PRINCIPIUL GARANTARII DREPTULUI

DE APARARE

Principiile fundamentale sunt acele reguli cu caracter general

in temeiul carora este reglementata intreaga desfasurare a
procedurii penale.Reguli care privesc numai una dintre faptele
procesului penal nu pot fi considerate principii fundamentale.
In primul rand procesul penal are ca scop constatarea la timp
si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni astfel ca
orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita
conform vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie
trasa la raspundere penala.
Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de
drept,la apararea persoanei a drepturilor si libertatilor acestuia ,la
prevenirea infractiunilor precum si la educarea cetatenilor in
spiritul respectarii legilor.
Principiul garantarii dreptului de aparare consacrat inca in
dreptul roman ,in care era inscrisa regula ca nimeni nu poate fi
judecat,nici macar sclavul,fara a fi aparat,dreptul de aparare este
considerat ca o cerinta si garantie,necesare pentru realizarea unui
echilibru intre interesele persoanei si cele ale societatii.
In Declaratie Universala a Drepturilor Omului,adoptata de
Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite in anul 1948, a
fost inclus,printre drepturile fundamentale ale omului si dreptul la
aparare.
Art.14 pct 3 lit.d din Pactul international cu privire la
drepturile civile si politice se refera la dreptul persoanei de a se
apara ea insasi sau de a avea asistenta unui aparator.
Art.6 al C.E.D.O., garantand dreptul persoanei de a avea
acces la o justitie echitabila,precizeaza intre altele ca persoana
careia i se imputa savarsirea unei infractiuni trebuie sa dispuna de
timpul si facilitatile necesare pentru pregatirea apararii sale.
 Recunoscand ca legitima o asemenea consacrare a dreptului
de aparare,Constitutia tarii noastre,adoptata in anul 1991 si
revizuita in anul 2003,inscrie in art.24, dreptul de a se aparare
printre drepturile fundamentale ale cetatenilor.
Codul de procedura penala,fiind legea de baza care
diciplineaza desfasurarea procesului penal, inscrie intre regulile de
baza ale acestei activitati sociale garantarea dreptului de aparare.In
acest sens,in art.6,modificat prin Legea nr.28/2003,se arata
Dreptul de aparare este garantat invinuitului,inculpatului si
celorlalte parti in tot cursul procesului penal.In cursul procesului
penal organele judiciare sunt obligate sa asigure partile de deplina
exercitate a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si
sa administreze probele necesare in aparare.Organele judiciare au
obligatia sa incunostinteze de indata si mai inainte de a-l audia,pe
invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat,
incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii
si exercitarii apararii.Orice parte are dreptul sa fie asistata de
aparator in tot cursul procesului penal.Organele judiciare au
obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau pe inculpat,inainte de a i
se lua prima declaratie despre dreptul de a fi asistat de un
aparator,consemenandu-se aceasta in procesul-verbal de
ascultare.In conditiile si in cazurile prevazute de lege organele
judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei
juridice a invinuitului sau inculpatului,daca acesta nu are aparator
ales.
Noua reglementare a acestui principiu fundamental se
deosebeste de cea existenta atat pana la adoptarea legii nr.312/1990
cat si pana la adoptarea Legii nr.281/2003,in sensul ca au sporit
substantial garantiile acestui drept fundamental al persoanei.
Aspectele noi ale dreptului de aparare ca principiu
fundamental sunt urmatoarele:
-obligatia organelor judiciare de a incunostinta pe invinuit
sau inculpat inainte de a i se lua prima declaratie,despre dreptul de
a fi asistat de un aparator,consemnandu-se aceasta in procesul
verbal de ascultare.
 -ridicarea la rangul de principiu fundamental a obligatiei
organelor judiciare de a lua masuri pentru asigurarea asistentei
juridice a invinuitului sau a inculpatului,cand acesta nu are
aparator ales.
-ridicarea la rangul de principiu fundamental a obligatiei
organelor judiciare,de a incunostinta,de indata si mai inainte de a-l
audia pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este
cercetat si incadrarea juridica a acesteia.
-ridicarea la rangul de principiu fundamental a obligatiei
organelor judiciare de a administra probele necesare in aparare.
Cu privire la unele dispozitii ale art.6 existe unele pareri care
considera ca nu isi justifica prezenta din punct de vedere al rigorii
stiintifice,atat timp cat ele se regasesc in textele de lege pe care le-
am indicat,acest mod de reglementare constituind,in fond o
repetare a unor norme deja existente in Codul de procedura penala.
Acest principiu fundamental este reglementat si in legislatiile
altor state.Astfel in art 19 din Codul de procedura penala al
Federatiei Ruse se arata ca invinuitul are dreptul la
aparare.Instanta,procurorul,anchetatorul si persoana care
efectueaza cercetarea penala sunt obligati sa asigure invinuitului
posibilitatea de a se apara prin mijloacele si metodele stabilite de
lege,impotriva invinuirii ce i se aduce si sa-i asigure protectia
drepturilor sale personale si patrimoniale.
In Codul de procedura penala bulgar in art.14 se arata ca
acuzatul are dreptul de aparare.Acuzatului si celorlalti cetateni care
participa in procedura penala li se pun la dispozitie toate mijloacele
procedurale necesare pentru apararea drepturilor lor si intereselor
legale.
Legiferand o asemenea reglementare statul nostru acorda
ocrotire nu numai intereselor individuale ale cetatenilor ci si in
acelasi timp,interesului general al societatii de a stabili adevarul in
cauzele penale aflate spre solutionare pe agenda organelor
judiciare si de a se evita erorile,conducand catre o justitie cat mai
eficace.
 Fiind unul din drepturile cetatenesti cu cele mai largi
implicatii in activitatea judiciara ,dreptul de aprare se impune a fi
in continuare perfiectionat,in scopul asigurarii valentelor sale in tot
cursul procesului penal.
Inscrierea dreptului de aparare intre regulile de baza ale
procesului penal a impus in conceptia legiuitorului,instituirea unei
game largi de mijloace legale care sa conduca la constatarea
imprejurarilor ce sustin apararea.In consecinta in economia
dispozitiilor Codului de procedura penala au fost asigurate partilor
diverse posibilitati pentru a invedera organelor jurisdictionale
temeinicia sustinerilor si cererilor prezentate,ori pentru a combate
invinuirile ce se aduc ori pretentiile formulate.
Privit prin prisma instrumentelor procesuale,in consecinta cu
cele mai evoluate reglementari in materie atat pe plan european cat
si la nivel global,prin care este exercitat,dreptul de aparare,are un
continut complex,in care sunt cuprinse aspectele urmatoare:
-posibilitatea partilor de a se apara singure in cursul
procesului penal
-obligatia organelor judiciare de a avea in vedere din oficiu si
aspectele favorabile partilor angajate in procesul penal
-posibilitatea si uneori,obligatia acordarii asistentei juridice
in cursul procesului penal.
Posibilitatea partilor de a se apara singure este marcata prin
prezenta unor largi drepturi procesuale acordate acestora si in
special invinuitului sau inculpatului.Astfel,potrivit dispozitiilor
legale art.70, invinuitul sau inculpatul are dreptul de a cunoaste
invinuirea ce i se aduce de a o combate prin probe.(art66)
De asemenea in lege se prevede posibilitatea ca invinuitul sau
inculpatul sa participe in mod direct la efectuarea unor acte de
urmarire penala(art129- 130)si la toate actele de judecata(art 291).
Exercitarea in bune conditii a apararii presupune cunoasterea
de catre toate partile a probelor care le prejudiciaza interesele,in
ceea ce priveste invinuitul sau inculpatul,acesta trebuie sa
cunoasca probele ce il invinuiesc,o asemenea posibilitate si
obligatie pentru organele judiciare a fost instituita prin art.250 si
294.Astfel in art.250, reglementandu-se prezentarea materialului
de urmarire penala se arata ca in cauzele penale cu inculpati
organul de cercetare penala il cheama pe inculpat si ii pune in
vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarie
penala,aratandu-i si incadrarea juridica a faptei savarsite.
Organul de cercetare penala asigura inculpatului posibilitatea
de lua la cunostinta de material.Dupa prezentarea materialului de
urmarire penala inculpatul poate formula cereri noi sau poate face
declaratii suplimentare.De asemenea art. 294 contine reglementari
menite sa asigure apararea intre acestea inscriindu-se si prevederea
ca inculpatul,celelalte parti si aparatorii sa ia cunostinta de dosar in
tot cursul judecatii.
In faza de judecata toate partile pot sa-si exercite dreptul de
aparare in cadrul dezbaterilor potrivit art.340.In acest moment
procesual,inculpatul are ultimul cuvant tocmai in vederea
exercitarii unei bune aparari.Avand ultimul cuvant,inculpatul poate
sa-si faca apararea,atat pe latura penala,combatand invinuirea
sustinuta de procuror si de partea vatamata,cat si pe latura
civila,incercand sa dovedeasca netemeinicia pretentiilor formulate
de partea civila.
Partile in procesul penal isi exercita dreptul de aparare si prin
folosirea cailor de atac.In acest sens in art.362 se arata ca in
anumite limite fiecare parte din proces poate ataca cu apel
sentintele penale iar art.385 dispune ca pot face recurs persoanele
aratate in art.362,care se aplica in mod corespunzator.De asemenea
in anumite conditii pot fi exercitate si caile extraordinare de atac.
O componenta a dreptului de aparare o constituie si obligatia
organelor judiciare de a avea in vedere din oficiu,aspectele
favorabile partilor.Aceasta obligatie este de fapt o latura a
manifestarii rolului activ al organelor judiciare in procesul penal.In
cazurile in care partile nu actioneaza in directia valorificarii unor
probe care sustin interesele lor,organele judiciare administreaza,din
oficiu acele probe.
In continutul dreptului de aparare este cuprinsa si asistenta
juridica a partilor de catre un aparator,persoana cu pregatire
juridica si care are prin lege posibilitatea sa apere drepturile si
interesele legitime ale partilor.Prin natura sa asistenta sa se
infatiseaza ca o garantie a dreptului de aparare.Aspectele
componente ale dreptului de aparare pot fi intalnite in mod
cumulativ pe parcursul rezolvarii cauzelor penale,uneori insa fiind
posibil ca o anumita componenta a dreptului de aparare sa fie
absenta,astfel asistenta juridica este in principiu facultativa si
numai in cazurile in care legea prevede expres,aparatorul este
prezent in mod obligatoriu in cauzele penale alaturi de invinuit sau
inculpat.Ca regula de baza a procesului penal,dreptul de aparare
este insotit de numeroase garantii prevazute in intreaga economie a
dispozitiilor legii.
Ca o prima categorie de garantii,in opinia noastra se
infatiseaza unele institutii care,prin functionalitatea lor,dau un
continut real dreptului de aparare.
Ca atare,socotim ca o garantie fundamentala a dreptului de
aparare o constituie asistenta juridica.In lumina reglementarilor in
vigoare,asistenta juridica este acordata de o persoana cu calificare
juridica.In acest sens legea pentru organizarea si exercitarea
profesiei de avocat nr.51/1995 cat si statutul profesiei de avocat
reglementeaza conditiile de exercitiu ale acestei profesii
astfel:Activitatea avocatului se realizeaza prin consultatii si cereri
cu carcter juridic,asistenta si reprezentare juridica in fata organelor
de jurisdictie ,de urmarire penala,prin orice alte mijloace si cai
proprii exercitarii dreptului de aparare in conditiile legii.Aceasta
intrucat avocatul prin modul si conditiile de recrutare are o buna
pregatire juridica ce ii permite sa presteze o asistenta de calitate.
In vederea exercitarii unei eficiente activitati s-a subliniat pe
buna dreptate in literatura de specialitate ca avocatii trebuie sa fie
aproape de numeroase domenii ale gandirii,de
arta,literatura,istorie,filozofie,economie politica.
O garantie a dreptului la aparare,o reprezinta art.6 paragraful
3 lit.a din C.E.D.O.,text potrivit caruia Orice acuzat are dreptul in
special sa fie informat in termennul cel mai scurt,intr-o limba pe
care o intelege si in mod amanuntit asupra naturii si cauzei
acuzatiei aduse impotriva sa.
O alta institutie care se inscrie ca garantie fundamentala a
dreptului de aparare este prezentarea materialului de urmarire
penala.Prin intermediul aceste reglementari,invinuitul sau
inculpatul are dreptul sa ia cunostinta de materialul de urmarire
penala putandu-si organiza apararea in perfecta cunostiinta de
cauza.
O alta institutie care se constituie o garantie a dreptului de
aparare o reprezinta ascultarea invinuitului sau inculpatului in
diferite eape ale desfasurarii procesului penal.Declaratiile
invinuitului sau inculpatului precum ale celorlalte parti pot fi
privite nu numai ca mijloace de proba in procesul penal dar si ca
garantii ale exercitarii apararii.Astfel,in afara declaratiilor pe care
invinuitul sau inculpatul le face pe parcursul urmaririi penale sau
judecarii cauzei,intalnim anumite momente procesuale in care
acesta trebuie obligatoriu ascultat,aceasta constituind o importanta
garantie a dreptului de aparare.
In acest sens in dispozitiile art.150 alin.1 se arata ca masura
arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia
de catre procuror si de catre judecator.
In cazul prelungirii duratei arestarii inculpatului de catre
instanta de judecata potrivit art.159,inculpatul este adus in vederea
ascultarii.
In prevederile art.237 se arata ca organul de cercetare penala
ii cheama pe inculpat,ii comunica fapta pentru care este invinuit si
ii da explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le
are.Desigur ca in acest moment plasat in timpul urmariri
penale,inculpatul este ascultat in vederea exercitarii dreptului sau
la aparare.
Un moment important in care inculpatul este ascultat in
cursul judecatii este prevazut in art.341, unde se arata ca
presedintele completului de judecata inainte de a incheia
dezbaterile,da ultimul cuvant inculpatului personal.
 Toate aceste audieri ale inculpatului reprezinta serioase
garantii ale dreptului sau la aparare.
O alta garantie a dreptului de aparare este constituita din
conditiile cerute de lege pentru valabilitatea unor acte
procesuale.Sub acest aspect evidentiem dispozitiile legale potrivit
carora in faza de judecata,inculpatul arestat trebuie adus in mod
obligatoriu la judecata,asistenta juridica fiind de asemenea
obligatorie.
In vederea exercitarii in bune conditii a dreptului de
aparare,inculpatului aflat in stare de detentie trebuie sa i se
comunice si copia actului de sesizare a instantei.Aducerea la
indeplinire a acestei prevederi a legii este verificata la termenul de
judecata,cand presedintele completului se incredinteaza ca
inculpatul arestat a primit copia actului de sesizare a instantei in
termenul prevazut de lege (este vorba despre un termen maxim de
48 de ore stabilit intre momentul primirii dosarului la instanta si
momentul primului termen de judecata).In vederea asigurarii unei
eficiente aparari,legea dispune ca in cazul in care actul nu a fost
comunicat,daca inculpatul cere,se amana judecata,iar presedintele
ii inmaneaza copia dupa actul de sesizare a instantei, facandu-se
mentiune despre acestea in incheierea de sedinta.
De asemenea,judecata se amana la cererea inculpatului trimis
in judecata in stare de libertate cand comunicarea s-a facut cu mai
putin de 3 zile inaintea termenului de judecata.
Ca garantie a dreptului de aparare,legea conditioneaza
desfasurarea judecatii cu respectarea intocmai a acestui drept.In
cazul in care prevederile legale au fost incalcate,activitatea
procesuala este invalidata.In acest sens edificatoare este solutia
admiterii apelului cand potrivit art.379 pct.2,lit.b, instanta de apel
dispune rejudecarea cauzei de catre instanta a carei hotarare a fost
desfiintata intre altele,pentru motivul ca judecarea cauzei a avut loc
in lipsa unei parti nelegal citate.
Ca o garantie a dreptului de aparare se inscrie si sanctiunea
nulitatii absolute,prevazuta de art.197 alin. 2, in cazul in care
judecata se desfasoara fara asistenta juridica a inculpatului cand
este obligatorie potrivit legii.
Posibilitatea partilor de a folosi caile de atac ordinare ori
extraordinare se inscrie intre garantiile dreptului de aparare
deoarece in aceste cai de atac partilor le sunt puse la dispozitie
mijloace eficiente de exercitare a apararii.

Bibliografie:

A.O.Hantiu : Procedura penala,vol.I, Partea genrala

Ion Neagu : Procedura penala,vol.I, Partea generala
Codul de procedura penala cu modificarile aduse prin O.U.G.
nr.31/2008 si legea nr.57/2008
 REFERAT

PRINCIPIUL GARANTARII
DRETULUI DE APARARE

STUDENTA:
MASTER, ANUL I, STIINTE PENALE