Monologul lui Banco Macbett, Eugen Ionescu

Mi-e spada roie de snge. Zeci i zeci de dumani am ucis cu mna mea.
Dousprezece duzine de ofieri i soldai, care nu-mi fcuser nimic. Pe alii, sute i sute, i-
am trimis n faa plutoanelor de execuie i au fost mpucai. i alte mii au murit, au ars de
vii, au murit prin pdurile n care s-au refugiat i crora am ordonat s li se dea foc. Zeci de
mii de brbai, femei i copii au murit sufocai n pivnie, sub drmturile caselor pe care le-
am aruncat n aer. Sute de mii au murit necai, aruncndu-se de groaz n Canalul Mnecii,
ca s treac dincolo. Alte milioane au murit de groaz, ori s-au sinucis. Alte zeci de milioane
au murit de furie, de apoplexie sau de tristee. Nu mai e loc n pmnt ca s se-ngroape
morii. Trupurile celor necai au sorbit toat apa din ruri i lacuri. Nu mai e un strop de ap
n ape, nici mcar poluat. Nici vulturi nu mai snt de ajuns, nu mai prididesc s mnnce
strvurile. i, ce credei! Luptele continu nc. i mori se bat. Trebuie s-i sfrim. O dat
decapitate, din trupurile lor fr cap nete atta snge, nct mi se neac toi soldaii. Ca
din fntni nete. Tone de snge. Mi se neac batalioane, brigzi, divizii, corpuri de
armat, mpreun cu conductorii de oaste. Mai nti generalii de brigad i apoi, conform
ierarhiei militare, generalii de divizie, generalii cu patru stele, marealii. Iar capetele tiate
ne scuip i ne insult. Braele rupte continu s fluture spada, sau s trag cu pistolul.
Picioarele tiate o iau razna singure i ne trag uturi n cur. De bun seam c au fost nite
trdtori. Dumani ai patriei, ai poporului i, firete, ai preaiubitului nostru suveran, Duncan,
arhiducele, Dumnezeu s-l aib n paz. Au vrut s-l detroneze, cu ajutorul soldailor strini.
Sntem n dreptul nostru. n beia luptei, dai cu sabia n toate prile. Sper c n-oi fi ucis din
greeal vreun prieten. Am luptat cu toii cot la cot, sper s nu-l fi clcat pe vreunul pe
btturi. Da, am avut dreptate. Aa c am venit i cu s m odihnesc aici, pe piatra asta.
Mi-e totui un pic grea. L-am lsat pe Macbett s comande singur armata. O s-l
nlocuiesc eu ceva mai ncolo. Ce ciudat: n ciuda efortului, nu mi-e foame. (Scoate o batist
foarte mare din buzunar i i terge fruntea i faa.) Am lovit cam tare, m cam doare mna.
Nu e nimica rupt, din fericire. Iar o pauz ca asta prinde foarte bine. (Ctre Ordonana care
se afl n culisele din dreapta:) Hei. tu, vino i ia-mi sabia, spal-o n ru i adu-mi ceva de
but !