Colegiul ..

Referat
Tema:
Dualismul corpuscul-und

Profesor:
ELEV :
Materia:
CLASA:

2017
 In anul 1887, Heinrich Rudolf Hertz a descoperit efectul fotoelectric si a fost
necesara introducerea unei noi teorii care sa justifice acel fenomen, intucat teoria
clasica era in contradictie cu rezultatele experimentale.

M-ai tarziu, in anul 1905, Albert Einstein explica legile efectului fotoelectric,
presupundand ca lumina este alcatuita din particule numite fotoni, si aplicand
ipoteza lui Plank, conform careia energia este cuantificata.

Louis de Broglie a publicat teza lui de doctorat, in care sustinea ca orice particula in
miscare are asociata o unda, extinzand astfel teoria lui Einstein. A primit premiul
Nobel in anul 1929, dupa ce teoria sa a fost verificata experimental.

Dac lumina manifest n anumite circumstane proprieti corpusculare, oare

n cazul particulelor elementare, precum electronii sau protonii am putea vorbi de un
comportament similar undelor ? Fizicianul francez Louis de Broglie ofer un prim
rspuns atunci cnd i susine teza de doctorat, n 1924.

De Broglie asociaz o und de o anumit frecven fiecrei

particule, oprindu-se n mod special la descrierea naturii duale
a electronului. Francezul propune i o formul de calcul a
lungimii de und asociat unei particule elementare, n funcie
de impulsul (deci viteza i masa) particulei. Desigur, i
constanta lui Planck joac un rol n ecuaia propus de Louis de
Broglie: =h/p, unde p=mxv. Lungimea de und asociat
materiei poart numele de lungime de und de Broglie.

Louis de Broglie

Dac Planck introdusese constanta care avea s-i poarte numele pentru a
descrie n mod corect radiaia corpului negru, apoi Einstein o folosise pentru a explica
efectul fotoelectric, iar Bohr apelase la aceast mrime pentru a caracteriza din punct
de vedere matematic modelul atomic introdus de el n 1913, venise iat rndul lui
Louis de Broglie s acorde un rol principal n ecuaiile sale acestei constante
fundamentale a naturii.
Semnificaia constantei lui Planck
Constanta lui Planck devine la nceput de secol XX o prezen obligatorie n
matematica folosit de oamenii de tiin care descriau pe atunci lumea atomului.
Este numrul care impune i ntrete ideea c lumea microscopic are un
caracter discontinuu, granular, cuantic i nu cum s-a crezut pn atunci, mai
ales pe fondul electromagnetismului maxwellian al secolului XIX, unul continuu.
Teoriile recente ale unificrii vorbesc chiar i despre un caracter granular al timpului
i spaiului, extinznd natura cuantic a Universului dincolo de caracteristicile
radiaiei electromagnetice.

Studiind formula propus de Louis de Broglie pentru descrierea undelor de

materie, cum sunt denumite undele asociate materiei propuse de francez, se
observ c dac lumea microscopic nu ar prezenta acest caracter granular, fapt
echivalent matematic cu o valoare nul asociat constantei lui Planck, atunci i
lungimea de und propus de Louis de Broglie ar deveni 0 (dac h->0, atunci -
>0), anulnd aspectul ondulatoriu al particulelor elementare.

Altfel spus, mecanica cuantic, redus la ideea central c exist o limit

minim, nenul, pn la care poate fi divizat energia, limit stabilit de
valoarea constantei lui Planck, sugereaz n mod indirect n contextul formulei
propuse de Louis de Broglie natura ondulatorie a constituenilor fundamentali
ai materiei i, n consecin, existena unei unde asociate lor.

Putem vorbi de unde de materie i n cazul

obiectelor macroscopice ?
Exist fizicieni care susin c rspunsul la ntrebarea de mai sus este da.
Cel puin n principiu. Numai c, aa cum sugereaz formula lui de Broglie, n
cazul obiectelor macroscopice ordinul de mrime al masei acestora genereaz
lungimi de und care tind spre valoarea zero (dac m este foarte mare,
atunci ->0). Pe de alt parte, comportamentul ondulatoriu al unui
obiect se manifest i devine observabil la interaciunea sa cu un
sistem de dimensiuni comparabile cu lungimea sa de und.

Aadar, la nivel macroscopic, lungimile de und asociate obiectelor sunt prea

mici pentru a produce efecte observabile. n schimb, pentru cazul electronului,
formula lui de Broglie furnizeaz o lungime de und asociat comparabil cu
dimensiunile sistemelor cu care electronul interacioneaz n mod natural, i anume
constituenii atomilor. Ceea ce nseamn c n cazul electronilor natura lor
ondulatorie ar trebui s creeze efecte observabile cu ajutorul anumitor
montaje experimentale.

Ca o concluzie, aspectele ondulatorii ale materiei devin observabile

pentru particulele elementare, i nicidecum n cazul structurilor
macroscopice.

O excepie structurile macroscopice aflate la

temperaturi apropiate de 0 K.

Ce se ntmpl ns cu structurile macroscopice dac viteza din

formula lui de Broglie este nul? n context macroscopic, viteza din formula lui
de Broglie este de fapt un indicator al agitaiei termice a sistemului (nu vorbim de
viteza de deplasare a unui anume obiect, ci de viteza unui sistem macroscopic prin
prisma energiei de micare a constituenilor fundamentali ai sistemului). Se tie din
teoria cinetic a gazelor c scderea agitaiei termice a unui sistem, adic reducerea
spre zero a micrii (vitezei) particulelor constituente, se poate obine prin scderea
drastic a temperaturii respectivului sistem.

n mod ideal, energia (deci viteza) sistemului macroscopic poate fi redus la o

valoare aproximativ nul doar n condiiile n care sistemul este rcit la temperaturi
foarte apropiate de zero absolut.
 Condensat Bose-Einstein

Acum civa ani s-a reuit acest lucru obinndu-se n laborator aa-numitul
condensat Bose-Einstein, un gaz foarte dens din atomi adui aproape de 0 K. Cum
undele de materie asociate acelor atomi au lungimi de ordine de mrime comparabile
cu distanele dintre atomi, undele respective ncep s se simt reciproc,
coordonndu-i starea i ducnd la apariia unui superatom, un sistem complex
descris de o funcie de und asociat lui.

Aadar, fizica temperaturilor foarte sczute este un domeniu care poate fi

folosit pentru a pune n eviden unele dintre prediciile mecanicii cuantice.

Cnd au aprut primele dovezi experimentale n sprijinul ipotezei lui Louis de

Broglie?

Confirmarea experimental a existenei undelor de materie vine n

anul 1927 de la fizicienii americani Clinton Davidsson i Lester Germer. Acetia
au pus n eviden pe cale experimental difracia unui fascicul de electroni
la contactul cu un cristal de nichel, prima situaie cnd sunt observate
caracteristici similare undelor n cazul electronilor. George G.P. Thomson a
reuit acelai lucru ulterior folosind un film fotografic din celuloid i apoi i
alte materiale. Davisson i Thomson i-au mprit Premiul Nobel n 1937 pentru
descoperirea fenomenelor de interferen care se produc cnd cristalele sunt expuse
aciunii unor fascicule de electroni.

Clinton Davidsson i Lester Germer

n 1961, Claus Jnsson a reuit pentru prima dat punerea n scen

a celebrului experiment al lui Thomas Young, folosind ns electroni (nu fotoni, ca n
original) i observnd apariia fenomenului de interferen, pentru ca n 1989 Akira
Tonomura i colegii si de la Hitachi s pun n eviden franjele de interferen
folosind o surs foarte slab de electroni (trimind practic rnd pe rnd cte un
electron spre o biprism).

Ce progrese a adus ipoteza lui de Broglie n

mecanica cuantic?
 Dincolo de ideea lui de Broglie, revoluionar n sine, ipoteza francezului a
oferit o modalitate nou de a interpreta teoria atomic pe care Niels Bohr a
formulat-o n 1913. Bohr a descris electronii drept particule care aveau orbite fixe,
iar modelul vizual asociat atomului su este utilizat i astzi pe scar larg. Modelul
atomic al lui Niels Bohr se baza ns pe cteva ipoteze, printre care i faptul c
electronii pot orbita numai la anumite distane de nucleu, ipoteze pentru care Bohr
nu a oferit nicio justificare.

Orbit electronic permis (stnga), respectiv interzis (dreapta) de teoria lui

Louis de Broglie

Asociind electronilor proprieti ondulatorii, de Broglie schimb modelul vizual

al lui Bohr, reprezentnd electronul ca o und circular. La absorbia unui foton,
o und adiional este ncorporat, ceea ce rezult fiind trecerea electronului pe o
orbit superioar (lungimea respectivei corzi vibrante circulare crete prin
nglobarea unui foton). Postulatul lui Bohr, deci faptul c orbitarea poate avea loc
doar la anumite distane de nucleu, poate fi explicat astfel: doar orbitele care
conin pe toat circumferina lor un numr ntreg de lungimi de und sunt
permise. Observai n imaginile de mai jos despre ce este vorba:
 n teoria lui de Broglie pot exista
doar orbitele pe a
cror circumferin se ncadreaz
un numr ntreg de lungimi de
und. Orbita exterioar de
culoare verde i cea interioar
ndeplinesc condiia, dar cea
albastr nu este permis ! (figura din
stnga)

n figura din dreapta unda de Broglie nu se

"ncadreaz" perfect pentru c circumferina nu este un
multiplu ntreg al lungimii de und. n consecin, figura
ilustreaz o orbit nepermispentru electronul care
orbiteaz n jurul nucleului de hidrogen. n cazul unui atom
de hidrogen real, circumferina trebuie s fie un multiplu
ntreg al lungimii de und de Broglie ().

Dualitatea particul-und n contextul interpretrii

Copenhaga

Bohr a extins ideea dualismului corpuscul-und formulnd un principiu al

complementaritii, care spune c cele dou aspecte sunt complementare, iar nu
contradictorii. Conform acestui principiu, a te ntreba care este adevrata natur a
unei particule fundamentale este o eroare de logic.
Pentru a observa comportamentul electronului este necesar un anumit experiment care,
susine Bohr, scoate la iveal doar una dintre faetele electronului. O analogie
superb este cea cu o moned.
Un experiment care i propune s studieze electronul poate fi asemnat cu
datul cu banul. La final, nu poi vedea dect fie capul, fie pajura, nicidecum pe
ambele.

Aplicaii. Microscopul electronic

Una dintre cele mai importante aplicaii practice care se folosesc de aspectul
ondulatoriu al electronilor este microscopul electronic. Nu vom detalia aici tehnologia din
spatele acestei extraordinare invenii. Vom prezenta n schimb principiul teoretic care
permite funcionarea acestui aparat.

Imaginea unei furnici obinut cu un microscop electronic

 Fineea de percepie a microscoapelor este strns legat de lungimea de und
a razelor cu care se ilumineaz obiectul studiat. Cu ct lungimea de und a
acestora este mai mic, cu att rezoluia obinut crete.
Dac ne raportm la formula lui de Broglie (=h/p) i facem o comparaie ntre
fotoni i electroni, rezult n mod clar faptul c undele de materie asociate
electronului au lungimi de und mai mici dect cele ale luminii vizibile. Pentru undele
electromagnetice din spectrul vizibil lungimea de und este n zona 400-800 nm, n
timp ce undele asociate electronilor folosii n microscoapele electronice moderne au
valori mai mici de 1pm.
Astfel, anumite microscoape electronice ajung s mreasc de 2 milioane de
ori, pe cnd cele mai bune microscoape optice mresc de doar 2 000 de ori.

Dovezi experimentale

Efectul fotoelectric extern (Efectul Hertz)

Acesta este un fenomen fizic, in care se manifesta natura corpusculara a

luminii, constand in emisia electronilor de catre un corp aflat sub actiunea
radiatiilor electromagnetice.

Einstein a explicat acest fenomen, presupundand ca fotonii din care este alcatuita
lumina se ciocnesc de atomii din substanta respectiva, iar fiecare foton incident
eliberand cate un electron. Aceasta relatie este cunoscuta sub numele de legea
lui Einstein.

Sub aciunea luminii electronii prsesc metalul.

Efectul Compton

Numele acestui efect este dat de fizicianul Arthur Holly Compton care a
studiat fenomenul in anul 1922. Efectul Compton se refera la imprastierea
radiatiilor Rontgen pe atomi usori. Arthur Compton a utilizat un fascicul ingust de
radiatie X monocromatica ce interactiona cu o tinta din grafit.

Unii fizicieni sustin ca se poate discuta de unde de materie si in cazul

obiectelor macroscopice.

Dupa formula lui Broglie, in cazul obiectelor macroscopice ordinul de

marime al masei acestora genereaza lungimi de unda care tind spre valoarea
zero, iar comportamentul ondulatoriu al unui obiect se manifesta si devine
observabil la interactiunea sa cu un sistem de dimensiuni comparabile cu
lungimea sa de unda.
Interpretare statistic. Principiul de
incertitudin

Werner Heisenberg a formulat principiul de incertitudine in anul 1927,

aratand ca, pentru o microparticula, pozitia si impulsul nu pot fi determinate cu
precizie. Asadar, un fenomen fizic nu poate fi descris ca o particula clasica sau ca
o unda, ci ca dualitatea formata intre acestea, notiunile de traiectorie si impuls
pierzandu-si sensul, pozitia si viteza particulei ne putand fi determinate cu o
precizie finita, precum in teoriile clasice.

O localizare cat mai exacta a particulei duce la imposibilitatea determinarii

impulsului, si invers, o definire cat mai exacta a lungimii de unda presupune o
imprecizie in stabilirea pozitiei particulei.

Acest principiu, stabileste limitele dintre teoriile fizicii clasice si cele ale
mecanicii cuantice.

Werner Heisenberg
 Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dualismul_corpuscul-
und%C4%83
http://www.stiintaonline.ro/dualismul-unda-corpuscul/
http://www.scritub.com/stiinta/fizica/Dualismul-
corpusculunda15138.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_incertitudinii
http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/stiinta-si-
tehnica/dualismul-corpuscul-unda--20466.html

Eyvind H. Wichmann: ' Cursul de fizica

Berkeley-Fizica cuantica', vol. IV Ed.
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983
I.Gottlieb, C.Dariescu, M.A.Dariescu:
'Fundamentarea mecanicii cuantice', Ed.
Tehnica, 1997
D.Ciobotaru, T.Angelescu s.a. :'Fizica-Manual
pentru clasa a XII-a', Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1993