III. CONSTITUTIILE ROMANIEI.DOCUMENTE CU CARACTER CONSTITUTIONAL.

1. Documente cu caracter constitutional adoptate nainte de 1866

Dezvoltarea societii romneti n prima jumtate a sec. al XIX-lea a impus redactarea unor proiecte constituionale:

Constitutia carvunarilor un prim proiect de constitutie,Constitutia carvunarilor,elaborat la Iasi,in 1822,indica tendinta introducerii
sistemului modern de guvernare,prin afirmarea indirecta a necesitatii separarii puterilor in stat.

Regulamentele Organice au fost adoptate n ara Romneasc n 1831 i n Moldova n 1832.Sunt primele documente cu rol
constitutional,in sens modern.Au fost redactate de doua comisii boieresti,sub presedintia consulului general rus Minciaki,conform si cu indicatiile
Curtii imperiale de la Petersburg (Rusia devenise putere protectoare a Principatelor,prin Tratatul de la Adrianopol,din 1829).Textul lor a fost supus
aprobarii Adunarilor Obstesti de la Bucuresti si Iasi si ratificat de Poarta.Deoarece au fost percepute ca o frana in dezvoltarea societatii romanesti,prin
prevederile care mentineau privilegiile boierimii,revolutionarii pasoptisti au dorit inlocuirea lor.Acest aspect e dovedit de continuturile documentelor
programatice ale revolutiei de la 1848,precum Proclamatia de la Islaz,din Tara Romaneasca.

Este primul document care are la baz principiul separrii puterilor n stat.

Ele prevedeau:
puterea executiv (exercitat de domn ales pe via de Adunarea Obteasc Extraordinar i de un sfat Administrativ format din 6-8
minitrii);
puterea legislativ (deinut de Adunarea Obteasc);
puterea judectoreasc (deinut de tribunale i Instana Suprem naltul Divan Domnesc);
modernizarea sistemului fiscal prin introducerea bugetului i a unei dri unice, denumit Capitaie;
renfiinarea armatei naionale;
modernizarea nvmntului pe baz naional;
reglementarea obligaiilor ranilor clcai fa de boieri.

Proclamaia de la Izlaz a aprut n ara Romneasc n 1848.

Acest act constituional prevedea:

independena legislativ;
egalitatea depturilor politice;
domn responsabil ales pe 5 ani din toate straturile societii.

Convenia de la Paris aprut n 1858, lege fundamental impus de Puterile Garante.

S-a hotrt:
noul stat purta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei i Valahiei;
se aflau sub suzeranitatea Imperiului Otoman i sub garania colectiv a marilor puteri;
erau alei pe via doi domni de o adunare electiv;

existau dou adunri, doi domni i dou guverne;

Instituii comune La Focani:
1. Adunarea electiv comisia central;
2. nalta Curte de Casaie i Justiie;
modernizarea relaiilor dintre marii proprietari i rani.

Statutul dezvoltator al Conveniei de la Parislege aprut n mai 1864

Se prevedea:
instaurarea regimului autoritar, puterile domnului fiind sporite:
1. drept de veto;
2. drept de iniiativ legislativ prin Consiliul de Stat;
3. exercita puterea legislativ alturi de Parlament;
Parlamentul devine bicameral; se form. Senatul sau Corpul Ponderator.
 2.Constitutiile Romaniei.

2.1. Constitutia din 1866. Adunarea Legislativa aleasa cu o luna inaintea venirii lui Carol s-a transformat in Adunare Constituanta, luandu-si
misiunea de a discuta si apoi de a vota proiectul unei Constitutii. In discutiile asupra continutului articolelor,au existat pareri diferite intre gruparile
liberale,reprezentand burghezia in formare,si cele conservatoare,reprezentand interesele marilor proprietari funciari.De exemplu,in privinta
Senatului,conservatorii doreau ca aceasta sa fie exclusiv mosiereasca,in timp ce liberalii considerau institutia ca o frana in dezvoltarea capitalista a
tarii.In ce priveste puterile domnitorului,conservatorii doreau sa ii acorde atributii largi,in timp ce liberalii radicali vroiau ca monarhul sa aiba puteri
limitate.
Dupa dezbateri aprinse intre conservatori si liberali, noua lege fundamentala,redactata de Consiliul de Stat a fost promulgata de domn la 1
iulie 1866, ea reprezentand prima Constitutie interna romaneasca (elaborata de reprezentantii legitimi ai natiunii) care a ramas in vigoare pana in
1923. Inspirata dupa modelul belgian(Constitutia belgiana a fost elaborata in 1831), Constitutia a fost una dintre cele mai democratice din Europa
secolului al XIX-lea. Adoptarea Constitutiei a reprezentat un pas inainte pe drumul modernizarii principalelor institutii si al racordarii lor la mutatiile
europene petrecute in secolul al XIX-lea. Aceasta lege fundamentala se asemana cu alte Constitutii liberale in vigoare in Europa occidentala. Ea
tinea cont de conditiile specifice ale Romaniei si se referea la o diversitate de aspecte care vizau dezvoltarea si modernizarea societatii: teritoriul
Romaniei, drepturile cetatenesti, Reprezentanta Nationala (Parlamentul), puterile in stat, prerogativele domnului si ale ministrilor s.a. Exprimand
dorinta de independenta, Constitutia proclama oficial numele de Romania, nu amintea nimic despre raporturile cu Poarta si cu Puterile
garante(=>dovada de indrazneala), consfintea ca statul roman era o monarhie constitutionala, iar ca sistem politic consacra parlamentarismul
pluripartidist. Printre principiile asezate la baza Constitutiei se numarau:

introducerea pentru prima data a numelui de stat Romania,stat indivizibil (art.1)

principiul democratic al separatiei puterilor in stat;
suveranitatea nationala; asemanari 1932 + 76 articole la fel.
guvernarea reprezentativa si responsabila;
monarhia ereditara;
drepturi si libertati cetatenesti.
Aceasta lege fundamentala a statului limita prerogativele domnitorului la cele ale unui monarh constitutional,crea conditiile pentru alegerea
unui guvern reprezentativ,stipula responsabilitatea ministrilor pentru actiunile lor si intarirea principiului separarii puterilor.Se adopta principiul
constitional englez potrivit caruia ,,regele domneste dar nu guverneaza.

Puterea executiva era incredintata domnului si guvernului.

Guvernul avea ca principale atributii:
elaborarea proiectelor de legi;
gestionarea treburilor interne si externe ale statului.

Ca sef al puterii executive, domnitorul avea urmatoarele atributii:

numea si revoca ministrii;
numea si confirma in toate functiile publice;
era comandantul armatei;
conferea distinctii si decoratii;
batea moneda;
avea drept de amnistie politica si gratiere;
putea sa declare razboi si sa incheie pace;
incheia conventii cu alte state, valabile doar dupa ce erau aprobate de Parlament.
Actele sale aveau tarie numai daca erau contrasemnate de un ministru de resort(care,de fapt,avea aceasta obligatie)
Domnitorul se bucura si de largi prerogative legislative:
convoca,amana si dizolva(cu conditia sa organizeze alegeri intr-un interval de maximum o luna) Adunarea Deputatilor si Senatul;
sanctiona si promulga legi;
avea drept de veto ,dar nu absolut,intrucat trebuia sa tina seama de parerea deputatilor si senatorilor si nu putea respinge definitiv un proiect
de lege.

In practica,guvernul era factorul decisiv in conducerea tarii.

Puterea legislativa era impartita intre domn si Parlamentul (bicameral) care avea o serie de atributii:
dezbatea si adopta bugetul (numai Adunarea Deputatilor);
vota,modifica sau abroga legile;
avea drept de interpelare a guvernului.
drept de ancheta si de demitere a Guvernului.

Atributiile domnului in Parlament:

 initiativa legislativa(impreuna cu Adunarea legislativa);
sanctioneaza si promulga legile.

Puterea judecatoreasca se exercita prin Curti de judecata si Tribunale. Hotararile si sentintele acestora se pronuntau in numele legii si se
executau in numele domnului. Cea mai inalta instanta era Curtea de Casatie(infiintata la 24 ianuarie 1861).Judecatorii erau inamovibili.Hotararile
judecatoresti se pronuntau in numele domnului si in virtutea legii.

Drepturi si libertati cetatenesti.Constitutia consfintea importante drepturi si libertati cetatenesti,aceleasi cu cele din Declaratia franceza din
26 august 1789:
libertatea constiintei;
a presei si a intrunirilor;
libertatea invatamantului,invatamantul primar obligatoriu si gratuit;
egalitatea in fata legilor (art.10);
libertatea exercitarii drepturilor politice (numai de catre crestini);
libertatea personala si inviolabilitatea domiciliului;
dreptul la azil politic;
dreptul de intrunire si asociere, aceasta prevedere stand la baza organizarii partidelor politice.

Proprietatea, de orice natura, era proclamata sacra si inviolabila (art.19). Articolul 7 prevedea ca "insusirea de roman se dobandeste, se
conserva si se pierde potrivit regulilor statornicite prin legile civile", iar cetatenia romana poate fi dobandita doar de "strainii de rituri crestine". Articolul
31 consacra suveranitatea poporului. Impreuna, articolele 32, 33 si 35 consfintesc separatia puterilor. In plus, prin articolul 35 se consacra monarhia
constitutionala ca forma de organizare statala, in timp ce articolul 82 consfinteste caracterul ereditar al monarhiei.
Principiile liberale specifice acestei legi fundamentale nu se regaseau in legea electorala cenzitara care completa Constitutia. Astfel, normele
cenzitare promovau interesele marilor proprietari funciari si ale marii burghezii, electoratul fiind impartit pe colegii (doua pentru Senat si patru pentru
Camera Deputatilor) in functie de avere. Primele trei colegii ii delegau direct pe deputati (vot direct), in vreme ce colegiul al lV-lea alegea prin
delegati (vot indirect). Pentru Senat existau doua colegii in care isi exprimau optiunea proprietarii funciari si de imobile. Varsta minima a alegatorilor
era fixata la 21 de ani. Sistemul electoral cenzitar, aproape general in acel moment in Europa, care impartea corpul de alegatori in colegii, in functie
de venituri, oglindea marile diferente sociale din sanul societatii romanesti: pe de-o parte, boierimea care si-a perpetuat predominanta politica si dupa
1866, pe de alta parte, taranimea - stratificata - care constituia majoritatea populatiei. Intre aceste clase sociale exista o burghezie care va castiga in
importanta din ce in ce mai mult. Pentru dreptul de vot actionau 2 factori de excludere:
religios conform articolului 7 drept de vot aveau doar locuitorii de rit crestin.
de sex femeile nu aveau drept de vot.
Cele doua mari partide ale epocii moderne - Partidul National-Liberal si Partidul Conservator - s-au cristalizat tocmai in urma aplicarii Con-
stitutiei din 1866. In ansamblu, Constitutia din 1866 poate fi considerata un compromis intre liberali si conservatori: pentru ca acestia din urma sa
accepte adoptarea unei constitutii liberale, liberalii au acceptat introducerea unui sistem electoral nedemocratic, bazat pe votul cenzitar.
Constitutia din 1866 a avut insa si alte limite, ea permitand introducerea si perpetuarea unor practici nedemocratice: guvernul nu era o creatie
a Parlamentului. Acest fapt este demonstrat de procedura de schimbare a guvernelor. Procesul incepea cu demisia guvernului in functie si cu
numirea de catre domnitor a unui nou prim-ministru, dupa care era dizolvat Parlamentul si se stabileau noi alegeri. Noul guvern folosea toate
mijloacele disponibile pentru a-si asigura o majoritate in Parlament si, pana dupa Primul Razboi Mondial, nu a fost niciodata dezamagit.
Desi nu o consacra efectiv, Constitutia din 1866 a fost perceputa pe plan extern ca o puternica manifestare a independentei. Ea prevedea
ereditatea domniei si atributiile unui domn suveran, depasind statutul de autonomie recunoscut prin tratatele internationale. In acelasi timp, legea
fundamentala a Romaniei nu amintea nimic de suzeranitatea otomana si de garantia colectiva a puterilor europene. De asemenea, promulgarea
Constitutiei de catre domn fara a mai astepta acordul puterilor europene, era si ea o dovada a aspiratiei romanilor catre independenta. Constitutia din
1866 a fost suferit 3 modificari:
in octombrie 1879 a fost modificat articolul 7, in sensul acordarii de drepturi civile si politice (cetatenie) indiferent de religie(in speta,evreii si
musulmanii);
in iunie 1884, cand se introducea noua titulatura,aceea de Regat.A fost redus numarul de colegii electorale de la 4 la 3,s-a extins dreptul de
vot prin micsorarea censului si inlaturarea lui pentru cei ce absolvisera clasele primare.
in iulie 1917, cand sunt modificate regimul proprietatii si sistemul electoral, pentru a permite introducerea reformei agrare si a reformei
electorale(introducerea votului universal).
Aceasta lege fundamentala, ramasa in vigoare pana in 1923, a contribuit la consolidarea si modernizarea statului roman.
Promulgarea Constitutiei de catre Carol fara acordul puterii suzerane si a puterilor garante reprezenta un veritabil act de independenta.

Art. l. Principatele Unite Romane constituie un singur stat indivizibil sub numele de Romania.
Art. 2. Teritoriul Romaniei este inalienabil.
Art. 7. insusirea de roman se dobandeste, se conserva si se pierde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. Numai strainii de rituri crestine
pot dobandi impamantenirea.
Art.10. Nu exista in Stat nici o deosebire de clasa. Toti romanii sunt egali inaintea legilor si datori a contribui fara deosebire la darile si sarcinile
publice. Ei singuri sunt admisibili in functiunile publice, civile si militare.
Art. 19. Proprietatea de orice natura, precum si toate creantele asupra Statului, sunt sacre si neviolabile.
 Art. 31. Toate puterile Statului emana de la natiune, care nu se poate exercita decat numai prin delegatiune si dupa principiile si regulile
asezate in Constitutiunea de fata.
Art. 32. [] Orice lege cere innoirea a cator trele ramuri ale puterii legiuitoare. Nici o lege nu poate fi supusa sanctiuni domnului, decat dupa ce
va fi discutata si votata liber de majoritatea ambelor Adunari.
Art. 33. Initiativa legilor este data fiecareia din cele trei ramuri ale puterii legislative.
Art. 35. Puterea executiva este incredintata domnului, care o exercita in mod regulat prin Constitutiune.
Art. 82. Puterile constitutionale ale domnului sunt ereditare, in linie coboratoare directa si legitima a mariei sale principelui Carol I de
Hohenzollern-Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu exclusiunea perpetua a femeilor si coboratorilor lor.

2.2. Constitutia din 1923.

La 19 iulie 1917,in imprejurarile exceptionale ale Primului Razboi Mondial,s-a realizat o revizuire a Constitutiei,care era insa incompleta.Pe de
alta parte,dupa unirea Vechiului Regat a provinciilor romanesti Basarabia,Bucovina si Transilvania,se punea problema unei noi constitutii,pentru a
reflecta noile conditii politice,economico-sociale,etnice si institutionale.Vreme de mai multi ani s-au desfasurat ample dezbateri pe marginea celor
doua proiecte: unul liberal,altul national-taranesc.
Prin decretul regal din 23 ianuarie 1922, Parlamentul(cu majoritate liberala) a fost dizolvat si s-au anuntat alegeri pentru Adunarea Nationala
Constituanta / s-a transformat ad-hoc in Adunare Constituanta. Procedura nu era legala, deoarece era incalcat articolul 128 din Constitutia adoptata
in anul 1866. Toate partidele din opozitie au criticat aducerea liberalilor la putere in acest mod. Campania electorala s-a desfasurat intr-o atmosfera
de tensiune si violenta. Partidul National Liberal si-a asigurat majoritatea parlamentara si a adus in dezbaterea Parlamentului proiectul noii Constitutii.
Opozitia nu putea accepta initiativa si a facut tot posibilul pentru a o impiedica. Dar noua constitutie a fost votata de majoritatile liberale din cele doua
Camere.Constitutia a fost votata in Camera Deputatilor la 26 martie 1923,iar in Senat la 27 martie 1923.Ea a fost promulgata prin Decretul din 28
martie si publicata in Monitorul Oficial nr. 282 din 29 martie 1923. Constitutia din 1923 avea un caracter democratic si raspundea unei reale
necesitati istorice. Partidul National Roman si Partidul Taranesc, care au combatut-o vehement, au acceptat-o ulterior si au guvernat pe baza ei.
Principii.
Constitutia adoptata la 27 martie 1923 mentine principiile generale ale Constitutiei din 1866 si reproduce in cea mai mare parte textul
acesteia.Ea reprezinta o adaptare a vechiului act fundamental la noua situatie politica,economica si sociala.
Spre deosebire de Constitutia din 1866 in care se accentua caracterul indivizibil al statului,acum se insista asupra caracterului national al
statului roman. Art. 1 prevedea ca Regatul Romaniei este un stat national,unitar si indivizibil.
Constitutia unificarii, asa cum i-a ramas numele in istorie, avea 8 titluri si 138 de articole (din care 76 au fost preluate din vechea Constitutie),
pastrand principiile esentiale stabilite in 1866 privind puterile statului. Ea proclama independenta, unitatea si suveranitatea Romaniei, mentinand
principiul democratic al separarii puterilor in stat: puterea legislativa, executiva si judecatoreasca. Totodata, ea consfintea ca statul roman este o
monarhie constitutionala.
In textul Constitutiei erau integrate:
votul universal masculin,acceptat inca de la revizuirea din 1917,era statuat cu toate prerogativele sale. Dreptul de vot pentru Adunarea
Deputatilor apartinea tuturor cetatenilor romani majori (care implinisera varsta de 21 de ani - prevedere care situa Romania intre statele
europene avansate); votul era universal, direct, secret si obligatoriu. Din pacate,legea electorala adoptata abia in 1926,supranumita a
primei electorale,pentru ca acorda partidului care obtinea 40% din sufragii majoritatea parlamentara,incalca reglementarile anterioare
privind egalitatea electorilor.
Pentru a putea fi eligibil la Adunarea Deputatilor,candidatul trebuia sa aiba 25 de ani impliniti.
La Senat era mentinuta limita inferioara de varsta de 40 de ani a candidatilor(criteriul varstei era doar pentru senatorii care candidau.Cei
de drept nu trebuia sa aiba 40 de ani). Senatorii erau alesi de patru categorii de corpuri electorale. Alaturi de senatorii alesi, in
Parlament intrau si senatorii de drept.
Datorit exproprierii unei pri a marilor moii n vederea realizrii reformei agrare, n aceast Constituie dreptul de proprietate nu mai
era unul absolut ca n 1866 , ci este nuanat i se refer la utilizarea public; primeaz interesele societii n faa intereselor individului.
Prin articolul 19, bogiile subsolului sunt declarate proprietile statului.
Conform articolului 5 se recunosc drepturile i libertile contiinei nvmntului, presei i ntrunirilor fr deosebire de origine etnic,
limb sau religie.
Conform articolului 6 era afirmata egalitatea juridica dintre sexe.Astfel se crea perspectiva extinderii dreptului de vot si asupra femeilor.
Prin articolul 7 se garanta libertatea credinei i a confesiunilor indiferent de origine etnic i de limb.
Separaia puterilor n stat (o alt diferen) introducerea unui Consiliu legislativ care trebuia s avizeze legile, dar al crui organism
era consultativ, nu deliberativ.

Puterile in stat. Potrivit articolului 34, puterea legislativa era exercitata colectiv de rege si de Parlamentul bicameral (Adunarea Deputatilor si
Senatul). In sistemul politic romanesc, Parlamentul ales pe baza votului universal avea rolul principal. De altfel, Constitutia preciza ca "Membrii
Adunarilor reprezinta natiunea" (art.42). Adunarea Deputatilor si Senatul (si regele?) exercitau puterea legislativa si controlau puterea executiva.
Deputatii si senatorii aveau drept de ancheta, puteau adresa ministrilor interpelari, le puteau trimite petitiile cetatenilor, la care acestia trebuiau sa dea
explicatii. De asemenea, puteau cere urmarirea ministrilor si trimiterea lor inaintea Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Potrivit articolului 39, puterea executiva era incredintata regelui care o exercita prin intermediul guvernului, format din ministri.Prerogativele
regelui ramaneau cele stabilite prin Constitutia din 1866. Persoana regelui era inviolabila, actele monarhului avand valabilitate doar daca erau
contrasemnate de un ministru, care astfel isi asuma raspunderea pentru ele (responsabilitate ministeriala - art.87). Pentru toate actele indeplinite in
exercitarea puterii, ministrii aveau o tripla raspundere: politica, fata de Corpurile legiuitoare; penala, in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie; civila,
fata de orice parte vatamata (=> regele nu avea raspundere ) (art. 99). Prerogativele regelui ramaneau cele stabilite in 1866, dar in realitate erau
diminuate, ca urmare a cresterii rolului Parlamentului ales prin vot universal. Totusi, regele ramanea un element cheie al vietii politice. El exercita
puterea executiva (art.39), numea si revoca ministri, sanctiona si promulga legile, era seful armatei, avea drept de veto, drept de amnistie in materie
politica si dreptul de a ierta sau micsora pedepsele in materie criminala (art.88), putea bate moneda si conferea decoratii. De asemenea, el convoca
si dizolva Parlamentul (art.90) si putea incheia tratate, care deveneau valabile dupa ce erau aprobate de Parlament. Totodata, regele dispunea de
largi posibilitati de interpretare a legilor, deoarece putea emite regulamente prin care dadea oficialitatilor instructiuni de aplicare a legilor in vigoare.
Puterea judecatoreasca era independenta,iar judecatorii erau inamovibili. Se exercita prin organele ei, care pronuntau hotararile in virtutea
legilor existente. Pentru intregul stat exista o singura Curte de Casatie si Justitie, care dobandea atributii mai largi fata de cele stabilite prin Constitutia
din 1866. Curtea putea judeca constitutionalitatea legilor si le putea declara inaplicabile pe cele care erau contrare Constitutiei.
Prin prevederile sale, Constitutia din 1923 a dus la cresterea rolului statului, inscriindu-se pe linia neoliberalismului interbelic. Legea
fundamentala introducea ideea ca proprietatea devine o functie sociala si interesele colectivitatii trebuie sa primeze asupra celor individuale,
exprimata prin faptul ca era posibila exproprierea cu despagubire pentru cauze de utilitate publica (art.17). Pe aceasta baza au fost adoptate legile
care permiteau interventia statului in orientarea politicii economice a tarii, cum a fost, de pilda, legea minelor din 1924. Cetatenii se bucurau de largi
drepturi si libertati: votul universal; egalitatea in fata legii (art.8); libertatea constiintei, a presei, a invatamantului, a intrunirilor si de asociatie (art.5);
garantarea proprietatii (art.17); inviolabilitatea domiciliului (art.13). Constitutia consacra hotararile luate de poporul roman in 1918 privind unirea
Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Romania. Noul asezamant constitutional a dus la cresterea rolului statului, a favorizat dezvoltarea institutiilor
democratice, a determinat activizarea politica si cresterea spiritului civic al cetatenilor. Semnificatia Constitutiei din 1923 este cu atat mai mare cu cat,
in acea perioada, in alte tari s-a trecut la instaurarea regimurilor totalitare, lichidandu-se libertatile democratice (U.R.S.S., Ungaria, Italia, Bulgaria
etc,).
"Art. 1. Regatul Romaniei este un Stat national unitar si indivizibil."
"Art. 2. Teritoriul Romaniei este nealienabil. Hotarele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decat in virtutea unei legi".
"Art. 6. Drepturile civile ale femeilor se vor stabili de legile civile pe baza deplinei egalitati a celor doua sexe. Legi speciale, votate in majoritate de
doua treimi, vor determina conditiunile sub care femeile pot avea exercitiul drepturilor politice."
"Art. 7. Deosebirile de credinte religioase si confesiuni, de origine etnica si de limba nu constituie in Romania o piedica spre a dobandi drepturile civile
si politice si a le exercita. Numai naturalizarea aseamana pe strain cu Romanul pentru exercitarea drepturilor politice."
"Art. 8. Nu se admite in Stat nici o deosebire de nastere sau de clase sociale. Toti romanii sunt egali inaintea legii si datori a contribui fara osebire la
darile si sarcinile publice. Numai ei sunt admisibili in functiunile si demnitatile publice, civile si militare."
"Art.11. Libertatea individuala este garantata. Nimeni nu poate fi urmarit sau perchezitionat, decat in cazurile si dupa formele prevazute in legi. Nimeni
nu poate fi detinut sau arestat, decat in puterea unui mandat judecatoresc motivat.
"Art. 19. Zacamintele miniere precum si bogatiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea Statului."
"Art. 21. Toti factorii productiunii se bucura de o egala ocrotire. Statul poate interveni, prin legi, in raporturile dintre acesti factori pentru a preveni
conflicte economice sau sociale. Libertatea muncii va fi aparata."
"Art. 25. Constitutiunea garanteaza tuturor libertatea de a comunica si publica ideile si opiniunile lor prin grai, prin scris, prin presa, fiecare fiind
raspunzator de abuzul acestor libertati in cazurile determinate prin codicele penal, care nici intr-un caz nu va putea restrange dreptul in sine."
"Art. 33. Toate puterile Statului emana de la natiune, care nu le poate exercita decat numai prin delegatiune si dupa principiile si regulile asezate in
Constitutiunea de fata" (suveranitatea poporului).

2.3. Constitutia din 1938. In anii `30 ,o serie de tari din Europa (Italia fascista,Germania hitlerista etc) erau conduse de regimuri autoritare
sau dictatoriale.Regele Carol al II-lea(1930-1940) a urmarit sa instaureze un regim monarhic autoritar.In urma crizei aparute dupa alegerile din
decembrie 1937, in care nici un partid nu reusise sa-si asigure majoritatea, si in conditiile in care regele Carol dorea sa instituie un regim de
guvernare personala, la 20 februarie 1938 o noua Constitutie este infatisata poporului roman de catre rege, printr-o proclamatie. "Invoirea" poporului
s-a facut printr-un plebiscit, in care votul s-a facut prin declaratie verbala, consemnata pe liste separate cu cei ce votau pentru si cei ce votau contra.
Noua Constitutie a fost proclamata de regele Carol al II-lea prin Decretul regal nr. 1045 din 27 februarie 1938, iar la o luna dupa aceea regele avea sa
suspende si partidele politice (inlocuite cu alcatuiri inconsistente de tipul Frontului Renasterii Nationale sau Partidului Natiunii). Noua Constitutie
reprezenta un abuz, nu mai emana de la natiune, ci de la puterea executiva, si nu fusese adoptata potrivit procedurilor de revizuire a actului
fundamental. Ea a reprezentat temeiul juridic al monarhiei autoritare si a pus capat continuitatii constitutionale.
Elaborata de Istrate Micescu, reputat jurist al perioadei interbelice, Constitutia carlista se intemeia pe critica regimului de partide (dintr-o
perspectiva reactionara) si pe doctrina corporatismului. Principiile noii Constitutii incetasera de a mai fi liberale, asa cum se observa din Titlul II, care,
tratand despre drepturile omului, vorbeste mai intai "Despre datoriile romanilor", si de-abia apoi "Despre drepturile romanilor".
Prin Constitutia din 1938 era desfiintata separarea puterilor in stat si se producea o concentrare a puterii in mainile regelui, care devenea
capul statului. Puterea legislativa se exercita de catre rege prin Reprezentanta Nationala, iar puterea executiva era incredintata tot regelui, care o
exercita prin guvernul sau.Era eliminat dreptul de control reciproc intre puterile statului.Drepturile cetatenilor erau restranse.Elemente specifice
Constitutiei din 1938:
regele detinea initiativa legislativa, Parlamentul fiind mult limitat in acest domeniu(nitiativa parlamentara era limitata numai la legile de interes
obstesc);
putea convoca, inchide, dizolva ambele adunari,deodata sau numai una si le putea amana lucrarile;
numea si confirma in functiile publice potrivit legilor;
 Parlamentul, chiar redus la un rol decorativ, era controlat si prin numirea de catre rege a unui mare numar de senatori;
tot regele facea regulamentele necesare pentru aplicarea legilor, dar fara sa poata modifica legile si scuti pe cineva de executarea lor;
pe perioada vacantelor parlamentare si atunci cand adunarile legiuitoare erau dizolvate, regele putea emite decrete cu putere de lege, care
ulterior erau ratificate de Parlament.;
ministrii erau raspunzatori numai fata de rege;
initiativa revizuirii Constitutiei ii apartinea regelui;
regele era capul ostirii;
avea dreptul de a declara razboiul si de a incheia pacea,
conferea decoratiile si gradele militare.
puterea judecatoreasca se exercita in numele regelui
In fapt, exercitiul puterilor constitutionale trecerea in mainile regelui. Romania devenea o monarhie autoritara, in care regele nu numai ca
domnea, dar si guverna.
Se aduceau importante modificari si legislatiei electorale, dreptul de vot pentru Adunarea Deputatilor fiind acordat doar persoanelor stiutoare
de carte care implinisera 30 de ani. Pe de alta parte, insa, pentru prima oara in Romania, se acorda drept de vot femeilor, acestea nefiind insa
eligibile(=> votul feminin doar partial atribuit).Abia in 1946,inaintea alegerilor organizate de guvernul condus de Petru Groza,printr-o lege
electorala,votul feminin a fost integral atribuit(plus,se desfiinta Senatul). Prin toate aceste modificari, scadea numarul alegatorilor de la 4,6 milioane in
anul 1937, la 2 milioane in anul 1939. O alta consecinta izvorata din Constitutia carlista a fost instituirea, la 30 martie 1938, a Consiliului de Coroana,
ca organ permanent consultativ, cu membri numiti de rege. Este cert astazi ca, in anii 1938-1940, regimul personal al lui Carol al II-lea a modificat
raportul de forta dintre puterile statului, anuland dreptul de control reciproc, si a eliminat garantiile care protejau libertatile individuale. Constitutia din
1938 a fost suspendata la 5 septembrie 1940, in conditiile prabusirii regimului de autoritate monarhica.
Regimul antonescian care i-a urmat a facut un pas mai departe. Presedintele Consiliului de Ministri concentra toate puterile, deve-
nind conducatorul statului, in vreme ce regele, aruncat intr-o pozitie strict ceremoniala, functioneaza in umbra sa. Generalul Antonescu a
mai detinut, in afara functiei legiferarii si guvernarii, si dreptul de a incheia conventii si tratate (preluat din precedenta Constitutie de la
seful statului) si acela, care se va arata foarte important in conditiile de atunci, de a declara razboi si de a incheia pacea. O succinta
caracterizare a regimului Antonescu trebuie sa retina si discriminarea evreilor (legislatia rasiala avand precedente inca in anii
autoritarismului carlist), suspendarea tuturor activitatilor politice (implicit a parlamentului), guvernarea prin decrete-legi (cu recursul la
plebiscit), cultul personalitatii (preluat de la Carol al II-lea). Lipsa partidului unic si a mobilizarii politice a natiunii nu pot aseza regimul
Antonescu in categoria celor totalitare, ci mai degraba a celor fascist-corporatiste alcatuite pe fondul autohton al antiparlamentarismului si
autoritarismului.
La 23 august 1944,regele Mihai I il demite pe Antonescu. In aceeasi zi,se revenea la regimul stabilit prin Constitutia din 1923.

2.4. Constitutia din 1948. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in conditiile ocuparii tarii de catre sovietici, a cuceririi puterii politice de catre
comunisti si a inlaturarii monarhiei, s-a pus problema adoptarii unei noi Constitutii. In martie 1948, dupa autodizolvarea fostului parlament, au fost
organizate alegeri pentru noul organ reprezentativ(parlament), numit de acum inainte Marea Adunare Nationala. Noua Constitutie era adoptata in
unanimitate la 13 aprilie 1948 si se inspira din Constitutia sovietica (stalinista) a anului 1936. Se consfintea noua titulatura a statului, de Republica
Populara Romana (adoptata insa odata cu indepartarea Monarhiei,pe 30 decembrie 1947), si se preciza caracterul sau de "stat popular, unitar,
independent si suveran", care "a luat fiinta ca urmare a victoriei istorice a Uniunii Sovietice asupra fascismului german si a eliberarii Romaniei de
catre glorioasa Armata Sovietica,dar si prin prin lupta dusa de popor in frunte cu clasa muncitoare, impotriva fascismului , reactiunii si
imperialismului".
Constitutia din 1948:
inlatura principiul separarii puterilor in stat;
pluripartidismul;
se creau conditiile pentru incalcarea unor drepturi fundamentale ale cetatenilor,precum cele de proprietate.
In aceasta Constitutie, prevederile economice prevalau asupra celor politice, fiind instrumentul legal prin care se pregatea trecerea intregii
economii sub controlul statului. Astfel, articolul 11 prevedea ca mijloacele de productie, bancile si societatile de asigurare pot deveni proprietatea
statului atunci cand interesul general o cere, iar articolul 14 prevedea ca atat comertul intern, cat si cel extern trec sub controlul statului. Articolul 15
prevedea planificarea economiei nationale. Toate aceste prevederi economice erau cuprinse intr-un titlu special, nemaiintalnit in celelalte legi
fundamentale, intitulat Structura social-economica.
Aparent, legea fundamentala consfintea principii democratice, precum suveranitatea poporului, votul universal: "intreaga putere emana de la
popor si apartine poporului" (art.3), care "isi exercita puterea prin organe reprezentative, alese prin vot universal, egal, direct si secret".
De asemenea, statua egalitatea in fata legii pentru toti cetatenii Republicii Populare Romane, fara deosebire de sex, nationalitate, rasa, religie
sau grad de cultura. Acestia puteau fi alesi (la 23 de ani) si puteau alege (participau la vot de la 18 ani) toate organele statului. Cu alte
cuvinte,Constitutia din 1948 prevedea votul universal pentru toti cetatenii care implinisera 18 ani,indiferent de sex.\
Printre drepturile cetatenesti afirmate in Constitutie se aflau :
dreptul la munca;
dreptul la odihna;
dreptul la invatatura;
se stipula ca femeia avea drepturi egale cu barbatul;
 minoritatile nationale se bucurau de toate drepturile;
sanatatea publica era organizata de stat;
se afirma protectia de catre stat a familiei;
teoretic, prin Constitutie erau afirmate libertatea constiintei si libertatea religioasa;
libertatea individuala a cetateanului;
libertatea presei, a cuvantului, a intrunirilor, mitingurilor, cortegiilor si manifestatiilor.
Practic insa, toate afirmatiile aparent democratice nu erau acoperite de garantarea acestor drepturi, care au fost, in marea lor majoritate,
incalcate sistematic in timpul regimului comunist. In plus, ea continea si o serie de restrictii pe plan politic, lipsind de drept de vot "persoanele
interzise, lipsite de drepturi civile si politice si nedemne, declarate ca atare de organele in drept, conform legii" (art.18). Pe baza acestei prevederi au
fost privati de drepturi politice numerosi cetateni, adversari ai regimului, pusi sub acuzatia ca desfasoara activitate fascista, hitlerista, ostila Uniunii
Sovietice.
Constitutia din 1948 nu mai prevedea principiul separarii puterilor in stat, intrucat Marea Adunare Nationala (MAN) devenea "organul suprem
al puterii de stat a Republicii Populare Romane", deci legislativul si executivul se confundau. Prerogativele MAN erau:
alegerea Prezidiului Marii Adunari Nationale;
formarea guvernului Republicii Populare Romane;
modificarea Constitutiei;
stabilirea numarului, atributiilor si denumirilor ministerelor si desfiintarea, contopirea sau redenumirea celor existente;
votarea bugetului;
fixarea impozitelor si a modului de percepere a lor;
deciderea consultarii poporului prin referendum;
acordarea amnistiei.
Primul presedinte al Prezidiului MAN a fost profesorul Constantin I. Parhon, care oficial era seful statului roman. Prezidiul :
convoca Marea Adunare Nationala in sesiuni ordinare si extraordinare;
emitea decrete;
interpreta legile votate de MAN;
exercita dreptul de gratiere si comuta pedepsele;
conferea decoratiile si medaliile Republicii Populare Romane;
reprezenta Republica Populara Romana in relatiile internationale;
acredita si rechema, la propunerea guvernului, pe reprezentantii diplomatici ai Republicii Populare Romane;
in intervalul dintre sesiunile Marii Adunari Nationale, numea si revoca ministri la propunerea presedintelui Consiliului de Ministri;
stabilea gradele militare, rangurile diplomatice, la propunerea guvernului;
in caz de agresiune, declara stare de necesitate (in intervalul dintre sesiunile MAN);
ratifica sau denunta tratatele internationale.

Puterea executiva (in fapt, singura putere reala in stat) apartinea Consiliului de Ministri, compus din presedintele Consiliului de Ministri, din
unul sau mai multi vicepresedinti si din ministri.
Organele locale ale puterii de stat erau consiliile populare locale.
Puterea judecatoreasca era reprezentata de instantele de judecata si de Curtea Suprema, dar independenta justitiei era practic desfiintata prin
interventia factorului politic.
Desi Constitutia sustinea garantarea proprietatii private "agonisita prin munca si economisire", aceasta anunta si masurile de cooperativizare,
care aveau sa fie puse in practica mai tarziu.
Legea fundamentala din 1948 nu prevedea in mod expres ca rolul conducator revenea Partidului Muncitoresc Roman(1948-1965), dar
organele de stat erau subordonate acestuia. In plus, era inlaturat principiul pluripartidismului si se creau conditiile pentru incalcarea unor drepturi
fundamentale ale cetatenilor.

2.5. Constitutia din 1952. In 24 septembrie 1952, in conditiile unor epurari in randurile partidului, a fost promulgata si o noua
constitutie,Constitutia construirii socialismului, care nu aducea insa modificari esentiale celei din 1948. Aceasta consfintea insa totala aservire a
Romaniei fata de Uniunea Sovietica, cuprinzand prevederi care reliefau desfasurarea procesului de sovietizare si stalinizare a Romaniei(RPR s-a
nascut si s-a intarit ca rezultat al eliberarii tarii de catre fortele armate ale Republicilor Socialiste ,de sub jugul fascismului si de sub dominatia
imperialismului. Ea definea baza politica a statului "democrat-popular", fundamentata pe dictatura proletariatului. Principiile fundamentale ale acestei
Constitutii sunt suveranitatea poporului, unitatea puterii de stat si exercitarea acesteia prin organe reprezentative, centralismul democratic,
planificarea nationala, legalitatea populara, activismul social si politic al cetatenilor. Statul roman era definit ca un "stat democrat-popular", unitar,
suveran si independent, lipsind insa referirile la caracterul sau indivizibil sau inalienabil.
In aceasta Constitutie se vorbeste pentru prima data de proprietatea socialista (art.6), care a constituit mijlocul economic de aservire a
cetateanului: Fundamentul formatiunii social-economice socialiste e proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie ,care are fie forma
proprietatii de stat(bun comun al poporului),fie forma proprietatii cooperatist-colectiviste (proprietatea gospodariilor colective sau a organizatiilor
colectiviste) .Constitutiia proclama explicit si "rolul conducator al Partidului Muncitoresc Roman" (art.86), mijlocul politic de aservire a acestuia.
Principiul suveranitatii nationale este inlocuit cu o noua formulare: "Baza puterii populare in R.P.R. este alianta clasei muncitoare cu taranimea
muncitoare, in care rolul conducator apartine clasei muncitoare" (art.2) si "In R.P.R. puterea apartine oamenilor muncii de la orase si sate" (art.4).
Noua Constitutie mentioneaza noile forme de proprietate(comuna), sistemul planificat al economiei, monopolul statului asupra comertului etc. In ceea
ce priveste drepturile electorale, sunt mentinute cele din Constitutia precedenta, cat si restrictiile referitoare la acest drept.
Forma politica prin care se exercita puterea era reprezentata de organele statului,sistem ce avea o constructie piramidala,ierarhizata si
centralizata,in varful acesteia situandu-se organul suprem al puterii in stat a RPR fiind Marea Adunare Nationala,unicul organ legiuitor,ales pe o
perioada de 4 ani.
Organul executiv suprem si de dispozitie al RPR e Consiliul de Ministri,constituit de catre MAN.
Justitia se infaptuieste de catre Tribunalul Suprem al RPR,tribunale regionale si tribunalele populare,precum si de catre tribunalele
judecatoresti,infiintate prin lege.MAN alege Tribunalul Suprem pe termen de 5 ani.
Era precizat ca RPR a aparut ca rezultat al eliberarii tarii de catre fortele armate ale URSS de sub jugul fascismului
Tribunalele aparau regimul de democratie populara.

2.6. Constitutia din 1965.

In conditiile in care incepuse procesul de destalinizare si venise la conducerea partidului unic Nicoale Ceausescu,Marea Adunare Nationala a
adoptat, la 21 august 1965, o noua Constitutie, care proclama tara noastra "Republica Socialista Romania" (art.1), considerandu-se ca s-a ajuns la
un inalt stadiu de dezvoltare in drumul ei spre comunism, cu o economie socialista (art.5), cu o proprietate socialista (art.6), ca baza a oricarei
proprietati, si cu monopol asupra comertului exterior (art.8).Prin aceste prevederi se reflecta incheierea procesului de colectivizare a agriculturii si de
distrugere a proprietatii private in economie. Constitutia prevedea :
forta conducatoare a intregii societati este Partidul Comunist Roman(,Partidul Muncitoresc Roman s-a transformat in Partidul Comunist
Roman,in 1965) (art.3) si ca scopul tuturor "oamenilor muncii" (nu se vorbea prea mult de natiune) este construirea societatii socialiste si
asigurarea conditiilor pentru trecerea la comunism.
Constitutia din 1965 nu aducea modificari importante atributiilor Marii Adunari Nationale, care reprezenta in continuare "organul suprem al
puterii de stat, unicul organ legiuitor al Republicii Socialiste Romania" (art. 42).
Suveranitatea poporului era exercitata prin intermediul Marii Adunari Nationale, ai carei membri erau alesi prin vot universal, direct, egal si
secret de catre toti cetatenii de la varsta de 18 ani.
Nu mai erau prevazute restrictii in exercitarea drepturilor politice.
Erau prevazute drepturi precum libertatea cuvantului, presei, intrunirilor si demonstratiilor, care nu puteau fi insa folosite in scopuri potrivnice
oranduirii socialiste si interesului celor ce muncesc (art.29).
Constitutia consfintea caracterul socialist (si cooperatist) al proprietatii si al economiei. Statul era proprietarul bogatiilor de orice natura ale
subsolului, minele, terenurile din fondul funciar de stat, padurile, apele, izvoarele de energie naturala; fabricile si uzinele, intreprinderile
agricole de stat, statiunile pentru mecanizarea agriculturii; caile de comunicatie, mijloacele de transport, telecomunicatiile de stat; fondul de
cladiri si locuinte; baza materiala a institutiilor social-culturale de stat.
Guvernul isi pastra numele de Consiliu de Ministri si era definit ca organul suprem al administratiei de stat.
Tribunalele si procuratura ramaneau subordonate factorului politic, reprezentat de Partidul Comunist.
Intreaga activitate economica era de stat.

In 1961, in locul prezidiului(nu al MAN,in sine) Marii Adunari Nationale s-a prevazut crearea Consiliului de Stat (de fapt,probabil,prezidiul MAN
ia denumirea Consiliul de Stat).Acesta era organul suprem al puterii in stat,cu activitate permaneta si era subordonat MAN.Prin legea din 1974,care
modifica Constitutia,a fost instituita functia de presedinte al RSR,atributiile exercitate pana atunci de Consiliul de Stat au revenit sefului statului.
Prima modificare cu adevarat importanta a Constitutiei din 1965 dateaza, insa, din februarie 1968, cand a avut loc reorganizarea
administrativa a teritoriului. Se revenea la judete ca forme de administrare locala, in locul raioanelor de inspiratie sovietica, se introducea calitatea de
municipii pentru orasele mari.
Pe masura ce puterea personala a lui Nicolae Ceausescu crestea, a devenit necesara si consfintirea acestui proces prin modificari
institutionale. Dupa ce a devenit secretar general al PCR, ales de Congresul partidului, fara a mai depinde de Comitetul Central, urmatorul pas pe
calea consolidarii sale a fost infiintarea functiei de presedinte, la 28 martie 1974, prin modificarea Constitutiei din 1965.
Prerogativele presedintelui, ales de MAN, erau foarte largi:
prezida Consiliul de Stat;
reprezenta puterea de stat in relatiile interne si internationale;
era comandantul suprem al fortelor armate si presedintele Consiliului Apararii RSR;
prezida sedintele Consiliului de Ministri, atunci cand era necesar;
stabilea masurile de importanta deosebita ce priveau interesele supreme ale tarii, care urmau sa fie supuse, de catre Marea Adunare
Nationala, spre consultare poporului, prin referendum;
numea si revoca, la propunerea prim-ministrului, viceprim-ministrii, ministrii si presedintii altor organe centrale ale administratiei de stat;
numea si revoca presedintele si membrii Tribunalului Suprem;
conferea decoratii;
incheia tratate internationale in numele Republicii Socialiste Romania;
stabilea rangurile misiunilor diplomatice;
proclama starea de necesitate in caz de urgenta;
emitea decrete prezidentiale si decizii.

Cu modificarile ulterioare, Constitutia din 1965 a fost aplicata pana la inlaturarea regimului comunist, in decembrie 1989.
 2.7. Constitutia din 1991. Dupa caderea regimului comunist, in decembrie 1989, Romania a revenit la traditiile democratice dinaintea celui
de-al Doilea Razboi Mondial, in contextul marcat de evenimente care avusesera loc pe plan mondial in ultimele decenii.
Schimbarea politica majora a societatii romanesti a fost oglindita in Constitutia adoptata de catre Adunarea Constituanta la 21 noiembrie 1991
si aprobata prin referendum la 8 decembrie 1991 .Constitutia recunostea principiile liberale si garanta drepturile si libertatile fundamentale (dreptul
pentru libera circulatie).Aceasta va fi modificata apoi in anul 2003, pentru a permite aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.Tot atunci a fost facuta
una dintre cele mai importante modificari si care se refera la alegerea presedintelul pe o durata de 5 ani(in loc de 4 ani,cum era in Constitutia din
1991).Dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana (ianuarie 2007) va avea loc o noua modificare a Constitutiei,pentru a deveni pe deplin
compatibila cu cea a Uniunii Europene.
Constitutia a reflectat reinstaurarea statului de drept, a regimului democratic, a suveranitatii poporului, a responsabilitatii guvernamentale, a
drepturilor si libertatilor cetatenesti, a separarii puterilor in stat si a revenirii la pluripartidism. Noua lege fundamentala urma unei revolutii, dar prelua
din vechiul regim comunist o forma de stat, republica, impusa printr-un act de forta, fara nici o confirmare a natiunii. Dorinta de a marca diferente
vizibile fata de precedentele constitutii liberale, pe care, de fapt, le urma, avea in vedere adaptarea unor institutii precum Curtea Constitutionala sau
Avocatul Poporului. Documentele Natiunilor Unite, reprezinta sursa unor drepturi sociale si economice introduse, de asemenea, pentru prima data.
Potrivit Constitutiei, statul roman este un stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil. Statul se organizeaza potrivit principiului
separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale. Suveranitatea nationala apartine
poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative si prin referendum. Autoritatile statului roman sunt: administratia publica exercitata
prin consiliile locale si primarii, prefecturi si consilii judetene; autoritatea judecatoreasca reprezentata de institutiile juridice; autoritatea legislativa
exercitata de Parlament si Presedintele Romaniei.

Parlamentul este "organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii" (art. 58). Parlamentul Romaniei este
alcatuit din Camera Deputatilor si Senat, alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale, pentru un mandat de 4
ani. Numarul deputatilor si al senatorilor se stabileste prin legea electorala,in raport cu populatia tarii.
Presedintele Romaniei "reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii. El vegheaza
la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului,
precum si intre stat si societate" (art.80). Presedintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat (art.81); poate exercita cel mult
doua mandate, care pot fi si succesive; nu poate fi membru al unui partid si nu poate indeplini nici o alta functie publica sau privata; desemneaza un
candidat pentru functia de prim-ministru si numeste guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament (art. 85). Mandatul Presedintelui este
de 5 ani (potrivit modificarii operate in 2003).
Guvernul "asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice" (art.101). Este alcatuit
din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica. Guvernul are si alte atributii: adopta hotarari si ordonante; prim-ministrul prezinta
Camerei Deputatilor si Senatului rapoarte si declaratii cu privire la politica guvernului; ministrii au obligatia de a raspunde la intrebarile sau
interpelarile deputatilor sau senatorilor.
Investitura.Presedintele desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru,in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in
Parlament,ori,daca nu exista o asemenea majoritate,a partidelor reprezentate in Parlament.
Justitia e independenta si se infaptuieste in numele legii si se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante
judecatoresti. Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.
Drepturi si libertati fundamentale prevazute de Constitutie sunt garantate:
dreptul la viata; libertatea cultelor religioase;
interzicerea pedepsei cu moartea; egalitatea in drepturi;
libertatea individuala; dreptul la vot; dreptul de a fi ales;
libertatea constiintei; acces liber la justitie;
libertatea de exprimare; protectia proprietatii private;
dreptul la informatie; dreptul la invatatura (inclusiv in limba materna, pentru
minoritatile nationale).

Constitutia prevede si o serie de drepturi noi:

libertatea circulatiei (art.25),
initiativa legislativa a electoratului (art.73).
dreptul de vot este asigurat tuturor cetatenilor cu varsta de 18 ani si este universal, egal, direct si liber exprimat.

Lista efilor de stat ai Romniei.

Carol I-(1866-1914)
Ferdinand I - (1914-1927 )
Regen(printul Nicolae,Patriarh Miron Cristea,Gheorghe Buzdugan/Constantin Sarateanu) (1927
1930)
Carol II-(1930-1940)
Mihai I - (1940-1947)
Dr. Constantin Ion Parhon - Preedintele Prezidiului Provizoriu, preedintele RPR (1947-1952)
 Dr. Petru Groza (1952-1958)- Preedintele Prezidiului MAN
Ion Gheorghe Maurer (1958-1961) -Preedintele Prezidiului MAN
Gheorghe Gheorghiu-Dej (1961- 1965) - Preedintele Consiliului de Stat
Chivu Stoica (1965-1967) - Preedintele Consiliului de Stat
Nicolae Ceauescu (19671974)- Preedintele Consiliului de Stat - preedinte RSR (1974-1989)
Ion Iliescu (1989-1996) - Preedintele Romniei;
Emil Constantinescu (1996-2000)
Ion Iliescu (2000-2004)
Traian Bsescu (ales n 2004)

DICTIONAR.

Adunare Constituanta adunare formata din reprezentanti alesi de cetateni pentru a redacta sau modifica Constitutia.
a abroga - a suprima o lege sau o dispozitie oficiala.
clasa politica - clasa conducatoare care exista in organismele politice si careia n revine sarcina conducerii vietii politico-sociale.
extremism politic - atitudinea unor curente sau partide politice care pe baza doctrinei lor unilaterale sau extreme urmaresc prin masuri radicale si
violente sa impuna propriul program.
proces electoral - totalitatea etapelor care se succed in pregatirea si organizarea alegerilor.
radicalism politic - ansamblu de atitudini si concepte care preconizeaza practicarea metodelor radicale in solutionarea problemelor politice.
Consiliu de Coroana - consiliu format din oameni politici reprezentativi, avand caracter consultativ, pe care regii Romaniei il convocau in situatii
deosebite.
"prin noi insine" - conceptie liberala care considera ca evolutia tarii se putea realiza prin valorificarea potentialului economic si uman intern si
punerea de stavile in calea capitalului strain.
"portile deschise" - conceptie national-taranista, care socotea ca, Romania trebuia sa recurga la sprijin financiar extern pentru a se dezvolta.
stat taranesc - obiectiv national-taranist formulat la congresul din aprilie 1935, intemeiat pe primatul taranimii si pe colaborarea taranimii cu alte
categorii sociale in cadrul "democratiei rurale".
pact de neagresiune - intelegere, tratat intre doua state sau grupari politice pe baza de reciprocitate, prin care semnatarii se angajeaza sa se abtina
de la atacuri militare sau politice.
Comintern = Comitetul Executiv al Internationalei Comuniste, denumire sub care este cunoscuta Internationala a III-a (1919-1943), organizatie a
partidelor comuniste patronata de Moscova.
totalitarism = forma de organizare si functionare a societatii in care statul controleaza toate aspectele vietii sociale si individuale.
protectionism = politica economica de protejare si de promovare a unor activitati economice indigene prin masuri de ingradire a puterii concurentilor
externi pe piata interna.
brigadier - conducatorul si organizatorul unei brigazi; membru al unei brigazi.
centralism economic - sistem de decizie al unei autoritati centrale in economie.
chiabur - taran instarit, fruntas al satului, apreciat de comunisti ca fiind un "element exploatator" care trebuie sa dispara in noua oranduire socialista.
colectivizare (cooperativizare) - actiunea de a cooperativiza agricultura dupa principii socialiste; proces prin care gospodariile agricole colective au
luat locul celor individuale. Cooperativizarea agriculturii a fost considerata "o necesitate obiectiva si o parte inseparabila a planului de construire a
socialismului".
mic-burghez - 1) detinatorul unei pozitii sociale intermediare intre burghezie si proletariat, care isi intemeiaza activitatea pe mica productie de
marfuri; 2) pentru regimul comunist, persoana cu vederi inguste.
nationalizare - actiunea de a trece in proprietatea statului unele intreprinderi, zacaminte etc. aflate in proprietate particulara; in Romania aceasta s-a
facut fara despagubirea vechilor proprietari, fiind considerata "un act revolutionar prin care a fost lichidata dominatia economica a marii burghezii si s-
a creat baza economica a puterii politice a proletariatului".
plan cincinal - instrumentul principal de realizare a conducerii planificate a economiei si societatii.
proprietatea intregului popor - sintagma desemnand proprietatea socialista.
sovrom - societate mixta romano-sovietica.
C.A.E.R. - Consiliul de Ajutor Economic Reciproc; organizatie internationala de colaborare economica intre statele socialiste, creata la initiativa
Uniunii Sovietice in ianuarie 1949.
erou al muncii socialiste - inalta distinctie a statului comunist roman, instituita in 1951; se acorda "persoanelor care s-au distins in mod deosebit in
opera de construire a socialismului".
sector cooperatist - parte a unei economii care cuprinde proprietatea cooperatista.
societate socialista multilateral dezvoltata - ultima etapa inaintea transformarii societatii socialiste in societate comunista. Conform documentelor
de partid, etapa atinsa de Romania in timpul regimului Ceausescu si care trebuia depasita in jurul anului 2000.
cenzura - putere data unei autoritati sau persoane de a exercita un control asupra continutului corespondentei, publicatiilor etc., de a interzice sau
suprima aparitia unor articole sau publicatii in numele protejarii anumitor valori.
activist - membru al Partidului Comunist care se consacra exclusiv muncii de partid.
proletcultism - curent cultural ale carui principii estetice erau reduse la ideea formarii unei culturi proletare cu respingerea mostenirii culturale a
trecutului.
disidenta - deosebire de opinii, dezacord in raport cu majoritatea, care poate provoca sciziuni in interiorul unui partid sau in societate.
revolutie culturala - concept aplicat in China maoista si transpus in practica prin tezele plenarei P.C.R. din iulie 1971.
disident - persoana care avea opinii contrare regimului.
rezistenta anticomunista - miscare anticomunista care viza revenirea la regimul democratic.
deportare - a condamna pe cineva, dislocandu-l din locul de bastina.
gulag - sistem concentrationar dintr-un stat comunist (inchisori, lagare, santiere care foloseau munca fortata etc.)
pluralism politic - ordine politica si juridica in care existenta mai multor partide politice permite cetatenilor unui stat sa-si afirme opinii si interese
diferite intr-o confruntare libera.
privatizare - proces de revenire in proprietatea privata a unitatilor economice si a terenurilor aflate in proprietatea socialista.
stat de drept - stat in care raporturile dintre autoritati si cetateni se bazeaza pe drept (sistemul de legi compus din institutie, legislatie, regulamente)
si care se supune controlului unor institutii juridice independente.

Constitutiile din 1948,1952,1965 au fost inspirate de constitutia sovietica din 1936.

In monarhie,functia de sef de stat e ereditara.

Republica se caracterizeaza prin alegerea periodica a sefului statului,acesta purtand denumirea de presedinte.