Spectroscopia IR

Obiectivul principal al Spectroscopiei IR

Principalul obiectiv al Spectroscopiei IR const n determinarea gruprilor funcionale ale

probei analizate. Grupele funcionale absorb radiaii IR la frecvene caracteristice. Spectroscopia IR
este o metod uzual n elucidarea structurii i identificarea unui compus chimic.

Ce este radiaia infrarosu (IR) ?

Radiaia IR poate fi definit ca acea radiaie electromagnetic situat ntre radiaia din
domeniul vizibil i microunde (Schema 1).

Schema 1. Spectrul electromagnetic

Radiaiile din spectrul electromagnetic sunt adesea clasificate n functie de lungimea de

und. Radiaiile ce apar la valori mici ale lungimilor de und sunt adesea considerate periculoase
(raze gamma, raze X, UV).
Undele radio, radiaiile din domeniul IR i microundele sunt radiaii ce apar la valori mari
ale lungimilor de und, fiind considerate mai puin periculoase.
1
 Radiaia IR acoper domeniul electromagnetic cuprins ntre 0,8-200 m. Domeniul IR este
mparit n trei seciuni i anume:

-Infra-rosu apropiat (NIR);

-Infra-rosu de mijloc (MIR);
-Infra-rosu ndepartat (FIR);

Telecomada TV

Schema 2. Domeniul IR

Domeniul IR uzual pentru analiza FTIR este cel cuprins ntre 2.5-25 m (numr de und 4000-
400 cm-1).

Ce este un spectru IR?

Reprezentarea grafic a unei caracteristici spectrale a unei substane n funcie de frecven sau
de lungimea de und a radiaiilor cu care interacioneaz poart denumirea general de spectru.
Spectrele de absorbie n infrarou (spectre IR) sunt spectre de vibraie ale moleculelor.
Abscisa unui spectru IR poate s reprezinte lungimea de und ( ) sau numrul de und ()
Relaia de transformare a lungimii de und n numr de und este:

2
 10000
(cm 1 ) =
( m)

Ordonata spectrului IR poate s reprezinte transmisia procentuala (T %) sau absorbia

procentual (A %), marimi definite prin urmatoarele relaii:

I
T (%) = 100
Io
Io I
A (%) = 100
Io
n care Io- intensitatea fluxului luminos iniial;
I - intensitatea fluxului luminos final;

Molecula iradiata cu radiatii IR absoarbe numai anumite cuante (la anumite lungimi de
und). Prin absorbie de energie, legatura isi mareste nivelul energetic vibrational, in final rezultand
anumite maxime de absorbtie. Maximele de absorbtie IR se manifesta in spectru ca benzi.

Fiecare maxim spectral este asociat unei vibratii a unei anumite legaturi din molecula probei.

Tipuri de vibratii

Benzile de absorbtie din spectrele IR ale compusilor chimici sunt rezultatul vibratiilor de
valenta si vibratiilor de deformare ale atomilor implicati in legaturile covalente existente.

3
 Pozitia atomilor in molecule nu este fixa. Atomii pot fi supusi unui numar de vibratii diferite.
Vibratiile pot fi impartite in doua mari categorii si anume:

- vibratii de intindere, , numita si vibratie de valenta, intrucat are loc de-a lungul
legaturii (au loc modificari ale distantei inter-atomice);
- vibratii de deformare, , prin care se deformeaza unghiul valentelor;

Aceste tipuri de vibratii sunt exemplificate utilizand formaldehida drept model (Schema 3).

Vibraii de ntindere

Vibraii de deformare n plan i n afara planului

Schema 3. Vibraiile de ntindere i deformare ale formaldehidei

4
 Pregatirea probei n vederea analizei

Practic, un material poate fi analizat in infrarosu in orice stare fizica.

Pregatirea probei in vederea caracterizarii prin Spectroscopia IR se poate realiza prin diferite
metode in functie de tipul materialului supus analizei.

Solide
In cazul caracterizarii solidelor prin IR exista doua metode principale de pregatire a probei
ce implica pastilarea in prezenta KBr si suspensia in nujol. Exista si o a treia optiune de pregatire a
probei utilizand un solvent adecvat care sa nu fie activ in regiunea IR de interes. Un dizolvant
folosit in infrarosu trebuie sa aiba cat mai putine benzi si de intensitate mica. Aceste conditii sunt
indeplinite de sulfura de carbon si tetraclorura de carbon. In cazul utilizarii solventului este necesara
testarea in prealbil a solubilitatii compusului ce urmeaza a fi analizat. Ultima metoda este adecvata
analizei substantelor care sunt dificil de mojarat in vederea obtinerii unei pulberi cat mai fine.

Schema 4 . Metode de analiza FTIR a probelor solide

Metoda pastilarii in KBr

O cantitate de aproximativ 1-2 mg proba solida se mojareaza in prezenta a 200 mg KBr.
Pulberea obtinuta se introduce intr-o matrita. Comprimarea se realizeaza cu o presa hidraulica
eliminandu-se simultan aerul din proba cu o pompa de vid.
In locul bromurii de potasiu se poate folosi clorura sau iodura de potasiu. Bromura de potasiu nu
prezinta absorbtii in domeniul IR 4000 -650 cm-1.
Succesul acestei metode este dependent de finetea pulberii obtinute. De asemenea este foarte
important ca proba inainte de a fi analizata sa fie uscata.

5
 Calitatea spectrului poate fi afectata de calitatea pastilei: Exista situatii cand pastila este
prea diluata sau este prea concentrata (nu se respecta un raport optim intre cantitatea probei si
bromura de potasiu).

Schema 5 . Influena concentraiei asupra spectrului FTIR obinut

Suspensia in nujol
Cateva miligrame de substanta se amesteca intr-un mojar de agat cu 1-3 picaturi de ulei de
parafina pana la obtinerea unei suspensii omogene. Cu ajutorul unei spatule aceasta suspensie este
depusa intre doua fereastre de clorura de sodiu sau bromura de potasiu care ulterior sunt prinse in
dispozitivul echipamentului si apoi se inregistreaza spectrul.

Filmele subtiri
Spectrul IR al filmelor subtiri poate fi obtinut relativ usor prin prinderea filmului in
dispozitivul destinat probelor. Aceasta metoda este deseori utilizata pentru a verifica calibrarea
instrumentului utilizand un standard de polistiren (film subtire) a carui spectru este cunoscut.
Totui, metoda funcioneaz pentru anumite grosimi "optime", altfel semnalul obinut fiind
similar schemei 5, pentru proba prea concentrat (film prea gros) sau prea diluat (film prea subire)

6
 Lichide
Analiza lichidelor presupune pozitionarea unei picaturi de proba intre doua ferestre de
clorura de sodiu sau bromura de potasiu in vederea obtinerii unui film subtire. Sistemul de ferestre
este plasat in dispozitivul de prindere al echipamentului si este inregistrat spectrul

ATR (Attenuated total reflectance)

Este o metod foarte util n cazul polimerilor, ce nu necesita efectiv o preparare a probei,
aceasta fiind utilizat ca atare, indiferent ca vorbim de o pulbere, film sau chiar o suprafa neted a
obiectului finit.
Analiza nu se mai face prin trecerea fasciculului IR prin prob, ci prin reflexia acestuia pe
suprafaa probei, fasciculul patrunznd n interiorul probei aproximativ 1m. Din acest motiv,
semnalul obinut prin ATR este mai mic dect n cazul unei pastile de exemplu (trecerea
fasciculului prin prob).
Dispozitivul prezint o fereastr transparent la fascicolul IR (de obicei Ge sau diamant) pe
care se pune proba, aceasta fiind presat pe fereastr pentru obinerea unei suprafee netede (pentru
evitarea dispersrii fasciculului datorit reflexiei n diferite direcii). Din acest motiv, cristalele
prezint ceva probleme n obinerea spectrului, fiind necesar o mojarare prealabil la stadiul de
pulbere. Pentru probele lichide, metoda functioneaz foarte simplu, acestea asigurnd de la sine
suprafaa neted, nemaifiind necesar presarea (atentie totusi la lichidele volatile).
Fasciculul este direcionat la fereastr cu ajutorul unui sistem optic de oglinzi.
Exist dou variante de ATR: cu o singur reflexie, sau cu reflexie multipl. Cel cu reflexie
multipl prezint avantajul unui semnal mai bun, dar necesita o cantitate mult mai mare de prob.

Pike

7
ATR Golden Gate (producator Specac)

Schema 6. Tipuri de ATR: cu o reflexie sau multi-reflexie

Schema7. Spectrul obinut din pastil de KBr este mult mai clar dect cel obinut prin ATR

Interpretarea spectrului IR

Interpretarea unui spectru IR presupune corelarea benzilor de absorbtie ale spectrului

compusului necunoscut cu absorbtiile cunoscute pentru fiecare tip de legatura chimica. Deosebit de
important in interpretarea spectrelor este si intensitatea peak-ului (slab, mediu sau intens), forma
peak-ului (larg sau ingust) si pozitia peak-ului (cm-1) in spectru. Cateva exemple caracteristice sunt
prezetate in Schema 5.

8
Schema 5. Absorbtiile legaturilor chimice existente in compusii organici

Utilizarea Spectroscopiei IR in identificarea polimerilor

1. Caracterizarea principalelor tipuri de ambalaje polimerice.

2. Identificarea polimerului sau clasei de polimeri din care este confecionat ambalajul respectiv.
3. Identificarea deeurilor polimerice n vederea sortrii

Pentru a putea identifica tipul polimerului se parcurg urmatoarele doua etape:

1. se inregistreaza spectrul IR al polimerului

2. se compara direct spectrul obtinut cu spectrele polimerilor puri uzuali sau se identific
grupele funcionale n conformitate cu tabelele anexate

Tabel. Atribuirea spectrala a deseului polimeric

Numar unda Atribuire spectrala
(cm-1)

9
IR-Alcani

10
IR-Alchene

11
IR-Alchene-continuare

12
IR-Hidrocarburi aromatice

13
IR-Derivati halogenati

IR-Alcooli si fenoli

14
IR-Compusi organici ai sulfului

15
IR- Nitroderivati, nitrozoderivati, oxime si compusi inruditi

16
IR-Amine si ioni de amoniu

17
IR-Aldehide si cetone

18
IR-Acizi organici

19
IR-Esteri si lactone

20
IR-Amide si compusi inruditi

21
IR-Alti derivati functionali ai acizilor

22
IR-Compusi heterociclici

23
IR-Compusi organo-fosforici

24