ALEXANDRU LAPUSNEANUL -comentariu literar-

De Costache Negruzzi

Marele eveniment litarar al anului 1840 este aparitia la Iasi a Revistei Dacia Literara
sub redactia lui Mihail Kogalniceanu, in colaborare cu Vasile Alecsandri si C. Negruzzi. Desi
cenzura a suprimat numai dupa trei numere revista, programul enuntat in paginile ei, s-a
fixat in constiinta publicului si a devenit linie directoare pentru evolutia literaturii romane.
In primul numar al revistei Mihail Kogalniceanu publica un articol program intitulat
Introductie in care fixeaza obiectivele revistei, care se dovedeste a fi manifesul literar al
romantismului romanesc.
Revista reuseste sa incurajeze creatiile originale si traducerile bune. Dezcurajeaza in
acelasi timp imitatiile care omoara in noi duhul national. Kogalniceanu considera ca
traductiile nu fac o literatura. Acest lucru nu implica refuzul total, ci atrage atentia asupra
traducerilor dupa opera literare fara valoare.
Revista reprezinta manifestul romantismului romanesc. Astfel, prin apelul adresat
de Kogalniceanu de a se inspira din realitatea autohtona este amintita trasatura
romantismului care se refera la originalitate. Kogalniceanu indica principalele surse de
inspiratie pentru scriitori precum: istoria, natura si obiceiurile populare. Un alt punct
programatic precizeaza ca revista va lupta pentru constituiurea unei limbi si a unei
literature comune tuturor romanilor si insista asupra unei atitudini estetice obiective si
nepartinitoare : vom critica cartea si nu persoana.
Pentru a sustine toate acestea, in paginile revistei sunt tiparite creatii precum
Alexandru Lapusneanulde C. Negruzzi sau Buchetiera de la Florenta de V. Alecsandri.
Alexandru Lapusneanul este prima nuvela istorica din literatura romana esteticeste
valabila G. Calinescu.
Nuvela are ca tema evocarea artistica a celei de doua domii a lui Alexandru
Lapusneanul (1564-1569). Pentru aceasta autorul s-a inspirit din Letopisetul Tarii
Moldovei de Grigore Ureche si Miron Costin, dar se distanteaza de acesta printr-o viziune
proprie. Personajele au numele , unele trasaturi si actiuni similare unor personalitati
istorice, dar elaborarea lor se realizeaza prin transfigurare artistica in conformitate cu
viziunea romantica a autorului si conceptia pasoptista a momentului.
Titulul nuvelei este reprezentat de personajul eponim care este aici un personaj
exceptional (trasatura romantica), care se detaseaza de persoana istorica. De atlfel, se pare
ca voievodul nu a fost atat de crud in realitate precum este zugravit personajul lui
Negruzzi.
Perspectiva narativa este obiectiva, dar naratorul subiectivizeaza usor prin epitete
de caracterizare precum tiran, misel. Naratorul este omniscient, omnipresent si ubicuu.
Naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative. Se
observa tendinta de dramatizare a textului (ca o piesa de teatru) prin prezenta dialogului
si minima interventie a naratorului. Apare adesea pauza descriptiva anticipativa ( prin
descrierea vestimentatiei) functia simbolica, (descrierea cetatii Hotinului in concordanta
cu evenimentele care desfasoara in ea romantism).
Incipitul si finanul se remarca prin simplitate, iar stilul lapidar( pe scurt) seamana
cu cel cronicaresc.
Paragraful initial rezuma evenimentele care motiveaza revenirea pe tron a lui Alexandru
Lapusneanul si supararea sa.
Paragrafu final consemneaza sfarsitul tiranului amintind acelasi stil cronicaresc.
1
 Desi este o nuvela romantica, in Alexandru Lapuneanul se observa prezenta unui
echilibru compositional real intre cele patru capitole, care fixeaza momentele subiectului.
Fiecare capitol are cate un motto.
Capitolul I are ca motto daca voi nu ma vreti, eu va vreu. Constituie expozitiunea
nuvelei si cuprinde scene perecum intoarcerea lui Alexandru Lapusneanul la tronul
Moldovei in 1564 in fruntea unei armate turcesti si intalnirea cu solia formata din cei
patru boieri trimisi de Tomsa : Veverita, Motoc, Spancioc, Stroici.
Intriga consta in hotararea domnitorului de a-si relua tronul si dorinta de razbunare fata
de boierii tradatori.
Capitolul II , ai sa dai sama doamna! avertisemnt pe care il da vaduva unui boier
sotiei lui Alexandru Lapusneanul pentru ca nu face nimic sa-l opreasca pe sotul sau. Acest
capitol corespunde desfasurarii actiunii si cuprinde evenimente precum fuga lui Tomsa in
Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor
boieresti, uciderea unor boieri, promisiunea facuta de Alexandru Lapusneanul doamnei
Ruxanda care incerca sa intervina pe langa el.
Capitolul III ( capul lui Motoc vrem!) contine mai multe scene precum discursul de
la Mitropolie , ospatul de la palat si uciderea cel 47 de boieri, uciderea lui Motoc de catre
multimea revoltata. Capitolul cuprinde punctul culminant (ucidera boierilor).
Capitolul IV de ma voi scula pre multi am sa popesc si eu infatiseaza deznodamantul ce
consta in moartea lui AL prin ortravire. Bolnav de friguri, domnitorul este calugarit dupa
obiceiurile pamantului, insa revenindu-si ameninta sa-I ucida pe toti. Temandu-se pentru
viata fiului ei, Ruxanda, la sfaturile boierilor il otraveste( procedeu romantic ce constituie
o alta scena exceptionala prin uciderea sotului de catre sotie).
Conflictul nuvelei este exterior si consta in lupta pentru putre dintre domnitor si
boieri. Daca in prima domnie boierii castiga, in cea de-a doua domnie, de-a lungul nuvelei
AL se razbuna pe boieri ca in final boierii sa reuseasca otravirea acestuia.
Ca in orice nuvela, Alexandru Lapusneanul este principalul element constitutiv,
celalte personaje gravitand in jurul acestuia.
Domnitorul Moldovei este un personaj romantic, personaj exceptional ce actionaza in
situatii exceptionale(scena uciderii boierilor, a uciderii lui Motoc, otravirea sa). Domnitorul
este caracterizat atat direct de narator si celelate personaje cat si indirect prin fapte,
limbaj, vestimentatie. Crud, viclean, disimulat, bun cunascator al psihologiei umane,
personajul este puternic individualizat. El intruchipeaza tipul domnitorului tiran si crud,
perfect integrat in mentalitatea epocii.
Doamna Ruxanda este un personaj romantic construit in antiteza cu sotul sau
( angelic demonic, caracter slab ea- caracter tare el). In realitate se spune ca doamna nu a
fost atat de angelica, ba chiar mai rea decat Alexandru Lapusneanul.
Boierul Motoc reprezinta tipul boierului tradator. El nu-si urmareste decat propriile
interese. Spancioc si Stroici sunt boieri pre buni patrioti. Sunt personaje cu rol justitiar.
C. Negruzii realizeaza pentru prima data un personaj colectiv, suprinzand psihologia
multimii.
Alexandru Lapusneanul reprezinta prima nuvela istorica care nu adduce in fata
contemporanilor un model de domnitor patriot, ci creaza un antimodel de conducator,
reconstituind culoarea epoicii.