Ghid 2 Violenta Preoti

CONSOLIDAREA INIÞIATIVELOR COMUNITARE
DE PREVENIRE A HIV/SIDA ªI VIOLENÞEI ÎN FAMILIE

ÎN ROMÂNIA
Manual
de instruire
a preoþilor
în domeniul
violenþei
în familie
în România
Martie 2006
Manual de instruire a preoþilor în domeniul violenþei în familie
Autori:
Iolanda Beldianu
Daniela Iancu
Adina Breazu
2006 - JSI Research & Training Institute Inc.
Acest manual a fost elaborat de JSI Research & Training Institute Inc.
- Reprezentanþa România, la solicitarea Organizaþiei Internaþionale
pentru Caritate Creºtin Ortodoxã (IOCC) în cadrul proiectului
“Consolidarea iniþiativelor comunitare de prevenire a HIV/SIDA ºi
a violenþei familiale în România”. Documentul poate fi reprodus
integral sau parþial, adaptat, cu acordul JSI Research & Training
Institute Inc. ºi menþionarea sursei. Vã rugãm sã trimiteþi copii ale
materialelor elaborate pe baza acestui document la:
JSI Research & Training Institute Inc.

44 Farnsworth Street
Boston, MA 02210-1211, U.S.A.
E-mail: office@jsi.ro
Apariþia acestui manual a fost posibilã datoritã generosului sprijin

din partea poporului american, prin intermediul Agenþiei Statelor
Unite pentru Dezvoltare Internaþionalã (USAID) ºi Organizaþiei
Internaþionale pentru Caritate Creºtin Ortodoxã (IOCC) în cadrul
contractului de finanþare 01/Buc/USAID/2005. Opiniile exprimate
aparþin autorilor ºi nu reflectã neapãrat punctele de vedere ale USAID.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

INSTITUTUL DE CERCETARE ªI FORMARE JSI (Bucureºti)
Consolidarea iniþiativelor comunitare de prevenire a HIV/SIDA ºi a violenþei
în familie: manual de instruire a preoþilor în domeniul violenþei în familie în România
Institutul de Cercetare ºi Formare JSI. - Bucureºti : Speed Promotion, 2007
978-973-8942-36-3
316.613.43:316.356.2
Cuprins
Cuvânt înainte 5
Sesiunea 1: Deschiderea Atelierului 13
Sesiunea 2: Informaþii generale

despre violenþa în familie 21
Sesiunea 3: Drepturi personale, forme de abuz 41
Sesiunea 4: Dinamica relaþiei violente 61
Sesiunea 5: Impactul violenþei asupra victimelor 77
Sesiunea 6: Tipuri de intervenþii în

cazurile de violenþã în familie 99
Sesiunea 7: Planuri de acþiune pentru

prevenirea violenþei în familie 113
Sesiunea 8: Evaluare ºi încheiere 119
Bibliografie 125
Cuvânt înainte
CUVÂNT ÎNAINTE
Proiectul „Consolidarea iniþiativelor comunitare de prevenire a HIV/SIDA ºi a violenþei în
familie în România“ a apãrut din nevoia ºi dorinþa de a promova un comportament social
responsabil în rândul populaþiei, în special al tinerilor, pentru ameliorarea problemelor legate de
infecþia HIV/SIDA, violenþa în familie ºi alte probleme sociale.
Þinând cont de poziþia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) ºi de gradul de încredere a populaþiei
în aceastã instituþie, proiectul îºi propune - pe de o parte - sã dezvolte capacitatea Bisericii de a se
mobiliza, ºi -pe de altã parte- sã îmbunãtãþeascã abilitatea reprezentanþilor acesteia de a mobiliza
comunitatea localã pentru implicarea activã în rezolvarea problemelor sociale, în special în ceea ce
priveºte infecþia HIV/SIDA ºi violenþa în familie. Sperãm ca prin creºterea gradului de
conºtientizare în rândul preoþilor, profesorilor de religie ºi membrilor comunitãþii, sã contribuim
la dezvoltarea unor atitudini pozitive faþã de persoanele afectate de cele douã flageluri ºi a unor
poziþii pro-active, cu implicare directã în prevenirea HIV/SIDA ºi a violenþei în familie.
Proiectul este coordonat de Organizaþia Internaþionalã pentru Caritatea Creºtin Ortodoxã

(International Orthodox Christian Charities Inc. – IOCC), organizaþie americanã care acordã
ajutor umanitar ºi asistenþã pentru dezvoltare, lucrând în colaborare cu Bisericile Ortodoxe din
întreaga lume pentru salvarea ºi îmbunãtãþirea vieþii persoanelor aflate în situaþii de risc,
refugiaþilor ºi persoanelor nevoiaºe. IOCC lucreazã în parteneriat cu Biserica Ortodoxã Românã ºi
Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii pentru implementarea acestui proiect care se adreseazã în special
persoanelor vulnerabile ºi nevoiaºe din mediul urban ºi rural.
Institutul de Cercetare ºi Formare JSI este principalul implementator în România al

programelor de sãnãtate care beneficiazã de sprijinul Statelor Unite ale Americii, prin intermediul
Agenþiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaþionalã (USAID). În perioada 2001 – 2007, JSI
implementeazã programul „Iniþiativa pentru Sãnãtatea Familiei în România“ (ISFR) , în baza
Convenþiei de Parteneriat semnate în noiembrie 2001 între Guvernul SUA ºi Guvernul României/
Ministerul Sãnãtãþii.
JSI asigurã consultanþã ºi suport tehnic în cadrul proiectului IOCC, pentru pregãtirea ºi
dezvoltarea resurselor umane, inclusiv elaborarea materialelor de instruire specifice ºi pregãtirea
formatorilor. De asemenea, JSI promoveazã ºi acordã asistenþã în: consolidarea parteneriatului între
instituþiile statului ºi societatea civilã, între BOR ºi organizaþiile care trateazã problemele HIV/SIDA
ºi violenþa în familie; asigurarea viabilitãþii intervenþiilor prin întãrirea structurilor publice;
dezvoltarea capacitãþii organizaþiilor ne-guvernamentale pentru a rãspunde nevoilor societãþii.
Introducere 5
Curricula de instruire a preoþilor
CURRICULA DE INSTRUIRE A PREOÞILOR
Setul de manuale elaborate pentru instruirea preoþilor îºi propune sã ofere acestora
cunoºtinþele ºi abilitãþile necesare pentru a combate eficient infecþia HIV/SIDA, violenþa în
familie, ºi stigmatizarea persoanelor care se confruntã cu aceste probleme, precum ºi pentru a
mobiliza membrii comunitãþii în vederea ameliorãrii acestor probleme. Este destinat formatorilor
care vor instrui preoþii ºi/sau alþi reprezentanþi din rândul Bisericii Ortodoxe Române.
Concepþia manualelor este adaptatã stilului de lucru interactiv, cu implicarea directã a

participanþilor în procesul de învãþare. Ele constituie modelul dupã care formatorii au fost
pregãtiþi sã faciliteze activitãþile de instruire, astfel încât participanþii sã deprindã -prin experienþã
proprie- acele cunoºtinþe, abilitãþi ºi atitudini necesare pentru implicarea în lupta împotriva
infecþiei HIV/SIDA ºi a violenþei în familie, precum ºi sprijinirea celor afectaþi de aceste probleme.
Curricula este organizatã în 3 module: primul este dedicat infecþiei HIV/SIDA, al doilea,
violenþei în familie, ºi ultimul, mobilizãrii comunitãþii.
Specificitatea acestui set de manuale constã în faptul cã în elaborarea lui au fost luate în consi-
derare – pe lângã aspectele ºtiinþifice ale infecþiei HIV/SIDA ºi a violenþei în familie – ºi particula-
ritãþile profesionale, spirituale ºi sociale ale preoþilor.
La pregãtirea, elaborarea ºi editarea materialelor ºi-au adus contribuþia: Iolanda Beldianu,
Adrian-Sorin Mihalache, Adina Breazu, Dina Loghin, Sorin Spineanu-Dobrotã, Lavinia Nanu,
Cristina Oros. Le mulþumesc tuturor pentru entuziasmul cu care s-au alãturat acestui demers,
animaþi de dorinþa de a obþine un rezultat cât mai bun.
Doresc sã mulþumesc colectivului IOCC, în mod deosebit doamnelor Sophia Brewer, Katie
Evans, Anemarie Gasser ºi Monica Secoºan, precum ºi reprezentantului BOR în acest proiect,
domnul Cosmin Grigorescu, pentru sprijinul pe care l-au acordat ºi pentru recomandãrile pe care
le-au fãcut, contribuind în acest fel la dezvoltarea unor materiale care sã rãspundã nevoilor
specifice ºi particularitãþilor acestui grup.
Sper ca materialul sã îºi dovedeascã utilitatea ºi sã contribuie la reducerea rãspândirii infecþiei

HIV/SIDA ºi a violenþei în familie în România, ºi sã îmbunãtãþeascã viaþa celor care se confruntã
cu aceste probleme.
Mi-aº dori ca la pânã la sfârºitul acestui proiect tot mai mulþi preoþi ºi reprezentanþi ai Bisericii
Ortodoxe Române sã se fi alãturat generoasei iniþiative de a reaºeza Biserica în rolul ei tradiþional
de asistenþã socialã, ºi sã fi demarat deja acþiuni de mobilizare a comunitãþilor pe care le pãstoresc,
pentru a lupta împreunã împotriva acestor probleme medico-sociale.
Dr. Daniela Iancu

Coordonator programe instruire
Institutul de Cercetare ºi Formare JSI România
6 Manual de instruire a preoþilor în domeniul violenþei în familie

Despre manualul de instruire
în domeniul violenþei în familie
DESPRE MANUALUL DE INSTRUIRE ÎN DOMENIUL VIOLENÞEI

Prezentul manual face parte din programul destinat instruirii preoþilor în cadrul proiectului
„Consolidarea iniþiativelor comunitare de prevenire a HIV/SIDA ºi a violenþei în familie în
România“. Îºi propune sã ofere formatorilor informaþii ºi materialele necesare pentru a ajuta
reprezentanþii Bisericii Ortodoxe Române sã se familiarizeze cu fenomenul violenþei în familie în
România, sã îºi dezvolte capacitatea de a discuta despre aceastã problemã cu enoriaºii, cu
victimele, dar ºi cu abuzatorii, ºi de a lupta împotriva acestei probleme sociale.
La sfârºitul instruirii, participanþii vor fi capabili sã:
• Definescã violenþa în familie.
• Demonstreze înþelegerea fenomenului violenþei în familie.
• Listeze elementele comportamentelor violente.
• Identifice propriile valori ºi atitudini faþã de violenþa în familie.
• Descrie rolul Bisericii în prevenirea violenþei familiale ºi a efectelor acesteia.
Atelierul de instruire conþine 8 sesiuni:
1. Deschiderea atelierului
2. Informaþii generale despre violenþa în familie
3. Drepturi personale, forme de abuz
4. Dinamica relaþiei violente
5. Impactul violenþei asupra victimelor
6. Tipuri de intervenþii în cazurile de violenþã în familie
7. Planuri de acþiune pentru prevenirea violenþei în familie
8. Evaluare ºi încheiere
Fiecare sesiune conþine:
- Instrucþiuni pentru formator – conþine informaþiile necesare pentru desfãºurarea ºi
procesarea activitãþilor de instruire.
- Materiale vizuale – conþin informaþii necesare pentru desfãºurarea unei activitãþi; în
funcþie de condiþiile tehnice din sala în care se va desfãºura atelierul, ºi de echipamentul
disponibil, materialul poate fi scris pe o coalã de flipchart, înainte de începerea activitãþii,
sau se poate opta pentru proiectarea unui transparent (cu ajutorul unui retroproiector),
sau prezentare în format electronic (cu ajutorul laptopului ºi videoproiectorului).
- Materiale pentru formator – conþin informaþii necesare formatorului pentru desfãºurarea
activitãþilor
- Materialele pentru participanþi – vor fi distribuite pe parcursul atelierului, în strânsã
legãturã cu activitãþile desfãºurate, sau la sfârºitul sesiunii, conform indicaþiilor.
La începutul fiecãrei sesiuni sunt menþionate: obiectivele specifice ale sesiunii, tehnicile de
instruire recomandate, durata estimatã a activitãþilor propuse, materialele necesare.
Urmãrind indicaþiile din acest manual, formatorii vor putea nu numai sã se ghideze în timpul
activitãþii de instruire propriu-zise, ci ºi sã pregãteascã înaintea fiecãrui atelier sau sesiuni toate
materialele ºi rechizitele necesare. Suportul de curs poate fi folosit ca atare, sau adaptat în funcþie
de particularitãþile celor care vor participa la curs, de nivelul lor de interes faþã de fenomenul
violenþei în familie, sau de experienþa formatorilor.
Considerând cã ºi Biserica, alãturi de alte instituþii ºi organizaþii, poate contribui la ameliorarea
fenomenului violenþei în familie, am creat acest manual, luând în considerare valorile creºtine ºi
adaptând informaþiile la nevoile ºi înþelegerea viitorilor participanþi.
Autorii
Introducere 7
Sugestii pentru formatori
SUGESTII PENTRU FORMATORI
Prezentãm în continuare câteva recomandãri care pot contribui la succesul Dvs. ca formatori.
Pregãtirea unui atelier de instruire

În afarã de atenta implementare a activitãþilor de instruire propuse în manualul formatorului
ºi evaluarea permanentã a grupului de participanþi, succesul – sau insuccesul – unui atelier de
instruire depinde în bunã mãsurã ºi de pregãtirea acestuia. Pentru a avea un atelier de succes,
încercaþi sã gãsiþi rãspunsuri la urmãtoarele întrebãri atunci când îl pregãtiþi:
1. Cine sunt participanþii?

o Ce ºtiu ei despre subiect?
o Ce aºteptãri/interes pot avea faþã de subiectul ales?
o Câte persoane vor participa?
2. Unde va avea loc atelierul? Cât timp va dura?

o Verificaþi sala/spaþiul în care se va desfãºura atelierul (dacã este posibil alegeþi sala dupã
ce o vedeþi)
o Asiguraþi-vã cã sunt locuri suficiente pentru toþi participanþii ºi cã puteþi aranja scaunele
aºa cum doriþi (de ex. în semicerc)
o Verificaþi dacã timpul planificat pentru activitãþi este acceptabil pentru participanþi
o Asiguraþi-vã cã sunteþi disponibil în perioada programatã pentru desfãºurarea atelierului
3. Ce obiective are atelierul/sesiunea? Ce vor învãþa participanþii în timpul acestui atelier/sesiuni?

o Revedeþi principalele teme ºi activitãþi
o Evaluaþi încadrarea activitãþilor în timpul propus
o Pregãtiþi materialele necesare
o Stabiliþi cum veþi evalua eficienþa atelierului ºi a fiecãrei sesiuni (ce au învãþat participanþii)
4. Ce metode voi folosi? Ce tipuri de întrebãri va trebui sã pun pentru a facilita discuþia ºi participarea?
o Asiguraþi-vã cã sunteþi familiarizaþi (exersaþi) cu metodele de training propuse în mapa
formatorului
o Pregãtiþi o serie de întrebãri deschise pentru:
- Introducere
- Deschiderea unei discuþii
- A ajuta participanþii sã se gândeascã la experienþele ºi cunoºtinþele pe care le au despre
subiectul discutat
- A ajuta participanþii sã analizeze, generalizeze ºi aplice experienþele din timpul
atelierului în activitatea lor profesionalã
- A încuraja participanþii timizi
- A evita acapararea discuþiei doar de cãtre câþiva participanþi
5. Ce materiale voi folosi?

o Pregãtiþi din timp materialele vizuale pe care le veþi folosi
- evitaþi detaliile care pot distrage atenþia
- folosiþi semne ºi simboluri care pot fi înþelese de audienþã
o Verificaþi cã mijloacele vizuale sunt:
- Potrivite subiectului discutat ºi grupului
- Adaptate metodelor folosite

- Disponibile (verificaþi echipamentele, prizele etc.)
- Uºor de transportat

- Suficient de interesante pentru a trage ºi a menþine atenþia grupului
- Adaptate locului de desfãºurare a sesiunii
o Pregãtiþi ºi organizaþi (puneþi în ordine cronologicã) materialele vizuale înainte de sesiune
o Exersaþi folosirea materialelor vizuale înainte de a le folosi în faþa unui grup.
6. Cum pot evalua eficienþa atelierului/sesiunii?

o În timpul atelierului/sesiunii:
- urmãriþi interesul manifestat de participanþi
- apreciaþi calitatea rãspunsurilor date la întrebãri
- observaþi permanent grupul pentru a vedea dacã este interesat de subiect ºi mesajul
este înþeles
- puneþi întrebãri deschise pentru a verifica ce au învãþat participanþii
- rugaþi o persoanã din grup sã facã rezumatul celor discutate
o La sfârºitul atelierului:
- aplicaþi un chestionar de evaluare
- notaþi dacã participanþii solicitã informaþii suplimentare sau organizarea altor
activitãþi de instruire
- întrebaþi-vã „Cum aº putea îmbunãtãþi viitoarele activitãþi de instruire?"
o Pe termen lung:
- urmãriþi schimbãrile produse în comportamentul oamenilor
- notaþi dacã creºte numãrul persoanelor care solicitã servicii, a iniþiativelor comunitare etc.
Alte aspecte logistice

Organizatorii trebuie sã hotãrascã în prealabil cine este responsabil pentru fiecare dintre aceste
sarcini, ºi vor conferi autoritatea ºi resursele necesare acelora care au fost însãrcinaþi, pentru ca
aceºtia sã le poatã duce la îndeplinire în timp util.
1. Treceþi în revistã ºi verificaþi planul activitãþii de instruire

• Revedeþi programul atelierului
• Verificaþi bugetul necesar atelierului
• Confirmaþi disponibilitatea fondurilor
2. Aranjamente pentru participanþi

• Selectaþi participanþii
• Obþineþi aprobarea pentru participarea invitaþilor la atelier
• Pregãtiþi ºi trimiteþi invitaþii ºi instrucþiuni participanþilor
3. Locul de desfãºurare a atelierului

• Confirmaþi locaþia ºi spaþiul/sala în care se va desfãºura atelierul (fiþi atenþi în special la
mãrimea, forma sãlii ºi numãrul locurilor (scaunelor)
• Faceþi aranjamentele necesare pentru cazarea participanþilor ºi formatorilor (dacã este
cazul)
• Asiguraþi servicii pentru masa de prânz ºi pauzele de cafea
• Confirmaþi aranjamentele financiare
Introducere 9
4. Asiguraþi materiale de instruire
• Alegeþi ºi multiplicaþi materialele necesare pentru instruire
o Materiale pentru participanþi
o Flipchart-uri
o Certificate care atestã participarea la atelier (dacã este cazul)
• Achiziþionaþi materiale logistice ºi rechizite
o Flipchart (suport) ºi hârtie
o Markere
o Scotch
o Hârtie de scris
o Creioane, pixuri
o Bloc-notes-uri
o Mape pentru participanþi
Desfãºurarea atelierelor de instruire

În timpul atelierului de instruire asiguraþi-vã cã respectaþi urmãtoarele principii:
I. Utilizarea mijloacelor vizuale

• Pregãtiþi dinainte materialele vizuale pe care le veþi folosi.
• Verificaþi echipamentele necesare.
• Asiguraþi-vã cã toþi cei din salã pot vedea materialele.
• Arãtaþi materialul vizual suficient timp, pentru ca toþi participanþii sã-l poatã vedea.
• Dacã materialul vizual are mai multe componente, indicaþi-le pe rând.
• Explicaþi detaliile mai importante care ar putea sã nu fie cunoscute de grup.
• Menþineþi contactul vizual cu grupul în timp ce prezentaþi un material (nu priviþi spre
material, ci spre grup!).
Folosirea flipchart-ului (sau a tablei de scris)

• Scrisul trebuie sã fie clar ºi destul de mare pentru a fi vãzut cu uºurinþã, inclusiv de cãtre
participanþii care se aflã la distanþa cea mai mare.
• Nu scrieþi pe flipchart prea multe detalii. O coalã de flipchart foloseºte, de obicei, ca
suport pentru cele mai importante informaþii. Acestea sunt greu de identificat dacã sunt
prea multe cuvinte pe flipchart.
• Când scrieþi pe flipchart în timpul unei sesiuni de instruire (de exemplu scrieþi
rãspunsurile participanþilor la o întrebare):
o Þineþi seama de ceea ce urmãriþi scriind rãspunsurile participanþilor pe flipchart.
Scrieþi doar acele lucruri la care vã veþi referi, nu tot ce se spune.
o Nu scrieþi ºi vorbiþi în acelaºi timp….veþi fi nevoiþi sã staþi cu faþa la flipchart ºi sã
„vorbiþi“ cu acesta. Terminaþi ceea ce aveþi de spus grupului ºi apoi scrieþi pe flipchart.
• Înainte de a începe sesiunea de instruire, pregãtiþi bucãþi de scotch pentru lipirea colilor
de hârtie pe suportul flipchartul-ului sau pe perete. Ataºaþi uºor bucãþile de scotch pe
marginea flipchart-ului pentru a le avea la îndemânã.
• Dacã aveþi pregãtite mai multe coli de flipchart pentru o sesiune, aranjaþi-le în ordinea în
care le veþi folosi, pentru a nu fi nevoiþi sã le cãutaþi în timpul prezentãrilor.
• Când folosiþi coli de flipchart gata scrise este recomandabil sã invitaþi participanþii sã le
citeascã, în loc sã le citiþi Dvs. Aceasta creºte participarea grupului.
• Dacã citiþi de pe flipchart, aºezaþi-vã lângã acesta, cu faþa la grup. Priviþi spre flipchart
doar atât cât este necesar pentru a urmãri ideile principale, menþineþi contactul vizual cu
grupul.

Markere
• Folosiþi culori închise (negru, maro, albastru) care pot fi vãzute de la distanþã. Evitaþi

culorile deschise.
• Dacã este posibil, folosiþi markere cu vârful pãtrat. Acestea traseazã linii mai groase, care
pot fi vãzute mai bine de la distanþã.
II. Distribuirea materialelor pentru participanþi

• Aranjaþi materialele pentru participanþi în ordinea în care le veþi distribui în timpul
atelierului. Astfel, veþi fi siguri cã le veþi gãsi rapid pe cele de care aveþi nevoie atunci când
veþi dori.
• Când distribuiþi materialele pentru participanþi, þineþi cont de modul în care vor fi folosite:
o Dacã veþi cere participanþilor sã le citeascã ºi sã discute pe marginea lor, evident cã va
trebui sã le distribuiþi la începutul activitãþii.
o Dacã ghidul formatorului indicã alte tipuri de activitãþi (exerciþii, joc de rol, discuþii
etc.), nu distribuiþi materialele decât dupã ce activitatea s-a terminat, iar grupul a
identificat conceptele, principiile etc. dorite.
• Dacã realizaþi activitatea de instruire împreunã cu un co-formator, evitaþi sã distribuiþi
materialele în timp ce colegul vorbeºte cu grupul. Acest lucru poate distrage atenþia.
• Formatorul poate distribui el însuºi materialele fiecãrui participant, sau le poate cere
participanþilor sã îºi ia câte un exemplar ºi sã le dea pe cele rãmase urmãtoarei persoane.
III. Folosirea manualului formatorului

• Manualul formatorului este destinat sã-l ajute pe acesta sã conducã activitatea de
instruire. Formatorii, mai ales cei care sunt la început, vor avea nevoie sã-l foloseascã ca
ghid în timpul activitãþilor.
• Citiþi cu atenþie fiecare sesiune atunci când vã pregãtiþi pentru un atelier ºi asiguraþi-vã cã
aþi înþeles corect toate instrucþiunile ºi aþi reþinut activitãþile pe care le aveþi de fãcut.
• În timpul sesiunilor, nu citiþi cuvânt cu cuvânt din manual. Concentraþi-vã numai pe
etapele pe care le aveþi de parcurs ºi recurgeþi la instrucþiuni pentru a conduce sesiunea,
dacã este necesar.
• În cazul în care aþi spus ceva greºit, sau nu ºtiþi sã rãspundeþi la una din întrebãrile puse
de participanþi, recunoaºteþi acest lucru în faþa grupului ºi/sau corectaþi-vã greºeala cu
prima ocazie. Recunoaºterea propriilor greºeli ºi limite, constituie pentru grup un model
de comportament pozitiv.
IV. Co-facilitarea – pentru a asigura co-facilitarea eficientã a atelierului, formatorii/co-facili-

tatorii trebuie:
Înainte de începerea atelierului:
• Sã decidã care sunt rolurile fiecãruia pentru diferitele sesiuni ale atelierului.
• Sã discute despre felul în care vor rezolva diversele probleme, situaþiile de crizã.
• Sã ajungã la un consens în privinþa obiectivelor de instruire, rolurilor fiecãruia, oferirea
feedback-ului etc.
• Sã ajungã la un consens în privinþa felului în care vor rãspunde aºteptãrilor participanþilor
ºi asupra modului în care vor lucra cu grupul (în funcþie de participanþi, numãr, locaþie etc.)
• Sã stabileascã reguli pentru munca în echipã:
o Când sã intervinã într-o discuþie iniþiatã de co-formator (în general, la final, dupã ce
participanþii ºi formatorul ºi-au prezentat ideile).
o Ce sã facã dacã au o opinie diferitã de a colegului care conduce sesiunea.
o Când ºi cum sã îºi susþinã colegul dacã acesta se bloceazã, omite sã ofere o instrucþiune
sau face o greºealã.
Introducere 11
o Unde va sta fiecare în timpul sesiunii, pentru a putea interveni la nevoie, dar fãrã a
distrage atenþia participanþilor sau colegului.
o Rolul pe care îl va avea fiecare în facilitarea sesiunii.
o Modul în care vor acþiona dacã au opinii diferite asupra unui subiect discutat.
o Pregãtirea sesiunilor de instruire („împãrþirea“ sarcinilor pentru fiecare sesiune,
pentru a asigura implicarea ambilor formatori)
o Felul în care se va oferi ºi primi feedback-ul colegului
• Sã hotãrascã rolurile organizatorice ºi sarcinile fiecãruia, ºi sã le respecte în timpul
atelierului (exemple: pauze, mese, activitãþi de deschidere ºi încheiere)
• Sã îºi împartã sesiunile, astfel încât fiecare formator sã susþinã câteva sesiuni în fiecare zi.
• Sã spunã colegului la ce subiecte doreºte feedback, în mod particular.
• Sã prezinte ºi sã discute în avans sesiunile dificile.
În timpul atelierului:
• Solicitaþi feeback-ul colegului(lor) în mod regulat ºi frecvent.
• În timp ce colegul susþine o sesiune, urmãriþi dacã aceasta se desfãºoarã conform instruc-
þiunilor din manualul formatorului ºi observaþi cu atenþie tot ceea ce se întâmplã în grup,
inclusiv progresul instruirii, pentru a putea interveni corespunzãtor dacã este necesar.
• Testaþi-vã în mod constant presupunerile pe care le faceþi despre colegul dumneavoastrã.
Nu trageþi concluzii pripite.
• Fiþi la curent cu programul de instruire.
• În cazul în care primiþi opinii sau reacþii negative din partea colegului dumneavoastrã,
oferiþi feedback constructiv.
• Respectaþi regulile grupului.
• Luaþi deciziile împreunã cu colegul, pentru a preveni intrevenþiile neaºteptate, nedorite ºi
irelevante.
• Discutaþi în avans planurile de modificare a sesiunii, astfel încât colegul care vã asistã sã
ºtie despre modificãrile pe care intenþionaþi sã le faceþi.
La sfârºitul fiecãrei zi de instruire este util ca formatorii sã se întâlneascã ºi sã-ºi împãrtãºeascã

observaþiile referitoare la activitãþile de instruire din ziua respectivã, ºi pentru a pregãti sesiunile
din ziua urmãtoare. Urmãtoarele întrebãri pot fi utile pentru sesiunile de analizare ºi pregãtire a
activitãþilor urmãtoare:
1. În ce mãsurã crezi cã obiectivele de azi au fost îndeplinite? Ce anume ne indicã faptul cã au
fost îndeplinite sau nu? În cazul în care nu au fost îndeplinite complet, care au fost cauzele?
2. Au existat probleme de implementare a activitãþilor de instruire? Ce s-a întâmplat? De ce?
Cum putem îmbunãtãþi situaþia?
3. Cum am lucrat în echipã? Ce a mers bine? Cu ce probleme ne-am confruntat? Ce putem face
pentru a îmbunãtãþi co-facilitarea sesiunilor din zilele urmãtoare?
4. Ce schimbãri trebuie fãcute în planul de instruire de mâine, pornind de la ceea ce s-a
întâmplat azi?
5. Cum au fost acþiunile fiecãruia adintre noi: eficiente? ineficiente?
Feedback-ul între formatori, comentariile fiecãruia pe marginea subiectelor sau temelor

dificile, sunt foarte importante pentru perfecþionarea formatorilor ºi pentru a asigura calitatea
activitãþilor de instruire.

Sesiunea 1
Deschiderea
atelierului
OBIECTIVE La sfârºitul acestei sesiuni, participanþii vor putea sã:
1. Numeascã formatorii ºi ceilalþi participanþi, ºi sã listeze cel puþin
patru dintre regulile acceptate de grup pentru desfãºurarea
optimã a atelierului
2. Descrie ce ar dori sã înveþe în timpul acestui modul
3. Îºi reconsidere aºteptãrile pe baza obiectivelor propuse
4. Îºi evalueze cunoºtinþele despre violenþa în familie.
METODE Icebreaker, lucru individual, discuþii
D U R ATA 1 orã
M AT E R I A L E Materiale vizuale (flipchart/transparent/prezentare PowerPoint):

• Regulile grupului (de la modulul I)
• Scopul ºi obiectivele atelierului
Materiale pentru formator:

• Test – cheia rãspunsurilor
Materiale pentru participanþi:

• Scopul ºi obiectivele atelierului
• Agenda atelierului
• Test iniþial
Flip-chart ºi coli de flip-chart / laptop, ecran ºi retroproiector

Markere
Scotch
Plastilinã de lipit (Blue-tack)
Bloc-notes-uri
Pixuri
Ecusoane
I. INTRODUCERE (15 min)
INSTRUCÞIUNI
Notã pentru Întrucât participanþii se cunosc deja de la modulul HIV/SIDA, propuneþi un exerciþiu de
FORMATOR reconstituire a grupului ºi revedeþi regulile stabilite la întâlnirea anterioarã.
Adresaþi participanþilor o urare de „bun-venit“.

Redistribuiþi participanþilor ecusoanele de la modulul anterior sau distribuiþi ecusoane noi ºi
invitaþi participanþii sã îºi scrie numele.
Rugaþi fiecare participant sã relateze ce schimbãri au apãrut în viaþa lui profesionalã de la
ultimul atelier.
Afiºaþi flipchartul cu regulile stabilite de grup cu ocazia primului modul de instruire sau scrieþi-
le din nou, invitând participanþii sã îºi reaminteascã regulile deja stabilite. Verificaþi dacã
participanþii doresc sã schimbe regulile sau sã adauge altele noi.
Notã pentru Dacã participanþii nu au mai lucrat împreunã, propuneþi un exerciþiu de prezentare ºi
FORMATOR stabiliþi regulile grupului; în acest caz, activitatea va dura aproximativ 30 minute.
Reamintiþi participanþilor cã atelierul de instruire este participativ ºi cã este foarte important ca

toatã lumea sã-ºi aducã contribuþia; toate persoanele prezente au statut egal, aºezarea scaunelor (în
semicerc) subliniind acest lucru, permiþând tuturor sã îi vadã ºi audã pe ceilalþi.
II. AªTEPTÃRI (10 min)
Precizaþi cã este interesant sã aflãm cunoºtinþele ºi experienþa fiecãruia în legãturã cu Violenþa

în familie (VF), ca ºi aspectele pe care ar dori sã le îmbunãtãþeascã în timpul acestui modul.
Notã pentru Pentru evaluarea nivelului de cunoºtinþe ºi experienþe în legãturã cu VF alegeþi una din
FORMATOR activitãþile propuse mai jos.
Varianta 1:
Împãrþiþi grupul mare în grupuri de câte 3 persoane; invitaþi participanþii sã discute între ei ºi
sã identifice 3-4 elemente comune în raport cu cunoºtinþele lor în VF, pe care le comunicã apoi
celorlalþi. Scrieþi pe flipchart elementele propuse. Va rezulta astfel „harta“ grupului ºi eventuala
experienþã de lucru în domeniul violenþei în familie (în ONG-uri sau în instituþii).
Varianta 2:
Figuraþi pe flipchart o scalã de evaluare (de la 1 la 10) ºi invitaþi fiecare participant sã precizeze
unde se plaseazã pe aceastã scalã în funcþie de nivelul de informaþii pe care le are despre VF. Va
rezulta o scalã comunã a grupului.
Subliniaþi faptul cã cei care au lucrat în domeniul VF, vor putea împãrtãºi colegilor din
experienþa lor profesionalã, ºi astfel fiecare va avea prilejul sã îºi îmbogãþeascã cunoºtinþele.
Puneþi la dispoziþia participanþilor mai multe cartoane ºi invitaþi-i sã noteze pe fiecare carton
câte un lucru pe care doresc sã îl înveþe în cadrul acestui atelier. Precizaþi cã pot sã completeze câte
cartoane doresc.
Invitaþi apoi participanþii sã lipeascã cartoanele pe o coalã de flipchart pregãtitã în prealabil (pe
care au fost lipite mici bucãþi de plastilinã, tip Blue-tack).
SESIUNEA 1 • Deschiderea atelierului 15

III. SCOPUL ªI OBIECTIVELE ATELIERULUI (20 min)
INSTRUCÞIUNI
Afiºaþi pe flipchart materialul Scopul ºi obiectivele atelierului de instruire a preoþilor în domeniul
violenþei în familie. Citiþi-l împreunã cu grupul ºi întrebaþi dacã sunt întrebãri sau nelãmuriri.
Invitaþi apoi un voluntar sã vinã în faþa grupului ºi sã citescã cu voce tare fiecare aºteptare
formulatã. Grupul va decide dacã respectivul enunþ se încadreazã în obiectivele atelierului. Dacã
da, voluntarul va lipi cartonul respectiv în dreptul obiectivului cãruia îi corespunde.
Mulþumiþi voluntarului ºi invitaþi-l sã îºi reia locul.
Pe coala iniþialã vor rãmâne doar acele aºteptãri care nu se suprapun obiectivelor modulului.
Precizaþi cã pentru aceste aºteptãri, care nu se încadreazã în obiectivele atelierului, se va încerca
identificarea unor modalitãþi de soluþionare în viitor, sau puteþi propune rezolvarea lor în afara
programului actual de instruire (puteþi invita reprezentanþii IOCC, dacã sunt prezenþi, sã
rãspundã acestor întrebãri).
Notã pentru Pot apãrea ºi unele aºteptãri personale, din dorinþa unor participanþi de a „rezolva“
FORMATOR cazurile de VF întâlnite. În acest caz, explicaþi cã este necesar ca fiecare sã cunoascã ºi
sã îºi asume limitele de competenþã. Precizaþi cã proiectul nu este axat pe intervenþia
directã în cazurile de VF, dar cã, dupã participarea la acest atelier, se aºteaptã din partea
cursanþilor sã nu mai ignore fenomenul, prin indiferenþã sau nepãsare, ºi este recomandat
ca ei sã informeze persoanele din comunitate despre fenomenul VF ºi sã îndrume
persoanele afectate cãtre cei competenþi
Distribuiþi copii ale materialului Scopul ºi obiectivele atelierului.

Prezentaþi ºi discutaþi cu grupul Agenda atelierului.
Notã pentru Agenda propusã este orientativã; în funcþie de situaþia localã, formatorii pot decide sã
FORMATOR decaleze programul sau sã-l scurteze cu o orã, pentru a permite participanþilor sã se
deplaseze în localitatea de domiciliu; nu sunt recomandate modificãri mai ample,
pentru a nu afecta eficienþa instruirii.
Faceþi câteva precizãri administrative (pauze de cafea, de masã etc.).
IV. TEST INIÞIAL (15 min)
Explicaþi participanþilor cã vor completa un test, care:

• îi va ajuta pe formatori sã verifice care este nivelul cunoºtinþelor participanþilor, pentru a
adapta informaþiile
• va permite participanþilor sã evalueze cât de mult au învãþat, prin completarea unui test
identic la sfârºitul modulului.
Distribuiþi participanþilor copii ale testului ºi invitaþi-i sã completeze rãspunsurile ºi sã se

semneze sau sã facã un semn distinctiv pe foaie astfel încât sã-ºi poatã recunoaºte chestionarul.
Subliniaþi într-o manierã pozitivã cã nu trebuie sã fie stânjeniþi dacã nu ºtiu sã rãspundã la unele
întrebãri, ºi cã de aceea sunt la curs: pentru a-ºi îmbunãtãþi cunoºtinþele.
Indicaþi locul în care participanþii vor pune testele pe mãsurã ce terminã completarea lor.
Notã pentru 1) nu citiþi testele rezolvate în faþa grupului ; 2) corectaþi-le la sfârºitul zilei, pentru a
FORMATOR vedea care sunt punctele tari ºi cele slabe ale grupului.

CONSOLIDAREA INIÞIATIVELOR COMUNITARE DE PREVENIRE
FLIP CHART/ MATERIAL PENTRU PARTICIPANÞI

A HIV/SIDA ªI VIOLENÞEI ÎN FAMILIE
Atelier de instruire pentru preoþi
Scopul atelierului: familiarizarea preoþilor cu fenomenul violenþei în familie ºi dezvoltarea /

îmbunãtãþirea capacitãþii de a discuta despre aceastã problemã cu persoanele din
comunitate.
Obiectivele generale
Pânã la sfârºitul cursului participanþii vor fi capabili sã:
1. Definescã violenþa în familie.
2. Demonstreze înþelegerea fenomenului violenþei în familie.
3. Listeze elementele comportamentelor violente.
4. Identifice propriile valori ºi atitudini faþã de violenþa în familie.
5. Descrie rolul Bisericii în prevenirea violenþei în familie ºi a efectelor acesteia.

AGENDA ATELIERULUI
MATERIAL PENTRU PARTICIPANÞI
ORA ZIUA I ZIUA II

9:00 Sesiunea 1: Introducere (60’) Sesiunea 5:
Aºteptãri Impactul violenþei în familie
Pre-test (120’)
10:30 PAUZÃ CAFEA (15 min) PAUZÃ CAFEA (15 min)

Sesiunea 2: Sesiunea 6:
Informaþii generale despre Tipuri de intervenþii în violenþa
violenþa în familie (120’) în familie (120’)
13:00 PAUZÃ PRÂNZ (1 orã 30 min) PAUZÃ PRÂNZ (1 orã 30 min)

Drepturi personale, forme de Planuri de acþiune pentru
abuz (75’) prevenirea violenþei în familie
(100’)
15:30 PAUZÃ CAFEA (15 min) PAUZÃ CAFEA (15 min)

Dinamica relaþiei violente Evaluare finalã ºi încheiere (40’)
(95’)
17-17:15 SUMARIZARE SUMARIZARE

TEST INIÞIAL

Modulul II VIOLENÞA ÎN FAMILIE
Data: ...............................
Precizaþi dacã urmãtoarele enunþuri sunt adevãrate sau false:
1. _____ Violenþa în familie afecteazã în mod preponderent femeile ºi copii
2. _____ Femeile au o contribuþie importantã în apariþia violenþei în familiae, prin

comportamentul lor.
3. _____ Dacã victima are tãria ºi rãbdarea de a suporta violenþa, în timp relaþia se va
schimba ºi va deveni mai bunã.
4. _____ Violenþa apare doar în familiile „cu probleme“
5. _____ Caracteristica acestui fenomen este faptul cã apare doar în cadrul unui grup
care îndeplineºte funcþii familiale.
6. _____ În cadrul relaþiei violente nu existã nici o perioadã de relaxare, este o tensiune
continuã.
7. _____ Obstacolele ce împiedicã femeia sã iasã din relaþia violentã sunt numai de
naturã emoþionalã.
8. _____ Ignorarea/nerecunoaºterea drepturilor propriilor copii constituie un abuz

emoþional asupra lor.
9. _____ Violenþa în familie este o problemã privatã, nimeni nu ar trebui sã se amestece.
10._____ Toleranþa crescutã a societãþii faþã de actele de violenþã în familie favorizeazã

comportamentul agresiv.

CHEIA TESTULUI
MATERIAL PENTRU FORMATOR
Modulul II VIOLENÞÃ FAMILIALÃ
1. __A__ Violenþa în familie afecteazã în mod preponderent femeile ºi copii
2. __F__ Femeile au o contribuþie importantã în apariþia violenþei în familiae, prin

comportamentul lor.
3. __F__ Dacã victima are tãria ºi rãbdarea de a suporta violenþa, în timp relaþia se va
4. __F__ Violenþa apare doar în familiile „cu probleme“
5. __A__ Caracteristica acestui fenomen este faptul cã apare doar în cadrul unui grup
6. __F__ În cadrul relaþiei violente nu existã nici o perioadã de relaxare, este o tensiune
continuã.
7. __F__ Obstacolele ce împiedicã femeia sã iasã din relaþia violentã sunt numai de
8. __A__ Ignorarea/nerecunoaºterea drepturilor propriilor copii constituie un abuz

9. __F__ Violenþa în familie este o problemã privatã, nimeni nu ar trebui sã se amestece.
10. __A__ Toleranþa crescutã a societãþii faþã de actele de violenþã în familie favorizeazã

Sesiunea 2
Informaþii
generale
despre violenþa
în familie
1. Identifice stereotipiile, credinþele ºi prejudecãþile legate de
fenomenul violenþei în familie
2. Identifice forme de discriminare asupra diferitelor categorii de
populaþie
3. Identifice tipurile de abuz ºi gama comportamentelor violente
4. Defineascã violenþa în familie, conform formulei agreate de
grup
5. Descrie situaþia violenþei în familie în România ºi la nivel
internaþional
6. Enumere strategiile de combatere a violenþei în familie
(violenþei domestice) existente în legislaþia din România
METODE Lucru în grupuri mici, discuþii de grup, brainstorming, prezentare
D U R ATA 2 ore
M AT E R I A L E Materiale pentru formator:

• Cliºee ºi realitãþi despre VF
• Forme de discriminare
• Definiþia violenþei familiale
• Date statistice despre VF
• Principii legislative în domeniul VF în România
• Strategia de prevenire ºi combatere a VF

• Cliºee ºi realitãþi despre VF (enunþuri)
• Diferenþe între rolurile femeilor ºi bãrbaþilor
• Tipuri de abuz
• Definiþia violenþei familiale
• Scurt istoric
• Date statistice despre VF
• Principii legislative în domeniul VF în România
• Strategia de prevenire ºi combatere a VF
I. ORIGINEA VIOLENÞEI, MITURI DESPRE VIOLENÞA
ÎN FAMILIE
INSTRUCÞIUNI
(30 min)
În deschiderea sesiunii propuneþi un exerciþiu, care va ajuta participanþii sã înþeleagã corect

originea ºi dimensiunea fenomenului violenþei în familie (VF).
Notã pentru Este necesar ca participanþii sã identifice mai întâi cliºeele verbale, mentale, comporta-
FORMATOR mentale, atitudinale care existã în legãturã cu VF.
Împãrþiþi participanþii în grupuri mici de 3-4 persoane ºi invitaþi-i sã identifice cât mai multe
stereotipii, cliºee, mituri legate de fenomenul violenþei. Precizaþi cã au la dispoziþie 5-10 minute.
Fiecare grup va desemna un raportor, care va prezenta rezultatele în faþa grupului reunit.
Încurajaþi participanþii din celelate grupuri sã aducã completãri sau sã punã întrebãri de clarificare.
Pe baza contribuþiilor aduse de participanþi ºi a informaþiilor din materialul Diferenþe între
rolurile femeilor ºi bãrbaþilor, conduceþi o discuþie de grup.
Întrebaþi:
Ø Existã diferenþe între rolurile sexelor ºi rolurile gender?
Rãspunsuri aºteptate:
Percepþii asupra rolurilor sociale ale femeilor ºi bãrbaþilor
• Social - bãrbatul este vãzut ca stãpânul casei ºi cel care aduce banii în casã, în timp ce
femeia este vãzutã ca cea care face mâncare ºi are grijã de casã.
• Economic - diferenþe în accesul femeilor ºi bãrbaþilor la cariere care implicã câºtigarea
a mulþi bani sau controlul unor mari resurse financiare.
• Educaþional - diferenþe între aºteptãrile ºi ºansele oferite în educaþie fetelor ºi bãieþilor:
resursele familiei sunt direcþionate mai mult cãtre educaþia bãieþilor decât a fetelor.
• Politic – diferenþe între modul în care femeile ºi bãrbaþii îºi asumã puterea ºi îºi
manifestã autoritatea:
o bãrbaþii sunt implicaþi mai ales în politica naþionalã ºi cea de nivel înalt
o femeile sunt mai implicate la nivel local ºi în activitãþi legate mai mult de rolul lor
domestic.
• În familie – bãrbatul este cel care deþine puterea în familie ºi trebuie sã aibã controlul
tuturor deciziilor importante; prin tradiþie rolul femeii trebuie sã fie pasiv, ea având
doar obligaþia de a se supune deciziilor bãrbatului.
• Relaþiile în cadrul cuplului – bãrbatul ia decizii privind iniþierea relaþiilor sexuale, în
legãturã cu momentul cãsãtoriei, când sã aibã sau nu copii, etc.; datoria femeii este sã
se supunã deciziilor lui ºi sã se ocupe de îngrijirea ºi educarea copiilor.
Ø Societatea trateazã la fel femeile ºi bãrbaþii?

Femeile sunt considerate:
• Dependente, slabe • Potrivite sã-i urmeze pe alþii
• Incompetente • Modeste, subiective
• Mai puþin importante • Bune de secretare
• Emoþionale • Blânde, rãbdãtoare
• Capabile de a pune în practicã • Vesele
• Responsabile de gospodãrie • Cooperante
• Fragile, calde • Temãtoare, precaute
• Flexibile, pasive
SESIUNEA 2 • Informaþii generale despre violenþa în familie 23

Bãrbaþii sunt consideraþi:
• Indepedenþi, puternici • Încrezãtori în sine
INSTRUCÞIUNI
• Competenþi • Activi, obiectivi
• Cei mai importanþi • Potriviþi sã conducã, sefi
• Logici • Ambiþioºi
• Capabili de a lua decizii • Serioºi
• Responsabili de a câºtiga banii • Impetuoºi
• Protectori, curajoºi • Dârji, competitivi
• Aventurieri, concentraþi
Ø Care sunt cauzele acestor diferenþe?

Rãspunsuri posibile:
• Normele sociale – majoritatea societãþilor moderne funcþioneazã dupã modelul
patriarhal, în care bãrbatul are rolul de conducãtor ºi factor de decizie
• Educaþia
– bãiatul este educat sã domine, fata sã se supunã
– exteriorizarea sentimentelor este un semn de slãbiciune pentru un bãrbat („nu
plânge ca o fatã“), singura emoþie „permisã“ fiind mânia, ca formã de manifestare
a masculinitãþii
• Familia, modelul parental – copiii care au crescut ca martori ai actelor/manifestãrilor
de violenþã în familie au ºanse mai mari de a deveni victime sau agresori
• Cultura – actele de violenþã ale bãrbaþilor (de obicei asupra altor bãrbaþi) sunt
celebrate ºi încurajate de artele vizuale, literaturã, mass-media
• Tradiþia – violenþa asupra femeiii este „norma“, felul obiºnuit de viaþã în societatea
româneascã
Notã pentru În funcþie de mãrimea ºi caracteristicile grupului, alegeþi una dintre variantele de mai
FORMATOR jos pentru activitatea care urmeazã.
Varianta 1:
Distribuiþi fiecãrui participant câte un enunþ din materialul formatorului Cliºee ºi realitãþi
despre violenþa în familie. Invitaþi participanþii sã citeascã pe rând enunþul cu glas tare ºi sã
formuleze argumente pentru susþinerea/combaterea lui. Întrebaþi grupul dacã este de acord cu
opinia exprimatã.
Varianta 2:
Împãrþiþi participanþii în 4 grupuri ºi distribuiþi fiecãrui grup câte 4 enunþuri din materialul
formatorului Cliºee ºi realitãþi despre violenþa în familie, o coalã de flipchart ºi un marker. Invitaþi
participanþii sã formuleze argumente pentru susþinerea/combaterea enunþurilor, pe care le vor scrie
ºi le vor prezinta colegilor. Invitaþi câte un raportor din fiecare grup sã facã prezentarea. Întrebaþi
ceilalþi participanþi dacã doresc sã propunã alte argumente faþã de cele formulate de colegii lor.
Conduceþi o discuþie de grup despre cauzele acestui tipar cognitiv – comportamental (educaþia,
cultura, familia, societatea, tradiþia).
Explicaþi cã activarea cliºeelor mentale transmise prin educaþie, culturã, tradiþii, norme sociale,
distorsioneazã interpretarea corectã a unei situaþii de violenþã în familie. Este necesarã analiza
obiectivã a fiecãrei situaþii, punând accentul pe caracteristicile realitãþii ºi nu pe interpretarea
personalizatã.

Subliniaþi importanþa recunoaºterii acestor stereotipii de gândire, a credinþelor ºi prejude-
cãþilor, pentru a putea depãºi barierele personale ºi a le înlocui cu competenþe profesionale, pentru
INSTRUCÞIUNI
a putea milita ºi interveni eficient pentru prevenirea ºi combaterea violenþei în familie.
În încheiere, distribuiþi participanþilor materialele Diferenþe între rolurile femeilor ºi bãrbaþilor
în societate, Cliºee ºi realitãþi despre violenþa în familie. Verificaþi dacã sunt nelãmuriri sau întrebãri.
II. DIFERENÞE, INEGALITATE, DISCRIMINARE (30 min)
Explicaþi cã o persoanã sau un grup de persoane cu caracteristici diferite sau considerate „altfel“
decât majoritatea populaþiei dintr-o comunitate datã, pot fi tratate diferit (de obicei negativ) sau
chiar supuse unor forme de opresiune de cãtre comunitatea respectivã, fiind încadrate într-o
categorie „ruºinoasã“, pe baza unor cliºee ºi stereotipuri ca cele prezentate anterior.
Împãrþiþi participanþii în 5-6 grupuri mici ºi precizaþi cã fiecare grup va trebui sã identifice
formele de discriminare a unor categorii de populaþie, precum ºi modalitãþile promovabile social
ºi cultural ca non-discriminatorii (decizii, valori, principii) pentru categoriile respective. Precizaþi
cã vor fi alese pentru acest exerciþiu categoriile de populaþie cel mai frecvent discriminate
(marginalizate) de-a lungul istoriei ºi civilizaþiei umane.
Notã pentru În funcþie de mãrimea grupului ºi de atitudinile manifestate de participanþi pânã în acest
FORMATOR moment, puteþi alege urmãtoarele categorii: bãtrâni, copii, femei, sãraci, minoritãþi
etnice (exp: romii), religioase (exp: evrei, penticostali), sexuale (homosexuali).
Distribuiþi fiecãrui grup câte o coalã de flipchart ºi un marker ºi rugaþi participanþii sã consemneze
rãspunsurile sub forma unui tabel, din care sã reiasã:
• Formele de discriminare manifestate faþã de grupul respectiv (aspecte ale vieþii sociale,
profesionale sau familiale)
• Modalitãþile de interacþiune promovabile ca nondiscriminatorii pentru fiecare aspect menþionat.
Invitaþi câte un reprezentant al fiecãrui grup sã prezinte concluziile. Întrebaþi ceilalþi
participanþi dacã doresc sã adauge ºi alte elemente.
Încurajaþi o dezbatere pe tema discriminare / non discriminare, astfel încât majoritatea
participanþilor sã-ºi poatã exprima opinia sau sã aibã posibilitatea sã adere la o opinie exprimatã
anterior. Se urmãreºte conturarea unei viziuni de ansamblu asupra mentalitãþii grupului.
III. TIPURI DE ABUZ ªI GAMA COMPORTAMENTELOR ABUZIVE (20 min)
Subliniaþi cã toþi suntem supuºi, de-a lungul existenþei noastre, mãcar unui tip de abuz exercitat
la nivel individual, familial sau social.
Desenaþi pe flipchart 5 cercuri simetrice (ca o floare). Conduceþi o discuþie de grup pentru a
identifica împreunã cu participanþii cele 5 segmente existenþiale în care se pot manifesta
comportamente abuzive: fizic, emoþional, sexual, social, economic. Completaþi cele 5 elemente în
interiorul cercurilor.
Împãrþiþi participanþii în 5 grupuri mici. Fiecare grup va avea ca sarcinã identificarea cât mai
multor exemple, situaþii de abuz, într-una dintre ariile menþionate, pe care le vor scrie pe o coalã
de flipchart. Acordaþi 10 minute pentru aceastã activitate.

Notã pentru Supravegheaþi grupurile în timp ce lucreazã ºi dacã observaþi tendinþa de a discuta
FORMATOR despre abuzuri doar asupra unei categorii de vârstã, cum ar copiii, invitaþi-i sã se
INSTRUCÞIUNI
gândeascã asupra tuturor persoanelor care pot fi supuse abuzurilor.
Invitaþi un reprezentant din fiecare grup sã prezinte concluziile. Întrebaþi participanþii care au
lucrat în celelalte grupuri dacã doresc sã aducã completãri.
Afiºaþi cele 5 coli de flipchart completate de participanþi într-un loc vizibil ºi întrebaþi:
Ø Care dintre aceste forme de abuz se manifestã în cadrul familiei ºi care la nivelul societãþii?
Ø Care sunt reacþiile comunitãþii în cele douã situaþii?
Subliniaþi faptul cã –în general- societatea/comunitatea intervine ºi amendeazã abuzurile care
se manifestã în spaþiul public împotriva strãinilor, ºi mult mai puþin atunci când sunt implicaþi
membrii aceleiaºi familii. Atunci când abuzurile se petrec în spaþiul privat, în cadrul familiei,
intervenþia societãþii este absentã sau foarte limitatã.
IV. CLARIFICAREA TERMENILOR, DEFINIREA VIOLENÞEI (15 min)
Notã pentru Pentru ca formarea sã-ºi atingã scopul, ºi sã aibã un conþinut unitar ºi bilateral acceptat,
FORMATOR se impune definirea ºi clarificarea unor termeni specifici utilizaþi în activitatea de
prevenire ºi combatere a violenþei în familie.
Invitaþi participanþii sã asocieze termenului de „violenþã“ cât mai multe atribute, expresii,
metafore ºi sã le noteze pe hârtii sau cartoane care vor fi lipite pe flipchart.
Elaboraþi împreunã cu participanþii o definiþie bilateral agreatã, dar în acelaºi timp accentuaþi
definiþiile acceptate ºi asumate în limbajul de specialitate universal valabil (urmãrind materialul
formatorului Definiþia violenþei în familie). Valorificaþi cât mai mult rezultatele discuþiilor
anterioare ºi explicaþi conceptele cu care se va lucra în continuare.
Distribuiþi participanþilor copii ale materialului Definiþia violenþei în familie.
V. VIOLENÞA }N FAMILIE REFLECTATÃ ÎN STATISTICI (10 min)
Precizaþi cã pentru a se putea interveni eficient ºi pentru o implicare activã în programele de

prevenire a VF, se impune cunoaºterea rãspândirii fenomenului la nivel naþional ºi încadrarea lui
în context internaþional.
Faceþi o scurtã prezentare a istoricului fenomenului de VF. Folosind materialele distribuite în
timpul cursului de Formare de Formatori, sau alte date statistice disponibile la nivel local, faceþi o
scurtã prezentare a datelor statistice despre violenþa în familie în România ºi la nivel internaþional.
Explicaþi urmãtoarele:
• În anul 2003 a fost efectuat în România un studiu naþional referitor la violenþa manifestatã
curent în familie, ca „stil de viaþã“.
• Rezultatele cercetãrii coroborate cu statisticile instituþiilor publice din ultimele 12 luni la
nivelul anului 2003, au relevat faptul cã:
ü 800.000 femei au suportat în mod frecvent violenþe în familie sub diverse forme
ü 340.000 copii (0-14 ani) au asistat la scene de violenþã fizicã între pãrinþi
ü 370.000 copii (0-14 ani) au asistat la insulte frecvente între pãrinþi ºi/sau adulþii din
gospodãrie.

Dupã trecerea în revistã a datelor, întrebaþi participanþii dacã ºtiu care este situaþia VF la nivelul
comunitãþii pe care o reprezintã ºi cât de rãspândit este acest fenomen.
INSTRUCÞIUNI
Distribuiþi participanþilor materialele VF – scurt istoric ºi Date statistice despre violenþa în familie.
VI. LEGISLAÞIA ÎN DOMENIUL VIOLENÞEI

ÎN FAMILIE/DOMESTICE1 (15 min)
Folosind materialul formatorului Principii legislative în domeniul violenþei în familie în

România, explicaþi participanþilor cã începând din anul 2003 România are o legislaþie specificã
referitoare la fenomenul violenþei în familie. Aceste reglementãri legislative au luat naºtere ca
urmare a nevoii ralierii României la standardele internaþionale ºi europene în domeniu.
Notã pentru Din materialul în format electronic DOCUMENTE ªI INSTITUÞII IMPORTANTE ÎN
FORMATOR DOMENIUL VIOLENÞEI ÎN FAMILIE ÎN ROMÂNIA primit în timpul cursului de formare
de formatori, puteþi extrage ºi pregãti pentru participanþi ºi alte informaþii detaliate, în
funcþie de interesul manifestat de participanþi.
Precizaþi cã pentru implementarea legislaþiei:

• A fost elaboratã o strategie naþionalã de prevenire ºi combatere a violenþei în familie
• În cadrul acestei strategii multifactoriale au fost incluse o serie de instituþii cu roluri
complementare
• Actuala strategie porneºte de la ideea identificãrii mãsurilor necesare pentru coordonarea
corespunzãtoare a tuturor programelor derulate în domeniul prevenirii ºi combaterii
violenþei în familie, în vederea utilizãrii eficiente a resurselor
• Se urmãreºte armonizarea ºi corelarea proceselor de reformã din domenii precum:
protecþie socialã, administraþie localã, justiþie, sãnãtate, educaþie, în vederea asigurãrii
unei sincronizãri a acestor procese care sã aibã ca scop reintegrarea în societate a
persoanelor afectate de violenþa în familie.
Distribuiþi participanþilor materialul Strategia naþionalã pentru prevenire ºi combatere a violenþei în

familie. Treceþi rapid în revistã Obiectivele ºi Principiile strategiei naþionale de luptã împotriva
violenþei în familie.
Sumarizaþi:
• este obligaþia fiecãrui cetãþean sã intervinã pentru aplicarea legii
• preotul –prin poziþia privilegiatã pe care o are în comunitate- are chiar mijloacele prin
care poate aduce în atenþia comunitãþii aceastã problemã
• în ultima parte a acestui curs se va discuta despre modalitãþile de intervenþie pe care le are
la îndemânã Biserica.
1 Violenþa domesticã este un alt termen folosit pentru a desemna violenþa în familie, mai ales în documentele oficiale.

CLIªEE ªI REALITÃÞI DESPRE VIOLENÞA ÎN FAMILIE
FOAIE DE LUCRU
"
Nu este vorba de violenþã atunci când apar mici certuri în familie
"
Violenþa apare doar în familiile „cu probleme“
"
Violenþa în familie este o problemã privatã, nimeni nu ar trebui sã se amestece
"
Femeile susþin cã sunt abuzate numai pentru a câºtiga procese de divorþ ºi a obþine unele
avantaje la separare
"
Femeilor care trãiesc în relaþii violente le place, altfel ar pleca.
"
Femeile/copiii provoacã violenþa sau o „meritã“.
"
Bãrbaþii violenþi au fost maltrataþi în copilãrie ori provin din familii violente.
"
Bãrbaþii violenþi sunt bolnavi psihic.
"
Bãrbaþii abuzeazã femeile pentru cã nu cunosc alt mod de a-ºi exprima trãirile, emoþiile.
"
Alcoolul este cauza violenþei în familie.
"
Este mai uºor de acceptat violenþa emoþionalã, deoarece este mai puþin gravã decât cea fizicã.
"
Oamenii care agreseazã prin cuvinte sunt de fapt inofensivi.
"
Violenþa în cuplu nu este valabilã pentru adolescenþi.
"
Dacã victimele nu anunþã la poliþie cã au fost abuzate, înseamnã cã nu este o problemã
chiar atât de gravã.
"
Violenþa în relaþia de cuplu este de obicei izolatã; apare în anumite împrejurãri.
"
Victimele acceptã tacit (consimt) abuzul ºi de aceea nu se destãinuie, nu raporteazã, nu
cer ajutor.
"
Violenþa în familie afecteazã doar o micã proporþie din populaþia þãrii.
"
Chiar dacã soþul este agresiv, el este un tatã bun pentru copii sãi.
"
Dacã victima are tãria ºi rãbdarea de a suporta violenþa, în timp relaþia se va schimba ºi va
deveni mai bunã.
"
Stresul poate cauza o reacþie violentã, de multe ori bãtaia este doar un incident, un
moment în care agresorul îºi pierde auto-controlul.

CLIªEE ªI REALITÃÞI DESPRE VIOLENÞA ÎN FAMILIE
MATERIAL PENTRU FORMATOR/ PARTICIPANÞI

1. Nu este vorba de violenþã atunci când apar mici certuri în familie
Existã o diferenþã clarã între ceartã ºi violenþã. În timp ce între doi oameni care se ceartã,
raportul de putere rãmâne egal, în cazul relaþiei violente victima este submisivã, chiar
dacã „dã din gurã“ ea ºtie cã celãlalt poate pune capãt disputei în favoarea lui oricând, cu
o loviturã sau numai cu o demonstraþie de putere fizicã.
2. Violenþa apare doar în familiile „cu probleme“
Numeroase studii efectuate în þãrile cu experienþã îndelungatã în servicii împotriva
violenþei domestice ºi de cercetare, aratã cã violenþa în familie este un fenomen cu
rãspândire în toate categoriile sociale, statutul socio-profesional ºi economic al unei
familii/ cuplu poate influenþa cel mult modalitãþile de manifestare, constelaþia de
comportamente abuzive.
3. Violenþa în familie este o problemã privatã, nimeni nu ar trebui sã se amestece
Extinderea fenomenului reliefatã statistic ºi complexitatea consecinþelor sale asupra
femeii, copiilor, relaþiilor între adulþi ºi adulþi-copii, fac din acest fenomen social o
problemã care priveºte societatea în ansamblul ei. Majoritatea þãrilor cu o democraþie
avansatã au fãcut din violenþã în familie o problemã naþionalã, promovând politici
adecvate ºi eficiente (SUA, Marea Britanie, Austria etc.).
4. Femeile susþin cã sunt abuzate numai pentru a câºtiga procese de divorþ ºi a obþine
unele avantaje la separare
Femeile abuzate se hotãrãsc foarte greu sã divorþeze, datoritã obstacolelor interioare ºi
exterioare pe care le trãiesc chiar amplificat (creºterea riscului de a fi atacate dacã încearcã sã
plece; teama de consecinþe, neavând de multe ori nici venit propriu, nici locuinþa asiguratã;
implicaþiile asupra slujbei, studiului, copiilor; sunt influenþate de familie, prieteni, copii, lideri
religioºi; nu sunt sprijinite de poliþie, servicii sociale; stigmatul de a trãi într-un refugiu).
5. Femeilor care trãiesc în relaþii violente le place, altfel ar pleca.
Sunt foarte multe motive ºi obstacole pentru care femeile nu-ºi pãrãsesc partenerul,
câteva dintre acestea prezentate anterior.
6. Femeile/copiii provoacã violenþa sau o „meritã“
Violenþa nu este sub nici o formã o metodã acceptabilã de rezolvare a conflictelor
interpersonale. Nimeni nu are dreptul sã loveascã, sã producã vãtãmarea unui membru
al familiei, indiferent de provocare. De fapt, în timp, cele mai multe victime ajung sã se
conformeze dorinþelor, pretenþiilor ori solicitãrilor agresorilor, fac tot ce le stã în putinþã
pentru a le fi pe plac, nici nu se mai poate vorbi de un conflict între cei doi.
7. Bãrbaþii violenþi au fost maltrataþi în copilãrie ori provin din familii violente
Deºi un procent semnificativ din bãrbaþii violenþi au suferit abuzuri în copilãria lor, nu
toate persoanele care au suferit maltratãri repetã abuzul în relaþiile lor ca adulþi.
8. Bãrbaþii violenþi sunt bolnavi psihic
Studiile clinice infirmã aceastã supoziþie, majoritatea agresorilor sunt persoane care se
comportã absolut normal, non-violent, în societate.
9. Bãrbaþii abuzeazã femeile pentru cã nu cunosc alt mod de a-ºi exprima trãirile, emoþiile
Realitatea invalideazã aceastã afirmaþie -printre altele- cu însãºi comportamentul
abuzatorului din faza de „miere“, care urmeazã episodului violent, mai ales la începuturile
relaþiei violente. În aceastã perioadã, bãrbatul regretã ºi adesea cere iertare, promiþându-i
partenerei cã a fost pentru prima ºi ultima datã, cãutând explicaþii pentru „ieºirea“ lui; el
îºi reafirmã iubirea, îi face daruri femeii cu care sã o convingã de buna lui credinþã.

10. Alcoolul este cauza violenþei în familie
Realitatea aratã cã doar în jumãtate din incidentele de violenþã agresorul este sub
influenþa excesului de alcool. Acesta ajunge sã fie violent fizic ºi atunci când nu este sub
influenþa alcoolului, iar în ceea ce priveºte formele non-fizice ale abuzului, acestea fiind
permanente, scot din discuþie posibilitatea ca abuzatorul sã fie bãut tot timpul.
11. Este mai uºor de acceptat violenþa emoþionalã, deoarece este mai puþin gravã decât cea
fizicã.
Este nevoie de mult timp ºi sprijin pentru a scãpa de efectele unei traume, fie ea fizicã sau
psihicã.
12. Oamenii care agreseazã prin cuvinte sunt de fapt inofensivi.
Mulþi agresori trec de la intimidarea emoþionalã la bãtaie. Exercitarea abuzului verbal este
factorul care prevesteºte, cu probabilitate maximã, apariþia în viitor a agresiunii fizice.
13. Violenþa în cuplu nu este valabilã pentru adolescenþi.
Femeile între 16-25 ani reprezintã categoria cu cel mai mare procent de experienþã de
violenþã în cuplu.
14. Dacã victimele nu anunþã la poliþie cã au fost abuzate, înseamnã cã nu este o problemã
chiar atât de gravã.
Femeilor le este fricã sã anunþe poliþia sau nu au încredere cã ar putea fi ajutate.
15. Violenþa în relaþia de cuplu este de obicei izolatã; apare în anumite împrejurãri.
Un procent de 65% din femeile agresate de partener relateazã cã au fost agresate de mai
multe ori de acesta.
16. Victimele acceptã tacit (consimt) abuzul ºi de aceea nu se destãinuie, nu raporteazã,
nu cer ajutor.
Majoritatea persoanelor supuse violenþei în familie nu recunosc acest lucru de teama
stigmatizãrii sociale, sau nu îºi cunosc drepturile.
17. Chiar dacã soþul este agresiv, el este un tatã bun pentru copii ºi e bine ca aceºtia sã
creascã alãturi de ambii pãrinþi.
Studiile demonstreazã cã un procent însemnat de bãrbaþi care îºi agreseazã soþiile/par-
tenerele, în timp, devin violenþi ºi faþã de copii. Oricum efectele relaþiei violente între
pãrinþi se rãsfrâng asupra dezvoltãrii copiilor, chiar dacã ei nu sunt victime directe ale
violenþei tatãlui.
18. Dacã victima are tãria ºi rãbdarea de a suporta violenþa, în timp relaþia se va schimba
ºi va deveni mai bunã.
Orice relaþie violentã va avea o evoluþie ciclicã, dar pe ansamblu violenþa este tot mai
accentuatã, cu efecte din ce în ce mai importante asupra victimei.
19. Stresul poate cauza o reacþie violentã, de multe ori bãtaia este doar un incident, un
moment în care agresorul îºi pierde auto-controlul.
Bãtaia este inacceptabilã, indiferent de circumstanþele în care apare. Stresul este doar unul
din motivele invocate de agresori pentru a se scuza în faþa victimelor.

DIFERENÞE ÎNTRE ROLURILE FEMEILOR ªI BÃRBAÞILOR
MATERIAL PENTRU FORMATOR/PARTICIPANÞI

Percepþii asupra rolurilor sociale ale femeilor ºi bãrbaþilor
• Social - bãrbatul este vãzut ca stãpânul casei ºi cel care aduce banii în casã, în timp ce
femeia este vãzutã ca cea care face mâncare ºi are grijã de casã.
• Economic - diferenþe în accesul femeilor ºi bãrbaþilor la cariere care implicã câºtigarea a
mulþi bani sau controlul unor mari resurse financiare.
• Educaþional - diferenþe între aºteptãrile ºi ºansele oferite în educaþie fetelor ºi bãieþilor:
resursele familiei sunt direcþionate mai mult cãtre educaþia bãieþilor decât a fetelor.
• Politic – diferenþe între modul în care femeile ºi bãrbaþii îºi asumã puterea ºi îºi manifestã
autoritatea:
o bãrbaþii sunt implicaþi mai ales în politica naþionalã ºi cea de nivel înalt
o femeile sunt mai implicate la nivel local ºi în activitãþi legate mai mult de rolul lor
domestic.
• În familie – bãrbatul este cel care deþine puterea în familie ºi trebuie sã aibã controlul
tuturor deciziilor importante; prin tradiþie rolul femeii trebuie sã fie pasiv, ea având doar
obligaþia de a se supune deciziilor bãrbatului.
• Relaþiile în cadrul cuplului – bãrbatul ia decizii privind iniþierea relaþiilor sexuale, în
legãturã cu momentul cãsãtoriei, când sã aibã sau nu copii, etc.; datoria femeii este sã se
supunã deciziilor lui ºi sã se ocupe de îngrijirea ºi educarea copiilor.
Femeile sunt considerate Bãrbaþii sunt consideraþi
• Dependente, slabe • Indepedenþi, puternici

• Incompetente • Competenþi
• Mai puþin importante • Cei mai importanþi
• Emoþionale • Logici
• Capabile de a pune în practicã • Capabili de a lua decizii
• Responsabile de gospodãrie • Responsabili de a câºtiga banii
• Fragile, calde • Protectori, curajoºi
• Flexibile, pasive • Aventurieri, concentraþi
• Potrivite sã-i urmeze pe alþii • Încrezãtori în sine
• Modeste, subiective • Activi, obiectivi
• Bune de secretare • Potriviþi sã conducã, ºefi
• Blânde, rãbdãtoare • Ambiþioºi
• Vesele • Serioºi
• Cooperante • Impetuoºi
• Temãtoare, precaute • Dârji, competitivi

TIPURI DE ABUZ - GAMA COMPORTAMENTELOR
VIOLENTE / ABUZIVE
Abuz: orice act reprobabil, prin care se produc vãtãmãri corporale, tulburãri psihologice
emoþionale sau expuneri la situaþii periculoase sau percepute a fi periculoase.
→ Abuzul fizic reprezintã folosirea forþei fizice sau traumatizarea intenþionatã, neaccidentalã.
→ Abuzul emoþional se referã la orice fel de comportament neadecvat (inclusiv cel
verbal) cu efecte negative asupra stãrii emoþionale. Respingerea, izolarea forþatã,
terorizarea, ignorarea ºi coruperea reprezintã forme de abuz.
→ Abuzul sexual constã în forþarea sau determinarea unei persoane sã întreþinã contacte
sexuale sau sã-i fie exploatatã sexualitatea (expunerea la vizionare de materiale
pornografice, seducþia, traficul în scopuri sexuale).
→ Abuzul economic constã în comportamente care urmãresc controlul ºi restricþiile
financiare ale unor persoane.
Viol: raportul sexual cu o persoanã de sex diferit sau de acelaºi sex, prin constrângerea
acesteia sau profitând de imposibilitatea sa de a se apãra sau de a-ºi exprima voinþa.
Hãrþuire sexualã: propuneri sau solicitãri sexuale adresate unei persoane în mod repetat
ºi dupã ce aceasta a exprimat clar cã nu le doreºte ºi nu le agreeazã.
Violenþa împotriva femeii - orice act de violenþã bazatã pe deosebirea de sex din care
rezultã sau este posibil sã rezulte pentru femei traumatisme sau suferinþe fizice, sexuale sau
psihologice, inclusiv ameninþãrile cu astfel de acte, constrângerea sau lipsirea arbitrarã de
libertate, sãvârºite fie în viaþa publicã, fie în viaþa privatã.

DEFINIÞIA VIOLENÞEI ÎN FAMILIE

VIOLENÞA este consideratã violarea generalã a drepturilor fiinþei umane : dreptul la
viaþã, la securitate, la demnitate ºi la integritate fizicã ºi mentalã.
Violenþa nu este acelaºi lucru cu conflictul, agresivitatea, sau abuzul.

o Conflict = divergenþã sau diferenþã de opinii ºi interese (în varianta cea mai
simplã), care are forme diferite de manifestare pe un cuantuum care poate ajunge
la extreme dacã nu este rezolvat în stadiile incipiente
o Agresivitate = instinct ºi rãspuns învãþat (prin întãrire, tolerare ºi imitaþie). Apare
la multe specii. Are funcþii adaptative, de supravieþuire: apãrarea teritoriului,
obþinerea sau menþinerea unui anume statut, apãrarea puilor, competiþia pentru
împerechere.
o Abuz = exagerarea unui fapt reprobabil, care se repetã (apare frecvent în violenþa
domesticã)
Violenþa domesticã este un act sau un ansamblu de acte la sãvârºirea cãrora se foloseºte
un anume grad de forþã, realizat în cadrul unui grup care îndeplineºte funcþii familiale. Sunt
incluse:
• violenþa fizicã
• violenþa psihicã, emoþionalã
• violenþa sexualã
• violenþa socialã
Consiliul de Miniºtri al Comisiei Europene defineºte violenþa în familie ca fiind „orice

act sau omisiune comisã în interiorul familiei de cãtre unul din membrii acesteia ºi care aduce
atingere vieþii, integritãþii corporale sau psihologice sau libertãþii altui membru al acelei familii,
ºi vatãmã în mod serios dezvoltarea personalitãþii lui/ei“
În România conform Legii nr. 217 /2003 – art. 2 (al. 1 ºi 2) violenþa în familie este definitã
ca fiind „orice acþiune fizicã sau verbalã sãvârºitã cu intenþie de cãtre un membru al familiei
împotriva altui membru al aceleiaºi familii, care provoacã o suferinþã fizicã, psihicã, sexualã sau
un prejudiciu material“. Constituie de asemenea, violenþã în familie împiedicarea femeii de
a-ºi exercita drepturile ºi libertãþile fundamentale.
În Declaraþia Naþiunilor Unite privind violenþa împotriva femeilor (1993) violenþa

împotriva femeii a fost definitã ca „orice act de violenþã bazat pe deosebirea de sex din care
rezultã sau este posibil sã rezulte pentru femei traumatisme sau suferinþe fizice, sexuale sau
psihologice, inclusiv ameninþãrile cu astfel de acte, constrângerea sau lipsirea arbitrarã de
libertate, sãvârºitã fie în viaþa publicã, fie în viaþa privatã“.

VIOLENÞA ÎN FAMILIE – SCURT ISTORIC
Violenþa în familie este un fenomen vechi, având originea în mentalitãþile transmise

cultural ºi tolerat în majoritatea societãþilor. Studii antropologice relevã însã faptul cã existã
societãþi considerate „primitive“ care nu cunosc violenþa în familie, sau dacã ea apare,
individul care o cauzeazã este pedepsit imediat prin alungarea sa din comunitatea respectivã
ºi protejarea familiei de cãtre ceilalþi membri ai sãi. Un exemplu îl putem întâlni în câteva
culturi (Java, Thai, triburi aborigene din Australia, etc) unde foarte rar bãrbaþii abuzeazã
femeile, deoarece acest lucru este condamnat de cãtre comunitate, iar la primele semne ale
apariþiei unui astfel de comportament între soþi, comunitatea înceteazã sã-i mai sprijine în
vreun fel pe aceºtia.
Violenþa este un comportament învãþat în scopul de a obþine putere ºi control. Învãþarea
ei are loc atât în familie, cât ºi în societate, prin observaþie ºi reîntãrire. S-a constatat cã existã
o anumitã legãturã în ceea ce priveºte transmiterea comportamentului violent de la o
generaþie la alta. Acei copii care au fost victimele unuia sau mai multor abuzuri fizice, au cele
mai mari ºanse de a dezvolta un astfel de comportament ºi în viaþa de adult. La maturitate,
comportamentul violent este folosit ca metodã de stingere al unui conflict sau de reducere a
stresului.
În majoritatea þãrilor dezvoltate violenþa în familie nu a fost consideratã o problemã pânã

acum douã decenii. Dezvoltarea ºtinþelor socio-umane ºi a curentelor egalitariste au dus la
abordarea acestui domeniu. Costurile cu tratarea afecþiunilor generate de violenþã au
determinat guvernele sã re-evalueze programele de prevenire.
În anii care au urmat, au avut loc multe schimbãri :
§ s-au fãcut schimbãri în sistemul legislativ
§ s-au înfiinþat ºi extins mult serviciile de protecþie ºi sprijinire a victimelor
§ s-au înfiinþat adãposturi ºi centre de consiliere pentru victime
§ au fost dezvoltate programe pentru agresori, etc.
În þãrile foste comuniste, obiºnuiþi sã gândim într-o paradigmã limitatã în care individul
este mai prejos decât ideologia de masã, amploarea realã a fenomenului este necunoscutã,
dar estimatã ca fiind de o gravitate extrem de mare. Þãrile foste comuniste raportezã un
numãr mult mai mic de cazuri de violenþã în familie decât alte state europene. Acest lucru
se datoreazã nu manifestãrilor mai reduse, ci lipsei unor sisteme de raportare ºi recunoaºtere
adecvatã, precum ºi toleranþei crescute faþã de acest fenomen, considerat în multe familii ºi
comunitãþi ca „normal“. O societate în care indivizii sunt afectaþi în însãºi modul lor de a fi
protejaþi ºi în drepturile lor fundamentale, este o societate „bolnavã“.
În România, un rol deosebit în apariþia cadrului legislativ referitor la violenþa în familie,

l-au jucat ONG-urile. Necesitatea unei reglementãri ºi încadrãri juridice a acestui fenomen,
a fost des ridicatã de societatea civilã care se vedea pusã în incapacitatea de a-ºi apãra clienþii
– victime ale violenþei în familie. Astfel, dupã aproape 5 ani în care s-au fãcut numeroase
încercãri de sensibilizare a clasei politice ºi a cetãþenilor cu privire la acest fenomen, s-au
redactat primele propuneri legislative. La începutul anului 2002 membrii Comisiei Juridice
au avut de analizat trei propuneri legislative care se adresau aceleiaºi probleme: violenþa în
familie. Situaþia a fost ineditã, mai ales cã parlamentarii nu recunoºteau importanþa
problemei ºi nu o considerau o prioriate. În campania lor de lobby efectuatã, ONG-urile au
promovat propunerile legislative ºi la nivel internaþional ºi nu a durat mult pânã când
organizaþiile internaþionale au început sã se intereseze de stadiul acestor propuneri.

Astfel, Comisia Juridicã presatã pe de-o parte de societatea civilã care se prezenta la

sedinþele Comisiei Juridice, de organizaþiile internaþionale, ºi nu în ultimul rând de clasa
politicã care a vãzut în susþinerea acestor proiecte legislative un imens capital de imagine, s-
a vãzut pusã în situaþia de-a lua în calcul necesitatea recunoaºterii ºi reglementãrii acestei
situaþii. În anul 2003 este publicatã Legea 217 – lege ce recunoaºte ºi reglementeazã violenþa
în familie. Aceastã lege este perfectibilã, lucru care s-a încercat sã se realizeze ºi prin
Ordonanþa 95/2003, care completeazã ºi modificã Legea 217.
Apariþia acestei legislaþii este o mare reuºitã a ONG-urilor, care într-un interval relativ
scurt au reuºit sã facã cunoscut faptul cã violenþa în familie este o problemã ºi -mai mult- cã
ea este o încãlcare gravã a drepturilor omului ºi cã trebuie sancþionatã.
Cu ocazia acestui demers, societatea civilã ºi-a întãrit convingerea cã:

§ reprezintã o forþã ºi un partener puternic de discuþii la “masa“ politicienilor,
§ vocea ONG-urilor ºi a membrilor pe care îi reprezintã trebuie sã se facã cât mai des
auzitã,
§ schimbarea vine ºi de jos în sus - însã cu un enorm efort, dar ºi cu satisfacþie pe
mãsurã.
Lecþii învãþate în acest demers:

§ Lipsa transparenþei – abia dupã depunerea propunerilor legislative la Comisia Juridicã
s-a aflat cã erau douã ONG-uri care lucrau la un astfel de proiect legislativ, plus o
propunere similarã venitã din partea unui partid
§ Deficienþa de comunicare a dus la apariþia unei legi (nr. 217) cu multe lipsuri ºi
neajunsuri, pe alocuri neaplicabilã, datoritã mixãrii celor 3 propuneri.
§ Iniþierea propunerilor legislative nu se poate face fãrã implicarea celor care au
experienþã practicã ºi care pot aprecia aplicabilitatea acestora în contextul þãrii noastre.
Aportul juriºtilor este de asemenea important, coroborarea cu alte legi fiind la fel de
necesarã.
§ Coalizarea tuturor ONG-urilor care militeazã pentru aceeaºi cauzã este de dorit,
pentru a transmite un mesaj clar, coerent ºi concis, ºi pentru a constitui o forþã. Acest
lucru s-a realizat la finele anului 2003 când, la iniþiativa Institutului de Cercetare ºi
Formare JSI ºi CPE – Centru Parteneriat pentru Egalitate, a luat fiinþã Coaliþia
Naþionalã a ONG-urilor implicate în programe privind violenþa împotriva femeilor –
coaliþie ce reuneºte 33 de organizaþii din toatã þara.

DATE STATISTICE DESPRE VIOLENÞA ÎN FAMILIE
Cercetãrile întreprinse în diferite þãri au scos la ivealã proporþia îngrijorãtoare a violenþei

asupra femeilor.
• Pentru S.U.A. se apreciazã ca fiind cuprinsã între 1,8 ºi 4 milioane de femei (Bruckner, 1982);
alte studii vorbesc de 12 milioane de femei maltratate în familie (Pagelow, 1984).
• Pentru Germania aprecierile sunt între 100.000 ºi 4 milioane de femei - aproape
fiecare a treia femeie cãsãtoritã/pe an (Lau, 1979).
• Studiile întreprinse în Finlanda aratã cã numãrul femeilor victime ale violenþei în
familie este între 40.000 ºi 60.000 în fiecare an.
Încã din 1911 MacDonald constata cã „un numãr mare dintre criminalii bãrbaþi sunt aceia
care ºi-au ucis soþiile". Cercetãrile aratã cã numãrul cel mai mare de abuzuri au loc acasã, între
membrii familiei ºi cã din confruntarea dintre bãrbaþi ºi femei, victime sunt mai ales femeile,
iar autorii sunt în majoritatea cazurilor bãrbaþii. Dobash & Dobash au constatat cã: în 91%
din cazurile de violenþã în familie autorii sunt bãrbaþi, iar femeile reprezintã doar 9%.
Dintre cazurile de violenþã în familie:
• 76% victime sunt femei
• 11% victime sunt copii
• numai 1% sunt bãrbaþi
Citând o analizã a statisticilor privind criminalitatea în Germania, W. Steffen dezvãluie
faptul cã „pentru femei ºi fete se dovedesc a fi în special periculoºi bãrbaþii pe care deja îi cunosc,
care le sunt apropiaþi ºi persoanele în care au încredere" (Hanetseder1992). Imaginea este
completatã de urmãtoarele date:
Dintre victimele agresiunilor mortale
ü 53% au fost fete ºi femei
ü 43% au fost victime ale membrilor familiei
ü 9% au fost victime ale unor persoane necunoscute
Mult timp violenþa în familie a rãmas o temã numai pentru justiþie ºi criminologie, fiind
consideratã neesenþialã de cãtre instituþiile care oferã servicii sociale ºi de ºtiinþele sociale.
În România, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, a realizat singurul studiu naþional

referitor la manifestãrile de violenþã din România: „Cercetare naþionalã privind violenþa în
familie ºi la locul de muncã“ (Gallup), în perioada 12 iulie -13 august 2003, pe un eºantion
reprezentativ de 1206 persoane, la care s-au adãugat ºi 600 femei cu vârste de peste 18 ani
din 18 arii culturale grupate pe provinciile istorice (7 tipuri de localitãþi urbane ºi rurale).
Rezultatele cercetãrii, coroborate cu statisticile instituþiilor publice din anul 2003, au
relevat faptul cã:
ü 800.000 femei au suportat în mod frecvent violenþe în familie sub diverse forme
ü 340.000 copii (0-14 ani) au asistat la scene de violenþã fizicã între pãrinþi
ü 370.000 copii (0-14 ani) au asistat la insulte frecvente între pãrinþi ºi/sau adulþii din
gospodãrie.
(Notã: acest material va fi completat de formator, pe baza datelor statistice disponibile la

nivel local; se pot adãuga alte date din materialele în format electronic distribuite la TOT).

PRINCIPII LEGISLATIVE ÎN DOMENIUL VIOLENÞEI

ÎN FAMILIE ÎN ROMÂNIA
În procesul complex de aderare a României la Uniunea Europeanã combaterea violenþei

în familie este inexorabil legatã de respectarea criteriilor politice de la Copenhaga privind
respectarea drepturilor omului. Pe plan internaþional existã urmãtoarele documente care
definesc politica în domeniul prevenirii ºi combaterii violenþei în familie:
• Convenþia Naþiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare
împotriva femeilor, adoptatã în anul 1979 ºi ratificatã de România în 1981;
• Recomandarea Consiliului Europei nr. 4/1985 cu privire la violenþa în familie;
• Recomandarea Consiliului Europei nr. 11/1985 privind protecþia victimei;
• Recomandarea Consiliului Europei nr. 21/1987 privind asistenþa victimelor ºi
prevenirea victimizãrii lor;
• Recomandarea Consiliului Europei nr. 2/1990 pentru adoptarea unor mãsuri sociale
privind violenþa în familie;
• Recomandarea Consiliului Europei nr. 11/1991 privind exploatarea sexualã,
pornografia, prostituþia ºi traficul cu copii ºi tineri;
• Declaraþia Naþiunilor Unite cu privire la eliminarea violenþei împotriva femeilor,
adoptatã în anul 1993, în definiþia violenþei în familie fiind inclusã ºi violenþa
psihologicã;
• Rezoluþia Comisiei ONU pentru prevenirea crimei ºi justiþia penalã privind „ Violenþa
asupra femeilor ºi copiilor “, adoptatã la Viena în anul 1994;
• Declaraþia celei de-a patra conferinþe asupra problemelor femeii (Beijing 1995)
considerã violenþa împotriva femeilor ca fiind unul dintre cele 12 obstacole împotiva
respectãrii drepturilor femeii;
• Recomandarea Consiliului Europei nr. 5/2002 privind protecþia femeilor împotriva
violenþei;
Decizia Parlamentului European nr. 803/2004 privind adoptarea programului de acþiune
a Comunitãþii Europene pentru perioada 2004-2008 referitor la prevenirea ºi combaterea
violenþei împotriva copiilor, tinerilor ºi femeilor, precum ºi la protecþia victimelor ºi a
grupurilor cu risc (Programul Daphne II).
In România, apariþia unui cadru legislativ în ceea ce priveºte problematica fenomenului
violenþei în familie este rezultatul colaborãrii dintre societatea civilã ºi autoritãþile publice, el
reprezentând interesul clasei politice româneºti în privinþa prevenirii ºi combaterii acestui
fenomen. Þara noastrã beneficiazã, în momentul de faþã, de acte normative destinate sã
reglementeze fenomenul de violenþã în familie ºi la locul de muncã.
În cadrul procesului de reformã a sistemului de protecþie socialã românesc, a fost
adoptatã Legea nr. 217/2003 privind prevenirea ºi combaterea violenþei în familie, ca parte
componentã a strategiilor care vizeazã protecþia familiei, aceasta stabilind cadrul dezvoltãrii
politicilor de combatere ºi prevenire a fenomenului violenþei în familie.
Înfiinþarea Agenþiei Naþionale pentru Protecþia Familiei, prin Legea nr. 217/2003
privind prevenirea ºi combaterea violenþei în familie, reprezintã un prim pas în organizarea
unui sistem eficient de servicii sociale specializate în domeniul prevenirii ºi combaterii
violenþei în familie la nivel naþional. Cadrul legal de funcþionare al A.N.P.F. este stabilit prin
Hotãrîrea de Guvern nr. 1624/2003 privind organizarea ºi funcþionarea Agenþiei
Naþionale pentru Protecþia Familiei.

Obiectivele ANPF:
A. Elaborarea strategiei naþionale în domeniul prevenirii ºi combaterii fenomenului de
violenþã în familie.
- Elaborarea de programe ºi planuri de acþiune care sã fundamenteze strategia
naþionalã
- Colaborarea cu instituþiile din domeniul social în vederea îmbinãrii ºi completãrii
strategiilor naþionale din domeniile specializate. Se are în vedere mai ales unificarea
strategiei A.N.P.F. ºi a Autoritãþii Naþionale pentru Protecþia Copilului ºi Adopþie
(A.N.P.C.A.).
B. Armonizarea cadrului legislativ necesar organizãrii ºi funcþionãrii sistemului de
servicii din domeniul prevenirii ºi combaterii violenþei în familie în conformitate cu
standardele prevãzute de normele ºi tratatele internaþionale în domeniu, la care
România este parte.
C. Elaborarea instrumentelor de monitorizare ºi evaluare pentru coordonarea
politicilor ºi programelor naþionale în domeniul prevenirii ºi combaterii violenþei în
familie.
- Dezvoltarea resurselor umane prin instruirea, autorizarea ºi coordonarea activitãþii
profesionale a asistenþilor familiali;
- Definirea ºi promovarea statutului de asistent familial;
- Crearea unui sistem unitar de înregistrare ºi de raportare la nivel naþional a
cazurilor de violenþã în familie;
- Coordonarea metodologicã ºi susþinerea activitãþilor instituþiilor furnizoare de
servicii în domeniul prevenirii ºi combaterii violenþei în familie;
D. Identificarea ºi mobilizarea resurselor alternative de finanþare, cofinanþarea sau
dezvoltare de parteneriate în vederea susþinerii programelor ºi activitãþilor din
domeniul prevenirii ºi combaterii violenþei în familie.
- Identificarea resurselor financiare ºi umane pe tipuri de activitãþi;
- Identificarea nivelului de accesare a resurselor financiare ºi umane: internaþional,
naþional, regional, judeþean, comunitar;
- Cartografierea nevoilor sociale la nivel naþional.
Prin adoptarea Legii nr. 197/2000, de modificare ºi completare a Codului Penal, au fost
prevãzute mãsuri ºi pedepse pentru persoanele care sãvârºesc acte de violenþã cauzatoare de
suferinþe fizice ºi psihice, sãvârºite asupra membrilor familiei.
De asemenea, noul Cod penal, aprobat prin Legea nr. 301/2004 prevede la art. 134, ca o
mãsurã de siguranþã specialã pentru prevenirea violenþei în familie, „interdicþia de a reveni
la locuinþa familiei, la cererea pãrþii vãtãmate, acestã mãsurã putând fi luatã în mod
provizoriu ºi în cursul urmãririi penale sau al judecãþii“.
Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de ºanse, prin care se garanteazã accesul la
educaþie, culturã ºi la informare fãrã discriminare, precum ºi Legea nr. 116/2002 privind
combaterea marginalizãrii sociale, prin care se faciliteazã accesul la un loc de muncã ºi la o
locuinþã, completeazã cadrul legislativ necesar pentru o implementare cât mai eficientã a
legislaþiei în domeniul prevenirii ºi combaterii violenþei în familie .

STRATEGIA NAÞIONALÃ PENTRU PREVENIRE ªI COMBATERE

A VIOLENÞEI ÎN FAMILIE
Scop
Prezenta strategie are ca scop promovarea, respectarea ºi garantarea drepturilor
persoanelor afectate de violenþa în familie, în vederea dezvoltãrii fiecãrui membru al familiei
într-un mediu lipsit de violenþã.
Durata
Strategia naþionalã în domeniul prevenirii ºi combaterii fenomenului violenþei în familie
va fi implementatã în perioada 2004 - 2007.
Obiective generale
Obiectivele generale ale strategiei privind prevenirea ºi combaterea violenþei în familie
sunt urmãtoarele:
Obiectivul 1: Îmbunãtãþirea cadrului legislativ necesar organizãrii ºi funcþionãrii
sistemului de servicii sociale specializate din domeniul prevenirii ºi combaterii
Obiectivul 2: Întãrirea capacitãþii instituþionale a autoritãþilor administraþiei publice
centrale ºi locale de a implementa ºi dezvolta programe ºi servicii sociale specializate
destinate persoanelor afectate de violenþa în familie.
Obiectivul 3: Dezvoltarea unei culturi a parteneriatului ºi solidaritãþii sociale în
dezvoltarea politicilor de prevenire ºi combatere a violenþei în familie la nivel naþional.
Obiectivul 4: Responsabilizarea societãþii româneºti faþã de problematica violenþei în
familie.
Obiectivul 5: Participarea ºi implicarea activã a statului român la acþiuni întreprinse la
nivel internaþional în domeniul prevenirii ºi combaterii fenomenului violenþei în familie.
Obiective operaþionale
1. Completarea ºi armonizarea cadrului legislativ existent în domeniul prevenirii ºi

combaterii violenþei în familie în vederea integrãrii acestuia în ansamblul general al
politicilor sociale.
2. Dezvoltarea capacitãþii autoritãþilor publice, judeþene ºi locale, de identificare a
problemelor sociale, de dezvoltare ºi implementare de politici, programe ºi proiecte în
domeniu.
3. Analiza cauzelor violenþei în familie, a formelor de manifestare ºi a grupurilor ºi/sau
domeniilor vulnerabile, în diferite tipuri de comunitãþi (etnice, rurale/urbane etc.).
4. Dezvoltarea unui sistem unitar de servicii sociale specifice domeniului prevenirii ºi
combaterii violenþei în familie, þinând cont de complexitatea fenomenului, precum ºi
de nevoile specifice ale beneficiarilor, printr-o abordare sensibilã la diferenþele
culturale, de vârstã ºi gen.
5. Crearea unui sistem informaþional ºi informatic naþional de înregistrare ºi raportare a
cazurilor de violenþã în familie.

6. Determinarea necesarului de resurse financiare ºi umane în funcþie de nevoile
identificate, precum ºi identificarea surselor locale, naþionale ºi internaþionale posibil
de mobilizat.
7. Dezvoltarea resurselor umane în domeniu.
8. Realizarea unei reþele de suport la nivel comunitar.
9. Dezvoltarea de atitudini ºi comportamente non-violente pentru atingerea obiectivului
„toleranþã zero“ faþã de violenþa în familie.
10. Promovarea dialogului public în vederea conºtientizãrii la nivelul societãþii româneºti
a urmãrilor negative ale violenþei în familie.
11. Dezvoltarea relaþiilor de colaborare între statul român ºi statele sau organismele
internaþionale implicate în prevenirea ºi combaterea violenþei în familie.
12. Monitorizarea ºi evaluarea activitãþilor întreprinse în vederea prevenirii ºi combaterii

Sesiunea 3
Drepturi
personale,
forme de abuz
1. Listeze cel puþin 10 drepturi personale ºi sã explice importanþa

respectãrii acestora într-o relaþie
2. Descrie caracteristicile violenþei în familie
3. Identifice manifestarea puterii într-o relaþie ºi reacþiile generate

de aceasta
METODE Energizer, lucru individual, discuþii, lucru în grupuri mici, prezentare
D U R ATA 1 orã 15 min
M AT E R I A L E Flipchart
• Icebergul cauzal al VF

• Caracteristicile violenþei familiale

• Lista drepturilor personale
• Chestionar – cauzele VF
• Icebergul cauzal al VF
• Caracteristicile violenþei în familie
• Consecinþele violenþei în familie
• Factori de vulnerabilitate a familiei la violenþã
• Profilul familiei violente
Opþional:
• Teorii explicative ale violenþei în familie
În deschiderea sesiunii, propuneþi participanþilor un exerciþiu de energizare (15 min):
• Etapa 1 – aºezaþi pe podea mai multe coli mari de hârtie sau ziare, astfel încât sã aveþi o
INSTRUCÞIUNI
suprafaþã suficient de mare, pe care invitaþi participanþii sã se plimbe, imaginându-ºi cã se
aflã pe insula visurilor lor.
• Etapa 2 – limitaþi perimetrul de plimbare prin înlãturarea unor bucãþi de hârtie. Participanþii
încep sã fie limitaþi în miºcãri, obligaþi sã interacþioneze fizic între ei.
• Etapa 3 – micºoraþi din nou spaþiul, astfel încât sã obligaþi participanþii sã se apropie.
• Etapa 4 – limitaþi insula la o bucatã de hârtie, forþând participanþii sã „lupte“ pentru un loc
pe insulã. Unii se vor înghesui, poate se vor susþine reciproc, alþii vor renunþa la lupta pentru
un loc pe insulã.
Invitaþi participanþii sã îºi reia locurile ºi sã împãrtãºeascã grupului trãirile resimþite în timpul
exerciþiului, dar ºi interpretarea reacþiilor celorlalþi.
Faceþi o comparaþie între acest exerciþiu ºi realitatea unui grup familial, care trece prin faze
similare pe parcursul formãrii ºi dezvoltãrii sale, eventual prin episoade tensionate care pot genera
în final ruptura relaþiei.
I. DREPTURILE INDIVIDUALE (15 min)
Distribuiþi fiecãrui participant câte o copie a materialului „Lista drepturilor personale“.

Notã pentru Activitatea descrisã mai jos poate genera discuþii sau chiar reacþii de respingere din
FORMATOR partea unor participanþi; explicaþi cã analiza acestor drepturi îi va ajuta sã înþeleagã mai
bine fenomenul violenþei; dacã sesizaþi cã participanþii nu sunt dispuºi sã vorbeascã
deschis despre încãlcarea drepturilor personale, sau dacã nu aveþi experienþã
suficientã în formare, puteþi propune participanþilor sã parcurgã lista individual fãrã sã
îºi împãrtãºeascã opiniile în grup.
Invitaþi participanþii sã lucreze individual timp de 10 minute pentru a clasifica aceste drepturi
în urmãtoarele categorii:
• Drepturi pe care nu le cunoºteau
• Drepturi pe care le exercitã în mod curent
• Drepturi pe care le considerã încãlcate
Întrebaþi participanþii:
Ø Ce aþi aflat în timpul acestui exerciþiu?
Subliniaþi necesitatea cunoaºterii ºi asigurarea condiþiilor de exercitare a tuturor drepturilor
individuale fãrã discriminare în cadrul oricãrei relaþii (sociale, profesionale, familiale, personale).
Întrebaþi [facultativ]:
Ø Vi s-a întâmplat sã nu respectaþi unele drepturile ale altei persoane?
Ø Cum v-aþi simþit aflând cã unele drepturi nu vã sunt respectate?
Ø Ce aþi putea face pentru ca toate aceste drepturi sã fie cunoscute ºi respectate?
Accentuaþi ideea cã necunoaºterea drepturilor individuale duce la imposibilitatea exercitãrii

acestora ºi determinã încãlcarea lor de cãtre alþii; limitarea cunoaºterii acestor drepturi stã la baza
oricãrui abuz, iar orice formã de abuz poate genera violenþã.
SESIUNEA 3 • Drepturi personale, forme de abuz 43

II. CARACTERISTICILE VIOLENÞEI în FAMILIE (30 min)
INSTRUCÞIUNI
Distribuiþi participanþilor copii ale Chestionarului referitor la cauzele violenþei în familie.
Invitaþi participanþii sã citeascã enunþurile ºi sã le ierarhizeze în funcþie de importanþa pe care o
atribuie fiecãruia în generarea violenþei în familie.
Dupã 5 minute, grupaþi participanþii câte 4 sau 5 ºi invitaþi-i sã-ºi confrunte opiniile, încercând
sã stabileascã o ierarhie comunã.
Notã pentru Negocierea în cadrul echipei poate genera dispute; în acest caz explicaþi cã nu existã
FORMATOR rãspunsuri corecte sau greºite, ºi cã fiecare are dreptul la exprimarea opiniei personale.
Afiºaþi pe flipchart Icebergul cauzal al violenþei în familie ºi faceþi o scurtã prezentare a acestuia.
Precizaþi cã existã o serie de teorii care explicã violenþa, inclusiv pe cea familialã ºi precizaþi cã
acest atelier îºi propune doar sã aminteascã existenþa lor, fãrã a le discuta în detaliu. Informaþi
participanþii cã le puteþi pune la dispoziþie copii ale materialului Teorii explicative ale violenþei în
familie, dacã sunt interesaþi sã le citeascã.
Folosind informaþiile din materialele Caracteristicile violenþei în familie, Consecinþele violenþei în
familie, faceþi o prezentare a fenomenului. Subliniaþi elementele specifice, care diferenþiazã
violenþa în familie de alte forme de agresiune.
Distribuiþi participanþilor materialele Factori de vulnerabilitate a familiei la violenþã ºi Profilul
familiei violente. Explicaþi cã elementele menþionate în primul material pot constitui factori care fac
din familie un mediu susceptibil pentru apariþia manifestãrilor de violenþã (accentuaþi paradoxul
legat de faptul cã familia, cãminul, ar trebui sã fie locul în care sã ne simþim cu toþii în siguranþã).
Notã pentru Vã prezentãm mai jos altã variantã de lucru pentru discutarea cauzelor ºi caracte-
FORMATOR risticilor VF, care poate fi folositã cu grupuri de participanþi mai puþin deschiºi la
discuþii libere.
Conduceþi o discuþie de grup, sumarizând aspectele discutate pânã în acest moment.

Întrebaþi:
Ø Care sunt cauzele care stau la baza violenþei în familie?
Precizaþi cã va urma un exerciþiu care îi va ajuta sã analizeze cu atenþie cauzele enuntate ºi altele
suplimentare, precum ºi relaþiile dintre aceste cauze ºi fenomenul violenþei în familie.
Împãrþiþi participanþii în 3 (4) grupuri de câte 4-5 persoane. Distribuiþi fiecãrui grup un set de
bilete/cartoane diferit colorate; pe fiecare carton este notatã una din cauzele violenþei în familie
(din materialul Icebergul violenþei în familie).
Invitaþi participanþii sã discute între ei ºi sã grupeze cauzele VF în ordinea importanþei lor,
conform opiniei grupului. Fiecare grup îºi prezintã rezultatul ºi explicã criteriile dupã care s-a
fãcut ierarhizarea.
Invitaþi apoi grupurile sã negocieze între ele ca sã ajungã la o soluþie unicã. Mediaþi procesul,
puneþi întrebãri care sã ajute participanþii sã ia în considerare multiple aspecte, sã exploreze toate
posibilitãþile. Oferiþi grupului un nou set de cartoane, identice cu primele ºi solicitaþi sã afiºeze pe
flipchart ordinea finalã a cauzelor violenþei în familie.
Dupã ce rezultatul final a fost agreat de tot grupul, ca o concluzie, spuneþi cã ceea ce au
descoperit se regãseºte în literatura de specialitate ca „Icebergul cauzal al violenþei în familie“.
Conform acestuia, o micã parte a factorilor care cauzeazã sau favorizeazã violenþa în familie „se
vãd“, sunt la suprafaþã, multe din cauze fiind mai profunde, greu de sesizat. Aceasta explicã ºi de ce
e atât de greu de „tratat“ acest fenomen. Prezentaþi materialul Icebergul cauzal al violenþei în familie.

Notã pentru Dacã între rezultatele iniþiale ºi cele finale sunt diferenþe notabile (iniþial fiind sesizate
FORMATOR prioritar cauzele aparente, ulterior în urma discuþiilor, fiind aduse „la suprafaþã“ cauzele
INSTRUCÞIUNI
mai profunde) puteþi sublinia cã elementele cel mai puþin vizibile sunt de fapt cele mai
importante.
Precizaþi cã în sesiunile ulterioare se va discuta cu precãdere despre efectele violenþei în familie

asupra femeilor ºi copiilor (victimele obiºnuite ale VF), precum ºi rolul deosebit de important pe
care îl poate avea preotul în identificarea acestora.
III. RELAÞIA „PUTERE-CONTROL“ (15 min)
Invitaþi participanþii sã se gândeascã la un moment important din viaþa lor în care s-au simþit
puternici ºi la un moment când au simþit cã sunt neputincioºi.
Fiecare participant îºi va cãuta apoi un partener, cu care va împãrtãºi cele douã experienþe,
precizând:
• de ce a fost puternic/ neputincios
• pe cine a influenþat
• de cine a fost influenþat
Precizaþi cã fiecare participant are la dispoziþie 5 minute pentru a relata experienþele trãite.
Conduceþi o discuþie de grup, cu ajutorul urmãtoarelor întrebãri:
Ø Cum v-aþi simþit fiind puternici?
Ø Cum v-aþi simþit fiind neputincioºi?
Ø Ce puteaþi face în aceastã stare?
Ø Aþi fi putut schimba ceva pentru a vã simþi mai bine? Cine ar fi putut sã vã ajute?
Rãspunsurile la aceste întrebãri vor varia.
Notã pentru
Este important ca participanþii sã identifice propriile reacþii ºi manifestãri, faptul cã pot
FORMATOR
controla relaþia de putere cu cei cu care interacþioneazã ºi sentimentele negative ale
celui care este dominat, controlat.
Generalizaþi experienþele relatate de participanþi, subliniind urmãtoarele idei:

• Existã situaþii în care ne simþim puternici ºi îi conducem pe ceilalþi, sunt situaþii în care
suntem conduºi, sau ne simþim neputincioºi
• În ipostaze similare, oamenii se pot simþi diferit; sentimentele sunt în general negative
atunci când cineva încearcã sã ne impunã ceva sau sã ne controleze
• Avem posibilitatea sã influenþãm sau chiar sã schimbãm o situaþie atunci când nu ne
simþim confortabil cu ea.
Aºa cum vom vedea în continuare, în cadrul relaþiei victimã-agresor, existã iniþial o luptã
pentru putere, în care drepturile personale ale victimei sunt încãlcate în mod repetat. Treptat,
victima pierde controlul asupra relaþiei ºi chiar a propriei vieþi. Orice victimã trebuie încurajatã sã
lupte pentru apãrarea drepturilor personale ºi sã reia controlul asupra vieþii ei.

LISTA DREPTURILOR PERSONALE
1. Am dreptul sã solicit ceea ce doresc.

2. Am dreptul sã refuz solicitãrile cãrora nu le pot face faþã.
3. Am dreptul sã-mi exprim sentimentele, pozitive sau negative.
4. Am dreptul sã-mi schimb opiniile.
5. Am dreptul sã comit greºeli ºi sã nu fiu totdeauna perfect.
6. Am dreptul sã mã conformez propriilor mele sisteme de valori.
7. Am dreptul sã spun „nu“ la tot ceea ce mi se pare cã nu sunt pregãtit sã fac, este periculos
sau îmi calcã sistemele de norme ºi valori.
8. Am dreptul sã-mi stabilesc propriile prioritãþi.
9. Am dreptul sã nu mã simt responsabil pentru comportamentele, acþiunile, sentimentele
ºi problemele celorlalþi.
10. Am dreptul sã solicit onestitate din partea celorlalþi.
11. Am dreptul sã mã supãr pe o persoanã la care þin.
12. Am dreptul sã fiu eu însumi.
13. Am dreptul sã mã simt speriat ºi sã spun acest lucru celorlalþi.
14. Am dreptul sã spun „nu ºtiu“.
15. Am dreptul sã iau decizii bazate pe propriile sentimente.
16. Am dreptul sã fiu mai sãnãtos decât cei din jurul meu.
17. Am dreptul sã mã aflu într-o ambianþã în care nu se abuzeazã de persoana mea.
18. Am dreptul sã-mi fac prieteni ºi sã mã simt bine în preajma celorlalþi.
19. Am dreptul sã mã schimb ºi sã evoluez.
20. Am dreptul la respect faþã de nevoile ºi dorinþele personale din partea celorlalþi.
21. Am dreptul sã fiu tratat ca o persoanã demnã ºi plinã de respect.
22. Am dreptul sã fiu fericit.
Dupã Irina Holdevici „Psihoterapia cazurilor dificile – abordãri cognitiv-comportamentale“ –

Editura DuAl Tech, Bucureºti, 2003

CHESTIONAR
FOAIE DE LUCRU
Citiþi cu atenþie enunþurile urmãtoare ºi ierarhizaþi-le în ordinea importanþei pe care
consideraþi cã o au în generarea violenþei în familie
q Conflictele familiale provocate de ºomaj, teama de a pierde slujba

q Considerarea violenþei în familie un secret de familie, tabu social
q Degradarea valorilor tradiþionale ale familiei
q Dorinþa bãrbatului de a domina ºi de a controla femeia
q Inegalitatea economicã în cazul femeilor ºi statutul de dependenþã în familie
q Lipsa din partea statului a unei protecþii adecvate a femeilor împotriva actelor de
violenþã în familie
q Perspectiva societãþii, care priveºte violenþa în familie ca un fenomen acceptabil
q Problemele legate de dependenþa de droguri ºi de alcoolism
q Promovarea actelor violente prin intermediul televizorului, a filmelor, a presei scrise
ºi a radioului
q Relaþiile tradiþionale din familie, dominate de bãrbat
q Senzaþia de nesiguranþã în legãturã cu viitorul, pesimismul general caracteristic
societãþii moderne
q Standardul de viaþã scãzut, sãrãcia
q Stima de sine scãzutã a femeii
q Toleranþa crescutã a societãþii a actelor de violenþã
Adaptat dupã manualul „Toleranþã zero pentru violenþa în familie“ –

Suport de curs pentru formare de formatori – CPE 2005 pag 66

ICEBERGUL CAUZAL AL VIOLENÞEI ÎN FAMILIE
MATERIAL VIZUAL/ FLIPCHART
Neînþelegerile
din familie
Incapacitatea de a
rezolva conflictele
Sãrãcia
Consumul de alcool
sau droguri
Neacceptarea faptului cã o altã persoanã

are dreptul la o viaþã personalã
Obiºnuinþa de a utiliza forþa
Considerarea problemelor de familie,
inclusiv violenþa, drept un secret
Violenþa în familie reprezintã un tabu social
Lipsa protecþiei sociale pentru victime
Statutul de victimã, genereazã o stimã de sine scãzutã.
Inegalitãþile de gen
Relaþiile ierarhice din cadrul societãþii

ICEBERGUL CAUZAL AL VIOLENÞEI ÎN FAMILIE

Violenþa în familie are cauze multiple. Pentru o înþelegere ºi reprezentare cât mai
sugestivã a cauzelor le vom aºeza sub forma unui iceberg.
Aranjarea cauzelor violenþei în familie sub forma unui iceberg nu este un lucru
accidental. Atât spectatorii, cât ºi participanþii la actele de violenþã în familie, se centreazã
numai asupra pãrþilor vizibile ale aisbergului. Violenþa în familie este produsã de un
complex de cauze, iar combaterea unei singure cauze se poate dovedi o strategie insuficientã.
Partea vizibilã
1. Neînþelegerile din familie

2. Incapacitatea de a rezolva pe cale paºnicã conflictele
3. Sãrãcia
4. Consumul de alcool sau droguri
Partea invizibilã
1. Neacceptarea faptului cã o altã persoanã are dreptul la o viaþã personalã sau poate face
greºeli
2. Obiºnuinþa de a utiliza forþa pentru a atinge un scop
3. Considerarea problemelor de familie ºi a actelor de violenþã în familie drept un secret
de familie. Violenþa în familie reprezintã un tabu social
4. Lipsa protecþiei sociale ºi/sau legale pentru victimele violenþei în familie
5. Statutul de victimã, genereazã o stimã de sine extrem de scãzutã. Agresorul obþine
avantaje ºi se afirmã pe sine cu preþul umilirii ºi subjugãrii victimei
6. Inegalitãþile de gen din societate, inclusiv cele economice. Bãrbatul este principalul
factor decizional în familie
7. Relaþiile ierarhice din cadrul societãþii

CARACTERISTICILE VIOLENÞEI ÎN FAMILIE
Violenþa în familie se manifestã întotdeauna în cadrul unei relaþii intime, în spaþiu

restrâns ºi privat.
Violenþa în familie se considerã ºi violenþa manifestatã împotriva copiilor de cãtre
pãrinþi sau tutori, cât ºi asupra persoanelor vârstnice din cadrul gospodãriei.
Unul dintre parteneri tinde sã preia puterea ºi controlul asupra celuilalt. De obicei se
manifestã pe o perioadã lungã de timp (victimizare repetatã).
Acþiunile care însoþesc violenþa sunt: intimidarea ºi manipularea, izolarea ºi
sechestrarea, controlul asupra banilor ºi abuzuri asupra copiilor.
Prejudecãþile transmise cultural sau învãþate de mici ne împiedicã - atât ca cetãþeni, cât ºi
ca profesioniºti uneori - sã realizãm faptul cã violenþa în familie este un act cu conotaþie
criminalã îndreptatã împotriva unei persoane ºi încãlcând dreptul sãu fundamental la
protecþie ºi libertate.
Definit ca un act comportamental, violenþa în familie are caracter instrumental,

intenþional ºi învãþat.
ü Instrumental: agresorul controleazã victima, obþine ceea ce doreºte de la ea.
Comportamentele devin funcþionale (persistã) dacã au ºi rezultatul scontat.
Un comportament care nu are rezultatele aºteptate pentru cel care-l aplicã, tinde sã nu se
mai repete dupã o anumitã perioadã de timp. La fel, comportamentele violente tolerate
prin neintervenþie sau întãrite, persistã ºi se accentueazã.
ü Intenþional: se produce cu intenþia de control ºi dominare, de menþinere a puterii; prin
faptul cã e repetitivã (nu apare doar izolat) îi conferã caracterul de intenþie pe care de regulã
abuzatorul nu o recunoaºte, dar poate fi identificatã prin rezultatele pe care le produce.
De exemplu, de ce un agresor nu manifestã violenþe similare asupra ºefului la serviciu sau
asupra persoanelor strãine, dacã pornim de la ideea cã el nu se poate controla la furie?
ü Învãþat: violenþa asupra partenerului nu este înnãscutã. Copiii învaþã prin imitaþie,
familia reprezintã modelul din care îºi extrage valori, cunoaºtere ºi comportamente.
60% dintre adulþii care sunt violenþi cu partenerele au crescut în familii cu violenþã.
Partea optimistã este cã fiind un comportament învãþat, el poate fi schimbat printr-un
nou proces de învãþare. Dovadã cã violenþa nu este geneticã este ºi procentul de 40% dintre
copiii care cresc în familii violente ºi care nu devin agresori.
Elemente specifice, care diferenþiazã violenþa în familie de alte forme de agresiune

• Accesul permanent al agresorului la victimã
• Existenþa unui ciclu al violenþei (repetare în timp, cu frecvenþã tot mai mare ºi o
gravitate tot mai crescutã)
• Schimbãri produse în personalitatea celor implicaþi, cu scãderea eficienþei lor în
îndeplinirea funcþiilor sociale
• Antrenarea întregului sistem familial (ceilalþi membri ai familiei)
• Relaþiile emoþionale între cei doi parteneri sunt manifeste sau latente
• Caracterul privat, care face ca victima sã aibã acces redus la surse de sprijin
• Tendinþa celorlalþi de a nu interveni, toleranþa socialã faþã de fenomen
• Aspecte de torturã a victimei
• Lipsa de specialiºti ºi servicii adecvate
• În general, victima este femeie (91% din cazuri), violenþa fiind înrãdãcinatã în
inegalitãþile de gen ºi în structurile tradiþionale de putere instituþionalizatã

FORMELE DE MANIFESTARE A VIOLENÞEI ÎN FAMILIE

Violenþa afecteazã orice categorie socio-economicã a populaþiei ºi nu depinde de: rasã,
culturã, sex, religie, educaþie. Violenþa în familie are multiple forme de manifestare:
Violenþa fizicã: constã în atingeri sau contacte fizice dureroase orientate cãtre victimã sau
cei dragi victimei (copii, pãrinþi, fraþi, surori), precum ºi intimidarea fizicã. Gravitatea
leziunilor variazã de la zgârieturi ºi rãniri superficiale, pânã la loviri grave, care pot provoca
handicapuri permanente sau chiar moartea. Violenþa fizicã poate avea ca rezultat ºi
distrugerea bunurilor care aparþin victimei sau familiei.
Violenþa psihicã (inclusiv cea verbalã) sau emoþionalã: cea mai frecvent întâlnitã formã
de violenþã. Se manifestã prin: cuvinte injurioase, ameninþãri, intimidãri, luarea în derâdere,
observaþii rãutãcioase sau umilitoare, ameninþãri, izolare, dispreþ, insulte în public etc.
Imaginea de sine a victimei este afectatã, devalorizatã, sub presiunea agresorului, ea devine
neputincioasã în a-ºi organiza mental viitorul.
Violenþa sexualã: activitate sexualã impusã, ironii, glume cu aluzie sexualã, comentarii
neplãcute, exhibiþionism, apeluri telefonice ofensatoare, propuneri sexuale nedorite,
obligarea de a privi materiale pornografice sau de a participa la pornografie, atingeri nedorite,
activitate sexualã prin constrângere, viol, incest, supunerea victimei la acte sexuale pe care
aceasta le considerã dureroase sau umilitoare, traficare ºi exploatare în industria sexului.
Violenþa socialã: se poate manifesta prin interzicerea accesului ºi a comunicãrii victimei

cu persoane sau servicii care ar putea sã o sprijine, izolarea victimei. Aici intrã ºi rolul rigid
conturat de aºteptãrile sociale faþã de femeie ºi barbat (gender), care poate limita ajutorul
acordat femeii, sau duce chiar la blamarea acesteia pentru situaþia în care se aflã. Este o
barierã în calea valorizãrii femeii în afara familiei ºi un cadru care favorizeazã agresarea ei pe
planul vieþii private ºi intime.
Violenþa economicã: se poate manifesta prin comportamente care urmãresc controlul ºi

restricþiile financiare ale unor persoane. Ex: (control abuziv ºi restricþii financiare; interdicþia
dde a efectua o muncã plãtitã; interdicþia de a urma cursuri de specializare sau de a urma
diferite forme de ºcolarizare; privarea de bunuri sau haine)

CONSECINÞELE VIOLENÞEI ÎN FAMILIE
Efectele violenþei sunt atât pe termen scurt, cât ºi pe termen lung.

o Se pot produce diferite rãniri (prin lovire, tãiere, zgâriere etc.), care pot duce în unele
cazuri la moartea victimei.
o Apar diverse fenomene psihice, dereglarea ritmurilor fireºti ale organismului.
o Copiii care sunt martori ai cazurilor de violenþã în familie vor fi ºi ei afectaþi, ºi este
foarte posibil sã devinã ºi ei violenþi.
În plan fizic
- atât victimele, cât ºi agresorii pot avea tulburãri somatice, tulburãri de alimentaþie,
somn, comportament instinctual
- datoritã consumului de alcool, soþul îºi traumatizeazã soþia, copiii, uneori ºi rudele,
alteori loveºte obiectele din casã distrugându-le.
În plan psihic
- sunt afectate procesele senzoriale, gândirea, personalitatea, capacitatea de reacþie,
capacitatea de relaþionare socialã ºi profesionalã ale victimei
- existã un conflict interior, datoritã încercãrii victimei de a se adapta la cerinþele
agresorului, cu urmãri din ce în ce mai grave (manifestãri agresive: gelozie,
impulsivitate, iritabilitate, furie, reproºuri, þipete etc.).
- dacã manifestãrile de violenþã ale soþului apar când soþia este însãrcinatã, pot
conduce la apariþia unor probleme de sãnãtate ºi afectarea fãtului, chiar pierderea
sarcinii.
În plan social:
- perturbarea relaþiilor de familie cu celelalte sisteme sociale (rude, prieteni, colegi,
vecini), stres la locul de muncã, ºcoalã
- modificãri negative ale socializãrii: formarea grupurilor cu dependenþã alcoolicã,
limitarea graniþelor familiale, astfel încât cuplul nu mai poate primi ajutor,
scopurile familiei sunt perturbate ºi oscileazã între nevoia de supravieþuire ºi nevoia
de stabilitate
- tulburãri în sfera de valori ale familiei
- afectarea bugetului familiei

FACTORI DE VULNERABILITATE A MEMBRILOR FAMILIEI LA

ACTELE DE VIOLENÞÃ
Caracteristicile unei familii care le-ar face mai susceptibile la violenþã:

• timpul: membrii familiei petrec mai mult timp împreunã decât membrii altor grupuri;
• gama de activitãþi ºi interese: datoritã gamei largi de activitãþi din cadrul unei familii,
existã totodatã o gamã largã de situaþii posibil conflictuale;
• intensitatea implicãrii: membrii familiei investesc foarte mult din punct de vedere
emoþional unul în celãlalt, ºi astfel rãspund mai intens la apariþia conflictelor interne,
decât la apariþia unor conflicte în afara familiei;
• activitãþi care se lovesc unele de altele: fiecare alegere fãcutã de o persoanã din familie
se poate lovi de alegerile altor membri ai familiei;
• dreptul de a influenþa: apartenenþa la o familie aduce cu sine dreptul implicit de a
influenþa comportamentul celorlalþi;
• discrepanþa de vârstã ºi sex: familia este alcãtuitã din oameni de vârste ºi sexe diferite,
fapt ce face din familie o arenã de conflict cultural;
• roluri atribuite: rolurile sunt frecvent desemnate mai degrabã pe baza caracteristicilor
biologice decât pe baza competenþelor ºi intereselor; aceastã metodã de atribuire a
rolurilor duce frecvent la conflicte ºi nepotriviri între talent ºi rol;
• intimitatea familiei: nivelul crescut de intimitate al familiei urbane, o izoleazã atât de
controlul social, cât ºi de asistenþa externã, pentru a face faþã conflictului intrafamilial;
• apartenenþa involuntarã: contrângerile sociale, emoþionale, materiale ºi legale fac
dificilã pãrãsirea familiei, atunci când conflictul este ridicat;
• nivel crescut de stres: familia este supusã în permanenþã unor schimbãri majore de
structurã, ca rezultat al unui proces inerent în ciclul vieþii familiale. Familia este mai
probabil locul unde pot apãrea situaþii de stres mai serioase decât în alte locuri;
• aprobare normativã: normele culturale adânc înrãdãcinate legitimeazã dreptul
pãrinþilor de a folosi forþa fizicã cu copiii lor, ºi totodatã fac din cãsãtorie un permis
de a lovi;
• socializarea în violenþã ºi generalizarea fenomenului: prin pedeapsa fizicã, copiii
învaþã sã asocieze dragostea cu violenþa. Aceastã asociere se perpetueazã mai departe
în relaþia maritalã.

PROFILUL MEMBRILOR FAMILIEI VIOLENTE
MATERIAL FORMATOR/ PARTICIPANÞI
ABUZATORUL FEMEIA ABUZATA COPILUL
Rãspunde într-o manierã Interiorizeazã sentimente de Exprimã sau reprimã
impulsivã, frecvent cu furie supãrare ºi frustrare, sperã sentimente de furie ºi
ºi izbucniri violente, urmate cã lucrurile se vor frustrare, control redus
de promisiuni ºi remuºcãri îmbunãtãþi dacã e tolerantã asupra impulsurilor
Mascheazã problemele sale Iºi ia responsabilitatea Ia responsabilitatea pentru

prin disfuncþii sau blamând pentru agresivitatea violenþã asupra lui (funcþie
pe alþii, evitã sã-ºi asume partenerului asupra ei, se de vârstã ºi grad de
responsabilitatea pentru auto-învinovãþeºte, interio- maturitate), interiorizeazã
comportamentele sale rizeazã sentimentele de sentimente de ruºine ºi
problemã ruºine ºi vinovãþie care duc vinovãþie care duc la
la afectãri somatice (dureri depresie, tristeþe ºi suferinþã,
de cap, hipertensiune afecþiuni somatice,
arterialã, tulburãri respira- probleme ºcolare, chiul,
torii, dureri de stomac, delicvenþã
dureri de gât ºi spate etc.)
Rãspunde agresiv la situaþii Rãspunsurile variazã de la Slabe abilitãþi de rezolvare a

conflictuale, încercând sã le izbucniri de furie pânã la problemelor. Este tentat sã
rezolve prin violenþã, tactici manipulative în foloseascã violenþa sau
constrângere sau metode de încercarea de a stopa manipularea (minþind) în
control escaladarea violenþei privinþa problemelor
ºcolare, cu colegii, prietenii
sau membrii familiei
Manifestã dorinþe egoiste ºi Incertã ºi confuzã în ceea ce Confuz cu privire la

modalitãþi imature de priveºte propriile nevoi, se propriile sale nevoi,
satisfacere a lor defineºte pe sine în raport incapabil sã le exprime ºi
cu partenerul, copiii, împlineascã evitând
familia, slujba etc. violenþa, adesea preia rolul
parental în intenþia de a-ºi
proteja mama sau fraþii.
Stimã de sine scãzutã, Stimã de sine scãzutã, Stimã de sine scãzutã,

percepþii distorsionate aºteaptã cu rãbdare ca aºteptãri scãzute în privinþa
despre scopurile personale agresorul sã-ºi îmbunãtã- reuºitelor sale sau ale
neîmplinite, comparându-se þeascã comportamentul – fraþilor
cu modelele de succes ale soluþia magicã pentru
colegilor sau ale rudelor de prolemele familiei
gen masculin

MATERIAL FORMATOR/ PARTICIPANÞI
ABUZATORUL FEMEIA ABUZATA COPILUL
Se percepe ca având abilitãþi Se izoleazã treptat de Izolare socialã crescutã,
sociale reduse, incapabil sã propria sa familie, prieteni abilitãþi sociale scãzute, se
menþinã prieteni apropiaþi, ºi colegi, preocupatã sã teme sã devinã prea
aºteaptã atenþie exclusivã ºi împlineascã nevoile parte- apropiat de colegi, ca aceºtia
loialitate din partea nerului, trãieºte sentimente sã nu afle cum merg
partenerei ºi copiilor, este de ruºine ºi vinovãþie faþã de lucrurile în familia sa,
anxios în privinþa comportamentul trãieºte sentimente de vinã
contactelor cu prietenii ºi partenerului pe care are ºi ruºine pentru
familia, se aºteaptã ca tendinþa sã îl þinã secret comportamentul
„treburile familiei sã agresorului, þine secrete
rãmânã secrete“ „treburile familiei“
Gelozie ºi posesivitate, Inabilitatea de a convinge Încearcã se demonstreze

acuzã partenera de partenerul de loialitatea sa, loialitate, este confuz faþã de
infidelitate, supraveghere devine tot mai conºtientã de acuzaþiile ce i se aduc, se
constantã a rutinelor aspectul ºi comportamentul simte neajutorat ºi lipsit de
zilnice, teama de abandon, sãu faþã de ceilalþi, se simte putere, încercã sã se adapteze
foloseºte violenþa sexualã ca neajutoratã ºi lipsitã de prin ascundere, fugã, „uitare“
rãspuns la abstinenþa putere în situaþii de violenþã etc. Imagine de sine scãzutã,
partenerei sexualã nesigur cu privire la corecti-
tudinea comportamentelor,
imaturitate în relaþiile cu
colegii; la fete neîncrederea
în bãrbaþi ca viitori parteneri,
la bãieþi neîncredere în
femei ca partenere loiale.
Teama de a fi abandonat de Teama constantã de Simte pericol pentru viaþa

cãtre partenerã ºi copii, agresor, inabilitate de a face lui sau a mamei, confuzie ºi
teama de a fi singur faþã copiilor sau fricii lor de insecuritate cu privire la
a rãmâne singuri viitor, sentiment de
neputinþã.
Încãlcarea limitelor altora Pierderea treptatã a Definire sãracã a propriilor

sau invadeazã spaþiul lor perspectivei asupra spaþiului limite, lipsã de control
intim, percepe acest lucru sãu personal sau al copiilor, asupra spaþiului personal
ca fiind un comportament percepþii distorsionate sau în definirea acestuia,
normal, intolerant la criticã despre siguranþã/ securitate, violarea spaþiului intim al
sau întrebãri, solicitã accep- uneori incapabilã sã altora, acceptã sau
tarea abolutã a dreptului discearnã între securitate ºi proiecteazã vina.
sãu de a face acest lucru. pericol, acceptã toate
invinuirile
Material preluat din „Violenþa domesticã – ghid de recunoaºtere ºi asistare“ –

Centrul de Mediere ºi Securitate Comunitarã, Iaºi

TEORII EXPLICATIVE ALE VIOLENÞEI
MATERIAL PENTRU PARTICIPANÞI (opþional)
I . Teorii orientate la nivel micro (intra-individual ºi psihologie socialã)
1. Învãþarea socialã (transmiterea inter-generaþionalã a violenþei)

ð indivizii învaþã sã acþioneze violent prin experienþa directã a expunerii la violenþã
ð centratã pe conceptul de modelare/imitaþie, învãþarea comportamentelor violente)
ð familia este contextul de socializare prin violenþã
ð învaþã sã foloseascã violenþa ca sã obþinã ceea ce doresc de la persoanele
semnificative din viaþa lor
ð explicã de ce femeilor le este dificil sã iasã dintr-o relaþie violentã („neajutorarea
învãþatã“: femeile învaþã cã violenþa este în afara controlului lor ºi devin
deprimate/depresive ºi incapabile sã se ajute)
2. Caracteristici de personalitate ºi psihopatologia

ð teoriile timpurii centrate pe victime au fost criticate cã blameazã victima, ulterior
orientarea s-a facut cãtre abuzatori
ð abuzatorii identificaþi cu stima de sine scãzutã, gelozie excesivã, personalitãþi
agresive ºi ostile, au abilitãþi scãzute de comunicare ºi abilitãþi sociale, nevoia
intensã de putere, depresie severã, sentimente de neputinþã, anxietate ºi teamã de
abandon, personalitãþi narcisiste, dependenþã crescutã
ð doar 10% dintre ei au boli mentale
ð minimizeazã contribuþia influenþelor sociale
ð centrare scãzutã asupra responsabilitãþii abuzatorului pentru actele sale
ð identificarea tipurilor de abuzatori din aceastã perspectivã are implicaþii în abordãrile
terapeutice
3. Explicaþii biologice ºi fiziologice

ð centrate pe tulburãrile de atenþie din copilãrie ºi traumatismele cerebrale
ð studiu: peste ½ dintre bãrbaþii violenþi au în antecedente traume cerebrale (comparativ
cu ¼ dintre bãrbaþii non-violenþi)
ð bãrbaþii cu traumatisme cerebrale – risc de 6 ori mai mare de a deveni violenþi
ð 90% dintre agresori au suferit anterior atacurilor violente un traumatism cerebral
ð teoria nu ia în considerare toþi agresorii ºi neagã responsabilitatea individului
4. Teoria cost-beneficiu/schimbului
ð indivizii angajaþi în asemenea comportamente:
• ori sunt recompensaþi (obþinând ceea ce doresc de la victimã)
• ori scapã de pedeapsã (din partea legiuitorului)
ð violenþa asupra femeii de cãtre bãrbat, este un mijloc de a menþine poziþia lui în
structura socialã
ð violenþa survine când costurile de a fi violent nu depãºesc pe cele ale recompensei
ð violenþa este vãzutã ca un mecanism de control
ð costurile (ex. posibilitãþi mici de arestare sau condamnare) mai scãzute decât beneficiile
(în urma violenþei el deþine controlul asupra comportamentului partenerei)

5. Teoria resurselor
ð conceptul de putere (abilitatea de a-i influenþa pe ceilalþi) în familie
ð familia este un sistem bazat pe putere ºi violenþã; este folositã ca resursã ultimativã
când celelalte resurse sunt epuizate/sãrace (ex. stil de comunicare eficient, abilitãþi
de rezolvare a conflictelor etc.)
ð persoanele cu resurse mai multe (ex. bani) au mai multã putere
ð folosirea violenþei este reîntãritã de norme sociale acceptate ca mijloc de menþinere
a puterii
II. Teorii orientate la nivel Macro (explicaþii socio-culturale)
1. Teoria feministã
ð conceptul de patriarhat (dominaþia bãrbatului asupra femeii în structurile ºi
practicile sociale învaþã bãrbaþii ºi femeile roluri tipice bazate pe gen)
ð violenþa asupra femeii este rezultatul poziþiei de subordonare a femeii, în special în
familiile tradiþionale
ð violenþa devine o metodã prin care bãrbaþii menþin controlul social ºi puterea
asupra femeilor
ð sprijinite de cercetãri care aratã cã violenþa asupra femeii este mult mai redusã în
societãþile egalitariste
ð nu ia în considerare violenþa femeilor asupra bãrbaþilor sau în cuplurile de homosexuali
2. Perspectiva violenþei familiale

ð se centreazã pe violenþa asupra partenerului sau „violenþa în familie“ mai degrabã
decât pe violenþa supra femeii
ð argumenteazã cã violenþa afecteazã relaþiile familiale ºi originea sa stã în structura
familiei
ð structura familiei orientatã spre violenþã: acceptarea pedepsei corporale (creeazã o
„legaturã“ între dragoste ºi violenþã
3. Subculturi violente
ð sugereazã cã violenþa este un stil de viaþã în anumite grupuri
ð unele grupuri menþin valorile care justificã agresiunile asupra soþiei
(bãrbaþii îºi reîntâresc unul altuia comportamentul violent)
4. Acceptarea culturalã a violenþei

ð „glorificarea“ violenþei, filmele agresive/comerciale (ex. prod. cinema. a SUA)
ð acceptarea pedepselor corporale de cãtre pãrinþi
ð atitudini de „transferare“/preluare a folosirii violenþei
ð sprijinitã de studii care aratã cã nivelul de acceptare a violenþei scade o data cu
scãderea folosirii violenþei
5. Stresul
ð în familiile cu stres mare, acesta devine factor de risc
ð familia este o instituþie cu nivele ridicate de stres ºi conflict
ð în confruntarea cu stresul, ori îl gestioneazã, ori nu reuºesc
ð nereuºita/eºecul în gestionarea stresului poate duce la violenþã

III. Teorii multidimensionale
Integreazã teoriile care conþin ambii factori:
• sociali (rasã, clasã, gen, culturã)
• caracteristici individuale de relaþionare umanã (suport social, dinamicile în relaþie,
consumul de alcool ºi droguri, trãsãturi de personalitate)
1) Teoria lui Gelles

combinã teoriile schimbului (violenþa este mai mare când beneficiile depãºesc costurile)
ºi teoriile controlului (violenþa apare în absenþa unui control social), ex: „bãrbatul
loveºte femeia pentru cã poate“
2) Gen ºi violenþã:
combinã teoria feministã ºi teoria violenþei familiale
ð teoria bazatã pe gen (gender theory): bãrbaþii ºi femeile vãd diferit violenþa, care
reprezintã un mod de manifestare ºi construire a „masculinitãþii“
ð elemente ale sistemului social care menþine patriarhatul în cadrul relaþiilor intime
ºi sprijinã relaþiile în care bãrbaþii au mai multã putere decât femeile
3) Modelul întãririi prin solidaritatea de grup de gen (Male peer-support model):

ð combinã factorii macro ºi micro- în explicarea violenþei asupra femeii
ð bãrbaþii sunt socializaþi sã domine ºi sã „obiectualizeze“ femeile
ð consumul de alcoolul este un factor esenþial în unele grupuri de bãrbaþi ºi este
adeseori întâlnit în agresiunile sexuale împotriva femeilor
ð valori patriarhale reîntãrite de grupul de apartenenþã care menþine solidaritatea
masculinã prin mesajul cã acþiunile sunt acceptate de grup
ð folosite ca explicaþii ale violului
4) Modelul etiologic social

ð la nivel societal, violenþa este rezultatul unei inechitãþi/inegalitãþi structurale, care
stabileºte un pattern (tipar) de exploatare ºi dominare a unui grup de cãtre altul;
violenþa asupra femeilor este rezultatul inechitãþii într-un sistem social (în special în
familie)
ð la nivel individual (personal), indivizii pot folosi violenþa în rezolvarea conflictelor
ºi sã câºtige sau sã redobândeascã controlul; indivizii pot, de asemenea, sã
distorsioneze realitatea (sã justifice abuzul)
Oamenii au nevoie de relaþii pentru sentimentul identitãþii, apartenenþã, pentru o viaþã
cu sens. Nevoia unor astfel de relaþii, responsabilitate mutualã ºi împãrtãºitã îi determinã pe
oameni cãtre cãutarea unor relaþii stabile, afective. Nevoia de afect, adesea motiv de exploatare
ºi de abuz, poate lua diverse forme ca de exemplu:
• Excluderea: femeia simte cã nu existã, datoritã semnelor fizice ºi lingvistice, de
exemplu în întâlniri de serviciu, ºedinþe, când propunerile ºi sugestiile din partea
femeilor sunt ignorate.
• Respingerea: exprimarea dorinþei ca femeia sã nu existe, de exemplu: Ce bine ar fi
dacã nu mi-ai fi nevastã, partenerã etc.
• Izolarea: femeii îi este interzis orice sprijin venit din afarã, contactul cu alte persoane.
În cazul cãsãtoriei, femeia nu are voie sã pãstreze legãtura cu propria familie, fiind
înconjuratã numai de rudele soþului. Ea nu mai primeºte veºti de la ai ei, uneori fiind
chiar sechestratã în casã sau într-un spaþiu limitat.

• Criticarea: femeia este agresatã, înjuratã, ridiculizatã, blamatã, dispreþuitã, adesea faþã

de ceilalþi
• Ameninþãri: femeia este ameninþatã cu violenþa, cu pãrãsirea, cu agresarea cuiva drag
ei (copii, membrii familiei, prieteni, chiar animale domestice).
• Corupere: femeia este obligatã sã facã ceva ilegal, ca prostituþia, trafic, trafic de
droguri.
• Re-victimizare: femeia este învinovãþitã pentru ceea ce i se întâmplã. O femeie vãduvã
este învinovãþitã cã ar fi cauza indirectã a morþii soþului sãu, fie pentru cã nu s-a rugat
îndeajuns, sau nu l-a îngrijit, sau cã a adus spiritul rãului în casã.
Victime ale violului sunt învinovãþite cã totul s-a întâmplat din cauza lor, nu s-au
îmbrãcat decent, nu au fost unde trebuie sau nu au fost la locul potrivit, chiar cã nu
s-au opus cu destulã forþã. S-au întâmplat cazuri când victima violului a fost obligatã
sã se mãrite cu violatorul, ºi aºa mai departe. Unele femei provoacã repetarea violului
cãutând repetarea stãrii de victimã.

Sesiunea 4
Dinamica relaþiei
violente
1. Identifice caracteristicile unei relaþii armonioase, non-violente

2. Descrie caracteristicile unei relaþii violente
3. Listeze cele ºase etape ale ciclului violenþei
4. Evalueze atitudinea personalã faþã de violenþã
METODE
Brainstorming, mini-lecturã, lucru în grupuri mici, discuþii,
prezentare, joc de rol, chestionar
M AT E R I A L E Materiale vizuale
• Elemente ale roþii violenþei (4 coli de flipchart)

• Poveste (pregãtitã de formator)
• Ciclul violenþei (descriere)
• Fazele ciclului violenþei

• Roata non-violenþei
• Roata violenþei
• Ciclul violenþei
• Chestionar auto-evaluare
I-II. ROATA VIOLENÞEI, ROATA NON-VIOLENÞEI (40 min)
INSTRUCÞIUNI
La începutul sesiunii, afiºaþi un flipchart cu titlul „Familia armonioasã“.
Ø Care sunt elementele care caracterizeazã o familie armonioasã?
Notaþi rãspunsurile pe flipchart.
• Atitudine ºi comportament paºnic
• Respect/înþelegere între soþi
• Valorizarea tuturor membrilor familiei
• Încredere ºi sprijin reciproc
• Onestitate/sinceritate în relaþie
• Creºterea ºi educarea responsabilã a copiilor
• Respect pentru deciziile soþului/ soþiei
• Împãrþirea echitabilã a responsabilitãþilor
• Parteneriat economic - împãrþirea echitabilã a bugetului familiei
• Asumarea responsabilitãþii în ceea ce priveºte evoluþia relaþiei
Notã pentru Dacã este nevoie, puneþi întrebãri suplimentare, pentru a vã asigura cã sunt acoperite
FORMATOR cât mai multe elemente din materialul Roata non-violenþei.
Distribuiþi participanþilor materialul „Roata violenþei“.

Citiþi/ spuneþi o poveste despre o familie care se confruntã cu violenþa domesticã ºi rugaþi
participanþii sã urmãreascã cu atenþie derularea acþiunii, având de identificat elementele care pot
fi incluse în comportamentele descrise de diferitele segmente ale roþii violenþei.
Notã pentru Pregãtiþi o poveste, adaptatã în funcþie de particularitãþile grupului; eventual luaþi în
FORMATOR considerare cele relatate de participanþi pânã în acest moment; sau invitaþi participanþii
sã povesteascã o întâmplare deosebitã.
Distribuiþi apoi materialul „Roata non-violenþei“ ºi invitaþi participanþii sã identifice alternative

non-violente, oferind pentru fiecare element de manifestare a violenþei un element din roata non-
violenþei, ca ºi „contra-argument“.
Subliniaþi cã:
• modelul non-violent are la bazã relaþii bazate pe egalitate ºi respect între partenerii de
cuplu
• modelul violent se bazeazã pe o relaþie de tipul putere-control, în care victima este cea
care pierde întodeauna
• responsabilitatea revine exclusiv celui care deþine puterea ºi controlul în relaþie (agresorul)
• agresorul are posibilitatea de a opta pentru un alt tip de comportament.
Explicaþi cã uneori este dificil de recunoscut caracterul violent al unei relaþii, mai ales datoritã
faptului cã formele de violenþã sunt omniprezente, fapt care induce ideea de „normalitate“. Cereþi
participanþilor sã dea câteva exemple de violenþã frecvent manifestate în ºi tolerate de societate;
aduceþi completãri, dacã este nevoie.
SESIUNEA 4 • Dinamica relaþiei violente 63

• Izolarea femeilor - atitudini de tipul „femeile aparþin bãrbaþilor“, restricþionarea
INSTRUCÞIUNI
libertãþii de miºcare a femeilor datoritã responsabilitãþilor casnice.
• Suprasolicitarea femeilor - responsabile pentru familie ºi casã, obligaþii profesionale,
ceea ce conduce la aºteptãri ºi cereri excesive.
• Abuzarea de privilegii masculine - se aºteaptã de la femei sã facã cafeaua la servici
pentru colegi, atitudinea de genul “curãþenia aparþine femeilor“ ºi aprecierea scãzutã a
acestui gen de muncã.
• Control economic ºi social - bãrbatul considerat „pater familias“: el comandã ºi
plãteºte la restaurant, conduce maºina, se bucurã de privilegiul de a fi servit acasã, nu
are responsabilitãþi privind munca din casã.
• Denigrarea, discriminarea - lipsa de respect care se reflectã în atitudinea publicã faþã
de femei (glume, aluzii sexuale, fotografii sau reclame care folosesc femeile ca pe niºte
obiecte); acordarea unor salarii mai mici; nivel redus de reprezentare a acestora în
politicã, poziþii înalte.
• Gesturi curtenitoare ocazionale - reguli de „etichetã“ (deschiderea uºilor pentru
femei, a ajuta femeile sã-ºi îmbrace haina, a cãra bagajele etc.)
• Abuzarea de poziþia de „pãrinte“ – neimplicarea copilului în decizii care îl privesc
direct, condiþionarea îndeplinirii dorinþelor acestuia de obþinerea unor anumite
performanþe sau rezultate ºcolare
• Folosirea mijloacelor coercitive în educarea copilului – pedepsirea, bãtaia
III. CICLUL VIOLENÞEI (40 min)
Explicaþi cã studiile psihologice au demonstrat cã o relaþie violentã trece prin mai multe stadii
alcãtuind un aºa numit „ciclu al violenþei“.
Precizaþi cã va urma un exerciþiu care va demonstra dinamica relaþiei dintre cei doi parteneri în
cadrul violenþei în familie.
Pe o coalã de flipchart notaþi pe rând cele ºase faze/etape pe care le traverseazã o relaþie violentã,
furnizând explicaþii despre fiecare etapã, folosind ca reper informaþiile din materialul
formatorului Ciclul violenþei (descriere).
În continuare:
• împãrþiþi participanþii în ºase grupuri mici
• distribuiþi fiecãrui grup câte un bilet care conþine o fazã a „ciclului violenþei“
• solicitaþi grupurilor sã conceapã o scenetã care sã ilustreze câte una din fazele ciclului
violenþei
• invitaþi participanþii sã îºi aleagã rolurile pe care le vor interpreta
Notã pentru Supravegheaþi grupurile în timp ce lucreazã, asigurându-vã cã au înþeles ºi îndeplinesc
FORMATOR corect sarcina primitã.
Dupã 10 minute, invitaþi primul grup sã facã prezentarea, ceilalþi participanþi având rolul de a
observa cum evolueazã relaþia între victimã ºi agresor.
Mulþumiþi „actorilor“ ºi asiguraþi ieºirea lor din rol.
Urmeazã celelalte grupuri, în ordinea evoluþiei ciclului violenþei.

Conduceþi o discuþie de grup, punând urmãtoarele întrebãri:
INSTRUCÞIUNI
Ø Cum v-aþi simþit în timpul acestui exerciþiu?
Rãspunsurile participanþilor vor varia; probabil cã unii participanþi vor exprima
disconfortul simþit.
Ø Când v-aþi simþit mai confortabil? În postura de victimã sau agresor?

Din nou rãspunsurile vor varia; este posibil ca unii participanþi sã încerce sã gãseascã
justificãri pentru agresor.
Ø Existã vreo etapã a ciclului violenþei care poate determina victima sã creadã cã lucrurile vor
merge spre bine ºi cã totul se va aranja?
Participanþii vor preciza probabil cã este vorba de perioada“ lunii de miere“.
Sumarizaþi:
• Existã o anumitã dinamicã a relaþiei de violenþã
• În timp, unele din fazele ciclului violenþei se modificã: faza „lunii de miere“ se scurteazã, iar
intensitatea manifestãrilor violente tinde sã creascã
• Cea mai potrivitã perioadã pentru ca victima sã iasã din relaþie, este faza de relaxare, pentru
cã atunci agresorul este mai puþin vigilent
• De regulã, orice încercare a victimei de a-l pãrãsi declanºeazã fie exarcerbarea violenþei
(agresorul considerând victima ca fiind proprietatea lui ºi percepând plecarea ca o insultã
inadmisibilã), fie folosirea ºantajului sentimental (ameninþãri de sinucidere)
Distribuiþi participanþilor materialul Ciclul violenþei.
IV. EVALUAREA ATITUDINII PERSONALE FAÞÃ

DE FENOMENUL VIOLENÞEI (15 min)
Explicaþi cã activitatea directã sau indirectã cu persoane afectate de VF presupune o auto-

evaluare a atitudinii personale în faþa violenþei.
Fiecare individ, indiferent de vârstã, sex, educaþie, statut social, se poate afla la un moment dat
în ipostaza de victimã, agresor sau martor la violenþã.
Propuneþi participanþilor urmãtorul exerciþiu.
• Distribuiþi chestionarul de autoevaluare.
• Invitaþi participanþii sã rãspundã individual la întrebãrile din chestionar.
• Rugaþi apoi participanþii sã formeze perechi, pe baza opþiunii liber exprimate.
• Invitaþi-i sã îºi împãrtãºeascã reciproc ceea ce au simþit în timpul completãrii chestionarului
Verificaþi dacã sunt persoane care doresc sã împãrtãºeascã întregului grup starea resimþitã în
momentul rememorãrii scenei violente, fãrã a forþa participanþii sã facã acest lucru.
Sumarizaþi:
• Prin aceastã activitate am încercat sã facem o auto-evaluare a atitudinii personale faþã de
fenomenul VF
• Am avut posibilitatea sã înþelegem trãirile celeilalte „pãrþi“ (pe care nu avem cum sã le
receptãm în momentul când se petrece violenþa), pentru a ne crea o imagine de ansamblu
asupra VF.

EVALUAREA ZILEI
INSTRUCÞIUNI (10 min)
Reamintiþi-vã împreunã cu participanþii subiectele discutate în timpul zilei ºi rugaþi-i sã

precizeze ce considerã cã au învãþat nou pe parcursul zilei.
Distribuiþi un formular sau o fiºã de evaluare. Rugaþi participanþii sã completeze fiºele; precizaþi
faptul cã acestea sunt anonime. Acordaþi 5 minute pentru aceastã activitate.
Strângeþi fiºele de evaluare.
Notã pentru Citiþi neapãrat evaluãrile zilnice pentru a putea da rãspunsurile necesare sau a face
FORMATOR comentarii la începutul zilei urmãtoare]
Mulþumiþi participanþilor pentru prezenþã ºi reamintiþi-le ora la care veþi reîncepe lucrul a doua zi.

ROATA VIOLENÞEI ÎN FAMILIE

AMENINÞÃRI,
CONSTRÂNGERI
HÃRÞUIRE,
URMÃRIRE, ABUZ
REFUZUL ECONOMIC
DE A PLECA
MINIMALIZAREA,
PUTERE ªI PRIVILEGII
NEGAREA
ABUZULUI
CONTROL MASCULINE
IZOLAREA, FOLOSIREA
LIMITAREA COPIILOR CA
RELAÞIILOR EI ARGUMENT
ABUZ
EMOÞIONAL

TACTICI DE PUTERE ªI CONTROL
¯ Aplicarea intimidãrii, coerciþiunii ºi ameninþãrilor. Victima se aflã sub presiunea unor

gesturi, priviri care o sperie. Agresorul aruncã obiectele din casã, distruge obiectele
victimei, chinuie animalele. Ameninþã cu diverse arme. Pune în aplicare ameninþãri
diverse: cã o va lovi, pãrãsi, cã se va sinucide, cã o va reclama la fisc, etc.
¯ Recursul la arma economicã. Agresorul împiedicã victima sã primeascã sau sã pãstreze

o slujbã, sã îºi exercite meseria, obligând-o astfel sã cearã bani de la el, sau îi ia banii,
refuzându-i accesul la bugetul familiei.
¯ Asumarea privilegiilor acordate în mod tradiþional bãrbaþilor. Femeia este tratatã ca

servitoare. Bãrbatul ia toate deciziile importante. Bãrbatul se erijeazã în stãpânul
castelului. El decide care este rolul fiecãrui membru al familiei.
¯ Folosirea copiilor ca argument. Inducerea sentimentului de culpabilitate faþã de copii.

Bãrbatul foloseºte copiii pentru a transmite mesaje de ameninþare. Agreseazã femeia în
legãturã cu dreptul de a sta cu copiii, ameninþã cã îi va lua.
¯ Abuz emoþional/Escrocherie sentimentalã. Manifestarea dispreþului la adresa femeii,

pe care o determinã sã nu mai aibã încredere în sine, o face sã creadã cã nu este în toate
minþile, o pune la încercare prin jocuri mentale, provocându-i sentimentul vinovãþiei.
¯ Izolarea. Agresorul exercitã control asupra a tot ceea ce face victima. El vrea sã ºtie pe
cine întâlneºte, cu cine stã de vorbã, ce citeºte, unde se duce, limitându-i manifestãrile
exterioare. Justificarea acestor acþiuni este gelozia.
¯ Minimalizarea, negarea abuzului ºi învinovãþirea victimei. Abuzarea este acceptatã de

cãtre agresor, dar nu ºi gravitatea invocatã de victimã. El transferã responsabilitatea
pentru comportarea abuzivã asupra victimei.
¯ Hãrþuirea, urmãrirea . Dacã victima decide sã plece din locuinþa familiei, agresorul
continuã sã o caute, s-o „recupereze“, deoarece, paradoxal, „îi lipseºte obiectul muncii“.

ROATA NON – VIOLENÞEI

ATITUDINE
ªI COMPOR-
TAMENT RESPECT,
ASUMAREA
PAªNIC ÎNÞELEGERE,
RESPONSA-
VALORIZARE
BILITÃÞII
A FEMEII
RELAÞIEI
RESPECTAREA ÎNCREDERE
DECIZIILOR ªI SPRIJIN
FEMEII RECIPROC
EGALITATE
PARTENERIAT ONESTITATE,
ECONOMIC SINCERITATE
RESPONSA- CREªTEREA
ªI EDUCAREA
BILITÃÞI
RESPECT RESPONSABILÃ
ÎMPÃRÞITE A COPIILOR
PENTRU
ECHITABIL
SEXUALI-
TATEA
PARTENEREI

TACTICI DE PROMOVARE A EGALITÃÞII
¯ Negociere ºi corectitudine – acceptarea schimbãrii, bunãvoinþã pentru compromisuri;

în cazul conflictelor: acceptarea hotãrârilor reciproc satisfãcãtoare
¯ Parteneriat economic – luarea în comun a deciziilor privind bugetul familiei;

asigurarea cã ambii parteneri beneficiazã de avantaje financiare
¯ Responsabilitate împãrþitã în cuplu – acord reciproc asupra distribuirii echitabile a

muncii în familie; luarea împreunã a deciziilor de familie
¯ Relaþie responsabilã cu copiii – împãrþirea responsabilitãþilor pãrinteºti; ambii pãrinþi

se constituie în modele pozitive, non-violente pentru copii
¯ Comportament neameninþãtor – limbaj, comportament, atitudine, cu care femeia sã

se simtã în siguranþã, sã perceapã starea ei ca fiind confortabilã, sã se poatã exprima ºi
sã poatã acþiona
¯ Respect – respectarea dreptului femeii de a fi ascultatã fãrã a fi judecatã; acordarea de

înþelegere ºi sprijin emoþional; luarea în considerare a opiniilor ei
¯ Încredere ºi susþinere – sprijin pentru scopurile ei în viaþã; respectarea dreptului la

sentimente, prieteni, susþinerea activitãþilor ºi opiniilor ei
¯ Onestitate ºi responsabilitate – asumarea de responsabilitãþi; recunoaºterea oricãror

greºeli, inclusiv a folosirii violenþei în trecut; comunicare deschisã ºi sincerã

CICLUL VIOLENÞEI (descriere)
MATERIAL FORMATOR
1. FAZA EXPLOZIEI – are loc un acces de violenþã (bãtaia); aceste accese îºi pot spori
intensitatea de-a lungul timpului.
2. FAZA DE REMUªCÃRI – este faza în care agresorul se simte ruºinat sau vinovat pentru
actul de violenþã comis. De obicei nu-ºi asumã responsabilitatea pentru comiterea
violenþei, afirmând cã a fost provocat de victimã, sau nu ºi-a dat seama ce face datoritã
consumului de alcool. Promite cã astfel de lucruri nu se vor mai întâmpla.
3. FAZA DE URMÃRIRE – dacã victima îl pãrãseºte imediat dupã incident, agresorul va

încerca din rãsputeri sã-i „cumpere“ bunãvoinþa, sã-i amãgeascã vigilenþa prin cadouri,
comportament ireproºabil, atent, iubitor. Mai existã varianta în care el se declarã
neajutorat fãrã ea, sau ameninþã cã se va sinucide. Astfel cuplul intrã în urmãtoarea fazã.
4. FAZA DE RELAXARE (A „LUNII DE MIERE“) – este o fazã de falsã acalmie, în care

agresorul devine mai comunicativ, mai atent cu nevoile victimei, iar ea sperã cã el s-a
schimbat. Dacã cei doi se împacã, nici unul nu mai vrea sã-ºi amintescã durerea resimþitã
dupã episodul violent. Din nefericire, în majoritatea cazurilor ciclul o ia de la capãt, pânã
când victima îºi pierde încrederea în sine, în propriile sentimente ºi propria judecatã.
5. FAZA DE AªTEPTARE –victima se simte dominatã de agresor, pentru cã acesta exercitã

controlul asupra ei ºi din cauza faptului cã i-a slãbit încrederea în forþele ei, iar acum are
o imagine de sine scãzutã.
6. FAZA DE ACUMULARE A AGRESIVITÃÞII – agresorul acumuleazã tensiune. Aceasta

este motivatã de diferiþi factori: stres de la serviciu, obligaþii familiale. Comportamentul
sãu devine din ce în ce mai agresiv ºi nu conteazã deloc cã cei din jur încearcã sã-l
detensioneze. Aceastã stare existã ºi la cuplurile nonconflictuale, dar la cele în care existã
violenþã, se trece în faza 1.

FAZELE CICLULUI VIOLENÞEI
FOAIE DE LUCRU
(bilete pentru grupurile mici)
"
FAZA EXPLOZIEI
"
FAZA DE REMUªCÃRI
"
FAZA DE URMÃRIRE
"
FAZA DE RELAXARE (A „LUNII DE MIERE“)
"
FAZA DE AªTEPTARE
"
FAZA DE ACUMULARE A AGRESIVITÃÞII

"

CICLUL VIOLENÞEI DOMESTICE

6. FAZA DE
ACUMULARE A
AGRESIVITÃÞII
5. FAZA DE 1. FAZA DE
AªTEPTARE EXPLOZIE
CICLUL
VIOLENÞEI
4. FAZA LUNII 2. FAZA DE

DE MIERE REMUªCÃRI
3. FAZA DE
URMÃRIRE

1. FAZA EXPLOZIEI – are loc un acces de violenþã (bãtaia); aceste accese îºi pot spori
intensitatea de-a lungul timpului.
2. FAZA DE REMUªCÃRI – este faza în care agresorul se simte ruºinat sau vinovat pentru
actul de violenþã comis. De obicei nu-ºi asumã responsabilitatea pentru comiterea
violenþei, afirmând cã a fost provocat de victimã, sau nu ºi-a dat seama ce face datoritã
consumului de alcool. Promite cã astfel de lucruri nu se vor mai întâmpla.
3. FAZA DE URMÃRIRE – dacã femeia îl pãrãseºte imediat dupã incident, bãrbatul va

încerca din rãsputeri sã-i „cumpere“ bunãvoinþa, sã-i amãgeascã vigilenþa prin cadouri,
comportament ireproºabil, atent, iubitor. Mai existã varianta în care el se declarã
neajutorat fãrã ea, sau ameninþã cã se va sinucide. Astfel cuplul intrã în urmãtoarea fazã.
4. FAZA DE RELAXARE (A „LUNII DE MIERE“) – este o fazã de falsã acalmie, în care

agresorul devine mai comunicativ, mai atent cu nevoile victimei, iar ea sperã ca el s-a
schimbat. Dacã cei doi se împacã, nici unul nu mai vrea sã-ºi amintescã durerea resimþitã
dupã episodul violent. Din nefericire, în majoritatea cazurilor ciclul o ia de la capãt, pânã
când victima îºi pierde încrederea în sine, în propriile sentimente ºi propria judecatã.
5. FAZA DE AªTEPTARE – femeia se simte dominatã de partener, pentru cã acesta exercitã

controlul asupra ei ºi din cauza faptului cã i-a slãbit încrederea în forþele ei, iar acum are
o imagine de sine scãzutã.
6. FAZA DE ACUMULARE A AGRESIVITÃÞII – agresorul acumuleazã tensiune. Aceasta

este motivatã de diferiþi factori: stres de la serviciu, obligaþii familiale. Comportamentul
sãu devine din ce în ce mai agresiv ºi nu conteazã deloc cã cei din jur încearcã sã-l
detensioneze. Aceastã stare existã ºi la cuplurile nonconflictuale, dar la cele în care existã
violenþã, se trece în faza 1.

CHESTIONAR AUTO-EVALUARE

1. SITUAÞIA:
Descrie pe scurt (la alegere) un episod din viaþa ta în care:
• comportamentul tãu a fost violent la adresa unei persoane din familie … sau/ºi
• cineva apropiat a folosit violenþa asupra ta.
Prezintã contextul – localizare în timp ºi spatiu, cine a mai fost prezent?

..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
2. STAREA CORPULUI TÃU (înainte ºi în timpul actului de violenþã)
a. Expresii faciale (crispare, grimasã, încordare, rictus…)

..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
b. Senzaþii fizice (tensiune, temperaturã, contracturi…)

..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
c. Gesturi ºi atitudini (inclusiv afirmaþii, tonul vocii, contact fizic, altele)

..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
3. TRÃIRI: Ce emoþii, sentimente ai avut în timpul acþiunilor respective?

(altele decât FURIA –agresor / TEAMA – agresat )
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
4. GÂNDURI: ce gânduri negative ai avut la adresa persoanei respective?

..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
5. INTENÞII: ce ai dorit sã obþii prin comportamentul tãu? (ca agresor)

ce crezi cã se aºtepta de la tine sã faci? (ca agresat)
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................

6. ACÞIUNI :
Descrie pe scurt cum ai fost violent(ã) faþã de partener(ã),
sau cum a fost partenerul(a) violent(ã) faþã de tine.
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
7. CONVINGERI / CREDINÞE CARE ÎNSOÞESC COMPORTAMENTUL TÃU:

unde, cum sau la cine ai observat ºi preluat asemenea idei, concepþii, convingeri?
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
8. EFECTE: Ce impact a avut acþiunea?
a. Asupra ta
..........................................................................
..........................................................................
b. Asupra lui (ei)

..........................................................................
..........................................................................
c. Asupra altora (copii, rude, alþii)

..........................................................................
..........................................................................
9. TRECUT/ PREZENT: Cum afecteazã violenþa din trecut situaþia prezentã?

..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
10. ALTERNATIVA:
Cum s-ar fi putut rezolva situaþia conflictualã NON -VIOLENT ºi cine ar fi avut PUTEREA
sã o facã?
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
11. STAREA PREZENTÃ: Cum te simþi, ce gândeºti acum, dupã ce ai rememorat acest episod?
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................

Sesiunea 5
Impactul
violenþei
asupra
victimelor
1. Identifice atitudinile agresorului ºi ale victimei

2 Descrie consecinþele violenþei în familie asupra victimelor
3. Listeze principalele strategii adoptate de cãtre victimele violenþei
în familie
4. Listeze obstacolele care împiedicã victimele violenþei sã iasã din
relaþia abuzivã
METODE Prezentare, discuþii, joc de rol
D U R ATA 2 ore

• Tipuri de interacþiuni victimã – agresor
• Scenariu pentru jocul de rol

• Atitudinea agresorului ºi victimei în faþa violenþei
I. ATITUDINEA AGRESORULUI ªI A VICTIMEI
ÎN FAÞA VIOLENÞEI
INSTRUCÞIUNI
(20 min)
Explicaþi participanþilor urmãtoarele:

• de-a lungul „construirii“ relaþiei violente, jocul puterii ºi al controlului determinã atitudini
specifice ale fiecãrui partener (agresor, respectiv victimã)
• aceste atitudini tind sã se repete ca un mecanism de apãrare, în orice situaþie care are
caracteristicile unui conflict deschis între partenerii de cuplu
• adoptarea acestor atitudini dã roade de ambele pãrþi: pe de-o parte, agresorul deþine puterea
prin forþã ºi astfel poate sã controleze situaþia ºi sã-ºi domine victima; pe de altã parte,
victima poate sã menþinã un control precar al situaþiei, care-i asigurã un pseudoconfort,
printr-un comportament de supunere.
Precizaþi cã în cursul activitãþii care va urma vom identifica diferite tipuri de reacþii ale
agresorilor, respectiv, victimelor.
Citiþi câte un enunþ din materialul formatorului Tipuri de interacþiuni victimã - agresor.
Invitaþi participanþii sã identifice reacþiile, sentimentele pe care le poate avea victima în faþa
acestor manifestãri ale agresorului, ºi sã le împãrtãºeascã grupului.
Listaþi rãspunsurile pe flipchart.
Pornind de la efectele pe care le are acest tip de interacþiune, invitaþi participanþii sã propunã:
• alternative de manifestare din partea agresorului (schimbãri de atitudine, comportament),
care sã previnã apariþia efectelor asupra victimei
• reacþii diferite ale victimei, care sã nu permitã agresorului sã preia controlul asupra ei (sã-i
demonstreze acestuia cã doreºte o relaþie de egalitate).
Alcãtuiþi o altã listã cu rãspunsurile participanþilor.
Subliniaþi faptul cã deºi responsabilitatea aparþine celui care comite abuzul, persoana abuzatã
se poate opune abuzului, cel puþin într-o fazã incipientã, prin atitudinea pe care o adoptã faþã de
abuzator.
Distribuiþi materialul Atitudinea agresorului ºi victimei în faþa violenþei.
II. CONSECINÞELE VIOLENÞEI ÎN FAMILIE (30 min)
Fãcând referire la discuþia despre cauzele violenþei în familie ºi la elementele identificate de

participanþi, întrebaþi:
Ø Care sunt consecinþele, efectele posibile ale violenþei în familie?
Ø Care ar putea fi indiciile cã o femeie trãieºte într-o relaþie abuzivã?
Portretul femeii victimã:
• ªi-a pierdut încrederea de sine (ca o confirmare a pãrerii bãtãuºului cã „nu este bunã
de nimic").
• Se auto-acuzã pentru existenþa violenþei
• Lipsa de control asupra situaþiei
• Neglijarea propriei persoane sub aspectul igienei ºi nutriþiei
• Stimã de sine scãzutã sau pierdutã
• Confuzie, indecizie (nu ºtie ce sã facã, sã plece sau sã rãmânã)
• Sentimente negative: fricã, teroare, disperare
• Minimalizeazã sau neagã existenþa vreunei probleme
SESIUNEA 5 • Impactul violenþei asupra victimelor 79

• Este adesea izolatã de familie, prieteni ºi de orice sistem de sprijin
•
INSTRUCÞIUNI
Se simte ruºinatã ºi vinovatã
• Îºi asumã responsabilitatea acþiunilor bãtãuºului, crede cã meritã pedeapsa primitã
• Adesea este convinsã cã poate schimba comportamentul bãtãuºului
Ø Cum recunoaºtem un copil supus violenþei familiale?

Portretul copilului victimã:
• izolare socialã
• dificultãþi de relaþionare ºi comunicare
• timiditate excesivã
• scãdere severã a randamentului ºcolar
• neîncredere în sine ºi în ceilalþi
• labilitate psiho-emoþionalã
• diferite ticuri
• culpabilizare, autostigmatizare
• impulsivitate, ostilitate, agresivitate
• modificarea rapidã a dispoziþiei afective
• tulburãri de alimentaþie
• tulburãri de somn, insomnii, coºmaruri
• comportament deviant (fuga de acasã, furtul, minciuna etc.)
• comportament agresiv faþã de sine (tentativã de suicid, automutilare, consum excesiv
de alcool, droguri etc.)
• comportament sexual necorespunzãtor vârstei
• neglijenþã în îndeplinirea sarcinilor ºi nerespectarea unui program impus
Ø Cum poate fi recunoscut un agresor?

Portretul agresorului:
• Istorie personalã cu incidente violente în copilarie
• Nemulþumiri la locul de muncã
• Abuz de droguri, alcool
• Neîncredere în propria persoanã
• Încearcã sã-ºi demonstreze puterea prin forþã ºi ieºiri agresive
• Îi plac armele, cuþitele
• Personalitate abuzivã: îºi schimbã frecvent atitudinea, temperament violent
• Imaturitate, incapabil sã identifice ºi sã exprime sentimente clare, consecvente
• Are pãreri tradiþionaliste, atitudini negative
• Relaþii dificile, deficienþe de comunicare: ironic, critic, supãrat pe lume, vrea sã
domine conversaþia, îi învinovãþeºte pe ceilalþi pentru nereuºitele sale
• Este gelos, posesiv, nu-ºi considerã partenera ca egalul lui, este mereu nemulþumit de
felul în care aceasta aratã, se îmbracã, gãteºte etc.
• Controleazã vizitele partenerei la prieteni, rude, limiteazã ieºirile ei din casã
• Foloseºte relaþia sexualã ca pe un act agresiv, nu este capabil de comportamente
adecvate în intimitate
• Nu acceptã responsabilitatea propriilor fapte negative, le minimalizeazã sau neagã.

Explicaþi cã se întâlnesc douã categorii generale de abuzatori:
• Abuzatorii anti-sociali cãrora le lipseºte controlul propriilor acþiuni, sunt iritabili ºi violenþi
INSTRUCÞIUNI
în majoritatea situaþiilor.
• Abuzatorii clasici care sunt violenþi numai cu apropiaþii, cu partenerii intimi ºi proprii copii - au
temperamente explozive limitate la viaþa lor privatã. În viaþa publicã, ei par a fi drãguþi ºi
curtenitori. Dar aceºtia suferã de o redusã preþuire de sine ºi simt nevoia sã îi controleze pe ceilalþi
ºi chiar lucrurile din jur. Ei se tem cã sunt rataþi, cã sunt predispuºi la eºec ºi de aceea sunt extrem
de posesivi; îºi închipuie cã soþiile lor îi înºealã, de aceea le acuzã ºi le bat ºi numai dacã acestea
vorbesc cu alþi bãrbaþi. Sunt suspicioºi ºi mereu verificã lucrurile personale ale partenerei, în
cãutarea unor probe incriminatorii, pun mereu întrebãri, îºi verificã continuu partenera.
Subliniaþi, cã – întâlnind ºi recunoscând asemenea atitudini- putem ajuta victimele sã depã-
ºeascã situaþia dificilã în care se aflã, sau putem ajuta agresorii sã se îndrepte spre servicii de suport,
dacã doresc sã-ºi schimbe comportamentul.
Distribuiþi materialele: Consecinþele violenþei asupra femeii, Consecinþele abuzului asupra
copilului ºi Portretul victimei ºi agresorului.
III. STRATEGIILE ADOPTATE DE VICTIMELE VIOLENÞEI

ÎN FAMILIE (45 min)
Precizaþi cã, dupã ce în cadrul activitãþii anterioare, am discutat despre interacþiunea agresor-
victimã, acum ne vom concentra asupra strategiilor adoptate de cãtre victime.
Ø Ce alternative are victima?
• Sã rãmânã în situaþia abuzivã care se va agrava tot mai mult în timp
• Sã se despartã de agresor
• Sã moarã, ca urmare a violenþei tot mai accentuate
• Sã dezvolte la rândul ei comportamente abuzive, copiindu-ºi „cãlãul“
Afiºaþi pe rând pe flipchart strategiile adoptate de femeile-victime ale violenþei în familie ºi

faceþi o scurtã prezentare a fiecãrei strategii, subliniind elementele caracteristice.
Precizaþi cã aceste modele reprezintã grade diferite de adaptare a femeilor la situaþia violentã,
care poate culmina cu atacul asupra agresorului.
Ø Ce importanþã are cunoaºterea acestor aspecte?
• Atitudinea victimei diferã substanþial de cea a unei persoane care nu este implicatã
într-o relaþie violentã
• Putem înþelege obstacolele care împiedicã victima sã iasã din relaþie
Precizaþi cã:
• este important sã încercãm sã „ne punem în pielea victimei“ fãrã sã o judecãm
• trebuie sã avem în vedere cã relaþia dintre cei doi este bazatã pe putere ºi control, ºi nu pe
egalitate
• este dificil de înþeles universul întunecat ºi fãrã speranþã în care trãiesc victimele.

Explicaþi cã aºa cum femeia abuzatã dezvoltã strategii de supravieþurire, ºi copiii abuzaþi vor
dezvolta la rândul lor strategii de adaptare.
INSTRUCÞIUNI
Notã pentru
Pentru aceastã activitate alegeþi una din activitãþile propuse mai jos.
FORMATOR
Varianta 1:
Cei doi formatori vor prezenta timp de aproximativ 10 minute un joc de rol în faþa
participanþilor: unul va fi pãrintele abuzator, iar celãlalt copilul care va adopta una dintre
atitudinile descrise în materialul formatorului Strategii de adaptare a copiilor abuzaþi.
Participanþii sunt invitaþi sã observe ce se întâmplã cu copilul, în relaþie cu pãrintele abuzator.
Facilitaþi o discuþie de grup, cu ajutorul urmãtoarele întrebãri:
Ø Ce a fãcut copilul pentru a se adapta la situaþia violentã?
Ø Ce alte modalitãþi de adaptare a copiilor la violenþã cunoaºteþi?
Ø Într-o situaþie similarã, ce aþi putea face pentru a ajuta copilul?
Varianta 2:
Conduceþi o discuþie pe marginea poveºtilor pentru copii ºi a exemplelor de copii abuzaþi
ilustrate de acestea.
Invitaþi participanþii sã identifice trei poveºti celebre în care personajele principale sunt copii.
Notã pentru Astfel de poveºti pot fi: Cenuºãreasa, Albã-ca-Zãpada, Hensel ºi Gretel, Fata babei ºi
FORMATOR fata moºului, Fãt-Frumos ºi merele de aur, Sarea în bucate.
Facilitaþi discuþia cu ajutorul urmãtoarele întrebãri:

Ø Ce comportamente abuzive asupra copilului pot fi identificate în cadrul fiecãreia din poveºtile
nominalizate?
Ø Ce a fãcut copilul pentru a se adapta la situaþia violentã?
Ø În ce mãsurã poveºtile influenþeazã ºi induc un anume tip de comportament?
Ø Ce alte modalitãþi de adaptare a copiilor la violenþã cunoaºteþi?
Explicaþi cã, puºi în faþa violenþei familiale, copiii au 3 dificultãþi majore, provocatoare pentru
capacitatea lor de adaptare:
• formarea ataºamentului faþã de pãrinþii neglijenþi sau abuzatori
• formarea unei identitãþi stabile într-un mediu fragmentat, nesigur ºi schimbãtor
• autoreglarea funcþiilor emoþionale ºi corporale, în condiþiile în care se abuzeazã regulat de
corpul ºi sentimentele lor .
În general reacþia copiilor este de a-ºi menþine ataºamentul faþã de pãrinþii abuzatori. Copilul
poate face acest lucru prin mai multe tipuri de reacþii de adaptare:
• Raþionalizeazã abuzul – minimalizeazã importanþa acestuia ºi cautã scuze pentru
comportamentul abuzatorului.
• Îºi creazã o identitate proprie fragmentatã – descoperã o laturã a personalitãþii lui care meritã
maltratarea pentru greºelile comise, pentru a avea iluzia de control asupra situaþiei (dacã
„rãutatea lui“ este cauza abuzului, în momentul în care el va deveni „bun“, abuzul va înceta).
• Dezvoltã fenomene patologice la nivelul corpului (somatice) sau psihicului.
Faceþi o prezentare a celor douã tipuri de strategii de adaptare a copilului la situaþia violentã,
folosind ca reper materialul Strategii de adaptare a copiilor abuzaþi. Verificaþi dacã participanþii au
întrebãri, nelãmuriri.
Distribuiþi participanþilor copii ale acestui material.

V. DIFICULTÃÞI DE A IEªI DIN RELAÞIA VIOLENTÃ (25 min)
INSTRUCÞIUNI
Explicaþi participanþilor cã, deºi victima are alternativa de a ieºi din relaþia violentã, cel puþin în
faza de început, acest lucru se întâmplã, din pãcate, foarte rar.
Ø Care sunt factorii care împiedicã persoana abuzatã sã iasã din relaþia violentã?
Ascultaþi rãspunsurile participanþilor ºi faceþi completãrile necesare, urmãrind materialul
formatorului Obstacole care împiedicã victima sã iasã din relaþie.
Precizaþi cã singura persoanã capabilã sã ia decizia de a ieºi din relaþia violentã este adultul prins
în aceastã relaþie; copiii nu au nici posibilitatea, nici discernãmântul necesar pentru a face acest
lucru, de aceea ei depind de pãrintele-victimã (de cele mai multe ori, mama).
Subliniaþi faptul cã datoritã abuzului emoþional, femeia are de depãºit în primul rând
obstacolele interioare, de ordin emoþional, psihologic, care o împiedicã sã aibã perspectiva ºi
încrederea neceasarã pentru a ieºi din relaþia violentã.
Sumarizaþi:
• consecinþele violenþei în familie pot fi extrem de grave ºi pot marca viaþa victimelor pe
termen lung
• pot exista ºi consecinþe de ordin social sau penal
• aceste consecinþe ale violenþei fac uneori imposibilã ieºirea din relaþia abuzivã
• victima are nevoie de sprijin pentru a putea ieºi din acest cerc vicios ºi de ajutorul unei
echipe multidisciplinare
• deseori copiii sunt ºi ei victime directe sau colaterale, iar influenþa asupra acestora este ºi mai
dramaticã, putând deveni ei înºiºi victime sau agresori, aºa cum vom vedea în sesiunea
urmãtoare.

TIPURI DE INTERACÞIUNI AGRESOR – VICTIMÃ
Te bat fiindcã te iubesc.
Unde dã mama/tata creºte.
Ai pãþit asta fiindcã o meriþi, þi-ai luat nasul la purtare.
Aºa o sã vezi cine este ºeful.
Mã enervezi/ Spui numai prostii.
Nimeni nu te va mai iubi ca mine.
De fapt îþi place sã te bat, altfel nu m-ai supãra.
N-o sã te creadã nimeni (dacã o sã vorbeºti).
Este pentru binele tãu.
Fac ce vreau cu tine, eºti nevasta mea.
Eu te-am fãcut, eu te omor.
Nu ai nici un drept, numai eu am. Faci cum spun eu, atâta vreme cât
eu te hrãnesc/îngrijesc.

ATITUDINEA AGRESORULUI ªI VICTIMEI ÎN FAÞA VIOLENÞEI

Ce comunicã agresorul Interpretarea victimei Efectele asupra victimei
victimei
Te bat fiindcã te iubesc. Mã iubeºte, îmi dã atenþie Confuzie, iubire de sine
aceasta este dragostea. scãzutã.
Unde dã mama/tata creºte. Aceasta este dragostea. Confuzie, iubire de sine

scãzutã.
Ai pãþit asta fiindcã o meriþi. O merit fiindcã sunt Culpabilizare, confuzie,

Þi-ai luat nasul la purtare. vinovat/ã, nu sunt bun/ã afectarea stimei de sine.
de nimic.
Aºa o sã vezi cine este ºeful. Trebuie sã-l ascult, el ºtie Lipsa încrederii, stimei de
întotdeauna mai bine. sine, dependenþã.
Mã enervezi. Mai bine tac, ca sã nu iasã Tãcere, izolare, afectarea

Spui numai prostii. scandal. concepþiei depre sine.
Nimeni nu te va mai iubi ca Dacã îl/o pierd, voi rãmâne Disperare, dependenþã,
mine. singur/ã pentru totdeauna. teamã de singurãtate.
De fapt îþi place sã te bat, Dacã mã opun, mã bate ºi Fricã, teroare, afectarea
altfel nu m-ai supãra. mai tare (sau mã pãrãseºte). iubirii de sine, încrederii în
sine.
N-o sã te creadã nimeni Sunt singur/ã ºi nimãnui Singurãtate, tãcere, afectarea
(dacã o sã vorbeºti). nu-i pasã. iubirii de sine.
Este pentru binele tãu. El/ea ºtie cel mai bine ce e Îndoialã, afectarea
bine pentru mine. concepþiei despre sine.
Fac ce vreau cu tine, eºti Nu pot controla ce fac alþii Scãderea auto-protecþiei;
nevasta mea. cu mine. afectarea concepþiei despre
sine
Eu te-am fãcut, eu te omor. Nu pot controla ce fac alþii Afectarea concepþiei despre
cu mine. sine
Nu ai nici un drept, numai Nu pot controla ce fac alþii Scãderea auto-protecþiei;

eu am. Faci cum spun eu, cu mine. afectarea concepþiei despre
atâta vreme cât eu te sine
hrãnesc/ îngrijesc.

CONSECINÞELE VIOLENÞEI ASUPRA FEMEII
Violenþa are evoluþie ciclicã, episoadele violente nu sunt singulare, ele se repetã, se agraveazã
ca intensitate, ducând la apariþia a numeroase consecinþe:
o Leziuni organice ºi dureri cronice
o Insomnii, coºmaruri, palpitaþii
o Atacuri de panicã, anxietate, stress
o Sentimente de teamã, singurãtate, inutilitate, neputinþã
o Grad scãzut de autopreþuire
o Gândire confuzã, lipsã de concentrare
o Incapacitatea de a lua decizii
o Izolare ºi dezadaptare socialã
o Comportament autodistructiv
o Dependenþa emoþionalã faþã de agresor
o Consum excesiv de alcool / droguri
o Idei suicidare / tentative de suicid
o Învãþarea unui comportament de victimã sau abuzator.
Pot fi afectate:
• starea de sãnãtate fizicã
• starea de sãnãtate mentalã
• viaþa profesionalã
• viaþa socialã
• statutul economic
Din punct de vedere al sãnãtãþii fizice, victima poate suferi:

o vãtãmãri, de la unele superficiale, pânã la cele care necesitã îngrijiri medicale (fracturi
osoase, rãniri, ruperi de organe interne, pierderi de sarcinã, boli ale aparatului digestiv,
cardiac ºi locomotor, traumatisme craniene)
o afecþiuni invalidante de tip locomotor sau organic, mutilãri, pierderi de organe
(lovirea splinei, ficatului, ptozã/cãderi de rinichi etc.)
o tulburãri psihosomatice (ulcer, migrene, dureri de spate etc.)
o consum crescut de medicamente, droguri, alcool, tutun
Din punct de vedere al sãnãtãþii mentale, victimele pot suferi datoritã abuzurilor
o tulburãri tranzitorii sau definitive în sfera emoþionalã: depresii acute sau cronice,
anxietate, stres post-traumatic, fobii, atacuri de panicã, coºmaruri, insomnii
o tulburãri de personalitate
o tulburãri comportamentale, uneori cu neglijare a copiilor sau transferul resentimentelor
pe copii ºi agresivitate faþã de ei
o tulburãri alimentare, tentative suicidare, efecte datorate consumului de tranchilizante

Din punct de vedere profesional ºi economic, femeile:
o pot fi lipsite de o slujbã permanentã, în special datoritã interdicþiilor sau scenelor de
gelozie ale partenerului
o dacã au o slujbã, au probleme în menþinerea ei, mai ales datoritã absenteismului datorat
îngrijirilor medicale necesare în mod repetat, ca urmare a agresiunilor suferite
(femeile lipsesc de trei ori mai mult de la serviciu decât bãrbaþii în acest sens)
o veniturile insuficiente sau absente creeazã o puternicã dependenþã financiarã de
agresor, mai ales în lipsa resurselor alternative de sprijin, mai gravã fiind situaþia în
care existã copii minori de crescut.
Violenþa socialã se poate manifesta prin:

o interzicerea accesului ºi comunicãrii victimei cu persoane (rude, prieteni) sau servicii
care ar putea sã-i vinã în sprijin
o controlul permanent asupra programului ºi activitãþilor zilnice
o izolarea femeii de comunitate, însingurarea ei ºi chiar dezinserþia socialã
o uneori victima este blamatã de cãtre societate pentru apariþia violenþei, ºi chiar
stigmatizatã din aceastã cauzã.

CONSECINÞELE ABUZULUI ASUPRA COPIILOR
Domeniile afectate Efecte imediate Consecinþe pe termen lung
REACÞII Anxietate Fobii ca manifestãri ale anxietãþii
Fricã ºi fricii
EMOÞIONALE Confuzie Tulburãri de somn (coºmaruri),
Vinovãþie fricã de a dormi singur
Furie Tulburãri de percepþie
Letargie Hipervigilitate, hiperactivitate
Retrãirea traumei în vis, fantezie Stare afectivã dureroasã în perma-
ºi joacã nenþã sau anestezie emoþionalã
PERCEPÞIA Imagine de sine distorsionatã ºi Percepþia de sine rãmâne
negativã, o stimã de sine scãzutã. preponderent negativã.
DE Copilul ia asupra sa întreaga Impresia cã sunt rãi, ceva nu este
responsabilitate ºi vinã. în regulã cu ei ºi nu pot fi iubiþi
SINE Pãstreazã secretul – sentiment de Se simt stigmatizaþi ºi diferiþi de
complicitate, ruºine, sentimentul alþii
cã este stigmatizat Se autoblameazã ºi se simt
Lipsa speranþei în cazul în care el responsabili pentru ceea ce s-a
povesteºte ºi este blamat întâmplat
Rolul parental în familie –
puterea ºi influenþa pentru care
nu sunt pregãtiþi
Unii copii compenseazã prin
încercarea de a fi întotdeauna
buni, în ideea cã dacã sunt buni
abuzul se va opri.
REACÞII La copii mici – pierderea Afecþiuni neurologice care ating

abilitãþilor deja dobândite regiunile creierului ce rãspund
FIZICE Dureri difuze de cap si de memorie, învãþare, ºi
abdominale exprimarea emoþiilor
ªI Tulburãri gastrointestinale Potenþialul redus de dezvoltare
Tulburãri de alimentaþie cognitivã.
SOMATICE Dificultate de concentrare
Reacþii de fricã ºi teroare
Stare de alertã permanentã
Tulburãri de memorie ºi atenþie

Domeniile afectate Efecte imediate Consecinþe pe termen lung
TULBURÃRI ÎN Curiozitate excesivã în ceea ce Relaþiile intime: fie evitã relaþiile
priveºte activitãþile sexuale. intime, fie activitatea sexualã
PLANUL Comportament erotic, se excitã devine foarte frecventã,
repede si cautã plãcerea sexualã nediscriminativã.
SEXUALITÃÞII Sentimentele sexuale pot fi Tulburãri de dinamicã sexualã:
însoþite de furie, suferinþã, inhibiþie, aversiune, anorgasmie,
confuzie. Evitã orice fel de raporturi sexuale dureroase.
contact fizic cu alþii
Dezgust în ceea ce priveºte
propriul corp ºi propria persoanã.
Copilul se disociazã de trãirile
lui corporale sau se angajeazã în
comportamente autodistructive.
RELAÞIONAREA Contact vizual deficitar Copii abuzaþi pot învãþa cã cei

Se altereazã abilitatea de a se pe care îi iubeºti ºi în care ai
INTER- relaþiona cu ceilalþi ºi de a avea încredere te vor rãni, abuzul este
încredere în ei. inevitabil în relaþiile intime. Se
PERSONALÃ Retragere, izolare, limitarea vor aºtepta la abuz într-o relaþie
contactului sau exagerarea intimã ºi tolereazã mult mai
acestuia mult timp abuzul.
Ambivalenþa severã în legãturã Ei pot învãþa cã interacþiunile
cu dependenþa/autonomia ºi umane sunt dureroase, includ o
victimã ºi un agressor, o
apropierea/departarea
diferenþã de putere, sunt
Capacitatea de negociere, de
acompaniate de ameninþãri,
cooperare poate fi afectatã.
forþare sau coerciþie emotionalã:
copilul priveºte rolul de victimã
sau agressor ca fiind ceva inerent
în relaþie ºi preia unul sau altul
dintre roluri.
FUNCÞIONAREA Comportament regresiv, copilul Izolare sau comportament
pierde unele abilitãþi pe care deja antisocial (abuz de droguri,
SOCIALÃ le-a stãpânit prostituþie, comportament
Poate fi distorsionatã criminal)
dezvoltarea cognitivã Lipsa încrederii în orice fel de
Nu se poate juca. autoritate
Probleme de invãþare, de Randament scãzut în muncã
concentrare a atenþiei, tulburãri Randament excelent,
de memorie. supraîncãrcare
Tulburãri comportamentale la Neglijarea propriei persoane
ºcoalã

PORTRETUL VICTIMEI ªI AGRESORULUI
Portretul femeii victimã:

• ªi-a pierdut încrederea de sine (ca o confirmare a pãrerii bãtãuºului cã „nu este bunã
de nimic").
• Se auto-acuzã pentru existenþa violenþei
• Lipsa de control asupra situaþiei
• Neglijarea propriei persoane sub aspectul igienei ºi nutriþiei
• Stimã de sine scãzutã sau pierdutã
• Confuzie, indecizie (nu ºtie ce sã facã, sã plece sau sã rãmânã)
• Sentimente negative: fricã, teroare, disperare
• Minimalizeazã sau neagã existenþa vreunei probleme
• Este adesea izolatã de familie, prieteni ºi de orice sistem de sprijin
• Se simte ruºinatã ºi vinovatã
• Îºi asumã responsabilitatea acþiunilor bãtãuºului, crede cã meritã pedeapsa primitã
• Adesea este convinsã cã poate schimba comportamentul bãtãuºului
Portretul copilului victimã:

• izolare socialã
• dificultãþi de relaþionare ºi comunicare
• timiditate excesivã
• scãdere severã a randamentului ºcolar
• neîncredere în sine ºi în ceilalþi
• labilitate psiho-emoþionalã
• diferite ticuri
• culpabilizare, autostigmatizare
• impulsivitate, ostilitate, agresivitate
• modificarea rapidã a dispoziþiei afective
• tulburãri de alimentaþie
• tulburãri de somn, insomnii, coºmaruri
• comportament deviant (fuga de acasã, furtul, minciuna etc.)
• comportament agresiv faþã de sine (tentativã de suicid, automutilare, consum excesiv
de alcool, droguri etc.)
• comportament sexual necorespunzãtor vârstei
• neglijenþã în îndeplinirea sarcinilor ºi nerespectarea unui program impus

Portretul agresorului:
• Istorie personalã cu incidente violente în copilarie
• Nemulþumiri la locul de muncã
• Abuz de droguri, alcool
• Neîncredere în propria persoanã
• Încearcã sã-ºi manifeste masculinitatea prin demonstraþii de forþã ºi ieºiri agresive
• Îi plac armele, cuþitele
• Personalitate abuzivã: îºi schimbã frecvent atitudinea, temperament violent
• Imaturitate, incapabil sã identifice ºi sã exprime sentimente clare, consecvente
• Are pãreri tradiþionaliste, atitudini negative faþã de femei
• Relaþii dificile, deficienþe de comunicare: ironic, critic, supãrat pe lume, vrea sã
domine conversaþia, îi învinovãþeºte pe ceilalþi pentru nereuºitele sale
• Este gelos, posesiv, nu-ºi considerã partenera ca egalul lui, este mereu nemulþumit de
felul în care aceasta aratã, se îmbracã, gãteºte etc.
• Controleazã vizitele partenerei la prieteni, rude, limiteazã ieºirile ei din casã
• Foloseºte relaþia sexualã ca pe un act agresiv, nu este capabil de comportamente
adecvate în intimitate.
Atenþie! De multe ori, manifestarea în public diferã în comparaþie cu cea din cadrul intim
ü Lasã impresia de persoanã grijulie, partener iubitor
ü Poate fi un coleg bun, politicos
ü Îºi manipuleazã proprii copii, astfel încât sã parã un tatã preocupat de ei.

STRATEGII ADOPTATE DE FEMEILE VICTIME
FLIPCHART
ALE VIOLENÞEI DOMESTICE
SINDROMUL STOCKHOLM
ATAªAMENTUL TRAUMATIC
STRATEGII DE „COPING“ (de a face faþã violenþei)
CONTRA - ATACUL

STRATEGII ADOPTATE DE FEMEILE VICTIME

ALE VIOLENÞEI DOMESTICE
SINDROMUL STOCKHOLM
Victimele violenþei au un comportament similar cu victimele – ostatici. Aceastã
constatare a rezultat în urma studierii impactului psihologic asupra ostaticilor, în timpul
atacului asupra unei bãnci din Stockholm.
Sindromul Stockholm poate apãrea în urmãtoarele condiþii:
• viaþa victimei este în pericol - o persoanã care ameninþã cu moartea este perceputã ca
având posibilitatea sã comitã omorul.
• victima nu poate scãpa sau crede cã nu are scãpare – are impresia cã viaþa ei depinde
de agresor.
• la un moment dat agresorul este perceput ca manifestând un grad de bunãtate faþã
de victimã (alternanþa manifestãrilor violente cu faza „lunii de miere“ din ciclul
violenþei în familie).
• victima este izolatã de lumea de afarã - astfel cã singura ei perspectivã este aceea a
agresorului.
Rezultatul: Percepþia victimei este distorsionatã, victima preia perspectiva abuzatorului,
se identificã cu aceasta ºi chiar ajunge sã-i þinã partea.
Sindromul Stockholm apare la femei bãtute ºi copiii care sunt abuzaþi ori martori ai
violenþei.
Strategii de supravieþuire a victimei:
• este atentã sã satisfacã toate dorinþele agresorului
• cunoaºte mai multe lucruri despre agresor decât poate spune despre sine
• dezvoltã caracteristici psihice de pasivitate, renunþare, docilitate, dependenþã, lipsa
iniþiativei, incapacitate de acþiune, de decizie ºi gândire
• neagã, minimizeazã abuzurile
• evitã, se teme sã contacteze autoritãþile.
ATAªAMENTUL TRAUMATIC
Acesta apare în condiþiile în care agresorul aplicã o strategie de izolare, astfel încât
victima devine tot mai dependentã de acesta.
Femeile abuzate aderã tot mai mult, disperate, cãtre unica relaþie pe care o au, cea cu
abuzatorul.
Rezultatul: Sub impactul acestui „ataºament traumatic“, propriile interese ale femeilor,
nevoile ºi pãrerile lor, ajung sã fie influenþate ºi/sau controlate de abuzator.
Supunerea victimelor poate deveni atât de puternicã (în cazul violenþei sexuale, de
exemplu) încât dorinþele lor pot fi anihilate. Doar ameninþarea cu violenþa asupra copiilor
va induce în femeie dorinþa de a lupta. Dacã abuzul continuã pe o perioadã mai lungã, cele
mai multe femei nu-ºi vor mai putea proteja pentru multã vreme copiii. Complet
demoralizate, vor renunþa. Unele pot avea tentative de suicid.
STRATEGII DE „COPING“ (de a face faþã violenþei)

În dorinþa de a-ºi asigura supravieþuirea ºi de a preveni acte de violenþã mai grave,
victimele dezvoltã un numãr de strategii axate pe încercarea de a schimba situaþia.

Aceste strategii de coping pot fi:
• centrate pe problemã - urmãresc schimbarea practicã a situaþiei (de exemplu
separarea) ºi luarea în considerare a faptelor
• centrate pe emoþii - încearcã o adaptare la situaþie la un nivel interior.
În cele mai multe cazuri victima va angaja ambele strategii, simultan sau succesiv. Dacã
abuzatorul exercitã o putere totalã asupra victimei, ea, într-o primã frazã, se va centra pe
emoþii, dorind sã se adapteze la situaþie, abia apoi se va pregãti –eventual- pentru o
schimbare de situaþie.
CONTRA - ATACUL
Condiþii: contra-atacul apare atunci când femeile sunt cu adevãrat speriate de
ameninþãrile asupra vieþii lor sau a copiilor lor.
Victima foloseºte contra-atacul fizic.
Rezultate:
• Dacã victima rãneºte abuzatorul, acesta poate deveni ºi mai violent sau o ameninþã cã
o va da în judecatã.
• Câteodatã se întâmplã ca femeia sã-l omoare pe abuzator.
Studiile americane aratã cã omorârea unui abuzator de cãtre victima lui este un semn cã
ea nu a primit sprijin din afarã. De când s-au deschis adãposturile pentru femei, numãrul
bãrbaþilor violenþi uciºi de victimele lor a scãzut, dar nu a scãzut numãrul femeilor ucise de
cãtre bãrbaþii violenþi.
EXPERIENÞA TRAUMATICÃ
Violenþa în familie este o experienþã traumaticã cu consecinþe serioase asupra victimei.
Trauma este cu atât mai adâncã cu cât se prelungeºte ºi situaþia de violenþã devine mai
vicioasã. În cel mai rãu caz devine o traumã cronicã cu efecte psihologice devastatoare care
au ca rezultat pierderea sensului.
Criterii pentru definirea traumei:
• persoana îndurã sau este martorã a unui eveniment care implicã uciderea sau ameninþarea
cu moartea a unei alte persoane, rãni sau ameninþãri cu rãnirea ei/lui sau altor persoane
• reacþia persoanei a fost marcatã de o teamã puternicã, neajutorare sau groazã
• persoana este expusã unui stres psihologic sau fizic pentru o perioadã de timp.
Teama faþã de violenþã continuã ºi dupã separare ºi se bazeazã pe fapte, deoarece abuzul
nu înceteazã dupã separare, ci poate continua chiar luni, ani, sau se poate agrava. Victimele
pot începe sã manifeste simptomele stresului post-traumatic.
Retrãirea traumei ca:
• amintiri dureroase, recurente ºi incisive ale evenimentului
• vise terifiante în legãturã cu evenimentul
• senzaþie sau mod de a acþiona ca ºi cum experienþa traumaticã s-ar repeta (include
senzaþia de retrãire, fantezii, iluzii, halucinaþii, episoade disociative, sau -în cazul
copiilor- repetarea unor jocuri care scot în evidenþã anumite aspecte ale traumei)
• suferinþa psihicã intensã la evenimente care simbolizeazã sau sunt asemãnãtoare cu un
aspect al evenimentului traumatic, inclusiv aniversãrile traumei.

STRATEGII DE ADAPTARE A COPIILOR ABUZAÞI

1. Strategia exagerat de bine adaptatã
Copilul se strãduieºte „sã fie bun“.
• Performanþe ºcolare foarte bune
• Îºi asumã roluri ce presupun o maturitate necorespunzãtoare vârstei
• Comportament social de excepþie în dorinþa lor de a obþine aprobarea pãrintelui
• Poate dezvolta capacitãþi empatice deosebite, fiind atent permanent la nevoile
pãrintelui abuzator.
Între copiii care adoptã aceastã strategie pot fi identificaþi (Killen):
a) elevii-model, care îºi îndeplinesc cu bine sarcinile, sunt luptãtori activi, care nu se
lasã copleºiþi de maltratare
b) îngrijitorii pãrinþilor
c) copii care tind sã treacã neobservaþi, fiind retraºi ºi pasivi.
2. Strategia hiperactiv-agresivã
Copiii abuzaþi pot fi copleºiþi de furie ºi, neavând abilitãþile verbale ºi sociale necesare
pentru rezolvarea conflictelor, pot reacþiona prin agresivitate ºi atacuri ostile. De obicei, ei
se descarcã departe de sursa adevãratã a furiei lor, ceea ce le creºte sentimentul de rãutate
interioarã.
Între copiii care adoptã aceastã strategie, Killen identificã urmãtoarele tipuri:
a) copilul agresiv
b) copilul distructiv
c) copilul neobosit
d) copilul mãscãrici.
Strategiile adoptate de copii pot varia în funcþie de situaþie ºi de starea emoþionalã a
copilului. Un copil de obicei liniºtit ºi retras poatã sã prezinte crize de furie împotriva
colegilor, copilul calm, retras, poatã sã aibã comportamente autoagresive la un moment dat
sau sã aibã tentative de suicid, copilul creativ, ambiþios, poate sã renunþe la planurile lui de
autorealizare ºi sã prezinte comportamente antisociale.

OBSTACOLE CARE ÎMPIEDICÃ VICTIMELE
SÃ IASÃ DIN RELAÞIA VIOLENTÃ
OBSTACOLE EXTERNE
a. Creºterea riscurilor
• Riscul ca victima sã fie atacatã ºi rãnitã dacã încearcã sã plece
• Riscul de a fi hãrþuitã
• Riscul de a fi rãpiþi copiii sau de a li se face rãu
b. Financiare:
• Nu are bani pentru a putea pleca
• Situaþia financiarã se va agrava dacã pãrãseºte abuzatorul
c. Lipsa unei locuinþe:
• Nu are unde sã meargã
• Nu are informaþii despre refugii
• Absenþa unui refugiu disponibil
• Trebuie sã se mute departe (implicaþii asupra slujbei, studiului, copiilor, pierderea
reþelei de suport)
d. Situaþia copiilor:
• Trebuie sã-ºi schimbe ºcoala
• Vor fi afectaþi de schimbare
• Vor fi privaþi de prezenþa tatãlui
e. Comportamentul abuzatorului:
• Forþeazã victima sã rãmânã cu el
• Foloseºte vina ºi manipularea
• Ameninþã cã-i va face rãu ei sau copiilor dacã pleacã
• Ameninþã cu sinuciderea
f. Lipsa suportului extern
• Victima este presatã de alþii sã rãmânã în relaþie (familie, prieteni, copii, lideri
spirituali etc.)
• Nu are suficient suport direct pentru a se descurca
• Este greu sã se mute (prea multe dificultãþi), este mai uºor sã rãmânã
• Nu este luatã în serios ºi nu beneficiazã de sprijin din partea poliþiei, serviciilor
sociale
g. Stigmatizarea socialã:
• Va fi etichetatã drept „femeie bãtutã“ sau „mamã singurã“
• Ruºinea de a trãi într-un refugiu (adãpost)

OBSTACOLE INTERNE
a. Teamã:
• Cã agresorul îºi va duce la bun sfârºit ameninþãrile
• Cã îºi poate pierde viaþa
• Cã nu va fi niciodatã liberã, sau cã lucrurile vor merge ºi mai rãu
• De poliþie ºi de procese
• Cã îi vor fi luaþi copiii
• De singurãtate sau de a fi singurul pãrinte
• De a fi izolatã de familie sau de reþeaua de suport
• De necunoscut
• De sãrãcie
• De pierderea siguranþei
• De a fi fãrã casã
b. Mânie:
• Cã el ar putea rãmâne cu toate bunurile comune
• Cã el ar putea câºtiga copiii
c. Vinã ºi negare:
• sentimentul de vinã pentru relaþia violentã
• victima minimalizeazã rãul, sau sperã cã agresorul se va îndrepta
• se simte responsabilã sã îndure toate dificultãþile cãsniciei
• dã vina pe factorii externi pentru comportamentul agresorului (de exemplu “nu s-
ar fi întâmplat toate astea dacã nu ar fi fost beat“)
• simte pãrere de rãu pentru el
d. Greutate în a uita:
• Îºi aduce aminte de vremuri plãcute
• Încã îl iubeºte
• Investiþia în relaþie – greutatea în a accepta anii pierduþi
• Semnificaþia cãsãtoriei – nu crede în divorþ
• Speranþa cã el se va schimba
• Foarte devotatã ideii de „împreunã la bine ºi la greu“
• Vrea sã opreascã violenþa ºi nu relaþia
e. Efectele abuzului asupra victimei:
• Ajunge sã creadã cã meritã abuzul ºi cã nu va putea supravieþui fãrã agresor
• Nu are energie pentru a pleca
• Se simte ruºinatã ºi jenatã
• Se simte neimportantã, nefolositoare
• Scãderea stimei de sine ºi lipsa încrederii în sine (nu crede cã se va descurca singurã)
• Subjugarea propriilor nevoi – pune nevoile ºi sentimentele altora pe primul plan
• Este confuzã, nu are puterea de a gândi limpede.

Sesiunea 6
Tipuri de
intervenþii
în cazurile
de violenþã
în familie
1. Enumere principiile de acþiune în combaterea violenþei în
familie
2. Listeze tipurile de intervenþii ºi servicii de asistenþã a victimelor
violenþei în familie
3. Identifice rolul preoþilor în prevenirea ºi combaterea violenþei
în familie
METODE Prezentare, discuþii, joc de rol

• Principiile de acþiune împotriva violenþei în familie

• Principiile de acþiune împotriva violenþei în familie
• Tipuri de intervenþii ºi servicii de asistenþã pentru victimele
violenþei în familie
• Schimbãrile necesare pentru iniþierea programelor
• Instituþii implicate în prevenirea ºi combaterea violenþei
în familie
• Atitudini dezirabile în faþa victimelor violenþei
• Greºeli frecvente în interacþiunea cu victima
• Listã de verificare pentru jocul de roluri
I. PRINCIPII DE ACÞIUNE ÎN DOMENIUL VIOLENÞEI
ÎN FAMILIE
INSTRUCÞIUNI
(10 min)
Distribuiþi ºi comentaþi împreunã cu participanþii materialul Principiile de acþiune împotriva

violenþei în familie (domestice) în România.
II. TIPURI DE INTERVENÞII ªI SERVICII (30 min)
Facilitaþi o dezbatere despre aplicabilitatea strategiei ºi a legislaþiei actuale la nivelul comunitã-

þilor din care vin participanþii.
Întrebaþi:
Ø Care sunt componentele unui program împotriva violenþei în familie?
• Hotline (serviciu telefonic de urgenþã)
• Intervenþie în crizã ºi planuri de securizare
• Informare ºi referire
• Transport de urgenþã
• Adãpostire temporarã de urgenþã
• Consiliere de sprijin
• Coordonarea serviciilor
• Consultanþã juridicã
• Servicii pentru copii
• Program pentru voluntari
• Educaþie comunitarã ºi conºtientizarea opiniei publice
• Îmbunãtãþirea rãspunsului comunitar/consolidarea reþelei comunitare
• Administraþia programului
• Formare specificã
• Servicii extinse
• Adãpost rezidenþial (de lungã duratã, shelter)
Ø Care sunt obiectivele serviciilor pentru victime?

Femei-victime:
• Creºterea siguranþei, securitãþii personale
• Îmbunãtãþirea stãrii de sãnãtate, înþeleasã în sensul ei larg
• Întãrirea resurselor personale pentru schimbare, reîmputernicirea femeilor în a lua
propriile decizii ºi a avea control asupra vieþii lor
• Transmiterea de mesaje clare despre violenþa în familie, cauzele ºi factorii de risc
• Promovarea unor aºteptãri realiste în legãturã cu soluþionarea situaþiei
Copii-victime:
• Asigurarea securitãþii fizice ºi emoþionale a copiilor într-un mediu care le poate oferi
ºi acoperirea nevoilor de bazã
• Creºterea bunãstãrii fizice, mentale ºi emoþionale a copiilor
• Suport oferit copiilor pentru a recâºtiga dreptul de a se bucura de copilãria lor
• Întãrirea relaþiei mamã – copil.
SESIUNEA 6 • Tipuri de intervenþii în cazurile de violenþã în familie 101

Ø Care sunt intervenþiile posibile pentru agresori?
INSTRUCÞIUNI
• Suport psihologic oferit de specialiºti pentru agresori
• Crearea unor reþele de solidaritate cu bãrbaþii
• Iniþierea unor discuþii în grupuri de bãrbaþi
• Organizarea unor grupuri de bãrbaþi, în bisericã sau societate, în care aceºtia sã lucreze
împotriva sexismului, a violenþelor împotriva femeilor ºi copiilor.
• Implicarea bãrbaþilor din comunitate în campaniile de luptã împotriva violenþei (exemplu:
Campania „Fundiþa albã“ care propune o listã de zece „DA" - zece acþiuni pe care orice om
le poate întreprinde pentru a ajuta la înlãturarea violenþei împotriva femeilor).
Ø Care sunt schimbãrile necesare, atât în plan individual, cât ºi în cadrul comunitãþii, pentru
iniþierea acestor programe?
• Sensibilizare
Violenþa este o experienþã cotidianã. Chiar dacã nu dãm atenþie acestei realitãþi, fiecare
dintre noi venim în contact cu victime ale violenþei în familie. Poate cã suntem afectaþi
de violenþã noi înºine în diferite feluri, uneori fãrã sã ne dãm seama de acest lucru.
• Acordarea importanþei cuvenite fenomenului violenþei – reconsiderare
Deºi problema violenþei în familie a fost pusã în atenþia publicã ºi au fost promovate
politici de combatere, aceasta continuã sã rãmânã o problemã în mare parte îngropatã
sub tãcere ºi indiferenþã. Multe victime evitã sã vorbeascã despre ceea ce li se întâmplã,
fie din sentimente de ruºine ori vinovãþie pe care ºi le asumã, pe fondul tiparelor
tradiþionale de gîndire, fie cã sunt intimidate, ameninþate, pentru a pãstra secretul,
tãcerea. Ele menþin bariera de tãcere, fãcând ºi mai dificilã soluþionarea problemei.
• Asistarea eficientã a victimelor violenþei
Violenþa în familie este una dintre cele mai frecvente ºi, în acelaºi timp, cel mai puþin
cunoscute infracþiuni în societatea noastrã. Persoana abuzatã ºi abuzatorul sunt legaþi
printr-o legãturã foarte strînsã. Impactul acestei forme de violenþã este astfel în mod
particular/special devastatoare ºi orice asistenþã oferitã din afarã trebuie sã fie extrem
de precautã ºi sensibilã.
• Asigurarea protecþiei ºi ajutorului în situaþii critice; evaluarea pericolului
Acte de violenþã pot avea loc în timpul primelor întâlniri ale unui cuplu. Pot apãrea
încã din primele faze ale unei relaþii sau numai dupã ani de convieþuire. În multe
cazuri existã perioade de „pace“ între episoadele de violenþã. Pentru a asigura o
protecþie ºi asistenþã eficientã victimelor violenþei este important ca pericolele la care
sunt expuse acestea sã fie recunoscute ca atare ºi tratate cu seriozitate, sã se ia mãsurile
necesare protecþiei ºi securitãþii lor.
• Reconsiderarea propriei atitudini faþã de violenþã
Asistenþa profesionistã pentru victimele violenþei solicitã o revizuire a propriilor
atitudini faþã de acest subiect. Cel mai important lucru este conºtientizarea propriilor
prejudecãþi, preconcepþii, stereotipii de gândire, acestea putând afecta negativ calitatea
muncii cu victimele violenþei.
Ø Care sunt instituþiile care pot fi implicate în aceste programe?
• Instituþii de lege ºi ordine: Tribunal, Parchet, Judecãtorie, Poliþie

• Servicii de asistenþã ºi consiliere socialã
• Servicii de asistenþã ºi consiliere juridicã
• Servicii de asistenþã ºi consiliere psihologicã
• Sistemul sanitar: cabinete de Medicinã legalã, Medici de Familie, alte servicii medicale
• Organizaþii non-guvernamentale – hotline, shelter, grupuri de suport

Distribuiþi materialele Tipuri de intervenþii ºi servicii de asistenþã pentru victimele violenþei în
familie, Schimbãrile necesare pentru iniþierea programelor ºi Instituþii implicate în prevenirea ºi
INSTRUCÞIUNI
combaterea violenþei în familie.
III. ROLUL PREOTULUI ÎN PREVENIREA ªI COMBATEREA

VIOLENÞEI ÎN FAMILIE (50 min)
Precizaþi cã vom discuta în continuare despre rolul preotului în iniþierea ºi implementarea unor
programe de acest fel.
Invitaþi participanþii sã se gîndeascã la rolul pe care îl îndeplinesc în comunitate ºi conduceþi o
discuþie de grup din care sã reiasã cele 3 arii de intervenþie posibile ale preotului:
• Slujitor al Bisericii – pentru comunitate în ansamblu
• Slujitor, sfãtuitor al celor aflaþi în dificultate
• Lider al comunitãþii.
Precizaþi cã ne vom focaliza atenþia în acest moment asupra modalitãþii de interacþiune cu
persoanele aflate în dificultate, victime ale violenþei familiale.
Întrebaþi:
Ø Ce poate face preotul în faþa unei victime care mãrturiseºte drama prin care a trecut?
• Sã creeze o atmosferã de cãldurã ºi deschidere
• Sã creadã cele relatate de victimã
• Sã recunoascã sentimentele victimei ºi sã le accepte ca manifestãri normale, în situaþia
de violenþã
• Sã ofere siguranþã ºi încredere victimei cã problema se poate rezolva
• Sã deculpabilizeze victima, afirmând clar cã „nu este vina ei pentru ceea ce s-a
întâmplat“ ºi cã „nu meritã aceste abuzuri“
• Sã demonstreze respect, încredere în capacitatea ei de a rezolva problema
• Sã verifice dacã sunt afectate ºi alte persoane (din familie sau prieteni)
• Sã ofere sprijin spiritual
Ø Care sunt cele mai frecvente greºeli în cadrul interacþiunii cu victima?

• Nerespectarea confidenþialitãþii
- intervievarea victimei în faþa familiei ori abuzatorului
- împãrtãºirea informaþiilor furnizate de victimã
- sesizarea poliþiei/parchetului fãrã consimþãmîntul victimei
• Minimalizarea abuzului
- a nu lua în serios pericolul pe care îl trãieºte victima
- a îndemna, aºtepta toleranþã sau iertare pentru abuzator din partea victimei
• Blamarea, acuzarea victimei
- a o întreba ce a fãcut pentru a provoca abuzul, violenþa partenerului
- centrarea atenþiei asupra victimei
- a o întreba „De ce îl laºi sã-þi facã aºa ceva?“
• Lipsã de respect faþã de victimã
- „sfãtuirea“ victimei (a-i spune ce sã facã, a nu îi lãsa libertatea de a decide)
- recomandarea unui tratament sedativ, de „calmare“
- îndrumarea ei spre terapie de cuplu

• Ignorarea nevoii victimei de securitate
INSTRUCÞIUNI
- nerecunoaºterea sau minimalizarea pericolului
- incapacitatea de a pune întrebãri concrete despre situaþia ei: „Eºti în siguranþã acasã?
Ai un loc unde sã te refugiezi dacã lucrurile se înrãutãþesc?"
• „Normalizarea“ victimizãrii
- eºecul de a rãspunde adecvat dezvãluirilor de abuz/violenþã
- acceptarea intimidãrii ca normalã în relaþie
- convingerea cã abuzul este un rezultat firesc al societãþii noastre, nerecunoaºterea
sistemului patriarhal ºi consecinþelor sale.
Distribuiþi materialele: Atitudini dezirabile în faþa victimelor violenþei ºi Greºeli frecvente în

interacþiunea cu victima.
Întrebaþi apoi:
Ø V-aþi confruntat în activitatea dumneavoastrã cu situaþii de violenþã în familie? Puteþi sã daþi
câteva exemple?
Selectaþi împreunã cu participanþii 3 exemple dintre cele menþionate, care sã reprezinte situaþii
frecvent întâlnite. Scrieþi pe flipchart cele 3 situaþii.
Spuneþi participanþilor cã va urma o serie de 3 „scenete“ în care ei vor avea ocazia sã exerseze
dialogul cu victime ale violenþei în familie. Pentru aceasta, împãrþiþi participanþii în grupuri de
câte 3 persoane, în care fiecare va avea –pe rând- rolul de: vorbitor, ascultãtor ºi observator.
Precizaþi cã „vorbitorul“ va juca rolul victimei, „ascultãtorul“ va fi preotul care ascultã ºi
îndrumã victima, iar „observatorul“ va urmãri cu ajutorul listei de verificare mãsura în care sunt
evitate greºelile prezentate anterior.
Rugaþi grupul sã îºi stabileascã rolurile pe care le vor avea pentru primul exerciþiu. Precizaþi cã
vor avea la dispoziþie 5 minute pentru dialog.
Invitaþi cei doi „actori“ sã înceapã „jocul“. Dupã terminarea exerciþiului, fiecare dintre ei va
spune cum s-a simþit ºi ce pãrere are despre felul în care a comunicat cu celãlalt. Observatorul va
împãrtãºi celor doi observaþiile sale, urmãrind lista de verificare (2 minute fiecare).
Rugaþi participanþii sã schimbe rolurile în cadrul grupurilor dupã cum urmeazã :
• „vorbitorii“ vor fi observatori
• „ascultãtorii“ devin „vorbitori“
• observatorii vor fi „ascultãtori“.
Invitaþi-i sã desfãºoare un al doilea, pe urmã un al treilea exerciþiu cu roluri, urmãrind aceleaºi
instrucþiuni de mai sus.
Dupã a doua ºi a treia serie de exerciþii, conduceþi o discuþie despre ce au învãþat participanþii
în timpul acestor exerciþii ºi despre cum ar putea rãspunde cel mai bine în situaþii similare în
parohia lor (10 minute).
Explicaþi cã în cadrul sesiunii urmãtoare vor fi elaborate planuri de acþiune locale, participanþii
având posibilitatea sã îºi aducã aportul ºi sã facã schimb de idei.

PRINCIPII DE ACÞIUNE

1. Principiul respectãrii demnitãþii umane. Fiecãrei persoane îi este respectatã demnitatea,
prin evitarea atitudinilor ºi comportamentelor umilitoare ºi degradante.
2. Principiul nondiscriminãrii ºi egalitãþii de ºanse. Politica în domeniu va fi aplicatã fãrã
discriminare, având în vedere respectarea si promovarea drepturilor persoanelor afectate
de violenþa în familie. Aceste drepturi sunt aplicabile în egalã mãsurã cetãþenilor români
ºi cetãþenilor strãini aflaþi în mod legal în România, cu respectarea prevederilor legislaþiei
în vigoare, precum ºi prin asigurarea accesului liber ºi nediscriminatoriu al acestora la
serviciile specifice destinate prevenirii ºi combaterii violenþei în familie.
3. Principiul promovãrii valorilor non-violenþei la nivelul comunitãþii. Cunoaºterea
gravitãþii efectelor comportamentului violent la nivelul societãþii implicã acþiuni
concertate ale statului ºi societãþii civile în vederea schimbãrii paternului cultural în ceea
ce priveºte toleranþa populaþiei la actele de violenþã în familie.
4. Principiul responsabilizãrii. Societatea modernã are nevoie nu numai de persoane
capabile, active ºi înalt motivate, dar ºi responsabile faþã de sine, familie, prieteni, colegi,
vecini, comunitate. Aceasta presupune responsabilizarea fiecãruia pentru problemele
celorlalþi, complementar cu responsabilizarea colectivitãþii faþã de problemele ºi
dificultãþile cu care membrii sãi se confruntã. Este vitalã atât responsabilizarea
agresorului pentru actele de violenþã comise, cât ºi a instituþiilor abilitate sã intervinã în
rezolvarea cazurilor de violenþã în familie.
5. Principiul participãrii. Promovarea participãrii ºi consultãrii beneficiarilor la toate
nivelele de decizie, printr-o abordare sensibilã la diferenþele culturale, de vârstã ºi gen.
Promovarea implicãrii comunitãþii locale, în mod special a autoritãþilor publice, pentru
a identifica ºi a diagnostica în mod corect natura problemelor ºi a riscurilor.
6. Principiul complementaritãþii dintre prevenire ºi combatere. Tratarea efectului
fenomenului violenþei în familie este costisitoare ºi prezintã riscul perpetuãrii problemei.
Prevenirea violenþei prin mãsuri active ºi prin implicarea tuturor actorilor sociali
constituie unul dintre dezideratele actualei strategii.
7. Principiul securizãrii ºi protecþiei victimei. Acest principiu, considerat esenþial în orice
demers întreprins pentru soluþionarea cazurilor de violenþã în familie, garanteazã
intervenþia, în limita cadrului legal, prin acþiuni care sã asigure inclusiv protecþia fizicã a
victimei.
8. Principiul centrãrii pe persoanã. Acest principiu presupune centrarea pe nevoile
persoanei ºi implicarea ei activã în toate deciziile ce o privesc.
9. Principiul parteneriatului. Politica în domeniul prevenirii ºi combaterii violenþei în
familie trebuie sã includã mecanisme parteneriale: grupurile ºi organizaþiile reprezen-
tative (comunitate localã, organizaþii neguvernamentale, organizaþii ale grupurilor cu risc
etc.) trebuie implicate în procesul de proiectare a politicilor în domeniu.
10. Principiul abordãrii multidisciplinare. Asigurarea accesului beneficiarilor la servicii, în
funcþie de nevoile identificate, într-o abordare multidisciplinarã ºi multisectorialã.

TIPURI DE INTERVENÞII ªI SERVICII
PENTRU VICTIMELE VIOLENÞEI ÎN FAMILIE
Componentele unui program împotriva violenþei în familie

• Hotline (serviciu telefonic de urgenþã)
• Intervenþie în crizã ºi planuri de securizare
• Informare ºi referire
• Transport de urgenþã
• Adãpostire temporarã de urgenþã
• Consiliere de sprijin
• Coordonarea serviciilor
• Consultanþã juridicã
• Servicii pentru copii
• Program pentru voluntari
• Educaþie comunitarã ºi conºtientizarea opiniei publice
• Îmbunãtãþirea rãspunsului comunitar/consolidarea reþelei comunitare
• Administraþia programului
• Formare specificã
• Servicii extinse
• Adãpost rezidenþial (de lungã duratã, shelter)
Servicii
Obiectivele serviciilor pentru victime
Femei-victime:
• Creºterea siguranþei, securitãþii personale
• Îmbunãtãþirea stãrii de sãnãtate, înþeleasã în sensul ei larg
• Întãrirea resurselor personale pentru schimbare, reîmputernicirea femeilor în a lua
propriile decizii ºi a avea control asupra vieþii lor
• Transmiterea de mesaje clare despre violenþa în familie, cauzele ºi factorii de risc
• Promovarea unor aºteptãri realiste în legãturã cu soluþionarea situaþiei
Copii-victime:
• Asigurarea securitãþii fizice ºi emoþionale a copiilor într-un mediu care le poate
oferi ºi acoperirea nevoilor de bazã
• Creºterea bunãstãrii fizice, mentale ºi emoþionale a copiilor.
• Suport oferit copiilor pentru a recâºtiga dreptul de a se bucura de copilãria lor
• Întãrirea relaþiei mamã – copil.
Obiectivele serviciilor pentru agresori

• Suport psihologic oferit de specialiºti
• Revizuirea atitudinii „macho“, subliniind nevoia de a accepta expresii ale emoþiilor
cum sunt iubirea, durerea, lacrimile.
• Însuºirea cu bucurie, de cãtre bãrbaþi, a rolurilor de creºtere a copiilor.
• Exersarea în grup a rezolvãrii momentelor de furie masculinã prin mijloace non-
violente.

Prevenirea violenþei în familie

• informare, consiliere (psihologicã, juridicã, socialã)
• suport social
• crearea ºi menþinerea unor surse de informare (la nivelul ONG-urilor, centrelor de
informare a cetãþenilor, materiale prin Internet, pliante, cãrþi ºi broºuri etc.)
• influenþarea politicilor publice
• conºtientizarea populaþiei prin campanii de informare ºi sensibilizare
• referirile între instituþii, cu adresare cãtre serviciile locale existente
• întãrirea colaborãrii comunitare pentru protejarea victimelor de abuzuri ulterioare,
crearea unor reþele locale.
Intervenþii specifice pentru bãrbaþi:

• Crearea unor reþele de solidaritate cu bãrbaþii
• Iniþierea unor discuþii în grupuri de bãrbaþi:
- Analizaþi propriile atitudini ºi acþiuni care pot genera sexism sau violenþã, ºi gãsiþi
calea de a le schimba
- Judecaþi aspru ºi nu acceptaþi glume, remarci ironice, degradatoare faþã de femei
- Nu cumpãraþi reviste, cãrþi, casete video sau audio, muzicã sau orice alte obiecte de
artã care prezintã femeile ca obiecte sexuale sau care pot fi obiectul violenþelor ºi
abuzurilor.
- Susþineþi candidaþi pentru funcþii de conducere pe aceia care sunt hotãrâþi sã
respecte deplina egalitate între bãrbaþi ºi femei. Opuneþi-vã candidaþilor pe care îi
cunoaºteþi ca abuzatori ai femeilor.
- Luptaþi ºi susþineþi creºterea investiþiilor pentru adãposturi pentru victime. Oferiþi-
vã ca voluntari unde este nevoie de bãrbaþi care sã susþinã aceste lucruri, în instituþii
educative, în centre de tineret, în adunãri politice.
• Organizaþi sau alãturaþi-vã unor grupuri de bãrbaþi, în bisericã sau societate pentru ca
împreunã sã lucraþi împotriva sexismului, a violenþelor împotriva femeilor ºi copiilor.
Lãudaþi bãrbaþii care reprezintã modele de solidaritate ºi acþiuni afirmative în folosul
femeilor.
• Implicarea bãrbaþilor din comunitate în campaniile de luptã împotriva violenþei;
exemplu: Campania „Fundiþa albã“ care propune o listã de zece „DA" - zece acþiuni pe
care orice om le poate întreprinde pentru a ajuta la înlãturarea violenþei împotriva
femeilor.
1. Ascultaþi-le pe femei….învãþaþi de la femei.
2. Încercaþi sã înþelegeþi problema violenþei împotriva femeilor.
3. Încercaþi sã înþelegeþi de ce unii bãrbaþi sunt violenþi.
4. Purtaþi fundiþa albã la rever.
5. Nu mai utilizaþi limbajul ºi glumele care batjocoresc femeile.
6. Învãþaþi sã identificaþi hãrþuirea sexualã ºi violenþa la locul de muncã, la ºcoalã, pe
stradã, în familie ºi opuneþi-vã cu vehemenþã.
7. Susþineþi programele locale ale femeilor sau în ajutorul femeilor.
8. Gândiþi-vã ºi analizaþi-vã propriul comportament ºi eliminaþi violenþele.
9. Lucraþi împreunã pentru soluþii pe termen lung.
10. Implicaþi-vã în eforturile educaþionale pe care Campania „Fundiþa albã" le implicã.

SCHIMBÃRI NECESARE PENTRU INIÞIEREA PROGRAMELOR
DE LUPTÃ ÎMPOTRIVA VIOLENÞEI ÎN FAMILIE
Sensibilizare
Violenþa este o experienþã cotidianã. Chiar dacã nu dãm atenþie acestei realitãþi, fiecare
dintre noi venim în contact cu victime ale violenþei în familie. Poate cã suntem afectaþi de
violenþã noi înºine în diferite feluri, uneori fãrã sã ne dãm seama de acest lucru.
Acordarea importanþei cuvenite fenomenului violenþei – reconsiderare

Deºi a fost pusã în atenþia publicã problema violenþei în familie ºi au fost promovate
politici de combatere a ei, continuã sã rãmânã o problemã în mare parte îngropatã sub
tãcere ºi indiferenþã. Multe victime evitã sã vorbeascã despre ceea ce li se întâmplã, fie din
sentimente de ruºine ori vinovãþie pe care ºi le asumã, pe fondul tiparelor tradiþionale de
gîndire, fie cã sunt intimidate, ameninþate, pentru a pãstra secretul, tãcerea. Ele menþin
bariera de tãcere, fãcînd ºi mai dificilã soluþionarea problemei.
Asistarea eficientã a victimelor violenþei

Violenþa în familie este una dintre cele mai frecvente ºi, în acelaºi timp, cel mai puþin
cunoscute infracþiuni în societatea noastrã. Persoana abuzatã ºi abuzatorul sunt legaþi printr-
o legãturã foarte strînsã. Impactul acestei forme de violenþã este astfel în mod particular/special
devastatoare ºi orice asistenþã oferitã din afarã trebuie sã fie extrem de precautã ºi sensibilã.
Asigurarea protecþiei ºi ajutorului în situaþii critice; evaluarea pericolului

Acte de violenþã pot avea loc în perioada formãrii unui cuplu. Pot apãrea încã din primele
faze ale unei relaþii sau numai dupã ani de convieþuire. În multe cazuri existã perioade de
„pace“ între episoadele de violenþã. Pentru a asigura o protecþie ºi asistenþã eficientã victi-
melor violenþei este important ca pericolele la care sunt expuse acestea sã fie recunoscute ca
atare ºi tratate cu seriozitate, sã se ia mãsurile necesare protecþiei ºi securitãþii lor.
Reconsiderarea propriei atitudini faþã de violenþã

Asistenþa pentru victimele violenþei solicitã o revizuire a propriilor atitudini faþã de acest
subiect. Cel mai important lucru este conºtientizarea propriilor prejudecãþi, preconcepþii,
stereotipii de gândire, acestea putând afecta negativ calitatea muncii cu victimele violenþei.
SENSIBILIZARE
Acordarea importanþei cuvenite fenomenului

reconsiderare
Asigurarea protecþiei ºi ajutorului în situaþii critice

Evaluarea pericolului
Asistarea eficientã a victimelor violenþei
Reconsiderarea propriei atitudini

faþã de violenþã

INSTITUÞII IMPLICATE ÎN PREVENIREA ªI COMBATEREA

VIOLENÞEI ÎN FAMILIE
Poliþie Parchet Judecãtorie Tribunal Servicii de asistenþã

ºi consiliere juridicã
? Servicii de asistenþã
psihologicã
Sistemul
sanitar Servicii de asistenþã
socialã
Cabinete de Medici de
medicinã legalã familie
help-line
Organizaþii
Alte servicii
neguverna- shelter
medicale
mentale
grupuri de suport
bisericã

ATITUDINI DEZIRABILE ÎN FAÞA VICTIMELOR
VIOLENÞEI FAMILIALE
1. Crearea unei atmosfere de siguranþã, cãldurã ºi deschidere din partea ascultãtorului.

Victima simte când nu este bine venitã. Dacã vã faceþi cunoscuþi prin anunþuri, vorbiþi
public despre violenþa în familie ºi modurile de prevenire ºi combatere a fenomenului,
victimele vor avea încredere.
2. Credeþi povestea victimei - Multe victime sunt ameninþate cu abuzuri, violenþe mai grave
dacã spun ceva. Câteodatã abuzatorul poate fi o persoanã cunoscutã, apreciatã în
comunitate, în care aveþi încredere, ºi victimele se pot teme cã nu le veþi crede. Încurajaþi-
le sã vã spunã ce li se întâmplã; pentru astfel de mãrturisiri, confesiuni, îþi trebuie curaj ºi
putere. Este bine sã le spuneþi victimelor acest lucru ºi sã le oferiþi sprijin.
3. Validaþi sentimentele - Victimele sunt speriate, de multe ori ruºinate sau înfricoºate din
cauza coºmarurilor ºi retrãirii clipelor bãtãii. Spuneþi-le cã aceste trãiri sunt normale
pentru astfel de situaþii.
4. Oferiþi siguranþã ºi încredere - Victimele de multe ori minimalizeazã sau neagã durerea
pe care o simt ºi ameninþãrile abuzatorului. Folosiþi cuvântul „siguranþã“ când le vorbiþi,
pentru a le ajuta sã înþeleagã cã propria lor siguranþã este o prioritate ºi cã este posibilã.
5. Afirmaþi cu hotãrâre cã victima NU este de blamat, NU este vinovatã de nimic - Multe
culturi spun cã victimele atrag violenþa prin comportamentul lor ºi sunt deci ºi ele
vinovate. Abuzatorii spun deseori victimelor acest lucru. Trebuie sã afirmaþi clar ºi rãspicat:
"NU MERIÞI ACESTE ABUZURI" sau „NU TU PORÞI VINA"
6. Respect, ajutor ºi emancipare, încredere în propriile forþe – Respectaþi victima ºi aveþi
încredere în decizia ei! Aþi putea considera cã o femeie abuzatã ar trebui sã-ºi pãrãseascã
soþul sau „sã-ºi poarte crucea“, de exemplu. Dacã îi daþi ordine sau îi spuneþi ce sã facã,
de fapt, faceþi acelaºi lucru pe care abuzatorul l-a fãcut cu ea.
Informaþi-o despre opþiunile pe care le are, despre resursele ºi ajutorul pe care societatea,
comunitatea le poate oferi.
Ajutaþi-o sã ia singurã decizii, chiar dacã nu sunteþi de acord cu ea. Susþinerea de acum o
va ajuta sã ia decizii corecte mai târziu.
7. Nu uitaþi membrii familiei ºi prietenii victimei - Când o persoanã este abuzatã, existã de
obicei ºi alte victime. Copiii care privesc actele violente, de exemplu, sunt de asemenea
lezaþi, chiar dacã nu fizic. Aceia care iubesc victimele sunt de asemenea lezaþi, ºi suferã
alãturi de acestea; toþi membrii familiei sunt afectaþi. De multe ori, femeile sunt ajutate sã
facã alegeri noi când înþeleg cã ºi copiii suferã alãturi de ele din cauza violenþelor la care
sunt supuse.
8. Victimele pot avea crize spirituale ca rezultat al abuzului suferit - Emanciparea teologicã
este la fel de importantã ca cea socialã ºi economicã. Ascultând pãrerile victimei ºi
încurajând credinþa ei în sprijinul spiritual, o puteþi ajuta sã ia o decizie.

GREªELI FRECVENTE ÎN INTERACÞIUNEA CU VICTIMA

• Nerespectarea confidenþialitãþii
Ø intervievarea victimei în faþa familiei ori abuzatorului
Ø împãrtãºirea informaþiilor furnizate de victimã
Ø sesizarea poliþiei/parchetului fãrã consimþãmîntul victimei
• Minimalizarea abuzului
Ø a nu lua în serios pericolul pe care îl trãieºte victima
Ø a aºtepta toleranþã sau iertare pentru abuzator din partea victimei
• Blamarea, acuzarea victimei

Ø a o întreba ce a fãcut pentru a provoca abuzul, violenþa partenerului
Ø centrarea atenþiei asupra victimei
Ø a o întreba „ De ce îl laºi sã-þi facã aºa ceva?“
• Lipsã de respect faþã de victimã

Ø "sfãtuirea" victimei (a-i spune ce sã facã, a nu îi lãsa libertatea de a decide)
Ø recomandarea unui tratament sedativ, de „calmare"
Ø îndrumarea ei spre terapie de cuplu
• Ignorarea nevoii victimei de securitate

Ø nerecunoaºterea sau minimalizarea pericolului
Ø incapacitatea de a pune întrebãri concrete despre situaþia ei: „Eºti în siguranþã
acasã? Ai un loc unde sã te refugiezi dacã lucrurile se înrãutãþesc?"
• „Normalizarea“ victimizãrii
Ø eºecul de a rãspunde adecvat dezvãluirilor de abuz/violenþã
Ø acceptarea intimidãrii ca normalã în relaþie
Ø convingerea cã abuzul este un rezultat firesc al societãþii noastre, nerecunoaºterea
sistemului patriarhal ºi consecinþelor sale

LISTÃ DE VERIFICARE PENTRU JOCUL DE ROLURI
Ascultãtorul
Ø A dat sfaturi? I-a spus victimei ce sã facã?
Ø A emis judecãþi sau a moralizat?
Ø A respectat confidenþialitatea?
Ø A arãtat respect faþã de victimã?
Ø A dovedit încredere în capacitatea victimei de a face faþã problemei?
Ø S-a oferit sã se reîntâlneascã sau o îndrume spre un serviciu specializat?
Ø A minimalizat importanþa celor relatate de victimã? (Afirmând de exemplu cã „toatã
lumea trece prin asta“)

Sesiunea 7
Planuri
de acþiune
pentru
prevenirea
violenþei în
familie
1. Identifice tipuri de activitãþi care pot fi implementate în
comunitatea din care provin
2. Elaboreze un plan de acþiune pentru prevenirea ºi combaterea
violenþei în familie în comunitatea lor
METODE lucru în grupuri mici, prezentãri, discuþii
M AT E R I A L E Materiale pentru participanþi:

• Activitãþi de intervenþie care se pot realiza la nivelul
comunitãþii.
I-II. ELABORAREA PLANURILOR DE ACÞIUNE LOCALE
INSTRUCÞIUNI
Explicaþi participanþilor cã în aceastã sesiune ne vom îndrepta atenþia asupra intervenþiilor
posibile în comunitãþile în care trãiesc ºi îºi desfãºoarã activitatea participanþii.
Distribuiþi materialul Activitãþi de intervenþie care se pot realiza la nivelul comunitãþii.
Precizaþi cã în urmãtoarele 50 minute vor lucra în 3-4 grupuri mici (în funcþie de numãrul total
al participanþilor), având sarcina de a:
• Analiza mãsura în care comunitatea cãreia îi aparþin se confruntã cu problema violenþei în
familie
• Identifica din lista de intervenþii propuse, pe acelea care pot fi implementate în comunitatea
în care lucreazã
• Stabileascã intervenþiile pe care le pot realiza prin mijloace proprii
• Identifica instituþii ºi parteneri cu care pot colabora
• Elaboreze un plan de acþiune.
Puneþi la dispoziþia participanþilor coli de flipchart ºi markere diferit colorate.
Invitaþi câte un reprezentant al fiecãrui grup sã facã prezentarea planului elaborat, ºi discutaþi
fiecare propunere în grupul mare (aproximativ 10-15 minute pentru fiecare grup).
Felicitaþi participanþii ºi subliniaþi valoarea muncii depuse.
Explicaþi cã în cadrul ultimului modul de instruire se va discuta despre modalitãþile de

mobilizare a comunitãþii în vederea rezolvãrii problemelor sociale.
SESIUNEA 7 • Planuri de acþiune pentru prevenirea violenþei în familie 115

ACTIVITÃÞI DE INTERVENÞEI LA NIVELUL COMUNITÃÞII
• Organizarea ºi întreþinerea unor adãposturi de scurtã duratã pentru victime, împreunã cu
instituþiile publice ºi ONG-uri specializate.
• Deschiderea unei linii telefonice de urgenþã pentru a rãspunde la anunþuri legate de
violenþã.
• Elaborarea unor reguli, hotãrâri locale care sã faciliteze luarea unor mãsuri drastice
împotriva agresorilor.
• Planificarea si alocarea de fonduri pentru instruirea personalului specializat în consilierea
victimelor/agresorilor.
• Prevenirea victimelor în legãturã cu :
o Procesul prin care vor trece ºi riscul existent de a gãsi scuze pentru agresor, de a-ºi
retrage plângerile, ºi de a se întoarce la situaþia de a fi abuzate
o Soluþii alternative la care pot apela prin reþele de solidaritate
o Mijloace legale de apel la justiþie.
• Declaraþii publice cu privire la toate formele de violenþã ca fiind pãcate, ce nu pot fi
tolerate sau iertate sub nici un pretext.
• Informarea congregaþiilor asupra realitãþii formelor variate de violenþã care au loc
pretutindeni în diferite contexte.
• Desfãºurarea unor politici ºi practici pentru a acuza agresorii ºi a-i învinovãþi de abuz, în
bisericã ºi în societate.
• Celebrarea Zilei internaþionale de luptã împotriva violenþei, la 25 Noiembrie.
• Identificarea unor persoane capabile sã ia mãsuri, sã monitorizeze, sã atenueze violenþa ºi
sã organizeze o celulã de ajutor a victimelor din comunitate
• Organizarea de grupe de intervenþie care sã urmãreascã în mod special cazurile grave de
violenþã în comunitate.
• Introducerea subiectului violenþei în predici, lecþii de religie ºi teologie.
• Reamintirea cã biserica este acel loc în care victima se poate simþi în siguranþã, unde ea se
poate adresesa pentru a primi sprijin, ajutor ºi vindecare.
• Oferirea de ajutor în egalã mãsurã victimei ºi agresorului.
• Asigurarea de sprijin ºi colaborare activã în acþiuni iniþiate de autoritãþile locale.
• Iniþierea unor discuþii în biserici ºi instituþii bisericeºti despre stereotipia rolurilor sexelor,
criterii ale ierarhiilor ºi ale sistemelor patriarhale, subevaluarea femeilor.
• Susþinerea unor discuþii asupra conceptului de putere ºi de autoritate ca vehicul al
schimbãrii ºi al reînnoirii, nu ca pe un control asupra celorlalþi.
• Instruirea femeior pentru a se elibera de concepte precum sacrificiu de sine, pentru a
deþine puterea necesarã pentru a-ºi exercita responsabilitãþile ºi drepturile.
• Contribuþie la elaborarea de politici care sã sprijine femeile.
• Promovarea oportunitãþilor educaþionale pentru femei pentru ca sã beneficieze, exact ca
ºi bãrbaþii, de oportunitãþi de avansare, slujbe remunerate în mod egal.
• Elaborarea de ºanse egale pentru mobilitatea ascensiunii in instituþii.

• Atragerea tinerilor cãtre seminarii asupra problemelor de violenþã, cu grupuri de reflecþie
asupra normelor sociale moderne ºi tradiþionale.
• Organizarea de reþele formate din femei ºi bãrbaþi menite sã discute noile modele ale
imaginii bãrbatului ºi având ca scop :
o Revizuirea atitudinii „macho“, subliniind nevoia de a accepta expresii ale emoþiilor
cum sunt iubirea, durerea, lacrimile.
o Însuºirea cu bucurie, de cãtre bãrbaþi, a rolurilor de creºtere a copiilor.
o Înlocuirea imaginii feminine reflectând mama umilã, gata de sacrificiu, cu o persoanã
cu autoritate, demnã, modernã, ºi cu gândire pragmaticã.
• Organizarea unor grupe de discuþii în seminariile teologice care sã:
o Analizeze provocãrile vieþii moderne ºi experienþele credinþei
o Reflecteze în mod critic asupra culturii, tradiþiilor, conceptelor ºi modelelor
comportamentale
o Pregãteascã reflectarea conceptului de familie ca un grup format din indivizi care îºi
aparþin unii altora printr-o relaþie de iubire mutualã.
• Bisericile pot colabora cu ONG-uri, cu instituþiile guvernamentale, pentru a gãsi soluþii
comune.
• Introducerea în presa localã a subiectului pentru a crea o reþea de rezistenþã.
• Refuzul categoric de a scuza violenþa, din cauza alcoolismului, a drogurilor, a tentaþiei sau
a pierderii temporare a controlului.
• Urmãrirea serviciilor acordate victimelor pentru a ne asigura cã sunt demarate acþiuni
legale specifice, iar victimele primesc sprijin adecvat pentru a depãºi momentul.
• Discuþii cu femeile despre sexualitate în toate aspectele ei, într-un mod cât mai lipsit de
prejudecãþi.
• Seminarii asupra vieþii maritale ºi de familie.
• Monitorizarea weburilor.
• Dezvoltarea unei abordãri critice cu privire la modul în care femeile sunt portretizate în
media, ºi introducerea temei în toate discuþiile de cerc cu femei, bãrbaþi, tineri.
SESIUNEA 7 • Planuri de acþiune pentru prevenirea violenþei în familie 117

Sesiunea 8
Evaluare
ºi încheiere
1. Enumere cel puþin 3 aspecte noi pe care ºi le-au însuºit de la

acest modul
2. Evalueze atelierul
METODE Lucru individual (chestionar), exerciþii
D U R ATA 40 minute
M AT E R I A L E Materiale pentru participanþi:

• Test final
• Chestionar de evaluare a atelierului
I. TEST FINAL (20 min)
INSTRUCÞIUNI
Reamintiþi participanþilor testul pe care l-au completat în prima zi a atelierului ºi precizaþi cã
vom evalua eficienþa atelierului prin completarea unui post-test, identic cu primul.
Distribuiþi testul final. Spuneþi participanþilor sã îºi scrie numele. Acordaþi 15 minute pentru
completarea testului.
Colectaþi testele ºi revedeþi întrebãrile dificile, la care participanþii au întâmpinat dificultãþi.

Verificaþi dacã mai existã alte întrebãri, nelãmuriri.
Afiºaþi tabelul centralizator cu rezultatele finale ale grupului. Oferiþi fiecãrui participant
posibilitatea de a afla rezultatele testelor sale, dacã doreºte.
II. EVALUAREA FINALÃ A ATELIERULUI (10 min)
Explicaþi participanþilor cã vor completa un chestionar, care este foarte important pentru
evaluarea finalã a atelierului ºi care va ajuta organizatorii sã aducã îmbunãtãþiri pentru viitoarelor
activitãþi de instruire, dacã va fi cazul.
Distribuiþi chestionarele de evaluare ºi rugaþi participanþii sã le completeze.
III. ÎNCHEIERE (10 min)
Sumarizaþi împreunã cu participanþii activitãþile desfãºurate în timpul atelierului. Revedeþi

obiectivele atelierului ºi analizaþi împreunã în ce mãsurã participanþii ºi-au îmbunãtãþit
cunoºtinþele despre violenþa în familie. Treceþi în revistã aºteptãrile exprimate de participanþi la
începutul atelierului ºi invitaþi-i sã analizeze dacã aceste aºteptãri au fost satisfãcute.
Invitaþi participanþii sã împãrtãºeascã grupului ce aspecte pozitive va aduce în viaþa lor
(profesionalã ºi particularã) participarea la acest atelier.
În încheiere:
• Distribuiþi certificatele de participare (dacã e cazul)
• Precizaþi ce activitãþi vor fi planificate în viitor
• Alegeþi un exerciþiu de „bun-rãmas“ din materialul formatorului sau un alt exerciþiu care
sã aibã ºi efect de team-building.
Notã pentru
Colectaþi ecusoanele ºi pãstraþi-le într-o cutie; le veþi distribui din nou participanþilor la
FORMATOR
urmãtorul modul de instruire: vor constitui un element care îi va ajuta sã reintre în
atmosfera de lucru.
SESIUNEA 8 • Evaluare ºi încheiere 121

POST - TEST
Modulul II VIOLENÞÃ FAMILIALÃ
Data
Precizaþi dacã urmãtoarele enunþuri sunt adevãrate sau false:
1. _____ Violenþa în familie afecteazã în mod preponderent femeile ºi copii
2. _____ Femeile au o contribuþie importantã în apariþia violenþei în familiae, prin

comportamentul lor.
3. _____ Dacã victima are tãria ºi rãbdarea de a suporta violenþa, în timp relaþia se va
4. _____ Violenþa apare doar în familiile „cu probleme“
5. _____ Caracteristica acestui fenomen este faptul cã apare doar în cadrul unui grup
6. _____ În cadrul relaþiei violente nu existã nici o perioadã de relaxare, este o tensiune
continuã.
7. _____ Obstacolele ce împiedicã femeia sã iasã din relaþia violentã sunt numai de
8. _____ Ignorarea/nerecunoaºterea drepturilor propriilor copii constituie un abuz

9. _____ Violenþa în familie este o problemã privatã, nimeni nu ar trebui sã se amestece.
10._____ Toleranþa crescutã a societãþii faþã de actele de violenþã în familie favorizeazã


CHESTIONAR DE EVALUARE

Data……………………. Locaþia…………………………
Formatori …………………………………………………
1. Enumeraþi 3 teme abordate în atelier care au fost cele mai relevante pentru activitatea Dvs.
-
-
-
2. La care din teme aþi fi avut nevoie de mai multe informaþii/ clarificãri?
3. Ce alte teme aþi fi dorit sã fie incluse în atelier?
4. Pe o scalã de la 1 la 5 (unde 1=nesatisfãcãtor, 2=satisfãcãtor, 3=bine, 4=foarte bine,

5=excelent), vã rugãm sã acordaþi o notã, prin încercuire, pentru:
Îndeplinirea aºteptãrilor Dvs. 1 2 3 4 5

Îndeplinirea obiectivelor propuse 1 2 3 4 5
Prestaþia formatorilor 1 2 3 4 5
Relevanþa materialelor pentru activitatea Dvs. 1 2 3 4 5
Climatul învãþãrii 1 2 3 4 5
Aspecte administrative: acces la locaþie,
sala de curs, masa etc. 1 2 3 4 5
5. Punctele tari ale atelierului au fost:
6. Punctele slabe ale atelierului au fost:
7. Observaþii, sugestii:………………………………………………….
Vã mulþumim!
SESIUNEA 8 • Evaluare ºi încheiere 123

EXERCIÞII DE ÎNCHEIERE (exemple)
• Unul din formatori þine în mânã un ghem de sfoarã, pe care îl aruncã ca pe o minge
unuia dintre participanþi, fãcându-i o urare, un compliment. Fiecare aruncã ºi
primeºte „mingea“, pãstrînd o parte a sforii, construindu-se în final o „reþea“.
• Fiecare persoanã îºi deseneazã conturul mâinii pe o coalã de hârtie, îºi trece prenumele
în centru ºi o „paseazã“ colegului din dreapta. Colile vor circula rapid de la o persoanã
la alta (cea din dreapta). Fiecare scrie câte un mesaj pozitiv, o urare, pentru persoana
al cãrei nume este înscris pe coala de hârtie. Se continuã pânã când toþi au scris tuturor
persoanelor ºi foile se reîntorc la posesorii lor. Nu permiteþi participanþilor sã citeascã
pe loc cele scrise de colegi. Spuneþi-le cã acesta va fi un „dar“ din partea grupului, pe
care îl vor „deschide“ acasã.
• Participanþii se ridicã în picioare, se plaseazã în cerc, îºi dau mâinile ºi fiecare face o
urare întregului grup.

BIBLIOGRAFIE
Eysenck H.; Eysenck M. „Descifrarea comportamentului uman“, Ed. Teora, 1998 Bucureºti
Holdevici, Irina „Psihoterapia cazurilor dificile – abordãri cognitiv-comportamentale“, Ed. DuAl Tech,
2003 Bucuresti
Muntean, Ana „Violenþa domesticã ºi maltratarea copilului“, Ed. Eurostampa, 2000 Timiºoara
Muntean, Diana „Faþa nevãzutã a violenþei domestice – consideraþii etologice ºi efecte psihologice“ în
Revista de Securitate Comunitarã, an I, nr. 2, pag. 16-21 (2001)
Muntean, Diana “Premise ale identificãrii ºi evaluãrii violenþei domestice“ în Revista de Securitate
Comunitarã, an II, nr. 5(2002)
Muntean, Diana „Violenþa domesticã: ghid de recunoaºtere ºi asistare“, Iaºi , (2003) CMSC
Shepard, Melanie; Pence, Ellen „Coordinating Community Response to Domestic Violence. Lessons
from Duluth and Beyond“, Sage Publ. 1999
Roman Marina, Vãduva Graþiela „Ghid practic de prevenire ºi intervenþie în violenþele intrafamiliale“ ,
Institutul pentru Cercetarea ºi Prevenirea Criminalitãþii ºi CMSC (2002)
Roth, Maria s.a. „Asistarea copiilor care au suferit traume“, program Leonardo da Vinci, Universitatea
Babeº -Bolyai, Cluj –Napoca (2005)
ªpaiuc, Raluca (2002): „Echipele multidisciplinare“, Iaºi, CMSC
Alte surse:
Asociaþia Femeilor împotriva Violenþei „Artemis“

- Ghidul de lucru pentru intervenþie în violenþa domesticã – Cluj Napoca, 2001
- Ghidul de indentificare ºi prevenire a abuzului asupra copiilor - Cluj Napoca, 2003
- Îndrumar de lucru cu abuzatorii „Alternativa la violenþã“ – Cluj Napoca , 2002
AIDROM
- Ghidul creºtinului „Bisericile spun NU violenþei la adresa femeilor“, Geneva, 2002
- Ghid metodologic destinat activitãþilor de prevenire ºi combatare a violenþei, Ed. Blueprint
International, 2004
UNICEF. Training of Trainers on Gender-Based Violence: Focusing on Sexual Exploitation and Abuse.
2003
UNFPA. Combating Gender-Based Violence: A Key to Achieving the MDGS. 2005
UNFPA. A Practical Approach to Gender-Based Violence: A Programme Guide for Health Care Providers
& Managers. 2001
WHO. Preventing Violence. A Guide to implementing the recommendations of the World Report on
Violence and Health. 2004
Resurse web
American Academy of Pediatrics

www.pediatrics.org
JSI R&T Institute

www.jsi.com
Fight Hate and Promote Tolerance

www.tolerance.org
UNICEF
www.unicef.org/teachers/protection/violence.htm
World Health Organization (WHO) - Reproductive Health Publications

www.who.int/reproductive-health/publications

Ghid 2 Violenta Preoti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid 2 Violenta Preoti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONSOLIDAREA INIÞIATIVELOR COMUNITARE

DE PREVENIRE A HIV/SIDA ªI VIOLENÞEI ÎN FAMILIE

2006 - JSI Research & Training Institute Inc.

JSI Research & Training Institute Inc.

Apariþia acestui manual a fost posibilã datoritã generosului sprijin

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Sesiunea 1: Deschiderea Atelierului 13

Sesiunea 2: Informaþii generale

Sesiunea 3: Drepturi personale, forme de abuz 41

Sesiunea 4: Dinamica relaþiei violente 61

Sesiunea 5: Impactul violenþei asupra victimelor 77

Sesiunea 6: Tipuri de intervenþii în

Sesiunea 7: Planuri de acþiune pentru

Sesiunea 8: Evaluare ºi încheiere 119

Proiectul este coordonat de Organizaþia Internaþionalã pentru Caritatea Creºtin Ortodoxã

Institutul de Cercetare ºi Formare JSI este principalul implementator în România al

Concepþia manualelor este adaptatã stilului de lucru interactiv, cu implicarea directã a

Sper ca materialul sã îºi dovedeascã utilitatea ºi sã contribuie la reducerea rãspândirii infecþiei

Dr. Daniela Iancu

6 Manual de instruire a preoþilor în domeniul violenþei în familie

DESPRE MANUALUL DE INSTRUIRE ÎN DOMENIUL VIOLENÞEI

Pregãtirea unui atelier de instruire

1. Cine sunt participanþii?

2. Unde va avea loc atelierul? Cât timp va dura?

3. Ce obiective are atelierul/sesiunea? Ce vor învãþa participanþii în timpul acestui atelier/sesiuni?

5. Ce materiale voi folosi?

8 Manual de instruire a preoþilor în domeniul violenþei în familie

SUGESTII PENTRU FORMATORI

6. Cum pot evalua eficienþa atelierului/sesiunii?

Alte aspecte logistice

1. Treceþi în revistã ºi verificaþi planul activitãþii de instruire

2. Aranjamente pentru participanþi

3. Locul de desfãºurare a atelierului

Desfãºurarea atelierelor de instruire

I. Utilizarea mijloacelor vizuale

Folosirea flipchart-ului (sau a tablei de scris)

10 Manual de instruire a preoþilor în domeniul violenþei în familie

SUGESTII PENTRU FORMATORI

II. Distribuirea materialelor pentru participanþi

III. Folosirea manualului formatorului

IV. Co-facilitarea – pentru a asigura co-facilitarea eficientã a atelierului, formatorii/co-facili-

La sfârºitul fiecãrei zi de instruire este util ca formatorii sã se întâlneascã ºi sã-ºi împãrtãºeascã

Feedback-ul între formatori, comentariile fiecãruia pe marginea subiectelor sau temelor

12 Manual de instruire a preoþilor în domeniul violenþei în familie

METODE Icebreaker, lucru individual, discuþii

M AT E R I A L E Materiale vizuale (flipchart/transparent/prezentare PowerPoint):

Materiale pentru formator:

Materiale pentru participanþi:

Flip-chart ºi coli de flip-chart / laptop, ecran ºi retroproiector

Adresaþi participanþilor o urare de „bun-venit“.

Reamintiþi participanþilor cã atelierul de instruire este participativ ºi cã este foarte important ca

II. AªTEPTÃRI (10 min)

Precizaþi cã este interesant sã aflãm cunoºtinþele ºi experienþa fiecãruia în legãturã cu Violenþa

SESIUNEA 1 • Deschiderea atelierului 15

Distribuiþi copii ale materialului Scopul ºi obiectivele atelierului.

Faceþi câteva precizãri administrative (pauze de cafea, de masã etc.).

IV. TEST INIÞIAL (15 min)

Explicaþi participanþilor cã vor completa un test, care:

Distribuiþi participanþilor copii ale testului ºi invitaþi-i sã completeze rãspunsurile ºi sã se

16 Manual de instruire a preoþilor în domeniul violenþei în familie

FLIP CHART/ MATERIAL PENTRU PARTICIPANÞI

Atelier de instruire pentru preoþi

Scopul atelierului: familiarizarea preoþilor cu fenomenul violenþei în familie ºi dezvoltarea /

1. A Violenþa în familie afecteazã în mod preponderent femeile ºi copii

2. F Femeile au o contribuþie importantã în apariþia violenþei în familiae, prin

4. F Violenþa apare doar în familiile „cu probleme“

8. A Ignorarea/nerecunoaºterea drepturilor propriilor copii constituie un abuz

9. F Violenþa în familie este o problemã privatã, nimeni nu ar trebui sã se amestece.