Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Soarele nu va scoate spre noi o limba de foc care sa strabata cei 152 milioane de
kilometri care ne despart de el. Cea mai puternica explozie solara inregistrata pana in
prezent s-a petrecut pe data de 4 noiembrie 2003, cand cateva miliarde de tone de
plasma au explodat in directia Terrei. Radiatiile X care s-au lovit de atmosfera care
protejeaza Pamantul au avut atunci intensitatea radiatiei a 5.000 de sori. Cu toate acestea,
inca misunam bine-mersi pe planeta...
Ei bine, geologii sustin, cu probe serioase, ca mult iubita noastra Terra si-a schimbat
orientarea polilor magnetici de cateva zeci de mii de ori de la formare pana in zilele
noastre. Tot asa, nu exista nicio evidenta serioasa care sa dovedeasca faptul ca un camp
magnetic intors pe dos ar fi cauzat extinctii in masa ale vietuitoarelor sau, mai rau, ar fi
dat o mana de ajutor patrunderii radiatiilor X in atmosfera. Deci, scapam si de data asta...
Inca ceva, am trecut destul de recent prin alinieri mult mai fioroase decat cea intre
Jupiter si Saturn. Nu mai departe de pragul anului 1962, o conjunctie extrem de rara
intre planete i-a facut pe astrologi sa delireze le propriu. Colac peste pupaza,
conjunctia "catastrofica" petrecuta in noaptea de 4 spre 5 februarie a aceluiasi an a
fost acompaniata de o eclipsa solara! Ghiciti ce s-a intamplat? Exact! Nimic...
Stati putin ca nu s-a sfarsit. Cea mai mare si mai tare aliniere din parcarea sistemului
nostru solar a avut loc in anul 1982. Evenimentul a fost popularizat de catre un escroc in
cartea "The Jupiter Effect". Conform cartuliei, (care s-a vandut in sute de mii de
exemplare) alinierea prost inspirata a Terrei cu Jupiter ar fi urmat sa provoace cutremure
de neimaginat si valuri tsunami inalte cat turnul Eiffel. Tot ce s-a intamplat a fost ca un
smecher din America s-a imbogatit peste noapte, profitand de frica colectiva si de
naivitatea compatriotilor sai. Nu ma intrebati acum la ce i-ar fi ajutat cartulia, daca
grozaviile profetite se intamplau cu adevarat.
Adevarul este ca banala Luna, la care urla lupii si cainii cand este plina, are asupra
Terrei o influenta gravitationala mai mare decat cea a uriasului Jupiter. Situat la fix
628.743.036 km de noi, Blestemul lui Jupiter ajunge pe Pamant sub forma unei adieri la
fel de puternice precum aerul starnit de zborul unei vrabii.
Chestia de mai sus dezvolta aceeasi "putere apocaliptica" (valeu! cum suna asta) precum
are intersectarea Strazii Jean Luis Calderon cu Strada Tudor Arghezi asupra geologiei
terenului de sub cladirea Mediafax din Bucuresti. In plus, deseori cand aud de alinierea
Sorelui cu orice, oamenii intra automat in panica, fara sa aiba habar ca pozitia lui
Helios oscileaza in sus si jos de fiecare data cand Soarele orbiteaza in galaxie.
De la formarea Universului, am mai trecut prin exact aceeasi situatie la fiecare 35-
40 de milioane ani. Este posibil ca interactiunea gravitationala cu cele mai dense parti
ale galaxiei sa duca la o crestere a intensitatii activitatii cometelor in jurul Terrei. Dar aici
este vorba despre fenomene care se pot intampla peste zeci de mii de ani. Ah, inca ceva,
in 2012 nu se se va produce nici o astfel de aliniere. Pacat, poate mai iesea material
pentru o seama de efecte de calculator cu pretentie de film...
Savantii care isi petrec viata uitandu-se prin megatelescoape ultraperformante ne asigura
ca, si de acesta data, apocalipsa 2012 nu se va tine de cuvant. Iata de ce:
Gaura neagra din centrul Caii Lactee nu are nicio influenta asupra discului de
planete al galaxiei. In plus, gaura neagra vizata este cat 3 milioane de mase solare. Calea
Lactee nu e nici ea vreo amarata, este ditamai galaxia care contine (tineti-va bine) cateva
trilioane de mase solare. Cu alte cuvinte, in acest moment, influenta gravitationala a
gaurii negre asupra Caii Lactee este cumva asemanatoare cu furia unui catel de 2 luni
indreptata contra unui tigru siberian. Nici pe viitor nu avem motive de teama.
Previzionata coliziune a Caii Lactee cu galaxia Andromeda va arunca o cantitate atat de
mare de gaze si gunoi spatial in gaura neagra incat aceasta va sfarsi sub forma unui
quasar. Acest fenomen se va petrece peste cateva miliarde de ani...
Conform ultimelor date, cel mai periculos asteroid care are sanse pozitive sa ne
loveasca este Apophis. Bezmeticul bolovan spatial (cu nume de demon stravechi
egiptean) este o bucata de roca in lungime de 350-400 metri. Teoretic, daca impactul
dintre un astfel de asteroid si Terra ar avea loc, s-ar produce pagube serioase. Dar se pare
ca nici Apophis nu dezvolta intentii serioase.
Mitul Nibiru a fost alimentat de nenumarate fotografii care, absolut toate s-au dovedit a fi
false.
Avertismentul "Nu credeti tot ceea ce cititi sau vedeti pe Internet" ar trebui sa
apara pe ecranul calculatorului ori de cate ori accesam reteaua.
Urmatoarea pe lista astrelor care vor face bum! este Eta Carinae, o stea situata la o
distanta cu adevarat astronomica... deci nu avem motive temeinice sa ne ingrijoram ca
vom fi prajiti de vreun fascicol devastator de radiatii gama care va strabate Galaxia,
atunci cand gigantica Eta Carinae is va da obstescul sfarsit. Pasionatii de astronomie care
au calculat probabilitatile de a fi atinsi de o asemenea nenorocire, declara ca exista o
sansa de 1 la 10 miliarde ca aceasta nova sa afecteze in vreun fel Terra. Va mai este
frica ?
Si totusi exista destui pamanteni care iau in serios teoria energiei malefice. Daca ar
binevoi sa aprofundeze subiectul, ar descoperi ca asa-zisa energie neagra se afla peste
tot in jurul nostru, si asta de cand lumea. Fizica contemporana inca nu a stabilit ce
este exact misterioasa energie - insa, in orice caz, nu o entitate malefica. Materia si
energia neagra sunt elemente ipotetice, nedetectabile prin radiatiile prin care le emit, ci a
caror prezenta se poate deduce din efectele pe care le au campurile lor gravitationale
asupra materiei vizibile. Potrivit astronomilor moderni, materia/energia intunecata,
invizibila, ar forma, de fapt, marea masa a Universului observabil.
Forta fie cu voi!