Sunteți pe pagina 1din 20

~ FEMEIA ZEITA ~

Motto: "Ceea ce vrea femeia i care este bun vrea i Dumnezeu."

NATURA TA, FEMEIE, ESTE SACRA. TU ESTI O SCANTEIE DIN ETERNUL FEMININ

Daca ti-as spune ca esti in siguranta acum?.Daca ti-as spune ca momentul tau e ACUM, ca poti
straluci oricat de tare, fara a deranja, ca poti rosti adevarul tau? Ca poti aduce la lumina
intelepciunea ta ancestrala, ca a venit timpul sa ne indrepti catre tot ce e bun si pur si Divin?

Deschide-te, arata-te in toata gloria, lumii acesteia si tuturor fiintelor vii. Esti in siguranta sa fi
acum, este vremea sa ne arati natura ta adevarata, chipul tau real, de sublima ZEITA !

Esti ghidata sa radiezi si sa pulsezi Lumina fara inhibitii, fara limite.

LIBERA.
Stii ca in tine traieste o zeita?
O zeita ce are chipul tau! O zeita cu un zambet fermecator, cu o putere nelimitata de a crea si de
a manifesta exact ceea ce isi doreste inima ta. O zeita de o frumusete, naturalete, simplitate,
forta si gratie de exceptie. In tine exista o zeita cu totul si cu totul fascinanta. Irezistibila. Cu o
forta de atractie iesita din comun. O zeita cu o capacitate uriasa de a iubi si de a-ti transforma
lumea prin iubire. O zeita care a venit acum pe Pamant pentru ca are ceva important de spus
lumii, ceva important de facut, prin simplul fapt ca tu existi. Aceasta zeita locuieste nu foarte
departe, in inima ta.

Zeita din inima ta


Toate ne-am nascut asa, desi pe parcurs am uiat.

Cand eram fetite toata lumea era a noastra. Ne bucuram de tot ce exista, ne simteam Acasa in
aceasta lume si stiam ca putem orice, dar nu in mod egotic, ci pentru ca Cineva ne iubeste si ne
poarta mereu de grija, si ne ofera tot ce e bun, doar de dragul de a ne vedea zambind fericite, cu
toti dintisorii si mai ales, cu toata inima. Pe masura ce timpul a trecut, am suprapus sentimentul
acelui cineva atotputernic, cu imaginea parintilor nostri si apoi cu cea a barbatilor iubiti, iar cand
am fost dezamagite de exterior, chiar cu ambitia si forta vointei noastre.Ne-am cunoscut astfel
fortele personale si cat de departe putem sa razbatem prin forte proprii, iar asta a fost o parte
importanta din calatoria noastra...dar poate ca am incept sa ne indoim de natura noastra divina,
de puterea noastra creatoare innascuta, izvorata din comuniunea cu Universul...si am inceput sa
traim viata ca pe o lupta, din care ne straduim sa iesim invingatoare. Poate ne indoim ca putem fi
iubite exact pentru ceea ce suntem..si poate ca nici noi nu ne mai iubim exact asa cum
suntem...Poate ca nu mai credem ca suntem zeite. Tu mai crezi?

De ce nu mai credem ca suntem zeite


Probabil ca exact acum cand citesti, ceva din tine deja opune rezistenta acestui adevar, iar
intrebarile au inceput sa se roteasca in mintea ta : "Cine, eu? Zeita? Nu sunt suficient de
frumoasa - numai femeile cu trasaturi perfecte au aceasta putere, de a fi considerate zeite." Sau,
daca esti o femeie care se stie frumoasa iti spui: " Mda, mi-a spus cineva ca as fi frumoasa ca o
zeita, cu toate astea, la ce bun, caci totusi am destule probleme si nu vad sa am ceva puteri
magice cu care sa le rezolv, ba din contra...Si in plus, nici chipul/corpul meu nu e chiar asa
frumos, am inceput sa am celulita pe spatele picioarelor si nasul meu e cam mare si e totusi
urat..de ce nu pot sa am si eu un nas in vant ca al Ioanei?" Si tot asa, in mintea fiecarei femei se
nasc tot felul de comentarii: "Nu sunt suficient de puternica. Nici suficient de inteligenta". Sau:
"Am o minte puternica, nu pot sa cred in povesti cu zane si zeite. Nici macar cand este vorba
despre mine. Sunt o femeie serioasa". Sau:"Sunt inca prea tanara ca sa fiu o zeita. Poate cand o
sa am mai multa experienta sau mai multi bani ca sa arat si eu ca femeile din reviste." Sau, cea
mai frecventa: "Sunt prea batrana".

Acestea sunt principalele contra-argumente pe care le aud de la femeile cu care lucrez in


Grupurile de Feminitate, cand le spun ca ele sunt deja zeite. Si sunt nonsensuri care culmea, in
lumea de azi par a fi normale. Aproape ca ne este teama sa gandim ceva frumos, minunat,
inaltator despre noi insene. Dar suntem zeite. Trebuie doar sa dam la o parte cu atentie si iubire
de sine voalurile cu care zeita din noi s-a acoperit, speriata sa arate lumii propria stralucire si
maretie. Voaluri cum ar fi teama, indoiala de sine, grijile, preocuparile marunte, inhbitiile si
complexele, frustrarile amoroase, seriozitatea excesiva, materialismul, stressul, epuizarea,
deprimarea, lipsa sperantei si a credintei.

Tot zgomotul mental de care ne lasam furate este un nonsens care nu te ajuta in niciun fel, asa ca
e mai bine sa hotaram sa nu credem acele ganduri si sa nu ne luam prea in serios ingrijorarea.
Zeita exista in inima ta, chiar acum. Renunta la orice indoieli, lasa de o parte toate scuzele. Esti
deja ceea ce ai asteptat dintotdeauna sa devii. Te poti intoarce la ea, la tine insati, asumandu-ti
ca esti femeie si invatand sa scoti la lumina zeita din tine. Ia-ti inapoi puterea risipita si fi zeita
care esti!
Ce inseamna sa fi Zeita si ce este CERCUL ZEITELOR?
A fi zeita inseamna a fi de fapt femeie in toata puterea cuvantului si este simplu si natural, dar
nu este usor: inseamna sa ne relaxam in energia noastra vibranta, creatoare, feminina, invatand
sa reactivam Legea Atractiei prin simplul fapt ca suntem in contact cu energia ce curge prin noi.
Noi, femeiele, nu suntem facute sa obtinem rezultate planificate si calculate rece, sa luptam
pentru ele cu infrigurare, ci sa le atragem; iar pentru asta este necesar sa reinvatam sa primim
viata, pur si simplu, cu inima deschisa. Asa cum pantecele creeaza in creuzetul sau miracolul
vietii, pentru ca stie cu adevarat sa primeasca. A fi femeie in toata puterea cuvantului inseamna
sa alegem sa facem un drum al vindecarii trecutului si al taierii legaturilor de atasament, ce va
conduce la vindecarea corpului "de durere" prin deschiderea constienta, intentionata a inimii si
expansionarea puterii noastre de a fi atente la momentul prezent. Inseamna sa trecem dincolo
de mandria ca stim sa luptam si sa reinvatam sa fim in armonie cu tot. Sa lasam forta vietii sa ne
strabata si sa intrupam o putere mai mare decat noi, aceea a inspiratiei, a intuitiei, a ritmurilor
vietii, a chemarii Pamatului-mama de a se uni, din crestet pan la poale, cu tot ce e divin.

Este o calatorie de o viata, facuta pas cu pas, prin trezirea Inimii. De aceea am creat Cercul
Zeitelor in care, prin activarea energiei noastre feminine ne putem elibera energia, invatam sa
o armonizam, ne vindeca mult mai repede de conditionari si temeri, ne putem conecta mult mai
usor la iubire si la puterea noastra interioara si ne putem trezi feminitatea, care este chiar firul
calauzitor spre zeita dinnoi, spre rezolvarea problemelor si neimplinirilor noastre si spre
renasterea noastra ca femei extatic de fericite, pline de forta de a influenta in bine lumea in care
traim.

Aceasta stare de acces si manifestare spontana, fara efort a naturii tale reale, a bogatiei tale
interioare, pentru o viata fericita si autentica este ceea ce am denumit, neintamplator,

ARTA-FEMINITATII.

De ce nu ai mereu acces la zeita din tine?


Starea de zeita a unei femei nu apare din grija pentru lucruri exterioare, pentru haine,
manichiura, pedichiura, coafura si tocuri inalte - desi au si aceste lucruri valoarea lor, feminitatea
este mult mai profunda; ea se naste din adancul sufletului fiecarei femei cand energia feminina
este trezita deplin si constient; cand inima este deschisa si mintea controlata; cand nu mai
suntem retinute de ceea ce s-a intamplat in trecut si nici de teama de ce se va intampla in viitor.
Zeita interioara isi arata chipul si incepe sa se manifeste odata ce spontaneitatea, iubirea,
naturaletea, atentia, minunarea se exprima prin noi in viata de zi cu zi. Iar acest lucru este posibil
pentru ca percepem viata ca pe un joc divin si o traim cu mintea in inima si inima in minte.

In timpurile noastre "moderne", spontaneitatea sufletului nostru este adesea inlantuita de sute
de conditionari mentale, asimilate prin "modele' exterioare, printr-o educatie prea formala, prin
incercarea de a ne proteja de suferinta tinand minte greselile altora mai mult decat pe ale
noastre si inchizand, in incercarea de a ne proteja, parti ale inimii...

Feminitatea, traumele sufletesti si bolile specific feminine


In cazul femeii, care este prin natura ei receptiva, inchiderea inimii se reflecta mai intai la nivel
emotional, ca inchistare sufleteasca, resentimente, furie, resemnare, depresie, apoi in invelisul
energetic, ca tensiuni, "greutate" si oboseala constanta, ce "parca nu trece cu nimic", putand
ajunge, in cazul neconstientizarii ei, pana in corpul fizic, unde se transforma in boli specific
feminine, cum ar fi chisturile ovariene, fibroamele uterine, cancerul la sani, uter sau col.

Toate aceste boli, oamenii de stiinta din lumea medicala au demonstrat deja, apar mai ales ca
urmare a unor socuri psihice si a stressului inmagazinat pana la nivel celular, daca anumite
experiente mai mult sau mai putin traumatizante ale vietii raman neintelese. Iar cand spun
"neintelese", ma refer la a intelege lectia lor si nu la a intelege mental cine ce "ne-a facut " si de
ce. Tot efortul de a intelege (doar mental) comportamentul oamenilor, meandrele relatiilor, cum
sa ne aparam, ne lasa fara putere pentru ca ne fac sa uitam de sinele nostru, de cine suntem, de
ceea ce ne dorim cu adevarat si sa ne concentram, fara sa stim, pe a trai in vinovatie si
resentiment si, mai grav, pe a ne apara si nu pe a trai. Ne ia curajul de a fi noi insene. Ne face sa
traim in teama.

Credem ca ne separam de ceilalti, dar de fapt ne rupem chiar de noi insene, de inima noastra, de
zeita pura, neintinata, luminoasa, puternica si binefacatoare din noi, cea care stie si poate sa
gaseasca calea spre lumina. Cea care STIE sa traiasca in armonie, din inima. Cea care este mereu
ea insasi si nu are nevoie de niciun zid de protectie, pentru ca este flexibila, inteleapta, preaplina
si de care nu se poate lipi nicio umbra, fiindca lumina care emana din inima ei topeste orice
umbra de rau. Acesta este arhetipul feminitatii sacre, la care ne putem intoarce.
Nu putem intra in contact cu zeita din noi fara a angrena toata puterea noastra de a iubi. Si nu
putem sa invatam sa iubim cu toata forta fascinanta a unei adevarate zeite, decat asumandu-ne
asta la modul constient, facand ceea ce este necesar, adica exersand feminitatea impreuna,
pentru ca doar fiind impreuna, noi femeile, intr-o interactiune plina de afectiune si autenticitate,
sustinute de idealuri si aspiratii comune, vibrand in unison, putem sa ne vindecam inimile ranite,
sa ne eliberam in armonie energia reprimata, uitata. Nu poti fi zeita care esti fara sa iti vindeci
inima si sa iti trezesti forta interioara ca sa poti, sa ai de unde si cum sa traiesti cu iubirea de
oameni si, foarte important, cu iubire de sine. Manifestate in fapte. Aceasta putere de a fi iubire
prin trupul, vorbele, gandurile, energia, emotiile noastre o invatam exersand-o impreuna, pana
cand invatam sa curgem libere, vii, in armonie.

O invatam impreuna cu surorile noastre aflate pe calea feminitatii, intr-un cadru ce ne sustine si
in care suntem ghidate prin tehnicile specifie Inteligentei inimii, pentru a putea trai apoi asa
mereu, in toate zilele si in toate circumstantele vietii noastre.
Este timpul sa ne amintim...
Putem sa ne oprim din goana dupa lucruri si oameni (chiar si iubiti) si sa ne intoarcem spre noi
insene. Iar din interior, vom straluci cu o frumusete reala, plina, ce va atrage catre noi in mod
firesc ceea ce ne este necesar. Putem sa exersam impreuna feminitatea si sa ne descoperim
harurile innascute.

Putem fi muze, asta suntem de fapt noi femeile si asta descoperim atunci cand lucram impreuna
exercitiile de feminitate, practicand arta de a fi femeie. Putem fi regine stapane pe Cornul
abundentei, ce isi revarsa bogatia interioara, creand in mod magic bogatie exterioara. Putem fi
ingeri scaldati in energie care vindeca si eleveaza. Putem fi magiciene ce alchimizeaza orice
otrava, transformand-o in mod miraculos in nectar. Putem fi mame divine pline de intelepciune
primordiala, nascute din lotusii imaculati ai compasiunii, putem fi zeite inflorind magnific
curcubee de frumusete uimitoare si armonie... Putem fi ceea ce suntem, iubitele stralucitoare,
cele mai iubite ale acestui Univers. Asta suntem de fapt noi, Femeile: Zeite ce isi creaza lumea in
care traiesc. Avem aceasta putere magica, atunci cand ne cunoastem profund feminitatea.

Feminitatea este cea mai mare putere a femeii


Aceasta este cea mai mare putere a femeii. Energia ei feminina, ce odata ce este constient
trezita, o transforma in zeita. O transforma in ea insasi, la maximul potentialului ei, iar lumea
este zguduita. Fascinata. Inaltata. Reconstruita, dupa forma inimii ei.

Astfel, tu devii fara efort cea mai frumoasa. Pentru ca esti din nou tu insati, atunci cand reinveti

Arta Feminitatii.
Multora dintre noi le este teama sa fie feminine. Le este teama ca vor fi considerate slabe, cand
de fapt energia feminina este insasi puterea creatiei. Le este teama ca vor fi nesocotite si luate in
ras. De fapt, este exact invers: suntem mult mai putin credibile, avem parte de mult mai multa
lupta in viata si suntem mult mai putin respectate, precum si mult mai putin iubite si adorate
atunci cand ne negam natura feminina. Pentru ca atunci cand facem asta nu suntem autentice.
Nu ne cunoastem.

Suntem departe de sufletul nostru si implicit de puterea noastra reala, profunda, plina de
intelepciune, care ne poate transforma mult in bine viata. Feminitatea este sacra, iar nimeni,
nicun om nu distruge ceea ce experimenteaza ca fiind sacru. Dar trebuie sa lasam ca aceasta
putere sacra din noi sa atinga oamenii, sa ii transforme, iar pentru asta este necesar sa avem
curajul sa fim noi, in toata maiestria artei de a fi femeie.

Poti sa fi o zeita chiar si in zilele noastre!


Da, exista in fiecare femeie o zeita, dar de unde puterea de a trai precum o zeita plina de
stralucire, forta, seninatate si iubire, zi de zi, daca suntem ranite, daca ne dispretuim corpul, daca
ne vlaguim de energie urmarind ceea ce credem ca (ne) "trebuie" si facand prea rar ce ne
indeamna sufletul?

Puterea noastra este diferita si complementara naturii masculine


Si nu este vina noastra ca se intampla asta, este doar rezultatul faptului ca societatea zilelor
noastre nu incurajeaza grija fata de suflet, fata de lucrurile profunde, legate de lumea noastra
interioara si pentru ca a uitat secretele feminitatii. Femeile traiesc in separare, in competitie una
cu alta si uitand sa fie surori in suflet, uita treptat chiar de natura lor feminina si de puterea si
valoarea inimii lor. Ele imita barbatii si se muta preponderent in minte, dar asta le face doar sa se
simta neimplinite la un nivel profund, pentru ca nu mai stiu sa isi asculte trupul, sa isi urmeze
inima, sa isi foloseasca intuitia si se forteaza foarte mult. Ceea ce ii este specific unui barbat, pe
femeie o face seaca si o durifica. "Fii barbata Zoe" nu este chiar cel mai potrivit indemn pentru
viata de zi cu zi.

Puterea inerenta naturii noastre este diferita si complementara celei a naturii masculine. A trai
imitand barbatii sau "intrecandu-i", cum aud multe femei mandrindu-se, nu este intotdeauna
spre binele nostru, chiar daca pare asa. In timp, trupul si psihicul nostru tradeaza deconectarea
pe care o traim de la natura noastra reala, de la izvorul feminitatii, care ar trebui si ar putea sa ne
sustina si sa ne hraneasca. Fara a ne intoarce la acest izvor, traim infometate si insetate, vesnic
nemultumite, pentru ca nu suntem niciodata Acasa.

Ne consumam puterea pe atasamente


Am uitat sa fim zeite pentru ca energia nu mai curge liber prin noi, este incorsetata si erotismul
nostru debordant nu mai este o sursa de placere sublima si regenerare; pentru ca ne dam
puterea altora, de la iubiti si soti la sefi si planuri de marire si de la incercarea de a imita starurile
la cea mai crunta critica fata de sine. Ne consumam puterea pe atasamente si incrancenare si
devenim femei pline de amar, triste, resemnate, depresive sau, in extrema cealalta, femei de
otel, dure, ambitioase, reci, competitive, mandre ca putem face "tot ce face un barbat si chiar
mai mult", insa aproape incapabile sa mai fim femei, sa ne simtim trupul, sa ne bucuram de
iubire, sa intuim ce e bine, sa curgem in ritm cu viata, in armonie, sa ne relaxam, sa fim
hranitoare, calde, inspiratoare, vii, savuroase, fericite si implinite.

Uitand sa fim femei insa, traind in rana trecutului si in teama de ce va fi maine, necunoscand
puterea energiei noastre feminine si cum sa o folosim, pierdute in labirintul emotiilor si
gandurilor chinuitoare, incordate si "barbate", ne vlaguim si ne ofilim, pierzand comoara noastra
cea mai de pret, pentru ca nu avem accesul la puterea zeitei interioare.

Feminitatea se exerseaza fiind impreuna cu alte femei


Este ca si cum am fi inconjurate de o multime de usi inchise electronic printr-un consum de
energie uriasa din chiar propriile noastre resurse, iar asta ne consuma puterea si ne blocheaza
accesul la potentialul nostru real. Speram ca mentinand acele usi inchise, de care am si uitat, ca
intunericul, frigul, ceata, durerea nu ne vor mai atinge...Este normal sa luptam pentru siguranta
noastra si a celor dragi, este normal pentru ca asa face toate lumea, pentru ca pare sa nu existe
alta modalitate de a supravietui..Este normal, dar nu aceasta este calea.

Calea catre siguranta este trezirea potentialului nostru latent, trezirea energiei noastre feminine
si a intelepciunii din inima. Si despre asta s-au scris deja carti importante si se mai pot scrie mii
de carti. Dar mai presus de orice teorie este practica, informatia nu este de ajuns, pentru ca
feminitatea se intrupeaza, se traieste in trup, se vehiculeaza prin inima, se exerseaza si se
slefuieste pana la maiestrie nu citind ci facand, fiind impreuna cu alte femei, asimiland prin
admiratie sincera si afectiune pura calitati, iubind barbatul, iubind viata si traind-o ca iubire.

Aceleasi usi interioare cu care ne inconjuram pe nesimtite inima pentru a ne proteja, caci parca
nimeni altcineva nu ne protejeaza, ne tin departe de lumina, de hrana sufleteasca ce apare prin
comuniunea sufleteasca si iubire si deschidere si intimitate, atunci cand suntem primite in toata
autenticitatea noastra, exact asa cum suntem. Si toate avem nevoie sa fim primite, sa fim vazute,
sa stralucim in lumina frumusetii noastre adevarate. Aceasta este menirea noastra, unul din
motivele pentru care ne-am nascut femei in aceasta viata. Acele usi nu ne lasa sa fim vazute cu
adevarat si nu ne lasa sa vedem cu adevarat, cu inima. Iar asta provoaca de fapt si mai multa
suferinta. Este ca un cerc vicios,incercam sa ne protejam, sa avem grija de noi si de cei dragi, dar
de fapt ne facem griji si astfel ne consumam, ne separam, ne inchidem, traim de fapt din minte.

Doar cand m-am intors la mine...viata s-a intors la mine


Acele usi - scuturi ne fac sa fim sau sa vrem sa fim altfel decat suntem, sa imitam la nesfarsit
modelul altor femei poate chiar mai nefericite decat noi, sa incercam sa fim cum vor altii si nu
cum ne e inima, cum suntem noi de fapt...si parca moare ceva in interior, moare tocmai viata din
noi, entuziasmul, vivacitatea, radiatia, inima. "Doar cand m-am intors la mine...si nu a fost
simplu...viata s-a itors la mine", imi spunea astazi o femeie ce a fost aproape de moarte,
experienta care a marcat-o si a trezit-o, facand-o sa isi intoarca privirea spre zeita din ea, ce
existase intotdeauan, chiar si in umbra, in inima ei.

Si mai spunea foarte frumos si adevarat ca : "[...]Viata e mult mai generoasa decat ne putem
imagina,ne simtim atat de putin interiorul pentru ca suntem foarte ocupate sa ajustam
exteriorul,ne indepartam de feminitatea noastra. Ne instrainam de noi si nu mai putem crea
nimic, pentru ca nu mai stim cum suntem,cine suntem. E o asa binecuvantare sa fim
femei...Nimic nu ne-ar mai afecta de am fi in starea de zeite pentru ca nu ar mai fi necesara
agresiunea". Multumesc Lena, "intalnirea" noastra m-a inspirat si astfel s-au nascut aceste
randuri, aceasta conversatie cu Zeita din fiecare femeie.

Lupta cu viata, negarea feminitatii, separarea de starea de a curge, ne vlaguieste de energie, ne


ia puterea si ne face sa angrenam, exact prin puterea mintii noastre alimentate de emotii
chinuitoare Legea Atractiei exact in sensul opus a ceea ce ne dorim si a ceea ce am avea nevoie.
"De ce iti e frica nu scapi", spune in acest sens un proverb romanesc.

Ne ramane foarte putina energie ca sa accesam lumina interioara, ca sa stralucim, ca sa


actionam inspirat (daca ne mai aducem aminte sa ne rugam sa fim ghidate si inspirate divin). Ne
ramane mult mai putina energie ca sa iubim cum iubim noi d efapt, cu tot avantul inimii, ca sa
traim navalnic bucuria vietii, navalnic si constient, adica in toata puterea noastra, exprimand ca
pe un dar oferit lumii darurile si harurile inascute pe care le purtam in noi ca pe o comoara ce
are nevoie sa fie descoperita si adusa la lumina spre a ne face viata bogata. Suntem foarte
bogate, insa am uitat, sau suntem adesea prea ocupate cu grija zilei de maine, cu plangerea zilei
de ieri si astfel ne pierdem puterea. Puterea noastra feminina magnifica, care poate muta si
muntii din loc cu o simpla bataie de inima libera, iubitoare, autentica si neingradita. Insa exista
un drum inapoi, care pentru femeie se realizeaza cel mai usor prin acceptarea si manifestarea
feminitatii ei si prin trezirea astfel, odata cu zeita interioara, a bucuriei vietii si a inimii noastre.

Arta feminitatii este arta de a iubi viata


Arta feminitatii inseamna arta de a iubi, arta de a trai imbratisand viata, de a invata sa ne
relaxam pentru ca ceea ce e bun sa poata curge prin noi si astfel si catre noi. Arta feminitatii
insemna sa invatam drumul inapoi, din labirintul fricii si incordarii spre Acasa, spre suflet.
Inseamna sa descoperi cum poti sa ai acces la energia ta feminina abundenta, binefacatoare,
stralucitoare si cum sa o folosesti pentru a crea de la inceput Lumea, ca o extensie energetica a
inimii tale. Cum sa creezi paradisuri de iubire pentru tine si cei pe care ii iubesti, cum sa savurezi
viata in loc de a te lupta cu ea, pentru ca ea este copilul tau, nascut in pantecele iubirii de sine,
de oameni, de Dumnezeu. Arta feminitatii esrte arta de a fi tu. Tu insati, unica si irepetabila,
stralucind din interior. Dansand cu viata. Dansand cu pasiune. Iubind frenetic si nelmitat.
Inseamna sa descoperi ca esti un fluviu care curge din cer si in albia caruia se poate manifesta
totul si se poate primeni orice. Sa inveti cum iti poti primeni si regenera sufletul, mintea, trupul.
Cum poti avea acces la tinerete fara bataranete si viata fara de moarte traind Viata Vietii.

De ce sa inveti si sa practici Arta Feminitatii?


Pentru ca esti o Zeita, atunci cand te intorci la radacinile tale, la feminitatea din inima ta si
descoperi secretele energiei feminine. Poti fi zeita, chiar si in zilele noastre. O mesagera a
puterilor ceresti. O creatoare de Bine si Frumos si Armonie. O regina, stapana pe Cornul
Abundentei. Mama inteleapta, Pamant si Hrana si Rod. Iubita cosmica a Univesului.

Este timpul sa iti amintesti asta.

De la iubirea personala la Iubirea universala


Cand am vazut videoclipul "Roar" al lui Katy Perry

https://www.youtube.com/watch?v=CevxZvSJLk8#action=share
am zis da, iata ceva inspirator. Poate ca videoclipul se vrea a fi doar o poveste draguta, dar
adevaraul este ca puterea femeii vine intr-adevar din comuniunea cu Natura si din imbratisarea
vietii in toate formele ei. Femeia este sau daca vreti ar trebui sa fie, o Regina a elementelor
naturii, stapanindu-le si totodata iubindu-le si ocrotindu-le. Femeia este viata si cand ea se simte
unita cu ceea ce este viu, insasi forta vietii incepe sa curga prin ea, umpland-o de energie, de
inspiratie si de resurse mereu proaspete

Este amuzant, dar si trist ca in vremurile noastre femeia este tot mai mult cam asemenea lui
Katie Perry la inceputul videoclipului: speriata. Supusa, in ciuda "emanciparii" ei, modelor de tot
felul, unei societati ce nu respecta decat artificialul si puterii masculine, ori mai specific parerii
vreunui barbat mai mult sau mai putin orgolios pe care vrea sa il impresioneze sau sa il intreaca,
cu pretul renuntarii la adevarul ei, pentru a se conforma unor adevaruri exterioare, false. Ea se
apara mai tot timpul de cate ceva: de boli, de elemente necunoscute si amenintatoare, de
competitie, de rivali sau mai ales rivale, simtind ca a aterizat fortat intr-o lume ce este pentru ea
ca o jungla neprietenoasa in care aproape totul ii este strain.

Si totusi...

Nimic nu ii este femeii strain


Femeia este viata si de aceea a avea grija de ceea ce este viu este natura ei. De la suflet la copii si
barbati, de la plantele din ghivece sau din gradina la vietuitoarele de tot felul, de la apele
izvoarelor pana la seva muntilor si apadurilor, totul face parte din ea, chiar si cand ea nu este
inca deplin constienta de asta. Cu cat femeia iubeste mai mult aspecte diverse ale vietii si cu cat
hraneste mai mult ceea ce este in jurul ei prin iubirea si duiosia din inima ei, cu atat forta ei
creste. Este ca si cum tot ceea ce este hranit de ea se regaseste apoi in ea insasi si ii da viata.

In mitologia indiana exista o legenda foarte frumoasa si graitoare in acest sens: Se spune ca unul
dintre copiii lui Shakti (zeita ce personifica energia feminina si care este considerata chiar mama
intregului univers) se juca intr-o zi cu o pisicuta si nefiind atent, a chinuit acea pisicuta. Cand s-a
intors acasa la mama lui, a fost uimit sa o descopere pe Shakti plina de vanatai. A alergat la ea
intreband "Mama, cine a facut una ca asata?", iar ea, plina de blandete, i-a raspuns: "Tu, dragul
meu copil. Trebuie sa stii ca oricand ceva din acest Univers este ranit si sufera, eu sufar".

"Dac vrei ca cei din jurul tu sa fie fericii, arat-le compasiunea ta.

Dac vrei ca tu s fii fericita, arat-i si ie compasiune." ~ Dalai Lama


Daca femeile ar constientiza importanta pe care o au in echilibrul acestui Univers si-ar da seama
totodata de forta lor interioara imensa. Sunt convinsa ca femeile (si sunt din ce in ce mai multe)
care aleg sa fie in armonie hranindu-se natural, iubind si invatand sa se conecteze din suflet cu
oamenii din jurul lor, ocrotind natura si bucurandu-se de ceea ce ea ne ofera din plenitudinea ei
de frumusete si resurse, deschizandu-si inima si invatand sa isi asculte trupul, care are el insusi o
intelepciune tainica, celulara si exprimand tot mai mult astfel natura lor autentica, vocea
sufletului lor in unicitatea ei, nemailasandu-se astfel influentate de tot felul de modele false, vor
crea impreuna o forta imensa, ce va schimba fata acestei planete.
Exista o forta imensa in noi
Exista o forta imensa in noi, o forta ce nu are nimic de a face cu puterea bruta, violenta, ci doar
cu puterea inimii si a unitatii, cu expresia sufletului si cu gratia. Este o forta naturala, pura si
plina, asa cum spuneam, de armonie. Hranitoare si inspiratoare, ea este o forta ce aduna in ea
rabdarea muntilor si stralucirea soarelui, farmecul stelelor si puritatea boabelor de roua, forta
neimblanzita a padurilor virgine si albul pur al zapezilor, unduirea senzuala a apelor si pasiunea
focului, abundenta pamantului gras, hranitor si libertatea pasarilor, demnitatea copacilor inalti,
jucausenia fluturilor si umorul spumos al vietii.

Cel mai usor incepem sa ne descoperim aceasta forta, o putere imensa de regenerare, iubind
natura. Petrecand timp in sanul ei, intre flori si arbori, pe munti si in mare, dar si cultivand
pamantul, ingrijind florile din glastra, avand grija de animalele din casa, dar si de cele chinuite,
de pe strazi. Crescand copiii cu iubire, ingrijind bataranii si bolnavii, dar si sarbatorind viata,
schimbarea anotimpurilor, facand dragoste si nu sex, dansand si exprimand iubirea din inima nu
cu picatura, asa cum ne spune mintea, din teama de a pierde ceva, ci in torente si neconditionat,
asa cum stie sufletul. Ascultand vocea intuitiei, luandu-ne timp sa ne rugam, sa ne bucuram, sa
ajutam, invatand cu adevarat sa primim si invatand din nou sa fim frumoase in mod natural.
Adica sa ne odihnim, sa ne regeneram, sa ne hranim cu ceea ce ne ajuta, sa traim cu pasiune.
Cea care invata compasiunea devine inteleapta si puternica
Daca spun ca femeia inseamna iubire, compasiune si unitate inseamna ca ea este slaba,
vulnerabila, lipsita de individualitate si de aparare in fata celor pe care ea ii hraneste din prea
plinul inimii ei, pana cand se secatuieste. Exact contrariul este adevarat. Cea care invata
compasiunea devine inteleapta si puternica si incepe sa fie hranita si sustinuta de Tot.
Femeia care are compasiune descopera in ea insasi o intelepciune si o forta ce o face teribil de
fascinanta si o adevarata regina. De aceea am si ales acest videoclip, care poarta titlul "Roar"
(adica "Ragetul tigrului"). Cand femeia invata sa isi manifeste natura proprie, energia feminina,
ea isi gaseste vocea, vocea interioara, autentica. Forta neimblanzita, adica nedomesticita, acel
foc interior ce o face sa fie cu adevarat ea insasi.

Fara a mai renunta la forta ei, la adevarul ei in speranta ca va fi acceptata, fara a isi insusi reguli si
comportamente care nu o reprezinta, fara a isi nesocoti nici trupul, nici inima de dragul nicicui.

Si desi femeia nu stie inca, vocea ei adevarata are o putere infinita de a fascina.

Totul se pleaca in fata femeii care stie cine este ea: compasiune, forta, unitate, iubire.

ROAR! :-)

Cu drag,

Alina Dospinescu
Psiholog

Life Coach pentru Suflet de femeie

dospinescu.alina@yahoo.com
Toate drepturile apartin autoarei si proiectului artafeminitatii.com