Sunteți pe pagina 1din 9

Referat

La Tema:
"Statul de drept"

Profesor:Larisa Buga
A efectuat:
Musteata Iraida
Statul de drept
Principii de baza
De-a lungul evolutiei istorice, organizarea politica a
societatii, ndeosebi prin principala sa institutie - statul -, s-a
realizat tot mai mult pe baza perfectarii structurii statale n
raport cu cetatenii si a unor legi riguroase, care stabileau att
drepturile si libertatile cetatenilor, ct si obligatiile organelor
de stat de a actiona n spiritul legilor. nsasi denumirea de stat
de drept indica faptul ca statul si exercita puterea sa politica
pe baza legilor, folosind forta argumentului, si nu argumentul
fortei.
Un stat de drept n forma incipienta a existat chiar n
antichitate, unde, n cadrul democratiilor din perioada
respectiva, au existat organizatii statale ntemeiate pe lege,
asigurndu-se alegerea conducatorilor de catre cetateni.
Statul de drept, n forma sa clasica, l ntlnim, nsa,
ncepnd cu epoca moderna, cnd s-au impus o serie de
principii n viata sociala, care asigurau functionalitatea ca
atare. nsasi denumirea de stat de drept a fost sugerata de
catre Montesquieu, n lucrarea "Despre spiritul legilor", care
formuleaza cerinta ramasa celebra "Nimeni sa nu fie
constrns sa faca lucrurile pe care legea nu-l obliga si sa nu le
faca pe cele pe care legea i le ngaduie". Tot din perioada
respectiva statul ncepe sa se legitimeze prin societatea civila
si nu prin emanatia divina. n conceptia noua, superioara,
statul a aparut, dupa cum se exprima J.J. Rousseau, ca un
contract ntre cetateni si autoritatea politica.
Afirmarea statului de drept se fundamenteaza nca de
la nceputul existentei sale pe principiul separatiei puterilor.
Politologul francez Raimond Aron afirma ca pentru
constituirea unui stat de drept este nevoie sa fie ales un
parlament, sa fie alese organele constitutionale, sa fie
investiti cu autoritate legitima functionarii), iar legea sa
guverneze relatiile sociale n ansamblul lor. Statul de drept
constituie n epoca contemporana o problema de cea mai
mare importanta teoretica si practica, care face obiectul nu
numai al unor studii ample, ci si al unor legiferari n conventii
internationale. "Declaratia universala a drepturilor omului",
adoptata de Adunarea Generala a ONU la 10 decembrie 1948;
"Conventia Europeana asupra drepturilor omului", adoptata
la 4 noiembrie 1950 de catre Consiliul Europei si intrata n
vigoare la 3 septembrie 1953; cele doua pacte internationale
adoptate de Adunarea Generala a ONU la 16 decembrie 1966,
respectiv "Pactul international cu privire la drepturile politice
si civile" si cel "cu privire la drepturile economice, sociale si
culturale", ambele ratificate de statul romn, ct si
documentele Organizatiei pentru securitate si cooperare n
Europa, respectiv Actul final de la Helsinki (1975) si
documentele finale ale reuniunilor generale europene de la
Madrid (1983), Viena (1989), Copenhaga (1990), Paris (1991)
etc., se constituie nu numai ntr-o ampla carta internationala
a drepturilor omului, ci si ntr-una de drept ca principal cadru
politic institutional de exercitare a acestor drepturi si libertati.
n strnsa concordanta cu prevederile din documentele
enumerate si cu practica internationala, statul de drept si
exercita puterea n conformitate cu legea, si are la baza
activitatii sale o serie de trasaturi precum:
un cadru legislativ adecvat, care sa reglementeze
raporturile n ansamblul lor, iar toti cetatenii, indiferent de
pozitia lor sociala sau politica, sa fie egali n fata legii, sa
respecte legea ca element suprem n stat. Prin urmare,
suprematia legii se constituie ntr-un principiu de baza al
statului de drept.
Acest principiu are mai multe aspecte:
a) sa nu existe vid legislativ n sensul ca toate raporturile
sociale dintre cetateni, dintre acestia si stat sau alte
organisme politice ori civile, ntreaga activitate din diferite
domenii (economic, politic, cultural-spiritual etc.), sa fie
reglementate prin lege n asa fel nct sa nu fie nimic lasat n
afara cadrului legal. Orice vid legislativ creeaza posibilitatea
unor nereguli, abuzuri, fraude etc., afectnd dezvoltarea
social-economica a tarii;
b) toti cetatenii sa fie egali n fata legii n sensul de a nu
exista nici un fel de discriminare pe criterii etnice, sociale,
religioase, sex etc. Suprematia legii trebuie sa functioneze n
egala masura pentru toti cetatenii, iar respectarea legilor
trebuind sa constituie o obligatie fundamentala a tuturor
membrilor societatii;
c) legile trebuie sa prevada drepturile si libertatile
fundamentale ale individului, cunoscute n epoca si cuprinse n
diferite documente nationale si internationale. Sa fie prevazut
prin lege un sistem de garantare a drepturilor si libertatilor;
d) sa se prevada prin legi obligatiile si ndatoririle
cetatenilor, precum si sanctiuni n cazul nerespectarii lor,
inclusiv a nerespectarii legilor;
e) prevalarea reglementarilor internationale, fata de
cele nationale n cazuri de litigiu. Aceasta prevedere poate sa
functioneze numai n anumite conditii: tara respectiva sa fie
membra n organismele carora un cetatean, ce se considera
nendreptatit li se poate adresa; tara respectiva sa fi semnat
conventiile care privesc cauza respectiva; cetateanul n cauza
sa fi epuizat toate posibilitatile oferite de instantele n ordine
ierarhica din tara sa;

organele puterii de stat (centrale si locale) sa fie alese


de cetateni, prin vot universal, direct si secret, pe baza unor
optiuni ale pluralismului politic;
alternanta democratica la guvernare impusa din mai
multe considerente. Primul ar consta n faptul ca daca o
grupare politica se afla pe un interval prea mare de timp la
guvernare, si poate crea conditii de a deveni prea autoritara,
care deschide calea alunecarii spre dictatura. La aceasta se
adauga faptul ca n astfel de conditii se creeaza mari
posibilitati de coruptie si abuzuri. Un alt considerent consta n
aceea ca ntreaga clasa politica, pentru a se maturiza, trebuie
sa treaca prin ambele ipostaze att de guvernare ct si
opozitie. Un om politic nu se poate considera cu adevarat
competent, daca nu face dovada calitatilor sale n ambele
posturi (putere si opozitie). Rezulta de aici ca alternanta
democratica la guvernare constituie o adevarata scoala
pentru ntreaga clasa politica care trebuie sa absolve cu bune
rezultate att exercitiul guvernarii ct si cel al opozitiei.
Un considerent, de asemenea, important n legatura
cu alternanta democratica la guvernare, se refera la faptul ca
cetatenii de al caror vot depinde formarea grupurilor de
guvernanti, trebuie sa verifice ntreaga clasa politica n
ambele situatii (guvernanti si opozitie), pentru ca n alegeri sa
fie n masura de a se pronunta n cunostinta de cauza.
Alternanta democratica la guvernare nu nseamna automat
venirea la putere a unei grupari politice valoroase. Trebuie
verificata aceasta grupare n postura de guvernare, pentru a
putea fi apreciata ca atare.
Principiul alternantei democratice la guvernare este
asadar important pentru ca el ofera posibilitatea de a se
realiza "schimbarea schimbarii" ce constituie dovada unei
maturitati democratice.
n regimurile democratice din trecutul tarii noastre,
principiul alternantei democratice la guvernare a functionat
doar partial, n sensul ca au putut fi schimbate democratic
numai parlamentul si guvernul, ci nu si seful statului care era
monarhul. Se cunosc alternante la guvernare si n perioada
regimurilor dictatoriale, care sunt realizate prin cai
nedemocratice. Alternanta democratica la guvernare care a
vizat toate organismele puterii, s-a petrecut la noi, pentru
prima data, cu prilejul alegerilor din noiembrie 1996 cnd au
fost schimbati parlamentul, guvernul si seful statului.
Principiul alternantei democratice la guvernare
functionnd pentru prima data n 1996, ofera garantia
repetarii lui si n viitor.
separatia puterilor n stat, parlamentul trebuind sa
constituie puterea legislativa, guvernul puterea executiva (ca
emanatie, de regula, a parlamentului, fiind responsabil n fata
acestuia sau a corpului elector) si puterea judecatoreasca,
veghind la respectarea legilor si sanctionarea ncalcarii lor,
judecatorii actionnd independent si impartial;
datoria guvernului si autoritatii politice de a se
conforma constitutiei si de a actiona conform legii;
delimitarea clara ntre stat si partidele politice;
fortele militare si politia sa fie plasate sub controlul
autoritatii civile, n fata careia sunt raspunzatoare;
circulatia libera a informatiei si persoanelor, dreptul la
libera exprimare si organizare politica si profesionala a
tuturor cetatenilor, n conformitate cu legea, care sa faca
posibil controlul puterii politice n societatea civila;
respectarea drepturilor omului n conformitate cu
prevederile internationale consacrate.
n epoca contemporana, statul de drept reprezinta tot
mai mult elementul esential al puterii politice din diferite tari,
constituind un factor de baza al progresului general, de
nflorire si prosperitate a natiunilor. arile cu traditie n statul
de drept sunt n acelasi timp cele mai dezvoltate, prospere, din
punct de vedere economic, stabile din punct de vedere politic
si cu o viata spirituala bogata.

Bibliografie
R. Aron:"Democratie si totalitarism"
Popa Nicolae:"Teoria general a dreptului"
Ionescu Cristian:"Principii fundamentale ale
democraiei constituionale"
Deleanu Ion:"Drept constituional i instituii
politice"