Sunteți pe pagina 1din 11

woyzeck var.

1
de Georg Bchner
traducere de Mihaela Sirbu

Baraci. Popor.
STRIGATOR LA BILCI: Domnilor! Domnilor! Priviti creatura, asa cum a lasat-o
Dumnezeu, nimic, absolut nimic. Priviti acum arta, merge in doua picioare, are jacheta
si pantaloni, are sabie! Ho! Fa o reverenta! Asa - esti cuminte. Da pupic. (Sufla in
trompeta)
Michl e muzical. Domnii mei, aici vedeti calul astronomic si micuta pasare canalie. Sint
favoritii tuturor capetelor incoronate din Europa. Raprezentatiile incepe. Facem
inceputul inceputului. Incepe commencement-ul commencement-ului.
SOLDAT: Vrei?

MAGRETH: Din partea mea. Tre sa fie frumos. Ce ciucuri are omu asta! Si femeia are
pantaloni!

Interiorul unei baraci


PROPRIETARUL BARACII: Arata-ti talentul! Ratiunea! Fa de rusine societatea
omeneasca! Domnii mei, acest animal, pe care il vedeti aici, cu coada la spate, pe cele
patru copite ale sale, este membru al tuturor societatilor de invatati, este profesor la
universitatea noastra, unde studintii invata de la el sa calareasca si sa loveasca. Asta a
fost ratiunea simpla. Gindeste acum cu ratiunea dubla! Ce faci tu cind gindesti cu
ratiunea dubla? Este aici, in aceasta cultivata sotietate vreun magar? (Calul scutura din
cap.) Vedeti acum ratiunea dubla? Asta e dobitofizionomia. Da, asta nu-i un individ cu
minte de dobitoc, acesta-i o persoana! Un om, un om animalic, si totusi un dobitoc, o
bestie, une bte. (Calul se poarta necuviincios.) Asa, fa societatea de rusine. Vedeti,
animalu e inca natura curata! Invatati de la el! Consultati medicul, altfel va poate dauna
in cel mai inalt grad! Asta inseamna: omule, fii natural, esti facut din praf, nisip, noroi.
Vrei sa fii mai mult decit praf, nisip, noroi? Vedeti ce ratiune, stie socoti si totusi nu
poate numara pe degete, de ce? Doar ca nu se poate ezprima, nu se poate ezplica -
este un om preschimbat! Zi-le domnilor cit e ceasul! Cine dintre domni si doamne are
un ceas, un ceas?

SUBOFITER Un ceas! (Scoate grandios si cu gesturi masurate un ceas din buzunar):


Aici, domnule!
MAGRETH: Asta trebuie s-o vad. (Se catara pe locul din fata; subofiterul o ajuta.)

MARGTH: Celalalt i-a poruncit si el a trebuit sa plece!

CURTEA CAZARMII.
Andres. Louis.

ANDRES (cinta): Hangita are-o slujnica buna


Ce sta in gradina pe soare si luna
Ce sta-n gradina ei...
Pina cind ceasul douaspe bate
Si dupa soldati se u-uita....

LOUI: Ha, Andres, n-am liniste.

ANDRES: Neghiobule!

LOUI: Ce stii? Spune

ANDRES: Ei?

LOUI: Andres!

ANDRES: Ei?

LOUI: Ce crezi, de ce sint nelinistit?

ANDRES: Fiindca e vreme buna si ei danseaza azi.

LOUI: Trebuie sa plec, vreau sa vad.

ANDRES: Ce vrei?

LOUI: Afara!

ANDRES: Neimpacatule. Din cauza ei?

LOUI: Trebuie sa ies.


Circiuma.

Ferestrele deschise, dans. Banci in faza casei.

LOUI (asculta la fereasta): El! Ea! Drace! (se aseaza tremurind) (Se duce la fereasta)
Cum o fac! Da, tavaliti-va! Si ea: Tot mereu, tot mereu!

NEBUNUL: Puh! Miroase.

LOUS: Da, miroase! Are obrajii rosii, rosii si de ce miroase deja? Karl (sau Kerl tipule,
omule n.trad.), ce stai cu nasun vint?

NEBUNUL: Miros, miros singe.

LOUS: Singe? De ce vad rosu! Imi pare ca se tavalesc intr-o mare de singe, cu totii! Ha,
mare rosie.

Cimp deschis.

LOUIS: Tot mereu! Tot mereu! His, has! Asa fac viorile si fluierele. - Tot mereu! Tot
mereu! Cine vorbeste acolo jos? (Se lungeste la pamint.) Ha! Ce, ce spuneti?
Injunghie, injunghie Wozeckul? Ce! Suiera si se vaita si tuna.

O camera in cazarma.

LOUI: Andres!

(Andres mormaie in somn.)

LOUI: Andres!

ANDRES: Ei, ce e?

LOUI: N-am liniste, aud viorile, tot mereu, tot mereu. Si cind inchid ochii, vad fulgere, e
un cuti mare si lat si sta pe o masa la fereastra intr-o straduta in tunecata si un om
batrin e in spatele lui. Si cutitul imi sta mereu intre ochi.

ANDRES: Dormi, neghiobule!


Curtea cazarmii.

LOUIS: N-ai auzit nimic?

ANDRES: E inca acolo, cu un camarad.

: A zis ceva.

ANDRES: De unde stii? Ce sa-ti mai zic? Pai, a ris si dup-aia a zis: delicioasa muiere!
Ce pulpe si fierbinte peste tot!

LOUIS (foarte rece). Asa a zis deci. Ce-am visat eu azi noapte? Nu era un cutit? Ce
vise nebunesti.

ANDRES: Incotro, prietene?

LOUIS: S-aduc vin pentru ofiterul meu. - Dar, Andres, a fost totusi o fata unica.

ANDRES. Cine a fost?

LOUIS: Nimeni. Adio! (Iese.)

Circiuma.

BARBIER:
Ah, fiica, draga fiica
La ce te-ai gindit
Cind la carutasi si vizitii
Tu te-ai daruit. (oferit) Ce nu poate face bunul Dumnezeu? Facutul sa-l faca nefacut.
Ha, ha, ha! Dar asa stau lucrurile si e bine ca stau asa. Dar mai bine e mai bine.
(cinta) Vinarsu e viata mea, vinarsu da curaj. Si un om cumsecade si iubeste viata, si un
om care isi iubeste viata nu are curaj, un om virtuos nu are curaj. Cine are curaj e un
porc de ciine.

SUBOFITER (cu demnitate): Faci vreo aluzie? Uiti ca esti in prezenta unui viteaz,

BARBIER: Nu fac nicio aluzie, vorbesc pe sleau, nu ca frantujii, frumos din partea
Dumneavoastra. Dar cine are curaj e un porc de ciine.

SUBOFITER: Drace! Cana de barbierit sparta, spuma obosita ce esti, te fac sa-ti bei
urina, sa-ti inghiti briciul!
BARBIER: Ha! Nu aveti dreptate, m-am referit eu la Dumneavoastra, am zis eu ca aveti
curaj? Lasati-ma in pace! Eu sint stiinta. Primesc pentru ajutorul meu la stiinta jumate
de gulden pe saptamina. Nu ma bate ca o sa mor de foame. Eu sint un spinosa
pericyclyda: am o spinare latina. Vezi Eu sint un schelet viu, intreaga omenire ma
studiaza -. Ce e omul? Oase! Nisip Praf, nisip, noroi. + Ce e natura? Praf, nisip, noroi.
Dar oamenii prosti, oameni prosti. Trebuie sa fim prieteni. Daca eu n-as avea curaj, n-ar
exista stiinta, natura, amputari, +t+culati, Ce e aia bratul meu, carne, os, vena? Ce e
noroiul? Deci loviti-ma in Te las sa-mi retezi bratul, nu, omul e egoist, dar loveste, trage,
impunge in el, + asa, acum. Trebuie sa prieteni, sint miscat. Vezi, as vrea ca nasurile
noastre sa fie doua butelci si am putea sa ni le turnam pe git. Lumea! (emotionat)
Vedeti cum iese soarele de dupa nori, ca si cum s-ar varsa un tucal. (plinge)

Circiuma. (Louis e asezat in fata circiumii) Oameni care ies.

ANDS: Ce faci acolo?


LOUIS: Nimic. Cit e ceasul?
AND: ------------
LOUIS: Nu-i mai mult? As vrea sa treaca mai repede si as vrea sa fie poimiine seara.
ANDR: De ce?
LOUIS: Atunci ar fi gata.
ANDRES: Ce?
LOUIS: Vezi-ti de drum. De ce stai aici in fata usii.
LOUIS: Eu stau bine aici dar e si stiu dar unii stau in fata usii si nu stiu: cite unii sint
scosi cu picioarele inainte.
Hai cu mine!
Sed bine asa si as sta si mai bine intins. Cu cit mai putin stai intins si cu cit mai mult (de
neinteles n. trad.) ++ cu atit mai bine.
Louis ai singe pe cap
In cap? E doar asa
Daca toti oamenii ar sti cit e ceasul, s-ar dezbraca, si-ar pune o camasa curata si si-ar
patul ++ de la strigat si-ar face patul. Se doarme bine pe rumegus. turna rumegusul.
E beat. (probabil vorbeste Andres si spune: esti beat n. trad.)
LOUIS: Ce e cazut acolo intre (indescifrabil n. trad.) si luceste asa. Imi tot trece asa
prin fata ochilor. Ce mai luceste. Trebuie sa-l am.

Cimp deschis.
LOUIS (aseaza cutitul intr-o scorbura) Sa nu ucizi. Stai acolo. Dispari! (se I departeaza
in graba)

Noapte. Luna.
Ands si Loui intr-un pat!

LOUI (incet) Andres!


ANDRES (viseaza): Acolo! Stai! Da
LOUI: He Andrs.
ANDRRE: Ei?
LOUI: N-am liniste! Ands.
ANDR. Te apasa cosmarurile?
LOUI: Afara e ceva. In pamint. Ei arata mereu spre ceva si auzi acum, si acum, cum bat
din perete si unul s-a uitat pe fereastra. Nu auzi, eu o aud toata ziua. Tot mereu.
Implinta, implinta
ANDRES: Culca-te Loui trebuie sa mergi la infirmerie. Trebuie sa bei rachiu cu prafuri, o
sa-ti taie febra.

Strada.
MAGRETH cu FETITA in fata usii. BUNICA.

FETITA:
Cum mai luceste soarele in ziua de stretenie
Si griul e in floare.
Mergeau spre cimpie, doi cite doi
Fluierasii-n frunte erau
Violonistii ii urmau
Sosete rosii ei purtau...

PRIMUL COPIL: Asta nu-i frumos.

AL DOILEA COPIL: Ce tot vrei.

PRIMUL COPIL: MAGRETH, cinta-ne tu!

MAGRETH: Nu pot.

PRIMUL COPIL: De ce?

MAGRETH: Asa.

AL DOILEA COPIL: Da de ce, asa?

AL TREILEA COPIL: Bunico, spune o poveste!

Servitoarea: Haideti, micutii mei Cerc cerculet coroana de trandafiri. Regele


Herodes. Bunico povesteste.
BUNICA: A fost odata un copil sarman, si n-avea nici tata, nici mama, toti erau morti si
nu mai era nimeni pe lume. Totul era mort, si el a plecat si a inceput sa caute zi si
noapte. Si pentru ca pe pamint nu mai era nimeni, a vrut sa mearga in cer, si luna se
uita cu prietenie la el; si cind a ajuns in sfirsit la luna, ea era o bucata de lemn putred.
Si-atunci s-a dus la soare, si cind a ajuns la soare, era o floarea-soarelui vesteda. Si
cind a ajuns la stele, erau niste musculite mici, aurii, si erau prinse de cer cum le prinde
sfrinciocul in tepii de porumbar. Si cind a vrut sa se intoarca pe pamint, pamintul era o
olita de noapte rasturnata. Si era singur-singurel, si-atunci s-a asezat si-a inceput sa
plinga, si acolo mai sade inca si e singur cuc.

LOUIS: Magreth!

MAGRT (speriata.) Ce-i?

LOUI: Magreth, mergem a venit timpul.

MAGRT: Incotro?

LOUI: Eu stiu?

MAGRET si LOUIS

MAGRETH: Deci acolo-n departare e orasul. E-ntuneric.

LOUIS: Mai ramii. Hai, aseaza-te!

MAGRETH: Dar trebuie sa plec.

LOUIS: N-o sa-ti ranesti picioarele mergind.

MAGRETH: Cum mai esti si tu!

LOUIS: Stii cit a trecut, MAGRETH?

MAGRETH: La Rusalii, doi ani.

LOUIS: Stii si cit o sa mai treaca?

MAGRETH: Trebuie sa plec, sa pregatesc cina.

LOUIS: Ti-e frig, MAGRETH? Si totusi esti atit de calda! Ce buze fierbinti ai! Fierbinti,
fierbinte respiratie de curva! Si cu toate astea as da cerul sa le mai pot saruta o data...
Cind esti rece, nu-ti mai e frig. N-o sa-ti fie frig in roua diminetii.
MAGRETH: Ce spui?

LOUIS: Nimic.

(Tacere.)

MAGRETH: Ce rosie rasare luna!

LOUIS: Ca un fier insingerat.

MAGRETH: Ce-ai de gind? Louis, esti asa palid. (El ridica mina cu cutitul.) LOUIS,
opreste-te! Pentru numele lui Dumnezeu, ajutor, ajutor!

LOUIS (o injunghie repetat). Ia asta si asta! Nu poti sa mori? Asa! Asa! - Ha, inca mai
zvicneste; inca nu, inca nu? Inca nu. (Mai loveste o data.) - Ce moarta esti! Moarta!
Moarta!... (Lasa cutitul sa cada si fuge.)

Vin OAMENI.

PRIMA PERSOANA: Stai!

A DOUA PERSOANA: Auzi? Liniste! Acolo!

PRIMA: Uu! Acolo! Ce sunet!

A DOUA: E apa, care cheama: de mult nu s-a mai inecat nimeni. Sa plecam de-aici! Nu
e bine sa auzi!

PRIMA: Uu! Iar! - Ca un om care moare!

A DOUA: E sinistru, asa inmiresmat - jumate ceata, cenusiu si biziitul gindaciilor ca


niste clopote sparte. Sa fugim!

PRIMA: Nu, e prea deslusit, prea tare! Acolo sus! Vino cu mine!

Circiuma.

LOUIS: Dansati toti, tot mereu, transpirati si putiti, c-o sa va ia odata si odata dracu pe
toti.
(cinta)
Hangita are-o slujnica buna
Ce sta in gradina pe soare si luna
Ce sta-n gradina ei...
Pina cind ceasul douaspe bate
Si dupa soldati se u-uita....

(el danseaza)

are haina Asa, Kthe, stai jos. Mi-e cald, cald. (Isi scoate haina.) Asa stau lucrurile,
dracu o ia pe una si-o lasa pe cealalta sa scape. Kthe, esti fierbinte! De ce oare?
Kthe, o sa ajungi si tu rece. Fi desteapta. - Nu stii sa cinti?

In Schwabenland nu-mi place mie


Si rochii lungi nu-mi plac sa fie,
Caci rochii lungi, pantofi ascutiti in picioare,
Nu-i vin bine niciunei servitoare.

LOUIS: Nu, fara pantofi, in iad ajungi si fara pantofi.

KTHE: (cinta):

Rusine, draguta, n-ai fost prea delicat


Pastreaza-ti banutul si dormi singur in pat.

LOUIS: Da, adevarat, nu vreau sa ma umplu de singe.

KTHE: Dar ce-ai la mina?

LOUIS: Eu? Eu?

KTHE: Rosu! Singe! (Se string oameni in jurul lor.)

LOUIS: Singe? Singe?

CIRCIUMAR: Uu - singe!

LOUIS: Cred ca m-am taiat, aici la mina dreapta.

CIRCIUMAR: Dar cum a ajuns la cot?

LOUIS: M-am sters.

CIRCIUMAR: Ce, cu mina dreapta la cotul drept? Sinteti indeminatic.

NEBUN: Si atunci uriasul a zis: Miros, miros carne de om. Puh, da pute deja.

LOUIS: Drace, ce vreti? Ce va intereseaza? Faceti loc, sau primu - drace! Credeti c-am
omorit pe cineva? Sint eu un criminal? Ce cascati gura? Uitati-va la voi! La o parte!
(Alearga afara.)
COPII.

PRIMUL COPIL: Nu e. Magrethchen!

AL DOILEA COPIL: Ce e?

PRIMUL COPIL: Nu stii? S-au dus deja toti. Au gasit-o pe una acolo afara!

AL DOILEA COPIL: Unde?

PRIMUL COPIL: La stinga, dupa luminis, la crucea rosie.

AL DOILEA COPIL: Hai repede, sa mai apucam sa vedem ceva. Dup-aia o baga
inauntru.

LOUIS (singur).

LOUIS: Cutitul? Unde e cutitul? L-am lasat aici. Ma tradeaza! Aproape, mai aproape!
Ce loc e asta? Ce aud? Se misca ceva. Ssst. Pe-aici pe-aproape. Magreth? Ha,
Magreth! Tacere. Nu misca nimic! (Ce esti asa palida, Magreth? De ce ai un snur rosu
la git? La cine ti-ai cistigat colierul cu pacatele tale? Erai neagra de ele, neagra! Te-am
albit? De ce-ti atirna parul asa salbatic? Nu ti-ai impletit azi cozile?... E ceva acolo!
Rece, ud, nemiscat! Sa plec de-aici! Cutitul, cutitul! L-am luat? Asa! Oameni Acolo.
(fuge)

LOUIS la un lac

Asa, acolo jos! (Arunca cutitul in apa.) Se scufunda in apa intunecata ca o piatra. Luna
e rosie ca un fier insingerat! Vrea lume-ntreaga sa ma tradeze? Nu, e prea aproape de
mal, cind o sa faca baie. (Intra in lac si arunca departe) Da, asa - dar vara, cind se
scufunda dupa scoici - pah, o sa rugineasca, cine-o sa-l poata recunoaste. Mai bine-l
rupeam! - Sint inca plin de singe? Trebuie sa ma spal. Aici, o pata si inca una. (Intra in
apa.)

APROD, MEDIC, JUDECATOR


POLITIST: O crima buna, o crima adevarata, o crima frumoasa. Nici nu se poate una
mai frumoasa. N-am mai avut de mult una ca ea.