVXV-lea. Da asemenea in Bulgaria se deosebese bdti-
naii de noii veniti, colonitii, inainte de cucerirea turceascd 4. Este exclus-
ca numai la noi aceste cloud categorii sd nu poatd fi deosebite.
In fata problemei dreptului de strdmutare i in legaturd cu obligatiile
de mund feudald, colonitii, noii veniti, desprini de obte, nu aveau aceeai
situatie ca bdtinaii. Fluid aezati pe moie pe baza unei invoieli (contract
1 V. CostAchel, Dezagregarea obstii sdtesti tn romtne in evul mediu, In Studii i relerate-
privind istoria Romtniei, Ed. Acad. R.P.R., I, 1953, p. 753-800.
2 Doc. privind ist. Rom., B, XVI, vol. I (1501-1525), p. 72.
Hurmuzaki, Documente, 11-2, p. 344-345.
4 Al. Burmov, sauicuntoTo 11,CIALIMI B Einr.ipid rims XIIIXIV a. (Populatia depen
dentA In Bulgaria sec. XIIIXIV) In Istoriceski Pregled s, III, Sofia, 1947, p. 257-263_

www.dacoromanica.ro
17 DREPTUL DE STRA.MUTARE IN TARILE TIMONE 79

nescris), ei puteau pleca la implinirea invoielii, dar desigur nu inainte de

termenul fixat. Angajarea lor pe moie nu insemna altceva decit concederea
tcmporara a unui lot de pamint pentru a fi lucrat in dijmd, un fel de arena.
Ei nu aveau foloasele ereditare pe care le aveau taranii batinai, dei cu
vremea puteau obtine prelungirea fermajului i chiar ereditatea ; aa se intimpla
cel putin in tarile in care documentele vorbesc mai amanuntit de aceastd
categorie de oameni. In schimb nu erau datori cu munca de curte i in genere
cu muncile feudale .1 starea lor de dependenta temporard nu angaja pe urniai,
ei nu aveau un stapin feudal.
D,sigur ca aceastd categorie a oamenilor cu invoiald era Inca redusa in
veacul al XV-lea, cind obtea era Inca puternica, deoarece boierul nu avea
Inca interesul s-o dizolve. Cei ieiti din obte formau Inca o minoritate fata
de membrii obtilor, dar in veacul urmator procesul de destramare a obtii
urma sd se a ccentueze.
In Moldova situatia este mai neclara ca in Tara Romineascd din cauza
tacerii izvoarelor. Ni . avem in aceastA lard nici o denumire care sd indice pe
taranii dependenti, dei tim, dupd cum am vazut, cd taranii dd pe moii erau
intr adevar dependenti in inteles feudal de stApin. Termenul sused, tradus in
actele romineti cu vain, apare in Moldova abia in veacul al XV I-lea, prima
oara la 1545. Dupa numire, susedi sint identici cu vecinii din Tara Romineasca,
ar fi deci la origine i in Moldova oamenii dependenti constituiti in obte,
mai tirziu toti oamenii dependenti 1. In schimb, ubogld, sensul comun al cuvin-
tului este oameni saraci in slavo-rusA, apar destul de des in actele moldove-
neti din secolul al XV-lea indicind mai ales clasa saracd de la orae 2, dar
uneori i de la sate: toti oamenii sdraci <uboghi liudi> din aceste trei sate <ale
mAnAstirii Probota> 3. Lipsa termenului obisnuit al denumirii taranilor erbi
in Moldova, vecini, din actele secolului al XV-lea, nu poate fi intimplatoare.
Socotim ca de vreme ce imaginea vietii tardneti din Moldova in veacul al
XVI-lea este aceeai ca cea din Tara Romineasca, evolutia sociald a starii
tdranimii a fost dintru inceput aceeai, dar mai inceata in Moldova ; in ce
privete dezagregarea obtii tardneti (marile colonizari) de care am vorbit,
se faceau pe semne ca la rominii din Transilvania, prin roirea obtii, care in
acest caz nu se dezagrega. D3 aceea, in secolul al XV-Iea taranii dependenti
in genere nu au o denumire speciald, ei sint toti locuitorii satelor care trdiesc
pe moiile boierilor i ale mandstirilor. Aci diferentierea sociald a taranimii
in secolul al XV-lea e mai putin accentuatd.
In tarile romine, secolul al XV-lea este vremea obtilor stapine pe folo-
sinta pdmintului, stapinite la rindul lor de boierii militari, cArora sint datoare
numai cu dijma i munci de curte. Membrii acestor obti sint liberi sA se mute
aiurea despartindu-se de obte. Dar chiar in aceastd epocA apar semne ale
schimbdrilor ce se vor accentua in veacurile urmAtoare: pe de o parte deza-
gregarea obtii, formarea unei categorii de oameni sdraci cu invoiald pe pamint
boieresc, pe de alta incercarea combatutd de domni in privilegiile lor, de a
opri stramutarea taranilor dependenti de pe moiile lor.
1 R. Rosetti, In Permintul, sdlenii qi stptnii, p. 259, 271-273, a observat just exis-
tenta celor dou categorii de oameni dependenti, In Moldova, dar cu confuzia sensului terme-
nului vecin s, de care am vorbit mai sus.
2 Doc. privind ist. Born., A, XIV XV, vol. I (1384-1475), p. 373; vol. II (1476
1500), p. 164-168, 210.
8 Ibidem, vol. I, p. 391, doe. din 19 august 1472.
www.dacoromanica.ro
80 P. P. PANAITESC1.1 18

III

DREPTUL DE STRAMUTARE IN SECOLUL AL XVI-LEA

SCHIMBARILE ECONOMICE I SOCIALE DIN SECOLUL AL XVI-LEA

In viata economicd i sociald a tdrilor romine, secolul al XVI-lea este o

epocd de tranzitie spre o noud forma a feudalitatii in istoria noastrd. Ca si in
istoria celorlalLe state feudale, ceea ce a determinat trecerea la relatii de pro-.
ductie noi este ivirea i cresterea economiei in bani, a economiei mrfurilor.
Introducerea economiei in mdrfuri i bani apare in toatd Europa, in interiorul
perioadei feudale, ca un fenomen istoric general, mai accentuat in apusul
si centrul Europei in special in secolele XIVXV-lea 1.
Nu este aici cazul, intr-un studiu inchinat dreptului de strmutare al td-
ranilor dependenti, s cercetiim pe larg formele economiei in bani in secolul
al XVI-lea in istoria noastrd, ci ne vom multumi cu consideratii necesare de
ordin general.
Mild la 1451 in Tara Romineascii 2 si la 1439 in Moldova 3 nu existd in
actele cunoscute nici un caz de vinzare de pamint pe bani. Cele mai mulLe
vinzdri se fac in naturd si mai ales pe vite. In schimb, in cursul secolului al
XVI-lea tranzactiile in bani cresc foarte mult in numdr si in volum. La sfir-
situl secolului se constituie averile in bani ale boierilor, ca de pildd a doamnei
Voica Rdleanu a lui Pdtrascu cel Bun, care avea 60 000 de aspri numerar, pe
lingd numeroase obiecte de aur 4. Mitropolitul Anania al Ungrovlahiei cumpdrd
la 1573 din agonisita lui sate si tigani cu 45 000 de aspri 3. Acelasi mitropolit
imprumutd unui oarecare Voico 30 000 de aspri 6. Mihnea Turcitul imprumutd
la 1580 boierului Tudoran Golescu suma foarte mare de 200 000 de aspri 7.
Mihai Viteazul ca boier, inainte de domnie, cumpdrase sate cu bani gata,
peste un milion de aspri 8.
In acest secol, in a doua jumdtate, apar in Tara Romineascd zeilogul (za-
logirea nioii1or pe bani) i introducerea dobindei (in genere 20%). In Moldova,
boierii imprumutd domnia cu mari sume de bani i arendeazd adunarea ddrilor,
mierea i altele. D asemenea, tot la sfirsitul veacului apare munca salariatd
(bine inteles, nu Inca permanentd) precum i termenii naemnic (angajat cu
leaM) i, simbrie.
Aldturi si in parte ca o cauzd a cresterii tranzactiilor bani-inarfd este
cresterea valorii satelor si a mosiilor in genere 9.
Cu uncle fluctuatii, de care nu ne vom ocupa aici, cresterea valorii satelor
a fost un fenomen economic capital in istoria noastrd. Ea se datoreste in parte
1 F. A. Poleanski, OronapHost nponntogcrse B yCJI0IIIIFIX iDelmannartia (Despre pro-
ductia de mArfuri in conditiile feudalismului), In Bonpocla Hcropkiki s 1953, I. p, 40-60.
2 Doc. privind ist. Rom., B, XIII, XIV, (1247-1500), p. 124.
3 Ibidem, A, XIV XV, vol. I (1384-1475), p. 160.
4 Ibidem, B, XVI, vol. III (1551-1570), p. 73.
5 lbidem, vol. IV (1571-1580), p. 121.
5 Ibidern, p. 489.
7 Ibidem, XVII, vol. IV (1621-1625), p. 39 (doc. din 13 iunie 1621).
a Ibidein, XVI, vol. VI (1591 1600), p. 336 341.
9 Pentru variatia preturilor mogilor in Moldova In sec. al XV-lea, vezi B. T. Cimpina,
Dezvollarea economiei feudale i tnceputurile luptei pentru centralizarea statului tn a doua
furndtale a secolului al XV-lea In Moldova qi Tara Rorntneascd, In Lucrdrile sesiunit generale
stiinfil ice din 2 12 iunie 1950, Ed. Acad. R.P.R., Bucureti, 1951, p. 1602.

www.dacoromanica.ro
19 DREPTUL DE STDAMUTARE IN TXRILE ROMINE 81

cre0erii populatiei, dar pe de alta crqterii valorii interne a dorneniului, adicd

plantarea de vii, livezi, gradini, acareturi, transformarea unui domeniu natural
intr-un pdmint prelucrat de mina omului. Cea mai insemnat transformare
a fost insd cre0erea suprafetelor cultivate pentru agriculturd. De0 pind in
secolul al XIX-lea economia animald i papnile au intrecut ca suprafata in
tara noastrd economia agricold, totu0 se constatd un progres insemnat in
aceastd directie incepind cu veacul al XVI-lea. Se tie cum in a doua jumdtate
a secolului al XVI-lea, cele cloud tan romine au devenit grinarul o imperiului
otornan, care-0 hrdnea capitala i armata cu griu rominesc.
Comertul exterior al griului este numai o fatd, nu cea mai importantd,
a acestui comert cu grine. Cresterea piefei interne se vede din crqterea orwlor,
wzarea la orw a mndstirilor i a boierilor, care Ora acum stdteau, in ce
privete mandstirile la locuri izolate, iar boierii pe mo0ile lor. De asemenea
un semn al cre0erii pietei este formarea unor centre comerciale de prdvalii la
orw, precum i formarea breslelor mWep1gdre0i la orw, tot in a doua jumd-
tate a acestui secol.
Economia in bani, comertul cu griu, adicd transformarea produselor
agricole in marfd, cre0erea pietei interne, au urmdri sociale adinci in toate
statele feudale. La rdsdrit de Elba, unde viata or4eneased nu a luat avintul
pe care 1-a avut in apusul Europei i unde comertul mondial nu a fost nici
pe departe un factor esential in viata economica, nu s-a produs, ca la apus de
aceastd linie, o eliberare a erbilor, ci dimpotrivd, legarea lor de glie i cre--
terea puterii boierilor, a stdpinilor de mo0i, dupd cum a ardtat B. Grekov.
Transformarea care s-a produs in aceastd parte a continentului a fost in inte-
resul feudalilor: vechile curti dominiale se transformd in intreprinderi de rentd,
cu alte cuvinte satele nu mai slujesc numai la intretinerea boierului, ci sint
nevoite sd-i produca mar f d.

ORIGINEA CLAC II. REZERVA FEUDAIA

Boierimea rornineascd din secolele XVIXVII nu mai este o boierime mili-
tard, ea urmdrqte scoaterea de venituri de pe mo0i, venituri transformabile
in bani. Griul devenit marla internd 0 de export trebuie sd fie produs in can-
titate mai mare, spre a putea fi vindut i fire0e Ca aceasta inseamnd un sur-
plus de munch' al taranilor dependenti, care pind acum hrneau pe boier, dar
nu erau datori sd-1 imbogdteascd. Economia in bani la noi, in secolele XVI
XVII nu poate avea alt sens decit vinzarea produselor agricole i aceste produse
erau procurate de taranii dependenti. De aici rezultd i o schimbare in relatiile
dintre boieri i tarani: boierul nu mai este suveranul satului, judecdtorul, eful
militar, el devine stapinul cdruia erbii ii produc venit. De0 creterea pro-
ductiei agricole se face in aceastd epoch' in primul rind prin mdrirea suprafetelor
cultivate in dijmd, totu0 i felul obligatiilor tdranilor dependenti se schimbd.
Socotim Ca in veacul al XV I-lea apar primele semne ale cldcii, in sensul de munci
agricole obligatorii pentru stdpin, cum vom vedea mai jos. Urmarea acestor
schimbdri a fost, in cele din urmd, legarea de glie a taranilor dependenti. Taranul
devenise pretios, pdmintul se Meuse mai scump. De aceea boierii cautd s aca-
pareze bratele de muncd, s impiedice astfel pe Oran de a pleca. Griu pentru
hrand fusese intotdeauna destul, griu pentru vinzare nu va fi niciodatd destul.
Crqterea pretului pdmintului, pe de o parte, aratd goana dupd pdmint, firete
dupd pdmint locuit. Pe de and* parte, deposedarea mopenilor i rdzeOlor pe

6 -c. 674
www.dacoromanica.ro
82 P P. PANAITESCU 20

scard mare de cdtre boieri i mandstiri, care-i croiesc noi latifundii, sint o
altd urmare a faptului Ca pamintul acum produce bani.
Dependenta veche a taranilor care fusese la inceput o forma a ierarhiei
feudale, devine acum o acaparare a bratelor de muncd, pentru a produce bani.
Legarea de glie a fost urmarea fireascd a acesthi situatii. Producerea de grine
de care moieri in vederea vInzarii, producere care s-a dezvoltat mai ales in
ultima perioadd a existentei iobagiei, era deja un prevestitor al destrdmdrii
vechiului regim. In al doilea rind, pentru o astfel de gospoddrie este necesar
ca producdtorul direct sd fie inzestrat cu mijloace de productie in general i
cu p5mint in special; mai mult, el trebuie sa fie legat de pdmint, pentru cd
altfel moierului nu i-ar fi fost garantate bratele de muncd 1.
In secolul al XVI-lea dijma este Inca forma obinuitd a rentei feudale,
adicd venitul una din zece din produsele taranilor dependenti care au moia
in folosintd ereditard. Creterea productiei de grine, care ajung marfd de ex-
port, se explicd prin creterea bratelor de muncd i mai ales a suprafetelor
cultivate, care in veacul precedent ramaseserd necultivate. Totui, fat de
marele venit in bani produs de moii prin vinzarea griului, trebuie s admitem
aparitia e rezervei senioriale # in tarile romine in secolul acesta. Se tie cd
rezerva senioriald inseamnd o parte a moiei rezervatd pentru culturile sta.-
pinului. Intreg venitul acestei rezerve este al acestuia ; taranii dependenti
o muncesc gratuit, in schimbul liberei folosinte (in dijmd) a delnitelor lor pe
restul moiei 2 In Transilvania, la cnezii romini rezerva senioriald exista in
secolele XIV XV: lanul>> sau mansio a, pe care o aveau cnezii in sat i o
lucrau gratuit tdranii, pe lingd dajdia datorit de ei, constituia o rezervd senio-
rial 8
Inca de la inceputul secolului al XV-lea se vede cA o parte din moie:
loc de pdune, pddure, erau rezervate stapinului in Tara Romineascd. Astfel
In actul lui Mircea cel Bdtrin din 1406 pentru Tismana se constituie rezerva
de pdune a mdnstirii 4. Pdurea- rezervatd stdpinului, care era scoasd de
sub dreptul de folosinta al obtii, se numea branite.
Faptul c intr-o serie de privilegii domneti din secolul al XVI-lea in Tara
Romineascd se face deosebirea intre cimp, ocind a, de o parte i vecini de alta,
aratd cd prima este ocina boierului, aldturi i deosebit de vecini cu delnitele
lor. Astfel la 1585 Mihnea Turcitul confirmd mitropolitului Serafim satul
Sirbii din cimp i din apd i din vecini i de peste tot hotarul a 5. La 11 septem-
brie 1569: confirmare a satului Obislav din vecini i din apd i <din uscat>
i din cimp i din pdure 6. S-ar putea obiecta cd aceastd formula repetata
destul de des in ultimele decenii ale veacului ar privi deosebit cimpul ca ph-
mint i vecinii ca oameni, deci nu ar privi de o parte cimpul boierului, pe de
alta vecinii cu delnitele lor. Este insd de observat c formula se Incheie cu
cuvintele din tot hotarul a care inglobeazd i pe vecini, aadar cu hotarul
lor. De asemenea trebuie s tinem seama de faptul cd in veacul al XV-lea
aceastd formula cu vecinii separat i cimpul separat nu apare niciodatd, iar

1 V. I. Lenin, Opere, vol. III, ed. P.M.R., p. 170.

2 Pentru organizarea rezervei feudale vezi P. l3oissonade, Le travail au 111ogen Age,
p. 161; R. KOtzschke, Allgemeirze Wirtschaftsgeschichte des Mittelallers, p 252.
3 Vezi analiza acestor documente la R. Rosetti, op. cit., p. 57 si urm.
4 Dor. privind ist. Rom., B, XIIIXV (1247-1500), p. 51-52.
5 lbidem, XVI, vol. V (1581-1590) p. 205.
6 Ibidem, XVI, vol. III (1551-1570), p. 327.28.

www.dacoromanica.ro
2i DREPTUL DE STRXMUTARE IN TXRILE ROMINE 83

in prima jumdtate a secolului al XVI-lea foarte rar. Pind atunci prin stdpinirea
satului se intelege atit pdmintul cit si vecinii. De la o vreme insd privilegiile
incep sd distingd pe vecini, de cimp si de vii, singurul sens posibil al acestei
inovatii este cd vechea stdpinire a obstii nu se mai intindea pe toate partile
Uncle acte sint mai precise in privinta rezervei feudale. La 25 mai 1528
Radu de la Afumati intdreste mAndstirii Arges satul Pitesti jumdtate din
vecini, jumdtate din cimpul care este pentru hra'nd i jumdtate din moard 31.
Vedem aid deosebit de vecini, cimpul specificat ca fund pentru hrana 3
stdpinului.
Intr-un act moldovenesc (din primii ani ai secolului urmdtor), la 1607
domnul porunceste ca z Boul vistier sd nu are acea parte de ocind din Rddeni,
pin ce va sta de faid inaintea domniei mele, nici vecinii lui sa nu are 2. Se
face deci deosebirea intre ardtura boierului (cu clacd) i ardtura vecinilor, in
dijmd.
Existenta a numeroase cazuri in care ocine sau Orli de ocine se vind in
secolul al XVI-lea fdrd vecini (la 1537 de exemplu se confirmd in Tara Ro-
mineascd o jumatate de mosie, frd vecini) 3 indicA posibilitatea organizArii
unei rezerve senioriale. E adevdrat c aceste a ocine fard vecini puteau fi
exploatate i altfel decit sub forma unei rezerve, Ca, dupd cum vom vedea
mai jos, bratele de muncd despdrtite de obsti se fdceau tot mai numeroase
si pmintul le putea fi dat in dijmd.
Socotim insd, din faptele ardtate mai sus si mai ales ca o explicare a cres-
terii comertului cu grine, cd rezerva senioriald incepe s apard in special in
Tara Romineascd in veacul al XVI-lea. Originea rezervei senioriale, e bine ca
acest fapt sd fie fixat, este desigur nu o urmare a restringerii delnitelor vecini-
lor, cad pArnint nelucrat era foarte mult, ci fireste din punerea in valoare a
acestui pamint nou deschis pentru agriculturd.
Daed admitem existenta inceputurilor rezervei senioriale, urmarea sa
fireascd si necesard este aparitia clcii, adicd a muncii agricole gratuite i
obligatorii pentru stapin, prestata de tdranii de pe movie. Cum am vdzut, claca
nu exista in veacul al XV-lea in tarile romine si nu trebuie confundatd cu muncile
de curte si in special cu cdraturile.
Din analiza obligatiilor vecinilor fata de stdpini in secolul al XVI-lea,
rezultd cd principalele obligatii ale acestora sint denumite in Tara Romineascd:
daturi, ddjdii si galeti: la 1558-1559 martie 27, satul Grozesti: SA' fie volnic
pdrintele egumen Paisie <de la Tismana> sd la datul si toate dajdiile 34, la 8
ianuarie 1586, pentru satele Tismenii i calugdrii... s ia daturile i galetile
cu tot venitul, cum este legea 5, la 8 ianuarie 1588, act pentru satele mAnds-
tirii Glavacioc si a luat sfinta mandstire gdleata i daturile 8 i ce este venitul
boieresc tot 30, la 14 februarie 1595: a voi oamenilor din Plenita... sd avet<i)
a vd da gleata i daturile si tot venitul boieresc 7. Galeata este o dijmA din
grine, daturile din produse animale. Prin urmare, in general, in secolul al XVI-lea

1 Doe. prinind ist. Rom., B. XVI, vol. II (1526-1550), p. 45.

2 Acad. R.P.R., doc. XXXII/14.
8 Doc. privind ist. Rom., B. XVI, vol. II (1526-1550), p. 224.
a Ibidem, vol. III (1551-1570), p. 79.
5 Ibidem, vol. V (1581-1590), p. 222-223.
6 Ibidem, p. 344.
7 Ibidem, vol. VI (1591-1600), p. 166.

6*
www.dacoromanica.ro
84 P. P. P tNAITESCU 22

obligatiile vecinilor erau o rentd in naturii, o dijm, ca si in veacul precedent.

*i in Moldova, unde acte.le sint mai putin explicite, Pravila lui Vasile Lupu
spune: 4 partea celui ce samAnd pre locul altuia, de va fi saminta liii i cu
toatd cheltuiala, sint a lui 9 snopi si aceluia ce au dat pamintul un snop *1.
Claca nu apare in textele din secolul al XVI-lea, dar o afldrn in primele
decenii ale veacului urmdtor ca un fapt legal stabilit. La 1 aprilie 1619, Gavril
Movild porunceste ca stapinul s ia rum<A>nilor din Corzi tatu si gdleti si
s lucrez<e> ei cu tot lucrul laste dostoenie rum<A>nilor, cum lucrez -alalti
rum<d)ni 2, la 29 octombrie 1627 s v ia (stdpinul) datul den toate bucatele,
si galeata si st-i lucrati ce-i va trebui 3. La 2 aprilie 1637 avem prima regle-
mentare a zilelor de muncd sdtenii din slobozia lui Ianache... sd lucreze...
trei zile (pe an) 4, in a doua jurndtate a secolului, 5 zile 5.
Aceste munci nu trebuie confundate cu muncile de curte, ele sint insirate
in privilegiile sau poruncile domnesti intr-o formula aldturi cu celelalte venituri
ale stdpinului: datul si dijina, pe cind in secolul al XVI-lea datul si dijma
apar singure in actele privitoare la taranii dependenti, Med a se trece obligatia
lucrului intre venituri. Inceperea reglementdrii lucrului in prima jumdtate
a secolului al XVII-lea, pe cind inainte era nelirnitat, aratd nu o usurare a
stdrii tdranilor, acordat de domn, ci dirnpotriv aparilla unor obligatii noi,
care se cereau reglementate. Desi obligatia noud a clacii, pe rezerva senioriald,
apare abia la inceputul veacului al XVII-lea ca un obicei rdspindit, socotim cd
inainte de a aparea in acte, ea s-a ivit in practica necodificaid, Inca din secolul
al XVI-lea.
Inca din prima jumdtate a secolului al XV I-lea avem dovezi ea tdranii
dependenti de pe unele mosii aveau obligatia de a munci pentru finul de pc
locul rezervat boierului (la 20 ianuarie 1539): sd aibd cinstitele calugdrite w

8 vecini pentru fin 6. In Moldova, la 28 ianuarie 1608, am ldsat acele sate sd

Ned finul sfintei manastiri *7.
Anume informatii despre abuzurile. boierilor si suferintele taranilor serbi
in secolul al XVI-lea aratd cd mdcar sub formd de abuzuri care mai tirziu
urmau sd fie legalizate, muncile agricole impuse taranilor dependenti dateazd
din aceastd epocd. Italianul Gratiani, care a scris viata lui Despot vodd (1562
1563) spune: Nobilimea (din Moldova) trateazd pe tarani aproape ca pe niste
robi 8. Fireste c numai cererea dijmei nu justified o asemenea afirmatie:
robii sint cei ce muncesc din greu. Sivori, secretarul lui Petru Cercel (1583
1585), spune 9 c boierii din Tara Romineascd au pind la 50 000 de tarani
dependenti, care sint foarte rdu tratati de stdpinii lor, incit abia pot sd mai
cultive cele necesare pentru hrana proprie, din cauza oboselilor la care sint
supusi . Aici afirmatia e deosebit de limpede: taranii dependenti erau supusi
la munci pentru stapini, si nu mai aveau vrerne sd-si cultive delnitele
proprii.

1 Citat de R. Rosetti, Piimintut. . , p. 220 nota.

2 Doc. privind ist. Rom., B, XVII, vol. III (1616-1620), p. 333.
3 C. Giurescu, Studii de istorie sociald, p. 172.
4 PAdem, p. 204 nota.
5 Ibidem.
6 Doc. privind ist. Rom., B, XVI, vol. II (1526-1550), p. 257.
7 Ibidem, A, XVII, vol. II (1606-1610), p, 145.
E. Legrand, Deux vies de Jacques Basilicos, 1889, p. 173.
9 St. Pascu, Petre Cercel qi Tara Romineascei, Buc., 1943, p. 176.

www.dacoromanica.ro
23 DREPTI L DE STBAMUTARE iN TARILE ROMINE 85

Nemultumirea si revolta taranilor vecini in aceastd epocd, fenomen nou

in amploarea sa, arata clar c ei erau supusi de catre stdpini la obligatii noi,
pe care nu le apucaserd pind atunci. Aceasta se vede din amenintarile domnului
adresate taranilor nesupusi: voi, vecinii mei din Obislav scrie Mihnea
Turcitul la 1577 ... sd ascultati de sfinta mAndstire, cfici dacd nu ascultati,
iar calugdrii sd fie volnici sd vd batd foarte rdu 1. La 1591 Stefan Surdul
scrie: voi vecinii din sat... s ascultati orice invdtAturd vd va da. Iar care
om nu va asculta de poruncd iar slugile lor sd fie volnice... sd-1 bald
mult 2.
Pe de altd parte se incearcd Med din primele decenii ale secoluIui al XVI-lea
o reglementare a obligatiilor tdranilor dependenti in general, obligatii care,
in privinta ajutorului la curte erau nelimitate in veacul precedent. La 10 aprilie
1520, Neagoe Basarab spune cd mdndstirea Bistrita ceea ce le va trebui sd-si
ia din ele (sate), dupd lege 3., La 1 ianuarie 1588 Mihnea Turcitul porunceste
ca vecinii mndstirii Tismana sd dea dajdia, dar (nici) mai mult ci cum dau
si ceilalti vecini celorlalte mndstiri sau boierilor, astfel sd dea si ei 4. La
18 ianuarie 1614, Ianos Bat luase de la vecinii lui nu numai ce este venitul
vecinilor, ci a jefuit si le-a luat multe averi si aspri frd dreptate 5. In Moldova
Petru Bares hotArdste privitor la satul mAndstirii SAldgeni s fie legea acestui
sat, cum este legea si a celorlalte sate mAndstiresti 6
Nemultumirea si rdscoalele vecinilor, amenintdrile si pe de altd parte
nevoia de a reglementa obligatiile lor, ceea ce nu apare in veacul precedent,
cind actele vorbesc ldmurit de obligatii nelimitate, deci nu prea grele, aratil
vddit o schirnbare in raporturile dintre stpini si tdrani. Nu poate fi vorba nici
de dijme, care erau reglementate din vechime la una a zecea din produse, nici
de lucrul la curte, repartizat la oamenii unui sat intreg, ci de obligatii noi,
pe care stdpinii incercau sd le introducd acum. Vdzind cd acum grinele se pot
vinde pe bani, ei cer inunci agricole in plus, deci introducerea cldcii.
Aldturi de cresterea obligatiilor tranilor Ltd de stapin, are loc si cresterea
obligatiilor fat de domnie. Domnii in veacul al XVI-lea desfiinteazd treptat
imunitdtile marilor domenii si prin dregatorii lor domnia ia produsele si banii
oamenilor dependenti. Intr-un act din 1511 Bogdan al III-lea se plinge cd au
fost atrasi in Polonia, fdgduindu-li-se libertate , colonii din tara lui
(coloni inseamnd in actele vremii, in latineste, serbi). Acesti coloni, spune
domnul, au indatoriri militare si sint siliti sd pldteasca tributul sultanului
turcesc 7, deci darea in bani a haraciului. In Tara Romineascd, in vremea lui
Petre Cercel vecinii plateau domnului 2-10 scudi (monedd mare de arginj)
pe an, in trei rate 8. Obligatia de a plati o dare in bani statului pentru acoperirea
cheltuielilor suzeranitAtii otomane si nevoilor domniei, pe lingd obligatiile
cdtre stdpin, aduce in veacul al XVI-lea schimbarea situatiei taranilor depen-
denti.

1 Doc. privind ist. Rom., B, XVI, vol. I (1571 1580), p. 289.

2 Ibidem, vol. VI (1591 1600), p. 21.
3 Ibidem, vol. I (1501 1525), p. 151.
4 Ibidem, vol. V (1581 1590), p. 341.
6 Ibidem, XVII, vol. II (1611 1615), p. 238.
8 Ibidem, A, XVI (1501 1550), p. 321.
7 Hurmuzaki, Documente, II 3, p. 17.
8 St. Pascu, Petre Cercel f i Tara Romtneasai, p. 176 177.

www.dacoromanica.ro
86 P. P. PANAITESCU 24

RESTRINGEREA DREPTULUI DE STRAMUTARE AL TARANILOR

Pe lingd faptul cd dependenta tdranilor devine mai strins, ea 10 schimbd

caracterul. In secolul al XV-lea boierii i mdndstirile se bucurau de imunitate,
erau suveranii satelor lor, obligate sd-i intretie ; legdtura intre tdrani i stdpin
era o legdturd pur feudald i personald. In secolul al XVI-lea legAtura tinde
sd se transforme din personald in absolutd. Boierul pierde drepturile sale suve-
rane in favoarea statului, dar taranul devine obiectul stdpinirii boierului, o
data cu pdmintul i vitele. Aceastd schimbare trebuie In chip fatal sd aducd
legarea taranilor de glie
Vechimea ruminiei i vechimea legdrii de glie sint cloud lucruri deose-
bite, ruminia , adica dependenta tdranilor de stdpin, este inerentd orinduirii
feudale i incepe o data cu dinsa, legarea de glie 10 are rdddcinile in inceputurile
economiei In marfd-bani, in secolul al XVI-lea, mai ales in a doua jumdtate
a secolului.
In cursul veacului sint anume semne de treptatd restringere a dreptului
de strdmutare al taranilor in tarile romine, premergatoare legiferdrii legarii
totale de glie.
Pentru Moldova informatiile noastre sint mai sarace, dar socotim c aceastd
situatie se datorete mdcar in parte formularului documentelor moldoveneti
mai rigid i concis. Unele indicatii se pot constata din actele externe. Am
amintit plingerea lui Bogdan al III-lea din 1511 impotriva nobililor poloni
care atrag in tara lor pe taranii moldoveni, numiti coloni, adicd erbi, fagdduin-
du-le libertate 2 De vreme ce aceti <ccoloni fugeau i se reclama impotriva
fugii lor, de vreme ce li se fdgdduia a libertatea pe care nu o aveau, se vede
bine cd libertatea lor de micare era restrinsd, dar aceasta nu insemna Inca
legarea de glie. Istoria iobAgiei cunoate in toate statele diferite trepte pind la
totala pierdere a libertatii de strdmutare (de pildd plata despdgubirilor, invoirea
stdpinului, apelul la scaunul de judecatd al dornniei). Din textul amintit nu
rezultd vreun drept al stdpinului lezat, ci numai neplata tributului in bani
pentru haraciul turcesc. Reiese de aici c dreptul de strdmutare in Moldova
la acea data incepea sd fie ingradit de conditia plaii tributului, darea sau birul
in bani.
In legatura cu plingerea amintit mai sus a lui Bogdan al III-lea impotriva
nobililor poloni, acelai domn, in acelai an, face o plingere speciald regelui
polon impotriva unor oameni veniti din tara lui, care au prdat pe boierul
Bunul, fiul lui Hanco ceanic ph i-au luat pe oamenii lui *3.
In tratatul din 30 mai 1519 intre Stefdnitd voievod i Polonia se aratd
cd nu va fi nici o oprelite sd se infiinteze sate de amindoud partile pe linia
de granitd. Dacd plecarea taranilor ar fi fost opritd s-ar fi luat mdsuri, mdcar
in Moldova, mai sdracd i mai apdsatd de turci, sd nu se ridice sate chiar la
granitd, unde fuga lor ar fi fost mai ward' in alt lard 4. In genere, In actele
diplomatice dintre Moldova 0 Polonia din secolele XV XVI nu afldm
nici o mentiune despre extrddarea tdranilor fugiti, ea apare pentru Intiia oar%

1 Este ceea ce R. Rosetti numea just, dar cu termeni improprii, transformarea a jude-
ciei In a proprietate a, In sec. XVI XVII, In Pdmlnlul, slenii i boierii.
2 Hurmuzaki, Documenle, II-3, p. 17.
3 Al. Jablonovski, Sprawy woloskie za Iaiellori, (Afacerile moldoveneti in vremea
lagebnilor), In a Zrodla Dziejowci, X, Varovia, 1878, p. 162, iunie 22.
4 M. Costchescu, Doc. mold. de la ,.eldnild voievod, p. 525.

www.dacoromanica.ro
26 DREPTUCDE STRXMUTARE IN TXRILE ROMINE 87

In tratatul Incheiat intre Bogdan vodd Ldpusneanu i Po Ionia la 2 octombrie

1569: a Fugarii din amindoud partile sd nu fie primiti, ci sa fie dati inapoi,
de la cine au lugit. Iar dacd cineva ar gdsi pe al sdu de fatd la cineva, care era
addpostit acolo, sd fie inapoiat, in amindoud partile 1. E limpede Ca aici e
vorba de tdranii dependenti fugari, pe care boierii moldoveni puteau sa-i caute
pe mcsiile din Po Ionia. Introducerea acestei clauze noi in tratatele dintre Moldova
si Po Ionia, care nu exista in cele precedente, e o dovadd cd se schimbase ceva
in soarta taranilor moldoveni. Totusi, nu putem vorbi Inca de legarea totald
de glie, cdci se poate ca tratatul sa se refere la tdranii care nu impliniserd con-
ditiile de strdmutare si fugiserd peste granitd. Aici este totusi o dovadd c strd-
mutarea vecinilor din Moldova incepea sd fie ingrditd.
Davadd c totusi dreptul de strdmutare continua sa stea In fiinta in Moldova
i dupd acest act diplomatic amintit, este una din rarele mdrturii interne moldo-
veneti din secolul al XVI-lea, care face aluzie la drepturile tdranilor. La 26
decembrie 1577, Ioan vodd (Potcoavd) intdreste mdridstirii Bistrita o zece
poslusnici ai lor... cit timp vor fi supui, s aibd ei de la noi slobozie 2 (scu-
tire P.P.P.). Dacd nu rdmin supusi, deci aceasta ralminea la buna lor alegere,
nu vor mai beneficia de privilegiul de scutire. Poslusnicii, oamenii supusi, serbi,
asimilati cu vecinii, sint atrasi cu privilegii pentru a nu pleca si a rdmine in
slujba mdndstirii. Rezultd c totusi, in ciuda restringerilor, dreptul de strd-
mutare continua s existe in Moldova la acea data.
E necesar s facem o observatie interesantd asupra istoriei sociale a Mol-
dovei in secolul al XVI-lea si anume: lipsa, cu rare exceptii, a termenului susedi
(vecini) in actele rominesti, in toate privilegiile si poruncile domnesti. El nu
apare curent decit in veacul al XVII-lea. Primul caz cunoscut este actul lui
Petru Rare din 4 aprilie 1545, in care se vorbeste la o impkteald de o seliste,
pdmint nelocuit, spre deosebire de un sat cu vecini (susedi). In colectia publi-.
catd de Academia R.P.R., acest document este considerat o indoielnic , din
cauza unor greseli de limbd slava, de fapt uncle cuvinte necomplete scrise negli-
jent. Din analiza limbii, a aspectului paleografic si a pecetii acestui document
pastrat in forma originald pe pergament cu pecete atirnatd, conchidem hotdrit
pentru autenticitatea lui. Satele si persoanele pomenite intr-insul apar si in
alte acte anterioare si posterioare, a cdror autenticitate nu a fost banuita 3.
Al doilea document moldovenesc care pomeneste de vecini este cel din 3
septembrie 1585, pentru o slobozie 4. Acestea sint, se pare, singurele acte
moldovenesti in care apare termenul vecin in veacul al XVI-lea.
Desigur, nu putem trage concluzia a in secolul al XV I-lea in Moldova
nu existau deloc oameni dependenti sau existau foarte putini, dar de vreme ce
acesti oameni nu erau legati de glie, ei nu sint de obicei trecuti in privilegii
In inventarul nioici, ca avere stadtoare a stapinului.
In Tara Romineascd avem, in schimb, pentru aceastd epoca o documentare
destul de bogatd. La ineeputul veacului privilegiile de slobozii aratd Inca liber-
tatea de strmutare aproape totald: la 27 martie 1505, Radu cel Mare scuteste
de ail si slujbe oriciti vecini se vor aduna pe mosia sfintei mdndstiri, anume
Topesti 5, adicd s intre in obtea satului. In cursul veacului al XV I-lea in
1 Hurmuzaki, Documente, supliment, II-1, p. 263-265. Traducerea noastra.
2 Doc. privind ist. Rom., A, XVI, vol. III (1571-1590), P. 91.
3 Ibidem, vol. I, (1501-1550), p. 608.
4 Ibidem, vol. III, 1571-1590, p. 288.
5 Ibidem, B, XVI, vol. I (1501-1525), p. 28-29.

www.dacoromanica.ro
 88 P. P. PANAITESCU 26

Tara Romineascd se intilnete de mai multe ori gdleata de ieire s, astfel sub
Petre Cercel nite vecini au plAtit cibla (gAleata) la stApin ca sa edd unde
va fi voia lui i au ezut... unde au putut... nici nu este volnic nici un
boier sA-i vecineascd ... de pe acea vreme 1.
StrAmutarea era conditionatd de aceastd rAscumpdrare a libertatii, pldtitd
in natur.
In aceastd epocd, a doua jumdtate a secolului al XVI-lea, incep sd apar
cnezirile , rdscumprarea in bani a vecinilor. Aici trebuie sA facem o distinctie ;
nu este acelai lucru dreptul de strdmulare, pArdsirea delnitei i gospo dAriei
din sat pentru a se muta in alt sat, cu dreptul de cnezire. Primul se putea obtine
cu o dare de rdscumpArare gAleata de ieire, al carei cuantum nu-I putem
deocamdatd stabili al doilea insemna rAscurnpdrarea in bani a pdrnintului,
a delnitei din sat pe care o avusese tdranul in folosintd ca om dependent i
care trece prin rscumpArare in deplina lui stApinire, ca om liber, cnez.
Acesta din urmd famine pe loc, nu se strAmutd.
Sub Mircea Ciobanul, Neniul i Muat din Blestematele se fascumpArd de
la Featild postelnic pe 300 de aspri sde s-au cnezit (2 decembrie 1568-1570) 2,
la 9 octombrie 1583, aceti mai sus scrii vecini... au venit de fatd inaintea
domniei mele i au vrut vecinii sd inapoieze aceti 23 000 aspri i sd fie cnezi 3.
La 18 septembrie 1584, Necolce vinde partea lui din Ciorani ruminilor, pe
20 000 aspri4, la 15 ianuarie 1599, Mihai Viteazul amintete a sub Mihnea Tur-
citul vecinii din Grdditea de Jos s-au idlogit de la cnezul (stdpinul) lor, Ldudat,
pe 1400 de aspri, apoi vor sA vindd aceastd ocind altor boieri 5.
Erau deci cloud posibilitdti de liberare a tAranilor dependenti: strAmutarea
i rdscumpdrarea delnitei. Aparitia tot mai frecvent a rdscumpdrdrii delni-
telor in a doua jumdtate a secolului al XVI-lea, pe bani grei, pune o problemd
4importantA de istorie sociald: ce-i facea pe Omni s caute s rAscumpere, nu
delnita, pe care 1 astfel o aveau in folosintd, ci drepturile datorite boieru-
lui. Firete cA aceste drepturi deveniserA acum foarte grele, cAci pentru
retinerea unei zecimi din produse taranii nu s-ar strAdui sa adune sume mari
de bani, deoarece bani aveau mai putini i cu mai mare greutate decit produse.
Am ardtat cd in aceastd epocd apar obligatii suplimentare ale taranilor fata
de stdpin, intre care i inceputurile clAcii.
Aceeai concluzie o tragem i din fenomenul invers: sfortarile boierilor in
aceastd vreme de a impiedica plecarea i cnezirea tdranilor. Rdscumpdrarea
delnitei era supusd, in virtutea legii nescrise, dreptului de protimisis, adicd a
preferintei date rudei mai apropiate, coproprietarului, vecinului apropiat. Cu
alte cuvinte s-a interpretat acest drept in sensul Ca dad. un Oran erb ii
rAscumpdrA delnita, ruda fostului stdpin sau alt moier din sat au dreptul s
intoarcas banii tdranilor i sd-i facd s ruminii lui. In 18 septembrie 1584,
Radu mare arma ca mai volnic , au lepddat banii ruminilor din Ciorani,
care se rscumpdraserd de la Necolce i-i face ruminii lui 6. La 9 octombrie

1 Citat Intr-un act din 1646, C. Giurescu, Studii de istorie sociald, p. 96-97. De fapt
acest act important nu a fost cunoscut de C. Giurescu si a fost adaugat In editia a II-a
postumA a operelor sale.
2 Doc. privind ist. Rom., B, XVI, vol. III (1551-1570), p. 299.
3 Ibidem, vol. V (1581-1590), p. 138.
4 Ibidem, p. 176-177.
6 Ibidem, vol. VI (1591-1600), p. 346.
6 Ibidem, vol. V (1581-1590), p. 176.

www.dacoromanica.ro
27 DREPTUL DE STRAMUTARE ibI TARILE ROMilsIE 89

1583, manastirea Govora leapada banii ruminilor din Strimba, care se rdscum-
paraserd de la fiii lui Telapi logofat si-i ia ca rumini, de vreme ce si manastirea
avea mosia in acel sat 1. La 8 ianuarie 1586 Mihnea Turcitul constata cd vecinii
din Trufesti si Obedin satele manastirii Tismana s-a fdcut cnezi , fard stirea
calugrilor, deci s fie iar vecini, calugrii sa ia daturile si galetile si tot venitul,
curn este legea 2. Asadar, rscumpararea spre deosebire de stramutare nu
se putea face fard invoirea stapinului (de vreme ce era vorba de cumparare
de pmint).
*i dreptului de strarnutare i se pun piedici: la 25 ianuarie 1592, tefan
Surdul cid voie lui Serghie egumen de Tismana sa trap' u pe niste vecini
ai mandstirii, care au fugit, pentru birurile lor . Birarii domnesti au luat
averile manastirii pentru implinirea birului vecinilor, deci egumenul sa
intoarcd averile sfintei mandstiri . .. de la acei vecini 3. Se vede cum taranii
puteau fi adusi inapoi pentru cd nu platiserd birul, nu pentru cd in orice caz
manstirea ar fi avut un drept de a le opri stramutarea, ceea ce nu li se contesta.
Din toate aceste fapte si consideratii rezultd c in a doua jumatate a secolu-
lui al XVI-lea se paste o lupt a taranilor dependenti pentru a se libera si
incercarea inversa a boierilor de a ingradi dreptul lor de stramutare si rascumpd-
rare. A.ceasta inseamnd cd legatura de glie, care in secolul al XV-lea fusese un
privilegiu al taranilor constituiti in obste, incepe sa se transforme in defavoarea
lor intr-un privilegiu al boierului de a-i tine legati in lanturile obligatiilor lor.
Aceasta se vede din sfortarile tot mai dese pe care le fac taranii de a se rscumpara,
rarninerea in obste supusa nu le mai convenea.
Totusi, pina la ultimul deceniu al secolului al XVI-lea, oricite ingradiri
treptate s-ar fi ivit la dreptul de strmutare, el continua sa existe ca un principiu
de libertate personala a taranilor. Un document de mare importanta, asupra
cdruia vom mai reveni, rezolvd in chip definitiv aceast chestiune pentru
Tara Romineascd. La 3 mai 1628 are loc un proces pentru vecinii manastirii
Cotmeana din satul Prislop. Vecinii spun cd ei iesiserd din sat, in zilele rdpo-
satului Mihnea voievod si s-au dus in satul Ciomagesti si s-au cnezit de la sfinta
manstire Cotmeana, in zilele raposatului Mihnea voievod, pe dud erau vecinii
Sensul cuvintului slobozi este foarte lamurit si reiese din context
slobozi 4.
in care se spune cd vecinii au plecat in sat, spre a se cnezi, este vorba deci
de dreptul de stramutare. Acest drept exista sub Mihnea Turcitul pind la 1591
si a fost abolit dupd aceea. Taranii erau slobozi s se strmute inainte de Mihai
Viteazul.

DIFERENTIEREA TARANILOR DEPENDENTI IN SECOLUL AL XVI-LEA

IN LEGATURA CU DREPTUL DE STRAMUTARE

Am aratat cd in veacul al XV-lea se poate constata o diferentiere a tarani-

lor dependenti, care se resfringe si asupra gradului de libertate de care se bucurau.
In toat Europa sint in perioada feudald cloud feluri de tarani pe domeniile
feudalilor: pe de o parte serbi propriu-ziO, care sint supusi stapinului si obligati
la munci pe lingd dijma, apoi oameni considerati liberi (les vilains francs in-

1 Doc. privind ist. Rom., B, XVI, vol. V (1581-1590), p. 138.

a Ibidem, p. 222-223.
3 Ibidem, vol. VI (1591-1600), p. 32.
4 Arh. st. Buc., m-rea Cozia, L/1.

www.dacoromanica.ro
90 P. P. PANAITESCU 28

Franta, coloni la Bizant) care sed pe mosie pe temeiul unei Invoieli cu stdpinul
si sint supusi mumai dijmei. Diferenta aceasta se observa si in tarile romine,
ea se accentueazd in secolul al XVI-lea datoritd dezagregdrii treptate a vechii
obsti tardnesti. Atit obstea tardneasca liberd (mosnenii) cit si cea supusd (vecinii),
se destramd. Taranimea nu poate face fata noii situatii de economie marld-
bani pentru cd taranii produc preg putin pe loturile lor, ca pe lingd hrana lor
si a familiei, plata drilor, sd mai obtina un surplus pentru vinzare, surplus
pe care boierul 11 obtine mai ales din dijme. Fiind obligati sd plateasca domnu-
lui ddri in bani pentru haraci si oastea de mercenari, ei sint redusi la vinzarea
loturilor lor de pdmint, trecind individual la dependentd Ltd de feudali. Pe
de altd parte, setea de bani, de produse care se pot vinde pe bani, fac pe boier
sd nu mai respecte unitatea obstii taranesti supuse. Semnele destrdmarii obstii
taranesti in a doua jumatate a secolului al XVI-lea sint urmdtoarele: inchindrile
si vinzarile individuale ca vecini ale mosnenilor cu partile lor, care urmeazd
sd se aleagd s, deci sd se desparta din pdmintul obtii, fapt care nu se constatd
in actele din secolul al XV-lea. La 5 noiernbrie 1588, David el singur s-a inchinat
vecin de bund voia lui slugii domniei mele, lui Pirvu logolat, ca sd-i fie vecin.
Iar intru aceasta, Pirvul logofdt, el i-a dat pentru delnita lui 1200 de aspri *1.
La 17 mai 1567 avem intr-o intarire domneascd lista delnitelor din diferite sate
a cu vecini cumparate de Oprea vatai2. Tot in aceastd epoca apar acte de
vinzdri de mosii, nu cu mosia intreaga, jumatate sau sfert de sat, ci cu ogoare
si locuri 3, pe funii, cu indicarea numelor tdranilor care s-au vindut 4. La 21
ianuarie 1592 avem in'Tara Romineasca prima vinzare de pdmint cu stinjenul 5.
Deci nu se rnai tine seama de stdpinirea structurald a obstii, pdmint arabil,
padure, finete, ape, in devalmasie.
Pe de altd parte, avem in aceastd epoch* cazuri de cumpdrare de vecini
fara ocind, rupti de obqe, mutati de pe pamintul lor, colonizati de stapini pe
mosiile lor: a Si cind 1-a miluit Radul voievod (Paisie, 1535-1545) pe Radul
clucer... atunci nu era sal pe acea mai sus zisd ocind, ci a cumparat Radul
clucer vecini, de a fcut satul ce se numeste UrIii3 6. Radul clucer Inca din prima
jumdtate a secolului cumpard vecini fard ocind si Ii mutd pe and mosie, Infiin-
tind un sat nou.
Acestea sint semnele vfidite ale destrdmArii obstii in Tara Romineascd.
Ce se intimpld cu taranii care se rupeau e obste? Cei ce se vindeau cu del-
nitele lor trcceau in rindul vecinilor obisnuiti, la fel cu cei de bastind. Dar
o mare parte din membrii obstilor de mosneni despartiti de obste, plecati din
sat din cauza sdfaciei, dupd ce piercluserd prnintul, nu se vindeau ca vecini.
Acestia isi cdutau de lucru cu invoiala pe mo.iiie boierilor i minsLini1or, deve-
neau oameni cu Invoiala, pe un termen mai lung sau mai scurt, primind in
arendd o bucatd de pdinInt, pentru care plateau dijmd, dar fdr obligatia muncii
de cur te si a el:deli. Ei puteau pleca de pe mosie la implinirea contractului.
Existenta acestor oameni cu invoiala pe mosii in secolul al XV I-lea este
confirmatd de o serie de documente: existau pe atunci oameni care aveau

1 Doc. privind ist. Rom., B, XVI, vol. V (1581-1590), p. 380.

2 lbidem, vol. III (1551-1570), p. 241.
Ibidem, p. 93, 95 (doe. din 1559).
4 Ibidem, p. 256 (doc. din 13 ianuarie 1568).
5 Ibidem, vol. VI (1591-1600), p. 31.
6 Ibidem, vol. IV (1571-1580), p. 64.

www.dacoromanica.ro
29 DREPTUL DE STRAMUTARE tN %RILE ROMNE 91

stapiniri de batind In alte sate i se duceau In satele boiereti s ia loturi

in dijmd. Ei nu erau vecinii stdpinilor acelor sate, ci numi arendaii lor. La
1598 Mihai Viteazul scrie care oameni, citi au stat prin alte sate i au ocind
In satul Sldtioara . 1. La 3 aprilie 1571: i oriciti vecini din Boboci vor
face vie pe dealul Bucanilor, care este pe ocina sfintei mdndstiri (Margineni),
iar vindriciul ... tot, sd fie al sfintei mndstiri 2 Aceti tdrani nu erau origi-
nari din SlAtioare i din Bucani, dar aveau acolo ocine i vii, pentru care
plateau dare. Pe de altd parte se constatd documentar cd nu toti locuitorii
satelor din secolul al XV-lea erau vecini (rumini). Vlad din Bseti vinde pe
la 1557 lot satul Mogodti <cu 100 de case de rumini, afard din megiei s.
Intreg satul fusese vindut, dar in satul vindut erau i megiei, oameni liberi.
Intr-un act din 1564-1568 Petru cel Tindr intdrete mdndstirii Pilcov dife-
rite sate, uncle indicate: cu rumini , altele, in acelai act, Mil aceastd men-
tiune 4. Cazurile de sate Vara rumini sint destul de frecvente. La 27 aprilie 1541
Birseanul dd mndstirii Snagov, din partea lui de ocind de la Circiumari, jumd-
tate, a i vecinii toti 5. Cine lucra deci cealaltd jumdtate, dacd toti vecinii
trecuserd pe prima jumdtate? Firete c erau oameni cu invoiald care lucrau
pe moiile sau partile de moii fdrd vecini.
In aceast perioadd apare distinctia dintre vecinii buni * i cei a sdraci .
La 24 octombrie 1535 Chirtop i Tatul Inchind lui Vlaicul mare logofdt In
satul Stdneti a doi vecini buni i cu delnitele lor 0. La 2 ianuarie 1570
Gherghina logordt d fiilor lui Roca a patru vecini din Mueteti, doi buni
doi sdraci a. Ce erau din punctul de vedere al boierilor vecinii buni? Ei nu
puteau fi decit cei cu delintd, cu vite i unelte, cei de batind. Sdracii erau
oameni fard ocind, cdrora li se dd pdmint, poate i unelte, cei ce nu fac clacd
i munci, oamenii cu invoial. E interesant de constatat c i acetia in acel
act se numesc tot vecini, dei principial erau oameni liberi, nefiind legati nici
de stapin nici de moie. Avem, precum se tie, foarte putine documente care
sd ne lumineze asupra vietii interne a domeniului feudal, mai toate actele
cunoscute privesc raporturile acestor domenii cu domnia sau cu alte domenii.
Intr-un act pretios din 31 august 1565 se vede limpede cum pe moii crau
cloud feluri de tdrani, unii datori cu dijma si cu munca, altii datori numai
cu dijma. Jupanul Cirstian i a1i boieri ddruiesc mandstirii Snagov a sd-i fie
vecinii de la Fintinele, oricit se va alege partea noastr i partea lor de la
lXirati pe Ialomita. i acea parte a dat-o jupanita Rada sd fie la sfinta
mdnstire Snagov Iar cdlugdrii la D-sirali sd nu lucreze, numai ce este
venilul sd ia cdlugdrii din sat, iar la Fintinele sd ia cdlugdrii venitul i Inca
sd i lucreze orice slintei mdndstiri 8 La Fintinele oamenii sint numiti a vecini
i crau datori i cu dijma i cu munca, iar la 13,2irati, unde nu sint indicati

I Doc. privind ist. Rom., B, XVI, vol. VI (1591-1600), p. 335.

2 Ibidem, vol. IV (1571-1580) p. 10.
8 Ibidem, vol. III (1551-1570), p. 57..
4 Ibidern, p. 190.
5 Ibidem, vol. II (1526-1550), p. 276.
6 Ibidem, p. 192.
7 Ibidem, vol. III (1551-1570), p. 339.
8 Ibidem, p. 214. In editia Acad. R.P.R., aceast fraz5 din documentul foarte
prost pastrat, nu a fost cititb In Intregime. Am izbutit sb citesc toata fraza In textul
slavon original. Arh. st. Buc., sec. ist. nr. 747: < a Ken>SripH <S. AHHH>pil<11,11> A4 <HO imsoTari.,
Tiocnio tJG ic-rx,s,oxo,vioch AA> Ssck-rii> ICIASNIM CtIT CIAO. 11 (DI.HT101.11 M CH S3HMIT KOWIPH 40X001C
II <1410111> H PAIIOTHT 010 rom esAToniS nicaucTapti.

www.dacoromanica.ro
 2 P P. PANA1TESCU 30

vecini, mdndstirea nu avea drept decit la dijmd, nu si la muncd. E limpede

deci cd in Tara Romineascd erau cloud feluri de prani pe domenii, cd acestor
cloud categorii le corespundeau drepturi si obligatii deosebite. Cind cercetrn
dreptul de strdmutare, trebuie s tinem seama de existenta celor cloud cate-
gorii, intrucit cei cu invoiald se puteau muta, cum era firesc, la indeplinirea
contractului si dependenta lor nu putea fi ereditard.
In ceea ce priveste Moldova si in aceash chestiune sArdcia sau mai bine
zis forma laconicd a informatiilor despre viata tardneascd nu ne ingdduie sd
cunoastem mai de aproape structura masei tardnesti in veacul al XV I-lea.
Totusi putem trage unele concluzii care se potrivesc cu imprejurdrile din Tara
Romineascd din catastiful de contribuabili al lui Petru *chiopul. Acest catastif
scris in romineste la 20 februarie 1591 insird pe tinuturi categoriile de contri-
buabili, intii cei ce au parnint propriu: curteni, vtafi, nemesi, apoi sloboziile,
privilegiate pe timp mdrginit. Majoritatea insd a dajnicilor o forrneazd cloud
categorii: tdranii de istov 0 sciraciil. Istov inseamnd complet, desdvirsit, de unde
cuvintul a istovi. Taranii de istov sint deci cei ce pot plAti darea complet,
fiind indestulati cu lot de pdrnint (jirebie), vite si unelte. Cei sdraci ar fi deci
cei ce nu au mijloace de muncd. In ambele cazuri e vorba nu de rdzesi, care
intrd in categoria nemesi, curteni, vdtafi, ci numai de tdrani dependenti care
sed pe mosiile boierilor si mndstirilor. Acesti tarani dependenti sint in Moldova
impdrtiti in cloud categorii: cei indestulati cu mijloace de muncd, deci cu
pdmint in folosintd ereditard, urmasii obstilor, si sdracii, cei fdrd prnint
(aceasta inseamnd sgrac), refugiati la stdpinii de mosii si angajati cu invoiald.
Dupd catastiful lui Petru chiopul, in toate tinuturile Moldovei tdranii de
istov, vecinii propriu-ziO, formeazd majoritatea populatiei, raportul lor fatd
de numdrul sdracilor este de la 4/1 pind la 15/1, dupd tinuturi, ceea ce era
firesc, majoritatea satelor boieresti fiind lucrate de vechile obsti de vecini,
iar oameni cu invoiald erau incd putini. In unele tinuturi (Chigheciul, de pild)
rdzesii (curteni, vdtafi, nemesi) intrec ca numdr pe sdraci (743 fata de 220 de
familii in acest tinut), in altele dimpotrivd numdrul saracilor e mai mare ca
al rdzesilor, dar niciodatd nu intrece pe al taranilor 4 MON,' . Avem de-a face
in Moldova cu aceeasi imprtire a taranilor de pe mosii ca in Tara Romineasca,
taranii istov corespund cu ruminii buni, si sdracii au acelasi sens atit in Tara
Romineascd, cit si in Moldova.
*i intr-un act din 1673 se aratd cd vor fi scutiti 20 de 6 oameni de istov
ai mdndstirii sf. Paraschiva din Iasi2.
Faptul cd in catastiful lui Petre chiopul erau trecuti in unele tinuturi
tarani de istov impreund cu cei saraci cu o singurd cifrd # istov cu sdraci ,
sau # oameni Omni *, aratd cd era pe cale o contopire a celor cloud' categorii
de tarani dependenti.
Boierii si mdndstirile in conditiile vinzdrii de grine aveau nevoie de brate
de muncd si desigur urmdreau sd lege definitiv de mosie si pe saracii * cu invo-
iald si in acelasi timp sd desfiinteze dreptul de strdmutare al vecinilor. Acest
program politic al clasei stdpinitoare nu s-a putut implini dintr-o data, dato-
rita impotrivirii tdrnimii, dar in cele din urmd tot a izbindit, anume in Tara
Romineascd prin legatura lui Mihai Viteazul, in Moldova prin mdsuri treptate
luate cam in aceeasi epoca.

1 Doc. privind ist. Rom., A, XVI, vol. IV (1591 1600), p. 4 10.

2 Arh. st. Buc., ms. 629 f. 421.

www.dacoromanica.ro
31 DREPTUL DE STRAMUTARE IN TIRILE ROMINE 93

IV
LEGATURA LUI MIHAI VITEAZUL

SENSUL LEGATURII LUI MIHAI VITEAZUL

Imprejurdrile economice i sociale din Veacul al XVI-lea de care am vorbit,

lupta boierilor pentru a cistiga brate de muncd in vedere a productiei griului de
vinzare, incercarea tdranilor ruinati de a se desprinde de obste, de a se muta,
cdutind conditii mai bune de trai, trebuiau sa clued la o dezlegare, care in condi-
tide de atunci nu putea fi decit in favoarea boierirnii. Veacul al XVI-lea repre-
zintd in istoria noastra transformarea economicd i sociald, in cadrul cdreia, sau
mai bine zis, ca o concluzie a cdreia trebuie privitd legdtura lui Mihai Viteazul ,
rndsura legislativd care a fixat la sfirsitul veacului raporturile dintre tdrani si
boieri. Dacd desprindern aceast mdsurd domneascd de evolutia sociald, riscdm
s n-o intelegern. Desigur c lupta boierilor pentru robirea tdranilor si a acestora
pentru libertate ar fi putut s Vila mai multd vreme, domnia n-ar fi cutezat s-o
rezolve in chip brutal, dacd nu s-ar fi ivit imprejurdri exceptionale de crizd, care
au inlesnit luarea unei mdsuri revolutionare in favoarea boierilor. Rdzboaiele
lui Mihai Viteazul, criza financiard care le-a precedat, mai ales din cauza exploa-
Orli turcesti, si care s-a accentuat ca urmare a cheltuielilor necesitate de rdzboi, de
mentinerea unei armate de mercenari, au grbit solutia problemei strii tdranilor.
Boierii care formau temelia militar i economicd a domniei riscau s vadd ye-
niturile lor scdzute din cauza lipsei bratelor de muncd, domnia avea nevoie de
contribuabili cu domiciliu stabil pentru a umple visteria. Interesele stpinilor
erau aceleasi i tdranimea a lost jertfitd, chiar cu riscul unor rdscoale in timp
de rzboi.
E drept c documentele cunoscute pind acum care fac aluzie la legdtura n
lui Mihai Viteazul nu erau destul de dare, dar vina istoricilor burghezi rdrnine de
a nu fi Inteles legdtura in cadrul momentului de atunci al evolutiei sociale.
Actele din secolul al XV II-lea, incepind de la 1613, care amintesc de legd-
tura lui Mihai Viteazul aratd ea taranii care au fost pe o mosie boiereascd sau
miindstireascd in vremea lui Mihai Viteazul, rdmin rumini (vecini) pe acea
mosie. Din aceastd simpld enuntare a datelor generale ale documentelor, pe care
le voin analiza mai jos, reiese limpede Ca Mihai Viteazul a legat de glie pe taranii,
care inainte aveau libertate de miscare i anume pe toti tdranii, atit pe bsti-
nasi, cit i pe cei asezati cu invoiald.
C. Giurescu care a Inchinat legaturii lui Mihai un studiu special, a facut gre-
seala, ca i alti istorici, de altfel, de-a nu face distinctie intre dependenta tdranilor
i dreptul de strAmutare, care Sint lucruri deosebite. De vreme ce dependenta,
ruminia, exista de la inceputul tarii Mihai spune C. Giurescu nu putea sd in-
troduca, nici s consacre of icial o stare de lucruri care exista in mod legal de veacuri.
Rostul legdturii este cu totul altul 1. Fireste c dependenta exista de veacuri,
nu insd i legarea de glie. Sensul cu totul altul * al legdturii, dupd Giurescu,
este 4 desfiintarea dreptului fostilor proprietari de a-i urmdri (pe rumini P.P.P)
i readuce sub stdpinirea lor 2, aceasta in urma marilor migratii interne pro-
vocate de ndvdlirea turcilor.

C. Giurescu, Studii de islorie sociald, p. 49.

a Ibidem, p 65.

www.dacoromanica.ro
.94 P. P. PANAITESCU 32

Observdm de la inceput ea' nicaleri pind la Mihai acest drept * de urma'rire,

desfiintat u chipurile de Mihai, nu apare in docurnente. In secolul al XV I-lea,
platind gleata de ieire, taranii puteau sd se mute pe altd moie. Concluzia lui
Giurescu in afard de rationamentul amintit, se intemeiazd de fapt pe un singur
document greit tradus i greit inteles. Hrisovul lui Radu Mihnea din 24 apri-
lie 1613 spune: Tar Mihail voievod, domnia lui aa a fcut aezdmint atunci:
care pe unde va fi, sd fie vecin in veci ( Ka. 110KsA4 pi:FT di Ti, a COH M 01'1
ISE(MHI. Kit KIM )1 i nu cum traduce Dionisie Eclisiarhul la inceputul veacului
trecut, traducere folositA de Giurescu: cum care pe unde va fi, acela sd fie
rumin vecinic, unde se va afla 2 Ultimele patru cuvinte nu se afld in text.
Giurescu a inteles documentul in sensul Ca' cacare rumin u fugar, unde va fi
(addpostit), acela sd fie (adicd s rdmiie) rumin venic unde se va afla .
In realitate documentul nu spune aa ceva. Cine (koi) din prima parte
a frazei nu privete pe rumini sau numai pe rumini, ci pe oricine, cci altfel s-ar
fi precizat ca de rumini (vecini) e vorba ; textul nu spune ca ruminii sd rdmiie,
ci spune s fie , adicd oricine sd devie rurnin care va fi pe moii. Deci sensul
acestei fraze care rezuma' legiitura lui Mihai Viteazul este acesta: orice om pe
unde va fi aezat (pe rnoii) s fie rumin (vecin), i anume in veci a, ceea ce nu era
pind atunci.
I.C. Filitti a afirmat cu dreptate c legdtura privete i pe cei, pe care-i nu-
mcte cultivatori Iiberi i pe care noi Ii denumimoameni dependenti cu invoiald 3.
Observind Ca documentele din secolul al XVII-lea care vorbesc de legatura lui
Mihai pomenesc de cloud feluri de rumini (vecini), In privinta originii lor: ru-
mini de batind sau de mwentre i a cei de legatur # de la legatura lui Mihai
vod, a conchis Ca legatura asimileazd i pe oamenii cu invoiald vechilor vecini
de moie, legindu-i definitiv de stapinul moiei. Dar nici Filitti nu face distinctie
intre vecindtate ca dependenta i dreptul de strdmutare i felul cum a rezolvat
Mihai Viteazul problema acestui drept.
In lumina celor spuse in capitolul precedent, e clar ca legtura lui Mihai
trebuia sa rezolve in primul rind problema dreptului de strdmutare. Intr-adevr,
putem afirma c legdtura lui Mihai a insemnat legarea de glie, desliinfarea dreptu-
lui de strdmulare al fdranilor, al tuturor fdranilor, de pe moiile domnesli, boieresti
ci mandstiresti, fie bdtinai, fie cei aezati cu invoiald, care erau astfel asimilati
cu cei dintii. Aceasta este esenta legaturii.
In actele pe care le-am analizat mai sus, privitoare la dreptul de strAmutare
al taranilor in Tara Romineascd in secolul al XVI-lea, niciodat nu a fost vorba
de o porunca dind drept boierilor sd caute pe taranii fugiti de pe moiile lor, ca
sd-i aducd inapoi. Nu cunoatem nici un singur act de acest fel in secolul al
XVI-lea. In schimb, diplomatica secolului al XVII-lea e plina de asemenea do-.
cumente, procese pentru readucerea vecinilor fugari, precum i porunci domneti
in acest sens. Numai din acest simplu fapt rezult ea la trecerea dintre al XVI-lea
i al XVII-lea veac, trecere ce coincide cu domnia lui Mihai Viteazul, s-a desfiintat
dreptul de stramutare al tranilor, c deci aceasta este legatura lui MihaiViteazul.
Dar nu numai aceastd consideratie ne ingaduie s definim legatura. Astzi,
in urma lucrArilor planificate i sistematice ale Institutului de istorie al Acade-
1 Doc. privind ist. Rom., B, XVII, vol. II (1611-1615), p. 177. Orig. la Arh. st.
Buc., m-rea Bistrita, LXI/90.
2 C. Giurescu, op. cit., p. 72.
8 I. C. Filitti, Despre legdtura lui Mihai Viteazul, In Revista istoricA romlnA II,
(1932), p. 221-231.
www.dacoromanica.ro
f
83 DREPTUL DE STRAMUTARE IN TARILE ROMINE 96

miei R.P.R., avem la dispozitie o documentare completd, care a lipsit istoricilor

de mai inainte.
Mai multe documente, trei din ele inedite, lgmuresc, socotim, in chip defi-
nitiv, sensul aezdmintului lui Mihai Viteazul. Pe cel dintii 1-am amintit in capi-
tolul precedent: la 3 mai 1628 Tudor sulger se judecd cu mdndstirea Cotmeana
pentru vecinii din satul Prislop al mdndstirii. Tudor spune cd de0 vecinii fuse-
serd in adevr ai mndstirii, ei plecaserd din satul mdndstirii i s-au dus in satul
Ciomgeti 4 i cd s-au cnezit de la sfinta mdndstire Cotmeana in zilele rgposa-
tului Mihnea voievod, de cind erau vecinii slobozi>>1.. Aadar pe vremea lui Mihnea,
pind la 1591, in preajma domniei lui Mihai vecinii erau liberi i anume sd se strd-
mute i sd se cnezeascd , dupd aceea ei au fost legati de glie, nu mai au voie
e sd iasd de pe mo*ia mAndstirii. E vorba de a doua domnie a lui Mihnea Turcitul,
ping la 1591, cdci in vremea lui Petre Cercel, intre cele cloud domnii ale lui Mihnea,
avem un caz cunoscut documentar, de tarani care s-au strAmutat, pldtind gd-
leata i cum spune actul: e nici nu este volnic nici un boier sd-i vecineascd, pentru
nimic, de pe acea vreme 2.
Un al doilea document in acest sens este cunoscut i a fost publicat chiar
de C. Giurescu, care nu i-a inteles importanta. La 5 august 1628 ruminii din BM-
teni se judecd cu Hriza mare vornic, stapinul satului. Domnul respinge cererea
tdranilor care vor sd se libereze de ruminie, spunind : u nu am vrut domnia mea
sd rdmiie la o rinduiald, pentru cdci acea lege i acel obiceiu au lost cdlcat ,si Ord-
sil i au rdmas jos, de multd vreme, incd din zilele Mihnei voievod i de atuncea
pind acum acea lege nu a lost in Nal 3. Deci cererea ruminilor de a se cnezi era
valabild pe vremea lui Mihnea, iar dupd dinsul u acea lege, acel obicei a fost
cdlcat i pdrsit de atunci nu a lost in Ord un asemenea obicei, ca ruminii
sd se poatd libera. Ei nu pot invoca dreptul de strdmutare din vremea lui Mihnea,
de vreme ce intre timp fusese desfiintat.
Un al treilea document este i mai clar. Actul din 2 iulie 1630 spune ldmurit
0 de la legdtura lui Mihai Viteazul nu se mai pot libera ruminii prin strdmu-
tare. DJcumentul in chestiune e dat de patru boieri jurdtori luati inaintea lui
Leon voda, e scris in rominete i adeverete pentru ruminii din Ciomdgeti,
ardtati anume, foti ai mndstirii Cotmeana. Boierii urmau sd afle: fost-au eit
acei rumini de la mAndstire mai nainte vreme, in zilele celor domni bdtrini, cind
au lost ruminii slobozi a sii judeci, au lost-au e,sit de la Mihai vcdei incoace?*
Boierii adeveresc cd unul dintre rumini, Vladul, a fost eit de la mandstire Inca
mai nainte vreme, in zilele altor domni bdtrini i au fost dat Vladul la mdndstire
In zeciuiald de In toate bucatele i gdleala de judecie, curn au lost obiceiu( Nth
i au fost slobod despre mAngstire . El fusese deci in drept sd se vindd lui Tudor
sluger, pe altd moie. Alti vecini insg, Toma i Dumitru, e noi am adeverit cum
au fost ieit de la mdndstire mai incoace de legdtura lui Mihai vod. . . ci noi i-am
dat sA fie rumini mAndstirii 4.
Nu poate fi nici o indoiald asupra Intelesului acestui act. Inainte de Mihai
Viteazul a in zilele domnilor bAtrini , ruminii erau slobozi u sd se judeceascd a,
adicA sa devind oameni liberi (strdmutindu-se), dad plateau gdleata, numitd
aici 4 gAleata de judecie , cum era atunci obiceiul Orli. Cei ce au ieit de pe

1 Arh. st. Buc., m-rea Cozia, L/1.

2 C. Giurescu, op. cit., p. 97.
3 Ibidem, p. 82.
' Arh. st. Buc., m-rea Cozia, LI/3.

www.dacoromanica.ro
96 P. P. PANAITESCU 34

moie dupa Mihai Viteazul sint adui inapoi, considerati ca fugiti i aezarea lor
pe altd moie, vinderea lor la alt stapin, fiind anulatd ca ilegala. De la Mihai
voda incoace incepe legarea lor de glie.
In sfirit un al patrulea document din 28 aprilie 1646 este o poruncd data de
Mater Basarab lui Stan si Lupul fiii lui Badea din Mataul de Jos din judetul
Muscel. Tatal lor, Badea, fusese rumin al lui Radul Robul, iar du prin zilele
lui Pdtru voievod Cercel, iar Badea, tatul lui Stan i al Lupului, el a fost fugit
de acolo, dupa delnita Radului Robul din Matau, and au lost rumlnii, slobozi,
ce au pldtit gdleata la stdpin, ca sd eazd unde le va ji voia lor o. Acum fiii lui
Radul Robul vor s rumineasca pe fiii lui Badea, Stan i Lupul i se judecd pentru
aceasta la divanul domnesc. Fiii lui Radul Robul ramin de judecata, iar fiii lui
Badea ramin oameni liberi, pentruca nu i-au fost apucat legatura lui Mihai
voievod acolo, la moia lor, nici au lost volnec nici un boer ca s rumineascd pe
nimeni dupd acea vreme 1.
Prin urmare, inainte de legatura lui Mihai Viteazul au fost ruminii slobozi
sa se stramute de pe moia boierului, stapinul lor, i anume daca au platit
galeata catre acest stapin. Fraza de la urma, ca nici un boier, pe vremea aceea,
adica in domnia lui Petru Cercel, nu au fost volnic ca sd rumineasca pe nimeni ,
se refera evident la retinerea pe moie. Boierii nu puteau sa opreascd pe un taran
dependent pe moia lor, impotriva vointei acestuia. Este cea mai categorica
afirmatie in acest sens din cite avern in documente, inainte de legatura lui
Mihai Viteazul; nici un boier nu putea lega de glie pe un rumin. Rumini
existau i atunci, dar cum spune actul: < ruminii au fost slobozi (sa se
mute).
Din toate cele patru documente rezumate i analizate mai sus rezulta in
mod limpede c legdtura lui Mihai Viteazul a lost legarea de glie a ldranilor
dependenli. Aceasta constatare, cum se va vedea mai jos, nu este contrazisa
de niciunul dintre documentele cunoscute pina acum privitoare la acest wza-
mint. Toate celelalte efecte ale legaturii: erbirea oamenilor cu invoial, legarea
taranului de mosia pe care se afla in clipa decretului lui Mihai sint consecintele
acestei masuri, care constituie temeiul legaturii *. Socotirn ca numele dat
acestui aezamint domnesc, legatura , slavonete svezanie , care inseamna
legare, inlantuire, indic obiectul sdu, legarea de glie.
Acest decret al lui Mihai nu s-a pastrat in textul sari, nu avem decit ecoul
sau in actele care invoca aplicarea lui.
Socotim insa Ca textul tratatului lui Mihai Viteazul cu Sigismund .Bathory
din 20 mai 1595, care este un tratat de vasalitate, cuprinzind in esenta confir-
marea drepturilor i rinduielilor interne ale tarii, cuprinde prescurtat i legatura
lui Mihai Viteazul. N. Iorga socotea ea articolul din tratat care prevedea legarea
de glie a taranilor este insasi legatura lui Mihai Viteazul 2 Intr-un sens Iorga are
dreptate: suzeranul garanta mentinerea orinduirilor din tara, care nu vor fi
tirbite prin trecerea tarii sub suzeranitatea lui, tratatul oglindete i confirma
masurile i hotaririle luate de boieri i domnie. Nu putem fi de acord cu C. Giu-
rescu i I.C. Filitti c tratatul cu Sigismund nu are nici o legaturd cu aezamintul
lui Mihai. Dar tratatul nu este insai legatura, o masura interna nu poate fi
luat printr-un tratat extern, care cel mult o poate intari.

1 Arh. st. Buc., donatii, XXIX/11.

2 N. Iorga, Conslatiiri cu privire la viala agraril a romlnilor, p. 30. Iorga presupune
un act intern, care deriva ulterior din prevederile tratatului.

www.dacoromanica.ro
36 DREPTUL DE STRAMUTARE IN %RILE ROMINE 97

Articolul privitor la legarea de glie este precedat in tratat de un articol

privitor la drepturile boierilor: a Boierii alei (confirmati) de seninalatea sa
(Sigismund Bathory) 0 care au in stpinire sate 0 Orli de moie nu vor pldti 1
birul (tributa) i ca urmare a stdpinirii unor astfel de bunuri, nu vor fi datori
voievodului sau altcuiva cu prestarea muncilor datorate de tarani. Deci se sta-
bilete scutire de dare de bani 0 de prestatii de mulled pentru boieri care cApatau
o situatie complet privilegiatd in felul nobilimii apusene. Urmeazd apoi pasajul
privitor la vecini: Colonii i iobagii (coloni et jobagiones) care ar fugi de pe
inofiile fi de sub stdpfnirea de drept (ex bonis et juribus) acestora (b.ierilor)
i s-ar addposti pe 1710fii streine, sd fie adiqi inapoi 2.
Intre textul actului supus de boieri aprobdrii lui Sigismund Bathory i
rinduielile din tara nu poate fi deosebire, cu atit mai putin contrazicere. Suze-
ranul intdrete toate drepturile boierilor, intre care 0 acela de a lega de glie pe
tarani i anume se specified, pe cei din amindoud categoriile, atit colonii, cei
colonizati pe moie, aezati cu invoiald, cit i pe iobagi, vecinii de batina. Aceste
drepturi ale boierilor, ca i scutirea totald de dari, care nu exista inainte, con-
stituie un fapt nou, care are nevoie de o confirmare solidd 0 de aceea fac
obiectul unor articole speciale in tratatul care stabilete noile rinduieli ale Orli.

APLICAREA LEGATURII LUI MIHAI VITEAZUL IN SECOLUL AL XVII-LEA

Interpretarea pe care am dat-o legaturii lui Mihai Viteazul, aa cum reiese din
documentele in care apare sub forma ei cea mai limpede, nu e contrazisd de nici
unul din celelalte numeroase documente care o amintesc, cu prilejul apliedrii ei
in cursul veacului al XVII-lea. Aceste acte privesc mai multe categorii de
contro-verse.
In primul rind avem o serie de judecati care privesc pe taranii ce pleca-
sera de pe moii, inainte de legdtura, dar stapinii moiilor respective afirmd dim-
potriva c au plecat dupd legdtura lui Mihai, deci au voie sd-i aducd inapoi.
De pilda, la 28 aprilie 1618 Stan se pirete cu stapinul sau, Dragomir Se pun
jurdtori sa jure cd Stan cc au ieit de in satul lui Dragomir, de in Tdmbureti
den zilele Mihnei voievod 0 cum nu 1-au apucat legatura lui Mihai voievod n.
Neputind jura, ramine rumins. Decii daca ar fi plecat sub Mihnea, ar fi fost
liber s-o faca, de vreme ce taranii atunci erau liberi sa se strdmute. De la legdtura
lui Mihai incoace plecarea lui era Regard 0 putea fi adus inapoi. Nu e vorba aici
de un proces intre doi boieri pentru a stabili al cui era taranul, ci de un vecin
care pretinde cd a uzat de dreptul de strdmutare, atunci cind acest drept era in
vigoare.
La 12 mai 1614 jurAtorii sd jure pentru un rumin: u de va fi trecut (peste
Dundre) mai inainte de intocmeala lui Mihail vod <a>, el sa fie in pace, iar cid va
fi mai de incoace, el sd fie rumin 4. Cine a plecat din sat inainte de legatura lui
Mihai era liber sa se strdmute 0 sa fie in pace (de ruminie), cel ce a plecat
dupa legatura, poate fi adus inapoi, in virtutea legaturii.

1 In textul din Hurmuzaki: 41 .. tributa perdere *, ceea ce nu are sens, trebuie emendat
In a tributa pendere * (a pldti birul) prin corectarea unei singure litere n, usor de confundat,
cu r, In paleografia latin.
2 Hurmuzaki, Documente, III-1, p. 475.
3 Doc. prioind ist. Rom., B, XVII, vol. III (1611 1615), p. 219.
4 Ibidein, vol. II, p. 275.

7c. 674 www.dacoromanica.ro

98 P. P. PANAITESCU 36

La 21 ianuarie 1619 Gavril Movild d o imputernicire boierilor *tefan i

Radul sd-si string ai lor rurnini, cii vor fi fost la legatura lu Mihaiu voievod.. .
ori unde-i vor, afla ori in satele dornnii mel(e> ori in sate boierest<i>, ori
calug<d>ret<i> ori la orae. . . sa-i duc<d> la urnid la sat unde li-i mosiia i
unde i-au apucat leg<d>tura lui Mihaiu vod<d> 1. Se vede bine cd aici e vorba
de rumini strdrnutati: cei trecuti pe alte rnosii sedeau acolo cu invoiald, cei din
orase erau fireste acurn oarneni liberi. Aceasta liberare a tdranilor prin trecere
la orase nu era ingduita de la leg:tura lui Mihai incoace, dar inainte cei
mutati la orase deveneau oameni liberi.
0 a doua categoric de documente priveste pe oamenii cu invoiald care std-
teau pe mosh si i-a apucat legtura lui Mihai, transformindu-i in rumini. Astfel
la 30 martie 1638, intr-un proces e vorba de niste rumini, al cdror tatd a fost
ordsean din Arges, deci om liber, legtura lui Mihail voievod 1-au fost apucat in
satul mandstirii, in Fldminzesti (al nidnstirii Arges) si tot au lost lumini cu build
pace2 . Deci un ordsean, un om liber prin nastere, era asezat in satul mdndstirii
desigur cu mnvoial. In virtutea legturii lui Mihai devine rumin.
o serie de acte din 1654 privesc pe ruminii din Grosani, care stdteau pe
ling mdndstirea Cimpulung, ei s-au tocmit de au lost lucrat bisericii intr-un
an trei zile . Erau deci oameni cu invoiald ; legdtura lui Mihai Ii prinde in satul
mdnstirii i-i face rumini pe veci3.
In categoria de acte pe care o analizdm, judecdtile domnesti disting cloud
feluri de rumini in privinta originii: cei din nastere si cei de legaturd. La 1641:
a n-au fost ruminii acestor boieri, de mostenire. . . nici i-au apucat legatura lui
Mihai voievod. . . in sat ))4; citeodatd trei feluri: la 14 august 1646: c nu sint
rumini de mostenire, nici de la legdtura lui Mihai voievod, nici au luat nici un
ban >>8; la 1654 iunie 22 nu sunt rumini de bastind, nici au luat bani si nici i-a
apucat legatura lui Mihai vodd acolo 6. Ruminii de nastere sau de mostenire
erau bstinasii dependenti de veacuri, care acum fuseserd legati de glie, cei de
la legturd erau creati prin legAtura lui Mihai, oameni cu invoiald deveniti
rumini, ddruiti boierilor fdrd bani. In sfirsit, cei pe bani, sint cei ce s-au vindut
mai tirziu ca rumini.
In sfirsit, a treia categorie de documente din veacul al XVII-lea care invocd
legfitura lui Mihai e te aceca care cuprinde procese intre boieri (sau cu mdnfistiri),
pentru stpinirea unor rurnini, asupra cdrora erau in litigiu. Dacd plecaserd de
pe mosie inainte de legAturd, fuseserd liberi sa se vincld apoi altor boieri, dacd
se mutaserd de pe mosie la alt boier dupd legturd, stdpinul lor dintii
putea s-i aducd inapoi. Astfel, la 28 iulie 1640, avem un proces intre Buzinca
clucer si Mihai armas pentru un rumin 4 sd jure jupan Buzinca... cum iaste acest
rumin... al lui den Maia si cum I-au apu cat si leg-tura lu Mihaiu vtievod acolo,
cum zice el 7. La 3 aprilie 1645: 4 au spus pentru acest om, pentru DL ghici, cum
este rumin al mndstirii de mosie din Plostind, iar Necula ot Stingacea, el II
trage rumin din Stingacea, apucat de legtura lui Mihail vodd 8 La 20 septem-

Doc. privind ist. Rom. B. XVII. vol. III (1616-1620), p. 301.

2 C. Giure.,cu, op. cil., p. 90.
3 Ibidem, p. 111-113.
4 Ibidem, p. 92.
5 Ibidem, p. 98.
a Bildern, p. 110.
Ibidem, p. 92.
Ibidern, p. 95.

www.dacoromanica.ro
37 DREPTUL DE STRXMUTARE IN TXRILE ROMINE 99

brie 1649, un proces intre mndstirea Plumbuita i Radu mare comis pentru
doi rumini. Se pun juratori, sa adevereasca i legtura lui Mihai voievod la ce
boier i-au apucat 1.
In nici unul din aceste acte din cele trei categorii nu se vorbeste de rumini
fugiti fa:Ca voia stapinilor, in vremea tulburdrilor de rdzboi din vremea lui Mihai
pe care fostii lor stapini nu i-au putut reclama din cauza legturii, care i-a
prins pe alte moii. Piste tot se intelege ca inainte de legatura taranii puteau
pleca i accstia nu mai pot fi reclamati, nicaieri nu e vorba de o fug a lor
inainte de ligaturd.
Din analiza documentelor care privesc aplicarea legaturii lui Mihai reiese
Ca ea are un caracter complex Din urinal ile ce le-a avut asupra soartei taranilor.
Ea porneste de la o dispozite simpld i precisa: desliinfarea dreptului de strdmu-
tare a tuturor celor ce stau pe mosii si nu au pamint al lor. De aici rezult nu
numai pierderea dreptului pe care-I aveau mai demult vecinii bastinasi de a
pleca, platind galeata de iesire, ci i asimilarea cu dinsii a tuturor celor ce
stati au cu invoiald pe moii. Robirea oamenilor cu invoial este consecinta
masurii luate de Mihai. Faptul remarcat de Giurescu i socotit de dinsul ca
esenta legaturii, c dranii fugiti de pe o mosie pe alta, inainte de legatura,
rarnineau vccini pe noua rnosie, pe care se asezasera i ca fostii lor stapini nu-i
puteau urmari, e de la sine intiles, de vreme ce inainte de legatura taranii
aveau drept de stramutare. Dar dreptul stapinilor de a urmari pe vecinii stra-
mutati nu a fost desfiintat la un moment dat de legatura lui Mihai Viteazul,
cum crede Giurescu, ci dimpotriva, legatura a statornicit pentru intiia oara
acest drept.
DATA LEGATURII LUI MIHAI VITEAZUL
Pentru a putea lamuri cauzele i imprejurarile in care s-a produs legatura *
lui Mihai, este inipor Lant sa stabilim care a fost momentul din domnia lui, cind
s-a dat decretul, asezamintul penti u desfiintarea dreptului de stramutare. C. Giu-
rescu socotea ca masura a fost luata dupa plecarea ostilor turcesti a'e lui Sinan
pasa din tara, cind tara era ravasit, oamenii fugiti i o mare parte robiti de turci.
El se int( mciaza pe un document din 16 mai 1628, privitor la ruminii din Balteni
ai. lui Hriza mare logofat. Juratorii au sa lamureasca despre acesti rurnini,
a legatura lui Mihai voievod, unde i-a apucat, sau de la Sinan pasa incoace *.
Boierii juratori adeveresc ca dupa plecarea lui Sinan pasa, in zilele lui Mihai
voievod. . . au lost adaus (ddruit) satul Baltenii la mLnastirea maicai Anghe-
linei monahia , apoi cumparat de Hrizea logofdt2. Rezulta din acest act cd le-
gatura lui Mihai Viteazul a fost edictatd dupd plecarea lui Sinan pasa? E vorba
aici de niste juratori care fac cercetare la fata locului, intreabd pe oamenii ba-
trini (trecuserd peste 30 de ani de la Mihai Viteazul); nici ei, nici cei intrebati
nu au toctul legaturii lui Mihai Vitcazul, nici nu stiu date calendaristice. Oamenii
ti amintesc de vremile cumplite ale navalirii lui Sinan pasa in vremea lui Mihai
Vitcazul, ceea ce constituie pentru ei o data. Actul spune: legatura lui Mihail
voievod unde i-au apucat sau de la Sinan pasa incoace O. E vorba de cloud fapte
istorice apropiate, dar care nu coincida.
C. Giurescu, op. cit., p. 103.
Ibidern. p. 80.
2
3 Vezi discutia asupra acestui document la I. C. Filitti, Proprietutea solalui tn princi-
patele romtne, p. 180-181.

7* www.dacoromanica.ro
100 P. P. PANAITESCU 38

Impotriva acestui act intemeiat pe o traditie orald, 33 de ani dupd e Sinan

pasa , std textul tratatului lui Mihai Viteazul cu Sigismund Bathory, in mai
1595, citeva luni inainte de venirea lui Sinan, in care se spune Ca dreptul de strd-
mutare al taranilor este desfiintat, adicd tocmai cuprinsul asezdmintului lui
Mihai vodd. In mai 1595 legdtura lui Mihai era in fiinta i Sigismund Bathory
o intdrete.
Am vdzut de altfel cd Iii actele ce amintesc mai tirziu legdtura, se spune
c libertatea taranilor de a pleca n-a mai existat din vremea lui Mihnea Turcitul,
deci intreaga domnie a lui Mihai e socotitd ca o vreme in care taranii dependenti
nu se pot strdmuta. Aceasta este o dovadd c legatura a fost statornicitd la ince-
putul domniei lui Mihai.
Existd de altfel un act intern al lui Mihai Viteazul, in care se aplicd interzi-
cerea dreptului de strdmutare si acest act este anterior, nu numai venirii lui Sinan
pasa, dar si tratatului cu Sigismund Bathory. La 18 aprilie 1595, Mihai Viteazul
se adreseazd vecinilor din satul Poenari al mdndstirii Viero e sd lucrati unde va fi
treaba sfintei mdnfistiri. Si cine nu va asculta, ci va merge in alt loc, iar pdrintele
egumen sd fie volnic cu aceastd carte a domniei mele sd-1 Intoarcd iar la kc cu
toate averile, lard voia lor 1. Este primul act istoric cunoscut pind azi care opreste
strknutarea vecinilor (ruminilor) in Tara Romineascd.
Nu putem preciza mai de aproape cind a dat Mihai hotdrirea # legdturii a.
Ca o ipotezd am putea admite cd in 1594, cind Mihai se pregdtea s inceapd rdz-
boiul cu turcii, s-a edictat mdsura legdrii de glie. Atunci, cum spune cronica, s-a
tinut o mare adunare a tarii, pentru a se lua mdsuri de ordin general. Mihai, zice
cronica, a ii strinse toti boiarii mari si mici si toatd tara 2, iar un raport francez
spune c domnul a adunat stdrile tarii sale 2 (statele generale).
Cercetdri ulterioare vor ldmuri poate mai precis acest punct. Rdmine
stabilit insd c asezdmintul lui Mihai nu are legdturd cu ndvdlirea turcilor lui
Sinan pasa si cd nu putem afirma c motivul care a dictat lui Mihai Viteazul s
ia aceastd indsurd ar fi fost risipirea populatiei si a vecinilor in special cu prilejul
nAvlirii turcesti.

CAUZELE 51 IMPREJURARILE LEGATURII LUL MIHAI

Am ardtat Ca unii istorici au recunoscut c legdtura lui Mihai Viteazul este

urmarea ridicrii aristocratiei de bani * (N. Rdlcescu) si a crizei financiare
din secolul al XVI-lea * (N. Iorga). In schimb, de la studiul amintit al lui C. Giu-
rescu, o serie de istorici admit cd legdtura are temeiuri fiscale si nu economice.
Astfel C. Giurescu spune cd domnul care avea nevoie sd-si vadd asiguratd Inca-
sarea regulatd a ddrilor, compromisd in cazul fugii taranilor contribuabili, a
edictat o mdsurd care tinea pe loc pe moiile pe care se asezaserd, pe ruminii
fugiti in vremea nvlirii turcesti. Interesul fiscului era ca taranii dependenti
sd nu se deplaseze, ca sA poatd fi percepute ddrile4. Acest punct de vedere a fost
impdrtdsit si de altii, s-a spus ca problema monetard (recte fiscald) trece inaintea

1 Doc. privind Ist. Rom., B, XVI, vol. VI (1591-1600), p. 171.

2 Istoria Tarn Romtnesti (cronica anonimS), editia Ioanid, II, Buc., 1859, p. 47.
3 Discours de ce qui s'est pass en Transylvanie, de l'union des princes de Moldavie
et duc de Valachie avec le vaivode pour la defiance de la chrestient contre le Turc. Lyon,
1595, p. 13.
4 C. Giurescu, op. cit., p. 62-63.

www.dacoromanica.ro
39 DREPTUL DE STRAMUTARE IN TXRILE ROMINE 101

celei economice >>1. A vedea in legdtura lui Mihai Viteazul numai o mdsurd fis-
card, inseamnd a nu intelege evenimentele istorice in cadrul evolutiei vremii.
Am ardtat care este a devdratul inteles al legaturii lui Mihai: desfiintarea dreptu-
lui de strmutare. Un asemenea act istoric, cu consecinte grave ce puteau decurge
dintr-insul, nu se ia ca o simpld mdsurd fiscald pentru a usura munca percepto-
rilor si a nu le incurca socotelile. De altfel, legarea de glie nici nu era necesarg
pentru fisc. Fiscul facea, trebuia s Led, din timp In timp recensminte ale
contribuabililor, ca s stie pe cit si pe cine se poate bizui, tergindu-se mortii,
fugitii, cei sdrdciti i adaugindu-se noii contribuabili. Asemenea recensminte
s-au fdcut si in vremea lui Mihai Viteazul. La I iulie 1597 domnul spune ed. vecinii
din Groseni s dea birul la Tismana, unde i-a apucat crestatul (rezanie),
adicd inscrierea pe rdbojul perceptorului2. Intr-un act din 1652 se pomeneste
sama, adic recensdmintul din vremea lui Mihai Viteazul3. Prin urmare nu era
nevoie de o legare de glie pe veci, fiscul cel mult avea interes s nu se strdmute
Varanii in timpul dintre cloud recensminte. De altfel, chiar in acest caz se putea
cere, ca in caz de strdmutare, tdranul s pldteascd boierului birul cu care era
dator, de vreme ce boierul era rdspuniator pentru dinsul.
Avantajele legdrii de glie pentru stat erau deci relativ reduse, pentru boieri
erau insd foarte mari ; am ardtat c pe lingd asigurarea pe vecie, din generatie
in generatie, a bratelor de muncd ale vecinilor de mostenire, ei cistigau acum
definitiv si fdrd plata pe toti oamenii cu Invoial. Cistigarea acestor noi brate
de muncd pentru boieri o socotim pricina principald a legaturii lui Mihai.
Am ardtat c legatura urmeazd dupd schimbdrile economice din secolul al
XVI-lea, introducerea relatiilor de marfd-bani. Mosiile &yin producdtoare de
bani, intreprinderi rentabile, nu mai sint vechile domenii menite s hrdneascd
pe cavaleri. Pentru a avea produse de vinzare pe piatd, boierii si mdndstirile au
nevoie de brate de muncd. Legdtura lui Mihai le procurd aceste brate ; ea se
situeazd la sfirsitul primei faze a evolutiei social-economice care transformd pe
boierii militari in negustori de grine si vite si nu poate fi despdrtita de acest f e-
nomen de istorie economicd.
$i in Rusia, cum a ardtat B. Grekov, legarea tranilor de glie, cam in
aceeasi epocd, la sfirsitul veacului al XVI-lea, este urmarea unei mari crize
economice interne din anii 1570-1580, care a sldbit averea stdpinilor si 17a
silit sd caute neapdrat brate noi de muncd 4.
Desigur, statul a intervenit, el a luat mdsuri, dar statul a venit in aju-
torul clasei stdpinitoare, a boierilor. Multd vreme nu se putuse lua msura legrii
taranilor de glie din cauza impotrivirii thanilor. Dar in vremea lui Mihai Vitea-
zul imprejurdrile erau prielnice pentru boieri ; acest domn fusese ridicat de
boieri, dintre boieri, el fusese inainte de domnie un mare mosier. IncepInd rdz-
boiul impotriva turcilor, avea nevoie de sprijinul total al boierirnii, pe care n-o
putea nemultumi ; boierimea era temelia economicd si militard a domniei. In
acele imprejurdri grele, boierii au smuls domniei reforma pe care o asteptau
mai demult.
Legdtura lui Mihai se incadreazd intr-o intreagg politica de aservire a tard-
nimii, nu numai a vecinilor si a oamenilor cu invoiald, ci si a mosnenilor. Domnul
1 G. Brtianu, Etudes byzantines d'histoire economique et sociale, Paris, 1938,
p. 263 264.
2 Doc. privind id. Rom., B, XVI, vol. VI (1591 1600), p. 282.
3 C. Giurescu, op. cit., p. 104.
B. D. Grekov, Taranii In Rusia, Ed. Acad. R.P.R., Buc., 1952, p. 768 si urm.

www.dacoromanica.ro
102 P. P. PANAITESCU 40

el insusi un mare mosier, incurajeazd i ajutd pe boieri sh pund stdpinire pe

satele mosnenesti, sileste pe mosneni sd se vindil cu satele lor, aruncind asupra
lor (rani grele in bani, pe care acestia nu le puteau plti. Asa de mari proportii
a luat aceastd inghitire a mosnenilor, incit Alexandru Inas putea spune la 20
martie 1628 despre satul Nenciulesti, care s-au vindut rumini lui Mihai vodd:
cum s-a vindut toatd tara 1. Radu Mihnea libereazd in 1615 o parte dintre
tdranii cotropiti cind a fost cursul anilor 7123 (1615), iar domnia sa n-a urut
sd lase lara domniei lui sd lie uecini domnesti, pentru c a socotit Radul voievod
cd este tara impdratului * 2. Avem a face cu o colaborare de interese si de actiune
a domniei cu boierii impotriva taranilor; i domnii i boierii cdutau sa acapareze
munca taranilor.
Politica tardneasca a lui Mihai Viteazul a dus, cum era de asteptat, la
rdscoale tardnesti. 0 prima rascoald are loc in jud4u1 Dalj in 1590, apoi,
dupd. cucerirea Transilvaniei s-a fost ridicat toate satele din lard sd se giude-
ceased' 4. o Toate satele de rumini, deci o miscart generala, s-au ridicat
ca sd se libereze, acesta este sensul cuvintului sd se judeceascd 6, judea fiind
omul liber.
Dacd privin lucrurile in ansamblul lor, sintem departe de mdruntele motive
o fiscale ale asezdmintului lui Mihai. E vo'rba de o politicd sociald, destinatd
in general sd robeascd bratele de muncd ale intregii trdnimi. Ea nu poate fi
decit urmarea transformdrilor economice din cursul veacului al XVI-lea, de
care am vorbit.
Asezamintul lui Mihai nu poate fi scos din cadrul politicii sociale a vremii,
el face parte din aceastd politica i nici nu tabuie minimalizat pentru a scuti
de invinuire clasa boiereascd. Nu putem s calificdm altfel legatura S decit
ca un act de silnicie al boierilor impotriva taranilor.

LEGAREA DE GLIE IN TARA ROMINEASCA. IN PRIMA

JUMATATE A SECOLULUI AL XVII-LEA
REACTIA IMPOTRIVA POLITICII TARANESTI A LUI MIHAI VITEAZUL
Politica lui Mihai Viteazul si a boierilor si fata de tdrani, cotropirea bra-
telor de munca si a micior ocine ale mosnenilor a produs fireste o adincd tul-
burare in Ord. Rdscoalele tardnesti sint dovada acestei tulburdri. Dupd caderea
lui Mihai, cind domnia nu mai avea la indemind marea oaste de mercenari,
cind boierii erau sldbiti din pricina rdzboaielor interne si externe (luptele
pentru domnie a'e lui Radu Serban cu Simion Movild i tdtarii), a fost nevoie
sd se Leh anume concesii. Cea dintli a lost eliberarea satelor de mosneni
devenite sate clomnesti ; aceste sate cdrora Mihai Viteazul le luase libertatea,
aruncind asupra lor biruri grele i luind satul pentru birul pe care nu-1 putuserd
plti, au fost eliberate de domnii urmdtori, Simion Movild i Radu Mihnea.
1 Arh. st. Buc., m-rea Radu Vod, XLV/8.
2 Citat In ace1a0 document.
$ A. Veress, Doc. priviloare la Tara Rom. qi Transilvania, V, p. 17.
4 e Revista istorica *, I, 1915, p. 222.

www.dacoromanica.ro
41 DREPTUL DE STRAMUTARE IN TARILE ROMINF 103

Domnia a fAcu t i aici o afacere bun, cerind de la tarani o rdscumpArare pe bani

grei. Iar apoi, in urma lui Mihai voievod, a venit stapin i domn al Tarii Romi-
nest Simion voievod. Deci, domnia lui a chernat toate satele din tai A, care au
fost cumprate de rAposatul Mihail voievod, sd vie la domnia lui, ca sd se
rAscumpere de vecinie...1. Nu toate sa tele au putut rdspunde la <chemarea
lui Simion vodA, care costa scump i rdscumprarea satelor domnesti ocupate
de Mihai Viteazul a fost reluatA sub Radu Mihnea : Doninia mea scrie acest
domn , dacd am vazut atita pAcat i lacrimi de la acei mosneni... rn-am
milostivit, de i-am slobozit ca i pe alte sate cite au fost cumparate de rdposatul
Mihail voievod, de s-au rscumparat ei de la domnia mea de vecinie 2.
Rdposatul Radul voievod, spune un act de mai tirziu, s-a milostivit de a
slobozit toate satele domnesti, cite au fost cumpArate de rdposatul M1hail vodA
sd se rscumpere de vecinie de la domnia lui 3. i Alexandru IIia dA voie
unui sat s se rdscumpere de vecinie, cum s-au rdscumpArat de la Radul voievod
i alte sate domnesti care fuseserd cumparate de raposatul Mihai voicvod 4.
Un asezAmint domnesc din aceastd epocil ce a urmat dup Mihai Viteazul
care dovedeste adinca tulburare a economiei tdrii i necesitatea de a se lua mdsuri
de indreptare de cdtre domnie, este moratoriul lui Radu Serban, pentru stin-
gerea tuturor datoriilor. Un privilegiu de mai tirziu (in 1636) aratA cd in zilele
lui Simion Movil, un boier, Necula vdtaf, pierduse un cal ce-i fusese incre-
dintat de Lupul paharnic. Urmasii acestuia cer ca despAgubire un tigan rmas
de la Necula, dar Matei Basarab respinge cererea, spunind toate cele ce au fost
datorii i prAclaciuni i furtuii i jafuri, cite au fost, pe toate le-a cAlcat *Arban
voievod, ca sd fie intru nimicA 5. Prin urmare Radu erban Meuse un asezdmint
anulind toate datoriile dintre particulari, insotit de o amnistie, anulind despd-
gubirile datorite pentru furturi i prAddciuni. D sigur, aceastd mdsurA se datora
vremilor tulburi ale luptelor civile, dar i imprejurArilor economice, datoriile
fAcute de boieri pentru lux si arm, pentru investitii pe moii. Principalii avan-
tajati de asezdmintul lui Radu erban erau boierii, cei ce minuiau banii de pe
urma vinzArii produselor mosiilor. Dar si mosnenii, care facuserA datorii pentru
a plAti birurile in bani impuse de domnie, nu se mai vedeau amenintati cu vin-
zarea pdmintului si a lor Inii ca rumini. Datoriile in bani ale mosnenilor au
fost, cum se stie, principala cauzd a desfacerii proprietAtii megiesesti.
Se pune intrebarea, care a fost soarta legAturii lui Mihai Viteazul in
cadrul acestor mAsuri care urmAreau sa impace tulburarea vietii sociale i
economice dup Mihai? Fapt este C actele domnesti de judecat sau de intA-
rire a ruminilor in baza legAturii lui Mihai vodd incep s apard de la 1613.
De la caderea lui Mihai Viteazul pind la aceasta data nu avem nici un document,
dintre cele foarte numeroase ramase din acea epocd, pomenind legatura lui
Mihai. Totui, intre 1601-1613 nu lipsesc acte despre judecatile ruminilor
cu stapinii pentru eliberare 6, Irish niciunul din ele nu pomeneste legatura ;

I Doc. privind ist. Rom., B. XVI, vol. II (1611-1615), p. 265-266.

2 Ibidem, p. 368.
3 Acad. R.P.R.. doc. DCXL/2.
4 Biblioteca Institutului de istorie, doc. 1636 iunie 18, orig. slay.
6 Colectie particularil (G. Finkelstein), 12 iunie 1636, orig. slay.
6 Doc. privind Ist., Rom., B., XVII, vol. I (1601-1610), p. 89-91, doe. din 27 mai
1603; p. 66-67, doc. din 23 der. 1602; p. 377-378, doc. din 25 aprilie 1609;
p. 427-428, doc. din 13 ian. 1610; p. 432-433, doc. din 18 ian. 1610; P. 481-482, doc. din 3
aug. 1610; p. 484-486, doc. din 19 aug. 1610; p. 498, doc. din 1610.

www.dacoromanica.ro
104 P. P. PANAITESCU 42

JurAtorii trimi0 in cercetare nu cautd s afle, de cind s-au fAcut taranii vecini,
inainte sau dupd Mihai. Abia de la 1613 incep sa se iveascd numeroase acte,
in care se arata Ca ruminii au fost prini* de legatura lui Mihai i cA nu se pot
muta de pe moie. Int-un act din 25 aprilie 1609, ruminii spun cd n-au luat
bani, nu li se invoca legAtura 1
Socotim deci c in vremea lui Radu Serban (1602-1611) a fost suspendata
in chip provizoriu legatura lui Mihai. Nu putem s nu facem o apropiere intre
tdcerea completa a izvoarelor despre legatura in aceasta perioada i moratorul
amnistie dat de Radu Serban. Amnistia s-ar fi intins adicd i asupra fugii Vara-
nilor erbi in aceasta perioadd, fuga pusa in rindurile pradaciunilor, furturilor
si jafurilor , de care vorbete actul de amnistie.
0 asemenea masurd concordd cu ansamblul mdsurilor luate in acea vreme
pentru linitirea Orli, de care am vorbit mai sus.
Pentru suspendarea legaturii lui Mihai avem i unele dovezi directe. La
15 ianuarie 1605, Radu Serban lnthreste lui Mihul arma mosia Pietrosita cum-
Oran' de la megiesi: asa s-au apucat acei megiasi care au vindut mai sus
zisa ocind a lor jupanului Mihul armasul, ca sd fie ei vecini pe aceastil...ocinA
a lor, fiecare la locul sau sd se hrdneascd, iar pe alte ocine i la alli boieri sd nu
fie volnici sd se mute niciodatd de pe locul lor pdrintesc ))2 Vecinii se apnea' *,
ii iau indatorirea, trecuta in actul domnesc, c vor famine pe rnoie, nu se
vor muta la alti boieri. Daca la acea data legAtura lui Mihai ar fi fost in vigoare
nu s-ar fi cerut garantii de la vecinii cumparati a nu vor pleca de pe ocinele
ce rdmineau in folosinta Mr, deoarece legarea lor de glie ar fi fost de la sine
inteleasa.
La 6 iulie acelai an, Radu Serban intarete satul Nucoara mandstirii
Arge, 41 de delnite de cnezi care se vindusera vecini. Asa s-au prins ei c se
cc

vind ei cu toate partile Mr de ocind sd fie vecini... dinaintea tuturor dregato-

rilor domniei mele din marele divan al domniei mele i dinaintea tuturor boie-
rilor maH i mici i dinaintea marelui arhimitropolit chir vlAdica Luca. Si nicio-
data sa nu fie volnici s iasa de pe mai sus zisa ocinA, sa se inchine i sd se
dea vecini sub alti boieri 3. Si aici e vorba de invoirea vecinilor luata in chip
solemn cd renunta la dreptul de stramutare, care deci era in vigoare la acea
datd.
Cunoatem, din nefericire, prea putin istoria frAmintdrilor sociale din
Tara Romineascd in acea epocd, le putem numai ghici din consecintele lor ;
pe de o parte suspendarea legAturii lui Mihai Viteazul, pe de alta silina boierilor
de a cere taranilor s renunte de buna voie * la dreptul lor.
CAtre sfiritul domniei lui Radu Serban, Vara' sa se pomeneascd Inca' expli-
cit R legatura *, se vede insA cA dreptul de stramutare a fost restrins iar, daca
nu desfiintat cu totul. Intr-un privilegiu de slobozie din 18 aprilie 1610 domnul
da voie sa se adune in slobozia episcopiei de Buzau <oamenii care vor veni
sd se pue suptu s<fin>ta episcupie cu oamen<i> dA peste Dutiare, or den Teara
Ungureasca or de la Mold<o>va 4 (actul lard data. ar putea fi insA 0 de la Radu
Mihnea). Rezulta CA oamenii de pe moii nu aveau vole sd se stramute in slo-
bozii. Sub Radu Mihnea legarea de glie devine mai precisa. La 1612 domnul

I Doc. privind ist. Rom., B, XVII, vol. I (1601-1610), p. 377-378.

2 Ibidem, p. 154,
3 Ibidem, p. 176-177.
a Ibidem, p. 452.

www.dacoromanica.ro
43 DREPTUL DE STRA.MUTARE IN TARILE ROMINE 105

d Imputernicire lui Fota mare postelnic: * 0 care vor fi rasipiti rumni, pre
toti s aib<> a strdngere dereg \ d)toriul dumnii mele, sp.-i duc<d> la moiia
lor *... pe un rumin fugit, sd fie volnic dereg(d)toriul dumnii mele... sd-1
clued pre acest rumdn la moia lui *1.
Citeva luni mai tirziu avem primul act domnesc care apnea' legatura lui
Mihai. Inca o data, nu fdrd lupta, obtinuserd boierii s-i impund punctul de
vedere.

LEGAREA DE GLIE IN TARA ROMINEASCA PINA LA MIJLOCUL

VEACULUI AL XVII-LEA

Incepind din 1613, legatura lui Mihai Viteazul este din ce in ce mai des
invocatd impotriva tdranilor dependenti care incearcd sa scape de erbie. Boierii
afirmd, jurdtorii mdrturisesc cd taranii stau pe moie dinainte de Mihai, deci sint
legati de glie. Privilegiile pentru slobozie sint date acum cu exceptarea precisd
a vecinilor, care nu se pot muta in slobozii. De pildd privilegiul pentru satul
Popp al mndstirii Dealul prevede e pot sd se aeze in a6eastd slobozie orice
om d cine nu are jude (adicd stdpin) sau din satele domniei mele, fie din satele
boiereti sau manastireti, care sint oameni liberi, fr bir, fdrd dajdie * (22
ianuarie 1615)2. E vorba aici de oamenii cu invoiald, care stau in diferite moii
(vom vedea cd ei reapar dui:A vecinirea celor din vremea lui Mihai Viteazul),
care nu au stapini 0 nu sint legati cu birul de un anume sat. In privilegiul pentru
acelai sat din 1 mai 1628 se hotardte ca sd se adune acolo mice fel de oameni:
dacd nu are bir i nu are cnez (stdpin) 3. Gine afld vecini de ai sai fugiti in slo-
bozie, poate sa-i aducd inapoi, dar numai dupd ce vor sta de fata la judecata
domneascd.
0 data cu aplicarea legdturii lui Mihai Viteazul are loc treptat o goand
tot mai accentuatd a boierilor dupd moioarele monenilor, pe de alta parte
q transformare tot mai precisd a ruminilor in oameni lipsiti de drepturi, vinduti
0 tratati ca robi.
De unde in veacul precedent se vindea pdmintul, iar vecinul (ruminul)
se inchina, in secolul al XVII-lea sint acte formale de vinzare a oamenilor.
La 5 noiembrie 1588 Mihnea Turcitul intdrete lui Pirvu logorat un vecin
anume David singur s-a inchinat vecin de bund voia lui slugii domniei mele
lui Pirvul logordt, ca sa-i fie vecin. Iar intru aceasta Pirvul logofdt, el i-a dat
pentru delnita lui 1 200 aspri 4. In schimb in secolul al XVII-lea intr-un act
despre satul Aniniul, u ei toti s-au vindut cu toate ocinile, de a lor blind voie
0 cu tirea tuturor megiailor dimprejurul locului... ca sd fie vecini mai sus
spusului dregdtor al domniei mele 5.
D.N)sebirea dintre inchinarea vecinilor din secolul al XVI-lea i vinzarea
lor din veacul urmdtor este esentiald. Cel ce se inchind intr in dependenta
personald, este vorba de un act de credinta feudald, cel ce se vinde devine'
obiectul cumpdrdtorului. Trecerea de la o formd la cealaltd se datorete des-
fiintarii dreptului de strmutare ; in secolul al XVI-lea avem supunerea in
1 Doc. privind ist. Rom., B, XVII, vol. II (1611-1615), p. 91.
2 Ibidem, p. 360.
a Arh. st. Buc., XXII/1.
4 Doc. privind ist. Rom., B, XVI, vol. V (1581-1590), p. 380.
4 Ibidem, XVII, vol. II (1611-1615), p. 133.

www.dacoromanica.ro
106 P. P. PANAITESCU 44

credint5, care nu se vinde pe bani, pentru c vecinul poate pleca, in secolul

al XVII-lea avem stpinirea omului i a muncii sale care se vinde pe bani, de
vreme ce e vorba de o stdpinire definitivas, asupra cdreia nu se poate rLveni.
Ea apropie ruminia de robie.
C. Giurescu in studiile sale asupra rurninilor socotea ca' I ruminirea se
face acum (in secolul al XVII-lea) cu mult mai greu i mai totdeauna in baza
unui act formal de vinzare 1. Da aici trage concluzia ca in sccolul al XVII-lea
rurninia este in decddere ca institutie fata de veacul precedent. Fire,te c e
vorba de o confuzie. D vreme ce in veacul al XVI-lea exista dreptul de strd-
mutare, vecinul nu Meuse act formal de vinzare , un asemenea act pentru
persoand, nu pentru pmint, ii are rostul nurnai cind taranul este legat de glie.
Existenta acestor acte in secolul al XVII-k a departe de-a fi un semn de des-
trdmare a institutiei ruminiei, inseamnd agravarea condiiilor ei.
Obligatiile ruminilor fata de stapini sint in cretere. Altfel nu ne-am putea
explica de ce in mai toate satele boiereti se ivesc inceredri ale ruminilor de a
se rscumpara, precum i judecati interminabile intre stpini i trani. Simpla
obligatie a dijmei (a zecea parte din produse) nu este suficientd pentru a explica
nenumaratele judeati i plata a sume mari de bani pentru eliberare din erbie.
Obligatiile ruminilor Ltd de stapin in secolul al XVII-lea sint putin stu-
diate i apar rar in acte; socotim pe baza considaratiei de mai sus ca indiscu-
tabild introducerea clcii (boierescul) pe rezerva boierului sau a mndstirii,
In aceast epocd. Cele citeva acte care vorbesc pe vremea lui Matei Basarab
de 3 zile de muncd pe an privesc introducerea acestei munci i pentru oamenii
cu invoiald. Cuantumul muncii pentru rumini nu este fixat sau in orice caz nu
e cunoscut din acte.
In interiorul economiei domeniului boieresc taranul cu delnita, pe care o
muncete din strdmoi, 1ncepe s'a fie asimilat cu cel MIA delnit, cel care poate
fi dus oriunde, la ori ce fel de munci. Boierii urmdresc acum desfacerea obtii
pranilor dependenti, ei cumpdrd, pentru a-i aeza pe pamintul lor oameni,
4 frd ocina lor , numai e capetele, care urmeazd s stea pe moia stdpinului 2.
Sint curnpdrati s copii de vecini separat de parintii lor, spre a fi crescuti in
vederea muncii pe partea boierului: un copil de vecin, anume Stoica, pe 1 400
de aspri, un copil de vecin, Stanciul, cu 1 300 aspri, de la Badea pircalab de
Arge, un copil de vecin, anume Cirstian, pe 1 400 aspri de la Radul postelnic 3.
In genere dupd 1620 se poate vorbi de desprtirea fortatd a ruminilor de moia
lor de batind, de delnitele lor ereditare. Ei sint dusi de stpini pe alte moii,
unde au nevoie de brate de 'mined: Cillugarii (de la Bunavestire din Buzdu)
au adunat pe toti vecinii din aceste sate, Meteleul i Albeti, de i-au aezat
pe ocina rniindstirii de la Macsin, ca sd locuiascd acolo 4.
Pe de and parte, chiar in cazul ra'scumprrii pe bani a ruminilor, se pun
piedici la liberarea lor. Am vazut din veacul al XVI-lea ca dreptul de proti-
misis era invocat ca un pretext impotriva riiscumpararii lor. Boierii care aveau
ocine in acel sat e lepdau * banii dati de ruminii eliberati i-i luau pe seama
lor ca erbi5.

1 C. Giur..seu, op. cit., p. 202.

2 Arh. st. Buc., peceti, 49, 1636 iulie 17.
3 Ibidem, Mitrop. prii Rom., CVIII/14 (1654 ian. 3).
Ibidem, doc. din 1621 aug. 7.
5 Numeroase cazuri in prima jumiltate a recolului al XVII-lea, de exemplu actul
din 31 mai 1624 al lui Alex. Coconul, Acad. R.P.R., peceti nr. 288.

www.dacoromanica.ro
46 DREPTUL DE STRXMUTARE 1N TXRILE ROMINE 107

La 1638 Matei Basarab anuleazd eliberarea unor rumini care pldtiserd

nidnstirii Argcs, sub cuvint c am socotit domnia mea c n-au fost volnic
egurnenul s rdscumpere vecinii rnAndstirii 1.
Dar in acelasi timp si paralel cu inrutiltirea stdrii ruminilor in Tara Romi-
neascd si cu piedicile ce se pun pentru eliberarea lor, constatdm si obtinerea
de cdtre tdrani a unor rndsuri, care sd usureze eliberarea. In vremea lui Gavril
Movild cu invoirea domnului se fac eliberdri in masa a tdranilor de pe mosiile
boieresti, rdscurnprdri care in multe cazuri au fost anulate de domnii urmd-
tori. Vorbind de una din aceste rdscurnpdrdri, a ruminilor din Godeni de la
fiicele lui Mihalcea banul, actul adaugd and s-au rescumpdrat fi celelalle sate,
loate 2. Fraza priveste satele de rumini din toat tara, e vorba de o miscare
generald de rdscurnpdrare din acea vrerne, pe care domnia nu a putut-o impie-
dica si care are ecou in multe acte. Dupd cdderea lui Gavril Movil, boierii
cer anularea rscurnpdrdrii satelor de catre vecini, spunind c domnul si unii
sfetnici ai lui le-au admis i le-au intdrit fdrd voia lor.
Mat& Basarab, ca si Mihai Viteazul, cotropise multe sate de mosneni, dar
imediat dupd aceea urmeazd o reactie: dupd ce rn-a ddruit dumnezeu cu domnia,
scrie Constantin Serban voievod... vdzind c Matei vodd a cotropit multe
sate cu silnicie si fr dreptate, am dat voie domnia mea sd se rdscumpere vecinii
pe care-i curnpdrase Matei voievod in domnia lui, fdrd dreptate si s dea bani
in treaba tarii 3.
Matei Basarab el insusi se viizuse silit s ia mdsuri de eliberare a unor
categorii de rumini. El edicteazd hotdrirea cd preotii si fiii lor nu pot fi rurnini
i tori cei veciniti s fie eliberati: Am socotit domnia mea eh nu se cuvine
sd fie preotii vecini nirndnui, nici ei, nici fiii lor >>4.
La 1633 Matei Basarab hotrdste o prescriptie a urmdririi ruminilor fugari:
at Pe cine ii va fi apucat birul in orasul domniei mele Cimpulung patru ani inainte,
de <la> Alexanciru Ilia (1627-1629), acela sd fie primit in viitor ca ordsan,
iubit de top ordsenii si de toti tdranii si sd fie in pace de toti oamenii si slugile
domniei mele, nirneni sd nu-i scoatd din oras, ca s strice tirgul si birul, ci sd
fie intocmai ca ordsanii intru toate. Iar cei statorniciti din zilele lui Leon vodd
(1629-1632), aceia sd se aducd la urmd lor, de unde slut ei 5. Prescriptia era
deci de patru ani, de la 1629, prin acest asezdmint domnesc, cei plecati de pe
rnosii mai demult de patru ani, nu mai puteau fi adusi inapoi de stdpini. Dacd
se asezaserd in orase, rdmineau acolo ca oameni liberi. Cei strdmutati ulterior
puteau fi adusi cu sila inapoi.
Asezdrnintul lui Matei Basarab poate fi considerat ca o noud legdturd, sau
ca o innoire in anume conditii de prescriptie a legdturii lui Mihai Viteazul.
Astfel ii priveau oamenii de atunci. Intr-un act din 1 mai 1637, Stoica din
Rorninesti constatd cd a avut doi rumini si mdndstirea Tismana alti doi rumini,
4 ci i-au apucat legatura la mdndstire, iar ai mdndstirii la mine . Doci s rdmiie
ruminii cum i-a gdsit legdtura, adicd ai mndstirii ai lui Stoica si ai lui Stoica
mdndstirii6. Acest act a fost publicat si de C. Giurescu in lucrarea sa despre
legatura lui Mihai Viteazul si 1-a socotit ca referindu-se la legatura lui Mihai
1 Arh. st. Buc., Episc. Arges, II 20.
Acad. R.P.R., doc. DCXXXIX/5 (din 2 iulie 1619).
3 Ihidem, suluri nr. 7 (din febr. 1657).
4 Ibidem, doc. CCLVIII/66.
6 C. D. Aricescu, Istoria Ctmpulungului, Buc., 1857, p. 176.
g C. Giurescu, op. cit., p. 89-90.

www.dacoromanica.ro
108 P. P. PANAITESCU 46.

Viteazul (care nu e pomenit in act). Dar este evident & nu dupd 43 de ani s-ar
fi gindit acei doi stapini de rumini s legalizeze schimbul impus de legdturd,
ci actul privete o chestiune recentA, face aluzie la legAtura lui Matei Basarab,
nu la a lui Mihai.
Cum vom vedea mai jos, in Moldova, in veacul al XVII-lea, aceasta era
regula generalA, cAutarea vecinilor fugiti era limitatd la termene de 4-10 ani
in urmd, ceea ce, cu mijloacele organizArii de atunci, insemna c un numdr
destul de insemnat de erbi scApau periodic. Asemenea prescriptii sint cunoscute
i in istoria Rusiei, din aceeai epoed. Aparitia unei asemenea mdsuri in Tara
Romineascd, singura cunoscutd pind acum, dovedete in primul rind grija
pentru boierii care atrseserd pe moiile lor pe ruminii altora, apoi pentru
fisc, totui un mare numdr de tarani profitau i ei de pe urma ei, devenind
oameni cu invoiald i ordeni.
Dupd cum se vede, evolutia ruminiei nu a fost rectilinie, ciocnirea de interese
aratA existenta unei lupte interne, care se oglindete in aspectele diferite ale
restringerii i lrgirii drepturilor taranilor dependenti.
In mice caz, un fapt rdmine precis ca rezultat al acestei lupte, a sta-
diului in care se afla viata economied a Orli: creterea treptatd a numdrului
oamenilor cu invoialer

OAMENI CU INVOIALA TN SECOLUL AL XVII-I.EA

In secolul al XVII-lea in Tara Romineascd oamenii cu invoiald se inmul-

tesc. C. Giurescu socotea chiar c in secolul al XVIL-lea, spre deosebire de
cele precedente, omul poate fi liber i Mil a fi proprietar *1, dar nu dd nici
o explicatie acestui fapt. Istoricul amintit credea c inainte toti cei ce stau pe
moiile boierilor erau numai erbi, oameni liberi (am zice cu invoiald )
nu existau pe atunci, dar incep s apard dupd legAtura lui Mihai Viteazul.
Felul cum Giurescu a inteles legdtura, ca o mdsurd fiscald, care reglementa
la un moment dat aezarea pe moii a ruminilor fugiti, deveniti erbi in noile
lor aezdri, nu implied de loc aparitia dupd aceia a unor oameni cu un nou
statut juridic, care nu ar fi existat inainte de legdturd. De vreme ce legAtura
lui Mihai nu creeazd pe oamenii cu Invoial, inseamnd c ei existau i inainte,
precum de fapt i-am aflat in secolul al XVI-lea, ba chiar i in al XV-lea. Ei
sint o parte a tdranimii, de care trebuie s tinem seamA in toatd perioada
feudald a istoriei noastre.
Este adevdrat cd in secolul al XVII-lea ei se inmultese foarte mult, ceea ce
inseamnd pe de o parte o liberare a unui numdr insemnat de rumini, pe de alta
trecerea monenilor saraciti In rindurile oamenilor cu Invoial. Acest fenomen
social cere o explicatie in cadrul istoric al vremii.
Legdtura lui Mihai legase de glie i asimilase cu ruminii pe toti oamenii
cu invoiald care se aflau in acel moment pe moii. Ea nu avea insd efect in
viitor. Top cei ce vor deveni oameni cu invoiald liberi de ruminie, dupd legd-
tura lui Mihai, ii pdstreazd drepturile lor, legdtura nu-i privea pe ei. Cum se
explicd formarea din nou a acestei categorii de oameni care fusese desfiintatd
momentan de legdtura lui Mihai ? Pe de o parte un mare numdr de foti
stdpini de pdmint, rnoneni, treceau in rindurile celor care cdutau de lucru
pe pdmintul boieresc, dupd ce-i vinduserd partea de moie. Am vdzut c boierii
1 C. Giurescu, op. cit., p. 202.

www.dacoromanica.ro
47 DREPTUL DE STRAMUTARE IN TARILE ROMINE 109

edutau sd rupd obstea supusd si sd foloseascd munca taranilor pe mosie, fdrd

a mai recunoaste si a pdstra drepturile lor ereditare asupra delnitelor lor de
bastind. De aceea ei cumpdrA rumini fdrd ocind *, sau dimpotriva ocind a fdrd
rumini , fail ca fostul stdpin al ocinei sd se vecineascd. Acesta era obligat sd
piece aiurea, ldsindu-si ocina la dispozitia cumparatorului. Astfel la 29 mai
1608 o serie de mici stdpini de pdmint, formind un sat intreg, se vind lui Cernica
vistier, unii vind ocina cu adaosul trecut in act: u sd fie vecini , altii nu se vind
vecini, ci numai ocina 1. Intr-un act din 4 mai 1610 se spune cd au vindut
u toatd partea lor de ocind si mostenire si cumpdrdturd... dar ei sd nu fie
vecini, pentru ca asa le-a fost intocmirea 2.
Acesta pare a fi izvorul principal al oamenilor cu invoiald ; fostii mosneni
sardciti, iesiti din obste, plecati de pe ocina lor, pe care erau siliti s-o vindd
din cauza greutatilor birului.
Dar si eliberarea ruminilor alirnenteazd cresterea acestei categorii de oameni.
Sint numeroase cazurile cind ruminii se rdscumpdrd de la stdpin, fdrd a-si rds-
cumpdra si delnita pe care o lucrau in dijmd. La 29 iunie 1625 de exemplu,
Avram se rdscumpgrd de ruminie, u insd numai cu capul, cu fiii lui . El da
pentru aceasta 50 de galbeni, 64 de oi, 3 burdufe de brinzd 3. Stdpinul facea
o dubld afacere, intii primea banii, apoi rdminea la dispozitia lui exclusivd
delnita ruminului. Dar faptul cd sint rumini care dau bani grei, ca sd aibd
voie sa-si paraseasca pdmintul pe care-I lucraserd, insearnnd cd gaseau un avantaj
in aceastd strdmutare, cd gdseau usor de lucru si pdmint in dijm aiurea. hrau
deci multe mosii nelucrate care asteptau si primeau oameni cu invoiald in con-
ditii avantajoase. Nu ne indoina cd si multi oameni fugiti, care in imprejurdrile
administratiei vechi nu puteau fi gasiti, inmulteau rindurile oamenilor cu invoiald.
Pe lingd acestea mai existd si alte posibilifali de a ajunge om cu invoiald,
afard de cele principale amintite mai sus. Toti cei ce fuseserd in robie la turci
si la tdtari, cei ce fuseserd de nevoie in tard straind si nu se hrdneau pc pdmint
boieresc, erau socotiti, la intoarcerea lor, ca oameni liberi si se puteau aseza cu
invoiald pe mosiile boieresti si mndstiresti 4.
In sfirsit mosnenii cu ocind, dar al cdror pdmint era de munte, prost,
veneau si se tocmeau sd lucreze in dijmd pe mosii boieresti. Astfel la 2 iulie
1615 taranii din Prodilesti ai mdndstirii Strimbul asa pirau ei, cd sint megiasi,
ca au avut ocind i in alte sate i cd n-au fost vecinii sfintei mndstiri de mostenire
ci au venit din alta parte 5. Ca urmare a acestei situatii, mosiile lucrate in
parte si in total cu oameni de invoiald, cu drept de strdmutare, sint tot mai
multe. Intr-un act din 18 februarie 1636:, Si au fost atunci in satul Pldtdresti
40 de vecini si cloud roate de moara, iar in satul Grecii n-au fost nici vecini,
nici mori . Dupd ce satul Greci ajunge al lui Ivasco vornic el face mori pe ocina
satului si a fost atunci numai un vecin in satul Greci 6 Satul avea mori,
mosia era cultivatd, desigur, numai de oameni cu invoiald. La 31 decembrie
1616, privilegiul lui Radu Mihnea aratd cum s-a format slobozia mdndstirii
Radu Vodd: u S-au adunat multi oameni fdrd ddjdie si Vara stdpini ... sirbi,
moldoveni si robi vlahi, care au fugit din tara turceascd si oameni Fara stdpini
1 Doc. privind ist. Rom., B, XVII, vol. I (1601-1610), p. 316-322.
2 Ibidem, p. 463.
3 Arh. stat, Buc., Ep. Buzdu, LII 2.
4 Vezi amanunte asupra acestei chestiuni la C. Giurescu, op. cit., p. 66.
5 Doc. privind ist. Rom., B, XVII, vol. II (1611-1615), p. 411.
6 Arh. stat, m-rea Radu Vodd, XLIII/8.

www.dacoromanica.ro
110 P. P. PANAITESCU 48.

si fall djdii 1. La 10 iunie 1619, se rdscumpdrd vecinii din Dulceni, a iar

jumdtate de ocind de sus a rdmas la mina lu Rat Mihaiu fdrd nici un vecin 2.
Fireste cd ocina nu urma sd fie lsatd in paragind, ci lucratd cu tocnieald.
Cele cloud categorii de tdrani, vecinii (ruminii) si oamenii cu invoiald con-
tinua' sd existe pind la eliberarea celor dintii si chiar pind in secolul al XIX-lea
se face deosebire pe mosii intre clacqi, vechii locuitori bdstinasi, urmasii
vecinilor si leitura,sii veniti din altd parte cu alte drepturi decit cei dintii. Ca
fenomen social cresterea numdrului oamenilor cu invoiald este tot o urmare a
cresterii agriculturii la noi, a vinzdrii produselor agricole pe bani. Vecinii incep
sd aibd si ei bani si se rdscumprd, devin oameni cu invoiald, mosnenii care nu
pot valorifica recolta pe pmint prost si putin isi vind loturile lor si tree si ei
in aceeasi categorie. E probabil cd munca liber consimtitd a oamenilor cu
invoiald era mai rentabild pentru boieri decit munca servild. Este vorba de
un fenomen social care se constatd si in lumea feudald din apusul Europei,
trecerea la munca liberd de la munca serbilor, dar la noi el nu a luat aceleasi
proportii ca in Apus, unde in aceastd epocd serbia este aproape complet desfiin-
tata si inlecuitd cu munca fermierilor angajati cu invoiald. Lipsa bratelor de
muncd intr-o populatie mit', venitul mai redus al mosiilor la noi, mai ales din
cauza exploatarii economice turcesti, fac pe boieri sd caute totusi sd robeascd
i pe oamenii cu invoiald.
La 29 mai 1665 un oarecare Vasile ia de la Neagoe logofdt din Frcdsesti,
stapinul mosiei pe care lucra cu invoiald, un act de garantie cd nu va fi fdcut
rumin: auzind bogate cuvinte, zicind cd strigd toatd tara de rurninie, care-I
va prinde acea poruncd in sat boieresc, s fie rumin. Deci el (Vasile) fiind om
slobod, judec, el s-a spdimintat i a tras sd fugd . Boierul ii garanteazd, a cum
de va fi o legaturd 3, care cumva, iar el sd fie in pace si slobod de cdtre mine
si de cdtre toti oamenii miei 4.
Faptul cd se rdspindeau asemenea zvonuri si oamenii isi luau garantii,
dovedeste existenta unei incercdri a boierilor de a face rumini pe oamenii cu
invoiald, aceasta era dorinta lor in acea epoch'.
Dreptul de strdmutare al acestor oameni fusese restrins in Tara Romineascd
printr-o hotdrire a lui Matei Basarab, dictatd, in aparenta, de interese fiscale.
Ann me, oamenii cu invoiald nu se puteau muta de pe mosie intre cloud recensd-
minte (same) a ddrilor, ci numai cu prilejul unui nou recensdmint, cind se pot
inscrie in alt sat. Astfel la 7 aprilie 1644 satele Prdvdleni si Iasi au pirit a cd
au avut ei oameni fugari in satul Flminzesti de la seama talerului incoace *.
Iar satul Flaminzesti ei asa au spus cd nu este nici un om intrat din alt
parte 6. D,ci plecarea de la seama talerului (recensamintul ddrii in bani)
era interzisd. Mdsura privea exclusiv pe oamenii cu invoiala, de vreme ce vecinilor
strdmutarea le era total interzisd. Interzicerea oamenilor cu invoiald de a se
strAmuta pind la un nou recensdmint, care se fdcea destul de rar, era o piedicd
serioasd in calea liberii miscdri a acestor tdrani. Prin aceasta se implinea macar
in parte voia boierilor de a-i trece in rindurile ruminilor. Situatia la mijlocul
secolului al XVII-lea in Tara Romineascd era deplina legare de glie a ruminilor
i lupta pentru dreptul de strdmutare al oamenilor cu invoiald.
1 Doc. privind ist. Rom., B, XVII, vol. III (1616 1620), p. 78.
2 lbidern, p. 377.
3 $i de aci se vede a legrItura Inseamn legare de glie.
6 C. Giurescu. op. cit., p. 68.
6 Arh. St. Bac. Ep. Arges, 11/24.

www.dacoromanica.ro
49 DREPTUL DE STRXMUTARE IN MIME ROMINE 111

VI
LEGAREA DE GLIE IN MOLDOVA IN PRIMA JUMA.TATE
A SECOLULUI AL XVII-LEA
DESFIINTAREA DREPTULUI DE STRAMUTARE
IN MOLDOVA

Pind la ultirnele decenii ale secolului al XVI-lea Moldova n-a cunoscut

legarca de glie ; cu anume conditii, pe care nu le putem cunoaste mai de aproape,
tarami dcpcndenti erau in drept sa se strAmute. Legarea taranilor depcndenti
de glie in Moldova coincide ca data cu legarea celor din Tara Rornineascd.
Piima stire despre legarea de glie este tot tratatul de vasalitate cu Sigisinund
Bathory al Transilvaniei. Tratatul Moldovei, foarte asernanAtor cii al Tarii
Rominesti, a fost incheiat la Alba Iulia la 3 iulie 1595 de voievodul tefan
Rdzvan, o lun i jumAtate dupd cel pe care-I primise Mihai Vitcazul la 20
mai 1. In tratatul cu Moldova lipseste aiticolul pe care I-am intilnit in cel mun-
tcan, pentru scutirea de bir i prestatii a boierilor ; boierii moldoveni nu se
aflau in aceeasi situatie complet privilegiata. In schimb, se introduce un articol
care da de gindit asupra primejdiei rdscoalelor taranesti in Moldova: o Gine,
impotriva legii i dreptatii, ar nvli cu forta in casele i curtile boierilor, va
fi pedepsit eu moartea . Dupa aceea urmeazd articolul despre desfiintarea
dreptului de strmutare, identic ea fond cu cel din tratatul Tarii Rominesti:
4 colonii si iobagii boierilor care ar lugi de pe mosiiie (bonis) boierilor si de sub
stapinirea lor si s-ar addposti pe mosii sireine, sd lie adusi inapoi .
Legarea de glie a tdranului moldovean la inceputul secolului al XVI-lea
rezulta si din descrieri literare. Matei al Mirelor, in cronica sa versificata, vorbind
de mdeelul boierilor moldoveni la lupta de la Cornul lui Sas, la 1612, aratd
pedeapsa acestor stapini, a care mincau pe saraci ca niste lupi flaminzi, care
trag pe urma lor sute de serbi 2 si care despoaie pe cei sdraci i pe orfani, ca niste
tilhari *3. Se intelege cA aici nu e vorba de oameni liberi de a pleca, ci de cei
legati de glie. Strigatului de indgnare al lui Matei al Mirelor ii corespunde
cek brul pasaj din Descrierea Moldovei a lui Dirnitrie Cantemir: Am putea
numi pe ebii moldoveni cei mai nenorociti din citi sint pe lume, daed bogatia
pdmintului si a semanAturilor aproape nu i-ar scoate din mizerie 4.
Existenta cracii pe rezerva senioriald, care insoteste intotdeauna kgarea
de glic, apare himurit in Moldova in secolul al XVII-lea. Am amin tit mai ina-
inte de actul lui Ieremia Movild din 2 aprilie 1607, in care opreste pe Boul vis-
tier de la ocina in litigiu, Rddenii, sd nu are acea parte de ocind nici vecinii
lui sa nu are 5, deci se facea deosebirea intre arAtura vecinilor i acea fcut
de boier, pe rezervd. In a doua jumatate a secolului avem prima reglementare
a numarului de zile de clacd datorite de vecini stpinului. La 5 august 1660,
mAndstirea Birnova este autorizath s scoatil satul Ciorbestii . sa lucreze
cite cloud zile pe IunA la orice lucru va fi voia calugarilor (pe linga a zecea din

1 Tratatul Moldovci, Hurmuzaki, Documente, I I I 1 , p. 477-481.

1 si nu s servitori L cum este gresit n traducere.
a Matei al Mirelor, Isloria Ungrovlahiei, la A. Papiu Illarian, Tezaur de monumente.
istortc.. I, p. 338. Traducetea noastrd diferd de a editorului.
D. Cantemir, Descriplio Moldaviae, p. 122.
Vezi mai sus, p. 83.

www.dacoromanica.ro
112 P. P. PANAITESCU 50

toate produsele) 1 Aceasta insemna 24 de zile de clacd pe an, datorite de toti

stenii, ceea ce aratd cd e vorba in primul rind de munci agricole.
Legarea de glie In Moldova este ilustratd din primii ani ai secolului al
XV II-lea de numeroase dovezi. De atunci incep poruncile domnesti pentru
aducerea inapoi a vecinilor (susedi) fugiti de pe mosiile de unde plecaserd,
precum si poruncile care intdresc dreptul stdpinilor sd opreascd strdmutarea
tdranilor.
La 15 iulie 1601 Ieremia Movild dd voie mdndstirii sf. Nicolae sd-si adune
pe vecinii care au fugit din satele lor, Giurov si Nicoresti, ori unde-i vor afla
in tara domniei mele si fie in al cui sat, fie in sat domnesc sau boieresc sau via-
dicesc sau alugdresc sau in niste slobozii sau ori unde, pe toti sd aibd sd-i tragd,
sd meargd fiecare la casele lor 2. Asemenea acte nu statornicesc o exceptie in
favoarea beneficiarului, ele sint un pasaport cu care stdpinul vecinilor fugari
sau oamenii lui pot intra pe mosii strdine, sd-i caute, in virtutea unui drept
general. Acesta este primul caz cunoscut, urmat de altele: la 3 iunie 1608,
Constantin Movild dd un privilegiu asemdndtor aceleiasi mdndstiri, addugind
despre vecini sa-i prindd si s-i ia, cu tot avutul lor s. La 9 martie 1612 tefan
Tomsa dd voie mdndstirii de la muntele Sinai sd opreascd pe vecinii lor drepti
din satul lor (Sucas), sd nu fugd nici un vecin 0. La 25 martie 1612 tefan
Tomsa scrie marilor vdtafi din tinutul Suceava cd mnstirea Neamt are vecini
fugiti din satele ei si nu pot sd-i adune din satele boieresti desi au carte dom-
neascd, pentru cd dregatorii si vdtdmanii boierilor care-i primiserd, se impotri-
vesc. 4Voi sd le dati (calugdrilor) pe vecini cu streangul de git in miinile lor ;
cei ce se vor impotrivi, sa fie pedepsiti s. La 7 iunie 1616 Alexandru Movild
dd voie mdndstirii Neamt sd-si adune vecinii fugiti din satul Buhainti 13. Ase-
menea acte se inmultesc apoi in deceniile urmdtoare.
De pildd la 20 mai 1634 Vasile Lupu da voie mdndstirii Moldovita sd-si
aducd vecinii fugiti din Milesti e sd fie adusi de grumazi inapoi cu toate
vitele lor 7.
Pravila lui Vasile Lupu spune: cind va fugi taranul de la locul si de la
stdpinu sdu, nime nicdiuri sd nu-1 primeascd, iard de-1 va si primi de o data,
de sirg sd-1 intoarcd inapoi la satul lui, de unde iaste 98.
Pe de altd parte, ca si in Tara Romineascd, privilegiile de slobozii nu mai
ingduie, incepind din primii ani ai secolului al XVII-lea, asezarea in ele a veci-
nilor boierilor. La 13 ianuarie 1602, Ieremia Movild acordd slobozie satului
Horodiste, dar vor beneficia de scutiri taranii veniti din alte tali: cehi, rusi,
sirbi, greci, vlahi (munteni), unguri 9. In aceleasi conditii se acordd privilegiul
satului Vertiporoh al boierului Gligore (17 aprilie 1602). Privilegiul de slobozie
dat de acelasi domn la 19 mai 1606 pentru satul Dobracina adauga pe lingd
straini si din tara noastrd, oameni nescrisi 1 Deci cei neinscrisi in catastiful
1 R. Rosetti, Pmtntul, satenii ;I faranii, p. 261, nota, confirmarea din 3 mat 1677;
T. Codrescu, Uricarul, I, editia II, p. 132.
2 Doc. privind ist. Rom., A, XVII, vol. I (1601--1605), p. 16.
3 Ibidem, vol. II (1606-1610), p. 155.
4 Acad. R.P.R., doc. XLI/28.
5 Ibidem, LXXXIII/52.
6 Ibtdem, LXXII/19.
7 Wickenhauser, Moldovitza, p. 106.
6 S. G. Longinescu, Legi vechi romtnesti ;i izvoarele tor, Bucuresti, 1912, p. 5-6.
9 Doc. privind ist. Rom., A, XVII, vol. I (1601 1605), p. 31.
10 Ibidem, vol. II (1606-1610), p. 43-44.

www.dacoromanica.ro
51 DREPTUL DE STRAMUTARE IN TAME ROMINE 113

vistierei, nelegati de un sat, din care nu se pot strdmuta. Aceastd rezervd apare
in toate privilegiile de slobozii din Moldova din secolul al XVII-lea, numeroase
la numilr (de exemplu, la 1622-1623 privilegiul satului Scumpia: si oameni
de prin tara domniei mele, insd tot oameni care nu au lost scrisi nicdieri la
dabile *) 1. Bineinteles c top vecinii boierilor si mdndstirilor erau scrisi la ddri
si nu se puteau deplasa (i rdzesii erau scrisi la ddri, dar rdspundeau cu pdmin-
tul lor, nu erau legap de glie). Acei ce beneficiazd de acordarea avantajelor
sloboziilor sint in primul rind oamenii cu invoiala, cu asezare provizorie.
Asadar la inceputul secolului al XVII-lea vecinii din Moldova erau legati
de glie. In Moldova nu avem ca in Tara Romineascd un asezdmint ca al lui
Mihai Viteazul, care opreste dreptul de strdrnutare si aceasta se explicd prin
imprejurarile pe care le vom studia mai jos, anume cd in Moldova nu a existat
o legare definitivd si absolutd de glie. Asupra datei inceperii legdrii de glie in
Moldova, nu putem spune altceva, decit cd ea trebuie sa fie aproape contem-
porand cu cea din Tara Romineascd, de vreme ce apare in acte intiia oard, tot
in tratatul de vasalitate cu Sigismund Bathory din 1595.

PERIOADELE FISCALE DE OPRIRE A STRAMUTARII

IN MOLDOVA

E de insemnat o deosebire fata de Tara RomineascA in actele moldovenesti

privitoare la slobozii. In cea dintii se ingaduie asezarea in slobozii a taranilor
fdra cnezi (stpin) si frill bir, pe cind in Moldova ele se raportd numai la dare,
MA' mentiune a stdpinului. Aceastd deosebire nu e intimpldtoare si datorita
numai unui obicei de cancelarie. Fireste cd oamenii fdrd daj die inscrisd per-
manent intr-un sat sint oarnenii cu invoiald, deci ambele categorii de acte
se referd la aceiasi tarani semiliberi. Dar in aceastd deosebire forrnald surprindem
un sernn al deosebirii esentiale intre Moldova si Tara Romineascd in privinta
legArii de glie a taranilor dependenti.
In Moldova, cel putin la inceput, legarea de glie nu a lost delinitivd si necon-
difionatd ca in Tara Romineascd. Ea era legatd de recensdmintul contribua-
bi.ilor si de anume termene stabilite de domn, inlduntrul cdrora taranii nu se
puteau strdmuta. Dacd trecea un anume timp, vecinii in Moldova nu mai
puteau fi reclamati de fostii lor stApini. Intr-un act de la Moise Movild din
1630 se constald in general a de vreme ce au trait de atitia ani (in sat) nu se
cuvine ca sd ia pe vecin unuia altuia , si respinge cererea fostului stdpin al
vecinului 2.
Privilegiile de slobozii spun ldmurit cd. cei scrisi la ddri intr-un sat nu se
puteau muta in slobozie. Rezultd insd de aici, cd cel ce se mutase inainte de
alcdtuirea numdfdtoarei (cislei) rfiminea mutat si. nu mai putea fi adus inapoi
din satul in care 1-a gsit noua numaratoare; in anul in care se fdcea numrd-
toarea, dupd plata ddrii tdranul se putea muta. Taranii nu erau legal.' de glie
pentru stdpin, ci in marginile dintre cloud numaratori.
Numeroase dovezi se pot aduce pentru aceastd constatare, care aratd cd in
Moldova, la inceputul secolului al XVII-lea, legarea de glie atirna de anume pe-
rioade limitate in timp, in care taranii nu se puteau muta si puteau fi adusi inapoi

1 Acad. R.P.R., foto, XXXII/42.

2 Arh. st. Buc., A. N., MMDCXXXIX/7.

8c. 674 www.dacoromanica.ro

114 P. P. PANAITESMJ 62

de stdpinii lor. Acesta era sistemul serbiei moldovenesti, deosebit de cel din Tara
Romineascd.
In domnia lui Stefan Tomsa, niste oameni fugiti din satul Crdciunesti 41e-a
scris cisla in Crdciunesti i ei au fugit in alte sates. Domnul porunceste ca oriunde-i
va prinde, sd-i lege stApinul lor, s-i aducd la un seaun de judecatd. . . sA pia--
teased acei zloti 1. Deci aducerea inapoi era pentru plata ddrii, pentru cd oamenii
aveau partea lor, inscriere la dare (cislii) in acel sat. La 3 iunie 1617 se aratd la
o judecatd c niste tarani fugiti de pe mosie au spus i-an apucat orinduiala
si perepisnicii (adicd recensdmintul i cei ce scriau numele dajnicilor) in alt sat*2.
Mai ldmurit este scris intr-o poruned a lui Gaspar Gratiani din 29 iunie 1619
pentru satele mndstirii Probota sa-si caute vecini care au fugit din satele lor
de la cisld (numArdtoare) aducd inapoi, sA plateascd, unde i-a prins inscrierea
la dare (pisanie), pind la vreo indreptare 3. Asadar, numai acei tdrani stramutati
chip cisld puteau fi adusi inapoi, sa pldteascd unde au fost inscrisi i i s rdmind
apoi pe loc, pind la noua indreptare, adicd o noud statisticd.
In 1618 Radu Mihnea d voie lui Coruiu, fost comis, sA caute in toatd tara
pe vecinii sai fugiti din satul lui, sa-i traga in sat, pentru c sint scrisi la dabile
in satul Colfdseni, sd-i prinda si sl-i dea in cisla satului fiecare dupd putere
Deci beneficiarul mAsurii legdrii de glie era de fapt boierul, stdpinul, el executa
aducerea tdranilor inapoi, dar se prevede c aceastd executie o face numai pentru
acei tdrani care sint inscrisi la ddri in satul lui. Deci cei plecati inainte de inscri-
erea contribuabililor nu mai puteau fi reclamati.
La 9 ianuarie 1620 Gaspar Gratiani d voie cAlugarilor de la Putna sd-si
adune vecinii lor, citi vor fi fugit si se adaugeideasupra rindului in act : de la cisla...
sl-i ia cu streangul de git cu toate bucatele 5. Faptul c aceste cloud cu-
vinte se afM addugate deasupra rindului in textul slay aratd c e vorba de o pre-
cizare necesard (se intelege cd nu era vorba de cauza fugii tranilor, za cislu *
poate avea i acest inteles, ci de sensul dupd cisla n, cad motivul fugii nu interesa
domnia).
Intr-un act al aceluiasi domn, 7 martie 1620, boierul Ionasco Jora e impu-
ternicit sd-si aducd inapoi vecinii fugiti din satul lui, Vercesti, de la cisl i are
hirtie pentru ei de la perepisnici (cei ce scriau pe contribuabili). Cei gdsiti in alte
sate, sau in tirg, sa fie adusi inapoi, sd-si plateascd cisla (partea cu care sint in-
scrisi)4. La 20 mai 1620 pe niste vecini din satul Giurov, i-a apucat intocmirea
(upravlenia) acolo si au fugit in alte sate. Domnul porunceste ureadnicului de
Piatra sa-i aducd inapoi 5. E vorba bineinteles de intocmirea ddrilor. Intr-un
act in limba romind din acelasi an domnul d voie mdnstirii sf. Sava sd aducd
inapoi a lor vecini drepti din Horileni, fugiti in alte sate sau in tirg i numai
a caril- Nor fi apucat scrisoare acolo, ca sd-si plateasca la cisld acolo 6.
La 21 mai 1618 Radu Mihnea d voie lui Ionasco Bildi s aducd inapoi
dintre vecinii si ce fuseserd apucati de cisld in satul Roznov, pri pe unde ii va
gsi in tara domniei mele v. Boierul putea uza de un drept al sdu, in folosul sau,
dar numai in limitele datei cislei.

7 Acad. R.P.R., doc. CCXXXVI/2.

2 Ibidem, doc. LXXX/138.
3 Arh. st. Buc., rn-rea sf. Sava Iasi, XXXV/B/15.
a Acad. R.P.R., doc. XLI/87.
5 Ibidem, LXXVII/43.
Acte partivanre G. Finkelstein.
2 Arh. st. Iasi, D/5.

www.dacoromanica.ro
53 DREPTUL DE STRAMUTARE iN MULE ROMiNE 115

Boierii puteau ierta sau s primeasca rascumparare de vecinie, dar sa

faca dovadd cd taranul liberat a plata dajdia. Fara invoirea boierului, taranul
nu putea pleca inlauntrul until termen dintre cloud alcatuiri a cislei. La 28 iulie
1619 boierii moldovcni constata ca. Patonie a fost mai inainte o vecin de mosie
si 1-au lasat de s-au dus de satul lui, unde-i voia si au plata si niste vite pentru
cisla, ce au pierit pentru dinsul 1.
In general vorbind, termenul de recensamint al dajnicilor era in Moldova
termenul in care putea fi adus inapoi un vecin stramutat fail voia stapinului.
Aceasl situatie apare in acte numai la inceputul secolului al XVII-lea. Dupd 1620
mai cunoastem numai un singur act, in care se leap' aducerea inapoi a vecinilor
stramutati de plata cislei; la 10 iunie 1631 Moise Movila da voie lui Toderasco
camaras sa caute si sa aduca inapoi cu bucatele lor pe vecinii sal fugiti din satul
Scheia, ca sa-si plateasca cisla 2.
Dupa aceasta data nu mai avail porunci domnesti care limiteaza aducerea
inapoi a vecinilor dupa data inscrierii in recensamint.
Am aratat ca Pravila lui Vasile Lupu opreste retinerea pe mosii a oricarui
vecin strain. Sint dovezi ca in a doua juma tate a secolului al XVII-lea se puteau
aduce vecinii inapoi si dupa inscrierea lor la cisld intr-alt sat cu conditia sd ia
cisla dupa ei, adica sa nu ramiie darea lor pe seama satului in care au fost gasiti
si din care au fost luati de -stapin. In aceasta perioadd privilegiile domnesti vor-
besc de vecini pe veci O.
Socotiin ca prin deceniul al patrulea al secolului al XVII-lea, probabil
la inceputul domniei lui Vasile Lupu, taranul moldovean a fost legat mai
strins de glie, in sensul cd s-a desfiintat termenul desigur scurt, dintre doua
recensaminte fiscale, ca marginind vremea in care puteau fi urmariti vecinii
stramutati. Da atunci inainte pot fi adusi inapoi cei fugiti de mai multa vreme
ca oameni ai boierului si se desfiinteaza prescriptia fiscald.

ASEZAMINTELE DOMNILOR MOLDOVENI PENTRU URMARIREA

SI PRESCRIPTIA STRAMUTARII VECINILOR
Alaturi de perioadele de recensamint aflam in istoria Moldovei in secolul
al XVI I-lea alte perioade mai lungi, hotrite de domni prin orinduiri speciale,
induntrul carora ruminii stramutati puteau fi adusi inapoi de stapini si dincolo
de care se stabilea o prescriptie. Sistemul a fost imitat dup.' cel practicat in
Rusia in acea vremc4. In situatia actuala a cunostintelor este probabil 0' nu
cunoastem toate orinduirile de acest fel ale domnilor Moldovei, fixind asemenea
perioade.
Cea dintii dateaza din prima domnie a lui ,Stefan Tomsa. In porunca adre-
satd marilor vatafi ai tinuturilor la!;i. si Dorohoi, el spune ca vecinii din satele
manastirii Probota au fugit in slobozii si in satele boierilor din vremea Movi-
lestilor o si le-au luat vecinii si li s-au pustiit sa tele . Deci calugarii sa si-i ia
inapoi: voi, mari vatafi, sa intrebati si sa cercetati foarte cu dreptate, numai
din zilele lui Eremia voieuod, sa-i luati cu toate bucatele lor, in ori al cui sat vor

1 Revista istoricA a, VI, p. 90.

2 R. Rosetti, Pamtntul, seitenii si boierii, p. 265.
a Vezi de pilda cazurile citate de G. GhibAnescu, Despre oecini, In Arhiva a, Iasi, XV,
1904, p. 11.
4 Vezi mai sus, p. 70.

8. www.dacoromanica.ro
116 P. P. PANAITESCU 54

fi, sd-i dati in mlinile calugrilor 1. Actul este dat la 16 aprilie 1612, deci pres-
criptia era de la 1606, data mortii lui Eremia Movila, pe limp de 6 ani. Pentru
taranii fugiti inainte, dreptul de urmarire se prescrie. Acestia ramineau oameni
liberi cu invoiala sau vecini ai altor boieri si mandstiri. Intrucit pentru atragerea
oamenilor cu invoiald boierii scutiserd de obligatii pe un timp anurnit pe acesti
tarani, ca sa aiba venit de la ei mai tirziu, domnul acorda acestor boieri, cdrora
li se iau inapoi taranii, o despagubire. Iar boierul care i-a scutit pind acum,
spune acelasi document, sd-si ia de la ei colodd2, de la fiecare om cite 4 taleri*.
In 1622, in a doua domnie a lui Stefan Tomsa, domnul declara: domnia
mea am Mat pe toti oamenii sali ia vecinii care au fugit din zilele lui Con-
stantin voievod, iar pe cei care au fugit mai demult sa-i lase foarte in pace, sa
fie unde sint *3. Asadar, de la cdderea lui Constantin Movila, in 1611, erau
11 ani.
In domnia lui Miron Barnovschi au fost cloud orinduieli privitoare la
strdmutare. In prima, de la inceputul domniei, se restringe dreptul de aducere
al vecinilor la fostii lor stdpini, numai la un an. In actul din 20 iunie 1626
Miron voda porunceste dregatorilor si vatamanilor mdnastirii Galata a tinea
toti vecinii manastirii carii vor fi mdrsu in satele mndstirii din dzilele lui
Alixandru vodd (1620-1621) si a lui Stefan voda (1621-1623) si a Radului
voda (1623-1626) sa nu-i dea nimdnui, cui va vrea sa-i ia. Nurnai sd aibd a da
care oameni vor hi mdrsu de un an. Iar carii vor hi marsu mai de multu, sa hie
volnici a nu-i da nimarui *4. Deci la 1626 prescripfia era numai de un an.
A patra orinduiala care urmeazd dupd aceasta este a lui Miron Barnovschi
in 1628. La aceasta data se face o mare adunare a tarii, cu episcopii, boierii
mari si mici, de rangul al doilea si al treilea, cu mazilii, feciori de boieri,
slugi domnesti...si toata tam* care hotaraste de vor fi fugit vecinii de dupa
imparatul incoace* (adica de la trecerea sultanului Osman in Moldova, la
razboiul cu polonii in 1621), sa fie tari si puternici cu cartile domniei mele
calugarii si ficiorii de boieri a-si lua vecinii, insd sa le ia cisla cum va fi cu
dereptul, fie unde-i vor afla, sau in sat domnesc sau in oras, fie in wat boie-
resc, fie in slobozie, fie intr-alte sate calugaresti... sa aiba a-i lua si a-i duce
cu toate bucatele lor inapoi... si cisla sa li se mute dupd dinsii*. Vecinii care
vor fi dusi nainte de imparatul, sd hie slobozi a merge unde le va fi voia * 6.
Termenul de urmarire al vecinilor stramutati era astfel prelungit la 7 ani.
Aceasta masura a lui Miron Barnovschi este justificatd in actul amintit
prin aceea cd vecinii episcopilor, egumenilor, mazililor, a jupineselor sdrace
si a slugilor domnesti s-au raschirat prin slobozii si prin sate boieresti.
Se vede cum taranii serbi nu fugeau la orase, ci in slobozii, unde aveau scu-
tiri de clan si la boierii mari, care ii atrageau cu diferite fagaduieli.
A cincea orinduiald cunoscutd, despre stramutdri si prescriptia dreptului
de cercetare a taranilor fugiti, dateaza din vremea lui Vasile Lupu. La 1634,
in anul urcarii sale in scaun, Vasile vodd da o carte lui Cornaci sa aducd inapoi
pe taranii vecini ce vor fi fugiti de la cisla cc i aliii ce vor hi fugifi de la Barnov-
schi vodd 6 In acelasi an Vasile Lupu da o poruncd pircdlabilor de Suceava
1 Arh. st. Buc., m-rea sf. Sava Iasi, XXXV/B/13.
2 Corespunde cu galeata din Tara Rorn., desigur mai demult se plAtea in naturii.
3 Acad. R.P.R., doc. LXI/171 si Melhisedec, Cronica Romanului, I, p. 243.
4 Arh. st. Buc.. m-rea sf. Sava Iasi, XXXVI/9.
3 B. P. Hasdeu, Arhiva istoricd, I, p. 175-176.
5 Arh. st. Buc., m-rea Sf. Sava, Iasi, XXXV/B/17.

www.dacoromanica.ro
55 DREPTUL DE ETRAMUTARE IN MULE ROMNE 117

sA cerceteze o Ord intre Soltana Talmdcioae i mandstirea Probota pentru

nite vecini ai mndstirii fugiti pe moia celei dintii: s de vor fi fugiti de la
mndstire de dupd domnia lui Barnovschie incoace, sd-i ia calugarii vecinii
iar de vor fi nemerit acolo in Drdgmani nainte de domnia lui Barnovschie,
sd-i lase clugdrii in pace 1. De la domnia lui Barnovschie incheiatd la 1629,
trecuserd 5 ani, deci prescriptia era acum redus la 5 ani.
Tocmai la 1670 avem a asea orinduire cunoscutd de acest fel. Gheorghe
Duca vodd d voie mndstirii Galata sd-i caute vecinii fugiti din satul Fintina
sau in tirg, sau in sat boieresc, sau in slobozie insd cari ar hi fugiwt de la
Ghica vodd incoace . Aceasta inseamnd de la 1659, deci pe un termen de 11 ani.
Domnul adaugd insd: * i unde or afla acei oameni cindai (poate) vor lua, de
va fi cisld intr-acela sat, sd se ia partea lor din cisld, cit se va veni 2 (adicd sd
se treacd darea lor din satul de unde ar fi gAsii, in satul in care vor fi adui
inapoi).
In ce raport stau aceste rinduieli domneti cu regula pe care am con-
statat-o pind pe la 1631, cum cd termenul legal de cdutare al tdranilor erbi
fugiti era de la stabilirea cislei, pind la o noud inscriere ?
Termenii stabiliti de domn in rinduielile amintite mai sus nu corespund
cu termenii dintre cloud recensdminte, cdci erau prea lungi ca s putem crede
aa ceva. Recensdmintele fiscale, pentru buna economie a ddrilor, trebuiau s
se facd la 3-4 ani o data. Pe de altd parte, se vede din textele citate mai
sus cd rinduielile cu termen de urmdrire a vecinilor se fdceau peste termenele
cislei, chiar cei scrii cu cisla intr-un sat puteau fi luati inapoi, dar cisla sd
li se mute dupd dinii (rinduiala din 1628). Aadar, prin derogare de la regula
generald a obiceiului tdrii, care spunea c cei inscrii cu cisla intr-un sat vor
rdmine acolo unde sint inscrii, se ia mdsura ca i acetia sa poatd fi urmariti
i adui inapoi la vechii lor stapini, in limitele unor perioade de 6-11 ani,
cu conditia ca s ia cisla dupd dinii.
Bineinteles c asemenea mdsuri se luau in favoarea boierilor i mnds-
tirilor: numdrul mare al vecinilor fugari, dorinta stdpinilor de a recdpdta brate
de muncd, obliga pe domn s prelungeascd termenul de cercetare al vecinilor
plecati. Totui, in Moldova, nu s-a ajuns ca in Tara Romineascd la legarea des-
viritd de glie, in secolul al XV II-lea, ca vecinii plecati s rmind ldrd termen
obligati sd se intoarcd la stdpin, ei i urmaii lor (cu exceptia i in Tara Romineascd
a rinduielii lui Matei Basarab din 1633). Aceasta inseamnd totui o posibilitate
oarecare de strdmutare care nu e ingradita In mod absolut in Moldova. Cauza ar
fi de cdutat in mai marea dirzenie a taranului moldovean de atunci, in lupta pen-
tru drepturile sale, cit i in faptul c bratele de muncd in Moldova erau mai rare
i de aceea boierii noi, favoritii domnului, luptau pentru atragerea unor brate
de muncd de pe moiile boierilor vechi (de aici i sarcinile mai grele ce atirnau
asupra taranilor moldoveni, decit asupra celor munteni).

TARANII CU INVOIALA IN MOLDOVA

Aceast situatie ingdduie inmultirea taranilor cu invoiald in Moldova,
oameni cu drept de strdmutare ce se aazd in anume conditii de dijmd pe
pamintul boierilor. Intr-un act din 3 iunie 1617, Radu Mihnea intdrete lui Nddri-
1 Acad. R.P.R., CCLXV/14.
2 V. A. Urechia, Introducere la Miron Costin, Opere complete, I, p. 123.

www.dacoromanica.ro
118 P P. PANAlTESCU 66

baico vornic curaturile lui o pe care el le-a curatit cu oamenii scii cu cicici i. cu
vecinii sdi 5i cu tiganii sal 5i cu nilimilii scii 1. Dcci in afara de cei datori cu claca
erau i naimiti ai boierului, cei care se angajau cu invoiala (ndimiti, angajati),
care nu lucreaza gratuit, ci probabil in schimbul acordarii unor ogoare de
folosinta de la boier.
Intr-o judecatd din 10 august 1636 se vede ca. Malcoci pircalabul voia sa
ia pe un Toader ca i-a fost tatal salt vecin , deci sa-i fie 5i el vecin. lar Toader
au dzis cum tatal sau n-au fost vecin, ce i-au lost slugd 2. A5adar vecinii erau
dependenti cu drept de ereditate, ramineau vecini 5i urmaii lor. Cei ce erau
slugi, cu invoiala, nu angajau 5i pe urmaii lor.
Intr-o porunca a lui Vasile Lupu (3 iulie 1643) *se intdrete mandstirii
Putna o silite, iar cine va fi arat sau cosit pe hotarul acelei siliti sau va fi
facut casa sau odaie, sa aibd a lua (mdnastirea) de a zecea din piine 5i din fin
5i din tot venitul3, deci oameni dinafara, care nu fac parte din ob5Lea dependenta
i care pldtesc numai dijmd din produse. Ca 5i in Tara Romineascd boierii incearca
sa asimileze cu vecinii pe ace5ti oameni ce stau cu invoiala pe mo5ii1e lor. La
1690 Ivan din Ru5i se plinge ca Iva5co fost comis il trage la vecinatate. Intre-
bat de domn, de cincl, o 5ade * in satul boieresc, spune ca de 20 de ani 5i rndrtu-
risete ca nu are Inoie in acel sat , deci e declarat vecin al boierului 4. A5adar,
un om lard pamint care 5ade # liber pe moia boierului devine vecin, pentru
Ca a stat acolo 20 de ani.
Sub Constantin Duca voda la 1693-1695 sarie cronica Moldovei ca. 4 acum
Meuse boicrii obicei nou, de zicea: cine au 5ezut in sat boieresc 12 ani, sa
ramina vecin . Domnul insa raspundea boierilor: neluindu-1 pe bani 5i fiind
cretin ca tine i tu vrei sd-1 vecineti 5. E vorba bineinteles de acei oameni
cu invoiald care 5ed pe moiile boierilor 5i care la sfirsitul veacului sint pe
cale sa treaca in rindurile vecinilor.
Incercarea de a vecini pe oamenii cu invoiald, de a le rapi dreptul de
stramutare, apare Inca din prima jumatate a veacului al XVII-lea. Altfel nu
ne putem explica vinzarea unei moii (Vascauti pe Siret) formulata in 6 iunie
1637 in felul acesta: 5i cu vecini vechi care au fost de motenire . Prin
urmare, cumparatorul are grija sa cumpere numai vecini vechi de motenire,
caci ceilalti, cei noi, a5ezati pe mosie din alte parti in vremuri mai noi,
puteau provoca greutati boierului, contestatii asupra vecinilor, procese, poate
rdscoale.
Ca 5i in Tara Romineasca, in Moldova, in secolul al XVII-lea se petrece
un proces de aservire treptata a tardnimii de catre boieri cu acelea5i aspecte:
acapararea paminturilor razdeti, legarea treptata de glie a vecinilor, incer-
carea de a trece in rindurile acestora a oamenilor cu invoiald. Pe de alta parte
din numeroasele procese, fugi 51 rdscoale din aceste vremuri, mai ales din
mersul ovaielnic 5i necomplet al aservirii simtim impotrivirea taranimii,
impotrivire care in cele mai multe cazuri nu razbate in paginile istoriei 5i tre-
buie s-o ghicim dupa rezultatele ei.

1 Acad. R.P.R., doe. CLXXXI/75.

2 Ibidem IV/234.
3 Tcodor Man, Doc. bucovinene, I, p. 241.
4 R. RoseW, op. cit., p. 264.
5 M. Kogillniceanu, Cronicile Romtniet, ed. a II-a, II, p. 41.

www.dacoromanica.ro
67 DDEPTUL DE ETTIAMUTATIE iN %RILE ROMTNE 119

CONCLUZII

Pornind de la studiul obstii tardnesti medievale la romini, am putut con-

stata ca aceast organizare s-a mentinut si sub stapinirea feudalilor. In veacul
al XV-lea stapinirea painintului de cdtre boieri si mdnastiri era in primul rind
un patronaj asupra obstii taranesti. Aceasta era lipita de glie in sensul c avea
drept de folosinta asupra intregii mosii cu drepturi ereditare. Boierul avea
dreptul la dijme, la muncile de curte, care nu trebuie confundate cu claca
agricold. In aceste conditii, taranii care voiau sa se rupri de obste, sa-si caute
muncd aiurea, puteau s-o faca. Altfel spus, taranul se bucura de libertate
personald, pind la sfirsitul veacului al XV I-lea, desi era dependent de stdpi-
nul feudal. D.Tendenta tdranilor i legarea de glie nu trebuie confundate,
ultima este o forma speciald, agravata, a dependentei. In epoca economiei
semiinchise a marilor domenii feudale, chid pranii intretineau pe boier 5i
curtea lui, dar nu-i creau venituri pentru vinzarea produselor agricole, dreptul
de strdniutare este o consecinta fireascd a acestei situatii. In secolul al XVI-lea,
incep sa se produca schirnbdrile economice generale, schimbdri ce se rezuma
la aparita economiei marfd-bani in legatura cu domeniul feudal. Productia
dorneniului, in primul rind griul, devenind marfa de vinzare pe piata interna
si externd, stapinii de domenii cer o marire a productiei i vor sa-si asigure
bratele de munca necesare. Aceasta este originea legarii de glie, adicd a des-
fiinrii dreptului de stramutare. Anume indicii aratd ca in secolul al XVI-lea
se ivesc in tdrile romine primele forme de claca pe rezerva senioriald, desi
cresterea productiei agricole se poate face si pe calea mririi suprafetelor date
in dijma. 0 data cu aceasta se accentueazd fenomenul destrdindrii obstii 5i
a aparitiei pe mosii a unor oameni cu invoiala, care in aceasta epoca erau
obligati nurnai cu dijma, nu si cu munca.
Atit in Tara Rornineasca, cit i in Moldova sint semne premergtoare ale
legdrii de glie, inceredri de a pune piedici din ce in ce mai mari deplasarii
taranilor, pina la legatura lui Mihai Viteazul . Studiul legaturii lui Mihai
ne-a dus la urmatoarele concluzii: legritura este de fapt legarea taranului de
glie, cad pind la aceasta data taranul era liber sa se strmute, platind std.-
pinului o despagubire intitulata galeata de judecie sau de iesire. 0 data cu
legarea de glie a vecinilor (ruminilor) legatura lui Mihai Viteazul trece in rin-
durile serbilor pe toti oamenii cu invoial, ezatori pe mosii la data emiterii
ei. Totusi ea nu are elect in viitor, adicd oamenii cu invoiald proveniti
din destramarea obstiilor nu urmeaza sa fie si ei serbiti. Data legdturii lui Mihai
este la inceputul domniei lui. ea nu are legdtura, cum s-a crezut, cu ndvalirea
turcilor lui Sinan pasa la 1595. Legatura lui Mihai trebuie explicata prin motive
economice, ridicarea boierimii, care devine negutatoare de griu, si nu prin motive
fiscale, de asigurare a venitului fix al darilor.
Legarea de glie la noi nu trebuie considerata ca o istorie de mdsuri legis-
lative succesive, ea este istoria unei lupte de clasa care adesea ia forme singeroase.
Dovada este fap ca. dupd Mihai Viteazul, stapinirea a fost nevoita sa ia
masuri pentru imblinzirea satenilor, s-a produs o reactie impotriva politicii
taranesti a lui Mihai si a sfetnicilor lui. In vremea domniei lui Radu Serban,
s-a admis o suspendare temporard a legaturii lui Mihai Viteazul. Totusi, in
cele din urma, politica boierilor izbindeste. Nu numai de pe la 1613 legatura
lui Mihai se aplica impotriva tdranilor, dar starea ruminilor se inrautateste
in aceasta epoca. Atunci apar vinzarile de rumini ca niste robi (in locul vechii

www.dacoromanica.ro
120 P. P. PANAITESCU 5

Inchindri feudale), pe de altd parte, ruminul nu mai este legat de obstea lui,
poate sd fie vindut Vara' delnitd, lotul lui ereditar de folosinta ii este luat, este
mutat pe alte moii, dependenta nu mai este o legturd cu mosia, ci devine
absolutd. Ruminul este proprietatea stdpinului, desprins de drepturile sale
asupra pdmintului.
In Moldova legarea de glie dateazd din aceeasi epocd ca si in Tara Romi-
neascd, In ultimii ani ai secolului al XVI-lea. Dar aici desfiintarea dreptului
de stramutare are alte forme ca In Tara Romineascd. In primele decenii ale
veacului al XVII-lea strdmutarea tdranilor in Moldova este mrginitd de
perioadele fiscale ale scrierii cislei, a recensdmintelor contribuabilor, in afara
cdrora vecinii se pot strdmuta. Pe lingd aceste perioade fiscale, istoria sociald
a Moldovei in veacul al XVII-lea cunoaste o serie de orinduieli domnesti
stabilind perioade de prescriere a urmdririi vecinilor stramutati. Aceste peri-
oade, care variazd intre 4-11 ani, sint caracteristice pentru Moldova, Tara
Romineascd necunoscind decit o singurd orinduiald de prescriere a urmAririi
ruminilor, decretatd de Matei Basarab la 1633. Motivul acestor mdsuri este
pe de o parte tendinta boierilor noi de a-si asigura bratele de muncd ale veci-
nilor fugiti pe moii1e lor, dar si a luptei taranilor impotriva serbirii pe veci.
In acest chip se poate considera evolutia dreptului de strAmutare ca fhnd
semnul luptei continue a tdranilor pentru libertate, luptd fdrd nddejde in fata
fortelor superioare, ca toate luptele tardnimii singure in aceastd perioadd.

IIPABO JIEPEX0,1(A liPECTMH B MO31,110BE 14 BAJIAXHH

()O 1-COHIAA XVII BEICA)
(HPATKOE COgEFIKAHME)

Bonpoc o lipase HpecTLHH Holm:km% HomecTbe HX Haagem,na H noce-

J1WMCH B gpyrom Homecme HJHI, H RCTB BOJIbHLIX Jnogeft, B ropogax,
HBJ1HDTCH ogHHAt 143 HaH6oaee BaHt111)IX B HCTOpI4H COHUDJMHLIX OTHOHIeHlIti;
DTO Horipoc cHo6oHm HpecTE,HHcTea B cpegHne Heim.
gainusti ogepx paccmaTpHeaeT npaHo nepexoga HpecTE.HH c DBOJHOIHIOH-
ROA Totma apentin. B XIV ii XV BB. calla npencTaBafum co6olA cnoero
poga o6nnembi, coxpaHHHame tiacm CBOHX Hpart Hog H.nagfavecTsom 6oHp.
Ilocaemme no,nyqa.nx 1ecHT11H3r co Hcex npogywroB o6i111im H no.nbaoHaanci.
npanom Tpe6oHam 6ecnaaasoft pa6omi no Tpancnopry H HO 06C.I1y2HYLB3HHIC0
14X jpopa; HO B 3Ty DHOXy cenbcHoxoeaffurseHHLIe pa6ona He BX011HT B Hpyr
o6naaHHocTeti HO OTHOHIDHHIO H X03.5111Hy. 33BLICHMLID HpecTBHHe HOJ11333TIOTCH
HaCJIDACTBMIHLIM HpaBOM Ha CB011 aemem3nble ytlaCTHI4 H HpaHom cH060AHoro
HomAtortaHHa HaX0M11141111114CH B oftnem BJIDACH1411 yqacTitay.H Homecna (neca,
Ho)s", Hunacm). OHH HyreloT npano nepexoga, npago 110CDJIHTbCH B Apyrilx.
Homecmgx H H ropoxpx.
CaeitoHaTenbHo, HpeuocrHoe Hparso CylHeCTBOBDRO B Mongone 14 Banaxim
c camoro ocHoHaHHH daeogaabHoro rocTkapurna, Ho He.HyHmo cmennaHam,
Haft 3TO geaanu HeHoTopme pyynaHcHHe HcTopHHH, aaBHcHmmx mogeft c
Hpenocrinamn, npvmpertaeHnbuym H aemlle. 3anpemenne nepexoga HpenocTHEIx
HBJ1HDTCH 6o.nee noagueft H 6oaee THHieJ104 4)opmoit HpenocrungecTBa.
Bo HTopoft HOJI0M41113 XVI B. aHonohingecHan eBoanonnn B MOJIA0Be IL
Banaxun lamer H Bce 6oabraemy orpaturlenino.cso6ogu nepexoga HpecrLBH.

www.dacoromanica.ro
69 DREPTUL DE STRAMUTARE IN %RILE ROMINF 121

eleonaabHme HOMeCTI,H npespainaloTcH 113 JleHHLIX BnageHHit, manyembix aa

BoeHHLie saenyrn H HaaHaHermem HoTopmx 6Lin0 conepacaTr. 6oHpuHa, ero
CeMMO H ero ;pop, B HpeAripnaTim no npoikaate 11p0AylITOB Ha pLume.
BnyTpernnin H BIle111H5111 TOprOBJIII aepHom H eHencHaa axoHominta, Home-
neinio sameHmomaa HaTypaabHoe X031131CTBO, HBAH1OTCH PaaBHLIMH Hpritm-
Hann 3TI4X HameHeinifi. C.AeACTBHe 3THX HBJlellHft BoepacTaionkaa noTpe6-
HOCTI, B pa6oHrix pyxax gall Be Henna censexoro xosfnlicTsa B nomecTbfix
upeAcramageT rnammo npwrinly yripaanHernm npaBa nepexoTia.
3TO 5L1J10 AOCTIIPHyTO J1141111) Hoene oatecTorremioft connanbuoil 6op16b1.,
BbipasinnueticH B B0CCT3H11/1% H 6ereTBe xpeeThim, Bo Bpemena Muxanna
Xpa6poro, yeTynninuero B 1594 r. Haeronmiam 6oHp B eamom HaHane Bo Aim
11pOTHB TypOK. Pem HAeT o aaRoHogaTenbHom Mep011pHFITHH, HocHmem
HaaBaHne WeTaB MHxanna Xpa6poro, Ho xoTopomy npaBo nepexona xpe-
CTIAIR o6enx HaTeropHft, lipeHOCTHEDE 11 CBO6OAHLIX HO Haft My B MOIlaCTESTI-
CHHX H 6oRpciaix nomecTisHx, oxasanoeb ynpasTmemibm.
B Mon ;lose RoHoTaTlipyeTcH HeCHO.TILRO 11Ha11 cHeTema. B 3TOT nepHoit
14 Tam, Halt H B BanaxHH, xpeeTbsme 6131J114 nplixpeuffeina it Benne, HO B
MongoBe, BO BCHHOM cayHae ,tko cepewnthr XVII B., Hpecnoine MOI`JM SLIm
HaCHJIDHO BO3BPEI1eHLI B HOMeCTMI, 1101WHyThIe HMH, TOJILICO AO enegyronkeft
(1)11CHWILHOR CTaTIICTHH11. HO HeTeHemlin EITOPO cpoxa, OHM He moral' rice
6hiTr3 BuTpe6oBaHia CBOHM11 61aBIIIHM11 Bnagenbnamn. C ;Ipyroft cTopoimi 7

Taxate B MonHoBe, B Tetieekte XVII B., Halt H B POCCH14, rocnogapli npe-

iloeTaBasum ODOR OT 4-11 neT, ;Inn rionatill Hiano6 o Seramx xpenocTimix.
Doan no6er xpenoeTHoro OTHOCHTCH H ikaTe, HpenmeeTBoBaBineil 9Tomy
HepH0Ay OT 4-11 neT, OHM Sonee He MOIVM 6111Th MalTpe60BaHLI.
Bce BTH meponpnaTHH H Hte Bpemernme BO3BpalgeHHH K upa.By nepe-
xoga Rau B Banaxnn, Tax H B Monnose, B XVII B., HBJIHIOTCH CJleACTBHeM
xnaccoBoil 6oplAbi memAy (Peoganamn H xpecTLHHamn.

LE DROIT DE DEGUERPISSEMENT DES PAYSANS

DANS LES PRINCIPAUTES ROUMAINES
(JUS QU'A LA FIN DU XVIIe SICLE)
(RESUME)

Le probleme du droit des paysans d'abandonner le domaine de leur sei-

gneur pour s'tablir sur un autre domaine ou, en qualite d'hommes libres, dans
les villes, est un des plus importants problemes de l'histoire sociale; il pose la
question de la libert des classes paysannes au moyen age.
La prsente etude considere l'histoire du droit de dguerpissement des
paysans au point de vue volutif. Aux XIVe et XVe sicles, les villages for-
maient des communauts qui conservaient, sous leur seigneur, une partie de
leurs droits. Les seigneurs prlevaient une dime sur tous les produits de la commu-
naut, ils avaient en outre le droit a des travaux serviles (transports et services
domestiques); mais les travaux agricoles n'entraient pas, a cette poque, dans
les obligations dues au seigneur. Les serfs ont un droit hrditaire sur leurs
lots de terre et le libre usage des parties communes du domaine (forets, eaux,
pturages). Ils ont le droit de dguerpissement, l droit de s'tablir sur d'autres
domaines et dans les villes.

www.dacoromanica.ro
122 P P. PANAITESCU 60

Le servage existait donc, dans les principauts roumaines, des la fondation

de l'tat fodal ; ii ne faut cependant pas confondre, comme Font fait certains
historiens roumains, l'existence des hommes dependants de leur seigneur,
avec celle des serfs enchains A la glebe. L'interdiction du transfert des pay-
sans asservis est une forme tardive et aggravante du servage.
Dans la seconde moiti du XVIe sicle, revolution conomique des princi-
pauts tend h restreindre de plus en plus la libert de mouvernent des paysans.
Les domaines seigneuriaux se transforment de ce qu'ils taient jusqu'alors
fiefs rnilitaires destines a entretenir le seigneur, sa famille et ses gt nsen entre-
prises de produits destines au marche. Le commerce des bls a l'intrieur et A
l'extrieur du pays, l'conomie montaire qui remplace progressivement reco-
nomie naturelle, sont les causes principales de ces transformations. Le besoin
croissant de main d'ceuvre dans l'agriculture domaniale est, par la suite, la
cause principale de la suppression du droit de dguerpissernent. Ce ne fut
qu'apres une lutte sociale acharne, rvoltes et fuites des paysans, qu'on y abou-
tit, sous le regne du voivode de Valachie, Michel le Brave qui, en 159 1, au moment
d'entreprendre la guerre contre les Turcs, cda aux insistances des boiars. Ii
s'agit de l'ordonnance legislative intitulee les assises de Michel le Brave ,
par laquelle les paysans des deux categories, serfs et fermiers libres sur les
domaines des monasteres et des bolars, virent supprimer leur droit de dguer-
pissentent.
En Moldavie, on constate un systeme quelque peu different. Les paysans
y furent asservis A la glebe vers la mCme epoque qu'en Valachie, mais dans
cette principaute, du moins jusqu'au milieu du XVIIe siecle, les paysans ne
pouvaient 'etre rappels sur les terres qu'ils avaient quitles, qu'A l'intrieur
des periodes de statistique fiscale; pass ce dClai, Hs ne pouvaient plus etre
rclarnes par leurs anciens seigneurs. D'autre part, toujours en Moldmie, au
cours du XVIIe siecle, a l'instar de ce qui se passait en Russie, les volvodes
accordaient des prescriptions , qui variaient de 4 A 11 ans, pour la reclama-
tion des serfs en fuite. Si la fuite du serf datait de plus de 4 A 11 ans, ii ne pou-
vait plus 'etre rappele.
Toutes ces mesures et certains retours momentans au droit de dguerpis-
sement, tant en Valachie qu'en Moldavie, pendant le XVII sicle, sont le
resultat de la lutte des classes, qui rnettait aux prises les seigneurs et les
paysans.

www.dacoromanica.ro
 MISCARI TARANESTI PRILEJUITE DE INTRAREA
LUI MIHAI VITEAZUL IN TRANSILVANIA
DE
STEFAN PASCU

Pdtrunderea ostilor lui Mihai Viteazul in Transilvania in toamna anului

1599 a avut darul s stirneascd o mare furtund in intreaga societate a acestei
tari. Fireste reactia diferitelor clase i paturi sociale a fost deosebitd, potrivit
pozitiei de clasd a acestora. Nobilimea a incercat sa se impotriveascd cu forta
armatd, cdutind astfel sa-si apere pozitiile economice i politice in fata primej-
diei pe care o putea prezenta un nou stdpin. Tdranimea, dimpotrivd, a crezut
sosit momentul potrivit pentru a-si usura viata chinuitd, profitind de criza
prin care trecea clasa stapinitoare.
Vechea istoriografie a infdtisat cu lux de amdnunte luptele Valise sau tainice
ale claselor privilegiate, incepind din 5 15 octombrie 1599 patrunderea lui
Mihai in Transilvania pind la 9/19 august 1601 uciderea miseleascd a
marelui domn pe cImpiadin apropierea Turzii dar a neglijat aproape cu
totul luptele tdranimii impotriva stdpinilor feudali cu prilejul intrdrii lui Mihai
in Transilvania.
Vom incerca s inMtisdm atitudinea trinimii cu prilejul intrdrii lui Mihai
Viteazul in Transilvania i anume lupta taranilor, care a imbrdcat cele cloud
forme caracteristice: rdscoala armatd i fuga. A constituit intrarea lui Mihai
in Transilvania cauza determinantd a acestor miscdri, sau acest eveniment
a insemnat doar un prilej binevenit care a grdbit dezlantuirea lor? Sint intre-
bdri la care trebuie s rdspundem inainte de a trece la infatisarea rniscdrilor
tardnesti insesi.
Fara' indoiald, cauza de cdpetenie a acestor miscdri a fost exploatarea
nemiloasd a tardnimii iobage din Transilvania de catre nobilimea feudald si
de statul feudal in a doua jumtate a secolului al XVI-lea, ca urmare a unor
importante transformdri in economia Transilvaniei din acest timp. Aceste
transformdri se reflectd in cresterea productiei de mdrfuri si a schimbuluil,

1 Productia mica de mrfuri era foarte dezvoltata in orasele transilvanene In a doua

jumfitate a secolului al XVI-lea. Cantitatile marl de postav, de obiecte de fierarie, de arme
etc. produse In aceste orase constituie un semn evident al volumului acestei productii. In a
doua jumatate a secolului al XVI-Iea, apar chiar unele ateliere cu caracter manufacturier,
morile de hIrtie din unele orase: Brasov, Sibiu si Cluj; Cf. SI.. Pascu, Mesiesugurile din
Transilvania pind in secolul al XV I-lea, Bucuresti, Ed. Acad. R.P.R., 1954, p. 224-229.

www.dacoromanica.ro
124 STEFAN PASCU 2

in aparitia germenilor unei piete oarecum centrale, la Brasov1. Accentuarea

diviziunii muncii, care si-a gasit expresia in dezvoltarea mestesugurilor i a
oraselor, a influentat puternic economia mosiereasca. In economia mosiereascd
se observd tendinta de a spori valorile materiale primite de feudali de la tarani
sub forma rentei feudale, de a schimba caracterul prestatiilor feudale in scopul
stoarcerii unui plusprodus cit mai mare prin exploatarea munch taranului.
Feudalul stoarce de la tarani dijma (a zecea) din toate produsele pamintului:
griu, ovaz, linte, mazare, mei, cinepa si din alte produse agricole, din yin, din
animale: miei, albine, porci etc. Taranii de pe domeniul cetatii Gildu (Mclean
in plus de fiecare gospodarie pe la 1588-1590, cloud gaini anual, o giscd i
un purcel. Apoi satul intreg mai dddea trei butoaie de vine. Taranii de pe domeniul
cetaldi Fagaras dadeau, pe la 1560-1570, de fiecare gospodarie o cibla de
griu, una de ovaz, cinci cdpatini de varz, 12 pastravi, iar satul intreg lii
plus, 2-6 ocale de unt, dupd marimea satului, cible de ghindd, cind se facea
ghinda, un tioc de rasind, un blid de pete in postul pastilor, o cdprioara sau
16 gainis. Iobagii din satul Bagos de pe domeniul cetatii imleu dddeau, in
1594, o claie de griu din sase clai, din vin dddeau dijma si nona, deci din opt
vase de vin un vas; mai dadeau o gdind, apoi darea din porci: un pore din
100, dar si din zece porci tot un pore, iar eine avea sub zece porci platea doi
dinari de porc; din stupi dadeau la fel dijma (unul din zece), iar cei ce aveau
sub zece stupi dadeau castelanului drept daruri doua-trei oua, un colac sau
o piine; la sarbatoarea sf. Martin plateau doi dinari i un colac, iar la craciun
o unca si un colac. Rominii nu dddeau dijmd din grine, dar dadeau tretina
(o vita de trei ani) si dijma din oi4. Iobagii de pe domeniul Cetatii de Piatra
(Chioar) dddeau anual, pe la 1603, 752 de casi, 752 de ocale de unt; 45 de vaci
de trei ani, 21 de boi de trei ani, fiecare gospoddrie o capita de fin, fiecare
poartfi o jumatate de mierta de mazdre, mei i saminta de cinepd, dijma din
porci, din miei, oi i albine una din zece5.
Pe ling dijma din produse, taranii iobagi sint impui tot mai mult la
darea in bani intr-o perioada cind actiunea pietii se face tot mai simtita in
prefacerile social-economice ale Orli. Platese darea in bani de cloud ori pe an,
uneori global, cum e cazul iobagilor de pe domeniul cetatii Gilau, cite 24 de
florini de sat, apoi o dare numit a sinat de 50 de florini la trei ani; se mai
intilneste o dare noud, numitd darea biciului (ostor adot), dupd jug, care se

1 La Brasov se intilneau negustorii si se schimbau produse din toate cele trei tdri.
G. Reichersdorfer spunea despre Brasov, la 1541: Aici este locul de desfacere al mArfu-
rilor vecinilor de granitd sau, cum am zice, depozitul general al tuturor locuitorilor. Vin
acolo impreund secui, romlni, armeni i greci care aduc deseori mdrfuri turcesti atilt din
Moldova clt si din Tara Romineascd *. Cf. t. Metes, ilelaflule comerciale ale Tarii Romt-
nesti cu Ardealul pind In veacul al XV III-lea, Sighisoara, 1921, p. 127-128. Aceleasi cons-
tatdri le fAcea i italianul Giovannandrea Gromo pe la .1565: 4 La Brasov se adund toate
popoarele vecine, ca intr-un depozit de mdrfuri comun si se afld totdeauna turd, greci,
moldoveni, munteni, secui i alte neamuri a. Cf. N. Iorga, Inca o mdrturie despre romtni,
In Revista istoricd a, 1915, nr. 4, p. 67.
1 S. Jak, A Gyalui vdrlartmdny urbdriumai (Urbariul domeniului cetatii Gildu),
Cluj, 1944, p. 6.
* s Magyar gazdasag. kirtnelmi szemle (a Revista de istorie economicd a Ungariei *),
I, 1894, p. 164-166.
a M. Petri, Szildgy varmegye monographidja (Monografia comitatului SAlaj), IT,.
p. 194-203.
6 t. Metes, Viala agrard a rozntnilor din Ardeal ;i Ungaria, I, p. 198-219.

www.dacoromanica.ro
3 mi$CA.RI TARA.NESTI IN TRANSILVANIA 125

ridica tot la 50 de florini la trei ani1. Cei de pe domeniul cetatii Fagaras pla-
teau bir dupd numarul vitelor: un florin dupd patru vite, 75 de dinari dupa
trei vite, 50 de dinari dupd doud vite, 25 de dinari dupd o vita2. Iobagii de pe
domeniul Cetatii de Piatra dddeau 424 de florini vi 79 de dinari darea sf. Mihail
vi 443 de florini i patru dinari darea sf. Gheorghe; juzii i libertinii plateau
o dare speciald de 82 de florini anual; pe linga aceste dari, taranii mai plateau
unele dari speciale, 26 de dinari de familie3. Iobagii din satul Bagov aparti-
nator cetatii imleu plateau darea sf. Martin 93 de florini; pe lInga acest bir
global, o poartd forrnat din cinci gospodarii intregi pldtea 12 dinari anual, -
iar o poart din cinci jumatati de gospodarie platea vase dinari, sub numele
de darea fertunului (/erthon pnz)4. Chiar i voievozii romini din aceste
parti erau obligati sa pia-teased anual, pe la 1594, la craciun, cite o caprioard,
vara un voim i impreund cu satul un bou5.
Crevterea pietei interne i, deci, sporirea posibilitatilor pentru feudali
de a-0 putea valorifica, cu un bun civtig, cerealele-marfa, i-a determinat pe
acevtia sa-vi mareasc rezerva senioriald, sa-vi sporeasca ogoarele in cadrul
mosiilor. Acest fenomen a avut consecinte indoite pentru taranime. Pe de o
parte zilele de robota, de munca gratuita pe rezerva senioriald, cresc, iar pe de
altd parte sporirea ogoarelor nobililor feudali insemna in acelavi timp rnicvo-
rarea ogoarelor taranevti, deci saracirea taranului i, ca o consecinta pe plan
social, accentuarea dependentei feudale a taranilor. Zilele de seceriv, de cosit,
de strinsul finului, de card-turd la curtea feudalului, de arat, de semanat au
sporit de la una pe sap-taming, la cit fusese fixat robota prin hotdririle dietei
din octombrie-noiembrie 1514, la doua zile pe saptamina sau chiar mai mult.
Iobagii de pe domeniul Cetatii de Piatra arau, la 1603, 507 jugare de griu,
530 jugare de secara ; transportau 48 de vase de yin, prestau zile de secerd dupa
voia castelanului 8.
Acestor sarcini feudale tot mai apasdtoare li se adauga darea fata de stat,
birul, renta in bani care cunoavte o continua urcare vi ea. Dieta din 1593 intru-
nita la Alba-Iulia fixeaza darea rominilor, care trebuiau sa plateasca un dinar
dupd cinci clai de griu ; la fel vi preotii romini. Iobagii unguri i romini i alti
iobagi, care nu aveau semanaturi, ci numai vite sau oi, plateau dupd trei oi
sau capre cite un dinar, iar dupd cinci porci tot un dinar. Cei ce nu aveau nici
grine i nici animale plateau capitatia in suma de cinci dinari7. In dieta din 30
7 S Jak6, op. cit., p. 17.
2 $ Magyar gazdasag trtinelmt szemle ( Revista de istorie economich a Ungariei o),
I, 1894, p. 164-166.
3 St. Metes, op. cit., loc. cit. Pentru a avea un numar cit mai mare de iobagi de la
care sh stringh dijme i pe care sd-i sileasch la munch gratuith, nobilii in regiunea Cetatii
de Piatr, prin diferite mijloace abuzive, incearch sh reduch la starea de iobilgie i pe boierii
romini din acea regiune. Pentru a schpa de aceast primejdie, boierii romini de pe dome-
niul Cethtii de Piatrd isi parhsesc bunurile plecind in pribegie. Pe acesti (boieri) In vremea
bietului principe Bthory (Sigismund) unii proprietari i-au asuprit foarte fSr veste si au
voit sh-i fach iobagi, dar ei sarmanii n-au Inghduit i atunci au schpat din iobfigie prin
pribegie si pierderea Intregii averi Boierii de pe domeniul Cetatii de Piatra 1i recapht
vechile privilegii la 1615 din partea principelui Gavril Bethlen. Cf. A. Veress, Documente
privitoare la istoria Ardealului, Moldovei i Tarii Romtnesti, vol. IX, p. 62-63.
4 M. Petri, op. cit.. loc cit.
5 St. Metes, Contribulii noud privitoare la voievozii romtni din Ardeal 1 prfile
unguresti In veacurile XV I XV III Cluj, 1922 p. 13.
6 St. Metes, Viala agrard a romtnilor din Ardeal si Ungaria, I. p. 189-219.
7 Monumenta Comitialia Regni Transylvaniae (Erdlyi orszaggyillesi emlkek), III,
p. 422.

www.dacoromanica.ro
126 STEFAN PASCO 4

noiembrie 8 decembrie 1596 se fixeazd la 2,99 florini anual darea pe poartd,

platibild in cloud rate'. Dieta din 7 iunie 1599 adauga acestui bir obisnuit cite
doi florini anual de fiecare grupd de cinci farnilii iobdgesti'. Pentru raboj se
mai plateau apoi cite doi dinari. Pe lingd acest bir individual (capitatia), unele
sate, deci locuitorii acelora, mai plAteau un bir global (cisla), care in unele
cazuri ajungea la sume mari, Astfel tirgul Huedin plAtea 50 de florini, satul
Sincrai 40 de florini, Aghire 110 florini3; la 1597 Almasul Mare plAtea 50 de
florini, Sieul Mare 60 de florini, Huedinul 80 de florini, Sinmihaiul 80 de florini
etc.4. Aceste motive due la o sArAcire tot mai mare a ldranimii iobage. Asa, de
pildd, la 1590, in satul Chintdu (Cluj) din 148 de capi de familie, doar 98 (70 %)
aveau vite (88 de familii aveau boi si 12 familii aveau cai), 50 de farnilii (30%)
fiind lipsite de animale de muncd.
SArAcirea tot mai accentuatd a tardnimii din cauzele ardtate mai sus
rezultd nu numai din numArul mare al taranilor iobagi lipsiti de animale de
muncd indicatorul cel mai concludent in ce priveste situatia economicd
a tardnimii, dar si din alt fapt, devenit caracteristic in acest timp: vinderea
tAranilor liberi de bunA voie si nesiliti de nimeni ca iobagi pe veci unor feudali,
fenomen care ia proportii tot mai marl 5.
Cind se mai intimplau i unele calamitAti, unele epidemii intre animale,
tArAnimea ajungea cu totul la sapA de lemn. Anii 1598-1599 au rAmas multd
vreme in amintirea oamenilor ca niste ani nApAstuiti. In luna iulie 1598 izbuc-
neste o epidemie intre animale care tine timp de un an, pinA in vara anului
1599, secerind sute de mii de capete de vite. In martie 1599 o furtund neobis-
nuit de mare aruncA in Mures turme intregi de oi ; in iunie acelasi an nAvAlesc
in Transilvania, venind din Tara Romineascd, cirduri intregi de un soi de pdsdri
mari, necunoscute, care scoteau ochii animalelor 6.
Nobilimii transilvAnene nu-i pAsa de asemenea nenorociri si nici de cei
nApAstuiti de ek. Ea nu vedea in Oran decit unealta care sA-i producd ei
venituri. Mai malt, nobilimea si patriciatul sAsesc nu se sfiau sA maltrateze
si sA ban chiar pe cei care prin munca lor din zori si pinA in noapte le fAceau
posibil huzurul i risipa. InsAsi dieta din iulie 1600 recunoaste cA unii nobili
si-au bAtut si si-au ucis iobagii 7, iar cronicarul Mihail Lebrecht afirmd cA preotul

1 Monumenta Comilialta Regni Transylvaniae (Erdayi orszggyillsi eml:kek), IV,

p. 103.
2 lbidem, p. 299-300.
3 Ibidem, p. 103. -
4 Ibidem, p. 115-116.
5 Citeva cazuri din ultimul deceniu al sec. al XVI-lea sfrit graitoare: la 11 noiembrie
1588 loan Oprea se vinde iobag pe veci plebanului din Aiud, Kapani Urban (Arhivele statulut
din Cluj, fond. fam. Kemeny, II, nr. 46); la 15 aprilie 1592 se vinde iobag pe veci lui
Gavay Nicolae, Teodor Marus din Saratel Impreuna cu cei doi copii ai sai: loan si Petru
(Acad. R.P.R., Fil. Cluj, Arh. ist., fond. fam. Kornis, f. nr. 17); la 8 decembrie 1593,
aceluiasi nobil i se vinde iobag Varanul loan Kocsis Impreund cu sotia i copiii (Ibidem,
nr. 21); aceluiasi nobil i se vinde iobag, din tata In fiu, la 22 februarie 1593, taranul loan
Toth (Ibidem); aceluiasi nobil, la 14 aprilie 1594, i se vinde iobag pe veci Sofia, vaduva
lui Gaspar Szigheti, tmpreund cu fiul sau Nicolae (Ibidem, nr. 22); la 29 iunie 1599 Mihail
Sas din Sintelec (Odorhei) se vinde iobag pe veci impreuna cu sotia si copiii (Arh. stat.
Cluj, fond. fam. Kemeny, II, nr. 66); la 15 martie 1600 taranul Nicolae Nagy se vinde iobag
pe veci lui Petru Bthory (Acad. R.P.R., Fil. Cluj, Arh. ist., fond. fam. Wesselny) etc. etc.
Acest fapt e amintit In Calendarul lui Martin Banffy si In Cronica cle la Prejmer.
Numai In Tara 13Irsei au murit din cauza epidemiei 30 000 capete de vite. Cf. Quellen zur
Geschichte der Stadt Kronstadt, V, p. 265, 432-433.
7 Monumenta Con-Malta Regni Transylvaniae, IV, p. 525.

www.dacoromanica.ro
5 MISCA.ni TAJUNESTI IN TRANSILVANIA 127

din Cristian, Matia Heinz, ucis de tarani In noiembrie 1599, s-a purtat uneori
a prea aspru . cu iobagii1. Insusi Stefan Szarnoskzi, cronicarul care vorbeste
cu patimd si cu nit despre tdranii romini, recunoaste ea acestia erau pedepsiti
cu cele mai aspre pedepse, fiind spinzurati, legati de butuci, niati cu securea,
atirnati in cirlige pentru orice vista 1.
Cronicarul Ioan Fuchs ne-a ldsat o pagind eft se poate de veridicd asupra
realintilor sociale din Transilvania de la sfirsitul secolului al XV I-lea. a I/!spre
tirania nobililor fan de iobagi trebuie insemnat aceasta: foarte adevdrat zice
Livius (cartea IV, decada 4): imbuibarea i zgircenia slat ciumele care rals-
toarnd imparatiile cele mari. In amindoud acestea se deprindeau nobilii foarte
tare, mai ales Chendiestii. Atitia bani storceau de la iobagi, incit nimdnui 1111-i
era iertat a lua bani imprumut sau alte feluri de alimente decit de la ei.
Apoi vinurile ce le dddeau iobagilor erau foarte acre, fdrd gust 0 de nici o
treabd ; asemenea si griul era muced i tdritos si totusi cu pret mare; carnea
de vita, de oaie sau era de animale bolnave sau de mornciune, pe care iobagii,
macar cd nu o puteau nici gusta, erau siliti a o pldti cu pret destul de mare.
Nu cduta nimeni la mild, nici la sdncia plebei celei mai ticaloase, Mei la dumne-
zeu, ci Ikea fiecine ce voia. Fiecare era crai sau principe. Si cei mai zdrentdrosi
nobili deprindeau tirania i nutatea asupra srmanilor tarani etc. etc. Te
uiti doamne i rabzi I 3. Chiar dacd spusele cronicarului sas pot cuprinde unele
note subiective care reflectd contradictiile dintre nobilime si ordsenime, greaua
exploatare feudald era o tristd realitate a vietii sociale din Transilvania in
a doua jumdtate a veacului al XV I-lea. Insusi guvernatorul Transilvaniei,
Gheorghe Martinuzzi, scria pe la 1551 urmatoarele: Tinem in asa apasare
pe tarani, incit numai cd nu le rapim sotiile i copiii, incolo sdvirsini asupra
lor tot felul de cruzimi 4.
Aceastd nemiloasd exploatare a agravat la maximum contradictiile de
clasd in Transilvania. Izbucnirea fatis a acestor contradictii a fost ink snit
i de sldbirea statului feudal transilvdnean 0 a lagdrului feudalilor. Sldbirea
lagdrului feudal s-a manifestat prin contradictiile din sinul feudalilor insisi,
contradictii care au dus la lupte politice intre diferitele partide (filogerman
filoturc); slAbirea statului feudal transilvnean la sfirsitul veacului al XVI-lea
a fost o urmare a abaterii fortelor sale de la indeplinirea principalei sale functii,
aceea de a tine in friu majoritatea exploatan, datorith situatiei politice in
care se gasea Transilvania in acel timp, prinsd intre cloud puteri cu tendinte
cotropitoare: imperiul otoman i cel german.
D:n cauza mizeriei i profitind de sldbirea lagdrului feudal, taranimea
Ii pdrseste locuintele 0 10 cautd aiurea posibilitti de trai. Fuga devine un
fenomen de masa, forma specified a luptei de clasd in aceastd vreme 0 in acele
conditii. Tarrinimea pdrdseste in numr insemnat domeniile feudale. In satul
Chinni', In anul 1590, 37 de case (23 %) erau pustii, ceea ce inseamnd ca 23 %
din familiile iobdgesti fugisera din sat. Numeroase documente pdstrate in
Arhivele statului din Cluj si Sibiu si in arhiva Filialei Cluj a Academiei R.P.R.

1 M. Lebrecht, Siebenbargen Frsten, vol. I, Sibiu, 1791, p. 219.

2 St. Szamosk6zi, Thrldneti Maradvdnyal, 1566-1603, In Monumenta Hungariae Histo-
pica. $criptores. vol. XXVIII, p. 343-344.
3 Chronicon Fuelvio-Lupino-011ardinum sive Annales Hungarici et Transilvanici, edit. de
I. Trausch, vol. 1, Sibiu, 1847, p. 101. nota 205 ; N. B51cescu, Rominii sub Mihai-Vodd Viteazul,
in Opere, vol. II, BucurWi, 1953, Ed. Acad. R.P.Ft., p. 224.
Hurmuzaki-Densuianu, Documente privitoare la istoria rornhiilor, II, 4, p. 605.

www.dacoromanica.ro
128 STEFAN PASCU 6

completeaxd aceste date. Iobagii fugiti s-au aezat in diferite parti ale Transil-
vaniei, dar mai ales in scaunele sase0i unde majoritatea trAnimii nu fusese
iobAgitd, naddjduind c, stabiliti intre oameni liberi, vor putea trdi 0 ei ca
oameni liberi. Intre 1556-1581 in Bistrita sau in satele apartinatoare oraului
Bistrita s-au aezat numero0 iobagi fugiti din diferite parti ale Transilvaniei 1,
Alti iobagi fugari s-au aezat In scaunul Rupea 2, altii In scaunul Sibiului 3,
altii in al Ordtiei4. Unii iobagi fugari 0-au gAsit loc de refugiu in scaunele
secuieti 5 unde chiar dacd tarnimea fusese iobAgith in cea mai mare parte pind
1 La 5 iunie 1556 Petru Petrovici, comitele de Timis si consilierul principelui Ioan
Sigismund, scria bistritenilor cd In aeelasi an pe la pasti un iobag al lui Melchior Kechety de
Taga a fugit de pe domeniul acestuia si s-a asezat pe domeniile apartindtoare orasului Bistrita,
poruncind magistratului ordsenesc sfi prindii pe fugar si sd-1 restituie fostului stApin sub
pedeapsa de 200 de florini, potrivit hotArlrilor dietei Intrunite la Cluj (Arhiva Bistritei, la
Arhivele statului din Cluj, nr. 15 din 1556). In lithe 1557 scria bistritenilor In acelasi sens
nobilul Melchior Galatzi de Galati cerInd pe Mihail Deak (Dyak), fiul lui Petru Deak,
iobagul sdu fugit de pe domeniul Galati si asezat pe domeniile Peiredi, apartinAtor ora-
sului Bistrita (Idem, nr. 27 din 1557). In acelasi an, comitele de Solnoc reclama un iobag
fugit din comitatul Solnoc si asezat In Dumitra, sat apartinAtor Bistritei, unde s-a cdsd-
torit si a intemeiat o gospoddrie (Idem, nr. 32 din 1557). La 4 noiembrie 1557 nobilul Stefan
Chererny isi reclama iobagul, pe Petru Trupos, fugit de pe domeniul BlasfAldul de Sus rii
asezat la Besindu lingd Bistrita (Idem, nr. 52 din 1557). La 24 octombrie 1561 Insusi princi-
pele Transilvaniei. Ioan Sigismund, scria juzilor comitatului Solnoc pentru a interveni
ca bistritenii sA restituie nobilului loan Strigy doi iobagi fugiti de pe domeniul Manic: Grigore
Manic asezat In Zipint, sat apartinAtor orasului Bistrita si loan Elekes, asezat chiar In
orasul Bistrita (Idem, nr. 34 din 1561). La 10 iunie 1564 principele Ioan Sigismund poruncea
din nou sA fie restituit iobagul Albert Varga, fugit de pe domeniul lui loan Iankassi cel bdtrin
si asezat Intr-o suburbie a orasului Bistrita (idem, nr. 42 din 1564). La 1567 reclamd bistri-
tenilor pe un iobag al On fugit la Bistrita, nobilul Pavel 'Artily (Idem, nr. 28 din 1567). La
26 februarie 1572 scria bistritenilor principele Stefan Bthory cd un iobag al lui Francisc
Bozassy de Erehed en numele Gheorghe Stan a fugit de pe domeniul Serbeng din comitatul
Dobica si s-a asezat In SIntioana apartindtoare orasului Bistrita unde s-a cAsAtorit, poruncind
bistritenilor ca iobagul fugar sA fie restituit (Idem, nr. 18 din 1572). In acelasi an fugiserd
multi alti iobagi de pe mai multe domenii din comitatul Solnoc, asezIndu-se In unele sate apar-
tinAtoare orasului Bistrita (idem, nr. 75 4in 1572). Tot In anul 1572 au fugit mai multi
iobagi din Dumitra Mica si s-au asezat In Petrestii Bistritei (idem, nr. 98 din 1572). In
1576 erau ceruti bistritenilor mai multi iobagi fugiti de pe dorneniul cetAtii Ideciu si asezati
In satele bistritene (idem, nr. 41 din 1576). In anul 1581 nobilii Stefan si Leonard Apaffy
scriau in cloud rinduri sA li se restituie iobagii fugiti si asezati pe teritoriul orasului Bistrita
(idem, nr. 41 si 110 din 1581).
2 La 19, 20, 22 febrnarie 1571, principele Ioan Sigismund scria obstii sasilor a I s-a
plins Mihail Petki de Dirjiu, cd In anii trecuti, doi iobagi ai sdi: Stefan si Ladislau Szabd (Zabo)
au fugit de pe domeniul Dirjiu din scaunul Ordorheiului si s-au asezat Impreund cu toate
bunurile lor miscAtoare, pe domeniul Cobor din scaunul Rupea (Arhivele statului din Sibiu,
V, nr. 803). Aceeasi plIngere i-a fost fAcutA si de nobilul Nicolae Palossy de Palos, cu privire
la iobagii Ioan Nagy si Pavel Fekete fugiti impreuna cu sotiile, copiii si toate bunurile
miscAtoare de pe domeniul Palo* (idem, C. P., nr. 2086).
a Nobilul Ioan Thabiassy de DIrlos se plIngea principelui cd iobagii sAl Gheorghe *i
Petru Olajos au fugit de pe domeniul Bichis in tainA si pe ascuns si s-au asezat Impreund
cu sopile, copiii si bunurile lor miscAtoare pe domeniul Heuhalom din scaunul Sibiului (Arhi-
vele statului Sibiu, V, nr. 802).
6 La 2 octombrie 1578 voievodul Transilvaniei Cristofor BAthory scria slujbasilor sdi
cl i s-a plIns nobilul Ladislau Szalancy de Branisca cd In anii trecuti iobagii sdi Avram si
Petru, fiii lui Vlad Cioara (Chiora), Partenie Oprea (Opra) si Teodor Bratu (Brathy) an
fugit de pe domeniul WI Turmas din comitatul Hunedoara si s-au asezat In altA parte:
Avram si Petru, fiii lui Vlad CioarA, In Turda*, Partenie Oprea In Lomas si Teodor Bratul In
Partos, toate In scaunul Orii*tiei (Arhivele statului din Sibiu, C. P., nr. 2110).
5 La 27 aprilie 1580, Gheorghe Banffy se plIngea cd In vremurile apropiate i-a fugit
un iobag cu numele Joan Ioffy de pe domeniul Almas (TIrnava) si s-a asezat pe domeniul
Fiad (Odorhei), unde s-a cAsAtorit (Arhiva Filialei Cluj a Acad. R.P.R., fond. fam. Tolda-

www.dacoromanica.ro
7 MISCARI TARANESTI N TRANSILVANIA 129

in aceastd vreme, totu0 situatia ei era ceva mai ward cleat a iobagilor din
comitate. Cind iobagii fugari nu puteau fi readusi pe domeniul vechiului stApin
cu mijloacele obisnuite, se recurgea la chezds'ia altor iobagi care rdspundeau
de reintoarcerea celor fugii1. Faptul insd ca iobagii fugiti sint urmariti de
vechii stdpini fArd incetare dovedeste i o and' laturd a problemei i anume
cd transformdrile petrecute in economia feudald fdceau ca forta de muncd
a tdranului iobag s devind un factor economic din ce in ce mai important
si de aici lupta dintre feudal de a avea cit mai multi iobagi pe domeniile bor.
Mihai Viteazul a gasit, prin urmare, conditiile pe deplin coapte pentru
o rdscoald tardneasca de mari proportii in Transilvania cind, la 5/15 octombrie
1599, a trecut Carpatii in fruntea oastei sale. In planurile lui Mihai de a cuceri
Transilvania nu a fost exclusd tardnimea transilvdneand si mai ales cea romi-
neascd, majoritard. Chiar dacd aceastd socoteald nu izvora dintr-o constiintd
nationald dark care totusi nu lipsea cu totul in acea vreme2, interesele poli-
tice de a sldbi printr-o miscare a maselor tardnesti forta de rezistenta a lui
Andrei Bthory 1-au indemnat pe Mihai s tind seama de masa tardneasca
nemultumitd, atitind-o impotriva nobilimii cu care avea sd-si mdsoare puterile
pe cimpia de la Selimbdr. Cdci dupd cum afirmd cronicarul contemporan *tefan
Szamoskzi Mihai, Inca inainte de intrarea sa, a atitat in ascuns intreagd
sdrdcimea rominilor din Transilvania, prin tainica lucrare a preotilor sai...
s maltrateze i s ucidd pe nobili, incit nu numai prin armele aceluia, pe fatd,
ci i prin ucideri tainice, s-a urrndrit distrugerea nobilimii din Transilvania 0,
Aceastd pdrere este impArtdsitd si de Zankovitz, trimisul regelui polon la curtea
imparatului Rudolf. Acesta, descriind regelui sdu, la 15 noiembrie 1599, intim-
pldrile din Transilvania, spune c aici s-a aprins x un mare pojar socotind
e o pildd primejdioasd ceea ce face Mihai dind voie tdranilor transilvdneni s
se ridice asupra nobililor, a-i prinde i a-i maceldH impreund cu sotiile i copiii
lor i a-si imparti intre ei averea nobiliard risipitd t& Chiar dacd Mihai nu venea
in Transilvania cu gindul de a rdsturna stdrile sociale existente, el putea folosi
tardnimea in scopurile sale militare. Taranimea, insd, dornicd de a-si usura
jugul iobAgiei, a putut sA se legene in iluzia unei posibile descAtusdri. De aceea,
lagi). La 26 ianuarie 1592, nobilul Gh. Wass de Taga reclam dol iobagi ai sai fugiti i asezati
In scaunul Muresului, unul Andrei Kovics zis Molnar asezat pe domeniul Col si altul Matei
Szabo zis Zekeres asezat la Tirgu-Mures (Ibidem, fond. fam. Wass de Taga).
8 La 30 6ctombrie 1559 sase iobagi ai nobililor Buday, Gerendy i Forro s-au legat
chezasi s aduc Inapoi pe domeniul de unde au fugit pe iobagii fugari Mircea Farco
Teodor Laptecheru In termen de 15 zile ; dacA fugarii readusi ar fugi din nou lnainte de un
an chezasii urmau s5 fie globiti cu 80 de florini si 30 dinari (Arhiva Filialei Cluj a Acad.
R.P.R., fond fam. Josika). La 1587 nobilul Gaspar Kun se plingea cd iobagul sdu Matei
Teor6k a fugit de pc domeniul s5u MAndstur, Impreuna cu sotla i copiii i cu toate bunurile
miscAtoare, i s-a stabilit In orasul Dej (Idem, fond. fam. Torma).
2 Pribegii niunteni In Moldova, In frunte cu marele vistier Dan, In cererea lor catre
cancelarul polon Zamoiski scriau ca a vor sti fie in comunitate i unire cu Moldova, pentru
ca toti slntem de o limba si de o lege si, In vremea veche, era asa ca domnul moldovenesc
ajungea domn al prii Rominesti i domnul rominesc domn al Moldovei a. Hurmuzaki-
Bogdan, Documente, supl. II, vol. I, P. 488.
3 t. Szamoskozi, Trlineli Maradvdngai, 1566 1603, In Mon. Hung. Hist. Scriptores,
XXVIII, p. 344. Fama erat Michaelem iam ante ipsius ingressum totam plebem Valac-
horum Transylvanatium, clandestina opera sacerdotum suorum. (quos calogeros, verbo a
Grecis mutato vocant, rectius cacogeros dicendos) ad persequendam trucidandamque nobili-
tatent tacite instigasse, ut non solum manifestis armis ipse, sed et clandestinis occidionibus,
ad perdendam nobilitatem Transylvanam grassaretur 4.
4 A. D. Xenopol, Isloria romtnilor din Dacia Traiand, editia III-a, vol. V, p. 255-256.

www.dacoromanica.ro
e. 674
130 STEFAN PASCU 8

la vestea pdtrunderii ostii lui Mihai in Transilvania, secuii i chiar i alti oameni
de stare umild, dupd cum spune cronicarul Ambroziu Simigianus (Somogyi),
s-au rdsculat si bine inarmati au trecut de partea lui Mihai, ndajduind s
capete libertatea ce le-ar fi fost fdgdduitd. Mihai i-a prima bine si le-a promis
multe lucruril.
Astfel victoria lid Mihai Viteazul de la Selimbar din 18/28 octombrie 1599
a constituit cauza imediatd a izbucnirii miscdrilor tdranesti din Transilvania.
Trecerea muntilor de cdtre un domn romin, in fruntea unei ostiri forma-hi in
bund parte din tdrani romini, a aprins o mare nddejde in sufletele chinuite ale
iobagilor romini din Transilvania. In mintea lor mijea, Inca neldmurit, gindul
unei solidaritati de neam cu cei ce veneau dintr-o tard unde exploatarea nu era
atit de accentuatd, chiar dacd i acolo fusese decretat legarea de glie a tdranilor.
Ii indilzea pe iobagii din Transilvania mai ales gindul c noii veniti aveau sd-si
masoare armele cu nemi1oii lor exploatatori, iar prin rdscularea lor, ajutau,
in pcest chip, la infringerea acelora, chiar dacd cuceritorul nu reprezenta o
cucerire romineascd, in favorul neamului rominesc singur.
A fost o izbucnire violentd, o revdrsare impetuoasd a amdrciunilor acu-
mulate lungd vreme de tdranimea din Transilvania. Asa rezultd din toate
izvoarele conternporane, atit din cele diplomatice cit si din cele narative. Stefan
Boeskay, descriind intimplrile din Transilvania intr-o scrisoare adresat lui
Gheorghe Basta la 2 noiembrie 1599, deci la cinci zile chip lupta de la Selimbdr,
spune cei in Transilvania 4 mare parte a tdranilor este in rdscoald ; au nAvAlit
si au aprins casele nobililor, pe cei prinsi i-au omorit, au sdvirsit felurite i ne
mai auzite tIlhrii . Rdscoala s-a intins cu repeziciune peste intreg cuprinsul
A

Transilvaniei. Intreaga lund noiembrie i decembrie din anul 1599, tdranii au

continuat actiuuile lor de pradd i de ueideri. Strigatul deznddajduit al nobilimii
dovedeste furia cu care taranii s-au rdzbunat asupra ei. David Ungnad scria
Inca la 6 noiembrie la Viena c a toti oamenii de rind dintre tdrani s-au rdsculat
Impotriva nobililor pe care i-au ucis. Dar Mihai a luat mdsuri i i-a frinat si i-a
oprit 4. Aceste stiri slut confirmate si de o scrisoare a nuntiului papal Malaspina
care scria, la 14 noiembrie 1599, cd t t.aranii si de cealaltd parte, cu toate ca n-au
fost niciodat liberi i ca, prin urmare, nu pot capata nici o libertate, s-au rfisculat
impotriva stdpinilor lor i i-au jefuit cu totul 4. Dintr-o altd scrisoare, a lui

1 Ambrosii Simigiani, Historia rerum Hungaricarum et Transsilvanicarum al) anno

MCCCCXC usgue MDCV I guatuor libris comprehensa, ed. I. Benigni de Mildenburg, Sibiu,
1940, cartea III, p. 196. e His vero ita actis et auditis, gens Siculorum, plebeiae etiam condi-
tionis homines insurrexerunt et ad Vaivodam armati cum magna manu advenerunt, segue
lideles Vajvodae, semperque praesto futuros pollicebantur, si antiqua et avita libertas denuo
restitueretur (quam per factiones quasdam nefarias olim amisissent) secundum iam compro-
missum. Vajvoda hos benign suscipiens et alloquens ad votum illis respondet, multa interim
illis promittendo illos colt u labat. .
2 Hic non exigua rusticorum pars in armis est ; nobilium domos invadunt ac combu-
runt, compraehensosque interficiunt, variaque inaudita latrocinia exercent Hurmuzaki-
lorga, Documente XII, p. 493. intr-o scrisoare adresata la 7 noiembrie 1599 lui loan Barvitius,
Boeskay repeta aceasta informatie. Hurmuzaki, Documente, III, 1, p. 350.
3 . Der gemain Mann under der Pauernschafft soli auf sein gewest und liberal die
vom Adel zu Todt haben geschlagen, aber der Michael hatte allspald eingestallt und abge-
schofft Mon. Comilialia Regni Trans gloaniae, IV, p. 342, n. 1; Hurmuzaki, Documente,
III, 1. p. 348.
4 I contadini anche, dall'altra parte, se bene non son mai stati liberi, e che peril non
possono prendere liberta alcuna, si non ribellnti da lor signori e gli hanno totalmente spo-
gliati s. Hurmuzaki, Documente, III, 1. p. 514.

www.dacoromanica.ro
9 MISCARI TAIIINESTI IN TRANSILVANIA 131

Sigismund Forgach, adresatA lui Niculae PaIfy la 20 noiembrie 1599 aflam cd

si la acea data* taranii s savirsesc pustiiri monstruoase ; nu existA nici un nobil,
casa caruia sa nu fi fost pustiita si sa nu i se fi distrus tutul. Taranii s-au rasculat
impotriva nobililor continua Forgdch ii ucid pe acestia i-i jefuiesc. Pe
*Man Zombori in casa lui proprie 1-au ucis iobagii sai, pe Gheorghe Palatich
1-au jefuit i i-au lua t pradd toate vitele, iar pe el 1-au spInzurat i 1-au chinuit
cu mari chinuri. Cu un cuviut, din cauza necralintei noastre, dumnezeu ne-a
pedepsit groazMc; nobilii umbra incoace i incolo scoPnd strigate de durere sr
exclamatii: vai de noi ca am paca tuit 1 ol. Scrisoarea lui Malaspina i mai ales
cea a lui Forgach sint importante, deorece aratd pruportiile rascoalelor taranesti
i furia cu care s-au dezlantuit acestea. Daca la 2 noiembrie se rasculase cea mai
mare parte a taranimii, dupd cum rezulta din scrisoarea amintita a lui Stefan
Bocskay, pe la nnjlocul lunii noiembrie si mai ales in a doua jumatate a acesteia,
intreaga taranime era prinsa in aceasta hora. La 2 noiembrie vestea vittoriei
de 1a Selimbar nu ajunsese Inca in toate colturile Orli, de aceea o parte doar a
taranimii a avut indrazneala sa se rascoale. PinA la mijlocul lunii noiembrie
aceastd stire a facut inconjurul tarii i astfel intreaga taranime a pus mina pe
arme, indreptindu-le inipotriva asupritorilor ei. In furia lor, taranii vor fi savirit
acte de razbunare, dar cruzimile puse pe seama lor au fast exagerate de nobilime.
Intr-o alta scrisoare a aceluiai Bocskay, adresata-la 23 decembrie 1599 lui loan
Barvitius, se repeta accleasi exagerari. *In zilele de acum scria Bocskay
taranii savirsesc chiar tilharii ne mai auzite, cruzimi, distrugeri i alte nelegiuiri
groaznice, necrupnd intru satisfacerea poftelor nici o femeie cinstita i nici
chiar fecioarele de 10 ani * 2. Sub imperiul unei frici bolnavicioase, nobilimea
nu se da Inapoi de a ponegri cu cele mai grele cuvinte taranimea rasculatd.
Mai ales cind actiunile taranimii sint aduse la cunostinta oamenilor imparatului
Rudolf, exagerarile nu cunose margini. Pe linga ura de clasa, reflectata in aceste
descrieri, reprezentantii nobilimii mai voiau sa provoace In cercurile de la Viena
ura Impotriva biruitorului de la Selimbar, noul stapin al Transilvaniei, Mihai
Viteazul, care ar fi fost vinovat dc aceste intimplari. Acelasi sens 11 au si parerile
asupra articolelor episcopului Martin de Raab, privitoare la Transilvania, aduse
de solul lui Mihai Viteazul, unde in primul rind se vorbeste despre a mare parte
a nobilimii ucisa, parte de taranime, iar parte de armata lui Mihai voievod,
pentru a-i putea jefui bunurile.3
Aceste resentimente impotriva taranimii in general si impotriva lui Mihai
indeosebi izbucnesc cu si mai multa lipsa de repnere la cronicarii vremii care
descriu rascoalele taranesti ce au avut loc in Transilvania in lunile noiembrie-
I Az paraszt emberek is feltamadnak urokra, meg is iilik iiketh s megfosztjk,
Zombori IstvAnt maga hzba me1.61tek jobbgy, Palatich Gyorgyot megfosztottk, s
minden marajba zskmanyt teilek, 6 magett megcsigaztk s nagy kinokkal kinzottk.
In summa az Ur Istennek szornyti btintetse vagyon az hitetlensegert rajtok, jajsz6val
jrnak ala s fel s ligy hiatjk ve nobis quia peccavimus. Mon. Com. Regni Transylvaniae,
IV, p. 426; L. Szadeczky, Erdely s Mihay Vajda (Transilvania i Mihai Niteazul),
p. 91-92 ; Hurmuzaki, Documenle III, I, p. 360-361. Aceastd scrisoare are si o redaclie In
1. germand, cuprinzind Insa stiri mai sumare despre rdscoalele tdrdnesti. Hurmuzaki, .Docu-
mente, III, 1, p. 358.
2 Sed ad praesens etiam inaudita latrocinia, crudelitates, desolationes, aliaque nefanda
facinora, cum nullis honestis matronis, imo virginibus a decera annis libidine sua non parcant,
exercentur. L. Szadeczky, op. cit., p. 449-450.
3 Maioremque partem nobilitatis, partim per rusticos, partim vero per Michaelis Val-
vodae exercitum. ut bona eorum confiscare possit, trucidatam intelligam. Hurmuzaki-lorga,
Documenle, XII, p. 538.

www.dacoromanica.ro
9*
132 STEFAN PASCU 10

decembrie 1599. Cronicarii contemporani, reprezentantl ai claselor stdpinitoare,

ai nobilimii i ai burgheziei sdseti in germene, alunecd spre exagerAri i mai mari,
exteriorizind, pe lingd ura de clasd, i pe cea nationald. 4 La vestea luptei
nenorocite (de la Selimbdr) scrie cronicarul Szamoskzi care s-a rdspindit
cu cea mai mare iuteald in intraga tard, neamul rominilor care locuiete in satele
i atunele Transilvaniei, rdsculindu-se peste tot, s-a unit cu poporul venit (de
peste munti) i atit uniti, cit i deosebit, au prddat in lungul i latul tarii. Cdci
incurajati de increderea cd au un domn din neamul lor i strecurindu-se dupd
obiceiul acelora care folosesc sulitele i sagetile, au ocupat drurnurile i au ucis
pretudindeni, in ascuns i in taind pe cei ce fugeau sau se ascundeau in case, au
nvlit in casele nobililor, au prddat bunurile 1 au sdvirit stricdciuni i tot
felul de fapte Ingrozitoare ne mai vAzute i ne mai auzite. Aa au pierit Francisc
Theke, unul din comitii comitatului Turda, Ladislau Boronkay i alti multi
fruntaO ai nobilimii... Acum fiind incurajatd viclenia lor de principele romin i
sporindu-le indrdzneala din pricina rdzboiului, ce 1-au sdvirit, nAddjduind cd
nu vor fi pedepsiti i frinati, cu atit mai cu cruzime au atacat cu acest prilej,
cu cit mai inainte cind tara era linit.itd, dovediti In scaunele de judecatd cu
Vireo faptd rea, erau pedepsiti cu cele mai grele pedepse. Peste tot, spinzurdtorile,
butucii, securile, cirligele, funiile i toate locurile de osind mai mutt erau pline
de romini . Ura acestui cronicar parvenit In rindurile nobilimii nu cunoate
margini cind vorbete de tardnimea romind, incdrcind-o cu cele mai grele
cuvinte de ocar: hoti, tilhari, lenei din natere etc. 1. Wolfgang Bethlen, alt
cronicar ardelean apropiat de acele timpuri, povestind evenimentele petrecute
in Transilvania, vorbete de frdmintdrile, supArdrile i de lacrimile vrsate
atunci ; nimic nu era in si guranta, nobilii mureau de moarte deznklAjduitd ca
o pedeapsd a lui dumnezeu pentru pdcatele lor ; nirneni, chiar de ar fi vim% nu
putea pArdsi Transilvania din cauza rdscoalei tarauilor 2. In acelai spirit prezintd

1 S Et enim ad infelicis pugnae famam, quae ocyssime totam provinciam pervagata

est, Valachorum natio, que vicatim pagatimque Transylvaniam incolit, conspiratione
passim facta advenis popularibus suis se adiungebat, ac mixtim separatimque per
omnem late provinciam grassabatur. Sumta enim fiducia, quod sui generis Principem nacti
essent, arreptisque de more quibus utuntur lanceis cuspidatis et iaculis, itinera obsidebant,
ac clam palamve fugientes aut domi haerentes passim trucidabant, nobilium domos invadebant,
bona in praedam convertebant, ac cladem per se luctuosam atrociorem visu audituqu e fade
bant. Sic perierunt Francisus Teke, alter comitum comitatus Thordensis, Ladislaus Boronkay
aliique complures e nobilitate yid conspicui. Nam hi Valachi Transylvani ut sunt re fami-
liari ob ingenitam ignaviam, tenui admodum et sordida, ita etiam plerique omnes domesticam
egestatem furtis, latrociniis, rapinisque sublevare nituntur. Proinde ubi occasio data est,
nihil in ullo scelere nefas sibi ducunt, quo anhelanti inopiae succurrant. Et quum talibus
sint moribus inbuti, ita fere usu venit, ut in committendis maleficiis, egestas eos audaces,
in occultandis inprudentia stolidos, in continuanths ingenita improbitas pertinaces faciat.
Nunc autem Valacho Principe perfidiam eorum fovente, et belli eventu illis audaciam submi-
nistrante, quidquid patrarent, impunitum incastigatumque fore sperabant. Eo autem, crude-
lius hac occasione grassabantur, quod antea pacatis provinciae rebus ubi hi de sententia
iudicii manifesti sceleris convicti erant, gravissimis suppliciis soliti erant castigari. Nec
usquam patibula, robora, secures, unci, funes, gemonii gradus, sceleratusque ullus campus
aliis magis facinorosis quam Valachis funestabantur 1. St. Szamoskozi, op. cit., p. 342
344 ; N. lorga, Istoria Rominilor din Ardeal si Ungaria, vol. I, pind la miscarea lui Horia
(1784), Bucuresti, 1915, p. 194 ; N. Iorga, Histoire des Roumains de Transglvanie el de
Hongrie, vol. I ed. II, Bucuresti, 1940, p. 223-224 ; P. P. Panaitescu, Mihai V iteazut,
Bucuresti, 1936, p. 171.
2 Omnia plena erant trepidatione, moestitia atque lachrymis, nullibi tuta remansio
fuit, sub potenti Dei manu quisque se humiliaverat, divinitus inflicta poena pro peccatis
gentis Transsylvanicae in rabiem abierat, ultimum vitae diem quisque prae oculis habebat,

www.dacoromanica.ro
 11 MIKARI TABANEFN IN TRANSILVANIA 133

rdscoalele tdranilor i cronicarul Ambroziu Simigianus (Somogyi), care recunoaste

cd aldturi de tardnimea romin s-a rdsculat i tardnimea altor neamuri din
Transilvania. 4 In acea vreme, abia aflate aceste lucruri (victoria de la Selimbar),
s-au rdsculat oamenii de toate stdrile, dar mai ales rominii transilvAneni, si au
ocupat toate drumurile si prinzind pe unguri sau ii ucideau sau ii jefuiau ; nimeni
nu era In sigurantd ; toate erau In piing frAmtntare, deznAdejde i lacrimi;
fiecare se umilea sub puterea lui dumnezeu. Dumnezeu pedepsindu-ne pentru
pdeatele noastre cu o moarte sdlbaticd, fiecare ii vedea cu ochii sfirsitul zilelor.
Nimeni, chiar de ar fi vrut, nu putea iesi din Transilvania, deoarece rominii
din Tara Rornineascd, inarmati, pdzeau peste tot drumurile i potecile i avind
voie slobodd jefuiau i pustiau peste tot casele nobililor, multi erau chiar ucisi *1.
Cronicarii sasi, la rindul lor, reflectind pozitia de clash' a patriciatului sAsesc,
dusmanul nelinpAcat al lui Mihai, merg tot atit de departe cu exagerdrile,
infatisind rdscoalele taranesti intr-un spirit nationalist tot atit de vAdit. Cronica
de la Prejmer, povestind pe scurt aceste evenimente, vorbeste despre hOtii
romini transilvdneni, care la vestea victoriei de la Selimbdr s-au strins laolaltd
si au atacat moiile i curtile nobililor, ucigind pe multi dintre stdpInii lor,
aprinzind i jefuind satele de sub munte. Preotului din Cristian, Matia Heinz,
virindu-i un sfredel in spate l-au legat cu o fringhie i astfel I-au spinzurat in
altar * 2 Resentimentele fatd de Mihai Viteazul care se rdsfring asupra tuturor
tdranilor romini din Transilvania slut tot atit de evidente si la cronicarul
Gheorghe Krauss, care vorbeste de e rominii murdari, hoti, ucigasi, rasculati
in acest timp, deoarece Tiranul (Mihai Viteazul) era din neamul lor, adicA un
romin ; rdsculatilor nimeni nu le putea spune ceva, aprindeau i amenintau dupd
obiceiul lor tilhresc *3.
Pozitia de clasd i, deci, spiritul prtinitor lipsit de obiectivitate este
o caracteristicA esentiald a tuturor cronicarilor. La unii dintre ei aceastd
laturd este si mai vdditA. Lipsa de obiectivitate in prezentarea faptelor istorice
la Stefan Szamoskzi i Gheorghe Krauss a fost subliniatd de cei mai multi
nemo, etiamsi vellet, e Transsylvania exire poterat ). W. Bethlen, Historia de rebus Transsyl-
vanicis, ed. II, vol. IV, Sibiu, 1785, p. 428.
1 Eodem pene tempore his auditis omnis fere conditionis homines insurrexerunt,
praesertim vero Valachi Transsylvanenses, et vias ubique publicas insederunt, ac obvios
quosque Ungaros aut interficiebant, aut vero spoliabant; nullibi tuta remansio, omnia
plena erant trepidatione, moestitia atque lachrymis ; sub potenti Dei manu quisque se
humiliaverat. Divinitus inflicta poena pro nostris peecatis in rabiem abierat, ultimum vitae
diem quisque prae oculis habebat. Nemo, etiamsi vellet, e Transsylvania exire poterat,
quoniam Valachi Transalpinensis armatis manibus vias publicas semitasque ubique custo-
diebant, predandique licentiam nacti ubique nobilium domus aut exurebat aut vero
depopulabantur, plurimi etiam necabantur s. Ambrosii Simigiani, Historia rerum Ungari-
carum et Transsylvanicarum . . . p. 197.
2 Sobald Michel Wlads Sieg ausschallete, rotteten sich unsere siebenbrgische Wala-
chen zusammen und schlugen tiffentlich der Edelleute ihre Gilter und Hole auf und ermor-
deten viel ihrer Herrn... Zur Grossen Au haben die Walachen dem Pfarrer Matthias Hentius
einen langen Bohrer durch den Rucken hindurch gezwungen, einen Strick daran gemacht
und ihn also in die Sakristei aufgehenkt. Die walachische Rauber haben alle Dorfer far
dem Wald angezundet, verbrennt und ausgeplundert *. Escerpla ex alio manuscripto rustici
cuiusdam Prasmariensis, 1599 1603 In Quellen zur Geschichte der Stadt Kronsladt, V, p. 434.
Edelleute und Sachsen hatten kein Ansehn bel ihm, die garstigen Wallachen, RAuber,
Diebe und Morder, erlluben sich seiner Zeit weil der Tyran ihrer Nation war, nemlich ein
Wallach, es durfte auch niemand ihnen etwas sagen, sie fingen gleich an zu drauen, nach
ihrer schelmischen Gewonheit Ir. G. Krauss, Tractatus rerum Transsylvanicarum, 1599
1606, In I. Kemny, Deutsche Fundgruben der Geschichte Siebenbiirgens, vol. I, Cluj, 1839,
p. 165.
www.dacoromanica.ro
134 STEFAN PASEU 12

istorici care s-au ocupat cu studiul cronicelor ardelene. AcWi cronicari, punin-
duli opera in slujba nobilimii feudale din Transilvania sau in slujba patri-
ciatului sdsesc, au prezentat cu urd pe Mihai Viteazul, socotit ca un uzur-
pator* de clasele posedante ale Transilvaniei. Aceastd urd o aruncd apoi si
asupra tdranimii rdsculate in momentele de crizd prin care trecea aceastd
nobilime i patriciatul stisese, ca urmare a victoriei de la Selimbdr. Cea mai
mare parte a trdnimii rdsculate fiind de nearn romin, deoarece acesta era
in mare majoritate in toata. Transilvania, iar majoritatea nobilimii impotriva
cdreia s-au rdsculat taranii fiind de neam maghiar, unii cronicari au identi-
ficat in mod tendentios cele doll& clase sociale in luptd cu insu0 neamul din
care fdcea partea clasa adversdl.
Pdrtinirea, lipsa de obiectivitate a acestor cronicari in prezentarea rdscoa-
lelor tardneti din anul 1599 reiese i mai evident din comparatia intre felul
cum sint prezentate aceste micdri tdrneti de unii cronicari i cum sint pre-
zentate de izvoarele diplomatice contemporane. Nici unul dintre marii demnitari
amintitl (Bocskay, Forgdch, episcopul de Raab, Ungnad, Malaspina) nu vorbesc
de rdscoale ale tardnimii romine in mod exclusiv, ci de rdscoale generale ale
tdrnimii transilvnene. Tot de rdscoale generale vorbesc i cele trei diete
cinute in timpul stapinirii Transilvaniei de cfitre Mihai Viteazul.
Dieta intrunit la Alba Iulie intre 20-28 noiernbrie 1599 subliniazd si
ea faptul cd in cursul rdzboiului iobagii n-au mai voit s asculte, ca mai
inainte, de stdpinii lor i sd le fie supui, ci plini de trufie au sdvirit
multe rautati i astfel nobilii n-au putut stringe darea pe seama otirii. Pentru
a putea sluji cu credinta lui Mihai, nobilii cer acestuia sd ia mdsuri de
pedepsire a rdsculatilor, cad numai aa se pot stringe ddrile i se pot face .
cdrturile de bucate pentru oaste2. Aceastd plingere se repetd i in dieta intru-
nita la 12-15 martie 1600, ceea ce dovedete c nici la aceastd data linitea
nu era *Inca stabilitd pe deplin in Ord. it Sint plingeri mari din partea nobi-
limii spune dieta c iobagii nu vor sd mai slujeascd domnilor lor, iar
unii au inceput sa-i ucidd i sd le facd tot felul de necuviinte. Hotrim ca
iobagii de pretutindeni s slujeascd i sa asculte de stdpinul lor i de acum
inainte, ca in trecut, sa fie supui i sd fie intru toate in starea lor de mai
inainte, iar aceia care vor face altfel, sd fie urmariti peste tot locul i sa
plteascd cu capul3. Aceste amenintari i mdsuri represive nu i-au atins
1 Spiritul nationalist izvorlt din interesele materiale ale celor trei natiuni privile-
giate rezult si din scrisoarea sibienilor adresat secuilor la Inceputul lunii septembrie 1600,
prin care secuii erau lndemnati sd pdrdseascd pe Mihai, deoarece acesta prin diferite uneltiri
s-ar fi silit sa Imputineze pe nobilii unguri, pe sasi i pe secui umplind cu romlni acest pdmint
frumos, care mai Inainte Ii Ingrsea numai pe ei, pe o fiii natiunilor privilegiate ale
acestei %ri. CY. Mon. Corn. Regni Transglvaniae, V, p. 584 586; L. SzAdeczky, op. cit.,
p. 368-369.
Mibrt hogy a had alatt jobbgyink nem akarvan tolunk hallgatni, sok insolentiikat
cselekedtnek rajtunk ; konyorgiink nagysAgodnak: parancsoljon vrmegybn vale) ispAnyok-
knak, sedria hirdessbk meg, hogy minden jobbgy mint ez elOtt, ez utdn is urdhoz hall-
gasson bs engedelmes lgyen neki, hogy igy mind a nagysAgod adjat, mind pedig a hadra
val commeatust kOzdttk jobb mbdall exigealhassunk bs administrAlhassuk, s mU is omni
ex parte a nagysgod szolgblatjara, s hazink javdra eldgsegesek lehessnk. Mon. Com.
Re gni Transylvaniae, IV, p. 432 ; L CrAciun, Dietele Transilvaniei finute sub domnia lui Mihai
Viteazul, In Anuarul Inst. de ist. nalionald, VII, 1936-1938, p. 625 ; I. Lupas, Documente
istorice transilvane, 1599-1699, I, p. 8-9.
3 Vagyon nagy panaszolkods az nemessegtill, bogy az laksAgon valb iobbigyok
foldes uroknak nem akarnbnak szolgttlni, s8t nmelliek diesel s egyb mltatlan dologgal
illettnbk Oket. Vbgeztilk azbrt, hogy mint az eldtt iz utbn es minden helyekriii levo laksgi

www.dacoromanica.ro
13 MISCARI TARANESTI IN TRANSILVANIA 135

scopul. Pranimea nu inceteazd lupta, nu depune armele. De aceea nobilimea,

in dieta intrunit la 20-27 iulie 1600, ii reinoiete plingerile, face din nou
apel la Mihai s ia mEtsuri impotriva iobagilor rscuIai. Cu toate cd am hothrit
In dicta de la Brasov spun nobilii ca fiecare iobag, sub pedeapsa picrderii
capului, s asculte de stapinul su i sd-1 slujeascd, totui sint plingeri eft in
unele locuri nu se implinesc acestea. Ne rugam, astfel, Mdriei tale, sd ingaduie
Maria ta voie liberd tuturor nobililor sd-si poatd pedepsi iobagii i pentru
toate indreptdrile s-i poatd sili la muncd ; daca pentru aceasta nobilii n-ar
avea putere de ajuns, comitii comitatelor sa le vind in ajutor. In comitate
si in orase sa se dea de stire Ca iobagii care vor lipsi de la aceste indatoriri
vor fi pedepsiti de comiti, iar dac nici aceasta nu-i indreapta, sd fie spinzurati.
Nobilii se mai pling in aceeasi dietd de inmultirea raufdcdtorilor4, cerind s
se dea porunci comitilor i oraselor sa alunge i s pedepseasca pretutindeni
pe acei raufacatori; pentru alungarea lor, orasele sa fie datoare sa dea ajutoare
pentru intretinerea darabantilorl. Din hotaririle dietelor se desprind unele
concluzii de seamd: c rdscoalele tardnesti au cuprins intreaga Transilvanie, c
la ele a participat intreaga taranime, Fara' deosebire de nem ; Ca durata lor In
timp a fost de aproape un an ; c intensitatea lor a fost atit de mare, incit
pentru inabusirea lor, nobilimea face apel la armata comitatelor, a oraselor
si chiar la aceea a domnului.
Stapinirea Transilvaniei a pus in fata lui Mihai o seama de probleme de
naturd poIitic i sociald. 0 nobilime atotputernica, un patriciat sdsesc bogat,
orase infloritoare bine aparate, o dietil care hotdra toate treburile Orli. Putea
Mihai neglija aceste realitati, el, reprezentantul marii boierimi muntene, el
care pentru a avea sprijinul acesteia a decretat legarea de glie a serbilor din
Tara Romineascd? El nu putea lucra in Transilvania impotriva de ce Meuse
in Tara Romineascd. Nenorocitul asezAmint de ruminie ca un butue Ii tinea in
lant i II tira spre pierzare> spune Balcescu 2. Socotind ca va gasi un reazim In
nobilimea transilvaneana, c prin acte de proteguire o va solidariza c.0 a ctiunile
sale, ii satisface cererile, o ia sub ocrotirea sa in fata primejdiei taranesti. Mihai
voia s alunge din mintea nobilimii transilvdnene teama cc o ingrozise atit de
mult: atitarea taranimii impotriva ei. Chiar dacd Mihai n-a ramas nesinititor
la aceast disperata involburare a 4 miseilor %) de pe moiiIe a neamesilor *, cum
nunieste taranirnea catastihul a intocmit in limba romin de vistiernicul lui
Mihai, Stoica, el se simtea dator s guverneze lara cuceritA potrivit realita tilor
locale, cu atit mai mult cu cit ocupase aceastd tara in numele inipdratului. FEnd
deci nevoit sa se sprijine pe nobilimea transilvdneand, Mihai trebuia sd caute sA

jobbagyok az fldes uroknak szolgljanak, szavokat fogadgik, tllk halgassanak s mindenek-

ben az elbi llapottiokhoz tarciak magokat, mart ha ki az ellen cseleksik mindenOt perse-
quhassk s fejvel erje megh, ha pedig fldrl akr mely nevezetes heliekre mennnek
is minden helyekrul tartozzanak ki adni s. I. CrAciun op. cit., p. 630-632, I. Lupas, op.
cit., p. 31 33.
1 De vagyon panasz, hogy megis sok helyeken nem tartottk ahhoz magokat. Knyor-
gUnk azrt nagysgodnak, nagysgod engedjen libera facultst minden nemes embernek
jobbagyinak megbilntetsre, s pro omnia remedia az szolglatra val6 knyszeritsre,
kire ha az nemes ember magtul erotlen volna, az vrmegye ispini minden segitseggel
legyenek neki ; az penig minden szkes helyeken, mind penig vdrosokon megkifiltassek,
hogy valamely jobbAgy ebben contumax leszen, az ispinjok megbuntessek, ha avval nem
gondolj, az utdn ugyan felakasztassk s. Mon. Corn. Regni. Trans., IV, p. 524; I. Crciun,
op. cit., p. 635-636 ; I. Lupas, op. cit., p. 55-56.
2 N. 1341cescu, Opere, Ed. Acad. R.P.R., 1953, vol. II, p. 263.

www.dacoromanica.ro
136 STEFAN PASCU 14

tnlAture din jurul numelui sAu acea faimd pe care i-o crearA i unele persoane
interesate, i anume ca ar fi urmarit rAsturnarea stArilor sociale din Transilvania.
Faptul c Mihai nu impiedic5 prin nici un gest pe secui de a se rAzbuna asupra
nohilimii lor i faptul cA in iulie 1600 impune dietei hotdrirea de a acorda uncle
drepturi taranilor romini, anume de a-si paste vitele, in afar5 de oi, in hotarele
saLelor sAsesti i unguresti 1, si c5 scuteste pe preotii rornini de sarcinile iobAgesti 2,
toate acestea exteriorizeazd uncle planuri tainice ale cuceritorului Transilvaniei 3.
Pe fall ins actioneaza in asa fel ca sd-si atraga sirnpatiile nobilimir, care
reprezenta forta economics, si politica in Transilvania. Si cel mai bun mijloc
In vederea acestui tel era ocrotirea acelei nobilimi in fata primejdiei pe care o
reprezentau tdranii rasculati. Nu este exchis nici sfatul in acest sens al unei
prti a rnarii boierimi muntene care 1-a insotit In Transilvania. Boierimea
munteana, daruit5 cu mosii bogate din cele rApite nobilimii potrivnice, ajuns5
in dreg5torii de searnA in Transilvania, a socotit mai profitorie o alianta cu
nobilimea ardelean decit sprijinul maselor taranesti. 0 porunca trirnisa la
5 noiembrie 1599 bistritenilor de banul Mihalcea, cel mai influent boier al lui
Mihai Viteazul, constituie o dovadA In plus cu privire la atitudinea noii stApiniri
fata de tart-mil-Ilea rsculatA. a Fiindc5 in vreniea aceasta de izhoi s-au intiniplat
multe hotii i ucideri de nobili in multe locuri scria banul Mihalcea de
aceea a plecat nobilirnea dup5 luplA din lard ; voind sA indreptez acest mare ru
si s frinez drumul rdut54ii, va punern in vedere i vA poruncim cu tdrie, in
numele maiestAtii sale imparatul Rornei, s vestiti in toate locurile unde se
adund lumea, ca tot omul s sfirseascd cu astfel de hotii i s se linisteascd,
nobilimea Ins5 sA vinA in sigurantA in tart. FAgAduirn pe legea noastrA cres-
tineasc5 cd nimeni nu va suferi nimic i dacd hotii nu vor inceta, sa-i prigoniti
peste tot ; cu care nu ati biruit voi, faceti-ne de stire nou5 i v imputernicim
ca acei lotrii sa fie frinati Porunca banului Mihalcea este caracteristica din
punct de vedere al solidaritAtii de clas, din punct de vedere al politicii sociale
urmat de noua stdpinire in Transilvania. E caracteristicA si din punct de vedere
al atitudinii NIA de taranii rfisculati, pe care-i numeste hoti, lotrii, iar rAscoala
lor hope, rAutate. DacA ar fi fost niste simpli hop nu era nevoie de ajutor armat

1 a Toate satele lAzuite, atit cele unguresti cit si cele sAsesti sd dea celor rominesti
loc slobod de pdsune pentru cai, boi, junci, vite ji porci, afard de oi Mon. Coln. Regni Trans.,
IV, p. 527; I. Crdciun, op. cit., p. 638; I. Lupas, op. cit., p. 58-59.
2 a Preotii romini sd nu fie siliti la roboth in rind cu obstea lobagilor Ibidem.
3 Mai sint i alte semne In acelasi sens: lingd cancelaria maghiard de la Alba-Iulia
era si una romineascd si ea emitea acte in numele lui Mihai dintre care unele sint redactate
in romineste ; aldturi de transilvdneni, In slujbele de conducere slat numiti o seamd de
boierl munteni, dintre care unii scriu In romineste. La curtea sa, Mihai aseazd un
vlAdicd rominesc In persoana mitropolitului Ioan; la Vad gdsim, In decembrie 1599, un
episcop, pe Ioan Cernea, la Muncaciu este adus, la 1600, ca episcop cAlugarul Serghie de la
mAndstirea Tismana, iar la biserica din scheii Brasovului este asezat preotul Neagoslav
adus din TIrgul de Floc!.
4 Mierthogi ez haboru ideoben keiileomb helieken sok tolwailasok nemes emberek
eoldeok lesse teortentenek ebbeol, hogy az eikkeozet wtan az nemessegh honnyokbol kezelet-
tenek. Akarwan azerth ez nagy niawaliat eltawaztatny es az gonossagnak wthat meghrekez-
teni hadgiuk es poracholliuk thinektek az Romay Csaszar ew felsege authoritassabol hogi
minden newezetes helieken megh kialtassatok hogi effele tolwaissagtol mindne ember megh .

szeiirnnyek es le chendezedgiek, az nemessegh penigh mindenewt bizwast hazahoz zallion.

Fogadjak penigh az my kegelmes vrunk kereztieny hitire hogi senkinek semmy bantassa nem
leszen, ha penigh az tolwaiok megh nem szeiinnenek mindeneitirt persequalliatok, kikkel
hanem birnatak tegietek hirre es ereot adunk, hogi azok az latrok compeskaltassanak s.
Hurmuzaki-lorga, Documente, XII, p. 500-501.

www.dacoromanica.ro
16 MISCARI TARANESTI IN TRANSILVANIA 137

pentru frinarea lor, deoarece orasele erau destul de bine organizate pentru a se
putca apdra singure de niste hoti *. Toate aceste lucruri la un loc explicd
masurile luate de Mihai pentru a indbusi rdscoalele tranesti i, dind urmare
cererilor repetate ale feudalilor transilvdneni, a-i lua pe acestia din urind sub
protectia sa. Astfel la 3 noiembrie 1599, Mihai Viteazul d o poruncd lui Mihail
Szdkely comandantul pede.strimii secuiesti (darabantii rosii) ca, CU ajutorul
nobilimii si al arrnatei din Tirgu-Mure sa apere pe ordseni i pe nobilii refugiati
in acel oras, impreund cu bunurile acestora, impotriva oricdror tulburdtori,
devastatori, jefuitori i praddtori. Cei ce nu at respecta aceste porunci sint
amenintati cu pedepse aspre 1 David Ungnad, amintind la 6 noiembrie rdscoalele
taranilor impotriva nobililor, adauga c Mihai a luat msuri pentru inndbusirea
lor 2. La 25 noiembrie Mihai scria bistritenilor in favoarea nobilului Petru
Huszar de Apalina (Regiunea Autonomd Maghiard) al cdrui slujbas cu numele
Petru DeAk fusese omorit de iobagii lui din Crdiesti (regiunea Stalin), cerindu-le
sa-i restituie bunurile lsate la ei 3. Aceste mfisuri nu erau de altfel decit urniarea
acelei hotfiriri smulse de nobilimea lui Mihai, de a indbusi peste tot revoltele
tdrdunnii. Aceast nobilime care a lucrat neobosit la subminarea stdpinirii lui
Mihai i n-a pregetat o clipd de a lua armele impotriva acestuia cind el se gasea
la mare strimtoare, acum, cind se gdsea in plind desfAsurare a marilor sale
proiecte, stie sd-1 mAguleasca i sd se arate supusa principelui preamilostiv
Multumindu-i cd a ocrotit-o cu rnilostivirea impotriva oricdrui vrdjmas 4 spre
intinderea i sporirea bunului nume si a faimei mdriei tale pentru a putea
rdmine in i dulcea patrie sub milostiva i sirguitoarea ocrotire * a lui Mihai,
nobilirnea reuseste sa-I convingd pe acesta s accepte mdsurile hotrite de diet
impo triva tdranilor rasculati. De altfel nobilimea a stint s pund in cumpdn
aceastd chestiune atit de ai.zAtoare pentru ea. cu alta tot atit de arzdtoare pentru
Mihai Viteazul i anurne: * hrana potrivit i cuviincioasd i banii care sint nervul
rzboiului i Mil de care nici nu e cu putint purtarea rdzboiului *. Implinirea
unora era conditionatd de satisfacerea celorlalte. Astfel, dupd cum rezult?i din
hotdririle dietei intrunite la Alba Iulia in zilele de 20-28 noiembrie 1599,
Mihai Viteazul a fAgaduit nobilimii sd adune intr-un anume loc oastea pentru
a curdti drumurile de a hoti * 3. Peste opt luni, cu prilejul dietei intrunite la
Mba Iulia intre 20-27 iulie 1600, nobilimea multumeste lui Mihai pentru
strddania depusd de a apdra tara de dusmanii de afard i pentru linistea
starea pasnicd dinluntru 5.
CItA vreme trdnimea rdsculatd avea in fata sa numai o nobilime in plind
derutd, putea obtine succese. Cind insd tdranimii i-a fost opusd o forta organi-
zatd, cind noua stdpinire a luat o atitudine potrivnica rdsculatilor, taranii au
fost nevoiti sd se * linisteascd *. In fata tArdnimii transilvdnene statea alterna-
tiva : de a rmine mai departe pe domeniile vechilor stdpini, suportindu-le
in continuare jugul, indurind represiunile nemiloase izvorite din dorinta de
1 L. SzAdeczky, op. cit., p. 304.
2 Mon. Corn. Regni Trans., IV, p. 342, n. 1; Hurmuzaki, Documente, III, 1, p. 348.
I Husar Peter Abafai talalt meg minket hogi egi Peter Deak neuil tiztartaia wolt,
ki minden iozaganak gongiatt wiselven az iozagnak jeowedelmet, felzedwen azt tikeozeot-
tetek reponalta wolna; kit mostan vgian az eo maga jobbagi az kiralifaluiak meg eoltek
wolna f. Hyrnuzaki-Iorga, Documente, XII, p. 514.
Mon. Corn. Regni Trans., IV, p. 432; I. CrAciun, op. cit., p. 624; I. Lupas, op.
cit., p. 8.
5 Mon. Com. Regni Trans., IV, p. 521; I. CrAciun, op. cit., p. 633; I. Lupas, op_
cit., p. 54.

www.dacoromanica.ro
138 STEFAN PASCU 16

rdzbunare a acesteia represiuni care n-au cunoscut nici o mild, deoarece

dupd cum recunosc inii nobilii cu prilejul dietei intrunite in luna iulie la Alba
Iulia, unii dintre ei au bAtut vi au ucis pe iobagi in vremurile acestea *1,
avteptind alte prilejuri prielnice pentru noi rAscoale, sau de a adopta o altA
forma' de lupta, singura posibild in acele conditii, fuga. Majoritatea tAranimii
se va fi resemnat, continuinduli, in noile conditii, viata de mizerie pe domeniile
unde-vi avea vechile gospodarii. 0 build parte a tdranimii ins oi-a pArdsit
vechii stapini, cAutindu-vi aiurea posibilitati de trai mai lesnicioase. Cu atit
mai mult cu cit cea dintli diet convocat de Mihai Viteazul i intrunit la
Alba-Iulia la sfirvitul lunii noiembrie 1599 agraveazA vi mai mult prin noi dAri,
in naturd vi in bani, situatia tardnimii din Transilvania. Fiecare poartd iobA-
geascd trebuia s dea, pentru nevoile armatei, opt banite de Mind vi opt banite
de ovAz sau orz; tot dupd zece porti o vita de tAiat; bucatele se puteau rdscum-
Ora cu bani, opt banite de Mind cu un fl., opt banite de ovAz cu 40 de dinari ;
cei sdraci care nu aveau nici ovAz i nici orz trebuiau sA dea secard, pretul
cdreia era de 60 de dinari pentru opt banite ; cei sAraci care nu puteau da vite
de tdiat, trebuiau sd dea trei oi. Pe lingd aceste obligatii in naturd sau rdscumpA-
rarea lor in bani, taranii mai trebuiau sA plAteascd, deosebit, alte taxe in
bani: vase fl. de poartA, plAtibili in douA rate, dar in timp de 50 de zile. Dieta
recunoscind faptul cd incasarea acestor clAri era adesea cu neputinp din cauza
sdrAciei tAranilor, hotAidvte totuvi ca corniii sA prindd pe iobagii nobililor i sd-i
tinA prinvi pinA vor plati darea 8 Prin hotAririle dietei din 12-15 martie 1600
birul e scAzut la 4 fl. de poartd, plAtibil insd in termen de 40 de zile 3,
pentru ca dieta din iulie 1600 sA-1 ridice din nou la 6 fl., plAtibil tot in termen
de 40 de zile 4.
Din documentele ce ne stau la indemind (edite i inedite) putem trage
concluzia cA fuga tarAnimii dupd indbuvirea rAscoalelor a fost un fenomen de
masa', de amploare neobivnuitd. In hotAririle dietei intrunite la Alba Iulia
intre 20-28 noiembrie 1599 se face de mai multe ori pornenire despre fuga
iobagilor cu prilejul tulburdrilor provocate de intrarea lui Mihai in aceastd tart.
Astfel in art. 5 se vorbevte in general de domenii nobiliare rdnaase pustii,
fard iobagi, pentru ca in art. 10 sA se pmcizeze ca supuvii tocmiti (jelerii) sA
fie restituiti stApinilor lor oriunde ar fi gAsiti sub pedeapsa capitay, fie cA
acevti supuvi au fugit sau vor fugi in orave ; dacd judele oravului n-ar
indeplini aceastd poruncA trebuia sA plAteascd pretul fugarului, iar dacA
I-ar face scdpat stApinul celui fugit putea prinde un ordvean in locul
aceluia, iar supusul respectiv sA poatA fi urmArit pretutindeni. Nobilii,
care-vi dAdeau seama cA acest proces social fuga iobagilor e de abia
la inceputurile sale in toamna anului 1599 vi cd el, in urma masurilor
antitarAnevti va lua o amploare vi mai mare, prin articolul 13 hotArAsc
ca jelerii care ar fugi i s-ar amesteca intre cazaci sau intre alti ostavi
ai lui Mihai sd fie restituiti stApinilor lor, iar prin art. 19 hotArAsc urmil-
toarele: iobagii care din pricina ddrilor apAsAtoare, dorind libartatea, ar

Mon. Com. Regni Trans., IV, p. 525; I. Craciun, op. cit., p. 637; I. Lupa, op.
olt., p. 57.
2 Ibidern, p. 430; I. Cr5ciun, op. cit., p. 623; L. Lupa, op. cit., p. 7.
8 I CrAciun, op. cit., p. 630; I. Lupa, op. cit., p. 30-32.
4 Mon. Corn. Regni Trans., IV, p. 522; I. Crdciun, op. cit., p. 633-634; I. Lupa,
op. cit., p. 54.

www.dacoromanica.ro
17 MISCXRI TARANESTI IN TRANSILVANIA 139

f ugi in mijlocul secuilor liberi, rdnignind darea lor sporit asupra sdrAcimii
riimase in sate, acei iobagi care au fugit acolo dinaintea ddrilor i n-ar voi sd
se intoarcd inapoi, sd fie spinzurati 1 Dieta a doua intrunitd la Brasov intre
12-15 martie 1600, reinnoieste plingerile de mai sus, cerind ca iobagii fugiti
sd fie urmdriti pretutindeni i sd fie dusi la urma lor ; la fel nobilii cer ca sluj-
basii i cdpitanii din scaunele secuiesti s restituie, sub pedeapsa pierderii
slujbei, pe iobagii care ar fugi din pricina ddjdiilor sau din alte pricini pe pdmin-
tul secuilor 2. Problema fugii iobagilor si a jelerilor constituie una din preocu-
pdrile principale si ale dietei intrunite la Alba Iulia intre 20 27 iulie 1600.
Nobilii se pling ea iobagii i supusii tocmiti (jelerii) fug din cauza ddrilor si se
inscriu in armata lui Mihai, sporesc rindurile haiducilor, continuind sd-i ameninte
cu moartea, sau se asazd pe domeniile boierilor munteni. Nobilii cer ca astfel
de iobagi supusi sd fie restituiti in grabd oriunde ar fi gasii, iar pe viitor s nu
mai fie primiti de nimeni asemenea fugari. Dicta revine asupra acestei chestiuni
atit de arzdtoare pentru nobilime, hotdrind ca iobagii care au fugit dupd venirea
mdriei tale # (a lui Mihai) in locuri ldzuite, intre secui i intre sasi sd fie ceruti
.cu poruncd: cei de pe locurile ldzuite, de pe toate domeniile si din mine, prin
mijlocirea judelui nobililor, iar cei dintre sasi i dintre secui de la cdpitanii
acestora, asijderea i cei din tirgurile intdrite i libere ; partea care nu respecta
hotdririle scaunului de judecatd cu privire la restituirea iobagului fugit va fi
pedepsitd cu 40-200 de florini ; (Mile iobagului fugit trebuiau suportate de
cel ce 1-a retinut pe acesta. Aceleasi hotdriri se aplicau i pentru slujitorii fugiti 3.
Dispozitia de mai sus a dietei are o indoitd importantd. Pe lingd faptul c atestd
o fuga in masd a iobagilor si a jelerilor, precizeazd c acest fenomen a avut
loc dupa intrarea lui Mihai Viteazul in Transilvania i ca o consecinta a actiunii
acestuia.
Intr-adevdr, intrarea lui Mihai Viteazul in Transilvania i cucerirea acestei
tdri a marcat un moment de cea mai mare insemndtate in ce priveste situatia
de drept si de fapt a iobagilor fugiti de pe domeniile nobiliare. Atit in legiuirile
din Transilvania secolului al XVII-lea, cit si in procesele pentru readucerea
iobagilor fugiti, se face o deosebire limpede intre iobagii fugiti inainte i cei
fugiti dupd intrarea lui Mihai in Transilvania. Dieta intrunitd la Tg. Mures
intre 18-25 martie 1607 se ocupd pe larg de problema iobagilor fugiti cu prilejul
intrdrii lui Mihai in Transilvania. Nobilii hotdi Asc ca iobagii fugiti de pe pdmintul
stdpinilor lor in timpul intrdrii lui Mihai Vodd i asezati pe pdminturile fiscului
si in alte parti sd fie restituiti vechilor stdpini. Procedura de restituire era, ca
vechiul stdpin sd-si ceard inapoi iobagul fugit de la aceia pe pdmintul cdrora se
asezase, prin juzi sau prin alti oameni potriviti. Scaunul de judecat trebuia
sd se pronunte in caz de neintelegere intre vechii i noii stdpini ai iobagilor
fugiti, fiind pedepsit1 aspru cei ce nu ar respecta aceste dispozitii 4.
1 Mon. Corn. Regni Trans., IV, p. 429-436; I. CrAciun, op. cit., p. 622-628;
1 . Lupas, op. cit., p. 6-12.
2 I. CrAciun, op. cit., p. 632; I. Lupas, op. cit., p. 31 33.
3 Az mely jobbgyok nagysgod bejovetele utAn vagy laksdgra, vagy szkelysgre,
vagy szszsg kz szoktenek, vgezttik, hogy az laksgon minden jszgokbl es aknkrdlis,.
medio judicum Nobilium az szszsgon s szkelysgen kapitnyokta', kolcsos s szabad mezd-
varosokrill is parancsolattal megkrjk. Kit ha meg nem adnak, az vrmegyek citljk szkre.
Mon. Corn. Regni Trans., IV, p. 524 ; I. CrAciun, op. cit., p. 636; I. Lupas, op. cit., p. 56.
4 a Vgeztuk azt is, hogy regi szoksunk szernt az candra helyekr51 ds egyebOnnen
is az szktt jobbgyok, kik Mihly vajda bejtivetelitl fogvn urok flddrl mentenek, azok
dominis suis terrestribus restitudltassanak * Mon. Corn. Regni Trans., V, p. 469.

www.dacoromanica.ro
140 STE FAN PASCU 18

Problema fugii iobagilor cu prilejul intrArii lui Mihai In Transilvania si-a

gAsit loc si In codul de legi cunoscut sub numele de Approbatae Constitutiones.
Titlul IV, art. 5 cuprinde urnaatoarea dispozitie: in ce priveste restituirea ioba-
gilor fugiti de pe domenii si de sub puterea stApinilor lor de pmint cu prilejul
nvlirii lui Mihai voievod de la 1599, sA se tina seama de urmAtoarea rindu-
late: pirlsul in cornitate s reclame pe iobagul fugit impreunA cu sotia, copiii
toate bunurile lui mise5toare prin juzii nobililor, pIrIu1 i piritul trebuind sa
se infAtiseze la scaunul de judecat al comitatului aducind i dovezile in sprijinul
actiunii lor. Piritul trebuia sA restituie pe fugar sub pedeapsa de 200 de florini.
Aceastd hotArire se aplica 1 i vAduvelor iobagilor fugiti i copiilor lor, oricind
s-ar fi nscut acestia, precum i bunurilor acestora. DacA vreun iobag s-ar
fi casatorit intre timp cu o femeie nobil i ar locui pe domeniul acesteia, sotia
sa era obligat sA-1 inapoieze vechiului stApin ; dacd iobagul fugit trdia ca om
liber, fdr stapin, shijbasii comitatului trebuiau sd-1 prind i s-1 inapoieze
vechiului stApin. Dac iobagul fugit tr5ia ca supus cu contract (jeler), dupA
Implinirea anului, adicd la expirarea contra ctulni, stApinul nou era ohligat sA-1
inapoieze vechiului stdpin 1 In titlul urmAtor (IV, 6), aceast problema este din
nou pusd, cu motivarea c s-a gasit necesar sd se adauge cazurile de mai jos
moda1it5 tile cuprinse in ele i anume: acei iobagi care au plecat inainte de
intrarea lui Mihai voievod si au fugit de pe mosia stApinului lor de veci., aceia
sA fie urmAriti prin procedura de judecatd 1ung5. Iobagii care au plecat InsA
dupd aceea, sa fie urmariti potrivit cu procedura de judecatA scurtd. Cei care ii
vor cere inapoi prin poruncA potrivit hotaririlor, aceia s alAture i dovada dreptu-
rilor. Potrivit hotaririlor dietei i a articolelor acesteia, iobagii fugiti s fie
inapoiati atit de pe bunurile principilor (en exceptia Tarii FAgArasului) si de
pe ale nobililor, cit si din orase, de la ocne, din oaste, din mijlocul oric5rei
natiuni )), din haiducime. Pentru inapoierea iobagilor fugiti sau instrAinati
in orice chip, copildria sau Lineretea nu poate fi nicidecum o piedicA in calea
dreptului stApinului de pAmint care-i poate cere inapoierea in aeelasi chip si
11 poate aduce inapoi potrivit procedeelor stabilite 8.
AceastA deosebire In ce priveste starea juridicA a celor doug categorii de
iobagi este ilustratA si de unele documente necunoscute pinA acum. Astfel la
19 mai 1617 principele Gavril Bethlen porunceste oficialitii orasului Dej sA
permitA sotiei lui Sigismund PrepostvAri sa-si ducA acas iobagul cu numele
Ioan KovAcs, deoarece acesta a fugit i s-a asezat acolo inainte de intrarea lui
Mihai Viteazul in Transilvania B. Cu ocazia unui proces intre orasul Dpj si
v5duva lui Kemdny Baltazar, proces care a durat vreo doi ani (1633-1635)
xi cu care prilej au fost audiati zeci de martori In legatui cu un locuitor din
Dej Bir6-Benczdi Stefan, despre care nobila amintitd pretindea cA a lost io-
bagul sau, martorii audiati au mArturisit InsA cA tatAl lui Bir6 Stefan, Bir6
I A mely jobbgyok MihMy vajda irruptijtol, s ab 1599. akkori foldesuroknak
fOldlikrl s nevek aled elmentek, azoknak visszavitelekben ilyen med tartassk ... Corpus
Juris Hungarici In Magyar trvinyldr, 1540-1848 vi erdlyi trvnyek, Budapesta, 1900,
p. 186-188.
2 Noha a jobbgyoknak reductiejok fellil feljebb is annak seriesben vagyon ernle-
kezet, szuksgesnek itltetett mindazltal, hogy az alAbb megirt casusok, es azokban megirt
modalitasok is annectfiltassanak ugymint: A mely jobbgyok Mihaly vajda bejovetele eltt-
mentenek el, es bujdostanak el drks uroknak fldkrl, azok longo litis processu keres-
tessenek. Azutn elment jobbgyok pedig, per brevem processum, a mint msutt megvagyon
irva toidem, p. 188.,
8 Arh. stat. Cluj, fond. oras. Dej, nr. 338.

www.dacoromanica.ro
19 miseAmr TARANESTI tN TRANSILVANIA 141

Ioan, s-a asezat la Dej 1nainte de Intrarea lui Mihai in Transilvania 1 Si In

procesul copilului de iobag Ioan, ucenic de fierar din Cluj, martorii audiati in
sA sublinieze cd. acesta a fugit de la stdpinul sdu inainte de intrarea lui Mihai
In Transilvania Un alt caz asemdnator este ilustrat de un document din
4 iunie 1619. Pentru dovedirea drepturilor de stApinire ale diacului Pavel din
Aiton (Cluj) asupra iobagului Trifa Carpn (Karpon Trifa) din Petrilaca Romind
(Cluj) sint ascultati 9 martori. Unul dintre ei, Mihail Fej6r, de 70 de ani,
mdrturiseste cd tatd1 lui Trifa Carpan impreund cn acesta au fost iobagii diacului
Pavel, dar Trifa Carp An a plecat intre timp in Moldova si s-a intors la moartea
tatAlui su 3. Un alt martor Oprea Herba, de 40 de ani, a daugd la cele de mai
sus cd Trifa Carpdn a plecat de pe domeniul diacului Pavel inainte de intrarea
lui Mihai Viteazul in Transilvania, iar dupA intrarea lui Mihai s-a cdsdtorit in
satul Valea Sasului uncle locuieste i acum a. Este concludentd, din acest punct
de vedere, i o dispozitie din 26 mai 1629 a principelui Gavril Beth len. Acesta
scria slujbasilor din scaunele sAsesti despre cererea castelanului din FAgdras
de a fi restituiti iobagii fugiti de pe domeniile cetatii Fdgdrasului i asezati
in sa tele, tirgurile si orasele din cele 7 + 2 scaune sAsesti cu 40, 45 si 50 de ani
inainte. Principe le Beth len hotdreste sti nu fie restituiti decit iobagii fugiti cu
prilejul tulburrilur provocate de intrarea lui Mihai Viteazul in Transilvania,
ceilalti asezati mai inainte rminind acolo unde se asezaserd 5.
Pentru ca problema fugii iobagilor cu prilejul cuceririi Transilvaniei de
Mihai Viteazul sd fi fost discutatd i cuprinsd intr-o eolectie de legi generale
dupd mai bine de o jumdtate de veac i pentru ca ea s fi fast subliniatd cu
prilejul numeroaselor procese de readucere a iobagilor fugili in tot decursul
veacului al XVII-lea, trebuie ea fenomenul sA fi fost de o amploare deosebitd,
sd fi produs o adincd tulburare sociald. Atit fenomenul cit i rezolvarea pro-
blemei in Transilvania prezintd unele asenidndri cu fenomenul i rezolvarea
problernei serbilor fugiti din Moldova, Inainte i dupd intrarea sultanului Osman
pe pamintul Muldovei la 1621. Miron Barnovski, doninul Muldovei, in asezd-
mintul sdu din 16 ianuarie 1628, distinge trei categorii de vecini fugiti:
1) s Ce vur fi fugit vecinii de dupd impilratul incoace o, care puteau fi readusi cu
forta pe domeniile veehiului stpin ; 2) a Vecinii ce vor fi dusi inainte de impdra-
tul a, care puteau sd se aseze unde vroiau si 3) c Vecinul care va fugi de acum
inainte a si care la fel putea fi readus cu forta la veehiul su stdpin 6 Acest
1 Art. stat. Cluj, fond ores Dej, nr. 380 si 390.
2 . Mihaly Vajda bejeovebeli cleat s. Idem, nr. 354.
3 Un alt iobag, loan Lazar, fugise din BArdi (Cluj), de pe domeniul Barbaret Petkl
In Moldova, iar mai tirziu s-a Intors r i s-a asezat la Casolt (Cluj). Arh. stat. Cluj, fond. fam.
Kemny, XI, nr. 776.
4 . Mihaly Vajda bejeovetele eleott vitte vala el innet ... de Mihaly Vajda bejeovetele
utan o. Idem, VI, nr. 478.
5 Hamm az mellyek Mihaly vajda ki ietivetelitedl foghva bujdostanak volna el
feldunkrl, az olliamakat hordassa haza, az mint olseAbenis parancsolteok holt neki i.
Arhivele statului din Sibiu, VI, nr. 355.
4 Ark. Istoricei, I, p. 175-176. In Moldova mAsuri de readucere a vecinilor fugiti au
mai fost luate i Inainte de 1628. Asa de pildd intr-un document de la 5tefan Tomsa (1622
1623) se spune cd acei oameni sA-si ia vecinii tnapoi, care vor fi fugit de prin zilele lui
Constantin Movild, iar cei mai din vechi fugiti sd-i lase foarte In pace a hire unde slot *.
Melchisedec, Cronica Romanului, I, p. 243; A. D. Xenopol, op. cit., p. 132. Aid Insd e vorba
de dreptul de prescriptie In legdturd cu urmdrirea serbilor fugiti care dupd un anumit
timp, de obicei 10 ani, nu mai puteau fi readusi la vechii lor stdpini, pe clnd In asezdmintul
lui M. Barnovski din 1628, se face deosebire Intre cele trei categorii de serbi cdrora li se
aplied regimuri deosebite.

www.dacoromanica.ro
142 STEFAN PASCU 20

asezdmint i, deci si legiuirile transilvAnene prezintA o oarecare asemAnare

si cu aezAmintul sau legAtura lui Mihai Viteazul decretatA pentru ruminii din
Tara RomineascA la 1595. Si aceastA mAsurA a fost provocatd de un eveniment
politic deosearn5 : expeditia lui Sivan Pasa in Tara RomineascA 1 Prin legiuirile
transilvdnene si prin asezArnintul lui Barnovski se face o deosebire in ce priveste
situatia iobagilor sau vecinilor fugiti lnainte de intrarea lui Mihai Viteazul in
Transilvania sau a sultanului Osman in Moldova. Atit mAsuiile luate pentru
Transilvania cit i cele pentru Tara Romineascd si Moldova shit dovezi conclu-
dente ca fenomenul fugii tdranilor luase o amploare neobisnuitA, cA in toate
cele trei lan au avut loc momente de mare crizd social-economicA i chiar
politic; mai dovedesc. si un alt lucru, anume cA in toate aceste trei tan serbia
cuuoaste o fazA 'loud, mai accentuatA, tot mai apasatoare pentru oamenii in
dependenta feu dalA.
Fenomenul fugii In masa a tAranilor dupa inabusirea rdscoalelor din Tran-
silvania in anii 1599-1600 este ilustrat si de numeroasele procese purtate in
tot cursul secolului al XVII-lea pentru readucerea iobagilor fugii cu prilejul
intrdrii lui Mihai in Transilvania. La 1606 conducerea orasului Dej se plinge
principelui Stefan Bocskay cA nobilimea vrea sA ia iohagii fugiti de pe domeniile
nobiliare si asezati in ()mill lor, si mai ales pe cei ce lucreazd la ocnele de sare,
atragind luarea aminte principelui asupra pagubelor izvorite atit in ce priveste
veniturile trii, cit i ale principelui trisusi, deoarece acesti iobagi sint intre-
buintati cu mult folos ea lucrAtori in ocne i cdrAusi, iar cei din orase contribuie
la plata dArilor pentru principe. Ordsenii din Dej atrag atentia principelui cA
orasele in general i indeosebi cele din regiunile miniere ar trage eu atit mai
mult folos, cu cit ar locui in ele cit mai multi astfel de iobagi fugiti ; din
acest motiv, spun dejenii, vechii principi s-au impotrivit sA fie redati vechilor
stApini feudali iobagii refugiati in orase, pe cad vreme nobilii feudali nu
urmAresc decit propriile lor interese 2. Principii Transilvaniei interesati in
dezvoltarea continud a industriei extractive, de unde visteria avea venituri
importante, isi insusesc punctul de vedere al oraselor miniere, luind mAsuri
pentru a nu stinjeni activitatea minierA din cauza lipsei bratelor de muncA.
Gavril Bethlen poruncete la 23 mai 1620 oficialitatii de la ocnele de sare
din Turda l cu sigurantA si oficialitatilor de la celelalte ocne de sare
din Transilvania sA nu indrAzneascA, sub pedeapsa pierderii capului, sA
extrAdeze, la cererea nobililor, pe tAietorii vechi de sare, deoarece aceasta
ar pricinui mari pagube fiscului3. Mihail Apaffy repetd, la 27 aprilie 1668,.
aceastA poruneA, precizind cd e vorba de tAietorii de sare aezati la ocne de
peste 40 de ani, deci dintre taranii fugiti cu prilejul intrdrii lui Mihai Viteazul
in Transilvania. 4 Aceste documente au o importantA deosehitA deoarece arath
cA un numAr insemnat dintre iobagii fugiti s-au aezat in orase si s-au angajat
ca lucrAtori in ocne :3i mine. DacA nurnArul iubagilor refugiati in aceste locuri
ar fi fust neinsemnat, ordsenii din Dej i din Turda nu s-ar fi opus cu atita

1 P. P.. Panaitescu, care a reluat problema legAturii lui Mihal, arat c asearnIntu1
lul Mihai Viteazul ar fi fost decretat In 1594, Inainte de invazia lui Sinan Pass In Tara Roml--
neascA, thr acest asezAmInt n-ar fi altceva declt consfintirea legArii de glie a serbilor munteni.
Vezi articolul lui P. P. Panaitescu, p. 63.
2 Att. stat. din Cluj, fond oras. Dej, nr. 285.
3 Acad. R.P.R., Fil. Cluj, arh. ist., I. Kemeny, Diplomatarium Transilvanicum, VII,.
p. 285 286.
Ibidem, IX, p. 141 142.

www.dacoromanica.ro
21 MISCARI TARANESTI IN TRANSILVANIA 143

Indirjire restituirii acestor elemente productive, iar principii n-ar fi luat mfisuri
atit de energice pentru a nu fi restituiti. Din acesti iobagi lipsiti coniplet de
mijloace de productie sint recrutati in mare nunadr lucrtorii minieri, fapt
ce explicd i mai mult solidaritatea de luptd dintre minieri si tarani cu
prilejul rdscoalelor tArdneti. Aceste documente mai scot in evident contra-
dictiile dintre feudali si ordeni, contradictii ce se vor accentua tot mai Inuit,
pe milsurd ce ordsenimea transilvdneand dobindeste trdsdluri proprii burgheziei
in formare.
Alte documente Intregesc inform tiile cu privire la exodul iobagilor fugiti
spre orase fn unna intrarii lui Mihai Viteazul in Transilvania. Astfel dintr-un
document din 30 noiembrie 1606 aflru cd doi iobagi ai lui Joan Erdlyi din
Reteag (Cluj), unul cu numele Stefan To llas si altul Benedict Zencz, in anii
trecuti, tulburati de diferite rzboaie, au fugit pe ascuns si in taind, fdrd s fi
avut in voire dinainte, de pe domeniul aceluia numit Saunas (Cluj) si s-au
asezat la Dej. Fostul stpin obtine din partea guvernatorului tarii, Sigismund
Rdkoczi, o poruncd adresatd dcjenilor ca c.ei doi iobagi sd fie restituiti impreund
cu soUile, copiii si toate bunurile lor sub pedeapsa de 200 florini de fieeare
familie, aa cum au hotdrit staturile 1 La 16 iunie 1623 principele Transil-
vaniei, ascultind plingerea Anei Wesseldnyi, vaduva lui Stefan Csaky, porunceste
conducerii urasului Dej sa restituie pirisei, sub pedeapsa de 200 florini, pe iobagul
Valentin Fazakas cu alt nume Menyhart impreuud cu sotia, copiii i lucrurile
sale miscfitoare, care t in vremurile trecute, clupd intrarea tainicd a lui Mihai
voievodul Prii Rominesti in aceastd Ora a Transilvaniei... fdr s aibd
invoirea dinainte, pe ascuns .si in taind, a fugit din tirgul Aghire (Cluj) si s-a
statornicit la Dej unde locuieste i emirs '. In anul urmator Ecaterina Zechy isi
revendica iobagii in nunidr de sue: Mihail Cosma, Stefan Varga, Andrei Kocsis,
Arday Balogh, Ioan Kovacs si Andrei Keresztes, fugiti de pe domeniul su i
asezati la Dej. Conducerea orasului Dej refuzd 410 restituirea acelor iobagi,
netinind seama de pedeapsa de 200 de florini hotaritd de dietd in asemenea
cazuri 3. Tot la Dej, ca lucrtori la ocnele de sare, se asazd mai multi iobagi
fugiti cu prilejul tulburdrilor provocate de intrarea lui Mihai Viteazul in Transil-
vania din satul Pusta Cmras (Cluj), de pe domeniul familiei Kem6ny. Dejenii,
nedind urmare celei dintli porunci a principelui Gheorghe Rakoczi I din 2
iulie 1633, acesta e nevoit s-o repete in anul urmAtor Pentru stabilirea adevru-
lui, in fata refit zului dejenilor de a Ina poia inhagu fugiti, se cer audieri de martori.
Astfel, la cererea Elisabetei Daczo, sint ascultati sapte martori care adeveresc
cd doi iobagi: Mihail More si fiul sdu Matei au lost iobagii Elisabeter Daczo,
fugiti cu prilejul intrrii lui Mihai Viteazul in Transilvania din satul Abu;
(Tirnava) si asezati la oenele de Sare din Dej. Ordsenii din Dej nu tin seama
ins nici de aceste adevenri, refuzind restituirea iobagilor fugari 5. Un caz
asemandtor se judecd la 1636 intre orasul Doj si Francisc Banffy-Lossonez,
care pretindea oraplui Dej sd-i fie restituit iobagul cu numele Stefan Vegh, care

1 Arh. stat. Cluj, fond. oras. Dej, nr. 284.

24, Qualiter superioribus temporibus post clandestimm ingressam quidem Michaelis
Vajvodae Transalpinensis in hoc regnum Transilvaniae Idem, nr. 349. Pentru dovedirea
calitatii de iobag de veci a lui Valentin Fazakas-Menyhart, reclamanta aduce mai multi
martori. Idem, nr. 350.
3 Arh. stat. Cluj, fond. oras. Dej, nr. 353.
Idem. nr. 378, 381, 382.
5 Idem, nr. 384, 385.

www.dacoromanica.ro
144 STEFAN PASCU 22

in timpul IntrArii lui Mihai In Transilvania a fugit din Bontida (Cluj) la Dej 1
Procesul dintre nobili i oraul Dej nu era incheiat nici la sfiritul secolului al
XVII-lea. La 1695 guvernatorul Transilvaniei, Gheorghe Banffy, poruncea
conducerii orasului Dej sd ia msuri pentru reintoarcerea iobagului Grigore
Mathe, cu alt nume Puskas, care in timpul tulburdrilor provucate de IAN dlirea
lui Mihai in Transilvania a fugit din Cetan (Some) i s-a aezat la Ocna
Dejului 2
Iobagii fugari s-au aezat i in alte orae pentru a scdpa de situatia grea
in care se gseau, chiar dacd nu intr-o msurd atit de mare ca la Deb unde
gdseau de lucru ca lucrdtori la ocnele de sare. Aezarea tdranilor fugiti la Turda,
mai rezultd, pe lIngd actele amintite ale principilor Gavril Bethlen i Mihail
Apaffy, cu privire la oprelitea de a fi restituiti tdietorii de sare aezati la ocne
cu prilejul intrdrii lui Mihai In Transilvania, i din alte documente. Astfel la
1642 Gheorghe Rdkoczi dd poruncd sd se ia mdsuri pentru restituirea ioba-
gului Pavel Faros zis Molnar sau Zilahi fugit de pe domeniul Retea (Crasna)
a lui loan Kem6ny i aezat la Turda irnpreund cu sotia, copiii i bunurile sale3.
Al treilea loc de exploatare a sdrii din aceste parti, Cojocna, a constituit
i el un addpost pentru iobagii fugari. Dintr-un act al lui Gavril Bthory din
1613 afldm cd o in timpurile trecute, cu prilejul tulburdrilor provocate de
intrarea lui Mihai In Transilvania * Mihail Magyaros, iobagul lui Balthazar
Kemeny din Bichigiu (Alba), a fugit in ascuns i s-a stabilit la Cojocna, ca tdietor
de sare. Deoarece slujbaii de la ocnele de sare din Cojocna ref uzd restituirea
iobagului Mihail Magyaros, se iscd un proces lung cu care prilej sint audiati
i 10 martori din Bichigiu care mrturisesc cu totii cd Mihail Magyaros a fost
iobagul lui Balthazar Kemny i a fugit dupd intrarea lui Mihail In Tran-
silvania4.
Documentele noastre adeveresc aezarea la Cluj a mai multor iobagi
fugiti cu prilejul intrdrii lui Mihai in Transilvania. Astfel, la 1617 un nobil,
Ladislau Chyffey, cerea clujenilor pe iobagul fugar Sipos5. La 1621 intervine
Insui guvernatorul tarii, *tefan Bethlen, ca magistratul oraplui Cluj sd res-
tituie Susanei Bariffy-Lossoncz, sotia lui Clemente Beldi de Uzon, capita-
nul celor trei scaune secuieti (Sepsi, Kezdi i Orbai), nite iobagi din satul
Barsauti (Dobica), impreund cu sotiile, copiii i toate bunurile 101.6 fugiti In
timpul tulburdrilor provocate de intrarea lui Mihai Viteazul In Transilvania.
Tot la Cluj se stabilete i Petru Buni, care profitind de patrunderea lui Mihai
in Transilvania fuge de pe domeniul Eliseni (Odorhei) al lui Simion Pechy.
Vechiul stapin cerea, la 1641, oraplui Cluj sd i se restituie iobagul fugit7. Pedeapsa
pentru nerestituirea unui iobag fugit era de 200 de florini, potrivit hotdririlor
dietei. Dar directorul fiscal al Transilvaniei, Francisc Konosi, tinind searna de
aportul oraplui Cluj pentru folosul tarii, scutete la 1647, pe clujeni de aceast
pedeapsd pentru retinerea lui tefan Kis, iobagul lui Nicolae Miko, fugit din
satul Orosfaia (Cluj) i aezat la Cluj8.
1 Arh. stat. Cluj, fond. oras. Dej, nr. 395.
2 a Qualiter superioribus disturbiorum temporibus, post clandestinam illam irruptionem
Michaelis vajvodae Transsalpinensis in hoc regnum nostrum Transsilvanum .. Idem, nr. 455.
3 Arh. stat. Cluj, fond. fam. Kemny, XIII, nr. 1.010.
6 Mihaly Vajda bejeovteli utan.. Arh. stat Cluj, fond. fam. Kemny, VI, nr. 426-429.
5 Arh. stat. Cluj, fond. oras. Cluj, III, nr. 177.
6 Idem, II, nr. 75.
7 Idem, fond. fam. Kernny, IV, nr. 156.
8 Idem, fond. oras. Cluj, II, nr. 135.

www.dacoromanica.ro
23 MISCARI TARANESTI IN TRANSILVANIA 145

Iobagii fugiti se asazd i In alte orase. Astfel la 1629, principele Gavril

Beth len acordd Ecaterinei Bornemissa dreptul de a-si readuce iobagul cu
numele Petre Bot zis si Cionca, impreund cu sotia, copiii si bunurile sale
misatoare, fugit cu prilejul intrrii lui Mihai de pe domeniul Alunis (Cluj)
i asezat in orasul Aiudl.
Un alt iobag cu numele Mihail Szdsz numit si Su liar a fugit In timpul
tulburdrilor provocate de intrarea lui Mihai in Transilvania de pe domeniul
Chintelec (Bistrita) al Sofiei Torni si s-a asezat la Baia Mare. La 1623 princi-
pele Transilvaniei d drept fostei stdpine sd-si readucd iobagul fugit la urma sa2.
Documentele atestd asezarea unor iobagi fugiti In orasul Zaldu. Astfel Gavril
Beth len permite, la 1613, lui Mihail Toth din Singiorgiul de Mures sa-si caute
trei iobagi fugiti: Joan si Mihail Damian 0 Andrei Abrani, fugiti In aceleasi
imprejurdri de pe domeniul Hidalmas (Somes) si asezati In orasul Zaldu3.
Multi dintre iobagii fugiti s-au asezat In orasele i tirgurile din scaunele sdsesti,
nkljduind Ca aici se vor bucura de situatia privilegiata a celorlalti locuitori.
In afard de actul principelui Gavril Beth len din 26 mai 1629 pomenit mai
inainte, prin care cerea slujbasilor sal din scaunele sdsesti s nu restituie caste-
lanului de la Fagdras pe iobagii fug4i de pe domeniul cetatii si asezati la ei
inainte cu 40, 45 si 50 de ani, ci numai pe cei asezati cu prilejul tulburdrilor
provocate de intrarea lui Mihai Viteazul In Transilvania, asezarea taranilor
fugiti cu acelasi prilej In orasele si tirgurile din scaunele sdsesti e adeverit
si de alte documente. Astfel, dintr-o poruncd a principelui Gavril Bthory
adresat la 11 august 1609 slujbasilor din comitatul Alba afldm cd, cu prilejul
tulburdrilor de dupd intrarea lui Mihai Viteazul in Transilvania, iobagii Gheor-
ghe Molnar si Petru Kozak, cu alt nume Trucz, au fugit pe ascuns de pe dome-
niul Margaretei Chrestey, vdduva lui Gaspar Weseleni de Geaca, din comit.
Alba si s-au asezat pe teritoriul scaunelor sdsesti: Gheorghe Molnar la Gusterita
si Petru Kozac la Turnu Rosu4. Un alt iobag din comit. Alba, Dragomir (Dra-
gamor), se asezase in orasul Ordstie. Magistratul din Ordstie refuza restituirea
lui vechiului stdpin ; de aceea principele Beth len se vede nevoit sd dea o poruncd
asprd la 5 octombrie 1616, prin care cerea restituirea iobagului romin Dragomir5.
Tot la Ordstie s-au asezat i iobagii Petru Popa cu alt nume Gavrilas si un
alt Petru, fug4i de pe domeniul nobilului Francisc Pekri de Cuci din comit.
Hunedoara. Principesa Transilvaniei Ecaterina de Brandenburg poruncea,
la 10 iulie 1630, slujbasilor stii din comitatul Hunedoara sd ia mdsuri pentru
restituirea iobagilor fugiti, pedepsind cu 200 fl. magistratul din Ordstie In
caz cd ar refuza restituirea fugarilor fostului lor stdpin6. Alti iobagi fugiti 0-au
gsit addpost in orasul Sibiu. Printr-o scrisoare adresat la 10 octombrie 1627
juzilor scaunului Sibiu, principele Gavril Beth len scrie acestora cA i s-a plins An-
drei Zenthpaly c niste iobagi ai sdi: Mihail Keller, Than Lucas si Benedict Nagy
au fugit in taind de pe domeniul sat' Cenade din comit. Alba s In anii trecuti,
dupd ndvala tainicd a lui Mihai fostul voievod al Tara Rominesti in aceastd

1 Arh. stat. Cluj, fond. fam. Recsey, I, nr. 22.

2 Idem, fond. fam. Kemeny, IV, nr. 101.
3 Idem, VI, nr. 399.
4 i Qualiter preteritis disturbiorum temporibus post clandestinam videlicet irruptionem
et ingressum in hoc regnum Transsilvaniae Michaelis voyvodae Transalpinensis *. Arh. Statului
din Sibiu. G. P. nr. 2203.
5 Idem. nr. 2217.
6 Idem, nr. 2253.

10 c. 674 www.dacoromanica.ro
146 STEFAN PASCU 24

Ora a noastra a Transilvaniei * si s-au asezat In orasul Sibiu unde locuiau i

la acea data. Principe le Beth len porunceste slujbasilor sai sa ia masuri, sub
pedeapsa de 200 fl. de fiecare iobag, pentru a fi restituiti fostului lor stapinl.
Iobagii fugiti si-au cautat scaparea nu nurnai in orase ci i pe unele domenii
nobiliare, unde li se parea c vor gasi conditii mai bune de trai. Astfel trei
iobagi: Toma, Mihail si Ioan Ca lin, profitind de tulburarile provocate de intra-
rea lui Mihai In Transilvania, au fugit de pe domeniul Ticud (Turda) a lui Joan
Kemeny i s-au asezat pe domeniile Ic land (Turda) a lui Francisc Ruszka2. Un
alt iobag cu numele Stefan Szabo fuge din Cojocna si se asaza in comuna vecind
Apahida (Cluj)3.
Fuga iobagilor se Inregistreazd i In partile nord-vestice ale Transilvaniei.
Astfel in fostul comitat Satu Mare se dezbateau la 1618 si la 1628 doud procese,
cu ascultari de numerosi martori, pentru a stabili cui apartineau niste iobagi
fugiti cu prilejul intrarii lui Mihai in Transilvania. Doi iobagi: Martin si Nicolae
Bolgar, fugiserd de pe domeniul lui Stefan Szuliak4, iar alti trei de pe mosia
Vetis (Satu Mare) a lui loan Somlyai5.
Nici chiar scaunele secuiesti n-au fost lipsite de fuga iobagilor care a devenit
un fenomen de masa, cu prilejul tulburarilor provocate de intrarea lui Mihai
Viteazul in Transilvania. Iobagii de pe domeniile nobililor din secuime si-au
parasit vechii stdpini Inainte ca Mihai sa fi restituit vechea libertate taranilor
secui sau chiar si dupd aceea, neavind incredere in respectarea acestor dis-
pozitii de catre feudali. Astfel de pe domeniul Filea (scaunul Ariesului) al lui
Ioan Kemny au fugit cu acest prilej iobagii: Simion, Chirila, Nicolae, Petru
i Grigore Bele, fiii lui Trif Bele, asezindu-se pe domeniul Mahaci (acelasi scaun)
al Ecaterinei Eordeogh9. Aceasta feudald, care stia pretui forta de munca
a celor cinci iobagi, refuld restituirea lor vechiului stapin, fiind nevoie de alte
interventii pentru solutionarea acestui litigiu dintre cei doi feudali7. Alti patru
iobagi: Gheorghe, Simion, Ioan si Gombos, fiii lui Joan Czigany, au fugit, profi-
tind de aceleasi Imprejurari, de pe domeniul Filiai (Odorhei) al lui Matei Husar
i s-au asezat pe domeniul Porumbenii Mari (acelasi scaun)8. De pe domeniul
Soimusul Mic (scaunul Odorhei) al lui Ladislau Simo fug cu prilejul intrarii
lui Mihai in Transilvania iobagii Toma i Petru Kovacs si se asaza pe domeniul
Bradut (acelasi scaun) al Elisabetei Balasi. Principe le Gheorghe Rakoczi porun-
ceste, la 1642, sa fie restituiti fugarii, Impreund cu sotiile, copiii i bunurile
lor, sub pedeapsa de 200 de florini9. Porunca nu este find Imp initd, de aceea
procesul continua, fiind audiati 23 de martori, care marturisesc cu totii cd Intr-
adevr iobagii amintiti mai sus au fost ai lui Ladislau Simo i ca au fugit dupd
intrarea lui Mihai In Transilvania de pe domeniul Soimusul Mic".
1 Qua liter superioribus temporibus post clandestinam videlicet Michaelis quosdam
waywode Transalpinensis In hoc regnum nostrum Transsilvaniae irruptionem s. Idem,
V, nr. 1518.
2 Arh. stat. Cluj, fond. fam. Kemny, XV, nr. 1195 i 1221.
3 Idem, fond. oral. Cluj, III, nr. 188.
4 Idem, fond. om. Satu Mare, I, nr. 10.
5 Idem, I. nr. 15.
Idem, fond. fam Kemny, I, nr. 141.
7 Idem, nr. 134, 136.
Idern, XII, nr. 939.
Acad. R.P.R., Filiala Cluj. Arh. ist., I. Kemny, Diplomatarium Transilvanicum,
VIII. p 209-212.
10 A Mihaly vajda bejveteli utn ksen ment el kis Solymosrolo. Acad. R.P.R.,
Filiala Cluj, Arh. ist. I. Kemny, Diplornalarium Transilvanicum, VIII, p. 217-223.

www.dacoromanica.ro
26 MISCARI TARANESTI IN TRANSILVANIA 147

Proportiile fugii iobagilor i intensitatea luptei taranimii sub aceasta

formd cu prilejul cuceririi Transilvaniei de Mihai Viteazul sint ilustrate cit
se poate de concludent de cazul iobagilor din Cetan (Some). Cetanul era un sat
de iobagi apartinator orasului Dej. Ordsenii din Dej intelegeau sd se plinga
principelui impotriva nobilimii care le pretindea restituirea iobagilor asezati
acolo si intrebuintati ca lucratori la ocnele de sare, dar ei, la rindul lor ii exploa-
tau tot atit de mult iobagii de pe domeniile apartindtoare oraplui. Numai
astfel se explicd faptul c intr-un sat cu 36 de familii de iobagi si cinci familii
de jeleri, cit avea Cetanul la 17171, deci cam toeatitia si cu un veac inainte, cu
prilejul tulburdrilor provocate de intrarea lui Mihai Viteazul in Transilvania au
fugit vreo 30 de iobagi, deci 75%, numai cIti pomenesc documentele, in realitate
cei fugai fiind poate i mai multi. Procesul de readucere a fugarilor nu se in-
cheiase nici la sfirsitul secolului al XVII-lea. La 1695, guvernatorul Transilva-
niei Gheorghe Banffy emite 16 porunci pentru a fi inapoiati fugarii din Cetan,
aezati in diferite pdrti ale Transilvaniei. Unul cu numele Dumitru Gazdag se afla
la acea data stabilit la Cdian (Cluj) pe domeniul Sarei Buceszt; alti doi: Ioan
Faur si Joan Kovcs erau stabiliti pe domeniul Moral' (Dobica) al Iuditei Wer ;
altul cu numele Alexe Popa era asezat la Cara (Cluj), pe pdmintul bisericii ro-
rninesti de acolo, altul cu numele Gavril David era asezat la Corod (Satu Mare)
pe pdmintul bisericii unitariene din Cluj ; altul cu numele Pavel Farkas era ase-
zat pe domeniul Gddlin (Cluj) al nobilului Mihail de Juc; alti patru: Simion
si Teodor Gabrea, Ioan Lazdr si Gheorghe Lazdr zis Descan erau asezati pe
domeniul Noli (Slaj) al bisericii rominesti; alti doi: Ioan Popa zis Varga si un
alt Joan Popa erau asezati pe domeniul Mina (Cluj) al lui Mihail Apaffy, fostul
principe al Transilvaniei ; altul cu numele Petru Selyk era refugiat pe domeniul
Mihe (Cluj) al lui Gh. Vas de Taga ; alti trei iobagi fugiti: Teodor, Bartolomei
si Matei Czidor erau asezati pe domeniul Sinmihai (Cluj) al Barbarei Lugosi ;
altul cu numele Teodor Adoni era asezat pe domeniul Palatca (Cluj) al lui
loan Barothi ; alti doi: Ioan Gabra i Ladislau Mersa erau fugiti pe domeniul
Sucutard (Cluj) i, In sfirsit, iobagul Grigore Mathe zis Puskas se refugiase
la ocnele de sare de la Dej 2.
Cele 9 sate si 816 case cu totul pustii de pe domeniul Cetatii de Piatr
pomenite in conscriptia din anul 1603 is vor fi rAmas fr locuitori tot in urma

1 Arh. stat. Cluj, fond. oras. Dej, nr. 504.

2 Idem, nr. 453-472. Toti cei 20 de iobagi au fugit s in superioribus disturbiorum
temporibus post infaustam videlicet irruptionem Michaelis vayvode Transalpinensis in hoc
regnum nostrum Transilvaniae s. George Minzat, Monografia oreqului Del, Bistrita, 1926,
p. 34 mai pomeneste si ali iobagi fugiti din Cetan cu prilejul intrdrii lui Mihai Viteazul
in Transilvania: Ilia Pop si Iacob Recas fugiti la Coasta (Cluj), Petru Racal al lui Man
fugit la Sdalaia (Cluj), Vasile David fugit la Surduc (Cluj), Man Petrus fugit la Vidolm
(Turda), Popa Stefan Stoica fugit la Drag (Cluj), Popa Alexa Mlnzat fugit la Haghig (Trei
Scaune), Ilea Dumitru fugit la Sdlistea Sibiului, i anti. Documentele care atestd fuga
acestor iobagi lipsesc din arhiva Dejului, astfel ca n-am putut verifica exactitatea stirilor ;
probabil aceste documente au fost folosite de autorul monografiei orasului Dej i n-au mai
fost puse la locul lor, Din Cetan se mai pomenesc alti trei iobagi fugiti: Pintea Marian,
Oros Achim, si Oros Man, pentru care se poart procese la 1634 si la 1653, fdr sd se spund
MO CS fuga lor ar fi avut loc cu prilejul tulburdrilor provocate de intrarea lui Mihai Viteazul
in Transilvania. Arh. Stat. Cluj, fond. orasului Dej, nr. 430, 448. La fel slut pomeniti alti
multi iobagi fugiti de pe diferite domenii Vara sd se precizeze cd fuga lor a avut loc cu prilejul
intrdrii lui Mihai si din aceastd cauzd nici noi nu le-am amintit, cu toate cS multi dintre
iobagii urmariti In Intreg veacul al XVII-lea fsi vor fi pArdsit vechii stdpini In anti 1599-1600.
3 St. Metes, Viala agrard a romlnilor din Ardeal ;i LThgaria, I, p. 198-219.

10* www.dacoromanica.ro
148 STEFAN PASCU 26

fugii tranilor cu diferite ocazii, foarte probabil i cu prilejul tulburdrilor provo-

eate de intrarea lui Mihai Viteazul in Transilvania.
Aceste date, la care cercetdrile ulterioare vor putea adduga i altele, ne
permit s tragem unele concluzii. Fuga tAranilor a luat un caracter de masa
i fenomenul se seziseazd in intreaga Transilvanie, din coltul sudic pind In
prtile nordice ale tdrii, din scaunele secuieti i sdseti pind in Satu Mare i
Baia Mare. Un mare numdr de iobagi s-a refugiat In orae, unde gdseau un
addpost mai sigur in fata urmdririi din partea vechilor stApini, precum i
conditii de viata mai omenoasel. Unii i-au gdsit addpost ca lucrtori In ocne
i in mine, unde, cu toate conditiile grele de muncd i de plata, viata lor era
mai ward decit pe domeniile stapinilor feudalP. Altii s-au refugiat In scaunele
secuieti .1 sAseti, sperind cd se vor bucura i ei de libertatea acordatd de
Mihai secuilor i de aceea de care se bucurau taranii sa03. 0 altA parte a ioba-
gilor fugiti i-au cdutat adapost pe alte domenii feudale, unde abuzurile std-
pinilor de pAmint li se pdreau mai putin apdsdtoare decit ale vechilor stApIni.
Dintre acetia unii s-au aezat pe domeniile boierilor munteni deveniti proprie-
tari de pamint in Transilvania prin daniile obtinute de la Mihai Viteazu14.
Aezarea unor iobagi fugari pe domeniile boierilor munteni ca i trecerea unei
Orli a tdranimii peste munti i aezarea in Tari le Rornine se explicd prin
faptul cd situatia iobdgimii era mai uoard pe aceste domenii decit pe ale nobi-
lilor transilvdneni. Serbii din Tara RomineascA aveau obligatii in natura, in
munca i in bani Ltd de domnie i fatd de stdpinul feudal, insd mai upare
decit iobagii din Transilvania. Aceia dddeau dijma din grine (gdleata), din
vin (vindriciu), din fin, dijma din animale (porci, albine, oi, pete), Mceau zile
de clac, dddeau cai de olac, apoi dddeau bir i banii de haraciu 5. Fatd de sar-
cinile feudale i fiscale ale iobdgimii transilvAnene, amintite la inceputul
acestei lucrAri, sarcinile erbilor din Tara Romineascd erau cu mult mai ware.
In sfirit unii dintre iobagii fugari s-au inrolat in rindurile armatei lui Mihai
Viteazul adApostitd in Transilvania 6.
Cu prilejul tulburArilor provocate de intrarea lui Mihai Viteazul in Transil-
vania i mai ales dupa indbuirea rAscoalelor trdneti, o parte din iobagii
transilvdneni vor fi fugit chiar peste granitd, in Tara Romineascd i in Moldova.
Unele din documentele ce ne stau la indemind, de la inceputul secolului al
XVII-lea vorbesc limpede despre aceastd bejenie, altele lasd sd se Inteleagd
cd taranii au putut pleca din Transilvania in anii 1599-1600 profitind de
aceste tulburAri. Astfel Gheorghe Basta scria bistritenilor la 18 august 1602
1 Asezarea In orase a unor lobagi fugiti e doveditA de multe documente pomenite
mai sus ; de hotAririle dietei din 20-28 noiembrie 1599 (art. 10).
a Refugierea iobagilor ca lucrAtori In ocne si In mine e adeveritA de hotririle dietei
din 20-27 iunie 1600 ( art. 12) si de plingerea din 1606 a ordsenilor din Dej, de cele douA
porunci ale lui Gavril Bethlen si Mihail Apaffy adresate oficialittii din Turda si de unele pro-
cese dezbAtute in secolul al XVII-lea.
3 Addpostirea iobagilor fugiti In scaunele sAsesti si secuiesti e adeveritA de hotAririle
dietei din 20-28 noiembrie 1599 (art. 19) si de ale dietei din 20-27 iulie 1600 (art. 22)
precum si de unele procese dezbAtute In secolul al XVII-lea.
5 Numeroasele documente pomenite mai sus, precum si hotAririle dietei din 20-27
iulie 1600 (art. 3) ant dovezi concludente despre asezarea fugarilor pe astfel de domenii.
5 Documente privind istoria Romtniei, B. veac. XVI, vol. VI, p. 60; veac. XVII, vol. I,
p. 43, vol. II, p. 1 2, 359-360.
La 20 mai 1649 se dezbate un proces In legAturA cu fuga iobagului Ioan Flora care s-a
Inrolat In armata lui Mihai Viteazul. Arh. stat Cluj, fond. fam. Kemny, XV, nr. 1126; cf.
si hotArlrile dietei din 20-27 iulie 1600 (art. 3-4).
www.dacoromanica.ro
 27 MISCARI TARA.NESTI IN TRANSILVANIA 149

sd pdzeascd bine, cu mare grijd, drumurile, trecdtorile si potecile dinspre Mol-

dova pentru a nu trece iobagii acolo1. In acelasi an Ieremia Movild, domnul
Moldovei, scuteste de dari pe sdtenii ce se vor aseza in satul Vertiporah al marelui
stolnic Grigore 4 orice limbd ar chema In satul lor, sau rus, sau leah, sau ungur,
sau sirb, sau grec, sau muntean 0. Acelasi domn acorda, la 15 iunie 1605,
mndstirii Probata un uric potrivit cdruia 4 Ori citi oameni vor putea chema
Intru acel sat dintru alte Tani, mdcar fie s'i romini, sau rusi, sau munteni, sau
ungureni, sau mice fel de limbd ar fi, sau din oamenii care au fugit de acolo D;
sd fie slobozi timp de trei ani3. La 1607, dieta Transilvaniei hotaraste ca prin-
cipele tdrii sd intervind la domnul Moldovei ca srdcimea fugita in anii trecuti
in numdr mare si asezatd in Moldova intre serbii de acolo sd fie restituitd vechi-
lor stapini, iar cei ce n-ar voi sd se intoarcd s fie aspru pedepsiti5. In sfirsit,
Radu Mihnea scuteste, la 27 ianuarie 1614, pe sdtenii ce se vor aseza in satul
Negoesti 4 care vor fi strdini, din altd lard, ori din Tara Moldovei, sau de peste
Dundre, sau din Tara Ungureasca 5. Unii dintre taranii bejenari stabiliti in
Tara Romineascd si mai ales in Moldova vor fi fugit acolo si in urmd indbusirii
rdscoalelor transilvdnene din anul 1599, cdci tardnimea fugita in anii trecuti
in numr mare, putea foarte bine sd fi fugit si in anii 1599-1600.
Nesfirsitele procese pentru readucerea iobagilor fugiti pe domeniile vechilor
stdpini, care nici dupd un veac nu erau incheiate, precum si includerea unor
dispozitii de aceeasi naturd in legiuirile veacului al XVII-lea, Approbatae et
Cornpilatae Constitutiones, mai dovedesc, pe lingd proportiile fenomenului fugii
iobagilor, si perseverenta feudalilor transilvdneni de a avea cit mai multe brate
de muncd pe domeniile lor, intr-un timp cind forta de muncd iobagd era izvorul
cel mai putin costisitor pentru obtinerea plus produsului din dijmele, robota,
si birul platit de tardnimea iobagd. In Transilvania, pentru stdpinii feudali
cea mai potrivitd forma' pentru a ajunge la noua valoare economicd, banul,
era sporirea cantitatii de produse care puteau fi valorificate pe piatd si de aci
goana dupd forta de muncd iobagd, citd vreme in 'Agile ungurene ale Transil-
vaniei, In Partium , feudalii cdutau sd obtind bani prin eliberarea iobagilor
in schimbul unor insemnate sume 6.
,.

Cucerirea Transilvaniei de cdtre Mihai Viteazul constituie un moment

pozitiv din trecutul patriei noastre. Din punct de vedere politic aducerea sub
o singurd cirmuire a celor trei tali: Tara Romineascd, Transilvania si Moldova
a constituit cea dintii incercare de unitate politica-administrativd, cea dintii
Incercare de centralizare a statului, incercare grdbit de factori externi,
primejdia turceascd, Inainte de a fi fost dezvoltate deplin premisele economice,
singurele care ar fi fdcut trainicd aceastd unificare. Din punct de vedere social,
fapta lui Mihai Viteazul constituie prin sine Insdsi un moment pozitiv, chiar
1 Hurmuzaki-Iorga, Docurnente, XV, 2, p. 796-797.
2 Documente privind istoria Romtniei, A, veac. XVII, vol. I, p. 39.
3 V. A. Urechia, Notile despre slobozii, In t Analele Acad. Rom., Mem. Secf. ist.*, seria
II, tom. IX, p. 151.
6 Monumenta Cornitialia Regni Transilvaniae, V, p. 472.
6 Docurnente privind istoria Romtniei, B. veac. XVII, vol. II, p. 242 244.
6 In a doua jurndtate a secolului al XVII-lea In comitatul Satu-Mare de pildd, fenomenul
eliberdrii iobagilor prin rdscumparare ia proportii deosebite. Pretul de rscumpArare din iobl-
gie era de circa 100 de florini pentru o familie de iobagi.

www.dacoromanica.ro
150 STEPAN PASCU 28

dacd infdptuitorul n-a urmdrit in mod constient rezultatele inregistrate.

Miscdrile i revoltele generale ale tardnimii transilvnene, peste deosebirea de
neam, chiar dacd tardnimea romind a constituit cea mai important masd
tardneasca thsculatd, au dat o loviturd puternied feudalismului insui. Mdsurile
luate de nobilime chiar in timpul stdpinirii lui Mihai ca i dupd aceea impotriva
tardnimii dovedesc intensitatea rzvrAtirilor trdnesti dintr-un capat la altul
al Transilvaniei. Nici un prilej nu este uitat de nobilime pentru a readuce la
ascultare i supunere tdranimea thsculatd, autind sa solidarizeze cu interesele
sale nu numai pe noul sthpin al tdrii, dar i pe sfetnicii si munteni, marii boieri
din Tara Romineascd, deveniti stapini de intinse i bogate domenii in Transilva-
nia. Hotdririle tuturor dietelor tinute in acest timp, conditionarea ajutorului
material pe seama lui Mihai, ca i mdsurile luate de Mihai si de sfetnicii sdi
Impotriva taranilor rdsculati, sint dovezi gritoare in acest sens. Mihai a nesocotit
in Transilvania, ca si in Tara Romineascd, puterea maselor thrdnesti, crezind
cA realizarea marilor sale planuri se putea duce la indeplinire cu ajutorul
nobilimii, mai de grabd decit cu ajutorul <gloatei * tdranesti. Mihai, ca exponent
al intereselor marilor feudali, a cdutat s atragd nobilimea de partea sa, socotind
cd in nobilime va gsi reazemul necesar in desvirsirea planurilor sale, uitind
cA nobilimea transilvdneand nu putea sprijini consolidarea sthpinirii sale in
Transilvania, ci mai de grabd era interesath in uzurparea acesteia, ca una din
acele categorii sociale care nu avea interes in crearea unei sthpiniri puternice,
ci in aflarea unui reprezentant slab si nehothrit, peste capul cdruia ar fi putut
sd-si realizeze toate interesele. Nici atunci cind i-a dat seama de politica
intriganta a nobilimii, care lucra pentru surparea stpinirii sale, Mihai n-a avut
thria unei schimbdri radicale a politicii sale sociale, deoarece pozitia sa de clasd
nu-i permitea sa neglijeze interesele marilor feudali si s sprijine justele reven-
dicdri ale tdrnimii iobage. Unele rnsuri luate in dieta intrunitd la 20-27 iunie
1600 la Alba-Iulia in favoarea taranilor romini sau in favoarea preotilor romini
erau doar paleative care nu schimbau intru nimic starea de fapt a societhlii.
Observatiile lui Nicolae Bdlcescu, scrise acum un veac si mai bine, in legaturd
cu politica transilvdneand a lui Mihai Viteazul nu si-au pierdut nici astdzi
valabilitatea. Datoria lui Mihai ar fi fost de a da rominilor libertatea din
iobAgie i proprietate de pmint spre chezdsuirea acelei liberthti Astfel el
ar fi dat stdpinirii sale in Ardeal o temelie neclintith. Niciodatd ocazie mai bund
ca aceasta nu se infiintase ca acum indatd dupd bdthlia de la Sibiu... Mai tirziu
Mihai in zadar vru ; anevointele crescuse prea mult; ocazia trecuse *1.
Indbusirea rdzvrtirilor tardnesti n-a consolidat puterea feudalilor din
Transilvania. Trdnimea iobagd recurge la alth forma de luptd, la fugd. Fuga
in mash' a tdranimii de pe unele domenii feudale pe altele si mai ales in orase,
angajarea fugarilor ca lucthtori la ocnele de sare, poate fi socotit un alt moment
pozitiv in lupta maselor tardnesti pentru libertate i viatd mai build i deci in
dezvoltarea societatii. Insusi faptul Ca legiuitorul face o demarcatie intre iobagii
fugiti inainte i dupd intrarea lui Mihai In Transilvania, stabilind procedee
deosebite pentru readucerea lor, confirmd importanta acestei forme de luptd
a thranimii. Numeroasele procese ce se dezbat in tot cursul veacului al XV II-lea
i specificarea Ca iobagii respectivi au fugit cu prilejul tulburdrilor provocate
de intrarea lui Mihai in aceast tard confirmd aceea0 tezd. Taranii romini i
unguri deopotriva au prdsit in masd, pe ascuns, impreund cu familiile i en
1 N. BAlcescu, Opere, vol. II, p. 263.

www.dacoromanica.ro
29 MISCAHI TARANESTI IN TRANSILVANIA 61

bunurile lor domeniile asupritorilor lor. Acest fapt reprezintd un moment pozitiv
i din alt. punct de vedere, deoarece prin aceast masiv micare de populatie
s-a ajuns la o oarecare uniformizare a conditiilor de viatA a iobAgimii, la o
nivelare a exploatdrii, astfel incit deosebirile dintre stdrile sociale intre diferitele
regiuni nu vor fi atit de accentuate ca mai inainte, societatea putindu-se dezvolta
In chip mai uniform.

HPECTI3FIHCHME ABFIH-ZEHMH B 0BH3I4 C BCTYHJIEHMEM

MI/IXAMJIA XPABPOPO B TPAHCMJIbBAHMIO
(RPATHOE CO,ItElnICAHHE)
liporianHorteHne Boitcx MuxaHna Xpa6poro B Tpancnabnanmo ocerthio
1599 P. BBIDIOCb HpHTIHHOft BOBIIIIKHOBBHHR upyrunax BOJIHeHHR BO HMS
o6mecTue B aToft cTpaHe. HoHetnio , peannnn pasantntha connamamix mac-
con H caoeH HaceneHHH 6ana HeowtHanosa, B BaBHCHMOCTH OT HX nnacconoro
HOJI02B0H1111. ABOpillICTBO EILITRROCb onaaaTb Boopymemioe conponinnenne,
crpennicr, EIRIJAHTHM MHHM o6paaom CBOH BHOHOIVIHrleCHHe H Homamttecnne
HO3H1HH OT OIMCHOCTH, HRHOBOti MOT' FIBHTI3CH HOBlat BRaCTHMJIb. 1pe-
CTIA3HCTBO, nao6opor, BepICTIO, ITO npramao BP0MH 06.TherTHTL CBOIO my,TH-
TeRbHyI0 HUI3Hb, BOCISOMDBOBaBIIHICI, MOMelITOM npnauca B TOCHOACTBy101geM
macce.
Mayttenue coppememmix HCTOMIHROB, Han OHy6,TIFIH0BRHHI3IX7 TRH H
HROHy6JIHHOBREHMX, cnnneTenbcmyer LIOJIHOCTLIO 0 cymeeTeoBaxml npn-
annmeft oco6enno nmponniA paamax nnomtoro poga 6opL6hi Tpancumnan-
C1114% HpeCTIaBH: Boopymemioro BOCCTRIIHE H M acco Bo ro 6BPOTBR Ha (Domani.-
H131% nomecTuft.
Hpwinnoit, umananmen npecmbmicnne ;:knuncenna B TpaHCHJIbBaHHH,
Him:macs. 6es2Ba.nocTHaa anciaayarraltHH HpeHOOTHLIX cbeogaJmnmm ipopnn-
CTBOM H (DeOgaRbHIIM POC3THRIMTBOM BO BTopoft HOJIOBHHe XVI 'B., Han eau-
CTBIN BHOHOMWIRCHHX CABHPOB B BTOR napalm: pOCT TosapHoro ripoHaHowTHa
H ToHapoo6meHa, HonsneHHe HpHaHaRos aaponmemin o6ulero pima, paa-
mule pemecen H roponon. B HOBLIX ycnormax clieoga.THA H rocygapcma
mem/ITCH ISPB3TMHOHIHTL maTeplia.mHhie geHHOCTH, HOarmervaae HMH OT
xpecTbHH B EDopme cli)eogam,Hoft pewria, CTP0MRTCH HameHHTT, xapanTep (Deo-
ga.TH,Hux HOBHHHOCTek B gennx BLDISHMRIIHR HyTem amnayaTanpn npecmcm-
Moro Tpyga BORMOHMO 60JIbILIBP0 HpH6ammoro HpogyHTa.
Korita 14 onTn6pn 1599 r. Maxann Xpa6pidi nepemen BO raase cHonx
Ham gepea liapitamr, OH Hamm B TpaHCHJIbBaHHH YCJI0Bila, BlIOJI110
coapennine ATM paanepHyroro upecTbancnoro BOCCTaIIHH. COVIRCHO buioro-
,IHCJIBHHLIM Honasammi COBpeMeHHHHOB, BTO 613LII HeHcTosLift Hopus. B
onnoM HH cbme OT 2 HOFI6pH 1.599 r. rosopHTCH: ((allatmTeabHan tmen
xpecThHH oxpageHa HoccTaHHem, Hee upecTBRHe BOCCTRRH HPOTHB )1J:tops:Hi,
y6HHEtioT H rpa6HT Hx, PHRCHT )1pyroe HHCBMO OT 20 nena6pn 1.599 r.,
npu HRBeCTHH o HeygatrHom cpameHHH (y HIenum6apa), pacnpocTpannn-
IlleMen MOJIHHRHOCHO HO Beat mule, npecTLimeTso ... clam:, HoncemecTuo
Hanagam... BTOpPROCb B goida xpopHH, paarpa6muo H paspymmo HX
HM3T1H0CTBO H rEpoHaseao paapymeHHH... (CamonmasH); msopfule ymHpaaH
ymacHon cmepTmo 6ombe Hanaaarme aa Hx rpexH; HHHT0... He Idol'
HOHRHYTb TpaHCHJIBBaHHH Ha-Ba. HpROT1311HCICHX BOCOTaHH2)> (B. Bernell);

www.dacoromanica.ro
162 STEFAN PASCU 30

Hpecmsme coo6no. Hanagami Ha gHopnHcHne HMSHIIH H ycagb61T, y6nBaH

mHornx Ha CBOHX X0acleB, nognifiraH H rpa6H cum y nogHositha rop (1-Ipenc-
MepeRafi .IIBTOIMCL); <<ML1 MOJMMCH, tITO6L1 BOceraBume 610111 HieCTOHO
HaHaaaHm (3aHoHogaTe.abHoe co6paHne om 20 28 H0116pH 1599 r.); #nog
cTpascom Haaan Hepea urceHeHne ro.norsm, Hpenocamme ga HOBH113TIOTCH CBOHM
rocnogam a a c.ilysHaT Hm (3aHoHogaTem,Hoe co6paHae oT 20 27 MOIM
1600 r.); 413 aTO BOSHHOO Bpemsi BO mHornx mecTax npomonmo mHoro rpa-
6esaefs a y611ticTH gHopaH (IlacLmo 6aHa MaxaaHn om 15 HoH6pa 1599 r.)
11 T. g., H T. g.
HogaHaeHne HpaCTEJTHCICHX BOCCTalIPIR He ynpotmao BJMCTII dieoAaaolit
B TpaHambHaHnn. Iiperionnoe HpeCTI,HHCTBO npu6er.no 11 gpyroti cDopme
6opb6m, H maccoHomy 6ercTay Ha eiseoganbamx nomecnift. 3aHoHogame.mHme
co6panna Tpe6y1oT 11pHIMTHH cTpornx mep ;PLR npegontpaineHmH no6eroB,
HaltaamHaa cmepTHoll Hamm =leper; HoHemeHHe 6eramx apenocTxmx, rge
61,1 011H Ha &ARM notimamA. B TegeHae Bcero XVII B. BeUTCH HecHoHHaemme
nponeccm no Boartpanlemno HpecTLFIH, 6esHamnax 4BCJIegCTBHe 6aCH0p1igH0B,
BLIaBammax Tathihat BCTTIJISIIHeM rocnogapa MaxaMTIa B 9T cTpaHy.
PaaMepLI 8T01`0 FIBJMIIHH MOUT 6LITL HJIJHOCTp14p0BaHLI npamepom HpenocT-
HMX 118 IleTaHa, 75% HOTOpLIX HOICHHTIO rio BTOMy HOBOgy cBoe ceno.
Ffimelme maccoBoro 6ercma HpenocTumx oTmeHaeTcH Ho scat TpaHcHabHannn,
HaHnHaa c 1021SHOPO ee yrala (Ha HoceneHak Ha Teppwrof nH caacosigeH 14 cea-
aepoB) go ceHepnmx o6aacTen aT0ii cTpaHm (Ban Mape). Bonbmoe HOJIHTISCTBO
HpeHOCTHLIX Hamm) ce6e HpoB B ropogax HJIH B Hatzecpse pa6oHax B COJIHHLIX
HOHHX, HJIII B meTaRaoHocHmx pygiumax, rge, HecmoTpn Ha Tanteame
ycaomm Tpyga H ero ormami, HX massif, 6maa aerge, Hem B HOMeCTIAIR ax
rocnog eoganos3; gpyrae 6e2Haan B noceneHHH cesmepoB H caacoHnea
B nagentge , tITO H HM ygaCTCH B0C110J11380BaTLCH CB060g0f1, gapoHasmors
Maxannom Xpa6piam KpeCTI,IIHaM cemuepam, H Ton, HoTopors no.maosa-
JUIN) Hpecrmme caacomnil; HHLIe 6erame HpenocTHme ncHanx ce6e HpoHa
B gpyrax 4)eogambHmx HomecmHx, rge anoynoTpe6nexHa aemilesnagemnes,
HaH HM Haaaaocr,, Hoca.un menee yraeTalonwR xapaHTep, 'Hem y upesmax
xoasIes; HaHoHen HeHoTopme 6erame apenocTame nocTynnan B pligm apmnn
MaxaHaa Xpa6poro. To, tITO camo (Peoga.mHoe saHoHogaTe.mclso XVII B.,
Approbatae t Cornpilatae Constitution( s, aarmmaeTcH 6ercTHom HpenocT-
IMIX no cayHaio BCTyHJIeHHH Maxanna Xpa6poro B TpaHCHJIbBa111110, gulag
paaamme meamy 6eacaralmmH go a 6esHasumma nocne aToro CO6LIT11H H
ycTaHaBAFIBan HeognHaHoHyso npogegypy ;lag BOaBpaulemaa HX cTapmm
Haageabgam, nogTHepsHgaeT paamepm aToik disopmm 6opb6m HpecTbmicTria.
Bceo6wee BoccTanae TpaHcaabBaHcHoro HpeCTI3HHCTBa, BHe aaBHCHMOCTH
OT HanHoHaamiocTH, HpOTHB ABOpHHCTBa, a Taxme macconoe 6SITTBO Ha
nomecTHR, HaHecan coHpyinnTe.mHmtA ygap 4seoga.ilaamy B Tpancam,HaHnn,
ycHopnBundi ero HoHen.

MOUVEMENTS PAYSANS PROVOQUES PAR L'ENTREE

DE MICHEL LE BRAVE EN TRANSYLVANIE
(RESUM2)
La penetration des troupes de Michel le Brave en Transylvanie, a l'automne
de l'anne 1599, a eu pour effet de provoquer une veritable tempete dans les

www.dacoromanica.ro
31 MISCARI TXRANESTI IN TRANSILVANIA 163

rangs de l'entiere socitd de ce pays. Naturellement, les reactions des diffdren-

tes classes et couches sociales furent differentes, selon leur position de classe.
La noblesse chercha a faire de l'opposition armee, essayant par la de dfendre
ses positions dconomiques et politiques que la presence d'un nouveau maitre
pouvait menacer. En revanche, les paysans, mettant a profit la crise que
traversait la classe dominante, crurent que l'heure de soulager leur vie de misere
avait sonnd.
Les tmoignages contemporains, publis ou indits, prouvent pleinement
l'ampleur exceptionnelle de la lutte des paysans transylvains, sans discrimina-
tion de nationalit, lutte qui se manifesta sous deux formes, la rvolte armee
et l'abandon en masse des domaines des fodaux.
La cause ddterminante des mouvements paysans de Transylvanie fut l'impi-
toyable exploitation des serfs par la noblesse feudataire et par l'Etat fodal au
cours de la seconde moitid du XVIe sicle, en consequence des transfor-
mations conomiques survenues dans ce pays (production croissante de mar-
chandises, augmentation des changes, apparition en germe d'un march d'en-
semble, ddveloppement de l'artisanat et des villes). Dans ces nouvelles conditions,
feudataires et Etat essayent d'augmenter sans cesse les valeurs matrielles qu'ils
recoivent du paysan sous forme de rente fodale et a cet effet, Hs s'efforcent de
changer le caractere des prestations fdodales de maniere a en obtenir une
plus-value aussi levde que possible, en exploitant le travail du paysan.
Michel le Brave trouva des conditions parfaitement mires pour une rvolte
paysanne de grandes proportions en Transylvanie lorsqu'il franchit les Carpates,
le 14 octobre 1599, a la tete de ses soldats. Le soulevement se produisit avec
violence, comme il appert d'une foule de tmoignages contemporains. ((Ike grande
partie des paysans s'est soulevde * lit-on dans une lettre du 2 novembre 1599 ;
4 tous les paysans se sont soulevs contre les nobles, Hs les tuent et les pillent *
declare une autre, en date du 20 du meme mois. aA. la nouvelle de la bataille mal-
heureuse (de Selimbr), qui s'est rpandue avec la plus grande rapidit a travers
tout le pays, le peuple des Roumains. . . a attaqu le pays de long en large. . .
a donne l'assaut aux demeures des nobles, en a pill les biens et y a cause des
degats... (Szamoskzi). ((Les nobles mouraient dsesprds, comme par une puni-
tion de Dieu pour leurs pchs ; personne... ne pouvait quitter la Transylvanie a
cause de la rvolte des paysans (W. Bethlen) ; les paysans a se sont runis et
ont attaqu les terres et les chateaux des nobles, en assassinant plusieurs de
leurs maitres et en incendiant et pillant les villages sands au pied de la mon-
tagne )> (Chronique de Prejmer); nous adressons la prire que soient sverement
punis les rebelles * (Diete du 20 28 novembre 1599). a Que, sous peine capitale,
les serfs obissent a leurs maitres et les servent (Diete du 20-27 juin 1600) ;
en ces temps de guerre, bien des vols et des meurtres de nobles se produisirent
en maint endroit (lettre du ban Mihalcea du 15 novembre 1599), etc., etc.
Les rdvoltes paysannes touffdes, la puissance de la fodalitd transylvaine
ne s'en trouva pas consolide. Les serfs eurent recours a une autre forme de lutte,
la fuite. Es ddguerpirent en masse les domaines des nobles. Pour empcher le
dguerpissement des paysans, les dietes demanderent des mesures sveres et la
peine de la potence pour les serfs fugitifs en quelque endroit qu'ils fussent
captures. Tout le XVIIe sicle est marque par d'interminables proces pour
ramener les serfs qui s'taient enfuis a a l'occasion des troubles provoqus par
l'entrde en secret du voivode Michel dans ce pays *. Les proportions que ce phno-
mene avait atteintes sont illustrdes par le cas des serfs de Cetan, qui avaient alors

www.dacoromanica.ro
154 $TEFAN PASCU 82

abandonne leur village en proportion de 75%. Ce phnomene de fuite en masse

des serfs peut etre pergu dans toute la Transylvanie, depuis le Sud (les regions
des Saxons et des Sicules) jusqu'au Nord du pays (Baia Mare). Une foule de serfs
s'abriterent dans les villes ou allerent travailler soit dans les mines de sel, soit
dans les mines de mtaux oft, en dpit des dures conditions de travail et de paye,
ils menaient une vie plus facile que sur les terres des seigneurs. D'autres se ref u-
gierent dans les residences des Saxons et des Sicules, dans l'espoir de jouir,
eux aussi, des liberts accordes par Michel le Brave aux paysans sicules et de
celles dont bnficiaient les paysans saxons. Une autre partie des fugitifs cher-
cherent un abri sur d'autres domaines fodaux oil les abus des seigneurs leur
semblaient moins crasants que ceux de leurs anciens maitres. Enfin, certains
serfs fugitifs s'enrlerent dans l'arme de Michel le Brave. Le fait que la legis-
lation fodale du XVIIe sicle elle-mme (Approbatae et Cornpilatae Constitutiones )
s'occupe du dguerpissement des serfs lors de l'entre de Michel le Brave en
Transylvanie, en tablissant une distinction entre ceux qui avaient pris la fuite
avant et ceux qui avaient fui apres ces vnements et en fixant des procds
spciaux destines a les ramener a leurs anciens maltres, confirme l'ampleur
de cette forme de lutte des paysans.
Le soulevement general et la fuite en masse de la paysannerie transylvaine,
sai4 difference de nationalit, par haine de la noblesse, porterent une rude coup
au systme fodal de Transylvanie et en haterent la fin.

www.dacoromanica.ro
 TIRI IN LEGATURA CU EXPLOATAREA SARII IN TARA
ROMINEASCA PINA IN VEACUL AL XVIII-LEA
DE

AURORA TLIES

Problemele productiei slut de cea mai mare important in istoriografia

noastrd ; studierea lor in 'raffle Romlne in cursul evului mediu ne ajutd s
lutelegem relatiile de productie i structura societdtii romineti in acest rdstimp.
In aceastd privintd exploatarea sdrii joacd un rol de cdpetenie. Exploa-
tdrile miniere au fost la noi aproape inexistente, doar exploatarea sdrii s-a fdcut
in mod organizat din vremuri destul de vechi i a avut continuitate pind in
zilele noastre. Aceastd exploatare oferd cercetdtorilor putinta de a ldmuri
macar in parte, mai ales pentru epoci mai indepdrtateo serie de probleme
legate de productie.
Slaba existent a celorlalte exploatdri rniniere in tarile noastre ii are expli-
catia in lipsa meseriilor i a manufacturilor mai dezvoltate la orae, care sd
prelucreze metalele sau alte minerale ; subjugarea otomand rdmine insd cauza
principald. Aceastd cauzd este recunoscutd de istoricii i cdldtorii care s-au ocu-
pat in operele lor de tarile noastre. Atit Dimitrie Cantemir, cit i altii, aratd expli-
cit acest lucru. Lumea la noi cunotea bogatia subsolului, dar se temea de turci,
cdci dacd s-ar fi descoperit minele, ei ar fi cerut tribut i mai marel.
Totui sarea face exceptie pentru cd ea constituie un element de bazd
in economia domesticd, atit pentru hrana omului, cit i pentru aceea a vitelor
pe care el le crete.
Marele nostru istoric Nicolae Bdlcescu aratd rolul important pe care
11 are sarea : ...sarea, acest al cincilea element, curn II numete abatele Maury,
este neapdrat <necesard> tdranului ca plinea de toate zilele pentru hrana lui
i a vitelor. Sarea, zice cu multd chibzuinta dl. de Lamartine, face parte din
economia casnicd, a o supune la bir e ca i cum ai supune la bir singele i
nervii omului 2.

1 Dimitrie Cantemir spune: Muntii nWri nu slut lipsiti <de> zAcAminte de minerale.
Lisa In timpurile vechi, attt cumpAtarea domnilor, clt i lipsa de minieri specialiti, oprea
sAparea lor. In timpurile noastre <i>-au Impiedicat tiuta lAcomie a turcilor i teama
.ca nu cumva cAutInd ei bugAtii, sA piardd ImpreunA cu tara i osteneala 1 fructele ei i.
Descrierea Moldovei, Buc., 1944, p. 59.
2 N. BAlcescu, Opere, vol. I, Ed. Acad. R.P.R., Buc., 1953, p. 270.

www.dacoromanica.ro
166 AURORA ILIE$ 2

ISTORICUL EXPLOATARII SARII IN TARA ROMINEASCA

In evul media in toate regiunile din Europa unde se gdsea sare, dreptul
de a o exploata era un drept al regelui sau al principelui acelei tali. Exemple
se pot culege din tali vecine cu Tara Rornineascd. In Ungaria regele era eel
care avea dreptul exclusiv de exploatare a salinelor, cunoscut sub numele
de dreptul regalian al sdrii . Acest drept constituia pentru vistieria regald
unul din izvoarele cele mai importante de venit 1.
Nu avem vtiri documentare pind in prezent cd ar fi existat exploatdri de
saline in Tara RomineascA inainte de formarea statului feudal de sine statAtor.
Dimpotrivd, vtirile documentare existente aratd cd in secolul al XIII-lea se
importa sare din Transilvania pe teritoriul rominesc de la sud de Carpati.
In diploma din 1222, regele Andrei al Ungariei dd voie cavalerilor Teutoni
sd tie vase nave pe Olt vi alte vase nave pe Mire care sd clued' sare prin tot
regatul nostru la mers in jos, iar la venit in sus, sa aducA alte lucruri. Si le-am
dat pe vecie in mod liber, vi ori unde ar voi, mine de sare numite ocne (akna),
indestulfttoare pentru acele 12 nvi. Totodatd i-am iertat pe ei vi pe oamenii
Mr de plata oricdrei vdmi: cind vor trece prin tara Secuilor sau Terra Blacorum 0.
Documentul acesta aratd cd sarea se transporta pe 011 la mers 'in jos, deci se
aducea sare din Transilvania vi nu la mers in sus, adied din Oltenia spre Transil-
vania, devi cavalerii aveau legdturi vi posesiuni la sud de Carpati.
Dacd acest document nu este destul de explicit, diploma din 1247, datA
cavalerilor Ioaniti este totuvi mai clarA ; iatA ce prevede aceasta in privinta
comertului cu sare: le-am ingaduit <cavalerilor> spune Bela al IV-lea
sd transporte <sare> in chip indestuldtor spre folosinta acestei Tani vi a
partilor dinspre Bulgaria, Grecia vi Cumania ; ei <cavalerii> vor putea sd G
scoatd din mice ocnd din Transilvania, de unde le-ar fi mai uvor, cu cheltuiala
<comund> a noastrd <a regelui> vi a lor pazindu-se intru toate dreptul
episcopilor 3.
DacA documentul din 1222 nu spune din care ocne puteau cavalerii Teu-
toni sA scoatd vi sd transporte sare pe Olt, in acesta din urmd se specified in
mod clar CA e vorba de mice ocriA din Transilvania o vi se mai indica unde poate
fi transportatA: pentru folosinta acestei tAri vi a pArtilor dinspre Bulgaria,
Grecia vi Cumania . Se vtie eh' Ioanitilor li se concedase Tara Severinului
care coincide cu Oltenia ; deci dacA ei aduceau sare acolo din Transilvania,
inseamnd cd nu erau deschise in acea epocA ocnele de la sud de Carpati.
Regele Ungariei avea tot interesul sA trimitA sare din Transilvania vi
nu ar fi ingAduit exploatarea salinelor unor voievodate care erau sub dependenta
lui, mai ales a din Transilvania se extrAgea sare in cantitate apreciabild, fapt
care ingAduia regelui sd facd vi daruri importante4. Regele nu simtea nevoia
sA deschidA o noud salind in partile de la sudul Carpatilor, unde nici situatia

1 Cf. Al. Dobosi, Exploatarea ocnelor de sare din Transilvania, In Studii si cercettiri de
istorie medie o, an. II (1951), ian.-iunie, p. 129.
2 Documente privind istoria Romtniei, C. XIXIII, vol. I, Ed. Acad. R.P.R.,
p. 182-184.
2 Ibidem, p. 329-333.
4 La 1217 Andrei daruieste rn-rii de la Zagreb o cantitate de sare In valoare de 50
rnarci (ceea cc era o surna importantS). Tot la aceeasi data li se da cavalerilor Ioaniti din
Siria pe veci In fiecare an ... cinci sute de marci din venitul sarii *... de la Salacea-
Ibidem, p. 162 si 165.

www.dacoromanica.ro
3 EXPLOATAREA SARII IN TARA ROMINEASCA PIMA IN SEC XVIII 167

politicd nu era dintre cele mai sigure sintem doar in epoca marilor cuceriri
mongole care au fdcut ravagii chiar in inima Transilvaniei i Ungariei cu atit
mai mult erau expuse atari exploatdri extra-carpatice.
Asadar, cred, cd se poate afirma cd pe la mijlocul sec. al XIII-lea, in regi-
unea de la sudul Carpatilor se aducea sare din Transilvania.
0 exploatare sistematicd, de proportii care sd permitd chiar exportul,
nu s-a putut face in Tara Romineascd decit dupd formarea statului feudal.
Toate imprejurdrile sint acum favorabile i converg cdtre aceasta. Domnul
muntean trebuia sa-si asigure o sursd precisd de venituri, care o constituia,
pe lingd altele, tocmai exploatarea ocnelor.
Care va fi fost situatia exploatdrii salinelor in vremea lui Basarab inte-
meietorul si in aceea a urmasului sdu direct nu o stim. Un lucru stim precis:
cd nici un stdpin de pdmint, fie boier, mosnean sau mndstire, nu putea des-
chide ocnd pe mosia sa, frd incuviintarea expresd a domnului. Informatii mai
tirzii, din sec. al XVII-lea, aratd clar acest lucru, asupra cdruia vom reveni
la capitolul respectiv.
0 stire din 13 martie 1373, ni se pare concludentd fata de cele spuse mai
sus. E vorba de scrisoarea regelui Ungariei, Ludovic, adresatd comitelui de
Timisoara, prin care ii porunceste s opreascd la Orsova importul sdrii din
Tara Romineascd: a Deoarece noi voim cu totul sd nu se mai aducd de loc
sare din Tara Romineascd in regatul nostru, poruncim asadar credintei voastre,
pentru ca oprelistea acestei sari din Tara .Romlneascd <sd se lath> in mod deosebit
si mai vddi11, s ingaduiti magistrului Sarachen, trimis de acesta, s stea la
Orsova ". Ca regele Ungariei s ia aceastd mdsurd, inseamnd c exportul
de sare din Orsova, de dincolo de Carpati, s-a practicat sau s-a incercat sd se
practice incd inainte de aceastd datd, i aceastd sare concura sarea ardeleand
din regatul ungar.
Acest lucru dovedeste cd exploatarea sdrii in Tara Romineascd e ceva mai
veche decit data la care s-a emis actul; n-ar fi exclus chiar In timpul domniei
lui Basarab I intemeietorul.
Din documentele care ne-au rdinas de la Mircea cel Bdtrin, nici
unul nu se referd anume la exploatarea ocnelor doar stiri tangentiale,
dar destul de pretioase, ne indicA de data aceasta i locul de unde se
exploata sarea.
Intr-un document datat intre 1408 si 1418, se vorbeste de un Anghel
de la Ocna*, care face danii importante mAndstirii Cozia 3. Nici nu poate fi vorba
de altd ocnd decit cea de la Ocnele Mari (jud. Vilcea), care de-a lungul veacurilor
a avut, constant, legdturi cu milndstirea Cozia 3. Acest lucru e confirmat si de
documentul din 19 iunie 1422, in care Radu Praznaglava intdreste mdndstirii
Cozia i mAndstirii Cotmeana, daniile fdcute de pdrintele sdu Mircea, intre
altele i o ocnd la Ocna de sus5. Aceastd ocnd pare a fi cea mai veche
1 Sublinierile noastre A. I.
2 Hurmuzaki, Documente 1-2, P. 213, nr. 159.
3 Documente privind istoria Romtniei, B. XIIIXV, p. 59.
In documentul din 17 iulie 1425, printre martorii care adeveresc pentru Petriman
care si el dAruise toata averea in-rii Cozia, se gsete un Voico de la Ocn5 * (desigur tot
Ocnele Man). Ibidem, p. 82. Cf. i A. Sacerdoteanu, Din arhiva m-rii Cozia, in tHrisovulo, VI
(1946), P. 82-83.
5 Docurnente privind istoria Romtniei, B. XIIIXV, p. 76. In documentele sec. al
XVI-lea aceastS ocn e cunoscut sub numele de ocna de la Rtrnnic; de abia ctitre mijlocul
sec. al XVI-lea apare denumirea de Ocna Mare sau Vel Ocna.

www.dacoromanica.ro
168 AURORA ILIE5 4

exploatare de sare din Tara Romineasca, aa cum o arata i documentele

vrernii.
Desigur ca din aceasta ocna provenea i sarea de care vorbete la 1445,
cronicarul burgund Wavrin. El arata, pentru aceeai epocd a lui Mircea
citind insai spusele fiului su Vlad Dracul cit de scump 1-a costat pe marele
voievod zidirea cetatii Giurgiu: Nici o piatra din acest castel nu e, care sa nu
fi costat pe tatal meu cite un bolovan de sare *1. Atit documentul din 1373 de
la Ludovic, regele Ungariei, cit i tratatul incheiat in 1387 intre genovezi i
Ivanco, dornn al Dobrogei, ne dau posibilitatea s apreciem cit de cautata era
sarea din Tara Romineasca.
In tratatul amintit, incheiat la Pera cu genovezii, Ivanco se obligd in caz
de razboi sa lase corabiile i bunurile lor sa poata pleca intr-un ragaz cuviincios
din tinutul sau, lucrurile upare sa le poatd scoate de acolo timp de o Iun
iar sarea i corabille, in timp de 6 luni... P. Desigur c e vorba de sarea care
se aducea din Tara Romineasca, pentru ca in regiunea stapinita de Ivanco
fiul lui Dobrotici, nu poate fi vorba de aa ceva. Aceastd saredupa curn am
mai spus se pare ca provenea din Ocna de la Rimnic, adica Ocnele Mari,
pentru ca nu avem tiri care sd arate existenta altor saline. Aceasta ocna rAmine
multa vreme cea mai importanta ocnd din Tara Romineasca.
Abia pe la inceputul sec. al XVI - lea avem tiri in legatura cu o noud
ocna, de data aceasta dincoace de Olt. E vorba de Ocna Mica (Mal Ocna) a de la *
sau de linga Tirgovite , cum spun documentele. Nici in privinta deschiderii
acestei ocne nu avem informatii precise. 0 serie de documente. incepind cu
cel din 1517 de la Neagoe Basarab, intdresc rn-rii Arge stapinirea asupra
moiei pe care se gsete Ocna Mica i-i intaresc dijma din exploatarea
sarii 3.
Totui un document mai nou, din sec. al XVII-lea, din vremea lui Radu
Mihnea 1614 iulie 10 dat in acelai scop ca i cele precedente insa pentru
rn-rea Dealul, mentioneaza urrnatoarele: 4 aceasta ocnci este veche ocina calu-
gareasca, data de raposatul Io Radul voevod, ctitorul sfintei manastiri din
Deal s fie sfintei mandstiri toatA ocina i. din vamA al treilea aspru i a lasat
ca din bolovanii <de sare> sd se ia de cdtre mandstire 3 bolovani
Aadar vechimea acestei ocne e mai mare, ea urea* in zilele lui Radu cel Mare,
i nu este exclus ca atunci, cu ocazia deschiderii ei, domnul sa fi facut i aceasta
danie mandstirii.
0 data cu deschiderea acestei noi ocne, ocnele de la Rimnic, ca sd se
deosebeascA de acestea de la Tirgovite, incep sd se numeasca Ocnele Mari
sau Vel Ocna numire care nu li s-a dat niciodatd in documentele anterioare
sec. al XVI-lea.
Nevoia de a-i crea noi surse de venituri indeamnA pe domni la deschiderea
de noi ocne.
Cdtre a doua jumatate a sec. al XVI-lea documentele mentioneazd alte
(lona ocne, una la Telega (jud. Prahova), iar cealalta la Ghitioara (jud.
Saac).

Jean de Wavrin, La campagne des croisis sur le Danube (1445) ... Ed. N. Iorga,
Paris, 1927, p. 76.
2 Documente privind istoria Romtniei, B. XIII-XV, p. 37.
3 Ibidem, XVI, vol. I, p. 117 (doc. din 1517 Ian. 7).
4 Ibidem, XVII, vol. II, p. 296-297.

www.dacoromanica.ro
5 EXPLOATAREA RAJAH IN TARA ROMINEASCA. PINA. IN SEC. XVIII 169

Telega e pomenit prima data In 16 aprilie 1562, In cartea lui Petru cel
Mar, care confirmd rn-rii Draghiceti (adicd Margineni) satul Telega 4 i vama
de sare 1.
Un document de la 1603, dat de Radu *erban mndstirii Mrgineni tot
pentru satul Telega i pentru vama de sare, amintete de Drghici vornicul,
ctitorul mAndstirii, care a miluit-o cu acest sat. Mila aceasta este intdritd
cum adauga Radu erban i de domnii dinainte, incepind cu bunicul sdu,
Basarab voievod (probabil Neagoe Basarab) 2. Nu tim dacd se poate afirma
pe baza acestui text cd ocna de la Telega era deschisd incd de pe vremea lui
Drghici vornicul din Margineni (circa 1486) ceea ce totui n-ar fi exclus 3
Cealaltd ocnd Ghitioara apare in documente ceva mai tirziu decit
Telega 4.
La 1577 Alexandru voievod ddruiete m-rii sf. Troitd, din jos de Bucureti
(azi Radu Vodd), vama de sare atit de la ocna Telega cit i cea de la Ghitioara
pentru cd aceste vdmi s-au aflat in stdpinirea i puterea domniei Inele s 5.
Deci la sfiritul sec. al XVI-lea, in Tara Romineascd erau patru ocne i au
rmas fn acelai numdr pind In a doua jumdtate a sec. al XVII-lea, cdci nu se
Intilnesc altele in documente. Paul de Alep in descrierea cdldtoriei patriarhului
Macarie (1653-58) aratd i el existenta a patru ocne in Tara Romineascd 6.
Nevoia crescindd a domnilor de ali crea noi surse de venit pe de o parte,
iar pe de alta pretentiile din ce in ce mai mari ale Turcilor, care cu greu se puteau
satisface, contribuie ca, in ultimele decade ale sec. al XVII-lea, domnii sd
intervind direct, cumpdrInd terenuri salifere pe seama lor sau procedind la
inchiderea sau deschiderea de noi ocne.
La Inceputul domniei lui *erban Cantacuzino este mentionatd o noud
ocnd i anume cea de la Teiani 7. Prima tire documentard despre aceasta
ocnd dateazd din 7 septembrie 1682. erban Cantacuzino intdrete mdndstirii
sf. Troita (Radu Vodd) 4 sfi ail:A a luare zeciuiala sdrii ce va veni partea mAndstirii
pe cinci funii de ocind de la Teiani, ce sdnt la gura ocnei, care funii...le-au
zdlogit monenii de acolo cu zapis la sfinta mdndstire u 8.

1 Documente privind istoria Romtniei, B. XVI, vol. III, p. 162.

2 Ibidem, XVII, vol. I, p. 104.
3 Ibidem, XIII-X V, p. 186. In secolul al XV-lea, mAnAstirea MArgineni a
purtat numele de mAnAstirea de la Cricov si apoi mAnAstirea DrAghicesti. Documente
din secolul al XVI-lea vorbesc de regiunea InvecinatA a Telegei si aratd prezenta sArd, insA
fArA sS pomeneascA de existenta vreunei ocne. Documentul din 27 mai 1510 vorbeste de
a Poiana Sdrii a si a sarea de la Mislea a, iar documentul din 1538 iulie 16, aminteste de asemenea
de a Poienile Sara a si a sarea de la Mislea a. Ibidem, B. XVI, vol. I, p. 5-9 si vol. II,
p. 249.
5 Topicul acesta a Ghitioara * se gAseste mai rar si sub forma de a Vitioara a sau a Jiti-
oara *; am pAstrat forma Ghitioara, care e cea mai frecventA In documente. AceastA ocnA
se gasea pe mosia satului Aninisul din jud, Saac. De aceea in documentele din sec. al XVII-lea
aceastA ocnA e numit si Aninisul, cu numele mosiei, ca mai apoi alte documente sA orate
precis a mosia Aninisul unde sint ocnele de la Ghitioara a Arh. st. Buc., condica m-rii Hurez,
ms. 449, f. 543.
5 Documente privind istoria Romtniet,B, XVI, vol. IV, p. 282 (doc. din 1577 iunie 15).
C. F. Belfour, The Travels of Macarius Patriarch of Antioch Written by . . . Paul of
Aleppo . . . Londra, 1829, I, p. 152 ; cf. traducerea Emiliei Cioran, Cdldtoriile patriarhului
Macarie de Antiohia, Buc., 1900, p. 119.
7 Satul Teisani e foarte aproape de Ghitioara spre apus de VAlenii de Munte, In acelasi
judet Saac.
Arh. st. Buc., ms. 256, f. 544.

www.dacoromanica.ro
160 AURORA IMES 6

In schimb constatam cd ocna de la Ghitioara isi incetase activitatea ceva

mai inainte, deoarece la 22 martie 1683, erban Cantacuzino dd m-rii Radu Vorld
mertic de sare 200 bolovani marl, alesi de la ocna Teisani * pentru cd a mu-
tindu-se ocna de acolo de la Ghitioara la Teisani, <au rdmas> mndstirea WA
venit de sare de nicderi * 1.
Mutarea, sau mai bine zis inchiderea ocnei de la Ghitioara, se pare cd are
motive politice la bazd. Pe la 1675-1676 cea mai mare parte din mosia Ghitioara,
cu partea ocnelor de acolo, intrd in stdpinirea lui Hrizea Popescu, mare vistier,
printele cronicarului Radu Popescu care fdcea parte din partida BdIenilor,
adversard familiei Cantacuzino 2 Cind ajunge la putere familia Cantacuzino
era domn erban incep represaliile impotriva taberei Blenilor. Averea
lui Hrizea Popescu este toatd vindutd si imprstiatd. erban Cantacuzino
nu putea lsa in miinile unui adversar al sdu venitul atit de insemnat al
ocnei Ghitioara. Probabil cd functionarea ocnei inceteaz o data cu moartea
lui Hrizea (pe la 1680) 3.
Documentul din 1693 aratd cele petrecute cu averea lui Hrizea. Boierii
divaniti dau carte de judecatd a la mina jupinesei Chirco... ce-au fost jupineasa
Procdi amdrasul... ca sa tie si sd stpineascd toatd mosia de la Ghitioara cu
ocnele de acolo ... cum au tinut si Hrizea vistierul, care mosie au fost a Hrizii
vistierul... fiind Hrizea vistier dator Procdi cdmdras taleri 960 si fiind datoriu
si la altii multd datorie... 41 Iar documentul din 1696 precizeazd: t ... *i
cautindu-0 datornicii datoriile la Radul clucerul (cronicarul) si la Gheorghita
postelnicul, feciorii Hrizei vistierul, si socotindu cum cd ce au rdmas de ale tdtine-
sdu: mosii, rumini, tigani si alt mult, putin nu vor putea pldti toate datoriile ;
ce s-au lepadat denaintea divanului de toate rnosiile si datoriile tdtine-sdu
Hrizii vistierul si le-au dat toate pre seama datornicilor ca sd facd curamA
(trecerea datoriilor In comun la toti mostenitorii) sd-si ia fieste-carele ce s-ar
veni, dupd datorie... * 5.
Probabil ea' erban Cantacuzino a procedat samavolnic si a inchis ocna
Ghitioara, nedind rdgaz lui Hrizea Popescu nici mdcar sa-si acopere cheltuielile
cu functionarea ocnei caci altf el nu se explicd datoria atit de mare pe care
o avea la cdmdrasul Proca probabil cdmras chiar la Ghitioara cit si
a mutarea * adicd inchiderea asa de neasteptatd a unei ocne care functiona.
Ocna de la Teisani era in stpinirea lui Matei Filipescul mare agd, cdci
el cumpdrase In timpul domniei lui *erban Cantacuzino cea mai mare parte a
mosiei de la mosnenii de acolo 6. Matei Filipescu, fiind inrudit cu familia Canta-
cuzino In aceast epocd e ridicat la rang de mare boier e protejatul
domnului ; ocna de la Ghitioara se mutd pe mosia lui de la Teisani si i se ingduie
sd deschidd o gurd noud de ocnd. erban Cantacuzino li confirmd acest drept 7,
lucru pe care 11 face si. Brincoveanu, Inca de la inceputul domniei lui in 1689:
-41 ... avind < boierul domniei mele Matei Filipescu > tocmeald cu acei mosneni,
ca oriunde s-ar ivi sare mai band fi mai man pre acea movie a satului Teisani,
sd fie volnic dumnealui a face ocnd de sare 8...
1 Arh. st. Buc., ms. 256, f. 550 r-v.
3 Idem, ms. 449, f. 543-545.
a C. Giurescu, Contributii la studiul cronicelor muntene, Buc., 1906, p. 44.
6 Arh. st. riuc., ms. 449, f. 544-45.
5 Idem, m-rea Hurez, XXV/7.
6 Acad. R.P.R., Peceti nr. 412 (doc. din 25 apr. 1683).
7 Ibidem.
9 Idem, Peceti nr. 413.

www.dacoromanica.ro
7 EXPLOATAREA &km TN TARA ROMTNEASCA PTNA IN SEC. XVIll 161

Ocna de la Teisani, insd, nu promitea s dea rezultatele asteptate.Domnul

era in cAutarea unui teren cu sare abundent si de bun calitate. lath de ce,
in aceeasi perioadd de timp, fratele lui Serban Cantacuzino, Mihai sptarul,
cumpArA un nou teren propice pentru deschiderea unei saline e vorba de
mosia satului Slnic pe care mosnenii de acolo o vind numitului spdtar in
dou rinduri, intii o jumdtate de sat si dupd citiva ani i cealalt jumA tate.
Documentul din 20 aprilie 1685 arat clar acest lucru. Mosnenii marturisesc cA
au vindut s jumtate de preste tot hotarul cu tot locul cu sarea, unde iaste a
se face ocnA a. SpAtarul ia msuri de prevedere, caci mosnenii aratA: a i o am
vindut dumnealui drept bani gata taleri 700, din care ne-au dat dumnealui
acum deodatd, taleri 380, iar taleri 320 au rdmas pin ce se vor inceape ocnele
a sd face si a lucra. Deci de va iei sare build si nu s-ar curind ca cea de la
Te4ani 1, sA aibA a ne plini dumnealui i ceilalti bani ce au mai famas, iar de va
esi sare rea i nu va umbla ocna bine si se va sfirsi curind, sa avem a intoarce
banii dumnealui inapoi cum i-am t i luat a 2.
In 1689 incepusera operatiile necesare deschiderii ocnei, cum spune
documentul din 3 martie: au lucrat ocnele pind le-au rdspuns si le-au dat pre
bolovani... a 3. La 30 iunie 1689 ocna SlAnic se afla in stare de functionare.
Iar cind au fost acum in zilele mdriei sale domnului nostru Io Constandin
voievod, cercind dumnealui <spatarul Mihai Cantacuzino> locul, s-au aflat
sare blind si den destul, unde domnia ocne au deschis. Deci dumnealui citi
bani au mai fost rmas, taleri 320, ni i-au dat... a spun mosnenii vinzAtori 4.
Se vede cd a fost nevoie totusi de un an sau doi ca spAtarul Mihai Canta-
cuzino sd se incredinleze cA ocna de la Slanic poate sA dea o productie satis-
fAcatoare, pentru cd abia in 1691 Brincoveanu Ii intArcste in mod solemn dreptul
de a-si lua dijma de la ocnA b.
Harta stolnicului Cantacuzino nu arat existenta ocnei SlAnic. Ea arat
existenta a cinci saline: Ocna Mare, Telega, Ocna MicA, Ghitioara i Teisani.
Dupd cercetArile fAcute pina in prczent, aceastA hartA se pare cA a fost ridicatd
pe la 1699 6. E curios iaptul c stolnicul Cantacuzino nu mentioneazd aceastA
noud i important:A exploatare, deschisd de insAsi fratele sAu Mihai sptarul, in
Ur1116 CU mai bine de 10 ani ! Oare acest lucru n-ar trebui s dea de gindit
celor care s-ar mai ocupa de datarea acestei harp?
Dar Constantin Biincoveanu nu se multumeste cu ocnele existente;
probabil indemnat de inssi situatia infloritoare a acestei ultime ocne si la
gindul unor noi surse de venit ce i s-ar deschide cumprd, in 1696, jurnatate
din mosia Aninisul 7 pe seama domniei i redeschide ocna Ghitioara, pArAsitA
1 Sublinierea noastr& A. I.
2 Acad. R.P.R., CCCLX1X/94.
3 Arh. st. Buc., ms. 449, 1. 544. Primele operatil de sApare a unei guni de ocn nu
permiteau tdierea sArit In bolovani, sarea fiind In straturile de la suprafatil deosebit de sfArt-
micioas5; abia dupA o oarecare adincire a ocnei se puteau tAia 44-515ii bolovani, adia bucati
mai marl, care depAseau 40 kg. C. Giureseu, Material pentru istoria 011eniei sub austriaci,
Bue., 1913, I, p. 435 si 460.
a Acad. R.P.R., CCCLXIX/97.
6 Idem, CCCLXIX/100.
6 Const. C. Giureseu, Harta stolnicului Constantin Cantacuzino, In t Revista istoricA
romInA * 1943 (XIII), fasc. I, p. 22-23.
7 Arh. st. Buc., ms. 449, f. 544-546. Cealalt jumAtate apartinea mAn5stirii Cernica
mAnAstirii Radu VodA, cf. doe. din 1696 iunie 1: aceastA jumAtate a ocnel Ghitioara
fiind mai denainte vreame * a mAnAstirilor Radu VodA si a Cernical vornieul. Arh. st.
Buc., m-rea Hurez, XXV/7.

11 c, 674 www.dacoromanica.ro
162 AURORA "LIES g

(mai bine zis a mutat 0) cu vreo 12 ani In urm de *erban Cantacuzino: 4 lard
cind au fost acum, cumpdrind domnia mea satul Aninisul si cu ocnele de acolo
de la Ghitioara, ... <am deschis> domnia mea aceale ocne de umbra' precum au
umblat si mai denainte vreame... 1.
Asadar la sfirsitul sec. al XVII-lea functional' In Tara Romineascd in total
sase saline: Ocnele Mari, Telega, Sldnic, Ghitioara, Teisani si Ocna Mica de
lingd Tirgoviste.
Tot in timpul domniei lui Brincoveanu se va mai adauga la cele sase saline
Inca* una, a saptea la numar. E vorba de ocna de la &dram, in acelasi judet Saac,
foarte aproape de ocna Ghitioara. In tot cursul sec. al XVII-lea mosia Saran"
e pomenit de numeroase on; se vorbeste de existenta srii, dar fait a se ardta
prezenta vreunei ocne 2. De altfel nici harta stolnicului Cantacuzino nu o
mentioneaza. Abia in 1696, in pomelnicul mndstirii Hurez se gdseste o notita
marginald in care se spune intre altele a jupan Cernica au dat si jumdtate de
mosie de la Sdraru unde sint ocnele O.
Sporirea aceasta a numdrului salinelor duce la un fenomen economic
interesant. Se scoteau cantitati mari de sare din cele sapte ocne in functiune
si fiind o supraproductie, Brincoveanu se vede silit sd procedeze la inchiderea
a (loud saline pentru a stvili scdderea pretului. Este elocvent documentuI
din 20 decembrie 1705: a lard cind au fost acum, am socotit domnia mea
inpreund cu toti cinstitii dregatori ai domniei mele, cum Iiind ocne multe f i sd
scotea sare multd, care neputindu-se vinde cu pre( bun, venitul sdrii ,si al domniei
viind la sciidere, pentru aceasta domnia mea am socotit de s-au inchis ocna de la
Sdraru f i de la Ghitioara... s 4. De fapt Brincoveanu nu se gindea decit la
interesul sdu personal cind se ingrijea de mentinerea pretului sdrii, cci o spune
singur: a pentru ca venitul domniei s nu vie la scddere *5.
Se pare cd msura luatd de Brincoveanu in 1705 n-a fost destul de efiicace
pentru mentinerea pretului, cdci domnul este silit la vreo citiva ani nurna, sa
mai inchidd Inca o salind i anume pe cea de la Teisani, rdminind astfel doar
patru ocne in functiune. Data precisa a inchiderii acestei ocne nu o cunoastem.
Ultima stire documentard care ni s-a pstrat si care o mentioneazd, dateazd
din 12 decembrie 1710, cind Brincoveanu intdreste stdpinirea lui Stanciu asupra
mosiei din Teisani si a dijmei din sarea de la ocnele de acolo e.

2 Ai h. st. Buc., m-rea Rimnicul Sarat, 1/16.

2 Documenle privind istoria Romtniei, B. XVII, vol. II, p. 133. Ibidem, III, p. 121 si Acad.
R.P.R., DCCCV f. 30 (doe. din 1696 iul. 17).
3 Acad. R.P.R., ins. rom. 1396, f. 9"; cf. I. Ionascu, Contributii la istoricul mdndstirti
Hurez, extras din Arhivele Olteniei, 1935, P. 10. Din documentele cunoscute pinA In prezent
nu stim dacA ocnele de la SAraru au functionat ca o unitate aparte, sau erau o anexA a celor
de la Ghitioara.
4 Arh. st. Buc., ms. 449, f. 692 (Hurez), si N. Iorga In Studii si documente, XIV,
p. 9-10.
4 CA Brincoveanu s-a &Ida numai la interesul sail personal, o aratA limpede si do-
cumentul dat de Stefan Cantacuzino pentru merticul de sare pe care-1 lua rn-rea Tismana
de la Ocnele Mari: e ... fost-au avut mai nainte vreme, la alti bAtrini si rAposati domni,
milA de au fost luind pe an mare numdr de bolovani ; iar dupA aceea den domn in domn au venit
tot scAzindu-sA mila sfintei mAnAstiri pinA ce au fost rfimas in domnia rAposatului Constandin
BrIncoveanu de lua pre an numai acesti 150 bolovani. Deci si dumnealui, rAposatul Constandin
<Brincoveanu voevod>, ne cum sA mai adauge la sfinta mAnAstire, ci Ina au mai scdzul, de
tua mdndslirea pre an numai 75 <bolovani> f i tot pre alit au lost mita ctt au limit domnia tut
stdptnirea acestei (Sri. . . * Arh. st. Buc., rns. 711, f. 206-207 (doe. din 1715 ian. 8).
Arh. st. Buc., rn-rea Cotroceni, XLVI/3.

www.dacoromanica.ro
9 EXPLOATAREA SARI! IN TARA ROMINEASCA. PINA IN SEC. XViII 163

Documentul din 5 ianuarie 1714, de la Stefan Cantacuzino, spune:... au

oprit Constantin voievod <Brincoveanu> aceale ocne de la Teiani de n-au mai
umblat i au fost aceast biserica <din Vleni> rnulta vreme lipsita <de sare> a 1.
Pe baza acestor documente putem deduce cd inchiderea acestei ocne s-a fcut
in intervalul dintre 1710 i 1714. Inclindm pentru anul 1711 sau cel mult 1712,
caci altfel Stefan Cantacuzino n-ar fi indreptatit s spund cA biserica din Valeni
a fost mulld vreme lipsita de sare.
In cursul secolului al XVIII-lea exploatarile de sare nu mai sporesc
dimpotriva, catre sfiritul veacului avem tiri ca i Ocna Mica de lingO
Tirgovite ii incetase activitatea. Documentul din 7 Aprilie 1774 spune:a...acele
ocne acum sint astupate i nu mai umbra... a 2
Faptul Ca nu se mai deschid noi saline se datorete mai ales exploatarii
de la Slnic, unde aa cum cereau conditiile puse le intemeietorul ei nu
numai c a fost sare a din destul a, dar i de buna calitate, a carei functionare
n-a incetat, ci continua i in zilele noastre, ffind una din ocnele cele mai impor-
tante ale tarii.
Sulzer arat in a doua jumatate a sec. al XVIII-lea, ca ocna de la Slanic
e cea mai importanta salind i foarte productivd a 3.
Calatorul italian Spallanzani specialist in materie arat de asemenea
tot pentru a doua jumdtate a sec. al XVIp-lea, vorbind de aceeai ocna : a se
sap mereu i e sare foarte multd, care e mai alba i mai buna decit cea a altor
saline. Cantitatea care se scoate in fiecare an ajunge la opt milioane ocale * 4.
PROPRIETATEA ASUPRA OCNELOR
Din vremuri foarte vechi chiar din epoca sclavagista dreptul de a
deschide ocne era un drept al regelui sau al domnului tarii.
Si in Tara Romineasca acest drept este numai al domnului. Documentele
din epoca lui Brincoveanu privind ocnele sint foarte explicite in aceasta privinta.
Cind spatarul Mihai Cantacuzino deschide ocna de la Slanic, domnul Orli nu
uit s adauge in actul de intrire asupra acestei noi exploatdri: e lad-au vole
de la domnia mea ca sd facd ocnd de sare, pus-au dumnealui nevointa i aa cu
indemanarea dumisale s-au deschis de au facut ocnd noao, care mai nainte vreme
acolo n-au fost alta. data ... a 5. Iar cind aceast ()ma se &este in stare de
functionare, monenii din Slnic arata in zapisele lor ca a s-au aflat sare bung
i din destul, unde domnia ocne au deschis a; dei operatiile de deschidere se facu-
sera cu cheltuiala spatarului Mihai Cantacuzino, ocnele erau socotite ale domniei 6.
De altfel i Matei Basarab o spune in actul din 1636, cind da mertic 300 de
bolovani de sare pe an rn-rii Vaideei: a de la ocna domniei mele Ghilioara ),
dei aceastd ocnd era parte pe moia urmailor lui Cernica vornicul i parte
pe rnoia rn-rii Grditea (azi Cernica) 7.
1 Arh. st. Buc., m-rea Cotroceni, LVI/4.
2 Ibidem, rn-rea Chnpulung, LXII/152.
a J. Sulzer, Geschichle des Transalpinischen Daciens, I, Wien, 1781-1782, cap. 49,
p. 149.
4 L. Spallanzani, V iaggio in Oriente, Torino, 1888, p. 322.
5 Acad. R.P.R., doc. CCCLXIX/100.
4 Ibidern, CCCLXIX/97.
7 Arh. st. Buc., rn-rea Slobozia lui Ianache X/1 (1636 sept. 1637 aug. 31) publ.
Nandr4 Gr., Documente rorntne41i tn limba druid din nz-rile rnuntelui Athos, 1372-1658, Buc.,
1937, p. 164-167.

11 www.dacoromanica.ro
164 AURORA IMES

Condica de porunci a lui Constantin Brincoveanu prevede pedepse grele

pentru cei care ar fi indrznit s calce acest drept al domnului: a Asijderea sd
mai fie volnici <cdmdrasii> a trimite si a cerca pre la ocnele cele pdrdsite si
<de> ar gasi pre cineva tdind sare si deschilind ocna kith i1irea i porunca dom-
nici mete, de la unii ca aceia sa aibd a le lua i lor vitele si pre ei Inca sd-i trimitd
aici la domnia mea ca sd-si ia plata 1. Documentul din 14 mai 1713 este
concludent, cdci spune limpede: 4 . . . toate ocnele Tdrii Rominefli <sint> sub
stpinirea domniei 2
Acest drept al domnului este pastrat si de Regulamentul Organic care
prevede in art. 125: a Nimeni nu va putea s deschidd o ocnd de sare pe mosia
sa, fiindcd acest drept este al stapinirii * 3.
Dar domnul avea numai monopolul asupra sdrii, nu si dreptul de proprietate
asupra solului. Terenurile cu sare puteau fi si proprietate particulard i puteau
fi vindute 4. Da altfel sint destul de rare cazuri cind domnul era si stdpinul
mosiei pe care erau deschise ocnele. Cele mai multe din saline erau deschise pe
proprietatile mdndstirilor, boierilor sau mosnenilor. Ocna Telega era pe mosia
rn-rii Margineni, movie care la inceput fusese proprietatea vornicului Drghici;
ocna mica de lingd Tirgoviste era pe proprietatea rn-ru Dalul. Numai Ocnele
Mari erau pe proprietatea domneascd, fiind deschise pe rnosia unui tirg
dornnesc. D2.spre aceastd chestiune vom vorbi mai pe larg in capitolele
urmatoare.
E interesant de urmdrit cum se succede stdpinirea asupra mosiei Anini
cu ocna Ghitioara lucru care nu se poate face in celelalte cazuri, din lipsd
de documente. Pind la inceputul veacului al XVII-lea, aceastd ocnd a apartinut
mosnenilor din satul Aninis.
La 29 mai 1608, Cernica mare vornic cumpdrd mosia Aninisul cu venitul
ocnei Ghitioara, impreund cu fostii ei stapini, care devin rurnini. Toate acestea
le cumpdrd Cernica mare vornic pentru suma de 38 000 aspri i doi boi 5.
Noul stdpin hotrdste ca jurndtate din venitul mosiei si al ocnei sa fie
in seama lui, iar cealaltd jurndtate s o stapineascd mndstirea de la Grddistea
(azi Cernica). Actul de confirmare dat de Ra du Mihnea spune: a ... SA* aibd
a inpdrti sfinta mdndstire tot in cloud cu dregdtorul dOmniei mele <Cernica
vornic> pind la moartea lui. far dup. moartea s fie de intdrire sfintei
manastiri in veci . Se mai adauga insd urmtoarea clauzd: t Dacd ddruieste
dumnezeu... <pe> dregkorul domniei mele si pe sotia cu niste copii,
insd fii, ei sd aibd a imparti in 'Jolla' cu sf. mdndstire ce este venitul acestor
sate si ocine... cit std sf. mandstire. Iar fiicele lui sau nepotii lui de fad si
de frate sd nu fie volnici s ia din aceste dedine 6.
Proprietatea asupra acestei mosii pe care era deschisd ocna Ghitioara
incepe sd se divizeze prin mostenire. Stdpinii ei nu mai sint in stare sd Led
fal cheltuielilor de functionare a ocriei, ei sint nevoiti sd-si vIndd partile.

Acad. R.P.R., ms. rom. 5389, f. 26 40.

2 Al. GAltsescu, Eforia spitalelor civile, Buc., 1899, p. 50.
3 Regulamentul Organic <al Tara Romlnesti>, Buc., 1832, p. 50.
4 Cf. C. Brosteanu, Salinele noastre, Buc., 1901, p. 97-98.
5 Dlcumente privind istoria Romtniei, 13. XVII, vol. I, p. 318.
6 Ibidem, Asa cum reiese dintr-o serie de documente din a doua jumatate a sec.
al XVII-lea, m:intstirea Radu Vodt avea si ea parte din zeciuiala strii de la Ghitioara ;
cf. doc. din 1 lunie 1696, Arh. st. Buc., m-rea Hurez, XXV/7.

www.dacoromanica.ro
11 EXPLOATAREA sAnli IN TARA PCMINEASCA PINA IN SEC. XVIII 165

Asa e cazul Marici din Izvorani cum arata documentul din 27 mai 1669
4 precum am vazut domniia mea (spune Antonie voevod> i zapisele care le-au
fost facut de tocmeala, scriind pentru mulle cheltuiale ce au lost chelluil jupineasa
Mariia la ocnds tie ia trii parti, iar jupineasa Preda... a patra parte ... n
Cu toate Ca jupinesei Maria i se dau trei parti (deci avea o parte mai mare din
productia sarii), ea e totusi nevoit sa vinda aceste parti lui Hrizea vistier
(tath]. cronicarului Radu Popescu) 2. Tot in aceasta epoch' cumpara Hiizea
si alte Orli din aceeasi mosie, pentru a-si rotunji stapInirea asupra ocnei
Ghitioara 5. Situatia creata lui Hrizea i soarta averii sale inclusiv
ocna de la Ghitioara o cunoastem din prima parte a expunerii (v. mai sus).
La sfirsitul sec. al XVII-lea, cind Brincoveanu cumpara jumdtate din
satul Aninisul cu partea de ocna, unii din urmasii lui Cernica marele vornic
de la 1608, mostenitori ai acestei mosii i ocne citi nu-si vindusera partile
lui Hrizea nu se mai numard printre boierii de vaza. # Deci cind au fost
acum < au cumparat> mariia sa toat mosia satului Aninis de la toil movienii de
acolo . . . * 4. De data aceasta cumparatorul nu mai e un mare boier (cum era
Cernica), ci insusi domnul.
Din documentele privind vinzarea ocnei Ghitioara se poate observa foarte
bine evolutia valorii mosiei c'u ocne de sare. In 1608 Cernica vel vornic cumparase
toata mosia Aninisul cu ocna Ghitioara si cu ruminii, pentru suma de 38 000
aspri i doi boi (ceea ce fac aproximativ 205 ughi). La 1608 se vinde a patra
parte din aceeasi mosie i ocria cu 333 ughi. La 1675 si 1676 se vinde a 8-a
parte si a 16-a parte cu 280 taleri ( = 185 ughi) prima si 80 ughi cea de-a
doua, iar Brincoveanu cumpard la 1696 jurnatate din toata aceasta movie
cu 1050 taleri ( = 698 ughi). La aceasta situatie comparativa se mai poate
adauga ca Mihai spatarul Cantacuzino cumpara la 1685 jumatate din mosia
Slanic frd rumIni pe care urma sa deschida ocnd cu suma de 760 taleri
(= 460 ughi). Asadar pretul intregii mosii Aninisul cu ocnele Ghitioara a variat
dupd cum urmeazd:
In 1608 a costat aproximativ 206 ughi,
In 1668 a costat aproximativ 1333 ughi,
in 1675 a costat aproximativ 1275 ughi,
in 1676 a costat aproximativ 1280 ughi,
In 1696 a costat aproximativ 1400 ughi.
Deci curba valorii mosiei creste simtitor In a doua jumatate a secolului
al XV II-lea (mai mult de sase ori), iar la sfirsitul secolului, in comparatie tot
cu 1608, e de sapte ori mai mare 5.
Din documentele sec. al XVII-lea rezult cii ocnele in majoritatea cazurilor
erau deschise si lucrate de proprietarul sau proprietarii terenului cu sare. Astfel
reiese clar ca ocna de la Slinic a fost deschisa cu cheltuiala spatarului Mihai
Cantacuzino # ...pus-au dumnealui nevointa i asa cu indaminarea dumisale
s-au deschis de au facut ocnd noao s 6.
1 Arh. st. Buc., m-rea Radu Voda, XV/12.
2 Ibidem.
3 Ibidem, XXV/3 (doc. 1676 mai 27) si ms. 449, 1. 543 (doc. din 1676 mai 30).
4 Ibidem, XXV/5 (sublinierea noastrii) A. I.).
5 Documente privind istoria Romtniei,B. XVII, vol. I, p. 318; Arh. st. Buc., ms. 449,
f. 543-545 (Hurez); Ibidem, m-rea Hurez, XXV/3; XXV/5; 6 si 7.
Acad. R.P.R., doc. CCCLXIX/100.

www.dacoromanica.ro
 166 AURORA IMES 12

Proprietarul suprafetei, adicd al rnosiei pe care se gdseste ocna isi Os-

treazd dreptul oricdrui stdpin de mosie, adicd de a-i lua dijma sau zeciuiala
din produse.
Documentul din 1691 iulie 5, dat de Brincoveanu spatarului Mihai Canta-
cuzino, aratd explicit acest lucru: a... <dupd cum> si alp boieri carii au ocne
de sare pre mosiile lor <iau> zeciuiala den sare, dupd obiceiul tarii, fcutu-i-am
domnia mea i dumisale acest hrisov al domniei mele ca sd aibd a- lua
dijma de la acea ocnd Slnicul, den toatd sarea domneascd veri citi bolovani
ar esi preste an, den toti bolovanii sd ia zeciuiala din 10 bolovani un
bolovan si den mari i den mici si den sare mdruntd, cum este obiceiul ;
insd sd aibd voe sd-si ia dijma din sare tot pre luni, den hind in lund,
plinindu-se luna sd-si ia si dijma din citi bolovani ar esi, mdcar cd alti
boieri de pre la alte ocne isi iau dijma de sare pre an, iar dumnealui sa si-o
ia tot pre luni *1.
Asadar rezultd clar cd domnul era stdpinul sdrii ce se scotea din ocnd
sarea era a domneascd r>, iar proprietarul suprafetei avea dreptul dupd obiceiul
tarii * la dijma respectivd. De data aceasta Brincoveanu face o exceppe, ca
spdtarul Cantacuzino sd-si ia dijma pe luni si nu pe an.
Meritd sd fie subliniat faptul cd intr-o epocd mai veche proprietarii mosiilor
cu ocne nu primeau decit 3 % din sarea extrasd. E cazul mdndstirii Dealul,
care in vremea lui Radu cel Mare lua 3 % din bolovanii care se scoteau de la
Ocnita (ocna micA de lingd Tirgoviste) 2. Abia in 1715 tefan Cantacuzino
revine asupra dreptului de dijmd al mAndstirii; el hotdrate ca mAndstirea
a ...sd aibd a luare dijmd din zece bolovani, un bolovan... pentru cd pind
acum lua sfinta mAndstire dijma de sare dintr-o sutd de bolovani, trei bolo-
vani... *. 3.
Dijma pe care o primeau stdpinii mosiilor cu ocne de sare nu era alatuitd
numai din bolovani mari, care erau cei mai pretuitivaloarea lor era mai mare
decit a bolovanilor de dimensiuni mai mici, a lospelor sau a sdrii mdruntepro-
prietarii mosiei primeau si din aceste categorii dijma respectivd. Alte documente
precizeazd 4 i din drobena de sare din zece card un car * 4. Aceastd dijind se
putea ridica uneori la peste 30 000 ocale pe an, aproximativ trei vagoane, asa
cum se poate deduce din cei 700-800 de bolovani pe care-i lua mAndstirea
Hurez si care reprezentau doar jumdtate din zeciuiala sdrii ocnelor de la Ghiti-
oara si de la Sdraru 5.
Adesea documentele definesc acest drept de dijmd din sare pe care-I are
stdpinul mosiei, in termenii urmAtori: 4 mAndstirea Margineni care era stapina
mosiei Telega sd-si ia dijma pdminiului de la acea ocnd... * 4. Un alt docu-
ment aratd: mAndstirea Coltea are drept sd pretinda a dijma ocnelor fiindcd
nu iaste mild, ci iaste hac ( --- platd) al pdmintului *7 .

4 Acad. R.P.R., doc. GGCLXIX/100.

a Documente privind istoria Romtniet, B. XVII, vol. II, p. 296-297 (doc. din 1614 iul. 10).
$ Arh. st. Buc., ms. 462, (m-rea Dealul), f. 48.
4 Arh. st. Buc., Mitrop. Bucuresti, LXIV/6 ; publ. de C. G. Mano, Documente . ..
privitoare la familia Mano, Buc., 1907, p. 25 26.
6 Arh. st. Buc., ms. 449, f. 692 v., publ. de N. Iorga, In Studii ;1 documente, XIV,
p. 9-10 (doc. din 1705 dec. 20).
6 Acad. R.P.R., DGGGIV f. 6 (doc. 1750 ian. 28).
I Ibidem, doc. GGGLXIX/136 (1789 dec. 8).
www.dacoromanica.ro
13 EXPLOATAREA SARI! IN TARA ROMINEASCX PINX IN SEC. XVIII 167

Aceastd dijmd nu dovedete nicidecum a stdpinii moici ar fi avut vreun

drept de proprietate asupra zdcAmintului de sarel-. Aceastd zeciuiald e o des-
pdgubire pe care o acordd domnia in schimbul deschiderii i functiondrii ocnei
pe moia respectivd. Docurnentul din 1 octombrie 1669, dat de Antonie din
Popeti, precizeazd a nite sare a lor de dijmd (a boierilor Hrizea vel vistier
i Cernica vornic), ce la iaste adetul (= adicd plata sau despagubirea) de pe
moia kr (=Aniniu1) * 2.
Dreptul domnului asupra sdrii aflate in pdmint este confirmat i de tiri
mai tirzii din sec. al XIX-lea. Ignatii Iacovenco, secretar la consulatul rus
din Bucureti, mentioneazd i el faptul acesta pe la 1820... a bate bogdfiile
subsolului nu shit proprietatea celui ce stdpinefte pdmIntul, ci ale gospodarului u 3.
StApinii moiei (ai suprafetei) pe care este deschisd o salind au dreptul
la dijma din produsul ocnelor, proportional cu suprafata stdpinitd, in caz cd
sint mai multi copArtai.
La 1682, erbari Cantacuzino intdrete mdndstirii sf, Troita (Radu vodd)
* sd aibd a luare zeciuiala sdrii ce va vent partea mdndstirii pre cinci f unit de
ocind de la Teifani, ce sint la gura ocnei, care le-au zdlogit monenii de acolo
cu zapis la sfinta rndndstire, scriind cit vor tinea banii sd ia cdlugdrii zeciuiala
sdrii ce le-ar face acestor 5 1 unii. Drept aceea, viind pdrintele Partenie egumenul
inaintea domniei mele la divan i zicind cum cd sd fac i altii stdpini de zic
cd au cumparat acum mai pre urmd ailaltd moie ce au mai avut monenii
de la Teiani i sd tindu ca sd stdpineascd preste tot i vor sd ia acei cumpd-
rdtori bald zeciuiala sdrii. tntr-aceea am dat domnia mea aceastd carte...
la mina pdrintelui egumenului, ca sA aibd voe ispravnicul lui al<i> lua zeciu-
iala sdrii pe cit va face de aceste 5 1 unit u 4.
Aa cum rezultd din documentul de mai sus, proprietarii care aveau
dreptul la zeciuiala sdrii ii puneau oamenii kr numiti ispravnici, care sd
supravegheze socoteala bolovanilor WO., sa insemneze sarea ce le revenea
lor ca dijmd i sd o ridice de la ocnd. Acelai lucru 11 aratd i documentul din
1696 iunie 1: a ... sd aibd a-i cduta i a- lua i ei venitul i den zeciuiala
sdrii <de la Ghitioara> iar pre jumdtate, puindu-se ispravnici despre amindoao
pdrtile i socotindu-se pre an ce ar veni zeciuiala sdrii... 5.
Nu sint rare cazurile cind aceastd zeciuiald de sare cuvenita stApinului
moiei era opritd de cdindra0 (dregnori numiti de domn pentru a supraveghia
\
1 C. Brosteanu, op. cit., p. 85 si 101, socoteste cd proprietarul suprafetei era si proprie-
tarul sdrii cuprinse In pdmint si cd prin dijma ce se dAdea, se consfintea si mai mult dreptul
sdu asupra salinelor. Brosteanu avea tot interesul sd prezinte astfel lucrurile in calitate de
avocat al Eforiei spitalelor civile, care erau In proces cu statul tocrnai In privinta ocnelor.
De aceea Brosteanu se pare cd uitd faptul cd proprietarului i se cuvenea ca dijmd a pdmintului
numai 10 % din sarea extrasd, iar restul de 90 % revenea domnului. Mai mult declt atit, In
oremuri mai vechi proprietarului nu-i revenea dectt 3% din aceastd sare, iar domnului 97 %
(v. mai sus, p. 163). Dacd cele sustinute de Brosteanu ar fi lntemeiate, ar fi trebuit ca stdpInul
mosiei sd ia partea cea mai mare si nu invers. In Intelesul pe care II are proprietatea tn
orinduirea feudald, clnd slut mai multe drepturi suprapuse asupra pAmintului, socotim a
domnul era stdp/nul salinelor si al sdrii, exercitlnd un dominium utile.
2 Arh. st. Buc., Mitrop. Tarli Rom., DXXXIII/4.
3 G. Bezviconi, Cdldlori rusi In Moldova fi Muntenia, Buc., 1944, p. 221 (sublinierea
noastrd A. I.).
4 Arh. st. Buc., ms. 256, f. 455.
6 Arh. st. Buc., m-rea Hurez, XXV/7. Si documente mai vechi prevdd aceasta:
51 Ti-all Mut tocmeald boierii... sd aibd al pune logoliit sd le scrie dijma lor (28 dec. 1659).
Mano, op. cit., p. 25-26.

www.dacoromanica.ro
168 AURORA MIES 14

bunul mers al ocnei). Astfel la 1660 Gheorghe Ghica amintete de pricina

dintre Cernica vornicul <din Scdiovi> vi iudele lui, cu Iorga Popa, cmdraul
de la ocna Ghitioara: 4 ... Iar cind au fost in zilele Mihnei vodd, iar Iorga
Popa cu sotiile lui, care au fost cdmdrav atuncea la ocne, fostu-i-au, oprit de
la ocne din venitul lor de sare ce au avut dinainte vrerne vi a inceput a le face
alte obiciaie 1
Din cele ardtate pind a cum rezultd clar c domnul era stdpinul sdrii vi
c .stdpinii moici aveau dreptul numai la zeciuiala din sare, in calitate de pro-
prietari feudali ai suprafetei.
Privind critic problerna proprietatii asupra ocnelor, credem cd s-ar putea
desprinde unele fapte care sd arate c nu intotdeauna cumpararea de care
marii feudali sau de domn a moiilor cu zdcdminte de sare era infptuitd dupd
lege. 0 cercetare mai atentd ar putea distinge cazuri cind acest lucru se fcea
in silnicie, tiut fiind cit de insenmate erau veniturile din zeciuiala
Astfel ar putea fi amintit cazul lui Cernica vornicul de la 1608.
Un alt fapt credem ins c poate reievi limpecle: in genere, stpinul unei
moii cu ocne de sare trebuia sd fie un protelat al domniei un mare feudal
(boier sau mndstire), cdci deschiderea i functionarea unei ocne pe o moie
se putea socoti ca o rdsplat din partea domnului fatd de stdpin prin dijma
pe care i-o acorda. Aceasta ar putea fi cauza pentru care, in cursul secolului al
XV II-lea, marii feudali reuvesc s inldture vechea stdpinire a obtiilor tdrdnevti
asupra rnoiilor cu sare care se mai pstra in jud. Saac, ca o rdinditd a
unor vremi trecute. Astfel, dupd cum am mai vdzut in cursul expunerii la
Ghitioara pune stdpinire pe moie marele vornic Cernica Stiibei (1608). la
Teivani, Matei Flipescu, marele agd (pe la 1682), iar la Slnic, Mihai Canta-
cuzino, marele spdtar (pe la 1685-1687).
Dreptul asupra zeciuielii din sarea ocnelor, pe care II aveau unii boieri
i citiva movneni la sfiritul sec. al XVII-lea se stinge api oape cu totul, chiar
din primele decade ale sec. al XVIII-lea; moiile pe care sint deschise ocnele
sint lsate (inchinate) de stapinii lor mdnstirilor vi spitalelor sau bolnitelor.
Brincoveanu dupd ce cumparase o jumtate din movia Aninivul i cu partea
respectivd din ocna Ghitioara, la scurt timp o inchind mdnstirii Hure22.
Iar spdtarul Mihai Cantacuzino ddruievte vi el (in 1713) rnovia Sldnicul cu
venitul ocnei, mndstirii Coltka i spitalului de acoloa. El prevede in actul
de danie ca noile guri de ocnd, ce eventual s-ar deschide, s se facd tot pe moia
mdndstirii Coltea. Iar cind se vor invechi i nu se va putea sd se mai scoata
sare pe acea gurd de ocnd, sd aibd a se lace guri de ocnd noud, tot acolo pe aceea
movie Slnicul i tot sd ia mandstirea dijmd... 4.
Aceastd situatie sufei unele schimbdri in a doua jumtate a secolului
al XVIII-lea i inceputul secolului aI XIX-lea, cind se deschid, in unele cazuri,
noi guri de ocnd pe propriettile particulare din jurul vechilor saline5.

1 Domnul restabreste vechea ordine ca sa-si ia acesti bolarl dijma I. Arh. st. Buc.,
Mitrop. Bucuresq, LXIV/6.
2 Arh. st. Buc., ms. 449, f. 546-547 (1696 iun. 1). Cealalt jumatate din mosia
Aninis, cu jumatate din dijma de sare, fusese Inchinata Inca de la Inceputul sec. al XVII-lea
la manastirea Cernica si la Radu Voda.
3 AL Galasescu, op. cit., p. 50-51.
4 Ibidem.
3 Th. Codrescu, Uricariul, I, p. 138; Acad. R.P.R., ms. slay 325.

www.dacoromanica.ro
 15 ExPLOATABEA SARTI IN TARA BOMINEASCA PINA. IN SEC. Xviii 169

TEHNICA EXTRAGERII SARI! sI ORGANIZAREA MUNCH IN SALINELE

D,N TARA ROMINEASCA

Pe lingd alte probleme deschise prin studierea exploatdrii ocnelor In

trecutul nostru, o problemd interesanth este i aceea a tehnicii extragerii sdrii.
Tehnica muncii reprezintd un anume grad de civilizatie i urmdrind tehnica
minierd, putem urmdri in general metodele de lucru din epoca feudald a istoriei
patriei noastre. Din nefericire informatiile pe care le avem in aceastd privintd
sint foarte putine ; din flirile privind sriuitul perioadei 1 eudale la noi (sec. XVIII
XIX), putem insd sd ne ddrn seama despre tehnica de lucru din epocile mai vechi,
cAci forniele primitive de lucru din sec. al XVIII-lea i al XIX-lea aratd cd
aceastd tehnicd a evoluat foarte putin.
Una din cele mai vechi mentiuni cu privire la tehnica extragerii sdrii in
Tara Romineascd i aceea foarte sumard ne-a rdrnas in descrierea CAM-
toriei patriarhului Macarie al Antiohiei (1653-1658) fcutd in limba arabd
de Paul de Alep, care spune cd: 4 ... in Moldova *i in Tara Romineascd sint
ocne din care se scot pietre mari de sare din munte i din gropi. Sarea e neagrd
, ca piatra cea tare de la Alcp, dar in urnia pisdrii devine alba ca zapada...
Lucrarea in ocne e foarte grea... Metoda de tdiere a sdrii se face cu mare niuncd.
Ei (lucrdtorii) sapd adinc pind ce dau de sare. (Traducerea englezA a textului
arab cld adincimea de 90 iarzi) 1. Noaptea se taie acest mineral, iar ziva se
scoate la suprafat. Fiecare piatrd e o bucatd mare, in greutate cam de 200
pind la 300 oca. Aceti bolovani sint scoi cu fringhii lungi de lucrdtori cu
ajutorul unor maini micate de cai 2.
In privinta tehnicii lucrdrii salinelor ni ce pdstreazd informatii mult mai
bogate intr-un raport privind Ocnele Mari (jud. Vilcea), redactat intre 1719
i 1722 de austriaci in vremea stdpinirii lor asupra Olteniei. Acest raport e
pretios nu numai pentru cd face o serie de observatii i propuneri pentru imbund-
tatirea sistemului de exploatare, dar aratd totdeodatd i situafia dinainte, adicd
din vremea voievozilor.
Ocnele ins4i spune raportul nu sint altceva decit o gaurd rotunda
sau pe jumdtate rotunda, nici de un stinjen [nici 2 mtr (?)] fAcutd in pamint
pind la sare E Acest put sapat in stratul de parnint care acopere sarea, se
imbracd f ... cu o impletiturd de nuiele de stejar, groase aproximativ de 2-3
degete, care sd sustind pamintul sd nu cadd in ocnd 0. Aceastd impletiturd
se numea fambrd 4.
Salinele acestea au rareori 5 mai mult de un put, pe lingd o altd deschidere
mai ingusta pentru evacuarea aerului stricat. Prin putul cel dintii ies i intrd...
tAietorii (ciocdnaii), tot prin acesta sint scoi bolovanii, sarea mdrunta i apa 6

1 90 iarzi (=circa 80 m) ar reprezenta cu aproximatie adincimea totalS a gropii sau

a ocnei de sare, deci nu putea fi vorba de o pAturb de pamint groasd de 80 m, care trebuia
strbbatutS pinS se ajungea la sare. 0 astfel de operatie ar fi fost imposibilS pentru mijloacele
tehnice din vremea aceea.
2 C. F. Belfour, op. cit., p. 152-345; cf. si traducerea cu oarecare greseli a Emiliei
Cioran, Cdldloriile patriarhului Macarie de Antiohia tn Tarile Romtne 1653-1658, Buc.,
1900, p. 119 si 169.
3 C. Giurescu, _Material pentru istoria 011eniet sub austriaci, I, Buc., 1913, p. 429.
4 M. Stamatiu, Istoricul metodelor de exploatare a zdcdmintelor de sare din Romtnia,
Buc., 1943, p. 11.
5 Sublinierea noastrb A. I.
6 C. Giurescu, op. cit., p. 430.

www.dacoromanica.ro
170 AURORA IMES 16

Masina de extras bolovanii de sare, numita crivac, e cum nu se poate mai

rudimentard. Ltd cum o descrie acelasi raport austriac: a crivacul (Gappel)
constd din doud proptele si o ramurd de copac intre care std un stilp de stejar,
de care e legatd funia ; un singur cal inharnat, condus de un bdiat < invirteste
crivacul >. Astfel este scoasa sarea din ocne 1 (E acelasi sistem ca la fintinile
cu roata). Circumferinta pe care o face calul este abia de 20-25 de pasi,
totul sub cerul liber, asa incit nici funia, nici stilpul nu sint pazite pe
ploaie 2.
Salinele sint expuse tuturor intemperiilor pentru el gurile lor sint neacope-
rite. Se pretinde c acoperirea lor ar impiedica o bund aerisire si ar stingheri
intrarea si iesirea taietorilor 3.
In Tara Romineasca constata raportul ocnele a ...au fost adincite
numai ca un sac p (nur wie ein Sack) 4. Therea sdrii se facea MIA socoteald fiindci
nu era nimeni care sd dirijeze munca aceasta si sd invete pe ciocanasi cum
trebuie largite ocnele. Taietorii lucrau dupd gustul lor, direct in jos, frd s
se gindeascd la ldrgirea salinelor prin taierea unor # lineae filiales * asa de nece-
sare (sd fie taiate> pentru o mai bund gospodarire. Din aceastd cauzd ocnele
au o adincime de 15-20 stinjeni ( = 40 m?) si abia o circumferinta sau latime
de 6-7 stinjeni* ( = 12 m?) 5.
4 Dacd lucrul devenea greu din cauza adincimii, tdietorii refuzau sa mai
lucreze, asa incit o astfel de cella era prdsit dupd trei sau cel mutt patru ani
si se sapau altele o B. Autorul raportului arata impresia care ti-o face terenul
salifer de la Ocnele Mari: a prin cercetarea si saparea acestor ocne in cursul
atitor ani, intregul teren al salinelor a fost asa de rdscolit incit pare cd e format
din coline aruncate unele peste altelesi unde cu greu mai poti gasi un loc pentru
a deschide o noud gurd de ocnd * 7. Acelasi raport propune tdierea unor a linieae
filiales * in peretii ocnelor. Operatia de Were a acestor a lineae filiales * se
practica de mult in Transilvania si raportul propune sa se aplice si la Ocnele
Mari, a pentru care sd se plateasca ciocdnasilor (ca in Ardeal) cite 3-4 florini
unguresti pentru fiecare stinjen *8. a Pentru ca nu s-a tinut seamd de acest
lucru spune raportul nu e de mirare ca ocnele sint parasite asa de curind
(2-3 ani) si cdutate altele *9.
Autorul raportului austriac propune sa se trimia doi taletori de sare
ardeleni care sd invete pe ciocanasi cum sd adinceasca si sd largeascd sali-
nele de la Ocnele Mari, lard vdtdmarea constructiei ".

1 C. Giurescu, op. cit., p. 431.

2 Ibidem. Iata In ce const crivacul dup. o descriere modern5: Crivacul sau manejul
era un dispozitiv de scos sarea din ocne,alcdtuit dintr-un tambur cilindric de lemn cu ax ver-
tical, avind un diametru de circa 4 m si o Indltime de 2 m, pe care se Infdsura un cablu (otgon)
de ctnepS, de extremitiltile cbruia erau agAtate burdufurile sau podurile cu sare. Actio-
narea acestui dispozitiv se f5cea cu 3-4 perechi de cai. Aceasta descriere este valabild mai
ales pentru sec. al X IX-lea. M. Stamatiu, Istoricul exploatdrilor de sare. . . din Sldnic. ..,
Buc., 1943, P. 21 si nota 1.
3 C. Giurescu, op. cit., p., 430-431.
4 I tdem, p. 460
5 Ibidem, p. 430 si 435.
6 Ibidem, p. 430.
7 Ibidem.
Ibidem, p. 461.
9 Ibidem, p. 436.
10 Ibidem, p. 435.

www.dacoromanica.ro
17 EXPLOATAREA SARI! IN TARA ROMINEASCA PINA. IN SEC. XVIII 171

Studiile inginereti privind exploatarea sdrii in tara noastrd aratd c

profilul gropilor de sare, in plan vertical, a cunoscut la noi trei aspecte, acela
de con, de clopot i de butelie
Oare pe baza raportului de mai sus se poate spune ea in Tara Romineascd,
la inceputul sec. al XV III-lea profilul ocnelor nu ajunsese Inca la nici una din
cele trei forme mentionate de specialisti? Rdmdseserd ele oare la o forma primi-
tivd? cel putin cele de -la Ocnele Mari cdci raportul austriac citat mai
inainte spune cA ocnele a au fost actincite numai ca un sac *1 2.
Tehnica exploatdrii e aceeas'i si pe la 1781, asa cum rezultd din descrierea
lui Sulzer. El aratd c "in Muntenia se lucra ca .,si in Moldova nu cu galerii, ci
cu puturi, adicd se incepea putul vertical, la zi, pe virful muntelui, apoi se
continua in directie perpendiculard sau cu inclinatie, dupd cum cerea pozitia
celorlalte puturi si regulele artei miniere ; materialul tdiat se extragea in piei
de bivol cu macaraua sau troliul (adicd crivacul) cu care se fdcea i intrarea per-
sonalului, int ebuintindu-se ca fortd, caii *. Pe ling bolovani de sare, el a vdzut
scotindu-se din ocnd si 4 citiva hoti si criminali, osinditi pe citiva ani, lucru care
a durat aproape o jumdtate de ord *. Asadar si in vremea lui Sulzer masina
de extractie (crivacul) era foarte costisitoare si de mic efect, deci se extragea
incet j cu multd osteneald 3.
Cam in acela0 timp, lui Raicevich, in descrierea cdldtoriei sale prin Moldova
si Tara Romineascd (1789), mai putin priceput in ale tehnicii ocnelor, i se pare
c * salinele se sapd parte adinc 4. Lucrdtorii fac cloud deschideri, una perpendicu-
lard 5 i alta oblicd. La oarecare adincime, in gura celei dintii se aseazd un
grdtar de fier pe care se ard cantitati mari de lemne cu scopul de a schimba
si purifica aerul din salind. Cealaltd deschidere serveste de iesire pentru lucrd-
tori. Acetia taie bucati mari de sare in greutate de un chintal, pe care le scot
afard prin deschiderea perpendiculard cu ajutorul <burdufelor> de piele de
bivol fixate de funii # e Muncitorii ca sd poatd lucra in aceste gropi (exca-
vations) ii croiesc drumuri largi, sustinute de stilpi, pe care au invdtat sa-i
taie datoritd experientei de-a lungul timpului 7. Continua apoi ardtind cit de
primejdioasd e munca in saline. * Se intimpld adesea sd se dea peste un izvor
de apd care stinjeneste lucrul in salind sau o face de-a dreptul de nefolosit,
iar inundatia este uneori atit de neasteptatd, incit ciocanasii n-au timp sd
fugd. Dar de obicei ea e precedata de un zgomot subteran care le atrage
atentia cu o zi sau doud mai devreme. Toatd groapa se umple cu apd, care
cu timpul se transformd in sare dupd cum pretind ciocAnasli. Acest lucru se
verified adesea atunci cind se gAsesc in sare oase, ciocane de fier i alte instru-
mente folosite de tdietori * 8.

1 M. Stamatiu, Istoricul metodelor de exploatare a zdcdmintelor de sate din Romtnia,

Buc., 1943, p. 9.
2 C. Giurescu, op. cit., p. 460.
3 F. J. Sulzer, Geschichte des Transalpinischen Daciens. . . , I, Wien, 1781-1782, cap.
48, p. 148.
Cf. raportul austriac care spune c ocnele n-au fost suficient adincite.
6 Se pare cd termenul perpendicular. In ce priveste tehnica din Tara Romineascii e
folosit gresit, pentru cd nu poate fi vorba de o deschidere perpendiculard, ci de una verticafd.
Poate cS autorul s-a referit la ocna din Moldova, unde acest termen ar avea o explicatie.
6 Voyage en Valachie et en Moldavie . . . [par Raicevich, 17891, traduit de l'italien
par M. G.R. Lejeune, Paris, 1822, p. 50-51.
7 Ibidem.
Ibidem.

www.dacoromanica.ro
172 AURORA ILIEF3 18

Cu neinsemnate modificAri, tehnica extragerii e aceeasi chiar i la mijlocul

sec. al XIX-Iea, aa cum ne-o descrie in Moldova pe la 1849, comisul Scarlat
Mihalic Modocin, in calitate de muntanistic ( = geolog)
Acesta spune: cind are a se deschide o noud groapa, se face urm5toarea
operatic: fiindcd pe stratul de sare se afl o paturd de pmint ca de 80 pind la
100 palme, de aceea se sapd o groapd vertical5 ca o fintind largd de opt palme
in cvadratu i se captuete cu lemne de bradu groase de 3-4 palme, ca sd nu
se ndruiascd Ina ; aceastd cdptueal, numitd tambra, se destinde (sic) pia
si printre (sic) ptura de sare 16-24 palme 2.
Dupd aceea incepe a se sdpa i adincindu-se groapa, se tot largete din
toate p5rti1e imprejur, incit la adincimea de 250 palme capat5 o largime de 140
pind la 170 palme i groapa seamdnd atunce cu forma unei capatini de zahar 3
(deci forma con(ca).
a Cea mai mare adincime, din care dupd metodul de astazi se poate s5pa
si scoate sare, este de 320-360 palme. Ajungind la asemenea adincime, groapele
se prdsesc i se deschid altele, iar cele mai multe se pArdsesc de la 240 palme
adincime ... n 4. Dad cam aceeasi situatie este ardtat i de raportul austriac 1

o Precum saparea groapelot, de asemenea i scoaterea sdrii urmeaz dupre

metodul vechiu, lipsitu de agiutoriul i ind5m5narea cunotintelor mehanice,
that prin nite aparate numite crivace, nici ar fi cu putinta a scoate sare dintr-o
adincime mai mare. Aceste maini sint fa-cute de lemnari obinuiti ; grindeii
la care se inham trei cai sint aici de 16 palme lungi ; pre ling5 aceasta, departarea
puterii unde se inham5 caii este prea mica pind la punctul greutdtii, adica pina
la sulul pe care se invirtete odgonul prin urmare i efectul este atit mai
neinsemnat, mai ales c5 i frecarea este de tot mare. Pe lingd aceasta odgonul
ce trece preste suluri <aspre>6 de brad se freaca in lungime ca de 100 de palme
i de Varetele necdptuit i aspru al groapei, adicd a tambrei, incit se rod i
pieile de bivol in care ca intr-un paner este sarea incdrcata i uneori rupindu-se,
cad inapoi in groapa cu toat povara lor. Din scurtarea acestor grindei, caii
invirtindu-se intr-un cerc ingust de 32 palme, ametesc i peste putin se fac nefo-
lositori. Sulul in jurul cruia se inf5urd odgonul are un diametru numai de sase
palme, deci incungiurind o data caii cercul, incAratura de sare se ridic5 numai
18 palme, cind dupA regula, sulul ar fi de 20 de palme grosu, atunci cu o singurA
incungiurare a cailor, inc5ratura s-ar sui 60 palme. 0 incAre5turd nu poate
scoate mai mult decit trei droburi de sare, adicd pinA la 240 oca6. Acestea sint
cuvintele pentru care neputindu-se scoate sare din adincime mai mare, se parA-
sesc groapele indatd ce ajung la 360 palme adincime * 7.

1 Comisul Sc. Mihalic Hodocin, Sarmilele sau ocnele Moldovei, In Calendar pentru romtni,
Iasi, 1849, P. 15-20.
2 Ibidem, p. 17. In privinta tambrei, M. Stamatiu, op. cit., p. 11-14, ne informeazh
ch rolul ei era de a impiedica i chderea phmintului i phtrunderea infiltratillor de ape. Baza
tambrei era fixath printr-o lucrare specialh, numith usnd. Ea consta in lArgirea putului la par.tea
inferioarh cu formarea unui prag, pe care se sprijinea Intreaga aceasth cAptukcalh de lemn.
Suprafata Orli in dreptul usnei era cAptusith cu piei de bivol thbacite, pentru a evita topirea
shrii prin infiltrarea de ape.
8 Hodocin, ibidem.
4 Ibidem.
6 In text nenetede $.
6 In Moldova la acea epoch drobul de sare era de 80 oca.
7 Sc. Mihallc Hodocin, op. cit., p. 17-20. La Inceputul sec. al XIX-lea i probabil
sl chtre sfbrsitul sec. al XVIII-Iea se lucra cu cloud sau trei crivace pentru aceeasi groaph de

www.dacoromanica.ro
19 EXPLOATAREA &tail IN TARA ROMINEASCA. PINX IN SEC. XVIII 173

FAcind o comparatie in privinta tehnicii exploatdrii ocnelor de-a lungul

a mai bine de cloud veacuri asa cum rezult din descrierile arnate mai sus
se constatd cu oarecare mirare Ca aceast tehnicd n-a evoluat aproape de loc I
Se foloseau aceleasi mijloace rudimentare la mijlocul sec. al XIX-lea (1849)
ca i la inceputul sec. al XVIII-lea nu se observd aproape nici un progres I
E drept c in Tara Rornineascd, pe la 1845, Gheorghe Bibescu aduce pe
inginerul Karl Voith spre a moderniza ocnele de acolo. Voith apnea numai la
salinele de la Ocnele Mari metoda de extragere a sdrii prin camere, renuntindu-se
la metoda veche de extragere prin puturi 1 La celelalte ocne insA, se continua
exploatarea tot dupd vechiul sistem, pind dupd 1860 2.
Dup. ce se termina sdparea i captusirea puturilor cu tambre, incepea exploa-
tarea propriu-zis a sArii, prin tierea din u talpa a exploatdrii a unor brazde
avind 2-5 m lungime, 0,60-1,50 m lAtime si 0,30-0,50 m inatime. In apropie-
rea peretilor operatia aceasta se fdcea cu foarte mare atentie pentru ca golul
ocnei s capete profilul stabilit in prealabil 3. La inceput tdierea sdrii s-a fcut
cu topoarele, mai tirziu s-au folosit ciocanele i penele de ote14.

La munca de tdiere a bolovanilor de sare erau folositi ciocdnafii sau tdie-

torii de sare.
0 descriere de la mijlocul sec. al XIX-lea ne aratd cd de multe ori ciocAnasii
obisnuiau a se intovardsi cite 8 10 pe un strat de sare. Ei sapa in linie dreaptA
cu ciocanele un sant la o spatie de o palmd i giumAtate de la marginea stratu-
rilor si la o adincime de o palmd i ceva. Dupd ce cu totii au isprAvit aceasta, se
scobor de pe straturi i trei dintre dinii ieu niste pene de fier, lungi, late, ascutite
la un capat, dar la celAlalt muchite, potrivindu-le in vina srei, ceilalti bat
intr-insele cu maiurile pind ce intreaga brazdd se despicd. Apoi fiestecare Ii
imparteste partea sa de drobi de cite 75-80 oca unul, pe care Insemnindu-i,
ii rostogoleste de vale *5.
Atit din informatiile raportului austriac ardtat mai sus, cit si din cele ale
lui Hodocin, rezultd CA se scoteau intr-o zi de la 120 pina la 250 de buluvani,
si ziva lucrAtoare era dupd acelasi Hodocin de 14-16 ceasuri 6.
Aceste blocuri aveau formA de lespezi i cintdreau intre 30-80 oca, iar
uneori ajungeau pind la 200-250 si chiar 300 oca 7.
Dupd stirile din sec. al XVIII-lea si al XIX-lea, se pare cd un ciocAnas din
cei mai buni tdia pe zi cam 3 bolovani8.
Inca din vremuri vechi s-a aplicat diviziunea muncii in exploatarea ocnelor.
Rolul ciocAnasilor inceta dupA tdierea bolovanilor i dupd ce fiecare Ii insemna
munca prin crestturi deosebite.
sare, iar la crivace erau Inhamate doua-trei perechi de cai. Acad. R.P.R., ms. slay., 3257,
19u; M. Stamatiu, op. cit., p. 11.
1 Floru Dianu, Salinele romlne, Buc., 1886, p. 10.
2 M. Starnatiu, op. cit., p. 22-23.
a Ibidem, p. 14.
4 Ciocanele erau de doua feluri: taietoare j batatoare. Topoarele cu care se taia sarea
au fost Inlocuite cu ciocane de otel pentru prima data In Tara Romlneasca In 1837, de Cafegi-
basa, arendasul Ocnelor-Mari. M. Stamatin. op. cit., p. 15-17.
5 Alecu Obregia, Ocnele Moldova, in Nairn stalistice asupra Moldovei de N. Sutu, Iassi,
1852, p. 168.
8 C. Giurescu, op. cit., p. 430 si Sc. Hodocin, ibidem.
1 C. Giurescu, op. cit., p. 430.
8 V. A. Urechia, Istoria Romlnilor, V, p. 180 si Acad. R.P.R., ms. slav., 325, 1. 430.

www.dacoromanica.ro
 174 AURORA MIES 20

Operatia de scoatere si asezare a srii in grAmezi era continuatA de alti

lucrAtori numiti mdg1ai. Chiar si in fundul salinei, incArcarea sArii in burdufele
sau podurile trase afarA de crivace, era fAcutd de oameni care executau nurnai
aceast operatie, in timpul nap fii.
Iat ce ne spune un raport austriac: a sarea tdiat de ciocAnasi ziva este
scoasd in timpul noptii, fiecare bolovan este scos pe rind in burduful (uneori
de piele de bivol) legat cu funii si cu ajutorul unui singur cal *I.
Bolovanii scosi in timpul noptii rAmineau la gura ocnei pinA in ziud,
cind erau numdrati de scriitorii de sare dimineata, transportati de mAglasi .
cu boi inhamati la un fel de sanie (Schleifen) pentru a-i putea tin. Bolovanii
erau claditi in grAmezi de 8-10 bucati, asezati unul peste altul, rAu acoperiti
cu sare mrunt sau cu pae, famineau astfel pe loc pind erau vinduti sau dusi
la depozitul de la Dundre. oproane pentru a 'Astra sarea acoperit, nu se folo-
seau 2,
Tot noaptea se fAcea curatirea salinei de sarea mdruntA ce rezulta din tAie-
re, tot atunci se scotea si apa provenitA din infiltratii
austriac a.
- aratd acelasi raport
Rolul ciocAnasilor a fost totdeauna limitat la acela de tdiere a sdrii, iar
rolul mAglasilor a constat mai ales in a scoate si a aseza bolovanii de sare.
Aceste douA categorii mai importante de lucrAtori aveau fiecare supraveghe-
torii lor. Supraveghetorii ciocAnasilor se numeau vdtaft, iar ai mAglasilor pircd-
labi 4.
Se impunea o specializare si o diviziune a muncii pentru usurarea operatiilor
de extragere a sArii, asa ca pe lingd ciocAnasi i mAglasi, intilnim si alte categorii
de muncitori in saline, asa cum ne arat nu numai raportul austriac amintit mai
inainte, dar si alte izvoare din sec. al XVIII-lea si al XIX-lea. Astfel sint:
gurarii = cei ce supravegheau functionarea crivacelor,
bAtAturasii = cei ce stringeau sarea mAruntA din fundul ocnei etc.*.
La acestia se mai adaugau o serie de lucrAtori a cdror muncd se lega de ex-
ploatarea srii, fAr ins a fi executat direct in ocnd. Acestia erau: dulgherii,
fierarii i lumindrarii.
Dulgherii sau lemnarii executau toate lucrarile de lemnarie ca pirghii de
lemn pentru lucrul ciocAnasilor, construiau si reparau crivacul, iar fierarii,
-
la toate ocnele din cele mai vechi timpuri pin la inceputul sec. al XIX-lea
erau numai tiganii boieresti sau mAndstiresti. Ei executau instrumentele de
-
lucru ale ciocAnasilor, ca topoare, ciocane, rangi etc. 6.
Este interesant de constatat intr-o catagrafie de la inceputul sec. al XIX-lea
cA tiganii fierari de la ocna SlAnic sint robii mAndstirii Cozia 7.

1 C. Giurescu, op. cit., p. 430, cf. i Belfour, The Travels of Macarius . . . , p. 345, In care
se spune cS sarca se tdia noaptea, iar scoaterea ei se facea ziva: *tin y dig this mineral during
the night, and they carry it above ground in the day-time * . Din aceasta contrazicere
reiese limpede cS operatia de tiliere a bolovanilor i aceea de scoatere nu se putea face
concomitent. tnclinSm spre cele spuse de raportul austriac, care d informatii precise.
2 C. Giurescu, op. cit., p. 422, 430 si 454-5.
3 Ibidem, p. 446. La Ocnele Mari aceastd operatie era fdcutd de doi tigani.
4 Acad. R.P.R., ms. rom., 5386, f. 26, ms. slay 325, f. 43v i 45v.
5 C. Giurescu, op. cit., p. 453 ; Acad. R.P.R., ms. slay, 325, f. 45v; Arh. st. Buc., ad-tive
vechi, dos. 248/1830, f. 40.
6 C. Giurescu, op. cit., p. 453 ; Acad. R.P.R., ms. slay, 326, f. 45V-46 ; Arh. st_
Buc. ad-tive vechi, dos. 248/1830, f. 15-30.
7 Arh. st. Buc., ad-tive vechi, dos. 248/1830, f. 24.

www.dacoromanica.ro
21 EXPLOATAREA SARII IN TARA ROMINEASCX PINA IN SEC. XVIII 175

Lumindrarii fabricau lumindri de seu necesare lucrului in ocne 1.

La acestia se mai adauga ramura administrativd a personalului, care avea
datoria s tind socoteli i evidente ale cheltuielilor si a sdrii extrase etc. Printre
acestia se numdrau:
scriitorii de sare sau = cei care notau in catastip * cantitatea de sare
grdmdticii, ajutoa- extrasd;
rele lor
cantaragii = cei care cintdreau sarea sau mice alt material
necesar ocnelor ;
curierii numiti atunci 4 cdrturari, duceau corespondenta 2.
vamesii = cei care Incasau diferite taxe sau vdmi i controlau
carele care ieseau incdrcate cu sare din at bdtdtura
ocnelor * dacd au bilete de liberd trecere, adicd
rdvase din partea cAmdrasilor pentru plata taxelor ;
chelarii = magazioneri, cum am spune astdzi, care pstrau
materialele necesare extragerii sdrii ;
samesii = un fel de casieri care incasau banii pentru plata
Slugile de pe linga casa cmdrii ar putea fi trecute tot la aceastd grupd;
printre acestea se numdrau:
rindasii cu diferite insdrcindri,
vtasii etc.3
0 altd categorie o formau cei care asigurau paza la ocne:
strAjerii sau dorobantii pentru o epoca mai veche,
paznicii osinditilor etc. 4.
Pe lingd cei ardtati mai sus, amdrasii mai aveau o serie de a slugi * care
4 umblau in toatd tara ca s cerceteze pentru sarea de furat*. Cei care nu aveau
ravasele amdraselor din estimpu, de la aceia erau volnici s le ia boii ,cu carul
cu totul i sarea ca s fie pe seama domneascd *, iar pe oameni Ii puneau in
butuci aid trimeteau la scaunul domnesc 4.
Atit personalul afectat direct la munca din ocne, cit i personalul adminis-
trativ, se gasea sub conducerea unui cdmdras reprezentant al domnului,
numit pe timp de un an de obicei dintre boierii cei mari. El avea adesea cite
un ajutor, pe care 1-am numi astdzi cdmdras secundar 6 Cdmdrasul supraveghea
bunul mers al exploatdrii si mai ales veniturile ce reveneau domniei 7.
Anatefterul rdmas din vremea lui Constantin Brincoveanu ne ldmureste in
aceastd privintd. Domnul imputerniceste pe cdmdrasul de la ocna Telega c...sd fie
volnic cu aceastd carte a domniei mete a fi cdmdra si purldlor de grijd pentru
ce vor fi treburile i lucrurile acolo la acea oca, s aib toti ocnarii a asculta
de tlinsul de ce ar da poruncd i invataturd *.
* Asijderea poruncesc domnia mea i voao tuturor ciocdnasilor i mdglasilor,
i dArdbantilor de la acea ocnd, voi incd loft sd 'weft a asculta de sluga domniei
1 C. Giurescu, op. cit., p. 465; Arh. st. Buc., ad-tive vechi, dos. 248/1830, 1. 23v 38.
2 La Ocnele Mari la inceputul sec. al XVIII-lea unul din orkeni era obligat cu ducerea
eorespondentei, plAtindu-i-se Insd cheltuielile de drum. Cf. C. Giurescu, op. cit., p. 446.
C. Giurescu, op. cit., p. 442 si 462-465; Acad. R.P.R., ms. slay, 325, f. 41v-43v
fi 46" 49v.
C. Giurescu, op. cit., p. 464 ; Ac:td. R.P.R., ms. rom., 1. 26.
Acad. R.P.R., ms. rorn., 5389, f. 27.
2/ Acad. R.P.R., ms. slay, 325, 1. 41.
Ibidem.

www.dacoromanica.ro
 176 AUROB A IMES 22

mele, care vd 1-am pus domnia mea cdmdraf intr-acest an, c cine nu va asculta
de dinsul de ce le-ar da poruncd, pre unii ca aceia i-am dat domnia mea poruncd
s facd fiestecdruia certare dupd vina lui *1.
Cdmdrasii aveau si dreptul de judecatd asupra lucrdtorilor de la ocne asa
cum rezultd dintr-un document din a doua jumtate a secolului al XVIII-lea:
4 . . . toate pricinile ce vor avea ciocdnaii intre dinsii, dumnealui cdmdras sd
aibd a le cduta si a-i judeca, i dupd dreptate hotrindu-le in scris, sd Med i
lnplinirea dreptatii. . * 2.
Cdnidrasii erau numiti de domn la toate ocnele, indiferent dacd ele se gdseau
pe moiile marilor feudali, ale mdnstirilor sau ale monenilm3.
Venitul ocnelor putea fi urmdrit i incasat direct de domni prin cmdrasi,
adicd ocnele erau date * sau cdutate in credinta *, sau venitul ocnelor putea
fi vindut, adicd dat in arendd4.
Nu sint rare cazurile cind cdmdrasii incdlcau limitele atributiilor lor i opreau
zeciuiala ce se cuvenea stdpinilor mosiei pe care era deschisd ocna, asa cum am
vdzut la capitolul precedent.
Nici in ce priveste diviziunea muncii in ocne, nu se observ o deosebire esen-
tiald de-a lungul secolelor. Cele cloud mari categorii, ciocAnaii i mdglasii, formind
elementul de bald in exploatarea sdrii rdmin in aceeasi stare pind aproape de
a doua jumtate a sec. al XIX-lea, cind intervin schimbari radicale in tehnich5.
Se observd insd o evolutie in decursul veacurilor in ce priveste numdrul
lucrAtorilor. Fatd de 38 de ciocdnai si vreo 50 de mdglasi care erau la inceputul
sec. al XVIII-lea la Ocnele Mari, gasim la 1774 tot acolo, 69 de ciocAnai, iar
pe la 1830, la aceeasi ocnd 149 de cioctinasi, iar mdglasi 205, deci de patru
ori mai multi, in comparatie cu inceputul sec. al XVIII-lea 8.
Celelalte slujbe cresc la numr cam In aceeasi proportie. In 1830 gdsim in
plus citiva mesteri specializati in lucrdrile pregatitoare si ajutdtoare rnuncii
propriu-zise din ocne.
Astfel intilnim in 1830:
cdrbunarii = care pregdtesc arbunii de lemn pentru fierari ;
dogarii = care pregatesc puntile (?)7 si gdletile (vedrele) de lemn cu care
se scoate apa din ocne si sarea mdruntd;
curelarii = care fac curcle ;
funarii = care impletesc din cinepd sau din coajd de tei fringhiile
(funiile) si odgoanele necesare pentru scoaterea bolovanilor 8.

1 Acad. R.P.R., ms. rom., 5389, f. 26 (sublinierile noastre A. I.).

2 Arh. st. Buc., ms. 2, f. 15r-y (doc din 1775 febr. 19).
3 I bidem i C. G. Mano, Documente . . . priviloare la familia Mano, Buc., 1907, p. 25-26.
4 Acad. R.P.R., doc. GCGLXIX/100 si 115.
5 M. Stamatiu, op. cit., p. 23 si urm.
C. Giurescu. op. cit., p. 452 si 459; Arh. st. Buc., ms. 209, f. 427 II ad-tive vechl,
dos. 218/1830.
E curios faptul cA o statisticA oficialA * din 1811 da urmAtoarea situatie foarte sumarA:
liude 64 ocna SlAnic = cioanasi, mAglasi i mesteri ;
liude 18 la ocna Telega -.-= cioanasi, mAglasi si melted ;

liude 3 la Ocna Mare mAglasi, c5ci ciocAnasii el shit tlgani al mAnAstirii Coziels.
Ne Indoim ca aceastA statisticA desi se zicea oficialA . a redat realitatea ; poate arendasul
ocnclor va fl avut motivele sale sa n-o redea. V. A. Urechii, op. cit., vol. IX, p. 507.
7 irn text aogm4 6,
Acad. R.P.R., ms. 325, f. 4771 .

www.dacoromanica.ro
23 EXPLOATAREA sAnii fx TARA ROMPNEASCA PiNA IN SEC. XVIII 177

Acetia din urmd tim precis cd nu existau pe lingd ocne intr-o epoch' mai
veche. Dou documente din primele decade ale sec. al XVII-lea aratd cd funiile
pentru Ocnele Mari se aduceau din Transilvania.
Atit Leon vodd in 1631, cit i. Matei Basarab in 1632, dau cite o carte prin
care iartd pe pldieii din satele Jib lea, Spinul i Biddetieni din jud. Arge,
fugiti in Tara Ungureascd, de unele obligatii, in schimb ei a sd aibd al
pdzi podul de la Jiblea, pe uncle tree Mate slugile domniei mele fi funiile de
la Ocna cea Mare 1.
Aceeai situatie este i la inceputul sec. al XVIII-lea, cind o tire austriacd
aratd a aceste funii pentru Ocnele Mari erau aduse din Ardeal i trimise din sat
In sat pind la destinatie'.
Dupd felul de salarizare, intregul personal al ocnclor s-ar putea impArti
in trei categi.rii :
a) 0 categorie ar fi aceea a personalului adrninistratio (cum am zice azi),
din care numai o parte aueau salariu fix, toti insd se bucurau de o serie de
mertice de sare, alimente (socotite in bani?), iar unii din ei primeau i imbrd-
edminte, aa cum ne ldmuresc stirile de la inceputul secolului al XVIII-leas.
b) A. doua categoric o formau cioca.naii sau tdietorii, care din vremuri
destul de vechi prinleau rdsplata muncii lor in bani, pe ling& mertice de sare 4.
In Transilvania sint mdrturii din sec. al XIII-lea care aratd cd acolo unii
ciocdnai primeau plata In bani Inca de pe atunci 5.
Stirile documentare In privinta ph:4H ciocAnailor in Tara Romineascd
dateazd de la inceputul sec. al XVII-lea. Acest lucru insd nu ne impiedicd sd
bAnuim cd situatia era mai veche.
In nici un caz aceastd plata in bani a ciocdnailor nu s-a folosit in Tara
Romineascd mai devreme decit in jumdtatea a doua a sec. al XV-lea, tinind
seama cd economia noastr monetard ia avint abia in aceastd vreme. Intr-o
epocd mai veche plata se lacea in naturd (probabil sare, alimente i imbrdcdminte).
Reminiscente in acest sens se pdstreazd pind tirziu, cind pe lingd plata in bani
se mai (Mean si mertice. Doud documente purtind data de 1613 si 1617 aratd
cd ciocdnasilor de la Ghitioara li se plateau 2 aspri de bolovan a. .. si a pia-tit
Cernica vornicul bolovanul de la tdietori cite 2 aspri. . ..)
In 1659 si 1660 plata ciocanasilor de la Ghitioara e ardtatd astfel: i . . . sd-si
ia acesti boieri dijma de pre mosia lor, din 10 bolovani 1 bolovan, .. . numai
sA aibd al dare plata tdictura bolovanilor, cite 4 bani. .. *7.
In raportul austriac din a doua decadd a sec. al XVIII-lea se aratd
ca plata unui ciocdnas se fdcea cu 6 dinari valahi adicd 6 bani (= aspri?) pentru
bolovanii de sare de 200 oca, bucdtile mai mid platindu-se cu 1 pind la 2 dinari
valahi. Afard de aceasta mai primea o data pe an o bucatd de aba, 1/2 oca fier
si 5 bolovani de sare a cite 170 ocale. La sdrbdtorile mari de peste an, li se dddea
cite o vitd, pe care ciocAnasii o impdrteau intre ei 4.

1 Arh. st. Buc., m-rea Cozia XVIII/3 i 209 f. 142-143 ; cf. A. Sacerdoteanu, Din
arhioa mdndstirii Cozia... , In Hrisovul *, VI (1946), p. 71-72.
4.

2 C. Giurescu, op. cit., p. 445.

s Ibidem, p. 462 465.
4 A se vedea p. 131 .5i urm..
6 Doc. privind istoria Romtniel, C. X111, vol. II, p. 355 (dec. din 1291 ian. 6.
Ibidern, B. XVII, vol. II, p. 132-133, i vol. 111, p. 120.
7 Mano, op. cit., p. 25-26.
C. Giurescu, op. cit., p. 432 i 460 i urm.

12c. 674 www.dacoromanica.ro

178 A1.111011A ILIES 24

Cind se deschidea o noud gurd de ocri operatia de tdiere a &Aril era mult mai
anevoioasd, straturile minerale erau sfrimicioase i nu se puteau scoate bolovanii
intregi. Totuci dupd cum aratd acelaci raport austriac se tinea seamA de
acest lucru i li se plAtea ciocAnacilor i bucatile mai mici de 40 ocale cu cite 1
dinar valahl.
Ciocanacii cei mai buni puteau ajunge sd taie intr-un an maximum 1000
de bolovani. Stapinirea austriacd propune o rdsplat in plus de 2-3 florini
pentru cel ce ajunge la o atare cards.
IatA ca situatia e cam aceeai i la 1811, cind oficialitatea dd urmatoarele
date: plata ciocdnailor este <pentru) un bolovan 6 parale i 10 ocA sare mer-
tic pe fiecare zi, (jar> la sfiritul anului sd se dea de fiecare ciocana 500 ocale
sare mertic 3.
0 statisticA de pe la 1832 aratd in aceastd privinta cd ciocanacilor li se pld-
teau cam 8 parale bulgArii mici i se ajungea la 30-35 parale pentru bolovanii
de cite 250 ocA, plus merticele care se ddeau tot in bani4.
La aceastd data, conform aceleiaci statistici, ciocanacii erau impartiti
in patru categorii, dupd numrul de bolovani pe care-1 tdiau intr-o zi, fapt pe
care nu 1-am gdsit mentionat in statisticile anterioare5.
Grafic aceastd comparatie s-ar prezenta astfel:

Sec. XVII Sec. XVIII Sec. XIX

1613 1659
i 1617
1

ci 1660 circa 1720 1811 circa 1830

Plata cioca- 2 aspri 4 bath
nasilor (la
I
6 dinari valahi
diferite epoci) 1-2 6 parthe si 30-35 par.
Desi documentele dinari pt. mertice: bolovanii
pentru un nu mentioneaza
bolovan bucati mai 10 oca sare mari,
de sare mertice pen tru mid de 40 zilnic si 500 8 par. bolo-
aceasta epoch, ocale och sare A anii midi,
ele trebuie rnertic anual anual plus mertice
sa fi existat 6 bolovani in bani
sare,1 buc.abh

Aadar ram5ite din forma veche de plata in naturd se pdstreazd pina

tirziu, la inceputul sec. al XIX-lea, sub forma merticelor, i chiar pe la 1830,
cind merticele se acordd in bani, ele nu se adauga la plata tdierii bolovanilor Ca
sd alcAtuiascd un salariu total, ci sumele respective sint socotite separat.
c) A treia categorie o formau maglaii, unii meteugari ci toti cei ce nu
intrau in aceste doud categorii ardtate mai sus. Acectia nu primeau plata pentru
munca lor lucrau gratuit numai o sAptdmind dintr-o lurid, in schimb se
bucurau de anumite scutiri 6. Situatia lor se va lAmuri la capitolul despre sta-
rea sociald a muncitorilor din saline.
2 C. Giurescu, op. cit., p. 435 si 460.
2 Ibidem, p. 436.
3 V. A. Ure chid, op. cit., IX, p. 507.
4 Acad. R.P.R., ms. slay, 325 f. 440.
3 Ibidem.
6 Ibidem ci C. Giurescu, op. cit., p. 454 459.
www.dacoromanica.ro
25 EXPLOATAREA SAM IN TARA ROMINEASCA PINA. IN SEC. XVIII 179

Acesta era regimul mdglasilor la Ocnele Mari pind in sec. al XVIII-lea, in

primele lui decade. Nu cunoatem in ce conditii lucrau ei la celelalte ocne din
Tara Romineascd, pentru cd n-am avut documente sau izvoare narative in
aceastd privintd.
Mu lt mai tirziu la inceputul sec. al XIX-lea stirile pdstrate ne aratd
cd unii din mdglasi erau in aceeasi situatie ca si ciocdnasii, adica lucrdtori
platiti.
In statistica din 1811 situatia lor e ardtatd astfel: mglasilor li se pldtesc
8 parale pe zi si de asemenea li se dd si lor mertice ca ciocdnasilor. Slujba lor
nu este napristan (= neincetat), ci numai cind este trebuint atunci slujesc b1.
Iar statistica de pe la 1830 ne informeazd cd u afard de cioanasi, care
primesc plata dupd mdsura muncii lor, <restul lucrdtorilor> unii se multumesc
cu leaf a fixat, iar cea mai mare parte lucreath gratuit numai o sciptam'ind dintr-o
tuna 2.
Am folosit in acest capitol mai mult decit in celelalte marturii de
la sfii situl secolului al XVIII-lea si inceputul celui de al XIX-lea, pentru a
dovedi lipsa de progres in priviirta tehnicii in ocne in decurs de aproape cloud
wacuri; in felul acesta am putut umple si golurile pricinuite de lipsa izvoare-
lor din vremea anterioard.
Pe lingd toate aceste categorii de lucrd Lori ardtate mai sus, aproape toatc
izvoarele narative vorbesc de condamnalii care lucreazd in ocnd. De pildd in
1584-86 Francesco Sivori, secretarul lui Petru Cercel, sau Paul de Alep in
descrierea sa de cdldtorie (1653-58) iar in secolul al XVIII-lea se mai
adaugd si altii mai toti arat pe condamnati ca pe unul din elementele de
bazd in exploatarea ocnelor3. Nu cunoastem pentru o epocd mai, veche --
nici un document emanind din cancelaria domneascd care sd-i mentioneze.
0 tire de la inceputul sec. al XIX-lea aratd ca vinovatii ce sint la osinda
ocnei se afld in fiare si nu fac nici o slujbd in ocnd. Hrana lor si incaltamintea
este de la cmdrdsia ocnei O.
0 statisticd de pe la 1830 contrazice cele ardtate mai sus, caci spune: ... pe
lingd salinele de la Telega se afl acum 134 de criminali, iar la Ocnita (locali-
tate lingd. Ocnele Mari) 138, dintre care nu mai mult decit o treime se ocupd
de extragerea bolovanilor de sare 5.
Am amintit doar in treacdt problema condamnatilor ; din cele ardtate nu
putem trage o concluzie. Chestiunea aceasta va fi reluatd si adincitd cu alt
prilej.

STAREA SOCIALA A LUCRATORILOR DIN OCNE

Am vdzut ping acum care era tehnica si organizarea muncii in ocne, vom
cauta acum sd ardtdm pe cit ne ingaduie documentele pdturile sociale
cdrora apartineau lucrdtorii din saline.

1 V A. UrechiS, op. cit., IX, p. 507.

2 Acad. R.P.R., ms. slay 325, f. 48v. S-ar putea ca In sec. al XIX-lea situatia sA
fi fost aceeaii In toate ocnele; poate se trecuse la o uniformizare.
3 Stefan Pascu, Petru Cercel si Tara Romineascd ... , p. 178; E. Cioran, op. cit.
p. 169; Raicevich, op. cit., n. 50-51; Sulzer, op. cit., cap. 48, P. 148.
4 V. A. UrechiS, op. cit., IX, p. 507.
5 Acad. R.P.R., ms. slay 325, f. 49v.

12. www.dacoromanica.ro
180 AURORA TLTES 26

Trebuie s facem de la inceput precizarea cd salinele de la Ocnele Mari

se deosebesc de restul salinelor din Tara Romineascd prin organizarea lor deose-
bitd. Poate cd aceste deosebiri se datoresc insdsi vechimii mari a acestor ocne.
Ocnele de la Rimnic (cum se spunca in sec. al XV-lea) erau deschise pe
proprietate domneascd, ordselul Ocna fiind insusi un tirg domnesc. La aceste
ocne nu intilnim proprietate t particulard , adicd mdndstireascd, boiereascd
sau mosneneascd. Situatia aceasta nu se schirnbd decit foarte tirziu la sfir-
situl sec. al XVIII-lea cind din lipsd de loc pentru deschiderea de noi ocne,
se folosesc proprietatile din jurul vechilor saline.
Situatia aceasta de q tirg domnesc a ordselului Ocna este confirmatd
de atributiile deosebite ale cdmarasilor de acolo. Cdrndrasii de la Ocnele Mari
aveau dreptul de judecatd nu numai asupra lucrAtorilor din ocne ca ceilalti
cAmdrasi dar chiar asupra intregului tinut al Vilcii, fapt pe care nu-1 mai
intilnim dupd cum aratd documentele la al te ocne. Documentul din 5
aprilie 1616 il aratd pe cdmdrasul de la Ocnele Mari ca reprezentant al scau-
nului domnesc : 4 .. au mersu Grigorie cu nepotd-sa PArva 1 cu bArbatul ei
Vladul postelnic i cu acesti patru m2giasi la scaunul domnului nostru la Ocnd,
nainte post. Ghione si a Car<stii> cliucer, <cdmdrasii>..Deci s-au tocmit de bun
voie a lor Gligorie i cu nepotd-sa Parva denainte camrasilor i denainte a
celor patru megiias(i)... I.
Aceste atributii judecdtoresti ale cdmdrasului de la Ocnele Mari sint confir-
mate de un raport austriac de la 1720 .
Pe lingd cele ardtate mai sus, insesi obligatiile tirgovetilor din Ocna Mare
arat o situatie deosebit. Aproape toti lucrau gratuit pentru saline, iar drept
rdsplatd aveau o serie de scutiri.
De asemenea pentru aceleasi ocne erau obligate vreo 3-4 sate de mosneni
din judetul Vilcea, nu prea depdrtate de saline, sd presteze munci gratuite la
a magle pentru scoaterea i asezarea sdrii, din care domnul singur trAgea
foloasele.
Folosirea la Ocnele Mari a robilor-tigani ca tdietori de sare aratd si ea o
situatie exceptionald, neintilnitd la celelalte saline din restul Trii Rominesti.
Numai asa s-a putut solutiona in vremuri vechi problema indeplinirii unei
atare munci, mai ales cind lipsea mina de lucru 3.
In schimb ocnele din stinga Oltului, majoritatea pe proprietdti mosnenesti
cu exceptia ocnei de la Telega si a Ocnitei de lingd Tirgoviste, pc proprietAtii
mAndstiresti nu puteau s aibd la indemind astfel de brate de lucru ca la
Ocnele Mari.
Tinind seama de cele arAtate mai inainte, vom trata organizarea de la
Ocnele Mari ca pe o unitate deosebitd desi ca tehnicd i diviziune a muncii
nu se deosebeste de celelalte saline.
Ciocdnqii sau tdietorii de sare la Ocnele Mari erau toti tigani robi ai mAnds-
tirii Cozia i Govora asa cum arat izvoarele din sec. al XVI I-lea. Ei primeau
plata in bani pentru munca lor.
Nu avem stiri precise cu privire la timpul de cind lucrau acesti tigani In
salinele de la Ocnele Mari. Se poate ca ei sd fi lucrat acolo din vremuri foarte
Documente privind istoria Romtniei, B. XVII, vol. III, p. 11.
I C. Giurescu, op. cit., p. 427.
a Lipsa mlinii de lucru la ocne a fost o problemA permanentil, cf. raportul austriac
din a doua decadA a sec. al XVIII-lea, din care rezultd cA nici In aceastA vreme nu se rezol-
vase lipsa mlinil de lucru. C. Giurescu, op. cit., p. 432.

www.dacoromanica.ro
27 EXPLOATAREA SA.nr! IN TARA Renew:AKA. istNX IN SEC. XVIII 181

vechi, chiar inainte de Mircea cel Bdtrin. Documentele ne dau urmdtoarele

relatii in aceastgi privintd:
In 1421 Radu Praznaglava confirrnd mAndstirilor Cozia si Cotmeana daniile
pdrintelui ski Mircea, intre altele o ocnd la Ocna de sus1 mai exact o gurd de
ocnd, asa cum reicse dintr-o catagrafie din a doua jumtate a secolului al XV III-lea
aflat in condica rn-rii Cozia. Aceastd catagrafie aduce precizdri pretioase
atit in privinta daniei, cit si in privinta tdictorilor de sare, cdci spune: < iganii
ciocdnasi care taie sare la ocnd... nu sint domnesti, ci sint ai mdndstirii Cozia;
ce intimplindu-se de au fost dat dornnii cei mai denainte o gurd de ocnd la sfinta
mndstire Cozia, egumenul au rinduit tigani sd taie sare dupd vrernuri. S-au
luat acea gurd de ocnd de domni si au rdmas si tiganii ca niste lucrtori cu bani
si s-au tras birul lor la randstire, dupd cum ii cisluia egumenii... 2.
0 statistia pare-se oficiald, privind salinele redactatd in limba rusd
in a treia decadd a secolului al XIX-lea, mentioneazd si ea documentul lui Radu
Praznaglava si precizeazd c gura de ocnd s-a dat mAndstirii Cozia numai pentru
lolosintd proprie, nu fi pentru einzare; deci i se dAduse o cantitate limitat
de sares.
Documentele de mai sus ne ingAduie sd tragem urmtoarele concluzii:
a) mandstirea Cozia nu avea drcpt de proprietate asupra salinelor de la
Ocnele Mari, pentru cd Mircea cel Bab in ii ddduse o singurd gurd de ocnd din
care mnstirea scotea sare nurnai pentru folosul propriu, nu i pentru vinzare;
b) aceastd gull de ocnd a fost pierdutd de mdndstire prin retragerea ei de
cake domni;
c) tiganii care fuseserd pusi de mndstire sd taie sare in ocnd au rdmas
mai &parte ca lucrdtori platiti la aceasth exploatare domneascd 4.
Mai mult decit atit, socotim catagrafia din condica mdndstirii deosebit de
pretioasd ; ea stabileste fArd sa precizcze data un fapt important i anume
trecerea de la plata in naturd a muncii ciocdnafilor, la plata in bani (4 au 'turas
si tiganii ca niste lucrdtori cu bani s) i deci la obligatia acestora de a-si pliti
din simbriile lor dajdea fatd de rnndstire (40 -au tras birul lor la mdridstire ))),
ceea ce se Meuse mai inainte in naturd, prin concedarea de cdtre domni a acelei

1 Documenle privind istoria 1?omtniei, B. XIII-XV, p. 76-77. Data de 1421 este

calculatA (le edit ori deoarece docurnentul I urta data gresitA de 6945 (1437>, care nu coiespunde
cu domnia lui Radu Praznaglava i nici cu boierii martori.
2 Arh. st. Buc., rn-rea Cozia ms. 209, f. 427. Catagrafia aceasta nu are datA In
schimb ea porneneste de unele rraisuri ale lui Const. Mavrocordat, deci data se poate calcula
cu aproximatie dup5 ultima domnie a acestuia. Cf. A. Sacerdoteanu, Adele sectiei bunuri
publi(e Bucuresti m-rile Cozia-Crasna Buc., 1947, p. 62, care dateazA catagrafia ca
fiind (lin anul 1774.
3 Acad. R.P.R., nis. slay. 325, f. 25" 26v.
4 Putem presupune cS Alircca cel I3OtrIn a fost nevoit sA facA aceastA danie rnAnAstirlf
Cozia pentru cS printre I,iganii dsluiti de el aceleiasi ranAstiri (300 (Ie sAlase), se num5rau
probabil i cioc5nasii care luci au incA mai dinainte In ocn5. i ca sti rAndie clocAnasii
mai departe la saline, iar m5n5stirea sA nu fie lipsitA fAi A folos de rnunca robilor ei, i s-a dat
In schimb gura de ocnd. adicA o cantitate oalecaie de sale. Documente... ,B.XIII-XV, p.42.
0 stire p5strat5 In condica mAnAstirii Cozia, tot din a doua jumAtate a secolului al XVIII-lea,
In legaturii cu o altA categorie de tigani, stA oarecum In srrijinul ipotezei noastre:
t Tiganii rudari carii slut ohabnici ai sfintei rnAnAstiri Coziei, acestia sInt de chid s-au dat
robi supt st5pfnirea sfintei infinfistiri Coziei de clitoral sfintei rnAmistiri, 10 Mircea voevod
a! ei stiind mestesugul a cAuta aur min ape, Ii da birul la mAnAstire a. Arh. st. I3uc., rn-rea
Cozia, nis. 209, f. 435. Deci acesti tigani 1i plistreazA nieseria, desi free In st5pinirea mAnAstiril
Cozia. Li continuA s5 culeagA aur pentru domn, dar birul si-1 dau la mAnAstire. Ni se pare
cA cele petrecule cu rudarii s-au putut petrece i cu ciocAnasii.
www.dacoromanica.ro
102 AURORA IMES 28

guri de ocnd. Asadar aceasta schimbare in felul de plata a muncii ciocdnasilor

pare sd fie cauza retragerii gurii de ocna.
Dona documente, unul de la Vladislav al II-lea din 7 august 1451 si celdlalt
din 14 octombrie 1465, de la Radu cel Frumos, aduc precizdri importante. Aceste
cloud documente arata clar ca la da tele de mai sus mandstirea Cozia cumpdra
sare: SI umble carutele acestei mandstiri slobode documentul de la Radu
cel Frumos precizeaza: cloud carute i sd cumpere intii sare la ocnc 1,
pe care cumpdrind-o, vama sa nu dea 2.
Asadar mfindstirea Cozia nu mai avea la 1451 gura de ocna data de ctitorul
ci, cdci altfel nu se explicd faptul pentru care trebuia sd cumpere are*.
Aceste cloud documente confirma cele stabilite mai inainte, anume :
a) manastirea Cozia nu numai th nu avea nici un drept de proprietate asu-
pra Ocnelor Mari, dar nici produc(ia acelei guri de ocnd nu o mai avea la datele
de mai sus, altfel mandstirea n-ar fi fost nevoita sa cumpere sare ;
6) de asemenea se poate stabili data retragerii acestei guri de ocna, care poate
fi foarte bine plasatd ceva mai inainte de 1451, sau chiar in 1451, acest document
dat mandstirii compensind probabil insi retragerea gurii de ocna.
c) pe baza acestor documente, se poate trage concluzia cA i figanii ciocd-
nasi au prirnit c simbrie * cam de la aceastd data, deoarece catagrafia din condica
manastirii Cozia spune: a s-au luat aceastd gura de ocnd de domni si au ramas
si tiganii ca niste lucrdtori cu bani .
documentele din sec. al XVII-Iea arata c iganii mandstirii Cozia au
lost folosifi ca ciocdnasi din timpuri foarte vechi. Iatd ce ne spune in aceasta
privinta un document de la Alexandru IIia (1628-1629): . scrie domnia
mea voao camdrasilor de la Ocna cea Mare <cd>. s-au jaluit parintele Dioni-
sie . nastavnic<ul> . <rnandstirii> Cozia, cum nu vtt s isai iganii...
inanastir<i> in pace, ce-i bagati da taie sare. i voi stiti bine cum iaste legea
si obiceiul: carii vor fi mai da nainte vreme, &In zilele Milmei vodd (probabil
Mihnea Turcitul) in ocna bagat, aceia ei sa fie si acum sa taie sare, iar care tigani
vor fi ai sfintei mandstiri Cozii, ver in tigania de la mandstire, ver la Rimnic,
ver alli figani writ vor fi in fara domniei mele si nu von li lost de veac tdietori, nici
vor ii avut amestec cu tdietorii, iar voi sg-i lasati foarte in pace, nimic s nu-i
mai invdluiti iar cari au fost mai demult, sa fie si acum. Alt val sa nu mai faceti
a mai amesteca tiganii mdndstirii ce scrie mai sus 3.
Un alt document de la Matei Basarab tot pentru mdndstirea Cozia preci-
zeaza : a .nimica iganii mandstirii val sa n-aiba numai sa fie rudari carii
sint scrisi la catastisele mandstirii de demult i iar la ocnd sa fie iar carii sint
scrisi in catastisele mandstirii iar cu altii nimic treaba s n-aiba, pentru c i-am
lasat domnia mea si i-am ertat, cum au fost in pace Si ertati la toti domnii 4.
Din aceste documente se poate desprinde cd o parte din tiganii ciockiai
la ocnd sint urmasii unor tigani afectati la aceasta munch' din timpuri foarte
vechi poate chiar cu ocazia deschiderii primei ocne conform cu ipoteza
noastra, cdci documentul spune au lost de veac Mietori*, iar altii au fost trecuti

1 Fara indoial csa._ e vorba de Ocnele Mari, care sInt atilt de aproape de manstirea
Cozia, mai ales ca la aceast epoca nu cunoa3tem existenta altei ocne in Tara Romineasca.
2 Documente privind isloria Rorniniei, B. XIII-XV, p. 122 si 139.
3 Arh. st. Buc., m-rea Cozia, ms. 209, f. 330r-v: cf. A Sacerdoteanu 4 Din arhiva
mnslirii Cozia, In Heisovu'*, VI (1946), P. 82-83.
4 Arh. st. Buc., m-rea CJzia ms. 209, f. 77V-78 (doc. fiir data).
www.dacoromanica.ro
29 EXPLOATAREA sAnii IN TARA ROMINEASCA PIMA. IN SEC. XVIII 183

la aceastd mulled ceva mai curind din zilele Mihnei vodd, cind s-a simtit pro-
babil nevoia unui surplus de brave de mimed.
Situatii similare se petrec si cu tiganii altor mdmistiri.
In goana lor dupd mina de lucru, cdmrasii de la Ocnele Mari au pus mina
si pe tiganii mndstirii Govora, dup cum aratd documentul din 1 ianuarie 1635,
de la Matei Basarab . acesti mai sus zisi tigani fost-au ai sfintei mndstiri
Govorii de motenire Inca de mai nainte vreme. Dap aceea cind au fost intr-o
vreme de demult, iar oarecare ciimdm de la V el Ocnd, intimplindu-i-sd de n-au
avut tdietori de sare, ce au lual pre ace,sti mai sus z4i figani in silnicia lui, spre a
f i lui drepfi, de i-au bdgat intduntru in Vel Ocnd, pentru cd n-au avut nici o apd-
rare, nici de cdtre domnu, nici de cdlre nirnenea i de atunci ei au fost inlduntru
in ocnd de au fost tdietori de sare .
a Dupd aceasta, cind au fost acum... am fcut domnia mea mil cu mAnds-
Urea Govora de am scos pre acqti figani din Vel Ocnd i i-am dat pre dinsii,
ca iardsi sd fie ai sfintei mndstiri precum au fost mai denainte vreme, sd-i tie
pre ei cu blind pace 1.
Faptul c iganii mandstirii Govora ramasesera fdrd apdrare la discretia
cdmdrasului de la Ocnele Mari, s-ar putea pune in legaturd cu cele mentionate
de documentul din 1 aprilie 1551, de la Mircea Ciobanul, care vorbeste de pusti-
irea mndstirii Govora de cdtre boierul Albul cel mare in vremea lui Vlad
Tepe 2. Astfel s-ar putea presupune Ca tiganii mandstirii Govora lucrau pentru
saline Inca din vremea lui Vlad Tepes.
Sistemul acesta de a folosi tiganii diferitelor mndstiri sau boierii, s-a prac-
ticat destul de des de cdtre cdindrasii de la Ocnele Mari. De aceea intilnim destul
de frecvent Ca* domnesti care opresc pe cdmdrasi de la asemenea abuzuri.
Astfel Radu Mihnea scuteste, la 5 martie 1612, tiganii mdndstirii Arge,
de tdiatul sdrii la Ocnele Mari: sd fie toti tiganii, insd care vor fi ai sfintei
indndstiri, in pace si slobozi de cdtre toti cdmdrasii d3maiei in2.1e care vor fi
la Ocna cea Mare, s n-aibd nimenile a-i bintui clued la ocnd s taie sare,
ce sd fie numai de treaba sfintei mdndstiri . a 3.
La fel sint scutiti si de Gavril Moghild la 18 aprilie 1620. Documentul pre-
cizeazd a pentru Ca acesti tigani ai sfintei mdndstiri de la Arge nu au fost tale-
tori de sare la ocnd niciodatd, nici nu au avut turburare <D2ci> . . . sd nu
aib nimeni a invlui tiganii sfintei nidndstiri ca ducd la ocne ca sd
taie sare, ci sd fie ... slobozi cum au fost si mai nainte vreme, in zilele altor
domni bdtrini de demult 4,
Acest lucru e subliniat si de documentul din 18 ianuarie 1743, dat de Mihai
Racovitd, prin care domnul apdrd pe ceilalti tigani ai mdndstirii Cozia de cdmd-
rasii de la Vel Ocnd: sd fie in pace de cdtrd cdmdraii de la Vel Ocnd i de cdtre

1 Arh. st. Buc., rn-rea Govora XXV/16 (sublinierile noastre. A. I.).

Iar clnd au fost In zilele lui Vlad voievod Tepes, a fost un toier ce se chema
Albul cel mare. Astfel a luat mai sus-numitele sate <Glodul i Hinta> cu sila si Inca a pustiit
slinta mdndstire <Govora> . . . Astfel a vazut Vlad voevod sfinta rnanstire pustie, de aceea
a miluit cu aceste sate ... pe niste slugi ale sale. Iar dupa aceea, parintele domnici mele,
raposatul Radu Voevod (Radu cel Mare), s-a dus In acea parte de loc si a vazut sfInta
rnandstire pustie; astfel a Inaltat-o si a fnoit-o si Inca a descoperit si a cur/mai-at satele
si loan si viile i gradinile de la cei ce le-au luat de la sfinta rnanastire S. Documente privind
istoria Romtniei, B. XVI, vol. III, p. 4.
3 Ibidem, veac. XVII, vol. I, p. 46.
4 Documente privind istoria Romtniei, B. XVII, vol. III, p. 501.

www.dacoromanica.ro
 184 Arrnnn A IMES 30

ispravnicii de rudari si de cdtrd vtasii de cioanasi, ci numai sd lie ciocdnasii

cei ce se lrag de neam de ciocdnqi . . . iar cu altii de vatrd sau bdieti ai sfintei
nidndstiri treabd sd nu aibd . 1.
Asadar alp tigani nu puteau rdmine in ocnd pentru cd strdmosii lor nu fuse-
sera* niciodald tdietori de sare, deoarece iganii cioanasi mosteneau sau mai
bine zis erau obligati sd moteneascd aceastd meserie din tatd in fiu, din
vremuri Indepartate.
In ce priveste pe tiganii mandstirii Govora, cu toatd e cartea de aprare a a
lui Matei Basarab, ei continua' sd lucreze penlru ocne limp de aproape cloud veacuri.
Acest lucru nu se mai intilneste in celelalte cazuri expuse mai sus 2. Faptul
acesta dovedeste cd tiganii mdndstirii Govora lucrau de'generatii intregi ca cio-
6'114, deci cdmdrasii nu mai puteau rezolva practic porunca dornnului, renun-
tind la munca lor. Cdrndrasii ajunseserd probabil la o Invoiald ca mdnstirea
Govora sd-i lase mai departe in ocrid3.
Ds: altfel, folosirea tiganilor ca ciocdna.i flU o mai gasim la nici o altd salina
din Tara Romineascd. Acesti tigani ciocdnasi nu aveau altd obligatie decit s
taie sare in ocna. Pentru aceasta muncd ei erau platiti ca i ciocanasii altor
ocne din Tara Romineascd, recrutati dintre rumini etc.
In ce priveste plata ciocanasilor, am aidtat aceasta mai inainte, vom face
doar unele precizari.
'Aceastd situatie a rdspltirii muncii cioanasilor cu bani, Mit indoiald cd
e mult mai veche decit tirile pe care ni le furnizeazd in aceastd privint docu-
mentele din sec. al XVII-Iea. Dar nu numai acesti tigani ciocdnasi erau
platiti pentru munca lor, ci in general si ceilalti tigani ai nidndstirilor lucrau
contra platd, asa cum rezultd din documente: e lar carnal-4i de la Ocnd s
n-aibd treabd numai cu CIO igam vor fi in ocnd, iar cu altii sa n-aibd treabd,
ci cui oar lucra, sd le pldleascd cu bani. . . s 4.
La fel rezult i din docurnentul cu data 20 iul. 1657: a tigani(lor > carii taie
sare la otna. . . ce le iasle munca lor Ii sd pldtefle acolo. . . a . La 30 iunie 1657,
Macarie patriarhul Antiohiei dd carte de blestem prin care porunceste camarasilor
de la Ocna Mare sd I aibd tread <numai) cu tiganii carii sint ai sfintei mans-
tin i ldcuesc acolo la Ocnd, sd lucreze cu plata' i s cldcuiascd, cum le-au
fost obiceiul a 6.
Tiganii ciodnasi erau scutiti de orice altd obligatie afard de dajde. Numai
astfel puteau fi tinuti la tdiatul srii, altminteri ar fi fugit de mult, cum spune
un raport austriac 7.

I Arh. st. Buc., m-rea Cozia, ms. 209. f. 334.

2 Un raport austriac de pe la 1720 mentioneazA pe tiganii rn-rii Govora ca ciocAnas1
la Ocnele Mari, aldturi de eel de la Cozia; C. Giurescu, op. cit., p. 431.
3 Din cartea dotil de Const. Cchan Racovit5 la 5 aug. 1754 rezultA cfi ni-rea Govora
acceplase ca parte din (iganii ci sA fie ciociinasi la ocnA; eegumenul rn-rii Govora>, sA aibA
volnicie ineargil la Vel Ocnii si <0> ia inscris pe toti (iganii mAnAstirii ce stnt ciocimasi
mato, de la mare pinfi la mic, ca sil4 asaze la calastibul manAstirii si den simbrie ce lc dau
camArasii, pentru cAd taie sare, sS le ia peste tot anul birul lor de la fiestccarele pA dfiplin,
tocniai nsernenea dupA cum ia i igurnenul Cozianu de la tiganii ce-i are si acca milnAstire
ciocfmasi, stApInindu-i i fActlidu-le zapt (= confiscare) ca unor robi ce shit ... Arh. st.
I3uc., rn-rea Govora, XXV/54.
Documente privind istoria Romtniei, B. XVII, vol. III, p. 456 <1620 ian.iul.>.
5 Arh. st. Buc., m-rea Cozia, rns. 209, I. 231 (sublinierea noastrA A. 1.).
Arh. st. Buc., ni-rea Cozia, rns. 712, 1. 421-422.
7 C. Giurescu, op. cil., p. 431.

www.dacoromanica.ro
31 EXPLOATAREA &UM TN TARA ROMINEASCA. PTNX TN SEC. XVII! 186

Tiganii trebuiau s plateasca aceastd dajde mandstirilor cdrora apartineau.

De fapt aceasta era singura legaturd pe care o aveau acesti tigani cu mandstirile
Cozia sau Govora.
La 1620 dajdea pe care o pldtea fiecare ciocdnas mdnAstirii Cozia se ridica
la 300 de bani pe an, asa cum rezult din cartea lui Gavril Moghild. El porunceste
cdmrasilor care vor fi de acest an, o iar voi sd cdutati citi tigani vor lucra
aciia in ocnd, ai sfintei rndmistiri, iar voi sd oprip din simbria lor dajdiile lor
de an cite 300 de bani de tigan, sd le dati la . mandstire, cum au fost
obiceiul si mai denainte vreme 1.
Dupa mai bine de 100 de ani, aceast dajdie este de cite 5 taleri, chip cum
aratd documentul din 11 aprilie 1757. VoiciM logofdt za divan este trimis de voie-
vod s indeplineascd anaforaua vel logofatului: o Cum dupd zapis lor ce au dat
la mina. . . egurnenului, s dea dajdea la nidndstire de nume po (= cite)
tal<eri) 5 0.
Este aproape un fapt permanent nesupunerea tiganilor de a-si plti dajdiile la
mndstire. Existd numeroase documente care arat5 acest lucru, si este expli-
cabil s5 fie asa, dacd raportbm dajdea la cistigul ciocdnasilor.
Domnii trebuiau s ia msuri, uneori destul de aspre ca sd-i oblige sd pla-
teased aceastd dajde mnstirii Cozia.
Constantin Basarab Cirnul porunceste * cbmdrasilor ot Vel Ocrid, Nedelco
i altii. . . carii sintet acurn si carii vet fi de acum inainte, cdtre aceasta Va. dau
In stire domnia rnea pentru cd aici inainte domniei mele spus-au Winkle egu-
menul Cozianul pentru tiganii thietori, carii sint ai sfintei mndstiri Cozia cum
c5 nu vor sb-si dea diAdiile, de gni cifiva ani, ci tot li poartd de val i s
laudd cd vor sd bald cdlugdrii. De care lucru dac5 am inteles domnia mea asa,
rn-am nidniat foarte rdu si am vrut s trimet armas sd-i lege si sd-i bald fi sdji
dea diljdile lard voia kr. Deci iat cd am Idsat domnia mea acest lucru s fie
pre seam voastrd. Ci sd purtati grijd s luati toti banii ce le vor face si sd-i dati
la mina pdrintelui, cd de va rnai veni pdrintele cu jalbd s spue domniei mele,
bine sd stie Ca voiu trimite domnia mea acolo dd le va tdia urechile. Alt val sd
nu fie s3.
Ds: multe ori tiganii ciocdnasi erau sprijiniti de insusi cmdrasii ocnelor la
aceasta nesupunere.
Constantin Brincoveanu imputernicete pe egumenul mandstirii Cozia
... s apuce pe ciocanasii de la Niel Ocnd... sd-i dea fietecare dajdea, dupd cum
Ii va pune parintele egumenul, (WO obiceiu. Pentru c . . . de an incoace slau
ciocdnasii impolrivd si 1111 vor sd-si dea dajdea, pre cum au dal si pind acum
sd pun fi cdmdrasii de acolo impolriod si nu vor sd-i lase sd-si dea dajdea.
Asijderca poruncesc. . si voao anidrasilor care yeti fi acolo la Vel 0=5,
s cdutati sa dati poruncd ciocdnasilor carii vor fi ai . . . mdnastirii, sd-si dea
dajdea dupd cum ii va pune egumenul, sd nu ad punefi impolrivd, au sd le
&Ili panicle ca sd sleainpolrivd a nu-s da dajdea tor, cd apoi. . . vel pelrece scirbd
de cdlrd domnia mea fi veil pldli dajdea kr de la vol. . . a4.
1 Documenle privind (sloth, Rominiri. 13. XVII, vol. III, p. 456 (doc. 1620 ian.iulie).
2 Arh. st. Bac., rn-rea Cozia, ms. 209, f. 334".
3 Arh. st. Due., m-rea Cozio. ms. 712. f. 421 si Ins. 209, f. 330; cf. A. Sacerdoteanu
Din arid vu mandsl irii Cuziu In Hrisovul I, VI, (1946), p. 832 (doc. din 1057).
4 Arh. st. Buc., rn-rea Cozia, ms. 712. 1. 223*-v (doe. din 1705 aprilie 20). CArnA-
rasii Psi identificaserd inleresele cu acelea ale ocnelor pe care le conduceau. Ei se temeau sA
nu rAininA fArA IninA de lucru prin fuga kiganilor, asa ca nu e de mirare ea Inlesnesc ciocA-
nasilor sA nu-si pliteasca dfddiile NO de nolnistire.

www.dacoromanica.ro
 186 AURORA ILTE$ 32

Trebuie remarcat faptul Ca ping' catre mijlocul sec. al XVIII-lea, nu intil-

nim la Ocnele Mari ciocanasi recrutati dintre alte paturi sociale decit dintre
robii tigani i exclusiv cei ai Govorei si ai CozieiI. Si in a treia decadd a veacului
al XIX-lea ii gAsim pe tiganii robi ai rnAnstirii Cozia la munca de Were a
sarii in Ocnele Man2. Asadar acesti tigani au lucrat in saline din tat in fiu,
timp de aproape cinci veacuri.
Alaturi de ciocAnasi, o and categorie numeroasd de lucrgtori (de obicei
de cloud ori mai numeroasA) era aceea a maglqilor. Acest cuvint deriv de la cu-
vintul maghiar mgglya (= bustean, rug), care a trecut i in limba romind cu
semnificatia de gramada, movil, numire care se foloseste cu acelasi sens de
grAmada de bolovani de sare asezati unul peste altul, adiLA a in magic 0.
DJcumentele de la sfirsitul sec. al XVI-lea 5i din tot sec. al XV II-lea
pAstreazi numeroase stiri in legiaturd cu acesti mdg1asi, dar numai pentru Ocne-
le Mari. In ce priveste pe maglasii celorlalte ocne, tirile rnai vechi lipsesc
cu totul.
Acesti maglasi erau recrutati la Ocnele Mari dintre locuitorii a 3-4 sate
de mosneni deci oameni liberi din judetul Vilcea, nu prea departe de
ocnd. Un raport austriac de la inceputul sec. al XVIII-lea arat care erau auste
sate si anume: Stoenesti, Cacova, Pausesti i Viddest,4. Aceste sate de mglasi
n-au rdmas totdeauna aceleasi in decursul timpului. Totusi citeva au
pastrat aceast obligatie din timpuri foarte vechi, dupd cum rezultA din
do cumente.
Nu toti locuitorii acestor sate erau maglasi, ci numai o parte. Ceilalti locu-
itori care nu intrau in aceastd categorie erau pe de o parte slujitorii i pe de
alta am zice azi a colonistii (acestia erau oameni de aiurea asezati cu invoialA
pe mosie)5.
Raportul amintit mentioneaza numgrul mAglasilor din fiecare sat.
In Stoenesti erau 9 maglasi, in Cacova erau 20 de mAglasi, in PAusesti
erau 21, iar satul Vladesti la data raportului era pustiu. Probabil ca fugiserA
5i din cauza rdzboiului nu numai din pricina muncii la maglL5.
Dupa cum am arAtat mai inainte, acesti locuitori aveau obligatia sg mearga
prin rotatie la saline, s ajute la trasul bolovanilor de sare din ocnd 5i la ase-
zatul 1Jr in grAmadd sau magle. Aceasta operatie o executau de la gura ocnei
ping la locul de depozitare, cu propriile lor vite (cite doi boi injupti la un fel
de sdniuld spune raportul austriac), deoarece bolovanii cintAreau intre 200
si 300 de ocale. Aceasta era sarcina lor principala, pe care trebuiau s-o inde-
plineascA la ocne, pe lingA altele mai mArunte. Maglasii nu veneau toti o datA
la ocne, ci erau repartizati saptAminal de pircAlabii b (?) (Richter) numiti in

1 Arh. st. Buc., m-rea Govora XXV/54, 55 si 56; m-rea Cozia rns. 209, f. 334.
2 Acad. R.P.R. ms. slay. 325, f. 25v 26v .
3 Al Dobosi, Exploatarea ocnelor In Transilvania, In Studii i cerceteiri de istorie
medie t, an II (1951), p. 139, aratd cS i In limba maghLird, In Ardeal se folosea acest
termen cu acelasi sens: so mAglya = grAmadd de sare.
C. Glurescu, op. cit., p. 459. Conscriptia ordonatd de Virmond: Catalogo 'dein Villagi
e delle familie che sono nella Valachia austriaca, secondo la conscrizione Virmontiana, fatta
nell' Anno 1722, aratd si ea cd aceste sate de mAglasi erau megiesesti. Villagi medziasesti, doe
che non hanno Padroni Terrestri. Lista satelor e datA pe judete. C. Giurescu, op. cit., vol.
II, Buc., 1944, p. 305.
5 In raport ei sint numiti die frembde Inwohner seu inquilini . Ibidem, vol. I, p. 459.
o Ibidem; pe lingA numdrul locuitorilor din satele de mAglasi, raportul aratA i averea lor.

www.dacoromanica.ro
33 EXPLOATAREA sAiiii 4N TARA ROMINEASCA. PINA. IN SEC. XVIII 187

fiecare sat de un Ober Richter ales fie dintre tirgovetii de la Ocnele Mari,
fie dintre locuitorii celor patru sate'.
Toate muncile la care erau obligati le executau gratuit. Anual li se dadeau
xi lor un neinsemnat mertic cite un car de sane mdruntd de fiecare familie
mai mult pentru trebuintele casei lor2.
Aceasta obligatie a rnaglasilor fatd de ocne era inclusd intre muncile gra-
tuite cu care populatia liberd a tdrii era obligatd fata de domnie. Mihai Viteazul,
vorbind de accastd muncd la ocne intr-un document de la 1600, precizeaza umagia
domneased 3, iar in vremea lui Radu cel Mare se spune pentru aceeasi magld
4 lucre doinnesc 4
Tn schimb domnii acordau mdglasilor un oarecare numdr de scutiri. Ei erau
scutiti de vama mare, d poclon, de pdrpdr, de cai de olac, de podvoade etc. ;
birarii n-aveau voie s intre in satele lor i sd le pricinuiasc cheltuieli cu
intretinerea. Maglasii trebuiau s prateasca insd darea anuald de 40 (mai tir-
ziu 60) de galbeni, pe care o dddeau o data pe an, atunci cind li plateau si
tirgovetii din Ocnele Mari contributia5. Cu toate aceste scutiri, satele acestea de
mosneni se simteau greu apdsate i stinjenite in muncile lor agricole de aceastd
obligatie 4 la magle .
E semnificativ cazul locuitorilor satului DAriceni, care preferd sd se
Amid' rumini, numai ca s scape de munca de rnaglasi. Ei se vind lui Chirca
comisul, acesta obligindu-se sa-i scoat d la magle. Chirca comisul nu-i scoate *
insa de la magle (se vede c era greu sau poate chiar imposibil s obtind acest
lucru) tine rumini a in silnkie *, nevrind s recunoascd obligatia care si-o
luase. Din aceasta pricind se incepe un proces care tine mai bine de 30 de ani,
intre urmasii lui Chirca comisul i sdtenii din Dobriceni.
e Tocmeala aceasta intre maglasi i boieri se Meuse la inceputul domniei
lui Mihai Viteazulo. 0 prima judecata are loc tot in vremea lui Mihai Viteazul
la 1600 la Alba Julia, cind domnul da cistig de cauzd urmasilor lui Chirca
comis7.
Djbricenii pierd si a doua judecatd, in vremea lui Radu *erban, cdci ra-
min de lege cum aratd documentul din 23 dec. 1602 8.
Abia la 1633 se pune capat procesului, cdci iatd ce spune cartea lui Matei
Basarab: a . . . satul Dibriceni-Maglasi din judetul Vilcea, sd fie in pace si
liberi de vecinie de edtre Chisar paharnicul, fiul lui Chirca comisul din Ruda. . .
pentru c acest sat Djbricenii. . . au fost toti oameni liberi. . . Inca dinainte
vreme, din zilele celorlalti domni. . . 0.> s-au plins satul Dobriceni cum le-au
1 C. GUrescu op. cit., p. 454.
2 Ibidem, p. 466.
3 Documentevrivind istoria Romtniei, B. XVI, vol. VI, p. 371.
4 Ibidem, veacul XIII-XV, P. 260; veac. XVII, vol. I, p. 6 7; veac. XVII, vol. III
p. 44 45
5 C. Giurescu, op. cit., p. 455-459.
8 Arh. st. Buc., m-rea Arnota 1/4, doc. din 1633 iul. 26, In care se face istoricul
procesului.
7 e Iar lntr-aceia, cind au fost acum, satul Dobricenii, ei asa au plrft Inaintea domniei
mele cS s-a tocmit sad scoata de la magla domneasca, de la ocnb, sb nu fie la maglb si le-a dat
lor aspri cu sila i filrb voia lor. Pentru aceasta am judecat si am dat domnia mea
satului Dobricenii lege 12 boieri sb jure cb le-a dat Chirca comis aspri cu sila i cb s-au
tocmit s5-1 scoata de la magla domneasca. Iar satul Dobricenii, ei n-au putut nicicurn
sb jure. ci au riimas (1., lege d:naintea domniei mele r. Documente privind istoria Romtniei,
B. XVI, vol. VI, p. 371.
8 Thcumente privind istoria Rominiei, B. XVII, vol. I. p. 66-67.

www.dacoromanica.ro
1E8 AITBORA TM'S 34

fost tocmirea cu Chirca comisul, tatal lui Chisar pah<arnicul). . . Inca din zilele
raposatului Mihail voevod, ca sa-i scoat.d de la ma& de la Ocria Mare
<si sd-i fie rumini i le-au dat i arvuna, iar de nu-i va putea scoate de la magla,
sa-si ia arvuna indart, iar ei sa-si pazeasca magla, cum au lost de Par). Dar el nu
i-a secs, ci le-au dat numai aivun ughi 125. Si de atunci din zilele lui Mihai
voevod au tot tinut vecinii numai acea arvund. . . ?.
Dobricenii jura cu 12 megiasi de cele spuse mai sus. Chisar paharnicul nu
se lasa i ia 5 lege pentru lege * adica 24 megiasi, care sa jure ea el a platit
Dobricenilor banii toti, nu numai arvuna de 125 ughi i n-a fost vorba sa-i scoatd
de la magle. Dar juratorii n-au putut jura. Astfel Chisar ramine de h.ge, iar
Dobricenii devin liberi.
Insa Chisar nu se lasa nici a treia carat & . . Si a venit Chisar pah. din nou
innaintea domniei mele in pir cu satul Dobriceni a treia ()ark de s-au
pirit. . . *Matei Basarab constata Ca erau adevarate cele sustinute de satenii din
Dobriceni. Obliga deci pe Chisar paharnicul sd-si ia de la satul Dobriceni top
aspri innapoi, ughi 125 deplin, dinaintea domniei mele. Domnul, adinc nemul-
tumit de atitudinea lui Chisar pah., ii ia a toate cartile cite au scos in divan ca s
nu aibe nici o treaba cu satul Dobriceni. Si pentru ca. n-au ascultat de cartea
domniei mele, ci au sarit la sluga domniei mele, la Dumitru aprod i n-a voit
sa-si ia. . . arvuna inapoi, cum a fost porunca domniei mele, iar domnia mea am
batut pe Chisar pah. in divan, foarte mult, de i-am dat 300 de toege si am. . .
Inchis. . . pe Chisar pah. in temnita ;. . . pentru aceasta am dat domnia mea
satul Dobricenii-Maglasi, ca sa fie in pace si liberi de ruminie E semnificativ
faptul ea maglasii pierd in cloud rinduri procesul si nu reusesc sa-si dovedeascd
dreptatea, tocniai in epoca asa-zisei s legdri de pamint *, adica in vremea lui
Mihai Viteazul si in domnia imediat urmatoare a lui Radu Serban. In vremea
lui Matei Basarab nu nurnai Ca maglasii sint cei care cistiga, dar boierul este
aspru pedepsit.
In documentele de mai sus se spune c satenii din Dobriceni s a u fost
de vac * magla0. Gasim aceeasi forrnulare ca 1i pentru tiganii ciocanasi. Cuvin-
tele acestea subliniaza vechimea mare a acestei obligatii.
Dar satenii din Dobriceni voiau s scape cu orice pret de magle asa
cd e nici ei nu se lasa * i Ii gasesc alt stapin. Ei se vind rumini in 1640,
manastirii Arnota pentru 950 ughi3. Ca rumini ai mandstirii Arnota ei scapa
de magle.
Procesul acesta al Dobricenilor arunca o lumina vie asupra a libertatii
taranilor liberi din vremea aceea. Ei se gasesc in situatia paradoxala de-a fi oa-
meni liberi, obligati la o munca de care nu se pot libera decit prin ruminire
la un boier sau la manstire, care sa-i scoata de la indatoririle lor fata de domnie.
Cum am aratat, muncile acestea la ocne erau greu de supoi tat, de aceea
satele acestea de mglasi se risipesc si au putini locuitori4.
Pe de alta parte camarasii faccau abuzuri i in ce priveste munca la magic.
Ei apuca si sate de rumini ale diferitelor manastiri si le trimit la magic. De
aceea Petru Cercel cla porunca in 1584 a . . . sa fie rurninii din Suas in pace

-Arh. st. Buc., rn-rea Arnota 1/3 i XVIII/1.

2Arh. st. Buc., m-rea Arno ta, 1/4, cf. I. 1 onascu, Rdspuns lui I. C. Fililli . -
Graiova, 1935. p. 15.
a Ibidem, ms. 195, f. 8 9.
4 C. Giurescu, op. cit., p. 459.

www.dacoromanica.ro
35 EXPLn \TARE& SXIITI IN T U1A. ROMINE %SCA PINA. IN SEC. XVIII 183

.1 slobozi < de cdmilrai > sd nu-i mlie la ocnd sd traga sare, pentru c i-a ier-
tat domnia mea a fi rumini sfintei mdndstiri <Bistrita>. . . i s lucreze ce va fi
trebuinta sfintei mandstiri...*1 sau cum spune alt document dat tot pentru
ruminii din Soaul: ii sd nu mai calce amdraii hotarul moiei Soaul, sz cad
nu iaste sat ocndresc, ci iaste hotar indndstiresc >>2
13,! asemenea satul de rumini Glodul este scutit incd de pe vremea lui Radu
cel Mare (1499) u nici o muncd a domniei mele sd nu lucreze, <cdci> 1-am ddruit
sfintei mndstiri < Govora>
Pentru satul Glodul sint numeroase documente din cursul sec. al XVI-lea i
al XVII-lea. Aproape fiecare domn trebuia a dea cdrli de scutire ca acest sat sd
fie ldsat in pace de cdmdrai. Mai toate spun cam aa: sa fie vecinii. . . din
satul Glodul in pace i slobozi de magld. . . pentru aceea i voi dregatorii dom-
niei mele, cAmdrai de la Ocna Mare. . . de vreme ce veti vedea aceastd carte
a domniei mele, iar voi s ldsati in pace i slobozi de rnagra pe vecinii din Glod
ai sfintei mdndstiri Govora, sa lucreze numai la . . . mdndstire. . . *4.
Aceste carti de scutire erau menite s apere nu interesele satelor respective,
ci pe ale mandstirilor cdrora apartineau satele de rumini abuziv trase la munca
ocnelor domneti. Lupta se dddea deci peste capul acestor sate, intre cdmdraii
ocnelor i egumenii mndstirilor proprietare ale acestor sate de rumini.
Obligatiile acestea de a presta munci pentru domnie nu se mrgineau numai
la satele de mdglai, ci aproape intreg ordelul Ocnelor Mari era angrenat la
munca salinelor de acolo.
Indatoririle ordenilor constau nu numai in a presta munci gratuite e
drept nu In permanenta dar i a suporta cheltuielile pentru construirea i
buna functionare a ocnelor5.
Astfel ne aratd un raport austriac ordenii Impreund cu mAglaii
trebuiau sd execute toate muncile ocazionale, sa taie i s aducd din pddure bu-
tenii necesari constructiilor, sa repare ulitele i podurile din tirg, sa coseasca i
s stringd finul necesar cailor la crivace etc. Tirgovetii trebuiau s tie venic la
dispozitia casei cdmrii pe socoteala lor pe meterii dulgheri, care sd con-
struiascd crivacele i celelalte lucrdri de lemndrie. Tot tirgovetii mai erau obligati
s efectueze primele operatii necesare deschiderii unei noi guri de ()end (sdparea
pamintului pind la sare, cdptuirea deschiderii ca sd nu mid' pdmintul etc.'
i s pund la dispozitie utilajul necesar.
Acestea sint doar citeva din obligatiile i cheltuielile pe care le suporta
ordelul Ocnele Mari. In schimb domnii acordau tirgovetilor ca i satelor de
mglai o serie de scutiri, tocmai ca s-i poatd mentine la lucrul salinelor.
Ordenii erau iertati de bir, de fin, de oaie seacd, de cai de olac, de miere i ceard
etc. 7. Scutirile acordate lor erau mai numeroase decit ale maglailor pentruca
Documente privind istoria Romtniei, B. XVI, vol. V, p. 151, doc. din 1584, febr. 29.
Ibidem, veac. XVII, vol. IV, p. 155 (1622 iun. 18).
3 Ibidem, veac. XIII-XV, p. 259-260.
4 e Nimeni din slugile i dregatorii domniei mele trimisi dupb milele si muncile domniei
mete s nu Indrazneasct a tulbura satul Glodul ( doc. 1502, mai 3). Ibidem, veac. XVI,
vol. I, p. 15-17 ; i veac. XVII, vol. II, p. 6-7 si vol. III, p. 457.
6 Se pare cd atunci chid venitul ocnelor era vIndut de domn. arendasii erau cei care supor-
tau toate cheltuielile, tIrgovetii executlnd muncile necesare contra plata, asa cum reiese
dintr-un raport din -vremea stbpinirii austriace asupra Olteniel. C. Giurescu, op. cit., p. 417.
Vom reveni asupra acestei chestiuni cu alt prilej, In capitolul despre venituri si cheltuiell.
C. Giurescu, op. cit., p. 444-445.
7 lbidem, p. 446-451.

www.dacoromanica.ro
190 AURORA IMES 3

acestia aveau cheltuieli suplimentare cu utilajul. Cu toate acestea nici satek

de maglasi, nici tirgovetii nu erau scutiti de taxa anua u, care pe la 1720 se
ridica la 600 ughi ceea ce fdcea 1500 florini, cum rezultd dintr-un raport austriac
Cercetind indeaproape situatia lucrdtorilor de la Ocnele Mari, se poate
despiinde un fenomen interesant i -anume asimilarea treptata dintre conditiile
munch robilor ciocdnasi i acelea ale mosnenilor mdgiasi. Robii sint pratiti pentru
munca lor asemenea unor lucrdtori liberi, iar oamenii liberi (mdglasii) sint legati
de o mulled de care nu se pot scapa decit ruminindu-se. i pe unii 1 pe ceilalti
ii gasim prizonierii unei stari mostenite, caci formularea au lost de vac se
foloseste i pentru ciocdnasi i pentru maglasi.
Pe de and parte nici situatia tirgovetilor din Ocnele Mafi nu era mult deo-
sebitd de a maglasilor. Pe linga indeletnicirile lor agricole, rdrninea permanent"'
obligatia apasnoare a muncii pentru ocne; la aceasta se mai adaugau o serie
de cheltuieli de utilaj, pe care trebuiau sa le suporte, in schimb aveau aproap
aceleasi scutiri ca i mgIaii. Asadar diferentierea intre satenii maglasi i 0
buna parte a ordsenilor de la Ocnele Mari era aproape inexistenta chiar i la in-
ceputul veacului al XVIII-lea.
tirile privind originea sociala a lucratorilor de la celelalte ocne sint mull
mai sdrace. Pentru cioanasi mai sint unele informatii, dar in privinta celorlalti
lucrAtori si in special a maglasilor, izvoarele tac cu desavirsire.
La Ocna Telega ciocAnsaii erau ruminii mdndstirii Mrgineni. Mandstirea
Margineni (numita in vechime i Draghicesti) primise mosia Telega de la un mare
feudal, inaintas al vlastelinului Neagoe 2 o data cu mosia i pe acesti rumini,
pe care ii foloscste la tdiatul sarii.
Documentul din 1654 de la Constantin Serban voievod arata clar starea de
rundnie a ciocanasilor de la Telega voao camarasilor de la ocna Telega, cdtra
a ceasta \TA dau in stire domnia mea c s-a. plins egumenul de la mdnastirea
<Margineni> de mi-au spus . . . pentru rindul ruminilor care sint ai mnasti-
rii, de la acel sat, de la Telega, care slat ciocanasi la ocna . c nu-i lasati sa
lucreze aici, ci ii trimiteti si la ocnile de la Rimnic . . . 8.
Rdmine un semn de intrebare in ce priveste elasele sociale carora apartineau
ciocanasii i maglasii ocnelor de la Ghitioara, stapinite de mosnenii de la Ani-
nis pind in pragul sec. al XVII-lea. De asemenea, din ce categoric social erau
fortele de lucru folosite la ocnele mosnenesti de la Teisani i Sdraru, pind a nu
deveni proprietati boieresti.
La ocna Slnic, ciocanasii sint oameni liberi, dar lard pdmint. Ei spun !im-
pede atunci cind ii vind mosia ea vind fard rumini . Noi sdtenii ot
Slanic . . . den preuna cu alti vinzatori . am vindut toate partile noastre de
mosie den sat den Slanic . . . insa . . . i-am vdndut pol (=-- jumatate) de hotar,
ea' pol i-am fost vndut mai denainte . . .<dar> aceasta mosie o am vdndut.
mofie stearpd, ldr <d> de rumini . . . 4.
Comparind situatia ciocanasilor de la Ocnele Mari cu a celof de la ocnele din
stinga Oltului, observam dif renta.
Ciocdnasii tigani de la Vel OcnA erau tinuti zi de zi la aceastA munca de

C. Giurescu, op. cit., p. 421.

2 Documente privind istoria Romtniei, B. XVII, vol. I, p. 104.
3 Acad. R.P.R., DCCCIV 6.
4 Acad. R.P.R., CCCLXIX/103 (doc. din 1694 ian. 15).

www.dacoromanica.ro
37 EXPLOATAREA sXnri IN TARA ROM1NEASCA PINA iN SEC. XVIII 191

tdiere a &aril, iar cind nu veneau, erau trimii oameni anume insdrcinati sa-i
aducd la lucru, care se numeau < alergatori *I.
Ciocdnaii unora din ocnele din stinga Oltului spre pilda atit ruminii
de la Telega cit i oamenii liberi de la Slanic aveau gospoddria i casa lor pe buca-
ta de pamint data de stdpinul moiei cu ocne. Pe ling faptul Ca Mau sare
munca pentru care erau platii ei aveau i rAgazul necesar sd cultive acest
petec de pdmint ci sd se hrdneascd de pe urma lui; in schimb erau obligafi Mid
de stdpinul mosiei, nu la zeciuiala din produsele pamintului, ci la claca de sare.
Documentele arata explicit acest lucru.
Matei Basarab spune la 1635: ... insa sa se tie pentru rindul sdrii cloth-
nasilor cifi von sddea fi se von hrdni pe dedina mdndstirii Margineni, daca un cio-
calla va taia intr-o zi 10 bolovani de sare, noua bolovani s li se pldteasca de
schilerii care vor fi, iar un bolovan care este partea mdndstirii, sd nu li se pldteascd
ciocdnasilor nimic . . . pentru c ciocanaii stau pe dedina mandstirii i nici
lucreazd mdndstirii ci nici le ia dijma, nici nimic, ci se hranesc toti slobozi, cu
bund pace pe dedina mndstirii . . . 3.
La fel i la Ocna Slriic, Mihai Racovita voevod imputernicete (la 1743)
mndstirea Coltea stapina moiei sa apuce pe ciocanaii de acolo dei
oameni liberi sd aiba a face ciocanaii in toti timpii claca de sare bolovani
400 dupd cum au facut i altd data, pentru cad fdd pa mosiia mandstirii la ocna
Sldnicului . . . cu casele lor si sci [in pe dinsa i sd hrdnescu, pentru aceea grit
datori de au obicei sd facd aceastd clacd de sare totdeauna . . . 3.
Faptul ca ciocanaii acestor ocne cultiva petecul de pamint dat lor i se
hranesc s. de pe urma lui, presupune o oarecare limitare a limpului de tdiere a
sdrii in ocnd, fie ca aceasta munca se facea prin rotatie, fie c se facea in anumite
perioade ale anului, astfel ca ei s aibd ragazul necesar muncilor agricole. Acest
lucru nu se intilnete la Ocnele Mari.
In afara de aceasta, ciocdnaii de la ocna Ghitioara atit cit lasa docu-
rnentele sd se inteleaga erau intr-o situalie speciald. Acestia se pare ca nu erau
rumini, care sd depinda de moia Ghitioara, ca cei de la Telega. Poate c erau
oameni liberi Med' pamint; in tot cazul ei nu erau obligati sa facd clacd de sare
stapinului moiei, ci dimpotriva, atit Cernica vornicul, cumparatorul moiei,
al ruminilor i al ocnei de acolo i apoi i motenitorii si, erau obligafi sd pld
teased ei ciocdnasilor tdiatul bolovanilor ce li se cuveneau ca dijmd. Documentele
din 1613 i 1617 spun: a . i a plata Cernica vornicul bolovanul de la taietori
cite doi aspri . . . 4 iar in 1659 i 1660 motenitorii lui platesc i ei ciocanailor
taiatul bolovanilor de dijmd: t sa-i ia aceti boieri dijma de pe moia lor, din
10 bolovani 1 bolovan, numai sd aibd a-s dare plata tdietura bolovanilor cite
4 bani . . . 5.
Nu tim carei pAturi sociale vor fi apartinut aceti ciocanai de la Ghitioara
in tot cazul s-ar putea ca Cernica vornicul i urmaii si s fi motenit o situatie
mai veche, din vremea cind stapinii acestei moii cu ocne erau monenii din
Anini. ,
Mai sint i alte deosebiri intre Ocnele Mari i cele din stinga Oltului. Atit
cheltuielile cu functionarea ocnei, cit i muncile celelalte, care priveau pe mo--
a C. Giurescu, op. cit., p. 444 si Arh. st. Buc., ad-tive vechi, dos. 248/ 830, f. 23V.
2 Acad. R P.R., DCXXIII/42 (doc. din 1635 martie 20).
3 Acad. R.P.R., CCCLXIX/120 (doc. din 1743 dec. 10).
a Docurnente privind istoria Romtniei, B. XVII, vol. II, p. 132-133, i vol. III, p. 120.
5 Mano, op. cit., p. 25-26.

www.dacoromanica.ro
 192 AURORA IME$ 38

nenii celor patru sate si pe tirgovetii de la Ocnele Mari, la celelalte saline privean
pe stdpinul rnosiei, fie cd era vorba de proprietetea nidndstireascd sau boiereascd.
Doud documente, unul din 1635 si altul din 1660 vorbesc de cheltuielile
ranAstirii Mrgineni la ocna Telega: a . . . mndstirea are cheltuiald la funie
si la cai i la bald cheltuiala ocnei . . . i>1. La fel si pentru ocna Ghitioara se spune
in docurnentul din 1669 mai 27: u multe clzeltuiale ce au lost cheltuit jupineasa
Mariia la ocnd ... *2.
In ce priveste pe mdglasi cit i pe ceiIali lucrdtori necesari exploatdrii
stirile lipsesc cu totul. Este probabil ca ei s fi fost recrutati la aceste ocne tot
din aceleasi elemente de care dispunea mnstirea sau boierul, adicA dintre
rumini sau poate, in unele cazuri, dintre oamenii liberi dar fdrd parnint.
Asadar printre lucrdtorii din ocne erau reprezentate mai multe clase sociale.
Aldturi de robi (tigani) si de ferbi (rumini), munceau i oamenii liberi (obstiile
sdtesti i cei fArd parnint) precum i or4enii.
Dacd in ce priveste tehnica exploatdrii, nu se observd decit neinsemnate
schimbdri in decurs de citeva secole in ce priveste starea sociald a lucrdtorilor,
se poate distinge o linie ascendentd ce tinde spre situatia din zilele noastre.
Intr-o epoca foarte veche nu se gdseau brate pentru munca grea de tdiere
an sdrii decit printre robii tigani sau printre erbi; la sfirsitul sec. al XVII-lea
insd, cioanasii sint recrutati i dintre oamenii liberi, dar frd pdmint.
Toate aceste categorii de ciocAnasi prirneau simbrie in schimbul muncii Mr.
Aceastd simbrie inlocuia forma veche de plata in naturd, ale cArei reminiscente. se
pdstreazA insd pind tirziu in sec. al XIX-lea, sub forma merticelor care se addu-
gau la plata in bani. Simbria aceasta este vechea formd a salariului si ea este
prima lormd a unei plali in bani pentru muncd in Tara Romineascd. Dupd
cum rezultd din documentele care ni s-au pastrat, acest fel de plata se pare c
nu s-a folosit mai de vreme de mijlocul secolului al XV-lea.
In afard de aceasta, in munca desfAsuratd pentru ocne se pot distinge cloud
mari diviziuni:
Pe de o parte munca pldlitd a ciocanasilor, fie ei robi, serbi sau oameni liberi,
pe de alta, munca nepldliM, facind parte din obligatiile populatiei libere a -Orli
fatd de domn, care se numea in actele vremii mimed' pentru domnie* sau a lucru
domnesc *, de care erau scutiti numai boierii. In schimb aceastd mina gratuitd
pentru domnie ii avea rdsplata *intr-o serie de scutiri pe care le acorda domnul.
Pornind de la munca din ocne, s-ar putea deduce felul cum se desfsura
in general munca i ce clase sociale o indeplineau in epoca feudald in Tara Romi-
neascd.

EXPLOATAREA POPULARA A SARII

Pe ling exploatarea feudald a ocnelor exista i o exploatare populard a

sdrii, dar i aceasta fAcutd dela o vreme sub paza dregkorilor domnului, pentru
observarea riguroasd a anumitor reguli. Aceastd exploatare reprezintd desigur
forma cea mai veche a exploatdrii sdrii la noi, anterioard exploatdrii domnesti,
inainte chiar de formarea statului feudal, cind productia era in mina obstiilor
tdrAnesti. Ea famine sub forma de privilegii si mai tirziu, ca o rArndsit a unei
alte orinduiri.
1 Acad. R.P.R., DCXXIII/42 si DCCCIV f. 1
Arh. st. Bue., m-rea Radu VodA, XV/12.

www.dacoromanica.ro
 89 EXPLOATAREA SARI! IN TARA ROMINEASCX PINA. IN SEC. XVII! 193

1n regiunea judetelor Buzau, Rimnicul &drat si Saac, sarea e foarte adesea

la suprafata, formind asa numitele o maluri de sare * cum spun documentele.
Locuitorii acestor judge aveau dreptul sd taie sare numai pentru trebuinfele
casei lor, in schimbul unei mid contributii numitd a sardrit * sau o sdrdritul
muntilor , percepuld de o sarari 1.
Stiri in legaturd cu acest fel de exploatare sint tirzii, din a doua jumdtate
a sec. al XVII-lea, dar ele aratd o stare de lucruri mult mai veche. Acest drept
il avea in judetele amintite populatia sateasca chiar si tiganii plAtind
in schimb darea de 44 de bani pe an. Aceastd dare variazd ; in sec. al XVIII-lea
urea la 66 de bani2.
Tata ce spune condica de porunci a lui Brincoveanu pe anul 1700: o s se
scrie sdrdritul prela satele ot sud Rimnic i ot sud Buzdu i ot sud Sac, care au
obiceiul de dau srdrit, pentru cdci sint ei slobozi de-s iau sare den muntii aceia
de sare deacolo. a_ci sd aibd a se scrie pre toti oaminii . .. au fie slujitori, au bir-
nici, au dardbanti, au scutelnici cdldri i pedestri, au popi diiaconi, calugdri, au
tigani, sau mdcar ce fel de om ar fi, de nume cite (po) bani 44 *3.
Din aceastd poruncd rezultd cd acest drept popular de exploatare a sdrii
nu era bazat pe vreun privilegiu domnesc scris, ci se baza pe un obicei pe o
traditie stravechecaci se spune au obiceiul de dau sArdrit, pentru cdci slat
ei slobozi del iau sare den muntii aceia . .. .
Erau cazuri cind se ddeau si scutiri pentru sararit. Grigore Ghica scuteste
15 oameni ai mAndstirii Ungureni (jud. Buzdu) intre altele si de sArdrie 4. De
asemenea Duca vodd si apoi Serban Cantacuzino iartd de srdrie * slobozia
mdndstirii Bradu (jud. Buzdu) sa fie in pace si slobozi de sdrdrie, iar sdrarii
sd se fereasca de slobozie * 5.
Totusi si cei scutiti erau obligati sd plateasd sardritul in unele imprejurdri,
cum spune aceeasi condicd de porunci a lui Brincoveanu si arata motivul o pentru
cd fiind estimpu al treilea an, innoirea domniei, s-au socotit sd dea cu totii si
ertati si neertati 6. Porunca domneascd din 1784 o pentru malurile de sare <ot>
Slam Romnic i Buzdu si Saacu, care silt a se pazi , explicd mai bine acest drept
al populatiei: dupd obiceiu, fiindcd malurile de sare ce sunt in sud Slam Rim-
nic, Buzau si sud Saacu se pdzesc de oamenii camdrasilor de ocne ... drept
aceia dam aceastd carte la mina (omului) pe care 1-au orinduit dumnealor cmd-
rasii ca sd fie de paid la malurile dintr-aceste judge, sd poarte grije si sd fie cu
priveghere a nu ingadui pe nimenea sa nu facd risipd si sd iae sare cu carul sau
cu calul, afard numai din cei ce pltesc sdrdritul, care sunt stiuti, find si aceia
sd aibd voie a lua numai cu traista, pentru trebuintele casei lor; si citi se
hranesc cu sare dintr-acele maluri, fArd de bani, sd iae de la dinsii mielul hirsie
(blana unui miel), casul si 6 ocA de lind sau cite 5 taleri de la cine nu va avea
de acelea. Dar ori pe cine va prinde furind sau cu carul sau cu calul, vitele toate
sd le iae de gloabd, iar pe oameni, dupd obiceiu, prin stirea dumnealor ispravni-
cilor, s-i trimita la pedeapsa ocnei. Pentru care vd porunceste si dumneavoastrA,
ispravnicilor de judge i vdtafilor de plaiu, sd fiti mind de ajutoriu orinduitului

1 Acad. R.P.R., ms. rom. 5389, f. 8.

2 V. A. Urechi, Istoria romtnilor, I, p. 114.
3 Acad. R.P.R., ms. rom. 5389, f. 8. Prin aceast dare se realiza, se pare, un venit pe
care domnul nu-I putea neglija, de vreme ce se Ingrijea de aproape de Incasarea lui.
4 Acad. R.P.R., doc. CXCVI/219 (1662 aug. 6).
5 Arh. st. Buc. m-rea Bradu I/10 i 16 (1674 ian. 7 1 1697 mai 11).
5 Acad. R.P.R., ms. rom. 5389, f. 8 1 N. Iorga, Studii f i docamente, V, p. 340-341.

13e. 674 www.dacoromanica.ro

194 AURORA MIES 40

de dumnealui cdrndrasu, spre a putea pdzi dupd cum se cade, sd nu curga

paguba camdrii 1
Din acest document rezultd cd in special pdstorii i crescdtorii de vite din
judetele amintite erau cei care foloseau acest drept, cdci ei puteau plti in schim-
bul srdritului, mielul hirie, casul si 6 oca de lind . De altfel un document
din 17 februarie 1813 precizeazd c aceast plata in naturd se lua de la mocanii
cei ce sint cu oile, dupd obiceiul lor 2. Totodat aceastd dare in naturd dove-
deste si ea o stare de lucruri foarte veche.
Este clar CA in vremurile vechi exploatarea populard a a malurilor de sare *
se fdcea numai pentru nevoile proprii ale membrilor obstiilor prdnesti si ale
pdstorilor. Mai tirziu economia in bani i comertul intern fiind in crestere, s-a
ndscut primejdia pentru a fiscul domnesc ca acest drept popular de exploa-
tare a sdrii sd fie folosit cu scopuri comerciale. De aici provin restrictiile amin-
tite mai sus, ca sarea sa nu se ia decit cu traista, nu cu carul sau cu calul si se
prevedeau pedepse foarte aspre ca aceea a ocnei pentru cei care s-ar fi
abdtut de la poruncd.

Din cele ardtate pind acum credem cd se pot desprinde citeva fapte de
ordin general : intii de toate vechimea mare a acestei ramuri a productiei miniere
din tara noastrd, care in vremuri indepdrtate a stat in miinile obstiilor taranesti.
0 data cu formarea statului feudal, exploatarea s-a fdcut in chip organizat,
domnul fiind indeaproape interesat la incasarea veniturilor apreciabile ce-i
reveneau de pe urma a lucrdrii ocnelor. Totodatd i marii feudali s-au simtit
atrasi de acest izvor important de bogatie si 1-au smuls pe incetul din miinile
populatiei libere tardnesti, in regiunile unde ea 11 mai pdstra.
Deschiderea sau inchiderea de ocne, indiferent pe ce fel de mosie, fiind
dreptul cxclusiv al domnului, Ii ofcrea prilejul sd-si fasplateasca oamenii credin-
ciosi i sa npdstuiasca pe dusmani.
In cursul veacului al XVIII-lea, dreptul la dijma ocnelor ramine in cea mai
mare parte un drept mdndstiresc, datoritd daniilor fostilor stapini. Este poate
o incercare a boierilor de a pune oarecum la adpost o importantd sursd de
venituri.
Lipsa progresului in tehnica folositd la exploatarea sdrii aceeasi, timp
de citeva secole s-ar explica prin aservirea politica si economicd a tdrilor
romi ne.
Conditiile de lucru ale lucrdtorilor din ocne ne ldmuresc asupra felului cum
se desfsura in general munca in epoca feudald in tara noastrd. Munca robilor
la saline nu se deosebea prea mult de aceea a oamenilor liberi, fie ei din obstii
stesti sau tirgoveti.
In ce priveste munca in ocne a tiganilor-ciocanasi platiti cu simbrie, sur-
prindem poate forma cea mai veche a muncii salariate in Tara Rornineasa
Precum se vede numai din aceste aspecte ale cercetdrii, problema productiei
sdrii aruncd o lumina noud asupra istoriei noastre sociale i economice in epoca
feudald. Celelalte aspecte ca vmile, comertul pe piata internd si externa,
transportul sdrii etc., ne rezervdm sd le ardtdm cu alt prilej.

V. A. Urechi, Istoria romtnilor, vol. I. p. 405.

2 Arh. st. Buc., ms. 75. f. 56.

www.dacoromanica.ro
11 EXPLOATAREA SABII IN TARA ROMINEASCX PINA IN SEC. XVIII 196

0 gOBbILIE COJII4 B BAJIAXIM AO HAIIAJIA XVIII BERA

(HPATHOE C0,11EPHtAHHE)
HacTonmnii otrepx, mcnoabsylonwit B 60abun4oTse caytme8 me ena-
jaimie maTepHama, npommaeT cseT Ha Heitomopme meHee mmecTmle cTopoHm
paspa6oTim coammix xoneil B Baaaxnx. 3TOT Tpyg, ocTaHasalmaioundicn
Lama Ha nepHmx gecnTnammx XVIII B., nsaneTcn cocTasHoit qacTbio
6o.nee o6mHpHoro TpyAa OTHOCHTeRb110 Bcero nponecca )1061)1,11/1 CORM, B
HoTopom nccaegoBaHHe 6ygeT gosegeHo AO Hone firma spemeH. OH COCTOHT
na caegylownx raars: a) garmocTb paapa6oTnn CORII B Baaaxml; 6) Image-
Hme coaimbimn ROIIHMH; B) TexHinta go6mtin conn n opranmanna Tpyga
Ha COJIHMAX npommcaax Baaaxim; r) connaabHoe noaontenne pa6wmx Ha
COJIHHbIX nonnx; g) HapogHan go6brtra coml.
B arrnx raasax BLIFIBRHeTCH xpono.11orratiecnan nocaegosaTeabnocTb B
OTITLITHH noneft (Onneae Maim, Orma MilHa, Teaera, rnTnoapa, TetimaHn,
Cawmx H gp.); aanpmTne noneft rnTnoapa B pesyabTaTe penpeccuil Illep6aHa
lianTaxyanno HpOTILB rpyrampomtn BaReHOB; moHommecHoe nsawine nepe-
nponasogcTsa CORH ii HOCReACTB1111, 1311313a131-1Me HM BO 8pemn npamnewm
Bpbuntommy; cTpennemie xpynHoro 6onpcnta oTo6paTb coaeHocume sewn
y HpeCTLHHCHHX 061.14111. YitaallBaeTCH Taxnte, lT0 B Tetze Hue notrrn gHylc
BeHOB OTCyTCTBOBaJI nanoil 61A TO HH 611J10 nporpecc B pa3BIITHY1 Temingeciclix
cpegcTs go6mqn CORM H oprammamm Tpyga Ha COMMIAX npommcaax.
B raaBe o connaabHom HORMRe111/111 pa6otmx B IIOHUX nogtrepitnyTm
OTRIPTHTeRbHLIO OCO6eHHOCTII Ha npommcaalc On Heae Mapb (yam Bbiaga),
Haxogn8mHxcn B nomecTbe rocnogapn, rge CyIHeCTBOBaJI 00061Aft peaMM:
TaM pa6oTa no go6mtie CORR npon8sogrulacb gmraHamm-pa6amH, nplmagge-
MaB11114MH moHacnapnm Roma n rosopa; neamit png 6ecnaaTHmx pa6OT
Bb1HOJIHHJ111 YMITeRH ropoga Oimene Mapb; cioga Hago eine npn6asnm 6ec-
IIJIaTliyi0 pa6oTy no CORM-1MM ram6am (To ecTb no um:mew Hmo comp),
HoToppo Hp0143130M4J1H COTHH tieTbIpe meannx aemaemageabnes 113 oxpecT-
HocTeft OnHeae Main, 3Ta pa6oTa no COM:IMAM ram6am FIBMIJIaCb He cliieo-
gaabHoit peHToti, a HOBLIHHOCTMO CB060gHLIX HpeCTIATH HO OTHOMeM110 ii
npaawnemy gomy; B ceaax Honpyr CORMILIX noneft wra pa6oTa 6maa pwamo-
nerma 6apunme. Pa6oTa no COJIHMAM ram6am 6maa secbma o6pemermTeab-
Ha, Tax 'no mHorne Ha }immix wry 110BHHHOCTb CTpeMHJIHCb OCB050/111TbCH
BO 'ITO 6m TO Ha cTaao OT aroll pa6oTm B 110J1b3y npartninero goma, saxpe-
noulancb y Raxoro-a1160 6o1ipnHa Han moHacTmpa.
C gpyroil cTopoina, noxasbnmeTwi HOROTHeHHe B COM,1111X HOMO( HO
awmo cTopoHy OaTa, rge xtan go6brEm COJIH HOJIM30BaJIIICb Tpygom xpenocT-
HbIX H BOJIMIMX alogeft.
13o Bcex xonnx 3a6ofinumn (To ecTb pa6wme no o6mge coax) noay-
tman sa mitotic Tpyg ntaao8aHne BHe aaBlICHMOCTH OT TOPO, 6man all OHH
Hmra11am1!-pa6am11, xpenocTHmmn HJIH BORMILIMH alogbM14. OTo maw:mime
FIBM:IeTCH npentHeii cDopmoR sapnaaTm H nepsoft cDopmon geHemoil onaand
Tpyga B Baaaxnn.
B nocaegHeil raase yitasaHo, qTo, napaaaeabHo c ctmogaabuoil go6mgeit,
cyinecT,BoHaaa 11 Hapognan go6bma wan, naxogniuneticn Ha noseplmocnt
Boum B yeagax Bysay, Pmmmutya CapaT H Caaya. HaceaeHne aTHX yesgo8
110JIbBOBaROCI, npaBom go6bmaTb COM3 B orpaHniaemmx KoantlecTsax

13*
www.dacoromanica.ro
196 AURORA ILIE$ 42

TOBbRO BITH TV:Mall:MEM Hy ymnatmHaH HaBOE, Hann:tar:1=i AcH ((COBH-

BEAM* WM ropHocoalumm. DTa go6r)ma npeAcTaHarma co6ofr, nor-return ,
nan6oaee CTapHHHyI0 CDOpMy go6toru COBH Ha Teppwropmr Pymbumn, npeA-
mecTnonaHmyro HpaHwreabcTneHHoft i(o6bule; oHa nparanHouanacb ;lame o
6paa0Baling 4)eogaabHoro rocyx(apcTsa, B nepHog, Horila Hp011aBOACTBO
BaXOTVIBOCb B pyrrax lipeCTIAIHCHHX 0611.Hil.

DONNEES RELATIVES A L'EXPLOITATION DU SEL

EN VALACHIE JUSQU'AU XV1IIC SIECLE
(RESUME)
Cette etude (qui repose sur un materiel en bonne partie indit) apporte toute
une srie d'claircissements a propos de certains aspects peu connus de l'exploi-
tation des mines de sel de Valachie. Ces recherches qui s'arrtent pour le
moment aux premieres dizaines d'annees du XV1Ile sicle font partie d'un
travail plus ample, relatif au processus complet de l'exploitation du sel, qui
embrassera jusqu'a l'poque moderne. La prsente tude comporte les chapi-
tres suivants: a) l'anciennet de l'exploitation du sel en Valachie ; b) la proprit
des mines de sel ; c) la technique d'extraction du sel et l'organisation du travail
dans les salines de Valachie; d) l'tat social des travailleurs des salines; e) l'ex-
ploitation populaire du sel.
Ces chapitres dtablissent, entre autres, la succession chronologique d'ouver-
ture des salines (Ocnele Mari, Ocna Mica, Telega, Ghitioara, Teisani, Slanic,
etc.), la fermeture de la mine de sel de Ghitioara comme resultat des represailles
dont le voivode *erban Cantacuzene usa contre le parti des Baleanu ; le pheno-
mene conomique de la surproduction de sel et ses consequences sous le regne
de Brancovan ; les tendances des grands boyards a accaparer les terrains saliferes
appartenant aux communauts paysannes. On y montre galement le defaut de
tout progres pendant presque deux sicles en ce qui concerne les moyens
techniques d'extraction du sel et l'organisation du travail dans les mines de sel.
Le chapitre relatif a l'etat social des travailleurs des mines de sel souligne
le caractere particulier de celle de Ocnele Mari (ddpartement de Vilcea), situe
sur le domaine princier, qui jouissait d'un rgime special: la taille des blocs de
sel s'y faisait a l'aide des tziganes esclaves des monasteres de Cozia et de Govora ;
toute une sdrie de travaux gratuits y dtaient fournis par les citadins de Ocnele
Mari ; a cela, s'ajoute le travail gratuit la magle * (c'est-a-dire au transport des
blocs de sel), auquel dtaient astreints quelque quatre villages de mosneni *
(paysans libres) du dpartement de Ocnele Mari. Ce travail de transport ne cons-
tituait pas une rente fodale ; ii tait une obligation des pa ysans libres envers le
pouvoir princier, laquelle s'identifiait dans les villages aux alentours des mines
au a travail pour le prince * (a lucrul domnesc *). Ce travail de transport tait
extrmement accablant; aussi certains des a maglasi s (4a transporteurs de blocs
de sel*) cherchaient-ils a tout prix a se librer de cette prestation envers le
pouvoir princier en se faisant a rurnini * (paysans serfs) d'un boyard ou d'un mona-
stere.
Par ailleurs, l'auteur expose la situation des mines de sel situes a gauche
de l'Olt, oui l'on utilisait le travail des a rumini * ou des hommes libres comme
tailleurs de blocs de sel.

www.dacoromanica.ro
43 EXPLOATAREA SARI! IN TARA ROMINEASCA. PINX IN SEC. xviii 197

Les cioanasi (c'est--dire les tailleurs de sel) recevaient dans toutes

les mines de sel une page ( simbrie ) pour leur travail. Cette paye est l'ancienne
forme de salaire et elle constitue la premiere forme de retribution monnagee du
travail en Valachie.
Dans le dernier chapitre, l'auteur montre que, outre l'exploitation fdodale,
ii y a egalement eu une exploitation populaire du sel qui se trouvait a fleur de terre,
dans les anciens dpartements de Buzdu, Rimnicu Sdrat et Saac. La population
de ces dpartements avait le droit de tailler une quantit limite de blocs de
sel pour ses seuls besoins domestiques en dehange de la contribution dite
sdrbrit ou sardritul muntilor (une espce de gabelle). Cette exploitation
reprsentait certainement la forme la plus ancienne de l'exploitation du sel
dans notre pays, forme antrieui e a l'exploitation princiere du sel, antrieure
fame a la formation de l'Etat fodal, quand la production se trouvait aux mains
des ccmmunauts paysannes.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 RAZVRATIREA SASILOR DIN BRASOV LA 1688
DE
IOACHIM CRICIUN

Intre frdmintdrile social-economice i politice din Transilvania in cursul

veacului al XVII-lea cind aceastd provincie a trecut de sub jugul turcesc
sub cel austriac sint cunoscute mai multe micdri tardneti i ordeneti,
reflectind contradictiile dintre clasele sociale de la Tara: iobagi i 4 domnii
de pdmint S i dintre diferitele paturi sociale Ile la orae.
Intre micdrile ordeneti transilvdnene istoriografia burghezd a pomenit
foarte pe scurt, uneori numai in citeva rinduri, despre rdzyrdtirea sailor din
Braov de la 1688, impotriva ocupatiei oraplui de cdtretrupele austriace, in
plin mar spre luarea in stdpinire a Transilvaniei din mlinile slAbdnogului prin-
cipe Mihail Apafy, supus credincios al sultanului din Constantinopol. Dintre
istoricii romini, Gheorghe Baritiu a avut de spus la 1870 ceva mai mult
asupra acestei rdzvrtiri 1, iar dintre sai, Friedrich Philippi, braovean, s-a
.oprit ceva mai mult in 1878 asupra rzvrdtirii concentenilor sdi de la
sfiritul veacului al XVII-lea 2, fdrd sA aibd la indemind decit putine din izvoa-
rele pe care le cunoatem azi i frA sd fi inteles pe deplin semnificatia rdzyrd-
tirii.
In drumurile dupd manuscrise de cronici afldtoare in arhivele i bibliotecile
oraelor din Transilvania actiune initiata de Institutul de istorie Oraul
Stalin de azi ne-a fdcut surpriza neateptatd de a nu mai avea nimic din vestita
arhivd de la fostul Liceu Honterus, deci nimic despre trecutul sdsesc al oraului
Braov 0 al Tarii Birsei. Trebuind s suplinim lipsurile mdcar in parte
.cu ceea ce s-a publicat, partial, in vol. IVVII din Quellen zur Geschichte der
Stadt Kronstadt, aparute intre anii 1903-1918, am urmdrit izvoarele narative
sgseti de acolo, in care timp a rdsdrit dintre rinduri, incetul cu incetul, o
serioasd rdzvratire sdseascd impotriva Habsburgilor cuceritori ai Transilvaniei.
Acum vom prezenta pe scurt cauzele economico-sociale i politice ale rdz-
vrdtirii braovene, indbuitd in singe, urmind ca pind la sfiritul acestui an aa
cum s-a programat aceastd rdzvrtire sd fie studiatd in toata amploarea ei.
1 Catastrofele Brasovutui In anii 1688 i 1689, In 4 Transilvania s, Bralov, 1870, III,
p. 57-61.
2 Fr. Philippi, Der Biirger-Aufstand von 1688 und der grosse Brand von 1689 in Kron-
skull. Ein Beitrag zur Geschichte der Sachsen in Siebenbiirgen, publ. In Programm des Evang.
-Gymnasiums A. B. zu Kronstadt, 1877 1878, Bralov, 1878, p. 3-38.

www.dacoromanica.ro
2C0 IOACHIM CRACTUN 2

Ca urmare a biruintei cistigate sub zidurile Vienei impotriva turcilor la 1683,

austriacii au inceput, in cadrul t Ligii Sfinte , asa-zisa luptd pentru eliberarea a
popoarelor crestine de sub stapinirea turceascA. Dupd ocuparea Budei la 1686,
prima victimd in calea eliberdrii fu Transilvania. Prin tratatul dintre impAratul
de la Viena i principele Mihail Apafy, in anul urmAtor, la 1687, trupele austriace
primira ordinul s intre pe pdmintul jransilvaniei, Habsburgii cerind, pe lingA
insemnate sume de bani, si 12 orase in care sd-si aseze garnizoanele lor. Orasele
ssesti, conform tratatului, trebuird s dea numai incartiruire i intretinere *,
fard sd fie vcrba i despre ocuparea celdfilor kr, iar trei din aceste orase : Bra-
sovul, Mediasul i Sighisoara i satele dependente de ele * au fost a scutile
de incartiruire *1.
In lumina acestor precizAri ale tratatului, refuzul brasovenilor de a primi
osti strAine in Letal.ea lor era, legal, indreptatit. De altfel o miscare de nemul-
tumire i chiar de opunere se constatA si la bistriteni care nu erau intre cele
trei orase scutite la 5 noiembrie 1687 disensiunile dintre ei i generalul
austriac Piccolomini fiind aplanate, cu destule greutAti, numai in urma inter-
ventiilor aspre * ale Staturilor, ardelene si ale Comitelui Natiunii * sAsesti
din Sibiu. Informatia pe care o avem precizeazA CA, in urma acestor insistente
amenintAtoare, bistritenii e au trebuit s deschidd portile i s primeasca in
garnizoana cloud regimente de soldati 2 Tot in luna noiembrie, din acest an,
a principele nostru- i Staturile ardelene au cerut incartiruire de iarnd a si
brasovenilor, dar aici o rebeliune, mai ales din partea cizmarilor *, a zildrnicit
planurile austriace 3. Aceastd a rebeliune fu preludiul in mic al rdzvrAtirii ce
urmd in mai 1688.
Pentru a putea intelege mai bine cauzele rAzvrAtirii antihabsburgice a
sasilor din Brasov la 1688 e necesar sd reamintim cd poporul sAsesc a fost de la
inceputurile colonizArii lui in Transilvania un popor incarcat cu privilegii
scutit de obligatiile iobAgesti fiind unul din cele trei a natiuni privilegiate ,
alkturi I c4i1irc1 sit .rfe secni4. Aceasta nu inseamnd insa cd sash oraselor
aIid4cn iu gran ttratificati itrl mai mune pturi, cu diferite drepturi i cu diverse
indgtori4 ri sai d 4 sate 4-aff ajuns cu vremea sd fie iobagi, mai ales

pe ,paminturile pqmi44e,119r 5r
Sash brasoveni din vremurile (Ce trecere a tarii de sub stApinirea turceascA
su qc4 4Hstr*Of 4up pozitia pe care, au adoptat-o in Ozvratirea de, la 1688,
qr4u 04ifere4i1i i tirmato,grelp, pAturi,; Feitnikile pairicipte, alatuitet din
yitrf4rile ,imhog4tite ale prasgui proprietarii de\ pArnint saj,1 de alte imobile,
mestesparii, i neguAtorii, bqgag r 4AI riqdta ,pairorri se alegequ notabilit4i1e
oramilr judge, Rjutoarele tRlq j 9 parte dirk sen.gtorii sfatuluip Megefugarik
-1-4,--rk+ritr-rh--1rtra
1 Asa4l Meiddruis,, PiiiftiheritEr (16471-164), ifr Ouelten , yr, p. Obi
Et, Martiini ZieigldroAnnolatu hislorich 06718-,-617.18 h 1 Qiiiellem . , VI; p, 22'k a Ristri-
*On fifr/125. es CWqreffArfl) Mi1l1}1P1 4tii0or.0 inkplXi1si5sert,
3 !loan piariffp (16,81-1689), iu Qurqer .. ip VIA, p. RI! . nine Rebel-
lion ... mefsteritei 'von den, Schuslerp
J Nattici th s tit mOdieVall dt 1Eipt.init bake 4i AroiYa ti4clt despre jtrf Vrivileglate,
existIntk st4b1ficarilsbin sinul tob.0
5 La problema sasilor iobagi in comitate cunoscut5 sint a se athinga_si stirile din
371ipr1l4 lui teNq HplinAgAri qc.sfirg 411444 Aasi,4Aint l cpmurieor, ale comitatului Tirnavelor
despre miscirea comunA a iobagilor romlni i sasi la 1765 impotriva nobilimii-din acest
co,nliAaL pi{ingni IWO MARK, (Aarckts-Nku 5L, MO 1,72-153,, 4764,-1769 ep iratat
lui6117q4-17% Pipit 1t gomtrAcnta gulgar* Hiulto,ocq ,5er(pkorestvp.1. 1. XXVIII,
Budapesta, 19a6, 771 kk, Despfeciobtigil.,sasl a matni, pg 17,%-111.,

www.dacoromanica.ro
 RAIVRXTIREA SASILOR DIN BRASOV LA 1688 201

gi negustorii cu oarecare stare materiald, organizati in bresle Infloritoare In

vremurile despre care vorbim; Pdtura plebeiand, constind din mestesugarii
si negustorii sdraci, apoi din calfele de rneseriasi, la care se addugau acei
4 calici a de pe treapta cea mai de jos: Lumpenproletariatul, a cdrui activitate
o semnaleazd si Engels in lidzboiul fdrdnesc german, asadar si in orinduirea social-
econornicd feudald. Atitudinea acestor paturi in rdzviltire a fost diferitd, dupd
cum diferite le erau i interesele.
Patricienii prin judele orasului, Mihail Filstich si prin delegatia de
senatori lrinnisd la reedinta comandantului general militar al trupelor austriace
la Sibiu, generalul Anton Caraffa i preolimea Capitlului bisericii luterane
din Tara Birsei 1 s-au supus de la inceput noilor stdpini, promitind predarea
cetdtii si primirea garnizoanei; in fata acestei atitudini lase, se forma' opoziVia
tirgovefilor, compusd mai ales din reprezentantii breslelor mestesugdresti, in
majoritate breasla cizmarilor din rindurile cdrora se ridicard si o parte din
conducdtorii rdzyrdtirii si opozitia plebeiand, care a alcdtuit masele, intre
care calfele cizmarilor avurd un rol de seamd. E vorba, fireste, numai de (cmaseles
sdsesti ; despre rorninii si ungurii din Brasovul contemporan izvoarele nu porne-
nese nimic, ei nefiind interesati in apdrarea orasului , intre zidurile cdruia
nici nu erau primiti.
Rdzyrdtirea a fost locald, numai la Brasov, celelalte orase sAsesti i nesd-
sesti exceptind Bistrita, dupd cum s-a vdzut neschitind nici o inipotrivire
pe care sd o cunoastem, cel putin in faza actuald a cercetdrilor.
La baza rdzyrdtirii brasovenilor se afld acel triptic de silnicii cesaro-
austriace, care s-au exercitat asupra nenorocitei Transilvanii aproape 250
de ani, prefcind-o intr-o provincie habsburgicd bund de exploatat: agentul
fiscal, cAlugrul iezuit i generalul impardtesc, care toti impreund si fiecare
in parte au lovit in privilegiile si libertatile ssesti de pind atunci.
Brasovenilor si Tdrii Birsei agentul fiscal le-a cerut Inca in decembrie
1687 sume insemnate de bani, in afard de contributiile militare de griu, ovdz
si fin in valoare de aproape 100 000 florini 2 Numai comunei Codlea i se impunea
o cot de 200 florini, 182 de vite cornute, 396 de gdleti de grin, 468 de galeti
de ovdz, 42 de butoaie cu yin i 288 de care de fin 3. Iar in martie 1688 Sfatul
orasului Brasov, ca s poat umplea ma car in parte sacul fdr fund al agentului
fiscal austriac, puse in discutie ridicarea birului la 200 florini de poartd ceea
ce nu s-a mai auzit pind atunci 4 hotdrindu-se pind la urmd sd se dea numai
100 florini, totusi o sumd exageratd, pe care cei bogati nu voiau , iar < cei
sdraci nu puteau8 s o plteascd, ceea ce infurie pe generalul Caraffa, trimi-
tind la 21 martie 2 comisari si 40 de soldati sa aducd imediat la Sibiu restul
de 850 de capete de vite si 50 000 florini. Peste 15 zile brasovenii i-au promis
snma de- 80 000 florini 5.
Tote qcestea i brutalithtile comisarilor, care spuneau c e cettenii trebuie
sa-si cumpere pacea cu acesti bani 4 au trezit in poporul neintelegdtor atit

1 Cf. Stefan Filstich, Beschreibung der kronstadter Begebenheiten 1685-1690, In Quellen ,

VI, p. 292.
2 Idsif Thutsch, Jahr-Gbschipitta 1344-.-1748s, In Quellen,, IV, p.1091
trte&ge prinatiti-Zeiltner Tuanknopischrif 6131/416-.-11z94), In Quellen , IV, p. 88.
Cf. Mederus, cit. in Quellen. . . , VI, p. 301 - 302. 0 s poartii cuprindea mSJ
mul'y geispolLirik-PcdIrru Incaserea Liruhi ittlupd pth-- veiea lak Paul Benkrier, Con-
signation, nota 2 de la pag. urnAtoare.
5 Ibidem, p. 303.

www.dacoromanica.ro
202 IOACHIM CRACIUN 4

de putina iubire fatd de ostasii germani spune un izvor 1 incit au simtit

mai mult o spaimd i o teamd fata de ei *.
Dupa infringerea rdzyrdtirii dacd e s anticipdm asupra stdrilor eco-
nomice si de cruntd exploatare a vrernurilor imediat urmAtoare agentul
fiscal a apdrut in adevdrata sa misiune cezaro-erdiascd ; la 26 ianuarie 1689
li s-a cerut brasovenilor nici mai mult nici mai putin decit 89 000 florini in bani,
pe lingd contributia militard de 8 900 vase cu yin, 2 106 msuri de griu, tot
atitea de ovaz, 1 068 care cu fin si foarte multd carne 2, precizatd de un alt
izvor la 5 000 boi de -Mat in valoare de 24 238 florini 3. Aceasta dupd ce in
septembrie 1688 li s-a luat pentru calul generalului Veterani 300 ducati si
pentru harnasamentul respectiv 1 000 de taleri 4. Foametea din 1691 constituie
o altd dovadd despre stoarcerea Transilvaniei si a brasovenilor de care Hab-
sburgii proaspdt veniti 5.
De cdlugdrul iezuit, brasovenii ca de altf el toate popoarele necatolice
din Transilvania s-au inspdirnintat tot atit de mult ca si de agentul fiscal.
In privinta aceasta, cele spuse de cronicarul contemporan brasovean Marcu
Tartler in Ziarul ski la 1688, ca martor al evenimentelor, sint concludente:
Dacd cineva ar intreba, care au fost in realitate motivele rzvrdtirii, apoi
acestea par a fi, dupd toate aparentele (asa precum am pututs aflu eu), c
nimic nu i-a indemnat mai mult pe cetdtenii nostri la impotrivire decit judecata
si stirile despre relele Mptuite de oamenii impdratului in Ungaria. Cdci era stiut
de toatd lumea, cit de rdu s-au purtat acolo cu locuitorii, mai ales cu luteranii
si cu calvinii, pe care au incercat cu tot felul de chinuri i persecutii sd-i sileascd
sd treacd la religia catolicd * 6. Cit despre starea de spirit anticatolicd a sasilor
brasoveni de atunci, e suficient sa amintim cd in Sfatul Centumvirilor din
ultimile zile ale anului 1688, discutindu-se cererea colonelului austriac din
garnizoana Brasovului de a li se da o clddire, unde sa-si tin slujba religioasd
catolicd, nu li s-a dat nici o bisericd stabilindu-se 6 cd nu au dreptul sd ceard
biselied i ci li s-a dat o dugheand a cizmarilor, negdsindu-se nimeni in tot
orasul sd-si dea casa pentru asa Teva7. Iar faptul c un conte din armata
habsburgicd, murind la 9 octombrie 1688, n-a trebuit sd fie pus pe catafalc
in Biserica Neagrd luterand i n-au trebuit & fie trase nici clopotele noastre D,
la inmormintarea lui, e inregistrat cu satisfactie in Alte und neue Siebenbiirgi-
sche Chronik 5

1 Simon Christophori Gaitzer, Wahrhaftiger Berk/it (1683-1716), in Quellen .

VI, p. 288. Cronicarul nostru e fiul unuia din conducAtorii razvratitilor: Iacob Gaitzer,
decapitat, i deci informatiile lui shit cit se poate de pretioase i demne de crezare.
2 Martin Ziegler, Virorum Coronae vita ( 1549-1716), in Quellen , V, p. 125. Un Alt
izvor, Paul Benkner, Consignation (1682-1698), In Quellen , V I, p. 281, vorbeste despre
114 000 florini, probabil socotindu-se aid i costul alimentelor i furajelor. De astd datd venea
dupd poartA a 250 florini. Pentru Intreaga Transilvanie jecnidneala austriacd se ridica la
1 300 000 florini: a o suma InfricosAtoare a. La A. Mederus, Fragmenta, cit. In Quellen. . . , VI,
p. 307-309, nu se dd suma totald, dar se spune cd trebuie sd se trimitd a In grabd mum
Infricosdtoare a.
3 Lorencz Gross, Tartlauer Chronik 1645-1884, in Quellen . . . , VI, p. 80.
Alle und neue Siebenbargische Chronik (1652-1694), In Quellen . . . , VI, p. 121.
5 Iosif Teutsch, Vorstellung wohlleiler und teurer Zeiten (1534-1786), In Quellen . ,
IV, p. 534.
6 M. Tartler, Diarium (1689-1694), In Quellen . . . , VII, p. CXXXIIICXXXIV.
7 Mederus, cit. In Quellen . . . , VI, p. 306.
6 Quellen . . . , VI, p. 121.

www.dacoromanica.ro
5 itizvilATIREA SAMOR DIN BRA$OV LA 1688 203

Impotriva generalului austriac i deci impotriva armatei imparatului

armaid mercenard, armatd de ocupatie, care cerea bani i provizii, precum
s-a vdzut saii i impreund cu ei i celelalte popoare ale Transilva-
niei s-au plins totdeauna i mai ales acum. Basta, generalul imparatului
Rudolf al II-lea la inceputul veacului al XVII-lea, a ldsat faima de tiran
i de uciga printre romini, secui i sai deopotrivd ; Caraffa, generalul impAratu-
lui Leopold I, provocatorul in mare parte precum se va vedea al rzvrd-
tirii sailor din Braov la 1688, prin aroganta i cruzimea lui a inspdimintat
toatd Slovacia de azi i toatd Transilvania, incit un izvor contemporan sas
ii inregistreazd porecla, trecutd in renume, cu aceste cuvinte: Mai ales generalul
Caraffa, care are acum comanda in Transilvania, s-a dovedit intre altii a fi
atit de crunt, incit in limba maghiard i s-a dat porecla de KarOfa , adicd par
ascutit, teapd , deci tepe 1 Pind i Mihail Teleki, atotputernicul cancelar
al Transilvaniei de atunci, era cuprins de atita spaimd, incit inainte de-a se
prezenta in audientd la Caraffa ii fdcuse testamentul 2. De aceeai faimd s-a
bucurat, peste un veac, Buccow, generalul impdrdtesei Maria Tereza, care a
indbuit cloud rdscoale: una romineascd a lui Sofronie la 1761 i alta secuiascd
la 1762.
Exploatarea economicd prin agentul fiscal, prozelitismul catolic prin
cAlugdrul iezuit i puterea absolutistd a impdratului prin generalul austriac,
au constituit cele trei forme principale ale cotropirii popoarelor din Transilvania
indatd dupd rdzyrdtirea sailor din Braov la 1688, care au fost inlturate
abia cu ocazia prabuirii monarhiei habsburgice in toamna anului 1918.
vr'

Rdzyrdtirea de la Braov impotriva puterii habsburgice, care ii deschidea

drumurile cu sus-mentionatele forme ale cotropirii, a inceput prin refuzul cetd-
tenilor de a primi armata strdind intre zidurile cetdtii, preferind mai curind
4 sd o apere pind la moarte , decit sd o predea. Astfel asistdm intre 10 i 26
mai 1688 la una din frumoasele pagini din istoria poporului sdsesc din Transil-
vania, la o rdzyrdtire putin cunosculd, scurtd dar dirzd, inbuit in cele din
urmd de nurnrul mare al regimentelor i tunurilor austriace, sub comanda
generalului Veterani i al celor transilvane, sub comanda cancelarului Mihail
Teleki.
Din fragmentele izvoarelor contemporane rAzvrtirea apare tumultoas,
cu eroisme neatcptate, cu inchisori i condamndri la moarte, care aratd ch i
poporul ssesc a tiut sd-i ridice capul impotriva jugului austriac.
In aprilie 1688 generalul Caraffa voind sd plece la asediul Lipovei, e a
gasit ca e potrivit s aeze in cetatea noastrd trupe impdrdteti, pentru apdrarea
impotriva tdtarilor ne spune cronicarul loan Alzner comunicind acest
lucru i judelui Braovului Mihail Filstich, care se afla atunci la reedinta
comandantului austriac la Sibiu. Generalul i-a comunicat vointa i t printr-o
scrisoare , adresatd o tuturor cettenilor * braoveni, o scrisoare plind de
admonestdri i de a menintdri, spunindu-se cd dacd se vor opune 4 ii va pate

1 M. Tartler, cit. In Quellen . . , VII, p. CXXXIV.

2 Cf. Mihail Cserei. Historidja (Istoria sa), Pesta, 1852, col. 180, Ujabb Nemzeti
Konyvtr I, (Noua bibliotec nationalk I).

www.dacoromanica.ro
 204 IOACHIM cnXcIuN 6

nimicirea totald , cd 4 nu vor fi crutati nici pruncii din pintecele mamei Ion I
i va preface totul in praf i cenud 2.
Inainte de sosirea acasd a judelui i inainte de sosirea scrisorii amenintd-
toare, aparu in ziva de 10 mai 1688 o unitate militard austriacd inaintea poi tilor
Braovului jumdtate din regirnentul Baden, cealaltd jumdtate fiind cantonatd
la Sighipara 3 cerind intrare in ora i predarea cetatii. Soldatii insd furd
alungati. In seara aceleiai zile, tirziu, pe la orele 10, sosi i judele, u rdspin-
dindu-se zvonul cd cetatea a fost data in stdpinirea imparatului 4. Populatia
sdseascd fu cuprinsd de nelinite i ceru s i se comunice adevdrul. Dar nu
i s-a dat nici un rdspuns.
A doua zi la 11 mai convocindu-se Sfatul oraplui: senatorii, centum-
virii i citiva din ordeni , judele le comunicd porunca i scrisoarea lui Caraffa,
Sfatul luind hotdrirea dar nu cu toate voturile de-a se supune, fiindcd
lulu se mai poate schimba nimic 5. D. asemenea le citi o scrisoare din partea
lui Apafy, care porunci braovenilor s primeascd garnizoana austriacd i o
altd scrisoare de la consilierii principelui, in care li se comunicd hotdrirea
recentd a Staturilor ardclene (din 9 mai) de-a se prirni in toate cetatile garni-
zoane germane 6. Ordenii, care inconjurard in rinduri compacte Casa Sfatu-
lui, furd insd nemultumiti i incepura s strige cuvinte grele de ocard, ba s-au
gdsit atunci multi calici netrebnici, mai ales din cizmari, care fcurd mare
galgie in piata, au pus miinile pe arme, au fugit in cetatuie, o luard in stdpinire
i n-au voit s primeascd garnizoana 7.
Astfel atit scrisoarea lui Caraffa, cit i cea a principelui Apafy i a Staturi-
lor ardelene acestea din urmd cu rugaminti s evacueze cetatuia pentru
pi imirea garnizoanei au rdmas fdrd rezultat, dupd cum fdrd rezultat au
rmas i interventiile judelui i ale Sfatului oraului, pe lingd < rebeli , care
rdspunsera, in ziva de 13 mai, cd o nu vor preda cetatuia, ci o vor apara pind la
moarte 8. Dupd aceasta, un al doilea val al ordenilor s-a indreptat spre fortd-
reap, dintr-o petitie de mai tirziu a capeteniilor ram-Rini (30 august 1688)
reieind c intreg oraul a fost antrenat in faptuirea rebeliunii , ceea ce insd
oficialitatile patriciene au dezmintit 9. Sau cum povestete Alzner: u au inceput
sa fuga in cetatuie cei mai multi cizmari i toatd calicimea i toate calfele
cizmarilor, manifestinduli pe fata rebeliunea impotriva autoritatilor i impo-
triva acelora, care nu au luat armele aldturi de ei ".
Incetind de a mai asculta de jude i de o Sfat care au a trdat i vindut
drepturile oraplui, cum spune un alt izvor, Thoma Tartlern, razvratitii i-au
1 Alzner, cit. in Quellen ..., VII, p. 579-580 si A. Mederus cit. in Quellen ,
VI, p. 30.
2 Martin Seewaldt, Kirchturmknopfschrift (1689-1694), In Quellen , VI, p. 577.
3 Luca Seyberger, Diarium (1688-1728), in Quellen . . . , VII, p. 434.
4 A. Mederus, Fragmenta, In Quellen . , VI, p. 304.
5 L. Scyherger, cit. In Quellen... , VII, p. 434.
6 A. Mederus, cit. In Quellen . . . VI, p. 304.
7 Alzner, cit. in Quellen . . , VII, p. 580. Cetaluia a fost in partea nordic5 a ora-
uIui, deasupra parcului din centrul orasului de azi.
8 Ibidem.
Alle und neue Siebenbiirgische Chronik, cit. In Quellen..., VII, p. 120 si Paul Benkner,
Consignation, In Quellen, VI, p. 281.
Diarium. cit. in Quellen, VII, p. 580.
11 La Fr. Philippi, op. cit., In Programm . . . , p. 17; Martin Seewaldt, In Kirchturm-
kniYpfschrill, In Quelten..., VI, p. 573, Inseamn bAnuiala cd Filstich ar fi vindut fortareata
nenitilor Cu o mare sum de bani *.

www.dacoromanica.ro
7 DXZVRATIREA SASILOR DIN BRA50V LA 1088 206

ales din sinul lor conducdtori, anume cdpitan suprem pe Gaspar Kreisch ,
un aurar, iar sfdtuitorii lui au fost: Stefan Steiner 1, pdFdrier, un bdtrin de
85 de ani, Stefan Beer, cizmar, nurnit si marele urs rosu , Andrei Lang, ma-
celar, Jacob Gaitzer, cizmar, Itmesch Girdo, aurar si Martin Rothenbdcher,
pielar, acesta din urmd cdpitan adjunct 2
Ce n-a putut face judele i Sfatul, s-a crezut la un moment dat c vor putea
indeplini preotii, dar izvoarele ne spun cd predicile n-au folosit la nimic *
la bisericd merserd prea putini, iar pe barbatii, gdsiti acolo, sotiile i-au alungat
s plece la apdrarea cetatuiei 3. D3 ce au zidit strEmjsii nostri fortareata
cu atitea cheltuieli? se intrebard rdzvrdtitii; s ne aprdm la nevoie 4.
Ca rdspuns la predicd, razvratitii au pornit inarmati i cu Mclii aprinse I
la casa judelui, luindu-i cheile de la depozitele de praf de puscd i cu alte muni[ii.
Tn acest timp Apafy a trimis in curs de 10 zile trei rugaminti, Caraffa rugaminti
i amenintari, iar judele bdtrin, de 63 de ani, mai incercd si el odatd st-i lini-
teased, insd rdspunsul rebelilor fu categoric: chiar dac ar veni un Inger din
cer*, tot nu vor preda fortareata de bundvoie 5.
Lucrurile au mers pind acolo, incit cei rdzvrtiti au interzis tuturor
4 de a mai vorbi despre predarea cetatuiei , iar cei care indraznird st-i abatd
de la hothrirea lor furd indatd luati de 40 sau 50 de oameni i dusi in cetatuie,
unii pusi in flare, iar altii amenintati cu vorbe cumplite , cu impuscarea
sau cu tdierea in bucAti 6.
La 12 zile dupd inceperea razvratirii, generalul Caraffa care in marea
lui minie voise sa mearga personal impotriva cuibului rebel 7 trimise asupra
Brasovului, la 22 mai, pe generalul Veterani cu trei regimente de caldreti,
cloud regimente de pedestri, pe lingd jumdtate din regimentul Baden, expediat
mai inainte cum s-a vazut sd-si ia garnizoana acolo, dar neprimit. In
total vreo 3-4000 de ostasi 8. Acestora li s-au adaugat secuii de sub conducerea
lui Mihail Tekki, generalul comandant al trupelor ardelene 9. Razvratitii insd,
in numdr disproportionat de mic, nu s-au intimidat i traserd virtos asupra
noastr cu tunurile , cum zice Nicolaie Bethlen in autobiografia sa, prezent
la asediu 1.
In ziva de 24 mai duserd cu forta in cethtuie pe amindoi juzii*: pe judele
in functie Filstich i pe fostul jude George Draudt i sapte senatorill, impunind
orasului s le dea piine, sldnind, cas, bere i alte alimente . Pe Filstich 1-au

In unele izvoare Stenner. Cf. Seewaldt, cit. in Quellen . . , VII, p. 575, etc.
2 Alzner, Diarium, cit. In Quellen. . . , VII, p. 580.
3 Cf. A. Maderus, cit. In Quellen . . . , VI, p. 305.
4 Martin Seewalclt, cit in Quellen . . . , VI, p. 573.
5 Alzner, Diarium, cit. in Quellen . . . , VII, p. 580 si Seewaldt, Kirchturmknopfschrift,
cit. in Quellen, VI, p. 573.
6 Alzner, in Q:tellen . . . VII, p. 581.
f St. Filstich, Beschreibung, cit, in Quellen . . . , VI, p. 293.
In Alle und neue Siebenkirgische Cltronik, cit. in Quellen . , VI, p. 119 e vorba de
5 000 ostasi, cu secui cu tot.
a Ostile secuiesti se aflau la 9 mai la Prejmer in asteptarea austriacilor. Cf. Iosif
Teutsch, Historische Zugabe ( 1464-1770), in Quellen . . . , IV, p. 346. Numrul lor pare sd fi fost
de 700 800 ostasi, cum spune Rusticus Prasmariensis (1688 1718), in Quellen. . . , VI, p. 347.
Apud N. Bethlen: Oi,leli,dsa (Autobiografia sa), Pesta, 1860, vol. II, p. 94, in Magyar
Tiirtnelmi Emlkek, III (Memorii istorice maghiare III).
11 La M. Seewaldt. KircItturmknoplschrill, cit. in Quellen . . . , VI, p. 573, insirati
cu numele.

www.dacoromanica.ro
206 IOACHIM CHXCIUN 8

Invinuit # cd a vindut cetatuia imperialilor *, cerindu-i socoteald i condamnin-

du-1 la moarte prin o tdierea capului cu paloul, oferindu-se drept gide un
cizmar ticdlos zice Alznercu numele Petru Gockesch . Sentinta urma sd
fie executatd la 26 mai, ziva in care fu predat cetdtuia
In timpul cind razvrdtitii cereau socoteald i condamnard la pedeapsa capi-
tald pe cei vinovati, Veterani Impresurd cetatea, somind pe cei din interior
sd se predea. Ei rdspunserd cu impucdturi crunte asupra austriecilor, ins
o ieire armatd a 300 de cdldreti din cetate fu respins5.2. Generalul Veterani.
puse atunci in functiune tunurile i mortierele, trei sau patru ghiulele cdzind,
in centuie tocmai cind era sd fie executatd sentinta asupra judelui i asupra
senatorilor. Era ziva de 26 mai 1688, I( miercuri inainte de Indltarea Djmnului,
la orele 6 n 3. Bombardahientul i-a descurajat i i-a consternat pe conduatorii
razvratiti ridicati din rindurile tirgovetilor breslai care trdind masele
au eliberat in grabd pe jude cu conditia s ceard iertare austriecilor i s-i
mintuiascd. Curind apdru pe ziduri tefan Beer staroste al breslei cizmari-
lor 4 i centumvir 5 care strigd: a iertare, iertare, vrem s preddm cetaluia # i
arbord un steag alb 6
Veterani primi capitularea rdzvratitilor i intrd in cetatuie, retinind
deocamdatd numai pe Kreisch i pe Francisc Czak, iar a doua zi, in 27 mai,
primi supunerea tuturor cetdtenilor i cheile oraului din miinile lui Mihail
Filstich. La trei zile dupd capitulare, in 30 mai, urmard represaliile: conducd-
torii rzvrdtirii furd arestati i aldturi de ei alti 20 de ini7, stind in inchisoare
un an i jumdtate, pind la pronuntarea sentintei: 19 septembrie 1689. Abia
acum se puturd instala cei 600 de soldati din regimentul Baden in fortdreatd8.
Oficialitatile crezurd c e bine sd trimitd, dupa potolirea furtunii, o dele-
gatie la Sibiu, a sd ceard indurare de la excelenta sa generalul Caraffa Insd
prealuminatii senatori, ase la numr i a cinstitii a centumviri, tot ase la
numd19, furd surprini de ceea ce prevdzurd a cizmarii , i ordenii se convin-
serd curind despre brutalitatea i aroganta austriacd, presimtite clar i precis
de a razvratiti . Delegatia braoveand fu pusd sub pazd in momentul sosirii
ei la Sibiu i numai dupd trei zile primit de Caraffa, care strigd la ei... sa
urmati natiunea sdseascd, care pind acum s-a ardtat ascultdtoare, nu cum v-ati
purtat d-voastrd . rdsculindu-vd n i le reaminti. amenintarea cu pruncii s-
i cu n pintecele ", trimitindu-i in cele din urmd la Inchisoare, o inchisoare
puturoasd de 5 scari adincime sub paminto, de unde unii au scdpat la 25 iunie, altii
la 19 august, iar un alt lot, venind sd-i schimbe pe primii, la 16 decembrie 1688".
1 Toate acestea la Alzner, Diarium, In Quellen, VII, p. 580 si M. Seewaldt, Turmkopf
schrif t (1687-1709) o altS cronica decit cea de mai sus In Quellen, VI, p. 312.
Martin Schuller, Diariurn (1642-1691), In Quellen, VI, p. 74-75. /tile izvoare vorbesc
despre 200 de oameni, Insas Schuller, breslas pielar i centumvir al orasului, e mai demrb
de crezare.
3 Alzner, cit. In Quellen . . . , VII, p. 581.
loan Stamm, Taghuch 1658-1697, in Quellen . . . , VI, p. 213.
5 M. Seewaldt, Kirchiurrrknoplschrifi, cit. In Quellen . . . , VI, p. 574.
L. Seyberger, Diarium, cit. In Quellen . . . , VII, p. 435.
7 Martin Schuller, cit. In Quellen, VI, p. 75.
Ruslicus Prasmariensis, cit. In Quellen, VI, p. 347.
Alle und neue Siebenturgische Chronik, cit. In Quellen, VI, p. 120 si Alzner cit. In,
Quellen. . . , VII, p. 581.
. Originalberichl 1688, In Quellen . . . , VII, p. 316 si M. Seewaldt, Kirchlurmknopl
schrift, cit. In Quellen . . . , VI, p. 577.
. M. Ziegler, V irorum Coronae vita, in Quellen . . . , V, p. 124-125.

www.dacoromanica.ro
9 I1AZVIIATIREA SA$11.011 DIN DBA50V LA 1688 207

Stdpinirea austriacd incepu indat sd-si arate a coltii * sub toate aspectele
represive si in oras: 4 circumspectii i. prudentii brasoveni au trebuit sd predea
comandaturii, in grabd, aurul si alte lucruri pretioase, alimente si mari sume de
bani, mesterii sd-si vindd produsul muncii lor pe un pret derizoriu, sd-si deschidd
casele pentru incartiruirea soldatilor si sd dea loc potrivit pentru slujba romano-
catolicilor nedoritil. La toate cele de mai sus sint a se adduga impunerile enorme
din ianuarie 1689, amintite, si alte multe servicii si angarale. In fata acestei
situatii nu e de mirare c multe izvoare contemporane au inregistrat zvonul
in primele sdptdmini ale anului 1689 despre plecarea a patru cetateni sd
cheme pe ttari in Ord 2, iar altele stiu despre o pldnuitd interventie, Inca in
1688, a Voievodului valah Serban Cantacuzino pentru 4 ocrotirea razvra-
titilor 83 si a moldoveniloi4. Ba mai mult, un pielar strigd in gura mare pe
stradd in ziva de 6 martie al aceluiasi an cd a'HUH e in cetate si poporul
e gata s alunge pe soldatii nemti din turnuri si bastioane, iar femeile lor sint
gata la noapte sugrume, in sornn a 5. Ura brasovenilor impotriva armatei
strdine a continuat dealtfel si in anii urmdtori: in 1701 elevii liceului ucizind
un osta impdratesc, au trebuit sd-1 pldteascd cu inchisoare i cu 315 florini6.
Conditiile pentru o noud razvratire erau create, 4 de astddatd o rdzved-
tire generala , cum zice Friedrich Philippi In articolul san despre rzvedtire,
apdrut In 18787 si ea ar fi putut reizbucni, dacd la 21 aprilie 1689 nu venea
un incendiu groaznic, pus la cale de soldatii austrieci, care a nimicit aproape
intreg Brasovul, cu exceptia in parte a cartierului rominesc al Scheilor9 i a
lsat aproximativ 300 de morti9.
Incendiul acesta catastrofal care a distrus in 2-3 ore intre allele si
cea mai mare parte a Bisericii Negre ( Neagra a de atunci), biblioteca, cu un
numdr mare de a Corvine a provenite de la Constantinopol, unde au fost duse cu
ocazia ocupdrii Budei de turci la 1541, bastioanele i turnurile orasului IL pare
a fi implinirea fagdduielilor generalului Caraffa, de a preface totul in a praf
si cenus a, cu toate 0 brasovenii s-au supus in cele din urmd. Izvoarele contem-
porane sint unanime in a bAnui si majoritatea lor covirsitoare in a dovedi,
cu martori ocularin, 0 n-a
4 fost un foc normal, obisnuit, nici intimpltor si
extins de la sine, ci un foc al miniei, pedepsei si rdzbundrii... din partea coman-
dantului M. Sale Impdratului pentru rebeliunea de anul trecut a cetatenilor
nostri"a. Constatdrile martorilor: care au gdsit bombe si 4 granate * in cenusa

7 Fr. Philippi, op. cit., p. 25-26.

2 Mederus, cit. in Quellen. . . , VI, p. 308.
3 Cum spune Stefan Filstich, fiul judelui orasului, In a sa Beschreibung, in Quellen . . . ,
VI, p. 292 si Anonimul din Originalbericht, cit. In Quellen. . . , VI, p. 317.
4 Cum precizeazA Andrei Gunesch In Continuatio Historiae Bethlenianae (1687-1689),
publ. In Quellen. . . , VI, p. 297.
3 Amdnuntele la A. Mederus, Fragmente, In Quellen. . . , VI, p. 309.
I Barcenser Memorabilien (1415-1782), In Quellen . . . IV, p. 176.
7 In pomenitul Jahrbuch, p. 27.
losif Teutsch, Jahrgeschichle, in Quellen. . . , IV, p. 110 si Seewaldt, Kirchturmknopf-
schrif in Quellen. . . , VI, p. 571.
Pentru numbrul mortilor cf. Mederus, in Quellen, VI p. 311 si Seewaldt, Turmknopf-
schrift. In Quellen . . . , VI, p. 312 si alte izvoare.
Seewaldt, Kirchturmknopfschrill, cit. In Quellen, VI, p. 571.
77 I. Teutsch, Jahrgeschichte, In Quellen, IV, p. 110; Martin Schuller, in Quellen. . . ,
VI, p. 76; Marcu Fronius, Falalis urbis exustio (1689-1691), in Quellen. . . , VI, p. 417 si ace-
lai, Tagebiicher (1689-1708), in Quellen . . . , VII, p. 249.
12 M. Tartler, Diarium, In Quellen. . . , VII, p. 471.

www.dacoromanica.ro
208 IOACHIM CRACIUN 10

caselort, au vdzut u rachete umplute cu materii inflamabile zburind pe sub

acoperisul Bisericii N;gre i faptul c focul a izbucnit in mai mune locuri deo-
data2, toate duc la concluzia c soldatii imparatesti au dat foc orasu1ui3.
Invesligatiile pentru descoperirea fdptuitorilor au fost oprite curind din
porunca lui Caraffa 4.
Cu toald aceastd diversiune neroniand, pusa la cale de oamenii Habsbur-
gilor de la Viena, rdzvi Atirea g.neralA* ar fi putut reizbucni, dacd cei care au
preydzut just vremurile de subjugare austriacd n-ar fi fost arestati i anchetati
tocmai in acest -Limp de cdtre un scaun judecdtoresc, compus din trei comisari
ai principelui Apafy, trei riprezentanti ai obstei sAsesti6 i senatul i centum-
virii orasului, comunicindu-li-se sentinta in ziva de 17 septembrie i executat
peste dour' zile, la 19 septembrie 1C89, in piata mare din fata casei Sfatului.
Initial hotarirea tribunalului exceptional fu ca unii Ca fie frinti cu roata, altii
decapi1ai cu palosul, pi d la urrnd stabilindu-se tdierea capetelor cu sabia6.
Sentintele, publicate in intreg me de cronicarul Martin Seewaldt care ar me-
rita sa fie publi,ate in extenso in traducere romineascA7 constitue documente
adinc grAitoare peste veacuri despre rolul conducbtor al celor cinci cApetenii
condamnate la moai te, iar sentintele de achitare i comutare de pedepse, comu-
nicate a bia la 25 octombrie i reproduse tot in intregime in cronica lui Luca
Seyberger, ne aratA rarnificatia larga a rdzvrAtirii in sinul breslelor mestesu-
garesli, prin cei 18 fruntasi ach.tati, dar luptAtori tot atit de hotariti in apArarea
cetAt.i si a drepturilor lor8.
in fruntea condamnatilor i executatilor gsim nu pe cApitanul suprem
Kreisch, ci pe a bAtrinul cu plete de zdpadA* cum ii zice unul din cronicari
in virstd de 83 ani, .lelan Steiner, a un pdlarier mindru* 9, in sentintd ardtat a
fi initiatorul i patronul rebeliunii *, care a a pus la cale o conspiratie secretd*
si a s-a lAsat folosit de cApetenia rebelilor, executind ordinele lui de mai multe
ori a, condamnat sd fie a primul decapitat a, apoi a capul lui, pus la dispozitia
cinstitului Sfat, sA fie infipt intr-o teapa, drept exemplu, iar corpul sd-i fie
inmormiLtat in afara orasului a. Numai in al doilea rind urma Gaspar Kreisch,
centumvir, care in sentintd e prezentat drept a cApetenia a rdzvratitilor, care
s-a opus predArii cetatuei a, a atratat de sus Sfatul orasului a, a a cerut sd fie
aduse popoare straine in Ord a, apoi a n-a voit sd se supund ordinelor preami-
lostivului principe a i a pus sd se tragA asupra generalului M. S. Imperiale,
Veterani, i asupra generalului tarii, Mihail Tekki a si la care decapitarea, infi-
gerea in teapa i inmormintarea e la fel, ca la primul. Tot astfel pentru Andrei
Lang invinuit cd a a ocupat poarta cetatii impotriva vointei autoritAtilor
superioare a, a a indemnat poporul de rind sd se rdzvrAteascA a si a a tinut
conciliabule secrete noaptea cu arhirebelul Steiner ; pentru Jacob Gaitzer
acest a cap nelinistit a, cum se spune in sentinta, fiind unul din a cei mai impor-
Fronius, op. cit., in Quellen. . . , VI, p. 423, si Tartler, Diarium.
2 Seewaldt, op. cit., In Quellen , VI, p. 571.
3 M. Fronius In Tagebucher, In Quellen..., VII, p. 219, yorbeste despre suspicione Ger-
man3rum t. Vezi i alte amdnante ale martorilor oculari la Tartler, Diarium, In Qualen.
VII, p. 471.
4 Barii.iu, cit, in I, Transilyania , p. 60.
6 Universitas Saxonum.
o Cf M. Froniu3, Fatalis urbis exustio, in Quellen, VI, p. 439.
7 M. Seewaldt, KirchturmknopIschrift, VI, p. 575-76.
L. Seyberger, Diarium, In Quellen, VII, p. 436 440.
St. Filstich, Beschreibung, In Quellen, . . . , VI, p. 292.

www.dacoromanica.ro
11 RAZVRATIREA SAMOA DIN BRASOV LA 1688 209

tanti colaboratori la rusinoasa rebeliune si t primul care a ocupat cu oamenii

sai fortareata ; ca si pentru tejcin Beer in actul sentintei aratat ca Itch,
du-se jude sau administrator , a tinut arestat si maltratat pe domnul jude
i pe senatori si in sfirsit u a dat sentinta de moarte si a promulgat-o .
Dintre cei 18 achitati, lui loan Girdo i s-a adus invinuirea cd a participat
la unele conspiratii si a sezut la slat cu rdzvrtitii, c s-au gsit in casa lui
4 scrisori si misive conspirative, pentru care ar merita moartea, dar recunos-
cindu-si greselile i se ddruieste viata cu conditia: s pldteascd 200 de florini
sc

pedeapsa , s nu poata face parte din sfat, ci sa fie intrebuintat numai la munca
* folositoare orasului , apoi sa dea chezasi i cautiune8 i declara tie in scris
c isi va spala pata fdptuita cu pocdinta si credinta fata de autoritatile cesaro-
erdiesti si fatd de cele ale principelui tarii , iar dacd va mai 4 atenta sau va fi
prins cu cel rnai neinsemnat lucru sau numai va fi banuit de asa ceva sd-si
piarda viata lard a se tine seama de achitarea de acum. D.:spre Petru Gokesch
sentinta de achitare spune ca in cursul razvratirii s-a aratat 4 nu ca un om,
ci ca un diavol , a nimicit cu vorbele lui nelegiuite si Mrd dumnezeu toate
masurile bune luate in cetate, replicind bunelor intentii ale preotilor cu cuvin-
a chiar daca ar veni un Inger din cer... tot nu vor preda fortareata a si
tele :
4a voit sa fie caldul prudentului i inteleptului domn jude de atunci , dar i
se ddruieste viata trebuind sa stea inchis un an in lanturi in turn, dupa care sa
astepte masurile pe care a cinstitul magistrat le va lua asupra lui.
Francisc Czak, care s-a lsat sd fie intrebuintat drept capitan * in fortareata
din 4 zel copilaresc glasuieste mai departe sentintaar trebui sa primeasca
t o pedeapsa mai aspra , insd avindu-se in vedere C tineretea si nepriceperea
lui copildreasca , e achitat, trebuind s plateascd totusi o amenda de 200
florini si in viitor sa fie mai prudent . In ce-I priveste pe loan Rolhenbacher,
ultimul din cei pe care-i mai amintim dintre razvratitii scapati de la moarte
prin comutarea pedepsei, acesta e aratat a fi fost si el rebel , apoi cal:du *
al # inteleptului jude , svirsind multe fapte rele si meritind sa-si ia rasplata
cu sabia, insa din mild i se inmoaie pedeapsa , sa fie pus sa munceasca
in fiare.
In fruntea miscarii a stat pe cit se vede batrinul Stefan Steiner,
care a Idsat o puternica impresie asupra contemporanilor si care in preseara
executiei le-a spus a lor sdi strinsi plingind in jurul lui cu fata senind,
dar miscat, urmatoarcle:
Voi plingeli? Plingeti pentru mine? Nu ma plingeti numai pe mine ci
deplingeti slabiciunea si insuficienta naturei orneriest... caci vor veni vremuri,
care ne vor da, mie i tovarasilor mei, dreptate i iertare... Invatati-va
copiii vostri marea arta a vietii, s tina pas cu intelepciunea vremurilor si a
imprejurarilor, lard sA renunte la vrednicia personald, la cinstea opiniilor, la
daptate si sa nu-si vindd inima nobilului sau sa sacrifice si s tradeze
drep Lurile poporului.
Apoi mai departe:
Spkndoarea de altd data va apune vor veni cu tdria leului asupra
voastra si va vor lua totul... sfat vor tine asupra voastra si se vor intreba,
ce s va lase si ce sa nu va lase ; muntii vostri ii vor masura si produsul muncii
voastre de pe ogoare II vor cintari, ca s poat ridica impozite si dari ; vor pune
rniinile pe afacerile publice, ca sa va ocroteascd i sa va trateze cu dispret...
In viitorul indepartat va d o generatie care vine, care nu mai simte si nu mai
gindeste ca noi, a carei existenta a devenit alta si altele mentalitatea i nazuintele

14 c. 674 www.dacoromanica.ro
210 IOACITIM CRACIUN 12

Iar voi, pe care curind VA voi pdrdsi, fiti tari in iubire, statornici in
unire i nddAjduiti pima ce sinteti Inca In stare sd nddajduiti un viitor
mai fericit.
Acum, rdmas bun, pentru totdeauna. Crudul Caraffa i sladnogul
Apafy vor acest cap bdtrin, sd-1 aibd
Capul bdtrin i semet a fost taint apoi i pus intr-o teapd deosebitd, de
fiet stind aa 29 de ani, pind in 1718, iar breasla cizmarilor 3 din rindurile
cdreia au fost doi conducAtori i cei mai multi rdzvrAtiti a fost exclusd
de a mai avea reprezentarrti in rindul centurnvirilor i cu atit mai putin in
al senatorilor, pedeapsA care a durat i ea peste 20 de ani, pind la 1710 4.
RAzvrAtirea din 1688 a sailor braoveni nu a reuit, fiind strivitd de numArul
mare al otilor imperiale i ardelene obinuite cu minuirea armelor, in fata
tirgovetilor inferiori ca nunidr i fArd prea multe cunotinte militare cum
n-a reuit, pe scard mai mare, nici rAscoala contemporand de sub conducerea
lui Tkli, sau cea de proportii i mai mari a Curutilor lui Francisc RAkoczi II,
dar ele au constituit tot atitea momente de impotrivire fatd de ocupatia austriacd
a Transilvaniei, mai apasAtoare i mai cruntd chiar decit blestemata stdpinire
turceascd.

In cadrul mirdrilor antihabsburgice de la sfiritul veacului al XVII-lea

siInceputul veacului al XVIII-lea, rdzvrAtirea de la 1688 ni se pare destul
de importantd, ca sA merite sd fie scoasd din praful intact si... inteleasd.
Istoriografia contemporanA n-a inteles-o, cronicarii i memorialitii din familiile
patriciene ale Brasovului condamnind, batjocorind sau blestemind victimile
cAzute pe frontul antihabsburgic, sau trecind cu uprintd peste jertfa vietii lor.
Numai Mihail Cserei s-a dovedit a fi mai in telegdtor, spunind cu cloud decenii
dupd rdzvrAtire scriinduli cronica chiar in cetatea braoveand cd fruntaii
ei au fost supui unei sentinte crude, nedrepte i nedemne, u nemeritind moartea5.
Iar istoriografia burghezd mai noud sAseascd, cu episcopul Teutsch in frunte,
in interpretArile pe care le face crede cA intelegerea timpului era inchisd inaintea
priceperii razvratitilor 6.
Evolutia ulterioard a evenimentelor social-economice i politice din Transil-
vania a confirmat insd pe de-a intregul justetea rezistentei razvrAtitilor in fata
puterii habsburgice, care a schimbat jugul de lemn turcesc cu cel de fier
austriac a ca sA citAm fraza cunoscutd contemporand a lui Cserei jug zgiriat
de atitea rAscoale in veacul al XVIII-lea mai ales la 1784 clAtinat in cursul
veacului al XIX-lea mai ales la 1848 i prefAcut in tanddri acum aproape
patruzeci de ani.
1 Fr. Philippi, op. cit., P. 34-35.
2 Ioan Stamm, Tagbuch, In Quellen. . . , VI, p. 213.
3 Cea mai mare dintre bresle, In paza cdreia fusese poarta mare a cetAtii.
4 Alzner, Diarium, In Quellen. . . , V II, p. 582. Ni s-a pfistrat petitia breslei cizmarilor,
prin care cer revenirea asupra acestei mAsuri, la Simion Christophori Gaitzer, Wahrhal-
tiger Berkht, In Quellen . . . , VI, p. 290-91.
a M. Cserei, Historia 1661-1711, Pesta, 1852, col. 184, Ujabb Nemzeti Knyvtr 1
(Noua bibliotea national 1). Partile privitoare la trecutul Brasovului si al Tarii BIrsei sint
reproduse si In Quellen . . . , V I, p 257-270, iar cele privitoare la sfIrsituk razvfatirii,
p. 261-262.
6 Fr. Philippi, op. cit., P. 19 si G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbiirger Sachsen,
Sibiu, 1925, vol. 1, ed. IV, p. 474.

www.dacoromanica.ro
13 RAZVHANIREA SASILOR DIN BItA5OV LA 1688 211

BOCCTAHHE CAIZCOHIIEB B BPAIIIOBE B 1688 F0,11Y

(HPATROE 03,11EMICA1114E)

143 convmmllo-anoHomutrecitHx H HOJMTHIleCRIIIE BOJIIIeFIHR B TpalICHJIb-

BaHHH B XVII B. HanecTHo HecHomato itpecTbaHcmax mfrrentett H penomo-
wtomnax xwatutemici B ropogax, cpegn noTopmx BOCCTaHHe nurreaeff Epa-
wona B 1688 r. saimmaeT oco6oe mecTo, 6narogapn CBOeMy gnoftHomy
acneHTy: 6opb6,, Hociundt Haaccomati xapaHrrep, H B TO nte npemn 6opb6e
npoTHB ra6c6ypron.
Hatt caegcTnue no6egm, ogepntaHHoti Hag Typ Rom H 1683 r. nog
CTeHaMI4 Be JIM, aBCTpHgHLI, coo6paano C HeJIHMH 4CBRIIIeHHOtt MUM, Hanum
TaR Hasbutaemoe ocno6ontgeime xpHcntaHcitnx Hapogon OT Typewtoro
nuagmuecTria. Houle aaMITHil BygbI B 4...---
ARA T. nepnoft ntepTsofh Ha lira
ocHo6ontgernm> mtaaanacb TpaHcHabnaHHa. Comae Ho goronopy mentgy
Bel-WHIM HmnepaTopom H immem TpaHcHabbaHma Mnxamuom AriatDH, B
caegylowerva, 1687 r., ancTputicrute noticna marmot,' Hp141Caa BCTU1Th B
TpaHcHabBamno, Hpir Tem I'a6c6yprH noTpe6onamt, HOMIIMO allaturremmax
WIICHSHLIX cymm, 12 TOpOgOB, B HoTopmx 6bmo 61a B031110M110 pasmecTirm
lix rapH1130HbI. CpegH cancoHcimx ropogos Epamon 6b1a 40CB060H{TkeH>> OT
IIOCTOeB H cgaxm ropoga.
Cuegmalem aToro goronopa HBIIJI0C13 TO, 'ITO uepe3 rog, B 1688 P.,
,ICHTeJIH Epamoba BOCIIpOTHBHJIIICI3 npunaay reHepa.ua KapaNa nplannTb
abcTpHitcmati rapHH3oH B CBOft ropog H CAM, Rpermen Hmnepcmam BJIaCTHM.
Kpome Toro, cyuwcTsoHamt H gpyrrte no6ywrreabHme nplitrima jr.vig conpo-
TilBaeHHH: Tnnieame Ha.morH, npanoHapymemm, conepumemble apitmeti, li
HacHabcTneHHoe o6paulemte B HaTOJIHIIII3111.
B npocTpmmom OIIIICaHHH paanwrna co6b1TH14, nporicmegnmx B ae
1688 P. B BpaIIMBO, yTOIIIIHeTCH aHTar0H118M mentiTy ropogcnoti api4cToHpaTHell
H ItyX0BelICTBOM HanHTy.ua JnoTepattcHoit lCIU3U B Llapa EbIpcert, c oguoit
cTopoma, H ropontaHamH, crpynnupoBaHHmmu B Hopnopawm, H rme6eticitHm
caoem Hacesremta ropoga, c gpyron; nepnme BOHIJIII B comarneHHe C HOB011 Dna-
CTMO, a nocmwme peHIHTejlbH0 BOCIIpOTHBIIJIIICb npnemy ancTpittineH B ropog.
ConpoTmmeHme 6bLuo oprammobaHo pyHonogHTe.immu Hopnopartlift, a pe-
meczeHmum, BO raane c canonmmtamH, H 6egHoe nacemmte ropoga npe)lcTa-
BJIsIJIII C060t1 gintutymne CHJILI BOCCTaHHH. OHO AJMJI0Cb Tomato 16 IlHert, HO
61ano no.uHo nponroeHHR )106JIeCTII. ABIDEeHlie 6bmo noganneHo, a mnorHe ero
yuacTHHHH aanJnoueml B nopEmbI H KBHIThI. ConpoTHEiner He noHaamo, "ITO
caRcoHotoe Haceaerme TpaHcHabnamm BLICT3TIIHJI0 HpOTHB ancTinnhcHoro Kra.
Penpeccm3Hme mepbI HOBbIX roacTwreaeft 6bIJR4 6ecnowagHm. Bbnimma-
Hnem gener H npnnacon, nogntorom ropoga Bpamona Hmnepcnott apmnett B
1689 r. (c Toro npemeHH mecumn cancoHcHan nepHonb Haambae Tux 4uepHoit>>)
H, B OCO6eHH0CTI4, 6831EaSIOCTIIISM Hanaaamtem pynonogHTe.nert BOCCTRHIM B
ceHTn6pe 1689 P., Ha C 85-JleTHeTO CTapl4Ra 111TeCDalIa 1llTethiepa,
HoToporo 06e3raankum, a roaony BOApy3HJIII Ha nteaembIft Hon, rge oHa
npocTonaa B Mal{ ycapamemm 29 .mer, go 1718 r., BanammnaeTcn onlicanHe
aToro armaoga Cop'. 6bI H TpaHcHmnaHHH, norga aTa nportmuwa 4cmemiaa
gepennHHoe Typewtoe npmo Ha ntemanoe abcTputicnoe rim.
B aammouerme nprtnognTcn IIKOTOPLIO coo6panteHHH OTHOCHTUMHO
Bani HOCTII aTOTO HapogHoro gratuteHHa ;Ian nceo6we1t 6opb6m ITOTHB naagm-
trecTba ra6c6ypron B TpaHcHsubnaHHH.

14*
www.dacoromanica.ro
212 IOACHIM CIIXCIUN 14

LE SOULEVEMENT DES SAXONS DE BRAWV EN 1688

(RESUME)
Au nombre des remous sociaux, economiques et politiques, qu'a connu
la Transylvanie durant le XVlie sicle, figurent plusieurs soulevements paysans
et des mouvements dans les villes, parmi lesquels le souldvement des habitants
de Brasov en 1688 occupe une place particulire, en raison de son double aspect
de lutte de classe et de lutte contre les Habsbourg en meme temps.
Comme rsultat de la victoire remporte sur les Tures sous les murs de
Vienne en 1683, les Autrichiens entreprirent, dans le cadre de la Ligue Sacre *,
ce qu'ils appelaient la lutte de a liberation des peuples chi--Liens soumis
la domination ottomane. Apres l'occupation de Bude, en 1686, la premiere
victime des a liberateurs fut la Transylvanie. Conformdment au traitd con clu
entre l'empereur de Vienne et le prince de Transylvanie, Michel Apafy, les
troupes autrichiennes regurent l'annde suivante, en 1687, l'ordre de penetrer
en Transylvanie, tandis que les Habsbourg exigeaient, outre d'importantes
sommes d'argent, 12 villes saxonnes, afin d'y tablir des garnisons. La ville
de Brasov fut dispensde de cantonner des soldats et de livrer la place.
En reponse a ce trait, les habitants de Brasov s'opposerent en 1688,
durant plus d'une anne, a l'ordre du general Caraffa de recevoir une garnison
autrichienne dans leur ville et de livrer aux impdriaux leur forteresse. D'autres
motifs de resistance s'y ajoutdrent: la peur des imp!). ts dcrasants, les abus de
l'armee et la conversion forcee au catholicisme.
Dans un large expos du ddroulement des venements du mois de mai
1688 a Brasov, l'auteur precise l'antagonisme du patriciat de la ville et du
chapitre de l'glise luthdrienne de la Tara Birsei, d'une part, et des citadins,
groups en corporations, ainsi que de la plebe de la ville, d'autre part. Alors
que les premiers pactisaient avec les nouveaux maitres, les derniers consti-
tuaient une opposition ferme a l'accueil des Autrichiens dans la place.
Les chefs des corporations organisrent la resistance et les artisans, bottiers
en tte, ainsi que la population pauvre de la ville fournirent les masses qui
animaient le souldvement. Celui-ci dura a peine 16 jours. Il donna nanmoins
lieu A des actes d'hdroisme inattendus et se termina par des condamnations
a la prison et des sentences de mort, d'oh ii ressort que le peuple saxon de
Transylvanie a su, lui aussi, se soulever contre le joug autrichien.
Les mesures de repression des nouveaux maitres furent impitoyables. Les
extorsions d'argent et de provisions, la catastrophe que fut l'incendie de la
silk de Brasov provoqu par l'arme impriale en 1C89 depuis lors l'glise
saxonne de l'endroit porte le surnom d'Eglise Noire puis, et surtout, la
punition sans pitid des chefs du mouvement, en septembre de la m8me anne
a commencer par le vieil Etienne Steiner, fig de 85 ans, qui fut dcapite et
dont la tte fichde sur un pieu de fer resta expose 29 ans durant, jusqu'en
1718, pour servir d'pouvantail furent la conclusion de cet episode transyl-
vain de l'poque oi cette province a changea le joug de bois des Turcs contre
le joug de fer des Autrichiens .
En conclusion de son etude, l'auteur se livre a des considerations sur
['importance que revet ce souldvement dans le cadre de la lutte generale contre
la domination des Habsbourg en Transylvanie.

www.dacoromanica.ro
 VENITURILE VISTIERIEI LUI CONSTANTIN
BRINCOVEANU DUPA CONDICA VISTIERIEI
DE

HARALAMBIE CHIRCA

Condica de venituri si cheltuieli a vistieriei Tarii Rominesti intre 1693

(7202) decembrie si 1703 (7112) noiembrie este un izvor foarte important care
dove deste apasarea fiscala a tarii noastre sub cotropitorii turci. Ea a fost editat
Inca acum 80 de ani 3- si e cunoscuta In general sub acest titlu de condica, desi
manuscrisul dupa care s-a editat poarta titlul de R Catastih de toat<e> randuia-
lel<e>, Cate se vor pune pe tara si de cheltuialel<e> cate se vor cheltui den banii
ce se vor strange den tara, dupa ce s-au pus :arban vistier mare, anume cum vor
scrie inainte, ghen <arie> 1 zi, anul 7202<1694> s2 De atunci MA, nu a atras atentia
cercetatorilor, in masura in care ar fi meritat-o. In istoriografia burgheza,
nu s-a invrednicit de un studiu mai amanuntit. Chiar observatiile atente
ale lui Const. Giurescu si N. Dobrescu nu depasesc citeva pagini 3. *i acestea
privesc mai mult destinatia cheltuielilor birurilor si aproape de loc analiza
impunerii si repartitiei veniturilor pe tard. Mai tirziu, C. C. Giurescu, desi
remarca inegalitatea si apasarea fiscala in general, nu o cLmonstra cu datele
sigure din condica. Da altfel, in ea nu vedea decit o insirare de cifre fara sa
&eased intre ele o inlantuire cit de cit logica 4.
Lucrarea de fata incearca, printr-o analiza mai atenta, sa gaseasca o legaturd
intre datele condicii, sd le grupeze, sa arate apasarea fiscala si inegalitatea
impunerii, sa dovedeasca jefuirea tarii de catre turci.
Condica aceasta singura ajunsa pina la noi, continind date de la 1694
privind Tara Romineasca se deosebeste de un catastif de vistierie propriu-zis.
Un catastif cuprinde amanuntit diversele categorii de impusi, cu aratarea numelui
celui impus. cind este vorba de bresle, cu aratarea satului cind este vorba de
sate ; cuprinde de asemenea diversele categorii de biruri si rinduieli de incasat,

1 . Revista istoric5 a Arhivelor Romlniei ., Bucuresti, 1873.

2 Arh. St. Buc., ms. 126.
3 Const. Giurescu si N. Dobrescu, Docurnente si regeste privitoare la Constantin Brtn-
coveanu, culese, adnotate si publicate Impreun cu o introducere de ... , Bucuresti, 1907,
p. XXXIXXLV.
4 G. C. Giurescu, Istoria romtnilor, vol. III, partea a II-a, Bucuresti, 1946, p. 701,
703, 711, passim (organizarea financiard).

www.dacoromanica.ro
214 I-I&RLAMDIE CI-TIRCX 2

precum i diferitele cheltuieli fAcute de cei cdrora li se incredinteaza bani i

in general, toate operatiile vistieriei. 0 idee d. ceea ce reprezintd un catastif
in aceastd vreme ne dd manuscrisul MLX IX de la Academia R.P.R., cunoscut
sub numele de Anatefderul lui Constantin Brincoveanu a. Acesta cuprinde,
de exemplu, lista satelor plaieeti i de drum pe judete la 1690 1, de care
condica face numai mentiune 2 Condica trece in total datele cuprinse in catas-
tife. De aceea are i atitea Orli de neinteles. Exemplul urmdtor e valabil
i pentru multe alte operatii. a Este toatd cheltuiala de luna lui martie, ce au
chieltuit Pdrvan treti vistier i de bani gata i de marf i de nafacale, precum
se vede la catastihul lui, care i s-au luat seama ; tal<eri> 2649,33 *3. Catastiful
vistierului se va fi pierdut i deci destinatia cheltuielilor lui probabil nu ne
va fi lmurit vreodatd.
De asemenea, in condicd se copiazd socotelile dupd catastife; numai aa
se explica unele greeli de calcul, de exemplu, la birurile pe luna 1 i septembrie
1694 (7205) 4, septembrie 7206 5, octombrie 7206 5 februarie 7206', i Inca
altele multe, sau unele omisiuni, ca cea a sumii judetmlui Prahova la seama
a doua 2, sumd care e inglobatd la total.
Nu ne ocupdm aid de instrumentele de evidentd a socotelilor vistieriei
ci determindm numai deosebirea condicii de catastifele obinuite. Condica
nu cuprinde deci in amfinuntime datele partiale, ci totalizari de acest fel de date.
Ea are cloud mari parti: una cuprinde incasdrile veniturilor pe judete
si pe bresle fiscale, cealaltd cheltuielile sumelor incasate.
Adesea, documentele semnaleazd i alte obligatii, care nu apar in condicd,
ca: sArdritul, cdmandritul, oluchacul, vinriciul, cotdritul, tutundritul, ierbd-
ritul, gotindritul, gdrdurdritul, vdcdritul, oieritul, dijmdritul, sapundritul,
fumdritul, cdlddrdritul 4.
Explicatia este cd acestea nu sint venituri ale vistieriei, ci ale cmdrii
domneti. Problema repartizdrii unor obligatii la vistierie i a altora la cdmard
va putea fi ldmuritd dupd ce se va_studia natura tuturor obligatiilor respective
pe o perioadd mai lungd. Din cele mentionate mai sus, in perioada condicii,
oieritul trece la vistierie in 1700, iar dijmdritul in 1701.
Multimea de venituri se repet pe fiecare an aproape regulat, toate formind
un ciclu. Ele nu se aruncau la intimplare, ci la soroace anumite, bazate pe
o veche practicd. 0 comparatie intre veniturile din timpul lui erban Canta-
cuzino (1678-1688) si cele din vremea lui Constantin Brincoveanu ara cd
acesta nu a scos 10 obligatii noi, cu exceptia vdcdritului.
Ideea de ciclu nu era strdind contemporanilor. Un document mai vechi,
din 1622 mai 14, scutind satul Frsinetul de toate slujbele i mincdturile,
specified despre acestea: a cite se cuprind pe an n 11. Cuvintul a se cuprind o

1 Acad. R.P.R., ms. MLXIX, I% 64-67 (fost ms. 1571).

2 Condica, p. 50, 62-63, 67, passim.
Ibidem, p. 24.
laidem, p. 244.
5 Ibidem, p. 339.
6 Ibidem, p. 343.
Ibidem, p. 375.
Ibidem, p. 493.
9 Acad. R.P.R., ms. MLXIX, f. 6v, 9v, 10, 10v, 11, 16, 17, 18, 20v, 21, 25, 26,
27, 24. 30, 33v, 60v, 68, 70.
12 s A scoate * termenul documentelor si cronicilor vremil, cu sensul de a impune*.
11 Documente privind istoria Romtniei, B, XVII, vol. IV, p. 128.

www.dacoromanica.ro
8 VENITURILE VISTIERIEI LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU 215

este coicoSacmoT, care derivd de la Koir = ciclu. In acest ciclu, un punct de

plecare trebuie sd fi fost. Se putea lua ca inceput unul din cele cloud stiluri:
1 ianuarie sau 1 septembrie. Succesiunea semilor, cea mare, a doua i a treia,
sugereazd ideea cd seama a doua nu putea trece inaintea semii mari. Insd
cum aceasta se ia apte ani la rind 1693-1699 (7202-7208) intre 1
i 10 decembrie, iar seama a doua se ia ase ani intre 20 mai si 3 iunie (cu
exceptia anului 1696 (7204) cind se scoate in ianuarie) inseanind ca anul fiscal
nu putea sd inceapa la 1 ianuarie. In acest caz inceperea anului fiscal ramine
la 1 septembrie, cind incepe anul ciVil, sau la 1 10 decembrie, cind are loc
seama mare. Din aceste cloud date, cea din urma e confirmatd ca inceput de
an fiscal de o poruncd domneasca din 1697 (7206) decembrie 1. Constantin
Brincoveanu poruncete satelor: a viind vremea semii cei mari, sa mearga
oameni de preste toate satele, sd se stringd la boierul domniei n, boier isprav-
nic.. s le faca cisld dreapta i sd stringa birulul. E limpede deci ca seama
mare este inceput de an fiscal 2 (totodatd i recensamint; nu tim insd dacd
are in fiecare an aceastd destinatie). Acest lucru e intarit i de datele condicii:
la seama mare in fiecare an sint inregistrate, ca numar cel putin, unele cate-
gorii de impusi, ca sutaii 3.
Dacd i-ar fi pus problema ciclului la clari, C. C. Giurescu nu ar mai fi
admis ca al cincilea sfert se chiamd tot seama a doua: . Cind din cauza nevoilor
crescinde, el <Brincoveanu> trebuie sa sporeascd 8 sferturile * la 5, cel de-al
cincilea poarta tot numele de 4 seama a doua: aceasta se incaseaza deci in
cloud' rinduri, odatd la 20 februarie, a doua oath la 20 decembrie * 4. El
vorbeste aici de anul 1702 (7210-7211)5. Daca am adopta punctul lui de
vedere, am observa cd i haraciul, cu un an inainte, se incaseazd in (lona
rinduri, o data in ianuarie i a doua card in decembrie 6. El vede aici static
ddrile, i nu in succesiunea lor fireasca. Cind va fi vorba de reforma lui
Constantin Brincoveanu, se va arata insa amanuntit ordinea semilor.
Intr-un ciclu, fiecare dare poarta un nume special, care corespunsese
la origine destinatiei pentru care fusese scos sau nevoii pe care el o avusese
de implinit: de exemplu, mierea cu ceara, gleata cu fin, caii de olac, oaia
de sulgiu. Dar pe linga aceste denumiri specifice, obligatiile mai poartd si
denumiri mai generale. Documente anterioare condicii si chiar din aceeasi
vreme le numesc generic clajdi si mincaturi u sau dajdi si orinduicli c (Cam
din 1693, termenul de mincaturi ca obligatie la vistierie incepe sd dispard).
Condica insd le arata pe toate, fie ca: rinduieli..., fie ca rinduieli de bir
fie ca rinduieli de dajde. Niciodatd acum birul nu e aratat ca simplu bir.
Astfel, unele sint totdeauna rinduiala unui bir, ca cel de hind ; altele cind
rinduiala, cind rinduiald de dajde, cind bir: ca cel al cailor; altele sint numai
rinduieli, ca cea a galetii si a finului, i in sfirsit una incasata de cloud ori,
la scurt interval este in acelai timp si rinduiala si rinduiald de bir: ca cea
a mierii i cerii. Cele cu denumire de dajde apar neregulat.

1 Acad. R.P.11., ms. MLXIX, f. 19.

2 Pentru Inlesnirea calculelor, am adoptat ca punct initial pentru ciclu 1 septembrie
si nu 1 decembrie, pentru a nu rupe anul civil In doud.
3 Condica, p. 6, 254.
4 C. C. Giurescu, op. cit., p. 687.
6 Condica, p. 656, 689.
6 Ibidem, p. 598 i 648.

www.dacoromanica.ro
216 HARALAMBIE CHIRCA. 4

Explicatia de ce unele sint numite intr-un fel, iar altele intr-altfel, ne-o
dd sub o formd generald un document din 1688 decembrie 9. Constantin
Brincoveanu porunceste birarilor sd nu se atingd de satul Flminzesti, fiindcd
in catastiful de vistierie ei nici la o rinduiald impreund cu alalte sate nu s-au
aflat scrisi, pentru cd toate orinduielile dupd lipsa haraciului s-au scos 1.
Aici retinem din document cd rinduielile formeazd un grup aparte in frunte
cu lipsa haraciului pentru o parte din satele taiii, alalte sate u. Existd si
o and serie de sate, de natura satului Fldminzesti, neimpuse la rinduieli.
Catastiful de vistierie, de atunci, nu mai existd, incit nu se pot cunoaste satele
impuse la rinduieli. Intre rinduiala simpl si rinduiala unui bir existd o deose-
bire dupd cum participau satele la una sau la alta. 0 aratd mai bine si rinduiala
mierii si rit duiala de birul mierii. 0 serie de sate, numite pldiesesti si de
drum, contribuie pe jumdtate la rinduiala mierii, dar la rinduiala de birul
mierii nu mai fac exceptde. Alte cloud obligatii, care apar regulat cu numele
de rinduieli, a finului si a gletii, se scot cu exceptia satelor pldiesesti
si de drum. Alte obligatii, ca sataralele si mincdturile, pe care condica nu
le inregistreazd ca atare, poartd si ele un nume specializat. Sataralele se pun
numai pe selisti 2, sau pe mahalale la oras 3. Ce vor fi acesrea, documentele
nu ne-o spun. Cit priveste natura mincdtutilor vom incerca o explicatie pe
baza unui document din 1693 ianuarie 13. Constantin Brincoveanu porunceste
lui Neacsul, vdtaf de plai in judetul Muscel, sd se fereascd, de niste rumini
din satul Corbii u pe care ii jdfuiesti in toti timpii de la iei ce gdsesti pentru
soim si pentru sindild si la alte mincdturi ale voastre, precum este obiciuit u 4.
Acest viltaf avea imputernicirea sti stringd anumite obligatii, cel putin
cea a soimului si a sindilei. Potrivit unei insemnri 5, judetul Muscel avea de
predat domniei 4 soimi. Obligatia aceasta nu este generald pe Ord, ci numai pe
judetele de munte. Ea nici nu este trecutd ca venit in condica vistierei. De
ea rdspunde slujbasul local. Cit priveste ii_s_lik, probabil ea servea pentru
amenajarea addposturilor si a caselor locale pentru paza muntelui, peste care
era mai mare vdtaful de plai. Despre alte mincdturi nu se mai gdsesc stiri.
Mincdturile sint deci obligatii (legale) restrinse la unele categorii de impusi,
dupd natura ocupatiei lor, obligatii incredintate spre stringere unor slujbasi
locali, fdrd ca ele sd constituie un venit personal al lor.
Istoria ne-a transmis stirca despre ldcomia acestui vdtaf, funded jaful
lui se izbise de interesele altui stdpin, mndstirea Arges. Ea aduce o mdrturie
strigRoare despre jafurile slujbasilor, si incd ale unora mai mici. Dar ce abuzuri
nu se vor fi sdvirsit, acolo unde nu li se opuneau interesele altora mai mari?
Nu e de mirare deci cd poporul a atribuit mincdturilor un sens peiorativ, pe
care probabil nu-1 aveau la origind.
In concluzie, se poate spune cd denumirea obligatiilor era in legaturd cu
anumite categorii de impusi.
Inainte de a trece la determinarea categoriilor de impusi 6, se va analiza
sistemul lor de impunere in general. Dicumente din vremea condicii, si de sigur
i de mai inainte, vorbesc despre ruptoare. Fiindcd nu apar pentru prima data
1 Arh. St. Buc., Ep. Arges, 11/67.
2 Doc. din 1689 ian.; Arh. St. Buc., Ep. Argcs, 11/68.
2 Acad. R.P.R., ms. ML?(IX f. 31.
6 Arh. St. Buc., Ep. Arges, 11/70.
5 Acad. R.P.R., ms. MLXIX, f. 107 v.
6 Se va face In alt capitol.

www.dacoromanica.ro
5 VENITUBILE VISTIEHIEI LUI CONSTANTIN.BIIINCOVEANU 217

acum, nu vor fi analizate aici cauzele care i-au dat natere. E necesar sA vedem
insd ce forma imbracd, pind la reforma amintitd. In 1689 ianuarie, Constantin
Brincoveanu scutete, * 20 liudi * din satul Flminzeti al mdndstirii Arge
de multe biruri, dAjdi i mincdturi, printre care sint ruptorile i sataralele
ce se pun pre siliti o... I numai s aibd a darea ruptoarea lor pre cit i-am
aezat domnia mea la cdmara domniei mele, intr-un an de cloud ori, insd la
sfeti Gheorghie ughi i la sfeti D.mitrie ughi 5 i la vremea haraciului ughi
20 i la seama cea mare cAndu va ei la toatd tara s dea de numele toate ughi
10* ... 4 cd acest sat Fldminzeti pre ate nume s-au scris mai sus i-am ales
domnia mea din dajdile judetului 1.
In 15 ianuarie 1697, acelai domn scutete de asta data 50 de liudi din
acelai sat, de biruri, ddjdi i rinduieli, I cdci s-au tocmit egumenul cu domnia
i le-a luat ruptoare de la vistierie s dea pe an ughi 350 * i dintr-aceti bani
s dea la haraci 100 ughi, la seama mare 100 ughi, la sfintul Gheorghe 75 ughi,
la sfintul Dumitru 75. Slugile dcmniei sa se fereascd de aceste case de oameni *
.1

i de c bucatele lor 2.

In 16 mai 1691, sint scutite 10 femei 3, s o a menii episcopiei de Buzdu

din satul Gavaneti care platesc a de femeie * 2 ughi: la seama mare un ughi,
la sf. Gheorghe un ughi 4.

Chiar i din aceste citeva citate altele nu ar face decit s repete acelai
lucru se desprind unele concluzii:
Ruptoarea se cid' de: nume, liud, casd sau familie, fiecare denumireinsem-
nind acelai lucru. Se impune numai pe cap nu i pe bucate, care sint scutite
de orice dare.
Se fixeazd de la inceput suma care trebuie pltit pe tot anul, impdrtit
de obicei in patru termene. Se incaseazd numai in bani; nu se dd i in
produse.
Se acordd in urma unei tocmeli intre domn i stapinul feudal; de aceea
i cuantumul ei nu e acelai pentru toti ruptaii din tard.
Se acordd unor categorii de rumini, nu i tdranilor liberi. In cazul dud au i
acetia ruptoare, ei au o situa tie speciald Ltd de domnie, prestind anumite slujbe 5.
Ruptoarea insemneazd un regim special de uurare a sarcinilor fiscale,
acordat numai unor grupuri restrinse de oameni.
Cum sint impui cei care nu se bucurd de sistemul ruptorii? Vom porni
de la unele date pe care condica ni le pune la indemind. Birul de lund pare s
ne dea o dezlegare. Aces ta se repetd cu o regularitate matematicd din ianuarie
1694 (7202) pir.d in martie 1701 (7209), pe o perioadd de apte ani i trei luni.
Ne vom opri la cel de pe luna octombrie 1694 (7203) 6. De altfel i altele se
prezintd la fel.
Fiecare judet are fixat o surnd in bani. Condica o nurnete temei * in
altd parte 7. Termenul este destul de sugestiv i e adoptat aa. Pentru contem-

1 Arh. St. Buc., Ep. Arges, 11/68.

2 Ibidem, 11/73.
3 Cu sensul de familie
Arh. St. Buc., Ep. Buzbu, LXI/3.
5 Cum ar fi satele Ruarul i Dragoslavele.
Condica, p. 70.
7 La p. 11, pe luna ianuarie 1694 (7202); a s-au scbzut cu un pecetluit la judetul
Elhov din temei bani 150 Intr-adevfir, pe lulia urrnatoare, februarie, In loc de 1400 apar la
a.

judetul respectiv 1230 bani.

www.dacoromanica.ro
218 HABALAMBIE CHIRCA. 6

porani, era un termen tehnic cu semnificatia unui element de bazd de impunere.

In tabloul dela p. 219 sumele de pe prima coloand reprezintd temeiul in bani.
El nu este acelasi pentru toate judetele, fiindcal nici acestea nu sint la fel de
intinse i nici la fel de populate. Sate le la rindul lor nici ele nu sint cu o populatie
egald ca numdr, egala ca avere i cu aceeasi componentd sociald: unele sint
sate de vecini, altele de tarani liberi, iar in altele coexistd ambele forme sociale.
Terneiul este destul de mic. Dacd numai acesta ar fi fost incasat, judetul
Arges, de exemplu, ar fi trebuit sa plAteased 300 de bani adicd 11/2 ughi, iar toate
judetele 3 800 bani, adicd 19 ughi 2. Atunci cu greu s-ar mai fi putut acoperi
cheltuielile care depaseau cu mult acest venit de 19 ughi. Vistieria recurge
la inmultirea temeiului cu un coeficient reprezentind un anumit numdr de
bani: in cazul nostru cu 60 2. Astfel judetul Arges, dupd multiplicarea cu 60,
este impus la 18 000 bani, care fac 90 ughi, iar toate judetele la 1 440 ughi.
Cu aceast sumd, cheltuielile cerute de implinirea unor nevoi de pe luna respec-
tivd sint mai usor acoperite.
Temeiul inmultit cu un coeficient cid ceea ce vistieria numeste birul de
lund, aici de luna octombrie. Temeiul pe aceast lund cuprinde cloud elemente.
Mai departe insd in ianuarie 1697 (7205), terneiul nu se mai multiplied. Aici
se spune: s birul mrunt pe judete... ca sit se scoat numai un bir pe acesti
bani <ai temeiului> 3. In acest caz, temeiul constituie el insusi un bir, fdrd
sa mai fie multiplicat cu vreun coeficient. Baza de impunere (temeiul) este in
acelasi timp aceeasi cu incasarea (birul). Adoptind un alt termen, folosit la
breslele fiscale, i se mai poate spune acestui fel de bir a bir drept *.
Temeiul ea atare constituie o bald reaM de calculare a impunerii, si nu una
conventionald a vistieriei. Conventionald este calea de multiplicare. Acum nu ne
ocupdm de elementele pe care se sprijind la rindul lui temeiul.
In diagrama nr. I se poate urmdri mai usor evolutia celor doud ele-
mente. Am luat drept exemplu terneiul in rdstimpul de la ianuarie 1697 (7205)
pind la iunie 1699 (7207),4 pe doi ani i jumdtate, deoarece numai acest rdstimp
ne d posibilitatea s surprindem atit punctul cel mai ridicat al temeiului, in
ianuarie 1697, cit i punctul lui inferior, in iunie 1699. In acest rdstimp temeiul
este scos in ughi.
Rdstimpul anterior celui exemplificat pe diagramd din ianuarie 1694
(7202) pind in decembrie 1696 (7205), adicd trei ani are temeiul in bani. Aici
nu avem decit limita inferioard, cad punctul initial e posibil s fi inceput inainte
de-a fi fost trecut in condicd.
Rdstimpul posterior celui exemplificat din iulie 1699 (7207), pind in
martie 1701 (7209), adic un an si 9 luni are temeiul de asemenea in bani.
Aici nu existd decit punctul initial, cdci limita inferioard nu s-a incheiat in mod
normal, din cauza pregatirii reformei fiscale.
Se naste intrebarea de ce temeiul alterneazd cind In bani, cind in ughi.
Raspunsul va reiesi mai clar din cele urmatoare.
1 Echivalenta unui ughi e de 200 bani, a unui taler e de 133 bani; un taler i jumAtate
este egal cu un ughi.
2 Exprimat de Condicd, p. 70 prin o de un ban elle (no) banl 60 s.
3 Ibident p. 272. Numai un bir poate fi i In opozilie cu o altd specificare a Condicil
de sub birul de hind. La exemplul de pe octombrie, se spune: 5 pre acesti bani <care slut
3 800> s-au scos cloud biruri , la amlndou de un ban, clle bani 60 .. Aceastd specificare
nu educe InsA nimic nou, filndcd acesti bard se lnmultesc numal cu 60 si nu cu 120, cum ar
i normal la doud biruri.
Ibidem, p. 272 si 492.

www.dacoromanica.ro
 oct. 1694 (7203) nov. 1694 (7203) dec. 1694 (7203)
Birurile de luna lui octombrie pre Birurile-de luna lui noiembrie pre judete Birurile de luna lui decembrie pre
Judete judete ce s-a u asezat pre birnici de un co s-au asezat pre birnici de un ban, judge ce s-au asezat pre birnici de
ban, cite bani 60 cite bath 60 un ban, cite bani GO
bani bani bani ughi % bani bani bani ughi bani bani bani ughi bani

Buziu . . . 120 x 60 = 7 200 = 36 3,14 la fel, ca in luna precedent& 100 x 60 = 6 000 = 30

Saac . . . 130 x 60 ---- 7 800 = 39 3,42 , la fel, ca in luna precedent&
Prahova . . 600 x 60 = 30 000 = 150 13,20 * *
Ialomita . . 330 x 60 = 19 800 = 99 8,68 * 200 x 60 = 12 000 = 60
El hov . . . 440 x 60 = 26 400 = 132 11,67 * la fel, ca in luna pre_edenti
Dim bovita . 90 x 60 = 6 400 = 27 2,37 * *
Vlasca . . 190 x 60 = 11 400 = 57 5,00 * *
Teleorman . 40 x 60 = 2 400 = 12 1,05 * Ti"
4.,
*
Mused . . . 100 x 60 = 6 000 = 30 2,64 * E *
Arge . . . 300 x 60 = 18 000 = 90 '7,92 280 x 60 = 16 800 = 84
Olt . . . . 100 x 60 = 6 000 = 30 2,64 * 80 x 60 = 4 800 = 24
Romanati . 350 x 60 = 21 000 = 105 9,21 * la fel ca in luna precedent&
Vilcea . . . 70 x 60 = 4 200 = 21 1,84 * 62 x 60 = 3 720 = 18 120
Dolj . . . 300 x 60 = 18 000 = 90 7,92 * la fel ca in luna precedent&
Ocrj . . . . 480 x 60 = 28 800 = 144 12,64 450 x 60 = 27 000 = 135 *
Mehedinti . 260 x 60 = 15 600 = 78 6,84 la fel ca in luna precedent& *

3 800 x 60 = 228 000 = 1 140 3 770 x 60 = 226 200 = 1 131 3 672 x 60 = 214 320 = 1 071 120

www.dacoromanica.ro
 220 HARALAMI3IE CHIRCA. 8

Pe diagrama, linia temeiului (linie subtire) coboara treptat in acelasi timp

cu cea a birului de lima (linie plind) timp de 9 luni. Mai departe, ele se despart ;
linia sublire continua sa coboare, pe cind cea plina urea, cautind sa, se mentina
la acelasi nivel. Descresterea se petrece cind la un judet, cind la altul, la mai
multe sau la toate deodata. S,fdderea era reaM si in folosul judetului scazut,
fata de cele nescazute. Vistieria da, pentru o clipa, satisfactie taranimii ne-
multumite de apasarea fiscala dintr-un judet (fata de altele). 0 dovedeste
descresterea temeiului, Dar aceasta nu era decit o iluzie, si o arata incasarea
birului. Acesta e ridicat prin inmultirea temeiului cu un coeficient fixat de
vistierie, coeficient din ce in ce mai mare, dupd masura scaderii temeiului.
Astfel patru luni e de 11/2 ughi, apoi 11 luni e de 2 ughi, iar apoi de 3 ughi
timp de 6 luni. Astfel birul e readus aproape la aceeasi suma ridicata. i aici
este iluzia usurarii. Nu fail rnotiv, Del Chiaro remarca abilitatea lui Brin-
coveanu in jupuirea oii fara ca aceasta sa zbierel. Cu aceasta avem si raspunsul
la intrebarea de ce in cele trei rastimpuri ale birului de hula, aratate mai
inainte se schimba forma temeiului (de cloud ori in bani si o data in ughi);
schimbarea era numai in forma' lard sa aducd vreun fel de usurare.
De sigur ca si statul nostru feudal se zbatea atunci in contradictii:
pe de o parte nemultumirea taranimii, care impunea micsorarea birurilor, iar
pe de alta parte cerintele crescinde ale turcilor care duceau la marirea biru-
rilor.
Am aratat ea cele trei rastimpuri slut marcate de evolutia temeiului prin
puncte maxime si puncte minime. Din tabloul de mai jos, se poate vedea procentul
de participare al judetelor la aceste puncte :
..
I (temPiul, in bani) II (temeinl, in ughi) HI (temeiul. in bani)
1694 ian.-1696 dec. 1697 ian.-1699 iulie 1699 aug.-1701 marlie
punct inferior pullet maxitn-punct inferior punct maxim

Buzau 1,77% 2,22D/0 3,12% 3,25%

Saac 3,65% 3,33% 3.60% 4,00%
Prahova 15.84% 15,54% 12.34% 12,50%
Ialomita 4,67% 3,70% 3,95% 4,00%
Elhov 7,37% 7,40% 7,19% 7,00%
Dirnbovita 4,37% 4,81% 7,19% 7,50/a
Vlaica 5,46% 5,92% 6.47% 6,50%
Teleorman 1,77% 2,22% 2,15% 2,25%
Muscel 3,82% 3,70% 6.11% 5,50%
A rge 6,01% 6,29% 6,75% 6,50%
Olt 2,18% 2,22% 2,84% 3,00%
Romanati 11, 4% 11,84% 11,15% 10.00%
Vikea 2,78% 2,590/0 1,83% 2.25%
Dolj 5.73% 6,55% 535% 6,25%
Gorj 16,39% 15,91% 14,38% 13,50%
Mehedinti 6,55% 6,66% 6,18% 6,00%

Schimbarile arata o tendinta de echilibrare, fiindca procentele nu diferS

prea mult2. In general cele ridicate scad, iar cele mici se urea.
1 Anton Maria Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, BucureIti,
1914, p. 157.
2 La judetul Dhnbovita diferenta pare mai inexplicabila.

www.dacoromanica.ro
9 VENITURILE VISTIERIEI LUI CONSTANTIN BRiNCOVEANII 221

Pin aici, existenta unui sistem logic de impunere este data sub o forma
prea gcnerala, la judete. Dar in cadrul judetului nu tim la ce fel de sate se apnea',
i la cite din ele. De asemenea, el a fost aratat ca o bald nurnai pentru birul de
lund. El insa se mai intilnete i la alte biruri. Acestea sint:
In ciclul 7202 <1693 dec. 1694 aug.>
rinduiala cailor,
rinduiala unui bir pentru lucrul viilor domneti,
rinduiala finului,
rinduiala galetii.
In ciclul 7203 <1694 sept. 1695 aug.>
rinduiala mierii, 5 acum apar
rinduiala de birul mierii, 1 in Condicd
rinduiala unui bir pentru lucrul viilor domneti,
rinduiala finului,
rinduiala galetii.
In ciclul 7204 <1696 sept. 1696 aug.>
rinduiala rnierii,
rinduiala de birul mierii,
rinduiala unui bir pentru lucrul viilor domneti (in ciclul urrnator e suprimat),
rinduiala finului,
rinduiala gletii,
rinduiala unui bir pentru poclonul hanului,
rinduiala unui bir pentru cheltuiala slugeriei (acum apare).
In ciclul 7205 <1696 sept. 1697 aug.>
rinduiala mierii,
rinduiala de birul mierii,
rinduiala finului (dispare in ciclul urmtor),
rinduiala galetii,
rinduiala unui bir pentru cheltuiala jicnitei.
In ciclul 7206 <1697 sept. 1698 aug.>
rinduiala mierii,
rinduiala de bind mierii,
rinduiala unui bir pentru lucrul viilor domneti,
rinduiala unui bir pentru cheltuiala capichehaielelor de oaste.
In ciclul 7207 <1698 sept. 1699 aug.>
rinduiala mierii,
birul mierii,
rinduiala unui bir pentru lucrul viilor domneti (dispare in ciclul urrnator).
In ciclul 7208 <1699 sept. 1700 aug.>
rinduiala unui bir pentru poclonul hanului,
rinduiala unui bir pentru cheltuiala jicnitei (dispare in ciclul urmator).

www.dacoromanica.ro
222 HARALAMBIE CHIRCA. 10

In ciclul 7209 <1700 sept. 1701 aug.>

rinduiala mierii, }
birul mierii, j (dispar in ciclul urmator).
Temeiurile acestora sint aproape in intregime egale cu temeiurile birului
de lund din luna respectiva. De exemplu, daca temeiul birului de lima din
octombrie 7206 este de 623 ughi, iar birul de hind din octombrie este de 934 1/2
ughi (rezultat al inmultirii temeiului cu 1 1/2), birul mierii incasat si el in
octombrie 7206 are exact acelasi temei de 623 ughi, iar birul se ridicd la
3 115 ughi (Ca rezultat al inmultirii temeiului cu 5 ; deci, ceea ce diferd e
coeficientul).
In acest caz, daca am compara in procente cele cloud biruri (presupunind
ea nu ne-ar fi dat Condica elementul comun si 1-am fi dedus noi prin comparatia
procentelor) vedem ca procentele lor se suprapun.
Din enumerarea de mai sus se observa ca doua dari de la aparitia si pina
la disparitia lor sint cu temei: rinduiala unui bir pen tru lucrul viilor domnesti
si rinduiala finului. Altele apar cu temei o data sau de mai multe ori, insa nu
intotdeauna cind sint impuse. De exemplu, rinduiala cailor figureaza de cinci
ori existenta pe judete, Irma numai o singura data in 7202 este incasata
dupa temei. Poclonul hanului, din cele sase ori cind figureaza pe judete, numai
de cloud ori este cu temei.
Altele, ca rinduiala mierii si birul mierii, din cele sapte ori cind sint incasate,
numai o singura data nu au specificat temeiul, sau ca rinduiala galetii, care a
cincea si ultima data face exceptie de la temei.
Nu sint mdrturii directe care sa ne explice cauza inconsecventelor de mai
sus, sd ne deztege problema de ce, de exemplu, rinduiala cailor in 7202 februarie
se ia dupa temei, iar in 7203 si 7205 nu se ia la fel. Insasi condica spune ca aceasta
dare in cei trei ani s-a pus pe u birnici , deci pe aceeasi categorie de impusi
si cd deci nu se adauga vreo alta noud sau deosebitd. Normal ar fi fost ca in
7203 si in 7205, birnicii sa plateasca in aceeasi hula aceeasi cota-parte la diversele
biruri din luna respectiva. Asa cum in 7202, temeiul std la baza atit a birului
de lund din februarie cit si la baza rinduielii cailor din februarie, tot asa ar fi
trebuit sa se intimple si in 7203 si 7205. Asa cum procentul de participare pe
judete se suprapune in 7202, tot asa ar urma sa fie si in 7203 si 7205. Totusi
din tabloul de la P. 223 se vede cd procentele nu se mai suprapun ; ele se
a propie intr-o oarecare masurd in 7203, dar in 7205 se deosebesc mai mult.
S-ar impune de aici concluzia ca birnicii care platesc birul de lund nu sint
totdeauna aceiasi cu birnicii care platesc in aceeasi lurid si alte biruri? E greu
de acceptat aceasta concluzie. Insa e greu de dovedit si c birnicii sint aceiasi
la diverse biruri, in aceeasi lima.
Cu toate diferentele de procentaj semnalate mai sus, cu toata lipsa speci-
ficarii in condicd a temeiuluif totusi un element asemanator trebuie sa fi
stat la baza incasarii. E greu de determinat acest temei in toate cazurile, este
adevarat, dar sd nu se uite ca aceasta condica generaliza datele pe care le
contineau diversele catastife de vistierie ajutatoare. Cum intervenea o cit
de mica schimbare, condica nu mai mentiona temeiul, ceea ce nu insemna
lipsa lui. Dacd rinduiala rnierii si birul mierii se iau dupa temei, in 6 ani
(7203, 7204, 7205, 7206, 7207 si 7209), iar o singura data, in 7208, nu se ia
dupd temei, oare poate dovedi aceasta Ca aceiasi birnici care le platisera cu

www.dacoromanica.ro
 Rinduiala cailor pe Rinduiala cailor pe satele de Birul cailor pe birnici3 Rinduiala de dajdea pentru
satele de bir 1 7202 bir2 7203 martie 7206 mai 400 cai pe silisti4 7204 febr.
februarie
Judete in procen- in in pro-
suma in te temeiul suma in procente suma in cente te-
suma incasat& incasati procente in luna incasati procente temeiul de incasati procente meiul pe
i an.- luna mai ian.-
' martie martie

Rimnicul Sarat
Buzaii
-
166 1/2 33 83
- 66 2,32%
-
2,66%
-
255
-
4,65%
-
2,39%
250
180
4,81%
3,46%
-
1,68%
Saac 141 1/2 33 116 1/2 33 3,24% 3,41% 220 3,95% 3,31% 180 3,46% 3,36%
Prahova 600 450 12,62% 13.26% 700 12,63% 15,65% 600 11,66% 14,73%
Ialomita 4161/2 33 283 66 7,89% 5,69' 240 4,30% 3.68% 400 7,70% 6,78%
Elhov 500 433 66 12,06% 12.14/: 450 8,06% 7.36% 650 10,59% 11,56%
Dimbovita 76 83 66 2,32% 2,66% 320 5,74% 6.07% 280 6,39% 3,16%
Vlasca 183 66 160 4,18% 6,32% 324 6,83% 6,98% 280 6 39% 5.25%
Teleorman 116% 33 33 66 0,93% 0,95% 140 2,60% 2,30% 120 2,31% 1,05%
Muscel 1161/2 33 100 2,78% 2,85% 284 5,08% 3,68% 160 2,80% 3,16%
Arges 4161/2 33 333 66 9,28% 7,98% 300 6,37% 6,44% 350 6,74% 7,36%
Olt 1161/2 33 83 66 2,32% 2,08% 100 1,79% 2,03% 100 1,92% 2,31%
Romanati 4161/2 33 366% 33 10,21% 10,64,/ 553 10,00% 11,97% 450 8,66% 11,56%
Vilcea 83 66 66 1/2 33 1,86% 1,90 A(' 240 4,30% 2,30% 300 5,77% 2,31%
Dolj. 333 66 300 8,35% 8,73% 360 6,45% 6,24% 200 3,86% 5,78%
Gori 600 4161/2 33 11,80% 12,14% 785 14,07% 16,11% 650 10,59% 14,71%
Mehedinti 333 66 283 66 7,89% 7,60% 306 5,48% 6,44% 260 4,81% 6,73%

Total ughi 4 4161/2 33 ughi 2 683 66 ughi 5 577 ughi 5 190

I Condica, p. 18.
Ibidem, p. 101.
3 Ibidem, p. 306.
Ibidem, p. 188.
www.dacoromanica.ro
224 HARALAMBIE CHIRCA. 12

temei i inainte si dupA 7208, nu le platesc la fel in 7208? De sigur a si in

acest an, au fost aceiasi birnici impusi pe aceeasi bald, ca si in ceilalti ani. Dar
faptul a amindouA obligatiile au fost ridicate o data, iar in plus a fost
adaugata impunerea si pe silisti, a impicdicat vistieria sa specifice temeiul,
care era deoscbit probabil la diversele categorii de oameni.
In concluzie, temeiul constituie un element de impunere bine precizat
pentru birul de lung' i altele, aratate mai inainte, fara a-I putea extinde la
toate birurile si rinduielile, din lipsa unor dovezi precise.
Rostul acestui element era bine definit in situatia de dependent de
atunci a -Orli fata de turci. Acestia, in afara haraciului si a peschesurilor,
impuneau tam la multe obligatii neprev5zute. Domnia nu stia precis dinainte
greutatile ce vor adea asupra tarii, din partea turcilor, cind vor veni ele
i la cit se vor ridica. Ele urrnau sa fie repartizate pe tara. Ca sa nu apese
pe unii mai putin si pe altii mai mult, cel putin in cadrul acelorasi categorii,
repartitia trebuia facut in mod cit de cit egal. Pentru acest scop folosea
elementul de baz de care am vorbit pina acum.
Un alt element de bazA la impunere este lipsa haraciuluin. Nu o arat
condica, ci documentul deja citat mai inainte din 1C88 (7197) decembrie 9.
Constantin Brincovea