Curs 3

Efectele contractului

Pentru a le determina (Efectele contractului = drepturile si obligatiile ce se nasc din contract),

trebuie stabilit continutul contractului. Odata stabilit, trebuie vazut care sunt principiile care carmuiesc
efectele contractului.

Principiile care guverneaza efecte contractului:

I. Principiul fortei obligatorii a contractului ne arata care este spatiul in care se produc efectele
contractului. Uneori aceasta sfera se rastrange (se ingusteaza sfera de actiune a principiului fortei obligatorii
a contractului) sau se largeste.
Daca principiul fortei obligatorii a contractului actioneaza in interiorul acestei sfere, principiul
relativitatii efectelor contractului contureaza suprafata acestei sfere. Cand se restrange sfera fortei obligatorii
a contractului este nevoie de o prevedere a legii sau a vointei patilor. Insa si atunci cand se largeste sfera
fortei obligatorii a contractului este nevoie de o prevedere a legii sau a vointei partilor => in acest caz ne
aflam in prezenta unor exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului.

Principiul fortei obligatorii a contractului:

Exprima ideea: contractul este legea partilor.
Aceasta formula simpla spune ca: pe langa normele juridice care contureaza, in egala
masura, spatiul de libertate si limitele lui, asigurand securitatea acestui spatiu, mai exista si alte reguli ce
izvorasc din vointa partilor. Conduita partilor unui contract va fi guvernata atat de normele juridice, cat si de
regulile stabilite de parti in continutul contractului.
In felul acesta, prin vointa partilor contractante, pe de o parte se rastrange spatiul lor de
libertate (nu mai pot face ceea ce puteau face in absenta contractului), dar pe de alta parte se consolideaza
acest spatiu de libertate (regimul contractului asigura fiecarei parti predictibilitatea comportamentului
celeilalte parti).
Regula contractul=legea partilor apare prevazuta in art. 1270 alin. (1) NCC: Contractul
valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante
Odata realizat acordul de vointa, contractul are forta obligatorie. Altfel spus, partile sunt
legate prin drepturile si obligatiile nascute din contract. Niciuna dintre ele nu mai poate schimba prin propria
sa vointa unilaterala acest legamant. Tocmai aceasta idee confirma forta obligatorie a contractului. Orice
modificare sau incetare a contractului nu ar fi posibila decat prin acordul vointei partilor (principiul simetriei -
ceea ce partile au facut numai ele impreuna pot desface - mutuus consesus mutuus dissensus)

1
 Totusi, alin. (2) al art. 1270 NCC arata ca pe langa afirmarea regulii simetriei sunt posibile
exceptii de la aceasta regula. Pentru ca textul spune contractul se modifica/inceteaza numai prin acordul
partilor adaugand ori din cauze autorizate de lege => asadar este vorba de anumite exceptii de la principiul
exprimat in adagiul: mutuus consensus, mutuus dissensus. Art. 1270 alin. (2) NCC: Contractul se modifica
sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauza autorizate de lege.

Exceptii de la principiul simetriei:

1) modificarea sau incetarea contractului ca urmare a impreviziunii

2) denuntarea unilaterala

1)Teoria impreviziunii -art 1271 NCC :

Mai intai trebuie distins intre stabilitatea si predictibilitatea raportului juridic in raport cu normele
juridice si in raport cu evenimentele ce intervin pe parcursul executarii contractului. Imprevizibilul este
mereu posibil, la fel si impredictibilul. Predictibillitatea nu inseamna acelasi lucru cu stabilitatea sistemului de
drept.
Sistemul de drept creeaza cadrul in care fiecare dintre noi isi poate cauta fericirea, daaaar nu o
asigura. V.S.
Incheierea contractului asigura fiecarei parti o anumita predictibiliate fata de comportamentul
celeilalte parti.
Impreviziunea se manifesta in multiple feluri. Ne intereseaza doar aspectul care are un sens propriu,
pentru ca elementele care intervin pe parcursul executarii au mai multe semnificatii. Aceste elemente
aleatorii fortuite determina problema riscului contractului. Intr-o asemenea situatie, elementele fortuite
determina imposibilitatea totala sau partiala, temporara sau definitiva de executare a contractului. Daca un
asemenea rezultat se produce, se pune problema riscului in contract.

Alteori, asemenea factori fortuiti au alta consecinta: ei schimba echilibrul contractual, adica nu mai
exista acelasi raport intre prestatiile partilor, din punct de vedere valoric, asa cum a fost reprezentat de parti
in momentul incheierii contractului (ex: inflatia; imprejurari exterioare vointei partilor). Dezechilibrul este
independent de vointa partilor. Intr-o asemenea situatie nu este vorba despre o imposibiltate de executare a
contractului, numai ca executarea lui face ca raportul dintre prestatii sa fie total in defavoarea unei parti.
Multa vreme s-a crezut ca partile raman legate de obligatiile asumate initial, indifierent de aceste
elemente care schimba echilibrul contractual. Insa, principiul fundamental al dreptului - principiul echitatii -
trebuie sa reasigure echilibrul contractual.

2
 Art. 1271: (1) Partile sunt tinute sa iti execute obligatiile, chiar daca executarea lor a devenit mai
oneroasa, fie datorita cresterii costurilor executarii propriei obligatii, fie datorita scaderii valorii
contraprestatiei.
Primul alineat al art. 1271 reia principiul fortei obligatorii a contractului. Totusi, acesta are si o
semnificatie proprie: el afirma forta obligatorie a contractului in raport cu situatii in care, desi se creeaza un
dezechilibru intre parti, acest dezechilibru nu atinge o cota alarmanta, fiind un dezechilibru normal.
Insa, atunci cand acest dezechilibru devine grav, alarmant trebuie sa vedem ce situatie gasim pentru
restabilirea situatiei normale.
In acest sens, situatie grava: alin. (2) si (3) art. 1271 NCC:
Cu toate acestea, daca executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa datorita unei
schimbari exceptionale a imprejurarilor care ar face vadit injusta obligarea debitorului la executarea
obligatiei, instanta poate sa dispuna:
a) adaptarea contractului, pentru a distribui in mod echitabil intre parti pierderile si
beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor;
b) incetarea contractului, la momentul si in conditiile pe care le stabileste.
(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile numai daca:
a) schimbarea imprejurarilor a intervenit dupa incheierea contractului; si sa nu fi fost avuta
in vedere de parti la momentul incheierii contractului.
b) schimbarea imprejurarilor, precum si intinderea acesteia nu au fost si nici nu puteau fi
avute in vedere de catre debitor, in mod rezonabil, in momentul incheierii contractului;
c) debitorul nu si-a asumat riscul schimbarii imprejurarilor si nici nu putea fi in mod
rezonabil considerat ca si-ar fi asumat acest risc;
d) debitorul a incercat, intr-un termen rezonabil si cu buna credinta, negocierea adaptarii
rezonabile si echitabile a contractului.

Art. 1271 alin. (2) si (3) arata asta = > ce semnifica situatia exceptionala, consecinta ei, obligatia
partilor in asemenea situatie, precum si ce se intampla daca partile nu gasesc o solutie, dar si ce va face
instanta.
Situatia exceptionala prevazuta in art. 1271, alin. (2) NCC este schimbare exceptionala a
imprejurarilor legate de executarea contractului care ar face vadit injusta obligatia debitorului la executarea
obligatiei.
Consecinta: devine excesiv de oneroasa executarea contractului pentru una dintre parti. Pentru ca
aceste consecinte sa se produca schimbarea exceptionala trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
1.Ea trb sa intervina dupa incheierea contractului si sa nu fi fost avuta in vedere de parti la inchierea
contractului (altfel ar fi fost vorba posibil de o dorinta a partilor in a schimba un contract, transformandu-l
astfel in contract aleatoriu SAU ar fi putut fi vorba despre situatia in care debitorul isi asuma riscul de la bun
inceput )

3
 Daca nu exista aceste impedimente, se poate vorbi de o imprejurare exceptionala ce schimba
echilbrul contractual.
2.Debitorul are obligatia, intr-o asemenea situatie, de a negocia, de a incerca negocierea adaptarii
rezultatelor contractului. Legea indeamna partile sa incerce sa realize mutuus dissensus
2.Daca dezechilibrul este deosebit de mare, iar debitorul face dovada ca a incercat fara sa
reuseasca, acesta se poate adresa instantei daca nu a primit raspus favorabil de la creditor. Instanta are 2
solutii:
- poate adapta contractul, pentru a restabili echilibrul contractual. (judecatorul poate sa taie din
obligatia uneia dintre parti sa sa intinda obligatia celeilalte parti)
- decide incetarea contractului la momentul si in conditiile stabilite. = >Judecatorul este abilitat de
lege sa suplineasca vointa unei parti in mecanismul contractual, (de regula judecatorul nu se poate substitui
vointei partilor, el doar judeca. EXCEPTIONAL cand legea ii permite, se poate intampla asta. Este vorba de
cazurile in care judecatorii pot pronunta hotarari care sa tina loc de contract )

2)Denuntarea unilaterala a contractului:

Regula : o parte nu poate prin propria-i vointa sa modifice sau sa inceteze contractul.
Totusi, daca partile prevad o asemenea posibilitate in contract sau legiuitorul prevede aceasta
posibilitate, cu titlu de exceptie, este posibila. Aceasta posibilitate trebuie analizata pentru ca s-ar pune in
pericol forta obligatorie a contractului.
Pentru a vedea cand este admisibila denuntarea unilaterala a contractului trebuie sa distingem
intre: Contracte cu executare uno ictu si contracte cu executare determinata SI contracte cu executare
succesiva, dar nedeterminata.

Daca ne aflam in primul caz, in absenta unei clauze contractuale care sa permite denuntarea
unilaterala este exclusa o asemenea exceptie de la principiul fortei obligatorii. Este nevoie ca partile sa
prevada o clauza care sa permita pentru una sau cealalta parte denuntarea contractului.
Chiar si cand exista o asemenea clauza ea nu trebuie sa imbrace forma unei conditii pur potestative
din partea celui ce obliga si, de asemenea, daca in aceasta categorie de contract e vorba numai de contracte
cu executare uno ictu denuntarea nu mai poate interveni daca a inceput executarea contractului.
Daca este vorba de contracte cu executare succesiva sau cu executare continua pe durata
determinata, chiar daca a inceput executarea, denuntarea este posibila cu respectarea unui termen rezonabil
sau de preaviz. Chiar si in acest caz, denuntarea nu produce efecte cu referire la prestatiile deja executate sau
in curs de executare. Ex: contract de inchiriere pe durata determinata cu posibilitatea denuntarii in contract,
daca o parte denunta trebuie sa-i acorde celeilate parti un termen rezonabil/termen de aviz. Daca numai o
parte si-a executat prestatia, cealalta parte va putea fi obligata sa isi execute prestatia.

4
 Si intre : ( cazul 2 ):
=> Contracte cu executare succesiva, dar nedeterminata
Chiar daca partile nu au prevazut in contract o clauza de denuntare unilaterala, este posibila
oricand denuntarea de oricare parte cu repsectarea termenului rezonabil sau de preaviz. Intr-o asemenea
situatie nu mai este nevoie de o clauza de denuntare unilaterala, deoarece o prestatie in favoarea unei parti
nu este posibila in mod perpetuu. Pentu a intelege trebuie sa ne reamintim servitutiile personale (obligatia
de a presta un anumit serviciu pe toata durata vietii). Oricare parte poate denunta contractul cu respectarea
unui termen art. 1277 partea finala. NCC

TREBUIE facuta diferenta intre nulitatea unei clauze (trebuie ceruta expres de una dintre parti) si
clauza ce se considera nescrisa. (nu se considera ca ar fi existat) -> e mult mai usor pentru cel care invoca o
clauza considerata ca fiind nescrisa => sanctiune foarte ferma.
In cazul 1, cand e posibila o clauza de denuntare, se considera ca exista un pret al denuntarii (clauza
de denuntare cu titlu oneros) = > cel ce denunta trebuie sa plateasca un pret. [alin. (3) art. 1276 NCC
denuntarea produce efecte numai dupa plata]
Pe langa aceste doua exceptii mai exista situatia obligatiilor intuitu personae - care inceteaza odata
cu decesul uneia dintre parti (desi obligatia s-ar transmite in mod normal succesorilor ). Legiuitorul poate
interveni in viata contractului si sa il modifice: legiuitorul putea prelungi durata unor contracte de inchiriere
(vechea reglementare), in prezent nu a mai actionat astfel.
O ultima exceptie intervine atunci cand intervin evenimente fortuite in viata contractului si fac
imposibila definitiv sau temporar executarea contractului, se produce incetarea contractului sau suspendarea
efectelor contractului pe durata cat actioneaza acea cauza fortuita.

II. Principiul relativitatii efectelor contractului

- contureaza sfera in care actioneaza principiul fortei obligatorii
- se largeste aceasta sfera
- contureaza chiar suprafata sferei
- contractul produce efecte numai intre parti; contractul nu produce efecte fata de terti ! (art.
1280 NCC)
- art. 1280 NCC: partea finala anunta exceptiile de la acest principiu. Uneori, contractul produce
efecte fata de terti. El ar putea naste drepturi si obligatii fata de terti. Daca este vorba despre drepturi sunt
admise exceptii de la principiul relativitatii.
In dreptul civil nu sunt admise exceptiile de la acest principiu in ceea ce priveste datoriile. Nu se pot
naste din contracte datorii in sarcina unor terti.
In dreptul muncii se admite posibilitatea aceasta => contracte colective de munca!

5
 Opozabiliate in legatura cu contractul:
- exista doua acceptii :
a) Cand este vorba de un contract, opozabilitatea spune ca drepturile si obligatile se nasc numai
intre partile contractante, adica acesta opozabilitate exprima numai principiul relativitatii : Contractul este
opozabil numai intre parti. Aceasta acceptie a fot criticata pentru ca este vorba despre executabilitatea
obligatiilor, si nu despre opozabilitatea contractului.
b) In a doua acceptie, opozabilitatea nu se mai refera la raporturile dintre parti, ci la raporturile
dintre parti si terti si se spune: contractul le este opozabil tertilor. Nu spunem ca se nasc drepturi si obligati
pentru terti, insa contractul le este opozabil tertilor in sensul ca tertii trebuie sa respecte contractul ca fapt
juridic in sens larg. Mai exact, odata incheiat contractul, odata nascute drepturile si obligatiile partilor, tertii
nu au voie sa intervina pentru a stanjeni aceste drepturi si obligatii. Obligatia negativa generala de a nu
pagubi pe altii nu mai porneste de la ideea contractului ca act juridic, ci contractul privit ca realitate sociala.
In aceasta ultima acceptie contractul poate fi invocat fie de catre parti fata de terti, fie de terti fata de parti.
Ex: cumparatorul unei case poate invoca contractul de vanzare-cumparare impotriva unui tert care
invoca posesia asupra casei (parte); tertii invoca un contract pentru a dovedi imbogatirea fara justa cauza a
unei parti.
Uneori aceasta invocare devine eficienta, daca sunt indeplinite conditii:
- de opozabilitate;
- cerinta datei certe (fara de care contractul nu ar mai fi opozabil in legatura cu momentul
incheierii lui).

Are importanta seminificatia pe care o acordam contractului: daca privim contractul ca act juridic
sau fapt juridic in sens larg.
Daca il privim ca act juridic in situatia in care o parte nu-si executa datoria, raspunderea ei fata de
cealalta parte va fi contractuala. Daca o parte, cu ocazia prestatiei ei contractuale savarseste un prejudiciu
fata de tert, ea va raspunde delictual, contractul privit ca fapt juridic si nu act juridic. Daca avem in vedere
proba contractului, proba trebuie sa tina cont de exigentele actului juridic.
Daca privim contractul ca fapt juridic in sens larg, partea care nu isi executa prestatia va raspunde
delictual; poate fi dovendit cu orice mijloc de proba; tertii nu vor fi tinuti de exigentele probatorii pe care
trebuie sa le respecte partile.
Distinctia intre cel 2 notiuni ale opozabilitatii apare, astfel, destul de importanta.

Domeniul de aplicare al principiului relativitatii :

Acesta apare conturat cu ajutorul notiunilor: parti, terti, succesori universali si cu titlu univesal,
succesori cu titlu particular si creditori chirografari.

6
 Partea subiectul de drept care isi exprima vointa cu ocazia incheierii contractului, fie direct, fie
prin reprezentant. Reprezentantul nu devine astfel parte in contract, el nu lucreaza in nume propriu, ci
pentru cel reprezentat.
Terti - cei care nici direct, nici prin reprezentant nu participa la incheierea contractului. Distingem
intre tertii ce nu au niciun intres legitim in legatura cu contractul si tertii care au un interes legitim in legatura
cu contractul (succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari ).
Succesori unversali si cu titlu universal - nu sunt in categoria tertilor, pentru ca, de regula, ei se
substituie partilor. Uneori, (in mod exceptional) chiar si succceori universali si cu titlu universal pot intra in
categoria tertilor interesati .
Principiul fortei obligatorii actioneaza intre parti si succesori lor universali si cu titlu universal. Un
contract produce efecte fata de succesorii lui universali si fata de creditorii chirografari.
Succesori cu titlul particular: regula este ca efectele contractului nu se produc si fata de acestia.
Ne imginam 2 contracte incheiate de aceeasi persoana, contract de vanzare-cumparare cu X
(cumpara o casa) si apoi un alt contract de vanzare-cumparare catre Y (vinde aceeasi casa). Cand vinde casa
catre Y, cel care in primul contract era cumparatorul transmite vreun drept sau vreo obligatie ? NU !!!! Y nu
dobandeste drepturi si obligatii din primul contract.
Cand este vorba despre drepturi, succesorul cu titlu particular ar putea dobandi anumite drepturi,
dobandite de autorul sau din alt contract, la incheierea caruia succesorul nu a participat.
Ex: o persoana A are o creanta impotriva lui B. Aceasta creanta este garantata cu o garantie pe baza
unui contract incheiat cu alta pers C. La un moment dat, A, care este creditor, vinde creanta lui D, care devine
titularul creantei. D, cesionarul de creanta, va dobandi si garantia care a fost primita de A din contractul
incheiat cu C, desi un a participat la incheierea acestui contract, pentru ca intre dreptul primit de D si dreptul
de garantie este o stransa legatura, de la principal la accesoriu.
Asadar, succesorul cu titlu particular nu primeste alte drepturi de la autorul sau daca acelea nu au
nicio legatura cu dreptul transmis. Daca au legatura cu dreptul sau, se verifica aceasta legatura, cat de stransa
este ea cu dreptul primit (initial). Definirea acestei legaturi poate sa fie mai restransa sau mai lejera. Daca
dreptul transmis este principal, se transmite si dreptul accesoriu. In doctrina s-a spus :
ca trebuie sa imbrace forma raportului de accesorialitate;
ca celalalt drept sa nu mai prezinte interes pentru autor;

Datoriile autorului nascute din alte contracte nu se transmit prin contractul incheiat cu succesorul
cu titlu particular. Totusi, exista anumite nuante:
1 nuanta: faptul ca autorul si-a restrans dreptul inainte de a-l transmite catre succesor, nu inseamna
ca succcesorul va primi mai mult decat avea autorul sau in patrimoniu.
2 nuanta: daca proprietarul unui bun ajunge la un dezmembramant/incheie un dezmembramant al
dreptului de proprietate, iar ulterior vinde nuda proprietate, cumparatorul nudei proprietati trebuie sa
respecte dezmembramantul. Dezmembramantul = drept real opozabil erga omnes.
Principiul fortei obligatorii actioneaza intre parti si succesorii universali si cu titlu universal.

7
 Exceptiile efectelor contractelor

Daca ne imag efectele ca o sfera, invelisul sferei este pp relativitatii,iar cont e pp fortei obligatorii.
Sunt sit in care forta obligatorie devine fragila si apar exceptii,care sunt un fel de cratere in sfera in
care act forta obligatorie.Alteori se largeste sfera in care act pp f oblig= exc de la pp relativitatii contr, contr
prod efecte nu doar intre parti, ci si fata de terti (care nu participa la inch contr si nici nu au calit de
succesori).
Daca un tert primeste un dr printr-un contr exc sub aspect activ de la pp relativitatii, iar daca
primeste o datorie din contr e o exc sub asp pasiv. De regula, in dr civil sunt admise exc sub asp activ de la
acest pp si doar in mod exceptional se admit exc sub asp pasiv.
In dr muncii, exceptiile sub asp pasiv apar cand e vb de un contr colectiv -> pres ca prevederile
devin oblig nu numai pt cei care au part efectiv la inch contr sau care au fost reprezentati ci si pt cei care
avand calit de salariati, pot invoca in fav lor dr din contr de munca, dar se pot invoca impotriva lor si datoriile.
In dr civil e o sit in care se poate vb de o exc sub asp pasiv de la pp relativitatii in leg cu
coproprietate obisnuita, in cazul actelor de administrare regula unanimitatii e inlocuita cu reg majoritatii- un
acord intre maj prop va prod efecte, va naste datorii, si pt coporop care nu au participat la inch contr.
In cazul coporp fortate asupra partilor comune din cladirile cu mai multe spatii locative,
functioneaza aceeasi regula a majoritatii, dar coproprietarii sunt de ob asociati intr-o organizatie care e
persoana juridica- e vb de o cultura asociativa in cazulcareia in general regul amajoritatii functioneaza- nu e
o veritabila exc sub asp pasiv pt ca deciziile care se iau in cadrul asociatiei nu sunt contr, ci acte unilaterale.
EXCEPTIILE de la principiul relativitatii ar avea in vedere situatia in care s-ar naste drepturi si
obligatii in sarcina tertilor (pasiv, asemenea posibilitate nu exista, INSA, cat priveste drepturile, este posibil).
Exc sub asp activ de la efectele aj prevazute in NCC :
2 exceptii reale : => Stipulatia pentru altul; (art. 1284- art. 1288 NCC)
=> Actiunile directe;

1 exceptie aparenta de la principiul relativitatii: promisiunea faptei altuia

Promisiunea faptei altuia

8
 - Art. 1283 NCC;
- Este vorba despre un contract prin care debitorul(promitent) se angajeaza fata de creditor ca
va determina o terta persoana sa incheie un contract cu creditorul in viitor sau sa ratifice un contr inch
anterior cu creditorul.
- Parti contractante: PROMITENTUL si CREDITORUL rezulta ca tertul tertul nu part la inch
contr si tertul NU dobandeste niciun dr si nicio obligatie din contractul dintre creditor si debitor, nu se naste
din promisiunea faptei altuia datoria tertului de a incheia contractul cu creditorul, ci datoria debitorului de a-
l determina pe tert sa incheie in viitor un contract cu creditorul :
- promitentul isi asuma o oblig de rezultat, cea de a-l determina pe tert sa inch un act cu
creditorul
- tertul nu va fi obligat din contr dintre promitent si creditor, ci prin propriul angajament,
printr-u contr distinct pe care il va incheia cu creditorul
- eventuala oblig care se naste in sarcina tertului/ eventualul drept NU rezulta din
promisiunea faptei altuia, ci dintr-un contr distinct de acesta.

Aceasta prezinta 3 trasaturi esentiale:

NU este o exceptie de la principiul relativitatii, tertul nu dobandeste nici drepturi, nici datorii
din promisiunea faptei altuia.
Obligatia debitorului este o obligatie de rezultat:

Daca promitentul nu reuseste sa-l convinga pe tert sa inch contr cu credit sau sa ratifice un
aj, promitentul va rasp fata de credit pt neexec faptei sale.Fiind vb de o oblig de rezultat, in absenta atingerii
rez, indif deprestatiile facute de promitent, datoria lui va fi consid neexecutata, iar creditorul ii va cere daune-
interese promitentului pt prejudiciul pe care va trebui sa-l probeze. Pt a evita plata acestor daune
promitentul are la indemana art 1283 (2) alternativa de a executa sg obligatia pe care ar fi trebuit sa si-o
asume tertul, dar nu si-a asumat -, cu precizarea ca nu va trebui sa cauzeze niciun prejudiciu credit.
**Fiind un contr, promisiunea faptei altuia tb sa indepl cond de validitate cerute pt contr.Nu
sunt cerinte speciale de forma
In cazul in care tertul a fost convins sa incheie/ sa ratifice un aj, obl lui se consid executata,
numai are nicio oblig fata de creditor, cu exc cazului in care si-a asumat sa fie fideiusor fata de tert,
promitentul va raspunde ca fideiusor,daca tertul isi executa datoria.

Veritabile exceptii de la principiul relativitatii:

9
 1) Stipulatia pentru altul (contr inch in folosul unei persoane)

- art. 1284 1288 NCC

- in Codul civil de la 1864 nu era reglementata la nivel de principiu, ci aceasta figura juridica a
stipulatiei fusese indusa din anumite aplicatii particulare reglementate fie in codul civil, fie in legi speciale
(donatia cu sarcina; contractul de transport; contractul de asigurare ). Mai este denumita contractul in
beneficiul unei terte persoane.

Definitie. Este un contract prin care o parte, denumita promitent, se obliga fata de o alta parte,
denumita stipulant, sa execute o anumita prestatie (a da, a face, a nu face) fata de o a treia persoana,
denumita tert beneficiar.
Asadar, avem 2 parti in contract: stipulantul si promitentul si un tert fata de contract: tertul
beneficiar, care un participa la incheirea contractului.

Astfel inteleasa, stipulatia pentru altul presupune, ca orice contract, indeplinirea tuturor conditiilor
de validiatate, DAR presupune existenta si a doua cerinte speciale:
a) Sa existe animus stipulandi, adica sa rezulte in mod neindoielnic din contract atat vointa de a
stipula, cat si vointa stipulantului (promitentului) de a se obliga fata de tert.
b) Persoana tertului beneficiar (Art. 1285 NCC): sa fie determinata sau determinabila si aceasta sa
existe in momentul in care promitentul este tinut sa isi execute obligatia. [=se obliga promitentul sa execute
prestatia fata de mostenitorii stipulantului, sunt determinabili, ei nu exista in momentul incheierii stipulatiei;
sa existe persoana = nascuta in momentul executarii prestatiei]. Daca tertul beneficiar nu exista, stipulatia
profita stipulantului sau se va executa fata de tertul beneficiar de rezerva.

Efectele stipulatiei se produc in 3 planuri :

1. rap stipulant-promitent
2. rap promitent-tert beneficiar
3. posib rap jur dintre stipulant si tert beneficiar

1) Intre promitent si stipulant - Promitentul se obliga fata de tertul beneficiar, dar se produce o
disjungere a mecanismului obligatiei pentru ca obligatia presupune o anumita prestatie, DAR si o raspundere.
Promitentul raspunde fata de stipulant, dar prestatia se executa fata de tertul beneficiar.

Daca promitentul nu executa fata de tertul beneficiar, stipulantul ii poate cere sa execute.

10
 Daca stipulantul, ca urmare a neexecutarii, sufera el un prejuduciu, poate cere de la
promitent daune-interese.
Daca raportul dintre stipulant si promitent are (doar) caracter bilateral (si stipulantul si-a
asumat obligatia) stipulantul poate cere revizuirea/rezolutiunea stipulatiei daca promitentul nu si-a executat
obligatia fata de stipulant.

2) Intre promitent si tertul beneficiar Tinand seama de disjungerea mecanismului obligatiei,

promitentul trebuie sa execute prestatia catre tertul beneficiar, , iar dr tertul beneficiar la exec prestatiei se
naste in mom inch stipulatiei, acest dr nu mai trece prin patrim stipulantului, ci pt ca se naste direct in patrim
tertului, acesta nu va suporta concursul creditorilor/ mostenitorilor stipulantului.

!! Desi dr se naste direct in patrim tertului beneficiar, totusi acesta nu e obligat sa primeasca acest
dr.- tertul beneficiar poate sa accepte/ sa refuze dr care i s-a acordat prin interm acestei stipulatii- o manif
unilat de vointa din partea tertului beneficiar care se infatiseaza ca fiind exercitarea unui dr potestativ, are fie
efectul consolidarii dr in patrim tertului in mas in care acesta acepta stipulatia, ori desfiintarea cu efect
retroactiv a dr daca tertul refuza stipulatia. Daca manif tertului ia forma acceptarii nu ins manif de vointa la
inch contr, e un aj unilateral ce prod ef doar asupra dr ce a fost dob- prin acceptare dr se consolideaza, iar
daca refuza dr se va desfiinta.

In mas in acre promitentul nu isi exec prestatia fata de tert, acesta are act directa impotriva
promitentului pt realiz prestatiei in natura sau prin daune-interese. Tertul nu poate cere rezolutiunea
contractului intrucat el nu a participat la incheierea contractului, aspectul bilateral dintre stipulant
promitent nu il priveste.
Vointa tertului beneficiar nu are importanta in ceea ce priveste incheierea contractului. Pe de alta
parte, nimeni nu poate fi obligat sa accepte un drept.

3. Intre stipulant si tert beneficiar: rap directe ce pot fi identificate de la caz la caz in functie de
circumstanetle fiecarie spete

Exc: prin stipulatie, stipulantul vrea sa acopere un imprumut,sa faca o liberalitate etc.

Acceptarea stipulatiei de catre tertul beneficiar

Exista o manifestare de vointa in sensul acceptarii sau respingerii prestatiei ca act juridic
unilateral. Contractul se considera incheiat prin simpla manifestare de vointa a stipulantului si promitentului.
Manifestarea de vointa a tertului = consolidarea sau desfintarea cu efect retroactiv a dreptului care s-a
transmis prin stipulatie.

11
 Din momentul incheierii stipulatiei, dreptul se naste in patrimoniul tertului beneficiar, NU se naste
in patrimonial stipulantului, ca urmare tertul beneficiar nu va suporta concursul creditor/mostenitorului
stipulantului. Acceptarea fie consolideaza cu efect retroactiv dreptul, fie il stinge cu efect retroactiv (drept
potestativ al tertului beneficiar) .

Stipulatia poate fi revocata

- Art. 1287 NCC numai stipulantul poate revoca stipulatia

- Nu e vb d eo exceptie de la forta oblig a stipulatiei pt altul, revocarea nu ins desfiintarea
stipulatiei, ci are in vedere revocarea dr care e acordat tertului, cu consecinta ca promitentul va executa
prestatia fata de stipulant sau fata de o alta pers beneficiara.
- Revocarea- manif unilat de vointa a stipulantului care nu are semnif unei declaratii de
denuntare unilaterala a contr.
- Poate fi revocata cat timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent
(moment pana la care poate fi revocata)

Revocarea stipulatiei produce efecte din momentul in care revocarea stipulatiei ajunge la promitent.
(tb sa fie comunicata)
Art. 1287 alin. (2) NCC
Dreptul care nu mai profita tertului va profita fie stipulantului, fie mostenitorilor acestora
fara a agrava situatia promitentului

Natura juridica a stipulatiei pentru altul:

Figura juridica sui generis (distincta) ce nu poate fi asimilata alteia
Contract numit, dar care se supraune fie peste figura juridica a unui contract numit, fie peste
figura juridica a unui contract nenumit.
De regula, desi este o figura juridica proprie, nu are autonomie, ci se suprapune mereu fie
pe contract numit/nenumit.

Ex: Donatorul, in cazul donatiei cu sarcina, da ceva donatarului si donatarul se obliga, prin
contract, sa faca altceva in favoarea unui tert => stipulatia se suprapune peste donatie.

Ex: contractul de vanzare-cumparare, cumparatorul se obliga sa plateasca pretul, vanzatorul

transmite bunul catre o alta persona ce nu este cumparator => contract de vanzare-cumparare cu stipulatie
pentru altul.

12
 Rezulta ca vom avea o dedublare a legaturii obligationale, a datoriei care are ca ob prestatia
promitentului.Promitentul e legat si de stipulant in aceasta datorie si va rasp fata de stipulant daca nu exc
prestatia, dar e leg si de tertul beneficiar pt ca prestatia ca atare se executa fata de el.
Prestatia promitentului se executa fata de tertul beneficiar, dar raspunderea promitentului
se angajeaza in mod specific si fata de stipulant si fata de tertul beneficiar

2) Actiunile directe

Este posibil ca, in masura in care legea prevede, un tert fata de contract sa aiba la indemana o
actiune directa in justitie impotriva unei parti contractante.
1.In materia contractului de antrepriza in art. 1856 se prevede aceasta posibilitate. Este vorba in
acest text de contractul de antrepriza intre antreprenor si beneficiarul unei case, lucratori, intre lucratori si
beneficiar. Lucratorii care nu au primit salariul, au actiune directa impotriva beneficiarului. Trebuie sa mai
existe contract incheiat intre lucrator si antreprenor si sa nu fie platiti pentru ca actiunea directa sa fie
posibila.

2.Contractul de mandat art. 2023 alin. (6) situatie similara

Mandatarul incheie un contract de submandat. Submandatar pe langa mandatar. Mandantul,
desi e tert fata de respectivul contract, are actiune directa impotriva submandatarului. Dreptul nu se naste
direct din contractul de mandat, e nevoie si de un contract de submandat.

Exceptie de la opozabilitatea efectelor contractelor

Ori de cate ori contractul nu este opozabil nici ca fapt juridic in sens larg (realitate sociala) ne aflam
in fata unei exceptii de la opozabilitate. Tertul nu are drepturi si obligatii din contract, nu este tinut sa
respecte acel contract, il poate ignora complet.
A) Actiunea pauliana
B) Simulatie art. 1289-art. 1294 NCC

13
 SIMULATIA

Definitie. Operatie juridica prin care partile incheie un contract public (cunoscut de terti) si un acord
simulatoriu dublat, de un contract secret, fara ca aceasta situatie sa fie cunoscuta tertilor.

Conditiile simulatiei:

1. existenta actului secret (care trebuie sa fie real, in sens de negotiunm = operatiunea reala
care produce adevaratele efecte intre partile contractante. Potrivit art. 1289 2, actul secret trebuie sa
indeplineasca doar conditiile de fond pentru a produce efecte intre parti, spre deosebire de actul public care
trebuie sa indplineasca atat conditiile de forma, cat si pe cele de fond, sa fie contemporan cu actul public);
2. existenta actului public este actul adus la cunostinta tertilor;
3. existenta acordului simulatoriu (intentia partilor de a simula si consta in vointa lor ca acea
operatiune jurdica sa produca toate efectele juridice specifice simulatiei);

Operatiunea simulatiei are scopuri multiple, licite sau ilicite, insa, simulatia intereseaza in functie de
scopul ei daca este licita, fiind, astfel, valabila si admisa.
Sediul materiei: art. 1289- 1294;

Forme:

A) Simulatie prin Act Fictiv = partile incheie in public un contract si in acordul simulatoriu stipuleaza
ca nu au incheiat nimic, actul public fictiv.
Ex: doua persoane vor sa lase impresia ca un bun a iesit din patrimoniul unei persoane, dar, in
realitate, el a ramas in patrimoniul acesteia.
Din acest punct de vedere, simulatia este fie relativa (atunci cand partile stabilesc sa fie simulate
doar unul sau mai multe elemente al contractului natura, obiect, cauza etc), fie absoluta, cand partile
stabilesc ca intre ele nu exista, in realitate, niciun act).

B) Simulatia prin Act deghizat = partile incheie in public un contract de vanzare-cumparare, iar in
secret incheie donatie cu acelasi obiect, prin acord simulatoriu aleg ca singurul contract producator de efecte
sa fie donatia. Contractul public = deghizare a contractului secret. Deghizare totala/esentiala pentru ca
priveste chiar natura contractului. Exista si deghizare partiala cand elementele din contractul secret prezinta
in public in forma deghizata.

14
 C) Simulatia prin interpunere de persoane = in contractul secret apar 2 parti, in contractul public o
alta parte decat cele din contractul secret, dar important este ca la acordul simulatoriu sa participe toate
partile.
Se deosebeste, astfel, acest contract de contractul de mandat fara reprezentare = mandatarul
lucreaza in numele mandantului, dar mandantul nu este cunoscut. Tertii cu care contracteaza mandatarul
cred ca mandatarul lucreaza in nume propriu. Mandatarul este un interpus al mandantului. Tertii nu participa
la acord simulatoriu, nu stiu ca mandantul nu exista.

Efectele simulatiei:
Codul Civil distinge intre efecte fapta de parti si efecte fata de terti;
a) Efecte fata de parti (art. 1289 NCC) produce efecte actul secret sau acordul simulatoriu.
Daca exista un contract secret asociat actului simulatoriu, pentru a produce efecte trebuie sa fie valabil
incheiat.
Intre parti produce efecte actul secret sau actul simulatoriu. Daca exista contract secret asociat
actului simulatoriu pentru a produce efecte trebuie sa fie valabil incheiat+ sa resp cond de valabilitate pt nch
respectivului contr.

Forma contr secret tb sa indepl cond e forma ceruta de lege pt tipul respectivul tip de contr?
Art 1289, (2)- se cond valabilitatea numai de indepl cond de fond,fara a se preciza nimic despre
cond de forma.
Daca contr public e inch in forma autentic, se indepl cerinta de forma prin realizarea ei in contr
public.
Oricare dintre parti poate cere exec contractului secret.

Intre parti si terti: regula este ca numai contractul/actul public este opozabil tertilor. in acest
acz ne aflam de la o exceptie de la opozabilitatea fata de terti
Contractul secret nu este opozabil tertilor, nu tb sa il respecte nici macar ca realitate jur.Dar daca
tertii a interes sa invoce contr secret, ei o pot face.Sanctiunea opereaza numai fata de partile acordului
simulatoriu.
Sanctiunea inopozabilitatii contractului secret fata de terti opereaza numai daca ei sunt de buna
credinta, daca nu au cunoscut contractul secret, precum si continutul sau.

In raporturile dintre terti pot aparea conflicte, insa vor avea castig de cauza cei ce se
intemeiaza cu buna credinta, pe existenta contractului public pentru ca pe cel secret se presupune ca nu l-au
cunoscut niciodata.- doar daca creanta e anterioara contr secret
Succesorii cu titlu particular sunt terti si pot invoca, de asemenea, contractul public.

15
 Tertii nu sunt obligati sa invoce contractul secret
Tertii in materia simulatiei: creditorii partilor, fie succesorii cu titlu particular ai partilor
Cum se dezvaluie simulatia?

Prin actiunea in simulatie- act in constatare, imprescriptibila

Fie una din partile contractului secret, fie un tert, in functie de interesul d ea se prevala de
actul secret, poate introduce actiunea in simulatie.
Dezvaluirea actului secret NU inseamna validarea actului secret. El trebuie sa fie valabil de la
bun inceput.
Odata dezvaluit actul secret, se va pune problema prescriptiei executarii dr, temrenele de
prescriptie vor fi specifice dr respective

Proba actului secret art 1292:

- Pentru parti => Regulile de proba din materia actului juridic civil, cu exc cazului in care ei
invoca sopurile ilicite ale simulatie- in acest caz pot utiliza orice mijl de proba.
- Tertii pot face dovada cu orice mijloc de proba, pt ca nu sunt parti ale aj

Domeniul de aplicare:
1292:Simulatia se aplica contractelor,dar si actelor juridice unilaterale cu caracter patrimonial, doar
daca sunt dublate de acordul prealabil concomitent duvlat de un acord intre aut actului unilateral si
destinatarul.Cat priveste actul public,acvem deci un act unilateral care se comunica destinatarului.
Atunci cand se restrange sfera fortei obligatorii a contractului este nevoie fie de o prevedere a legii,
fie de vointa partilor. Atunci cand se largeste sfera este, de asemenea, nevoie fie de o prevedere a legii, fie de
vointa partilor. Atunci cand se largeste sfera fortei obligatorii a contractului ne afla in prezenta unor exceptii
de la principiul relativitatii contractului.

La AJ civile nepatrimoniale NU se aplica simulatia NICIODATA !

16
 Curs4
Efectele specifice ale contractului

Problema efectelor specifice ale contractelor sinalagmatice poate fi abordata dintr-o dubla
perspectiva:
Intr-adevar, aceasta problema tine si de efectele contractului si de efectele obligatiilor. Altfel spus,
chestiunea aceasta are relevanta si din perspectiva drepturilor si obligatiilor care se nasc din contractele
sinalagmatice si din perspectiva modului in care se executa obligatiile nascute din contractele sinalagmatice.
Asadar, cand vorbim de efectele obligatiilor, avem in vedere, in principal, executarea lor.
Din cauza acestei duble perspective, tratarea efectelor specifice ale contractelor sinalagmatice se
face, uneori, in cadrul efectelor contractului, alteori se face in cadrul efectelor obligatiilor. Indiferent de locul
in care este tratata aceasta chestiune, important este sa retinem dubla perspectiva pe care ea o presupune.

De ce aceasta problema este legata si de efectele contractului?

Contractele sinalagmatice se disting, in primul rand, prin dubla valenta a notiunii de cauza. Ca in
cazul contractelor sinalagmatice denumite si contracte bilaterale, notiunea de cauza se manifesta nu doar
pe terenul incheierii contractului, ci si pe terenul executarii acestuia. Mai exact, fiecare parte, isi da acordul la
incheierea contractului si intelege sa-si asume obligatii intrucat are reprezentarea ca si partea cealalta isi va
asuma obligatiile corelative. La un moment ulterior, dupa inchierea contractului, fiecare parte isi executa
propria datorie intrucat are reprezentarea ca si partea cealalta isi va executa datoria proprie.
Aceasta ideea subliniaza nu numai reciprocitatea obligatiilor nascute din contractele sinalagmatice,
ci si indeterdependenta lor. Dar, din interdependenta obligatiilor nascute din aceste contracte decurge un
principiu care guverneaza executarea acestor obligatii, si anume, principiul simultaneitatii executarii
obligatiilor. Regula este ca partile trebuie sa-si execute simultan obligatiile reciproce.
Principiul este consacrat, ca atare, in art. 1555 al. (1) NCC. Asadar, acest prim alineat spune: Daca
din conventia partilor sau din imprejurari nu rezulta contrariul, in masura in care obligatiile pot fi executate
simultan, partile sunt tinute sa le execute in acest fel.
Acest principiu anticipeaza si exceptiile, pentru ca fie din lege, fie din convetia partilor, fie din
imprejurari ar putea sa rezulte ca este inlaturata actiunea principiului simultaneitatii obligatiilor nascute din
contractele sinalagmatice.
Al. (2) din acelasi articol introduce o nuantare ce trebuie retinuta, si anume, este posibil ca
obligatiile reciproce, chiar daca sunt cu executare dintr-o data (uno ictu) sa presupuna totusi o anumita
durata a executarii. De exemplu, in contractul de antrepriza, antreprenorul care cladeste o casa are nevoie de
o perioada de timp pentru a o finaliza. Plata se face, insa, dintr-odata si executarea antreprenorului se
considera ca ar fi dintr-o data, in sensul ca este o singura prestatie. In acest caz, nu este vorba de o inlaturare
a principiului simultaneitatii, ci de o nuantare a aplicarii acestui principiu.

17
 Principiul este inlaturat, insa, atunci cand, de exemplu, se prevede prin contract un anumit termen
pentru executarea obligatiei uneia dintre parti. Asta inseamna ca o parte va fi obligata sa execute chiar
inaintea celeilalte parti. Termenul poate sa rezulte din conventia partilor sau din lege.
Dar, ori de cate ori nu ne aflam in prezenta unei exceptii, acest principiu trebuie respectat.
Ca urmare, cand e vorba de contracte sinalagmatice, tinand seama de interdependenta obligatiilor
si de principiul simultaneitatii, rezulta cateva efete specifice si pe terenul executarii obligatiilor. Este vorba de
3 efecte specifice:
1. Exceptia de neexecutare a contractului. Daca o parte nu-si executa datoria, cealalta parte este
indreptatita sa amane executarea proprie-i datorii. Este substanta exceptiei de neexecutare.
2. Posibilitatea pe care o are partea care si-a executat obligatia sau este gata sa o execute de a
invoca rezolutiunea sau rezilierea contractului, daca cealalta parte nu-si executa la randul ei obligatia.
In acest caz, este vorba de o neexecutare fara justificare, numai aceasta permitand invocarea
rezolutiunii sau a rezilierii. Daca este insa vorba de o neexecutare determinata de un eveniment fortuit, altfel
spus daca este vorba despre o imposibilitate fortuita de executare intervine al treilea efect specific.
3. Riscul in contract, ceea ce uneori poate sa presupuna fie desfiintarea sau incetarea contractului,
fie suspendarea temporara a executarii obligatiilor in cazul ixn care o parte nu-si executa propria datorie.
Aceste 3 efecte presupun o distinctie prealabila, distinctia intre neexecutarea fara justificare si
neexecutarea justificata.

Neexecutarea justificata
In Codul civil, in art.1555- art.1557 sunt reglementate cele 3 cauze care ar putea justifica
neexecutarea unui contract sinalagmatic.
1. Prima cauza, cand prin vointa partilor sau a legiutorului este inlaturat principiul simultaneitatii
executarii obligatiilor.-cand partile stabilesc o ordine a executarii obligatiilor. Intr-o asemenea situatie,
partea a carei obligatie este prevazuta de un termen are justificarea de a nu executa pana la implinirea
termenului.
Justificarea priveste nu partea care nu-si executa obligatia la termen, ci priveste faptul ca cealalta
parte este indreptatita sa nu-si execute propria obligatie pana cand nu se paseste la executarea obligatiilor.
Altfel spus, exceptia de neexecutare se refera la o justificare la neexecutarea obligatiei de creditor de a nu-si
executa obligatia ce corespunde celei pe care debitorul refuza sa o execute.
2. O parte nu si executa obligatia fara justificare, caz in care cealalta parte in mod justificat poate
refuza executarea
3.Neexecutarea poate fi justificata de un eveniment fortuit. Art. 1557 NCC are titlul imposiblitatea
de executare, insa denumirea corecta ar fi fost imposiblitatea fortuita de executare.
Un plus, in acest sens, este adus de art. 1634 ce se prezinta sub un capitol cu denumirea
imposiblitatea fortuita de executare. Ca urmare, notiunea de eveniment fortuit din art. 1557 cuprinde in
sfera ei elementele care sunt enumerate in art. 1634 si anume forta majora, cazul fortuit si alte evenimente
asimilate acestora.

18
 Care sunt aceste alte evenimente asimilate?
Art. 1352 precizeaza ca fapta victimei insesi sau fapta tertului sunt elemente care inlatura
raspunderea intocmai ca si forta majora si cazul fortuit. Interpretarea sistematica a tuturor acestor texte duce
la concluzia ca evenimentele asimilate despre care se face vorbire in art. 1634 sunt tocmai fapta victimei si
fapta tertului daca acestea au fie valoarea juridica a fortei majore sau a cazului fortuit.
Rezulta ca ne vom afla in prezenta unei neexecutari fara justificare ori de cate ori nu actioneaza una
din cele trei imprejurari reglementate de la art. 1555-1557. De cele mai multe ori, neexecutarea fara
justificare echivaleaza cu notiunea de neexecutarea culpabila.
In Noul Cod Civil raspunderea civila, fie delictuala, fie contractuala este intemeiata pe ideea de
vinovatie. In plus, cand e vorba de domeniul contractual, art. 1548 precizeaza ca opereaza o prezumtie de
culpa in sarcina debitorului. Asadar, ori de cate ori debitorul nu executa, se prezuma ca el este in culpa.
Pentru a rasturna prezumtia de culpa, debitorul trebuie sa faca dovada ca opereaza una dintre cele
trei cauze de justificare a neexecutarii. Daca nu justifica neexecutarea, fie dovedind imprejurarea din art.
1555, fie pe cea din art. 1556, fie pe cea din art. 1557, debitorul ramane in culpa. Ceea ce inseamna ca
neexecutarea fara justificare echivaleaza cu nexecutarea culpabila. Aceasta este regula.
Cand aceasta echivalenta nu opereaza?
Atunci cand legiuitorul, mai ales in materie delictuala, instituie ceea ce se numeste raspunderea
obiectiva, adica o raspundere independenta de culpa. Intr-o asemenea situatie, sfera evenimentelor fortuite
se restrange la forta majora si, eventual, la fapta victimei sau a tertului, daca acestea au ele insele valoarea
juridica a fortei majore. Asadar, in asemenea ipoteze de raspundere obiectiva, cazul fortuit nu mai este
exonerator de raspundere. Cazul fortuit nu mai justifica neexecutarea unui contract. Altfel spus, sfera
neexecutarii fara justificare se extinde incluzand chiar cazuri de neexecutare fara culpa, in timp ce sfera
neexecutarii justificate se rasfrange intrucat nu mai exista aceste cazuri in care debitorul nu mai este in culpa.
In asemenea situatii, raspunderea este intemeiata doar pe cauzalitate si nu pe vinovatie.

1.Exceptia de neexecutare

Din perspectiva unei parti e neex fara justificare, iar din persp celeilalte parti neex devine justificata
de faptul ca cealalta parte nu si executa datoria

Daca nu este inalturat principiul simultaneitatii executarii obligatiilor, iar o parte nu-si executa
datoria sa, cealalta parte este indreptatita sa invoce exceptia de neexecutare.
Ea nu va putea fi obligata sa execute silit datoria sa pana cand cealalta parte nu-si executa propria
obligatie.

19
 Rezulta din formularea primului alin. al art. 1556, ca exceptia de neexecutare poate fi invocata doar
in cazul contractelor sinalagmatice, intrucat numai in cazul lor vorbim de reciprocitate si interdependenta.
Fundamentul exceptiei de neexecutare se afla in interdependenta obligatiilor si in principiul simultaneitatii
executarii, elemente specifice contractelor sinalagmatice.

Pentru a putea fi invocata exceptia de neexecutare, cateva cerinte trebuie respectate:

1. trebuie sa fie vorba de o neexecutare suficient de importanta a unei parti pentru a fi cealalta
indreptatita sa invoce exceptia.
In acest sens, al. (2) al art. 1556 NCC precizeaza ca executarea nu poate fi refuzata daca, potrivit
imprejurarilor si tinand seama de mica insemnatate a prestatiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei
credinte. Simplu spus, daca neexecutarea este neinsemnata, ea nu justifica invocarea exceptiei.
2.neexecutarea trebuie sa fie fara justificare
Daca, de exemplu, partea care nu executa invoca termenul propriei obligatii care nu s-a implinit, nu
va putea fi invocata exceptia de neexecutare.
3.neexecutarea nu trebuie sa fie cauzata chiar de fapta celui care invoca exceptia
Aici este vorba de o idee mai generala care spune ca orice creditor nu mai este indreptatit sa ceara
satisfacerea dreptului sau daca el insusi cauzeaza, prin actiunea sau omisiunea sa, impiedicarea executarii
datoriei debitorului. (principiul este prevazut in art. 1517)
4.chiar daca neexecutarea este suficient de insemnata pentru a justifica invocarea exceptiei, totusi,
exceptia trebuie sa respecte principiul proportionalitatii.
Art. 1556 alin. (1) spune ca exceptia poate fi invocata intr-o masura corespunzatoare in raport cu
neexecutarea celeilalte parti. Daca o parte executa jumatate din obligatie, celalata parte nu poate sa invoce
exceptia pentru neexecutarea in intregime
Avem in vedere ipoteze in care obligatiile pot fi divizate in executarea lor.
5. nu presupune punerea in intarziere a debitorului. Ea poate fi invocata fara punerea in intarziere.
6.invocarea exceptiei de neexecutare se face direct intre parti, nefiiind necesara interventia
instantei de judecata.
Vorbim de interventia a priori, cea a posteriori fiind posibila, adica partea impotriva careia s-a
invocat exceptia poate sesiza instanta de judecata, demonstrand ca nu erau indeplinite cerintele pentru ca
partea cealalta sa invoce exceptia de neexecutare si in felul acesta sa oblige cealalta parte sa-si execute
obligatia.

2.Rezolutiunea si rezilierea

20
 Neexecutarea contractului in masura in care este fara justificare permite invocarea exceptiei de
neexecutare de cealalata parte, dar intr-o forma mai severa ptr a sanctiona neexecutarea fara justificare
creditorul poate sa recurga la rezolutiune/reziliere.
Rezolutiune- se cere desfiintarea cu efect retroactiv a contractelor uno ictu.
Rezilierea presupune incetarea pentru viitor a contractelor cu executare succesiva.
Regulile aplicabile rezolutiunii se aplica si rezilierii, cu exceptia momentului in care isi produc
efecte.Fundamentul rezolutiunii si rezilierii este principiul simultaneitatii si interdependenta obligatiilor.
S-a discutat, in doctrina, daca rezolutiunea si rezilierea se pot aplica in cazul contractelor
unilaterale.
Actuala formulare a textelor din NCC art. 1549-1554, care constituie sediul reglementarii
rezolutiunii nu mai precizeaza ca este vorba de contracte sinalagmatice. Mai mult, cu ocazia redactarii NCC, a
existat o motivare facuta in Parlament, in sensul ca aceasta precizare a fost inlaturata tocmai pentru a se
putea aplica rezolutiunea si rezilierea si in cazul contratelor unilaterale. In realitate, aceasta largire a
domeniului de aplicatie a rezolutiunii si rezilierii este doar aparenta. Nu e vorba de o reala largire a
legiuitorului, intrucat, in cazul contractelor speciale, niciun contract unilateral dintre cele numite, nu
presupune rezolutiune sau reziliere. Exista alte remedii specifice contractelor unilaterale, in ipoteza in care
debitorul nu-si executa obligatia fara justificare.

Care este natura juridica a rezolutiunii si rezilierii?

De regula, s-a spus ca rezolutiunea si rezilierea sunt sanctiuni civile tocmai pentru ca ele opereaza
in cadrul neexecutarii culpabile de catre debitor, care justifica aplicarea unei sanctiuni. Mai nou, se vorbeste
insa de remedii ale neexecutarii contractelor, rezolutiunea si rezilierea sunt remedii in caz de neexecutare
fara justificare a contractelor.
Calificare alternativa ptr ca dintr-o perspectiva ele pot fi privite ca remedii ptr neexecutarea
obligatiilor contractuale, clasificare care pune in umbra ideea de culpa si aduce la lumina pe de o parte ideea
de echitate, iar pe de alta parte rezolvarea pragmatica a situatiei contractului in cazul neexecutarii.
Cealalta calificare(de sanctiune)pune in lumina ideea de culpa care asociata cu pp fortei obligatorii a
contractului si cu ideea reciprocitatii+interdependentei obligatiilor din contractele sinalagmatice
fundamenteaza rezolutiunea si rezilierea.
In art.1515(2) se precizeaza ca daca e vorba de o neexecutare fara justificare a contractului, iar
debitorul se afla in intarziere, creditorul are la indemana mai multe remedii contractuale, la alegere: poate sa
ceara fie executarea silita a obligatiilor in natura sau prin echivalent, fie poate sa ceara sau sa declare
rezolutiunea/rezilierea contractului sau poate sa foloseasca orice mijloc legal ptr realizarea dr sau. Rezulta ca
nu e vorba de remedii cumulative, ci alternative, creditorul avand un drept de optiune.
Una dintre posibilitati: recursul la rezolutiune sau reziliere fie pe cale judiciara, fie prin emiterea
unei declaratii unilaterale.

21
 Conditiile necesare ptr a se declara rezolutiunea:
1)neexecutarea obligatiilor importante/semnificative contractuale de catre debitor. Prin ipoteza
este vorba de un contract sinalagmatic, iar fiecare parte are si calitatea de debitor+creditor. Oricare dintre
parti poate sa se prevaleze de neexecutarea celeilalte parti. Privind insa lucrurile din perspectiva creditorului
obligatiei de neexecutare, este important ca aceasta neexecutare de debitor sa fie una
semnificativa/importanta.
Dincolo de multiplele clasificari ale neexecutarii contractului, cea mai importanta ramane aceea in
functie de criteriul importantei neexecutarii: semnificativa si nesemnificativa. Distinctia este relevanta
intrucat daca nu e vorba de o neexecitare semnficativa/importanta, rezolutiunea nu este aplicabila, in locul ei
putandu-se aplica mecanismul reducerii prestatiilor-art.1551.

2)neexecutarea sa fie fara justificare: de regula, o neexcutare fara justificare inseamna o

neexecutare culpabila. In doctrina, exista opinii care pretind ca in cazul rezolutiunii cerinta culpei nu este
necesara. Aceste opinii pleaca de la ideea ca rezolutiunea se poate aplica ptr neexecutarea insemnata de
catre debitor a obligatiei sale, fara a fi nevoie ca creditorul sa dovedeasca vinovatia debitorului.
Sunt 2 afirmatii diferite: absenta cerintei dovedirii vinovatiei debitorului nu echivaleaza cu absenta
vinovatiei debitorului.
Intr-adevar, in materie contractuala, in general, culpa debitorului nu trebuie sa fie dovedita, acesta
beneficiind de o prezumtie de culpa-art.1548(simplul fapt al neexcutarii datoriei debitorului genereaza o
prezumtie de culpa in sarcina acestuia, dar imprejurarea ca nu mai este nevoie sa se faca dovada vinovatiei
de creditor nu lipseste de relevanta elementul vinovatiei).
Debitorul poate sa rastoarne prezumtia de vinovatie facand dovada unei cauze care jutsifica
neexecutarea. Ca urmare, a justifica neexecutarea=a rasturna prezumtia de culpa care apasa in sarcina
debitorului. In cazuri exceptionale, legiuitorul instituie o raspundere fara vinovatie caz in care nemaiexistand
cerinta vinovatiei nu se mai pune nici problema rasturnarii prezumtiei de culpa. Acestea sunt cazuri
exceptionale.
De regula, justificarea neexecutarii inseamna rasturnaea prezumtiei, ceea ce inseamna ca de cele
mai multe ori si in cazul rezolutiunii ca si in cazul raspunderii contractuale, ideea de culpa exista chiar daca nu
i se impune creditorului sarcina dovedirii culpei. In plus, ideea de vinovatie ca temei al rezolutiunii rezulta si
din faptul ca asa cum se precizeaza in art.1549(1) odata cu rezolutiunea/rezilierea contractului, creditorul
poate sa ceara si instantei sa oblige debitorul la daune-interese daca si in masura in care face dovada
prejudiciului.
Debitorul se poate apara si impotriva cererii de rezolutiune si impotriva cererii de daune-
interese in acelasi fel si anume, facand dovada imprejurarilor care justifica neexecutarea(care rastoarna
prezumtia de culpa).
Ceea ce este important este faptul ca indiferent daca vorbim de justificarea neexecutarii sau de
rasturnarea prezumtiei de culpa, debitorul are la indemana mijloace ptr a se apara in fata creditorului care ar
cere in mod abuziv rezolutiunea/rezilierea.

22
 3)uneori se mai spune ca e necesara si alta cerinta si anume: neexecutarea sa nu fie determinata
chiar de creditor. Aceasta cerinta, in realitate, este absorbita in cerinta ca neexecutarea sa fie fara justificare
ptr ca fapta creditorului este in realitate fapta victimei si in art.1634 in sfera evenimentului fortuit intra nu
doar forta majora si cazul fortuit, ci si imprejurarile asimilate, iar acestea cum se precizeaza in art.1532 sunt
tocmai fapta victimei si fata tertului in masura in care acestea indeplinesc conditiile fortei majore/cazului
fortuit.
4) punerea in intarziere a debitorului
In concluzie, fapta creditorului care il impiedica pe debitor sa-si execute datoria are tocmai
semnificatia faptei victimei adica a evenimentului fortuit.

Mecanismul de operare al rezolutiunii

Art.1550(1): rezolutiune judiciara(de catre instanta) si unilaterala. (2)-rezultatul unei inovatii

parlamentare care nu cunostea mecanismul de operare. Atunci cand debitorul nu executa propria datorie,
creditorul are un dr de alegere intre mai multe remedii contractuale. Dr de alegere apartine creditorului.
Atunci cand debitorul nu executa fara justificare, creditorul poate cere fie executarea silita in natura, fie
executarea silita prin echivalent, fie rezolutiunea contractului.
Daca am da credit unui prim inteles al (2) am ajunge la concluzia ca simplul fapt al neexecutarii
datoriei debitorului duce la rezolutiunea contractului, adica desfiintarea acestuia. Intr-adevar, operand cu
efect retraoctiv, rezolutiunea inseamna desfiintarea contractului. Asta inseamna ca debitorul prin propria
vointa de a nu executa scapa de sub imperiul fortei obligatorii a contractului, am fi in situatia unei conditii
pur potestative din partea celui care este opusa, daca debitorul vrea il executa, daca nu, nu.
Nu este admisibila concluzia acestui rationament care se intemeiaza pe eroarea parlamentara de a
nu distinge intre semnificatia sintagmei opereaza de plin drept. Inainte de adoptarea NCC aceasta sintagma
era folosita ptr a descrie forta juridica a pactelor comisorii(clauzelor de rezolutiune), dar se spunea sub
imperiul VCC ca pactul comisoriu cu cea mai mare forta juridica este acela prin care partile prevad ca in caz
de neexecutare de catre debitor, creditorul se poate prevala de desfiintarea de plin drept a contractului(adica
fara punere in intarziere+fara alta formalitate).
Sub imperiul VCC s-a explicat ca aceasta formula-desfiintarea de plin drept-nu inlatura dr de
optiune al creditorului. In realitate, intotdeauna, indiferent de forta juridica a pactului comisoriu are nevoie
de o declaratie de rezolutiune din partea creditorului, adica de o manifestare unilaterala de vointa la care
numai creditorul era indreptatit.
Logica a rmas aceeasi in NCC-dr de optiune apartine doar creditorului, nu poate alege debitorul
desfiintarea contractului ptr ca ar insemna sa nu tinem seama de pp fortei obligatorii.
Sensul (2): si in cazul acestei desfiintarii de plin drept a contractului ramane necesara
declaratia de rezolutiune din partea creditorului, dar momentul in care va fi desfiintat contractul nu va fi
momentul comunciarii declaratiei sau momentul expirarii termenului precizat in notificarea de punere in
intarziere, ci va fi chiar momentul neexecutarii.

23
 In concluzie, exista doar 2 moduri in care poate opera: pe cale judiciara si pe calea
declaratiei unilaterale de rezolutiune emisa de creditor. Situatia prevazuta in alin.2 este doar o forma
particulara a modului de operare a rezolutiunii prin declaratie unilaterala.
Cat priveste rezolutiunea judiciara, este de observat ca sunt necesare aceleasi cerinte, dar
intrucat rezolutiunea va opera prin hotarare judecatoreasca la sfarsitul procesului, rezulta ca pe parcursul
acestuia debitorul poate sa execute ceea ce va impiedica rezolutiunea.
In legatura cu conditiile rezolutiunii, judecatorul va avea o apreciere proprie mai ales in legatura cu
insemnatatea neexecutarii. Este posibil ca judecatorul sa acorde un termen de gratie debitorului ptr a
executa contractul. Toate aceste aspecte intarzie satisfacerea creditorului.
Este motivul ptr care NCC a precizat 3 ipoteze in care creditorul nu mai recurge la instanta de
judecata si poate declara el insusi rezolutiunea. S-a spus ca ne aflam in una din rarele situatii de justitie
privata(adica, o parte isi poate face singura dreptate).
NB: nu este o justitie privata in forma absoluta, ptr ca debitorul daca apreciza ca declaratia
de rezolutiune este abuziva, adica fara respectarea conditiilor necesare ptr a opera rezolutiunea se poate
adresa el insusi instantei de judecata cerand sa se constate abuzul creditorului. Debitorul trebuie sa ceara
anularea declaratiei sau sa solicite instantei sa constate ca nu a operat rezolutiunea-sub aspect practic
rezultatul este acelasi=ramane contractul.
Asadar, diferenta esentiala dintre rezolutiunea judiciara si cea unilaterala, adica cea care
opereaza prin declaratia unilaterala a creditorului, nu este de gasit in posibilitatea instantei de a cenzura
conditiile rezolutiunii, ci e de gasit in momentul in care instanta face aceasta cenzura.
In cazul rezolutiunii judiciare este o analiza a priori a conditiilor rezolutiunii de instanta de judecata,
ceea ce inseamna ca debitorul este in defensiva si creditorul in ofensiva judiciara, in timp ce in cazul
rezolutiunii unilaterale: creditorul se afla in defensiva si debitorul in ofensiva judiciara.
In cazul rezolutiunii unilaterale controlul este a posteriori. Daca debitorul nu este multumit, ataca el
declaratia, si judecatorul va spune daca creditorul a procedat bine, si poate cere desfiintarea contractului,
care poate fi acceptata sau anulata de catre judecator.
Rezolutiunea unilaterala schimba raportul de forta dintre creditor si debitor, adica creeaza un
beneficiu creditorului care fara interventia prealabila a instantei de juduecata poate desfiinta contractul.
Daca o face in mod abuziv suporta eventualele daune catre debitor.
Rezolutiunea unilaterala opereaza prin intermediul unei declaratii unilaterale. Ne aflam in prezenta
unui dr potestativ al creditorului care in cazul neexecutarii fara justificare isi poate exercita dr potestativ
printr-o manifestare unilaterala de vointa.

Cand poate recurge la acest mod de operare?-3 ipoteze(art.1552, alin.1)

24
 A.Partile au prevazut in contract fie cu ocazia incheierii, fie ulterior, dar pana la executare un pact
comsoriu/o clauza de rezolutiune=acord de vointa al partilor, daca una nu executa datoria sa cealalta este
indreptatita sa emita declaratia de rezolutiune
B.In absenta unei astfel de clauze, rezolutiunea unilaterala este permisa daca debitorul este de
drept in intarziere(in materie contractuala, de regula, simpla neexecutare nu atrage raspunderea debitorului.
Mai este ncesar ca creditorul sa recurga la procedura punerii in intarziere).
Sunt situatii in care chiar si in materie contractuala, debitorul este de drept in intarziere-art.1521-
1526. Notificarea de punere in intarziere fct de creditor trebuie sa contina precizarea termenului in care
debitorul trebuie sa execute. Daca nu e facuta aceasta precizare se presupune ca debitorul trebuie sa execute
intr-un termen rezonabil in functie de imprejurarile de fapt ale fiecarei spete.
!NB: NU SE CONFUNDA acest termen de punere in intarziere cu scadenta obligatiei. Prin ipoteza,
notificarea este emisa dupa scadenta.
C.Daca nu este de drept, daca a fost pus in intarziere de creditor si a expirat termenul, creditorul
este indreptatit sa recurga la rezolutiunea unilaterala. Prin raportare la art.1522(3): rezolutiunea este
posibila si atunci cand creditorul l-a pus in intarziere, dar nu e precizat expres termenul de executare in
notificarea de punere in intarziere.
Tinand seama de severitatea rezolutinii unilaterale, legiuitorul a vrut sa retranga in aceasta ipoteza
aplicarea rezolutiunii numai la situatiile in care a precizat in mod expres termenul de executare. Termenul
rezonabil implicit nu ar mai fi acceptat ptr a se aplica rezolutiunea unilaterala.
Daca ne aflam in oricare dintre cele 3 ipoteze, creditorul poate recurge la emiterea declaratiei
unilaterale=act de dr substantial care constituie actul mecanismului rezolutiunii unilaterale.
In jurul acestui act mai exista dupa caz notificarea de punere in intarziere daca ne aflam in a treia
ipoteza, ptr ca in primele 2, de regula, nu avem nevoie si indiferent de ipoteza este necesara comunicarea
actului de dr substantial catre debitor.
Este posibil ca in a treia ipoteza, cele 2 acte procedurale(notificarea de punere in intarziere si
comunicarea sa fie continute in acelasi inscris, dar e posibil sa fie precizate in 2 inscrisuri diferite.
Importanta acestei distinctii: declaratia de rezolutiune produce efecte din momentul in care a fost
adusa la cunostinta debitorului. Totusi efectul se poate produce si la o data ulterioara in cazul in care,
notificarea de punere in intarziere s-a facut simultan prin acelasi inscris cu comunicarea declaratiei de
rezolutiune, ceea ce inseamna ca prin ipoteza, termenul de executare va fi ulterior momentului declaratiei de
rezolutiune. Este ceea ce legiuitorul a spus in art.1552(4). Data cea mai tarzie.
Desi e vorba de un dr potestativ, totusi, intrucat el este atasat remediilor ptr neexecutare fara
justificare(dr la actiune pe care il are creditorul impotriva debitorului ptr a cere executarea silita), rezulta ca
daca s-a prescris dr de cere executarea silita, se stinge si dr la rezolutiunea unilaterala. Nu e vorba de o
propriu-zisa prescriere a dr potestativ, ci stingerea acestui dr prin faptul ca s-a prescris dr la executarea silita.
Prescriptia poate fi invocata numai de debitor.

25
 Daca este vb de dr imobiliare care fac obiectul contractului supus rezolutiunii, declaratia de
rezolutiune trebuie inscrisa in CF, iar daca se cer alte formalitati trebuie indeplinite ptr opozabilitatea fata de
terti.
Pactul comisoriu=clauza de rezolutiune-art.1552(1). O ipoteza de rezolutiune unilaterala este aceea
in care partile au convenit astfel. Aceasta sintagma inseamna tocmai clauza de rezolutiune. Pactul comisoriu
la care se refera art.1553 este clauza de rezoltiune. Ptr ca acesta sa aiba efecte, adica sa permita emiterea
declaratiei de rezolutiune, este necesar sa precize care sunt obligatiile a caror neexecutare atrage
rezolutiunea. In toate cazurile e necesara declaratia creditorului ptr a opera rezolutiunea.
In mod normal, debitorul trebuie sa fie pus in intarziere, dar se poate prevedea prin pactul
comisoriu ca declaratia de rezolutiune poate fi emisa fara punere in intarziere. Oricum, daca e de drept in
intarziere, notificarea depunere in intarziere nu mai este necesara.
Art.1553(3): atunci cand e necesara punerea in intarziere, trebuie sa prevada conditiile in care se
poate emite declaratia unilaterala de rezolutiune. Partile au libertatea sa reglementeze ele insele prin acordul
lor de vointa mecansimul rezolutiunii unilaterale, precizand toate elementele necesare ptr a inlatura
confuziile.

Efectele rezolutiunii
Este vorba de un remediu care desfiinteaza contractul cu efect retraoticv. Daca partile au apucat sa
execute prestatiile, ca urmare a desfiintarii contractului, partile trebuie sa restituie ceea ce s-a executat. Daca
prestatiile executate au facut obiectul unor contracte subsecvente(resoluto iure dantis, resolvitur ius
accipientis)se defiinteaza si cele subsecvente-REGULA. Execeptii: invocarea uzucapiunii sau posesia de b-c.
NB: cand e vorba de rezolutiune, temeiul este imbogatirea fara justa cauza ptr ca nu mai exista
contractul, el a fost desfiintat cu efect retroactiv.
Daca e vorba de contracte cu executare succesiva/continua reziliere. Nu mai e vorba de
desfiintarea contractului, ci incetarea acestuia din momentul rezilierii. Ceea ce s-a executat nu se mai
restituie. Daca pana in momentul rezilierii o parte si-a executat obligatia intocmai, iar cealalta parte nu, motiv
ptr care s-a aplicat rezilierea atunci partea poate fi obligata la daune-interese ptr datoria neexecutata.
Asadar, temeiul acestor daune este contractul. Ptr restabilirea echilibrului intre parti se justifica restituirea
prestatiilor.
Indiferent daca e vorba de rezolutiune/reziliere exista anumite clauze care isi produc intotdeauna
efecte. Desfiintarea/Incetarea nu le afecteaza.Art.1554(2):uneori partile prevad in contract o clauza arbitrala-
faptul ca se desfiinteaza nu inseamna ca nu se mai aplica acea clauza sau o clauza de competenta teritoriala-
nu afecteaza aceasta clauza. Orice clauza care vizeaza rezolvarea diferendelor dintre parti.

26
 3.Riscul in contract

Atunci cand este vorba de exceptia de neexecutare sau de rezolutiune sau reziliere ne aflam in
prezenta unei neexecutari fara justificare din partea debitorului.Neexecutarea poate fi justificata si de
imposiblitatea de executare, adica de un element fortuit.
Problema riscului contractului se pune ori de cate ori neexecutarea unui contract sinalagmatic este
determinata de un eveniment fortuit.
Cand este vorba de contracte sinalagmatice, aceasta imposiblitate ridica problema riscului in
contract. Cand e vorba de contracte unilaterale, imposiblitatea determina stingerea obligatiei sau
suspendarea executarii.
Daca ne aflam pe taramul raspunderii contractuale sau delictuale, imposibilitatea fortuita de
executare poate sa pune fie problema inlaturarii vinovatiei, daca se pune problema unei raspunderi
subiective
Daca debitorul nu-si poate executa obligatia pentru ca este impiedicat de un eveniment fortuit, ce
se intampla cu obligatiile celeilate parti? Avea debitorul dreptul sa ceara executarea obligatiei?
Cine suporta riscul neexecutarii obligatiei unei parti?
In NCC regula este ca riscul contractului este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat
(regula res perit debitori). Daca o parte nu-si poate executa obligatia din cauza unui eveniment fortuit, ea
ramane in pierdere, nu poate sa ceara executarea unei obligatii. Altfel, riscul contractului ar trebui suportat
de creditorul obligatiei imposibil de executat.
De ex: in contractul de v-c, vanzatorul nu mai poate preda bunul ptr ca a pierit intr-un cutremur-el
este debitorul obligatiei imposibil de executat. Creditorul nu trebuie sa mai plateasca pretul .Riscul e
suportat de vanzator care nu mai poate preda bunul.
Pana la intrarea in vigoare a NCC, desi aveam regula potrivit careia riscul contractului era suportat
de debitorul obligatiei imposibil de executat, totusi, cand era vorba de contracte translative de proprietate
opera exceptia potrivit careia riscul contractului era suportat de creditorul obligatiei imposibil de executat.
Potrivit Codului civil de la 1864, intr-un contract de vanzare-cumparare, daca dupa incheierea
contractului, vanzatorul nu putea sa predea obiectul vanzarii, solutia era aceea ca totusi el putea sa ceara
pretul de la cumparator. De ce? Se spunea ca facem distinctie intre obligatia de a da, care se executa prin
simplu fapt al incheierii contractului, adica obligatia de a transmite proprietatea, si obligatia de a preda,
obligatie de a face. Chiar daca lucrul a pierit inainte de predare, dreptul era in patrimoiul cumparatorului, ca
urmare, riscul era suportat de proprietar, adica de cumparator.
Sub aspectul obligatiei de predare, vanzatorul devenea debitor, cumparatorul era creditorul
obligatiei de predare. Cu toate acestea, se spunea intr-o asemenea situatie, ca pierderea era suportata de
creditor (res perit creditori+ exceptia res perit domino=lucrul piere ptr proprietar, intrucat lucrul e la
proprietar, el suporta riscul ), desi bunul nu era predat de catre vanzator. S-a spus ca era inechitabil, deoarece
cumparatorul trebuia sa plateasca pretul ptr un bun care pierise inainte sa fi fost predat. Iata de ce in NCC,
exista 2 texte: art. 1557 si art. 1274 care rezolva in mod unitar problema riscului in contract.

27
 Art. 1274 al. (1) precizeaza ca debitorul obligatiei de predare este cel care suporta pierderea. Chiar
daca e vorba de contracte transalative de proprietare, ne intoarcem la regula ca riscul e suportat de debitorul
obligatiei imposibil de executat (res perit debitori)- ceea ce conteaza este obligatia de predare a bunului, nu
transferul de proprietate.Daca debitorul obligatiei de predare a primit pretul,tb sa-l restituie.
Avem o nuanta in al. (2): Chiar daca bunul a pierit la debitorul obligatiei imposibil de executat,
creditorul pus in intarziere, va suporta riscul in contract. daca a fost pus in intarziere
cumparatorul(creditorul) si nu a preluat bunul, riscul se transfera la creditor.
Art. 1557: desfiintare de drept-nu mai e nevoie de o declaratie de desfiintare. Este ipoteza in care
imposibilitatea de executare este definitiva si totala
:desfiintarea este temporra-opereaza o suspendaare a executarii contractului pe durata
actiunii evenimentului fortuit. Cand inceteaza, inceteaza si suspendarea. Aceasta cosnecinta ar putea sa
genereze o povara ptr debitor care asteapta sa se execute. Daca este foarte impovaratoare ptr debitor, el
poate sa opteze ptr desfiintarea contractului. Judecatorul apreciaza daca durata in care opereaza
evenimentul fortuit este prea lunga si a devenit impovoratoare.
In realitate,cand e vorba de rezolutiune, debitorul se poate apara proband cauza care justifica
neexecutarea, caz in care rezolutiunea nu mai poate fi pronuntata. In cazul riscului contractului, tocmai
justificarea neexecutarii este cea care determina desfiintarea de drept a contractului. Sunt 2 ipoteze radical
diferite. Este motivul ptr care numai in cazul rezolutiunii se pot cere si daune-interese, in timp ce in cazul
riscului contractului nu se pot cere.
Cand neexecutarea nu este insemnata, creditorul nu poate obtine nici rezolutiunea, nici desfiintarea
in cazul riscului contractual, el poate obtine o reducere a prestatiilor sale proportional cu partea neeexcutata
din datorie. Daca nu e posibil, poate cere daune-interese ptr partea de datorie neexecutata de debitor-
art.1551.

Incetarea contractului
Notiunea aceasta nu are consistenta logica, intrucat legiuitorul a aglomerat in sfera ei cauze diferite
care nu au legatura intre ele. In art.1321 enumera: executarea,acordul de vointa al partilor, denuntarea
unilaterala, expirarea termenului, indeplinirea sau nu a conditiei, imposibilitatea fortuita de executare-toate
acestea sunt figuri juridice distincte si nu se justifica includerea lor in sfera unei notiuni unice.
Nu se pune semnul egalitatii intre executare de bunavoie si denuntarea unilaterala sau
imposibilitatea fortuita de executare. Ceea ce a vrut sa spuna legiuitorul este ca in anumite situatii cu
fundamentari diferite viata contractului inceteaza.
Cauzele trebuie analizate fiecare in parte in functie de specificul ei. Nici precizarea din art.1332 nu
este riguros exacta. De regula, la incetarea contractului, partile sunt liberate de obligatiile asumate, dar nu
intotdeauna. Reziliere-desi inceteaza contractul, partea care nu si-a executat obligatiile nu este libertata de
propriile obligatii, ci va trebui sa le execute sau sa plateasca daune-interese.
Contradictie intre termeni: partile sunt liberate, dar trebuie sa plateasca daune-ineterse. Daunele-
ineterse sunt tocmai expresia obligatiilor(executarea prine chivalent).

28
 Art.1323-restituirea prestatiilor. Ea trimite la o reglementare de drep comun care e cuprinsa in
art.1635-1649.

ACTUL JURIDIC UNILATERAL

(Al doilea izvor de obligatii)

Vointa in drept se exprima prin acte juridice. Daca in dr public, forma specifica este actul unilateral,
in dr privat contractul=regula de exprimare a vointei juridice. Si in dr privat, exista acte juridice unilaterale.
Mai ales cand este vorba de dr personale nepatrimoniale, multe dintre ele se realizeaza prin AJ unilaterale.
Cand vorbim de dr patrimoniale si cand ne aflam in sfera obligatiilor civile, numai in mod
exceptional, se admite ca ele pot sa izvorasca dintr-un AJ unilateral. Cand in dr civil se face teoria generala a
AJ, sursa cea mai importanta ptr formarea acestei teorii este contractul. De ex: toata materia nulitatilor este
reglementata in legatura cu contractul, conditiile de validitate tot in legatura cu contractul, pp care
guverneaza AJ de asemenea.
Legiuitorul a simtit nevoia ca si in legatura cu AJ unilateral sa introduca norme de principiu care sa
alcatuiasca un fel de reglementare generala a AJ unilateral indiferent ca e vorba de materia
patrimoniala/nepatrimoniala: art.1324-1326.

Definitie:o manifestare de vointa facuta de o singura parte cu intentia de a produce efecte juridice.
Distingem intre acte bilaterale si multilaterale pe de o parte si acte unilaterale pe de alta parte in functie de
nr partilor.

Art.1325: dispozitiile care reglementeaza contractele se aplica in mod corespuncator si actelor

unilaterale. Ceea ce este important sub aspectul actului unilateral este distinctia intre acte juridice
unilaterale supuse comunicarii si AJ nesupuse comunicarii.
Clasificarea este relevanta ptr ca in mod normal, AJ unilateral produce efecte numai in legatura cu
emitentul sau. Daca insa el produce efecte prin exceptie si cu privire la alte persoane decat emitentul sau
atunci aj unilateral trebuie sa fie comunicat persoanei in legatura cu care produce efecte.

Exemplu de aj unilateral nesupus comunicarii: legatul nu e nevoie ca autorul legatului sa

comunice in momentul in care face testamentul acest act unilateral posibilului mostenitor, care s-ar putea sa
nu existe in acel moment.
Exemplu de aj unilateral supus comunicarii: oferta

29
 Ca regula, actul unilateral nu poate sa nasca obligatii in sarcina altor persoane, dar poate modifica,
stinge un drept al altei persoane.In aceste situatii, trebuie comunicat destinatarului sau.
In plus, comunicarea mai este necesara ori de cate ori informarea destinatarului este necesara
potrivit naturii actului.

Forma comunicarii: nu este instituita o forma speciala. In functie de imprejurari, ea va imbraca o

forma particulara. Cand considera necesar, legiuitorul poate preciza forma in care se face comunicare(ex:
notificarea de punere in intarziere).
In toate cazurile in care e vorba de acte supuse comunicarii, efectele se produc din momentul in
care ajunge la destinatar. Are importanta momentul obiectiv al ajungerii comunicarii la destinatar, nu
momentul subiectiv al luarii la cunostinta de catre destinatar-teoria receptiunii, nu informatiunii.
AJ unilateral va fi carmuit de pp care guverneaza contractul: fortei obligatorii, relativitatii,
consensualismului. De asemenea conditiile de validitate sunt reglementate in mod identic ca si in cazul
contractului.
Singurele aspecte importante in legatura actul unilateral sunt cele prin care sunt identificate
imprejurarile in care actul unilateral este izvor de obligatii. Aceste imprejurari sunt identificate in art.1327-
1329.
Primul text incearca sa stabileasca la modul general cand un AJ unilateral este izvor de obligatii.
Celelate 2 reglementeaza un caz particular, respectiv promisiunea de recompensa publica ca izvor de
obligatii. Cand evorba de ipoteza generala in care actul unilateral este izvor de obligatii-promisiunea
unilaterala folosita de legiuitorul in mod nefericit. Aceasta sintagma creeaza o confuzie cu promisiunea de
contracta. Promisiunea de a contracta=CONTRACT, nu act unilateral.
Mai bine folosea angajament. AJ unilateral/angajamentul unilateral chiar atunci cand este izvor de
obligatii leaga numai pe emitentul sau(poate stabili sarcini numai ptr el, nu si ptr alte persoane)-art.1327(1).
In sarcina emitentului se naste obligatie si in mod corelativ in favoarea unui tert se naste un drept.
Este important ca intentia emitentului de a se obliga sa fie fara echivoc si sa nu depinda de acceptarea
destinatarului.Ceea ce nu inseamna ca destinatarul este obligat sa acceapta dreptul.
Este vorba de 2 manifestari de vointa distincte care nu se leaga intr-un contract. Pe de o parte,
avem manifestarea de vointa a emitentului actului unilateral facuta cu intentia de a se obliga, pe de alta
parte, avem alta manifestare unilaterala de vointa a destinatarului de accepta/refuza dr nascut din actul
unilateral.
Asadar, avem 2 AJ unilaterale: unul care e izvor de obligatii si altul care consolideaza sau infirma
obligatia nascuta. Si aici dreptul se naste ptr destinatar din momentul emiterii AJ ca izvor de obligatii, dar
destinatarul consolideaza/desfiinteaza retroactiv acest drept.
Momentul in care trebuie sa intervina acceptarea/refuzul dreptului: daca actul unilateral a prevazut
un dr expres, atunci destinatarul trebuie sa-si exprime vointa in acest termen, daca nu-trebuie sa-si exprime
vointa intr-un termen rezonabil cum se precizeaza in art.1327(3).

30
 Daca nu isi exprima vointa in niciunul din aceste termene, actul unilateral devine caduc. Dincolo de
aceasta reglementare, legiuitorul a reglementat un caz particular: promisiunea publica de recompensa.
In art.1328(1) este definita promisiunea publica de recompensa=AJ unilateral prin care
emitentul=promitent ofera o recompensa unui tert care efectueaza o prestatie in beneficiul emitentului,
indiferent daca prestatia a fost executata in cunostinta de cauza sau nu.
NB: prestatia facuta tert ptr emitent nu formeaza obiectul unei obligatii contractuale. Emitentul nu
are datoria sa faca prestatia respectiva, ci are o simpla alegere. Uneori, prestatia se poate executa de tert,
chiar daca nu are cunostinta de promisiunea emitentului. Important este insa ca daca prestatia a fost
executata, atunci emitentul are datoria sa plateasca recompensa, iar tertul are dreptul de a o primi.
Nu doar manifestarea unilaterala de vointa duce la nasterea rp obligational. In realitate este vorba
de o structura complexa a raportului obligational: avem actul unilateral=promisiunea de
recompensa+prestati tertului fara de care nu se naste niciun dr si nicio obligatie.
AJ unilateral i se adauga un fapt material=prestatia executata de terti.In acel moment se leaga
raportul obligational intre promitent si tert.
Al. (2) In masura in care prestatia este executata de mai multe persoane, recompensa se va imparti
intre ele proprotional cu contributia la executarea prestatiei/ daca nu e posibil, in mod egal.
Al. (3) In timp ce in cazul anterior este vorba de o prestatie divizibila si, ca urmare, fiecare va primi o
parte din recompensa proportional, in ultimul caz este vorba de o prestatie indivizibila. In acest caz, numai
primul care a comunicat rezultatul are dreptul la recompensa
Sunt ipoteze in care prestatia ceruta de promitent poate fi executata in mod succesiv de mai multe
persoane. Nu toate au dr la recompensa. Se leaga raporturi obligationale intre promitent si cea care a
executat prima prestatia-ipoteza e posibila numai cand poate fi executata succesiv in timp, alteori este
imposibila. EX: pierderea unui animal-nu e posibil executarea succesiva; daca i se aduce un medicament-e
posibil ca 10 pers sa aduca acelasi medic.
Art 1329.Promisiunea publica de recompensa se poate revoca. Revocarea=AJ unilateral guvernata
de pp simetriei. Actul de revocare sa fie facut in aceeasi forma in care fost facut actul unilateral de
recompensa/intr-o forma echivelenta. Momentul pana la care se poate face revocarea=momentul executarii
prestatiei de catre tert.
Dupa acest moment nu mai poate interveni ptr ca in acel moment s-a nascut obligatia care nu mai
poate fi desfiintata prin vointa unilaterala. Desi e revocabila pana in acest moment, totusi, daca este facuta
fara justa cauza, iar cel care voia sa execute prestatia a suferit un prejudiciu(a facutt anumite cheltuieli in
vederea executarii), promitentul revocant poate fi obligat la daune-interese.
Al. (3) In cazul in care se revoca promsiunea, destinatarul are dreptul de a primi despagubiri in cazul
in care a facut anumite celor care inainte de publicarea revocarii au facut cheltuieli in vederea executarii
prestatiei, cu exceptia in care se promitentul dovedeste carezultatul cerut nu putea fi obtinut. Legiuitorul
vorbeste de o despagubire echitabila, ceea ce inseamna ca nu e corespondenta perfecta intre valoarea
despagubirii si prejudiciul suferit de tert.
Al. (4) prevede un termen redus de prescriptie (1 an) = se limiteaza posiblitatea destinatarului
promisiunii de a cere despagubiri.

31