Frig

de G. Bacovia

Sunt lng un gard rupt,

i vntul bate cu frunze ude -
Sunt mai urt, sunt supt,
Frigul ncepe sticla s-o asude.

Pe strada aplecat la vale

E-o toamn ca o poezie veche -
Vntul mpinge fusta femeilor n cale,
Cu una din ele nu mai putem fi o pereche.

Toamna rupe afie i flori,

E mai trist departe-n prpstii -
S facei foc pe zi de mai multe ori;
O, trebuie s fie trist departe-n prpstii...
Fulgi de zpad rtcitori...