CAP I.
COMPARATISMUL IN ARHITECTURA sursele reprezentate de traditiile locale, romanice, si prin
IN CARE SE PRECIZEAZA DISPOZITIA ISTORIEI ARHITECTURIIcontactele(influentele) dintre scolile locale ale Renasterii.
CA ISTORIE SECUNDA IN RAPORT CU CELELALTE STIINTE, 10.ROMA, Vatican. Palatul Papilor. Terasa inferioara a Curtii
SE PREZINTA RATIUNILE CONSTITUIRII UNEI DISCIPLINE A Belvedere, arh. Donato Bramante
ARHITECTURII COMPARATE, SE ADOPTA UN SISTEM
CATEGORIAL AL ACESTEIA SI SE PUNE IN LUMINA NUCLEUL Coducci, Pietro Lombardo
FIERBINTE AL COMPARATISMULUI IN ARH: CERCETAREA
SURSELOR, INFLUENTELOR SI A REPLICILOR CREATOARE
Stiintele care au drept obiect arhitectura si locul lor13.VICENZA,
stiintelor
Stiintele care au drept obiect arhitectura s-au
constituit in jurul celor 3 atribute vitruviene utilitate, soliditate,
frumusete corespunzatoare functiunii, structurii constructive si
expresiei plastice, unele stiinte cercetandu-le izolat, pe fiecare in
parte, iar altele in unitatea lor.
Dintre stiintele care desfac teoretic(mental)
unitatea complexa, organica a fenomenului din motive de studiu(in
limitele necesarului si posibilului) ar fi : 1. metodologia proiectarii
(elemente functionale si programe)
2.
tehnica si tehnologia constructiilor
3.
estetica si compozitia arhitecturala.
Istoria arhitecturii si si teoria generala a
arhitecturii reconstituie aceasta unitate a celor 3 componente privite
in cadrul relatiilor lor de interconditionare. Obiectul acestor 2 stiinte
il constituie legile comune celor 3 laturi; istoriei arhitecturii ii este
proprie o analiza de factura evolutiva a fenomenului, iar teoriei arh
a analiza structurala.
Locul istoriei arhitecturii in cadrul sistemului
stiintelor in general si printre istoriile altor fenomene si stiinte, in
special. Trebuie sa luam in considerare 3 paliere de referinta
reprezentate de fenomenele din natura si societate, stiintele care
cerceteaza aceste fenomene si istoria lor.
Istoriile stiintelor se situeaza pe palierul al
treilea : stiintelor care au drept obiect arhitectura, istoria istoriilor si se produc mutatii, schimbari de accent care propulseaza o notiune
a teoriilor de arh, iar istoria arh pe palierul 2(stiinte care au drept
obiect fenomene din natura si societate) deoarece este istoria unui
fenomen.
Istoria arhitecturii ca istorie secunda, creatie intalnirea celor doua conceptii a rezultat viziunea istoricista.
teoretica relativ autonoma care insoteste
evolutia obiectiva a fenomenului
Obiectul istoriei arhitecturii sunt legile aparitiei si a 2-a jum a sec XX se impun alte notiuni ca si concepte centrale
devenirii lor. Folosindu-se de ele, ist arh incearca reconstituirea cat
mai veridica a procesului obiectiv al dezvoltarii fenomenului, catre
o apropiere cat mai mare de realitate. Pentru a reconstitui, istoricul
de arh :
1. sistematizeaza faptele dupa criteriile cronologic si
tipologic
2. stabileste natura relatiilor(genetice si de evolutie) dintre
fapte
3. surprinde actiunea factorilor interni se externi de
dezvoltare a fenomenului
4. reconstituie filiatiile si treptele proceselor de devenire
5. defineste stiluri, scoli si curente prin modalitatile lor
specifice de expresie
6. elaboreaza notiunile si categoriile stilistice.
Ca si istoriile altor fapte ale culturii, istoria
arhitecturii apare ca o creatie teoretica relativ autonoma care
insoteste si slujeste din punct de vedere ideatic fenomenul studiat,
ca o istorie paralela care dubleaza evolutia obiectiva a
fenomenului de arh si deci poate fi numita o istorie secunda.
Caracterul de istorie secunda a istoriei arhitecturii rezulta din
insasi natura si specificul fenomenului de arhitectura.
1. FLORENTA, Toscana. Domul Santa Maria del Fiore, arh.
Arnolfo di Cambio, inceput 1294; cupola, arh. Filippo Brunelleschi,
1420-1446.
Cea dintai Renastere italiana a avut ca sursa
arhitectura romanicului toscan cea mai apropiata ca factura de
propria sa sursa, arhitectura antica romana.
2. FLORENTA, Toscana. Palazzo Pitti, arh. Filippo Brunelleschi.
3. FLORENTA, Toscana. Palazzo Rucellai, arh. Leon Battista
Alberti
4. PIENZA. Toscana. Palazzo Piccolomini, arh Bernardo Rosselino
5. ROMA. Pallazo Cancelleria, arh. Andrea Bregno, Donato
Bramante.
Creatia arhitecturala imbina caracteristici ale
creatiei tehnico-stiintifice cu cele ale creatiei artistice. Obiectele si
ansamblurile de arhitectura indeplinesc si o functie estetico-
ideologica. Arhitectura apartine atat culturii materiale cat si celei
spirituale. Obiectul arhitectural este un obiect utilitar si de arta,
oferind un camp larg unor interventii de natura subiectiva. Pentru a
intelege raportul dintre obiectiv si subiectiv in evolutia arh, trebuie
sa tinem seama ca prin toate zonele in care se manifesta
subiectivitatea(comenzii, creatiei si asimilarii estetice a operei) isi
face loc determinismul determinat de conditionarile eterne ale
mediului social si de actiunea legilor interne ale fenomenului.
Istoricul de arhitectura adauga seductiei estetice ale operei de
arhitectura fiorul propriei sale trairi estetice. El interpreteaza si
explica fenomenele si procesele si in functie de personalitatea sa,
formatia profesionala, inclinatia catre teorie sau practica, in functie
de conceptia sa filozofica, gusturile estetice si temperamentul
artistic.
Istorii de arhitectura care studiaza aprox aceleasi
material faptic sunt uneori atat de diferite incat putem spune ca in
domeniul arh nu exista istorii, ci autori de istorii. Diferitele versiuni
de autor nu aduc prejudicii cunoasterii adevarului, ele doar pun in
evidenta fatede diferite ale fenomenului si contribuie la apreciarea
sa globala corecta.
Teza privind caracterul secund al istoriei arh are
functii pozitive si chiar progresiste, implicand posibilitatea unor
abordari teoretice si metodologice variate ale ist arh. Se pun in
lumina laturi deiferite ale fenomenelor si proceselor, eliminandu-se
pozitiile exclusiviste fata de un mod sau altul de tratare a ist arh.
Comparatismul aplicat la studiul evolutiei arh constituie o ilustrare
a caracterului secund al istoriei arhitecturii.
6. MILANO, Lombardia. Ospedalle Maggiore, arh. Filarete
7. PAVIA, Lombardia. Certosa, arh. Giovanni Anotonio Amadeo
8. ROMA, Vatican. Palatul Papilor. Exedra din curtea Belvedere,
arh. Donato Bramante.
9. VICENZA, Veneto. Loggia del Capitano, arh. Andrea Palladio.
Marea varietate a productiei arh Renasterii
din Italia se explica prin asocierea sursei antice romane cu
mai inlat nivel atins de catre demersul comparatist in istoria
11.VENEZIA, Veneto. Palazzo Vendramin Calergi, arh. Mauro
12.ROMA. Palazzo Farnese, arh. Antonio da Sangallo il Giovanne,
Michelangelo Buonarroti, Giacommo Barrozi da Vignola,
Giaccomo della Porta.
in sistemul Veneto. Loggia del Capitano, arh. Andrea Palladio.
Istoria arhitecturi ofera creatiei contemporane un
patrimoniu al trecutului clasat si organizat pe stiluri, scoli si curente
si ajuta la transferul unei parti din acest patrimoniu in
contemporaneitate, in calitate de traditie.
Pana azi preocuparile istoricilor de arhitectura s-
au concentrat in special asupra adunarii faptelor, ordonarii lor dupa
criteriul cronologic si cel tipologic, asupra stabilirii filiatiilor, si
deci reconstituirii procesului de evolutie. Ist arh a pus din totdeauna
in mod spontan fen de arh in corelatie cu mediul fizic si cel social,
cu istoria sociala si politica si cu evolutia altor fenomene de
cultura.Istoria arhitecturii trebuie sa reprezinte un model teoretic al
evolutiei arhitecturii, explicit si transmisibil.
Arhitectura Renasterii din celelate tari
europene are ca sursa(externa) diferitele scoli ale Renasterii
italiene toscana, lombarda, romana sau venetiana prin
intermediul carora devine partasa mostenirii antice, in asociere
cu o sursa locala(interna), medievala.gotica.
14.BRUXELLES, Belgia. Grande Place, Palatul Regal, sec XVI
15.KRAKOW, Polonia. Castelul Wawl, arh. Francisco Fiorentini,
Bartolomeo Brecci, Benedict Sandomeamen.
16. STUTTGARD, Baden- Wrtemberg. Altes Schloss, arh.
Albertin Tretsch, Blasius si Martin Berwart.
17.CONSTANTINOPOL, Biserica Myrelaion
18.NEREZI, Serbia. Biserica Sfantul Panteliomon, sec XI.
Modalitati traditionale de tratare a istoriei
arhitecturii in impact cu metodologiile
moderne
In mod periodic, nevoia de cunoastere determina
o miscare de reorganizare la nivelul conceptiilor,metodelor si
sistemelor categoriale. Astfel, intre conceptele pe deplin omologate
catre o pozitie dominanta, de concept central. In sec XIX, in
domeniul cunoasterii, asemenea pozitii cu statut de concept central
au fost ocupate de notiunile de evolutie si determinism,
reprezantand conceptiile evolutionista si respectiv determinista. Din
Epoca moderna datoreaza viziunii istoriciste
nivelul atins atat de istoria societatii in ansamblu si a diferitelor
fenomene ale vietii sociale (arhitectura) cat si de istoria stiintelor. In
asupra cercetarii stiintifice din diverse domenii: notiunile de
structura, informatie, sistem, semn, reprezentand abordarile
corespunzatoare, structuralista, informationala, sistemica, semiotica.
Istoria arhitecturii trebuie sa ia in considerare si
sa retina selectiv elementele teoretice nou aparute care convin
naturii si specificului arh ca fenomen si sa-si desavarseasca propria
sa metodologie.Pentru a putea deschide dialogul cu metodologiile
moderne, pt a se putea inscrie in miscarea de idei contemporane,
istoria arh trebuie sa-si desavarseasca metodologiile sale
traditionale.
Demersul comparatist, prezent dintotdeauna in
studiile de ist arh ca demers spontan, empiric, odata explicitat, se
constituie in raport cu ist arh pe 3 trepte:
- ca metoda
comparatista uzitata de ist arh
- ca teorie comparatista
care devine nucleul teoretic al ist arh
- ca
disciplina autonoma de investigatie istorica: arhitectura
comparata.
19.CONSTANTINOPOL. Biserica Sfanta Maria Pammacharistos
20.THESSALONIKI. Biserica Panagia tn Chalkion, 1028
21. CONSTANTINOPOL. Biserica Manastirii Chora, sf sec XIII-
inc sec XIV.
Arhitectura sferei de civilizatie bizantina a
constituit sursa(primara) arhitecturii religioase, medievale,
romanesti. Precizarea carcaterului sursei bizantine, ca sursa
interna sau externa cat si procesele asocierii sale cu alte
surse(gotica sau caucaziana) reprezinta probleme ale genezei
arhitecturii monumentale romanesti.
22.CURTEA DE ARGES. Biserica Domneasca Sfantul Nicolae, sec
XIV
23.SNAGOV. Biserica manastirii
24.TARGOVISTE. Biserica Domneasca
25.BUCURESTI. Casa Lahovary, arh. Ion Mincu, 1886
26.BUCURESTI. Palatul Ministerului Lucrarilor Publice, arh. Petre
Antonescu. 1906-1910.
27.GALATI. Palatul Justitiei, arh Grigore Cerchez, 1911-1923.
28.BUCURESTI. Bufetul de la Sosea, arh. Ion Mincu
29.BUCURESTI,vila Dr. Mina Miovici, arh. Cristofi Cerchez, 1914
30. BUCURESTI, Primarie de sector, arh. N. Georgescu, Gh.
Cristinel
De la comparatism literar la arhitectura
comparata
Aparitia comparatismului in cultura domeniul
istoriei si teoriei literare a fost precedata in prima jum a sex XIX
de un debut in anatiomie, fiziologie si embriologie. Abordarile
comparatiste recente din domeniul lingvisticii, mitologiei,
folcloristicii, dreptului au folosit experienta teoretica a celor
anterioare.
Investigarea conditionarilor mediului cultural,
prilejuita de cerecetarile comparatiste in literatura, a stimulat
extinderea metodei si in alte domenii ale creatiei. Aparitia unor
pozitii comparatiste in arhitectura este posibil sa se fi datorat
influentei compartismului literar, sau unor sugestii din interiorul
fenomenului. Judecand dupa denumirea lucrarii, prima tentativa de
aplicare a comparatismului in ist arh ar apartine lui Sir Banister
Fletcher, care publica in 1898 Istoria arhitecturii dupa metoda
comparata, insa chiar el declara ca a recurs numai la comparatii si
nu la comparatism. Joseph Strzygowski in lucrarile sale Orient
sau Roma 1901 si Arhitectura armenilor si Europa 1918
recurge la o metoda de cercetare care se inscrie in parametrii
comparatismului. Teme comparatiste apar si in opera istoricului de
arhitectura Franois Benoit (prof de de istoria artelor la
Universitatea din Lille). Volumul intitulat Arhitectura. Orientul
medieval si modern trateaza arh unor tari, scoli sau zone de
cultura.
Istoriografia romaneasca de arhitectura,
inaugurata prin cercetarile si sintezele lui Gheorghe Bals si
Nicolae Ghika- Budesti, publicate in anii 20-30, se situeaza la cel
arhitecturii. Cei doi nu au teoretizat metoda utilizata in cercetarile
lor si nici nu s-au referit la comparatism, dar preocuparile lor pt
detectarea influentelor receptate de arh moldava si munteana repr
un demers tipic comparatist. Cele 2 faze ale comparatismului literar,
cu inclinarea acestuia succesiv, catre factorul emitator si apoi catre
cel receptor, nu-si gasesc reflectarea in opera celor 2. Socotind arh
medievala de cult moldava ca fiind de sursa bizantina,Bals atribuie
realizarea sa unor maini gotice, punanad in evidenta caract de
sinteza a arh moldave. Ghika-Budesti expl evolutia arh celor 2
regiuni printr-o succesiune de infl externe, iar dupa asimilarea lor,
precizeaza inceputul scolilor locale muntenesti cu dezv caract. Prin
succesiunea catorva stiluri distincte. Prof. dr. docent Grigore
Ionescu in lucrarea sa Istorii a arhitecturii romanesti reia si Arges, turla Dragomirnei., cel putin pt ce priveste ideea de a
dezvolta aceste puncte de vedere.
31. PROBOTA. Biserica Manastirii, 1530, exonartexul: vedere,
fatada de sud
32.BRASOV. Biserica Sf. Bartolomeu, potal, sec XIV
Influentele directe ale arh gotice asupra
arhitecturii moldovenesti din sec XV-XVI afecteaza cu
precadere aspectele decorative: ancadamente de usi si ferestre,
profilatura socurilor, corniselor si a contrafortilor.
33.BALINESTI. Biserica Sf. Nicolae, 1494, ancadrament de portal
si fereastra.
34. SIBIU, ancadrament de usa sec XV
35. ARBORE. Biserica Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul, 1503.
ancadrament de usa, mormantul hatmanului Luca Arbore.
36.HUNEDOARA. Castelul Corvinilor, Sala Cavalerilor, 1446-
1452
37. CLUJ-NAPOCA. Manastirea Dominicana, sec XV. Reflectoriu
si fatada.
Goticul transilvanean influenteaza, numai in
cazuri izolate, solutionarea de catre arhitectura moldava a unor
structuri constructive(bolti pe nervuri). Se poate deduce ca
mesterul zidar, ahitectul, era un localnic, iar cioplitorul in
piatra, decoratorul, provenea din Transivania. Dar, necesitatea
aprofundarii caracterului relatiei dintre goticul transilvanean si
arhitectura medievala a Moldovei, ca relatia genetica sau de
contact, isi pastreaza actualitatea.
38. MANSTIREA DRAGOMIRNA. Casele egumenesti, sala
gotica, 1626
39. IASI. Manastirea Cetatuia. 1672. casele egumenesti. sala
gotica si planul catului superior.
40. BALINESTI, Biserica Sf. Nicolae, 1494. bolta slelata a
pridvorului
41. MARMAEN, Armenia, Biserica mare a manastirii
42. VLADIMIR, Rusia. Biserica Sf. Dimitrie
43. MANASTIREA COZIA.Biserica mare, 1387- 1388. fatade.
Istoricul de arhitectura trebuie sa gaseasca masura
reala intre aportul fortelor interne si celor externe. Dificultatea
acestei probleme face sa apara 2 tendinte excesive: una care
exacerbeaza de pe pozitii autohtoniste aportul local si alta de pe
pozitii cosmopolite, care promoveaza importanta importurilor.
Obiectul si categoriile arhitecturii comparate
Arhitectura comparata este definita ca disciplina
care are drept obiect sursele arhitectilor, influentele directe si
indirecte, paralelismele istorice si anistorice dintre arhitecturi,
rezistentele la influentele si replicile creatoare din care rezulta
trasaturile specifice, originale ale arhitecturilor nationale.
Principalele categorii ale comparatismului surse, influente directe
si indirecte, emitator, transmitator, receptor, paralelsime istorice si
anistorice, rezistente la influentele si replicile creatoare servesc
pe deplin demersului comparatist in arhitectura.
1. SURSELE unei arhitecturi sunt arhitecturi care
i-au premers si din care s-a nascut. Ele dezvaluie originile unei
arhitecturi fie ca sunt arh nationale, ori stiluri, scoli sau curente.
Intre surse si arhitectura pe care o genereaza exista deci o relatie
cauza-efect(relatii generice). Sursa unei arhitecturi actioneaza
asupra ei de-alungul intregului proces de dezvoltare a arhitecturii pe
care o genereaza(ex: sursa bizantina isi continua actiunea asupra arh
monumentale medievale romanesti cu mult dupa ce arh bizantina si-
a incheiat evolutia).
Sursele pot fi interne si externe. Sursele interne,
factorii genetici ce trebuie detectati in propria dezvoltare a unei
arhitecturi, sunt de obicei de esenta populara. De ex, casa de lut cu
ziduri inclinate ale felahilor egipteni sau casa cu schelet din
manaunchiuri de trestie a agricultorilor din zona dintre Tigru si
Eufrat au fost reinterpretate la scara monumentala si in materile
durabile generand aspectul specific al arhitectuii culte din Orientul
antic. Un alt ex- spatiul de tip central al arh prebizantine si bizantine
se datoreaza tipului de locuinta a popoarelor din Orientul Apropiat
locuinta gruzina si armeana de tip darbazi si glhatun, pridvorul
armenesc de tip gavit sau jamatun. Scheletul casei populare
europene de paianta a generat ideea scheletului de piatra a
edificiilor gotice, insa arh gotica a beneficiat de experienta tehnica
si plastica a arh romanice.
44. KALENI, Serbia. Biserica manastirii. 1413- 1416
Arhitectura medievala caucaziana(armeana si
georgiana) a influentat arhitectura Tarii Romanesti prin
intermediar sarbesc(sec XIV)si otoman(sec XVI). In ceea ce
priveste arhitectura sarbeasca de pe Valea Moraviei, ca si cea a
scolii vladimirosusdaliene, arh caucaziana a constituit o sursa a
lor, asociata celei bizantine.
45. MANASTIREA DEALU. Biserica. 1500- 1501. fata a turlei
mari.
46. SINTALE, Georgia, Bisrica Nicortzminda, ancadrament de
fereastra.
47. BUCURESTI. Biserica Mihai Voda140
48. BUCURESTI. Biserica manastirii Marcuta. Detaliu de fatada.
1586-1587.
49. AHTALA, Georgia. Complex manastiresc, biseica sec XIII.
Detalii de ancadramente.
2. INFLUENTELE reprezinta actiunea pe care o
sufera arhitecturi deja construite, pe parcursul evolutiei lor, din
partea unor arhitecturi aflate si ele in curs de dezvoltare sau a caror
evolutie fusese incheiata(relatii de evolutie). Ipostaze in cadrul
relatiilor de contact dintre arhitecturi: emitator si receptor. Emitator-
influente dircte(mesteri straini angajati de ctitor sau autohtoni care
isi aleg un model de urmat; arh paleocrestina siriana, arh iranului
sasanidarh Armeniei; arh bizantinaarh romanicului in Italia si
Franta; arh clasicismului francezarh din Germania si Rusia) sau
indirecte(prin mijlocirea unei arhitecturi cu rol de intermediar care a
suferit influenta directa a emitentului) prin intermediul unei arh care anistorice(asincrone). Arhitectura chineza pare sa reediteze
este intermediar.
Cateodata distinctia dintre surse si influente se
face cu greutate. Comparatistul Al. Dima considera ca cele 2
concepte, in corelatie directa, reprezinta un proces unic deosebindu-
se prin faptul ca sursele pp optica receptorului, iar influentele optica
emitatorului. Pentru eficienta analizei comparatiste, se face
distinctia intre trasaturile innascute, care repr zestrea genetica a unei
arh si trasaturile dobandite pe parcursul dezv sale, datorate
influentelor.
Inrudirea dintre procedeele de ornamentare a
fatadelor utilizate in arhitectura caucaziana si munteneasca
ajunge pana la gradul de identitate al motivelor. Influenta
caucaziana se resimte si in ridicarea cupolelor pe trompe de colt
si in solutionarea planimetrico-spatiala a pronaosurilor de la
Curtea de Arges si Snagov.
50. CURTEA DE ARGES. Biserica episcopala 1512-1518, vedre,
detaliu si plan
51. SNAGOV, Biserica manastirii construita de Neagoe Basarab
dupa 1517.
Toata podoaba de ciubuce rotunjite de piatra
si sculpturi, care imbraca biserica manastirii Dealului din
Targoviste, toate pietrele inflorite ale Episcopiei din Curtea de
o acoperi in intregime de ornamente si toate pietrele dantelate
ale fatadelor bisericii Trei Ierarhi din Iasi se datoreaza unei
maine abile si binecunoscatoare a artei din Armenia
Drumurile pe care aceasta arta a patruns in Romania. sunt
diferite- Grigore Ionescu, Istoria arhitecturii romanesti
52.MANASTIREA DRAGOMIRNA. Biserica mare. 1606-1609
53.TZUGRUGAENI, Georgia. Biserica manastirii.
54.VLADIMIR, Rusia. Catedrala Sf. Dimitrie.
55.IASI. Biserica manastirii Trei Ierarhi. Fatada de sud si detaliu de
arcatura.
56.LETCANI,Biserica Rotunda
57.IASI, Manastirea Frumoasa, Biserica si turnul de acces, casa de
peste ziduri
Preocuparea de a opera o disjunctie clara intre
surse si influente, intre relatii genetice si cele de evolutie
permite a socoti clasicismul un stil international in raport cu
arhitectura Moldovei, ca sursa pentru arhitectura de cult si ca
influenta pentru cea rezidentiala.
58.IASI, Vechea Universitate, fostul palat Callimachi.
Pentru ca influenta sa aiba loc, trebuie sa existe o
necesitate interna pentru un asemena import cultural. Se recurge la
ele din nevoia de a realiza o treapta superioara a evolutiei, pentru a
se autodefini. Achizitiile din exterior sunt adesea spontane. Printre
aceste demersuri spontane sau deliberate, isi face loc ca un factor
determinant o necesitate sociala, a vietii materiale si culturii, de a
progresa si a se desavarsi.
Luarea in considerare a energiilor informationale
specifice care se manifesta in cadrul relatiei emitent-receptor,
permite sa se deosebeasca influentele modelatoare (imitative) de
cele catalitice(catalizatoare). Ideea aceasta si terminologia apartin
lui Lucian Blaga, el atribuie influentelor culturii franceze o actiune
clasicizanta, modelatoare(fii cum sunt eu), iar influentelor culturii
germane o actiune romantica, individualizatoare (fii tu insuti).
Sursele si influentele indeplinesc functiile
traditiei. Pt ca un fenomen de arh sa poata fi considerat traditie
trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - durabilitate in
timpontiunitatea si unitatea structurilor sale interne potential
genetic. Traditita poate fi populara sau culta, poate
apartine mediului autohton sau stilurilor, curentelor, scolilor de
caracter international. Exista tarditii nationale(tributare traditiei
populare) si traditii clasice(tributare arh clasice din prima
generatie). Ex: arh medievala romaneasca este de traditie bizantina,
adica de sursa bizantina, iar arh medievala de cult din Moldova a
fost influentata de traditiile goticului transilvanean.
3. PARALELISMELE ISTORICE SI
ANISTORICE analogii tipologice aparute sincron in cadrul unor
arh contemporane sau asincronice in cadrul unor arh distantate
cronologic, in ambele cazuri fara legatura intre ele.
Ex : Paralelism istoric: prezenta in arh religioasa moldoveneasca a
vremii lui Stefan cel Mare si Petru Rares si in arg de cult a
cnezatului Moscovei (contemporane una cu alta), a unor compozitii
dinamice si gradate a volumelor.
Paralelism anistoric: aparitia la mari intervale de timp a
sistemului de opt arce piezise sustinatoare ale unei calote in
moscheea din Cordoba(961), in gavitul bisericii armenesti(cu 6 arce
intersectate) din Horanaat(1251), in pronaosul bisericilor din
Hirlau(1497), Moldovita(1532) si Probota(1530) si in prodvorul
adaugit bisericii Bogdana din Radauti(1559).
O impresionanta apropiere exista intre pteromele
arhitecturii templelor grecesti si galeriile deschise cu coloane de
lemn ale pavilioanelor chinezesti(temple sau palate).
4. REZISTENTE SI REPLICI CREATOARE .
Sub aspectul intereselor factorilor emitator-receptor, care prilejuiesc
procesul de influentare, pot exista urmatoarele cazuri limita:
influentele pot fi expresia unor tendinte de dominare a factorului
emitator sau factorul receptor este interesat de a beneficia de
experienta factorului emitator.
Caracterul contradictoriu al transmiterii si
preluarii influentelor face sa aiba loc o reactie a receptorului numita
de comparatism rezistenta fata de influente. Exista 2 atitudini
extreme in ceea ce priveste transmiterea si preluarea influentelor:
traditionalismul, ca absolutizare a traditiilor autohtone si refuz fata
de orice innoire si modernism, ca receptivitate fara limita fata de tot
ce reprezinta noutate pe plan international.
Forma superioara sub care se manifesta
rezistentele fata de influente, conmparatismul o numeste replica
creatoare. Istoria universala a arhitecturii apare ca un vast proces al
rezistentelor, de respingere sau de preluare si asimilare a
influentelor.
59.MOSCOVA. Manastirea Androvnikov. Biserica Mantuitorului.
60.MOSCOVA- KOLOMENSKOE. Biserica Inaltarii,
61.BOTOSANI- POPAUTI. Biserica Sf. Nicolae.
Cresterea dinamica si gradata a volumelor si
siluetelor constituie o caracteristica comuna arhitecturii
moldave din sec XV-XVI si a celei contemporane rusesti,
reprezentand analogii (paralelisme) istorice (sincrone) intre
arhitecturi nelegate prin relatii genetice sau contacte.
62.HIRLAU. Biserica Curtii Domnesti, Sf. Gheorghe.
63.PAESTUM, Magna Graecia, Campania. Primul templu ar Herei
denumit Basilica. 550-530, cel de-al doilea zis a lui Poseidon
64.BEIJING. Palatul imperial. Pavilionul Linistiii pamantesti, sec
XV
65. BEIJING. Templul cerului.
66. EPIDAUROS, Peloponnisos. Sancturaul lui Asklepios. Tholosul
denumit Phimela.
67.DELPHOI, Grecia. Sanctuarul Athenei Pronaia, Marmaria.
Tholosul perioadei clasice, inc sec al IV-lea.
Inrudirile dintre templele periptere si tholos-
urile antice grecesti, pe de o parte, si pavilioanele si templele
circulare medievale, pe de alta, reprezinta paraleleisme
dupa un mileniu structurile unui ordin de lemn al arhitecturii
grecesti anterior transpunerii sale in piatra.
Mediul autohton manifesta variate forme de
rezistenta nu numai fata de influente ci si fata de surse externe. EX:
goticul, nascut in Franta, a constituit o sursa externa a arhitecturii de
acelasi stil din Spania, Germania si celelalte tari europene in care a
fost adoptat, insa manifestarile sale s-au diferentiat in raport cu
sursa lor franceza, sunt replici. Arhitecturile medievale din Balcani,
din Tarile Romane si din Rusia s-au distantat in procesul dezvlotarii
1
lor de sursele bizantine, iar manifestarea rezistentelro a generat
replici creatoare care permit sa se vorbesca despre scoli autonome
distincte, postbizantine.
Seminificativa pentru ilustrarea temei
rezistentelor este istoria arhitecturii din Romania in perioada
modera. Capatand forma curentului neoromanesc, scoala antionala a
arh romanesti fondata de Ion Mincu a constituit succesiv o
manifestare a rezistentei fata de cosmopolitismul eclectic si
modernist, pt ca apoi arh moderna sa capete o anumita amprenta
autohtona, constituind o replica creatoare in raport cu sursele ei
europene. Teritoriul Ro s-a gasit la interferenta Occidentului cu
Orientul, a sferelor lor de civilizatie si cultura. Ex: arh bizantina
reprezinta pentru arhitectura medievala de cult ortodox, de pe intreg
teritotiu al tarii, o sursa, dupa cum stiulrile romanic, gotic, al
Renasterii si celelalte, care reprezinta filiera occidentala si central-
europeana, constituie o sursa, pentru toate programele, numai in
cazul arhitecturii din Transilvania.
Obiectul arhitecturii comparate se contureaza ca
fiind dialectica cauzelor si conditiilor interne si externe care
guverneaza dezvoltarea arhitecturii, intruchipate in surse si
influente, in relatii genetice si de evolutie.
68.EMIADZIN, Armenia. Biserica Gayan, 630
69.SAMTAVISI, Georgia. Catedrala, 1030.
70.MESEMVRIAS, Bulgaria. Biserica Sf. Ioan Botezatorul, sec XI.
71.NOVGOROD, Rusia. Biserica Mantuitorului, pe raul Neredita.
72.PEKA BISTRICA, Serbia. Biserica patriarhiei dedicata Sfintei
Fecioare. 1330.
73.VLADIMIR, Rusia, Biseric Sf. Dimitrie
74.ERNIGOV, Rusia, Biserica Sf. Vineri, sec XII-XIII.
Structura bisericilor in cruce greaca inscrisa,
cristalizata in procesul unor dezvoltari paralele in cadrul
arhitecturii crestinismului oriental, a fost adoptata pe un
teritoriu urias corespunzator sferei de cultura bizantina si
intruchipata in solutii plastice de mare varietate,
corespunzatoare diferitelor tari si popoare care capata calitatea
unor replici creatoare ale mediului arhitectural autohton fata
de un prototip comun.
75.CURTEA DE ARGES. Biserica Domneasca. Sf. Nicolae
76.SNAGOV. Biserica manastirii
77. TARGOVISTE. Biserica Domneasca.
78 .VASLUI Casa de cultura, arh. Emilia Popescu
79.SUCEAVA. Casa de cultura, arh. Nicolae Porumbescu, Maria
Porumbescu-Vaida.
80.BUZAU. Casa de cultura, arh. Constantin Frumuzache, Milita
Sion.
81.TARGU MURES. Sala polivalenta, arh. Andras Szilveszter
Orice program de arh poate fi privit prin
prisma surselor externe si interne a influentelor reprezentate de
curente, scoli, obiecte de arhitectura sau personalitati creatoare,
sub aspectul constantelor(ale programelor si ale realizarilor
concrete) si al originalitatii solutiilor.
Soarta comparatismului in domeniul cercetarii
faptelor de cultura si a istoriei acestora.
Comparatismul potenteaza caracterul istoriei
arhitecturii de stiinta militanta.
O abordare comparatista se instituie in momentul
in care obiecte legate prin relatii de geneza si filiatie permit
desprinderea unor elemente de regularitate, a unor constante. Prin
faptul ca una dintre coordonatele comparatismului este cea
temporala, arhitectura comparata se contureaza ca disciplina de
investigatie istorica ale carei concluzii se varsa in fondul general al
istoriei arhitecturii.
Istoria arhitecturii s-a nascut ca stiinta din nevoia
de a transfera experienta trecutului in contemporaneitate. Desi se
ocupa de trecut ea vizeaza de fapt solutionarea problemelor
arhitecturii prezentului.
Miezul fierbinte al comparatismului il constituie
sursele, influentele, asimilarea lor creatoare, generatoare de
structuri asemanatoare, dar si de diferentieri, care reprezinta o sursa
a originalitatii.
Comparatismul contribuie la constientizarea
procesului de creatie prin dezvaluirea mecanismelor de cautare a
surselor, de asimilare a invatamintelor si de realizare, pe aceasta
baza, a unei arhitecturi originale.
82.VERONA, Veneto. Palatul Comunal, sec XII. Turnul Lamberti.
83.CRAIOVA. Palatul Administrativ, arh. Petre Antonescu.
84.IASI. Palatul Administrativ, azi muzeu, arh. Ion D. Berindei.
85.FOCSANI, Palatul Administrativ, arh. Cezar Lazarescu, Mircea
Ochinciuc.
86.VASLUI, Palatul Administrativ, arh. N. Vericeanu.
Programul consiliului comunal, al primariei,
interpretat in functie de timp si de loc, dar pastrand unele
constante functionale si plastice, a generat, sub impulsul
mediului autohton, de-a lungul veacurilor, replici creatoare.
87.IASI, Palatul Administrativ, arh. Ghika-Budesti.
88.PITESTI, Palatul Administrativ, arh. Cezar Lazarescu, Mircea
Ochinciuc.
89.SATU MARE, Primaria, arh. N. Porumbescu, Maria
Porumbescu-Vaida
90. BAIA MARE, Palatul Administrativ, arh. Mircea Alifanti,
Alexandra Florian, Tiberiu Benedek.
Arhitectura scolii nationale intemeiate de Ion
Mincu apare ca o forma de rezistenta a mediului autohton fata
de orientarile europene eclectice pt a deveni apoi o forma de
rezistenta fata de curentul modernist.
91.BUCURESTI. Palatul Ministerului Lucrarilor Publice, azi
Primaria Capitalei, arh. Petre Antonescu
Institutul de arh. Ion Mincu,
arh. Grigore Cerchez.
Palat proiectat pt Directia
Generala a Cailor Ferate, arh. Duiliu Marcu.
Banca Marmorosh Blank ? arh.
Petre Antonescu.
Palatul Ministerului de Externe,
azi sediu guvernamental, arh. Duiliu Marcu.
Institutul Politehnic, corpul
rectoratului, arh. Octav Doicescu, 1970.
Mediul arhitectural autohton dominat de
orientarea neo-romanesca afecteaza manifestarile moderniste
conferindu-le o amprenta specifica.
Concluzii
Luand in considerare 3 paliere, cel al
fenomenelor, cel al stiintelor despre aceste fenomene si cel al
istoriei stiintelor, istoria arh se situeaza pe cel de-al doilea palier
intrucat ea reprezinta istoria insasi a fenomenului si nu o istorie a
unei stiinte.
Caracterul secund al istoriei arh ca stiinta se
datoreaza aspectelor subiective incluse in comanda sociala, in
creatia arhitectului si in asimilarea estetica a operei.
Folosind experienta comparatismului literar,
imprumutand o seama de definitii cat si sistemul sau categorial, arh
comparata are ca obiect sursele, influentele directe si indirecte,
paralelismele istorice si anistorice, rezistentele la influentele si
replicile creatoare din al caror studiu rezulta aspecte de regularitate
si stabilitate in arh universala cat si trasaturile originale, specifice,
ale unor arhitecturi nationale, stiluri, scoli si curente.
97.BUCURESTI. Palatul Facultatii de Drept, arh. Petre Antonescu.
Casa Busila, Aleea Modrogan
nr. 1. arh. Diuliu Marcu
Casa de raport pe Splaiul Unirii
nr. 5,arh.N.Cucu.
100.MAMAIA. Hotel Rex, arh. G.M. Cantacuzino.
In confrunatrea sa cu modernsimul,
arhitectura de traditii nationale sau clasice(academice) ajunge
la cincesii, reelaborand plastica traditionala in sensul unei
modernizari.Unele replici de acest felpot fi considerate
precurosare ale postmodernismului.
Studiul surselor si al influentelor a caror asimilare
poate fi efectul dominatiei culturale si ideologice a factorului
emitator sau dimpotriva,poate sa exprime cerintele de dezvoltare a
factorului receptor constituie esenta comparatismului.
Arhitectura comparata se constituie ca o
disciplina de cercetare istorica, ale carei concluzii imbogatesc
fondul general al istoriei arhitecturii. Comparatismul contribuie la
constientizarea proceselor de creatie arhitecturala, la intelegerea
mecanismelor de cautare a surselor, la asimilarea unor experiente si
la realizarea, pe aceasta baza, a unei arhitecturi originale.
Cap. II- SURSE SI GENEZA
Cercetarea aspectelor de geneza, un demers
specific comparatist
-cercetarea se constituie cand se stabileste o relatie genetica sau de
contact intre cateva obiecte de arhitectura. Scopule poate fi
precizarea succesiunii cronologice a obiectelor, evid. unor progrese
realizate prin acumularea de insusiri noi .Cu prilejul unei asemenea
investigatii se realizeaza obiectivul fundamental al istoriei arh.:
reconstituirea procesului de dezv al fenomenului.
- se urmaresc originile, sursele, geneza unor fenomene, procesele de
structurare si restr. a tipurilor.
-comparatismul are drept studiu sursele, influentele directe si
indirecte, paralelismele istorice si anistorice, rezistentele fata de
influente si replicile creatoare.Abordarea de pe pozitii comparatiste
a surselor pretinde cercetarea genezei arh ca
fenomen..Comparatismul urmareste extragerea unor constante, def.
unor legi comune tuturor proceselor de geneza si evolutie, dand
posibilitatea ist arh sa detecteze surse insuficient cunoscute, sa
restituie filiatii, verigile lor lipsa..Se doreste detectarea familiilor
tipologice si a inrudirilor de fam. intre obiecte de arh, scoli si
curente.
Arh un fenomen complex a carui geneza
reprezinta mom. trecerii de la simpla
constructie la ob.estetice si apoi artistice
-pentru abordarea aspectelor de geneza, e necesara ca unealta de
lucru o def a arhitecturii care sa clarifice natura si specificul ei ca
fenomen. Definirea arh e o problema f. dificila, pt ca e un fen
complex, care trebuie raportat la economie, stiinta, arte, ideologie,
tehnica etc. In efortul de a da o def. arhitecturii, se face apel la
raportul intre continut si forma. Continutul era privit ca un mod de
satisfacere prin spatii construite a unor cerinte materiale si sipituale
ale soc. sub aspect practic-utilitar si estetico-ideologic. Forma repr.
unitatea dialectica a trei componente: functiunea, solutia constrctiva
si expresia plastica. Funct. si solutia constr. erau tratate ca forma int.
iar expresia plastica ca forma ext.Din nevoia de analiza, continutul
era dezlegat de forma, forma devenind intruchiparea sa materiala.
Considerarea formei ca unitate ca celor trei comp. reprezenta un
progres fata de o etapa anterioara a teoretizarii in arh. cand
intelegera formei se limita numai la aspectul plastic al arhitecturii
sau chiar numai la compozitia fatadelor.
-geneza spatiului arh. pe baza unor planuri ordonate, circulare sau
rectangulare, de tip tholos sau megaron, premisa primelor formulari
de arh monumentala, are loc in cursul mileniului 9 i.e.n., in zona
siro-palestiniana, devenind tipul de mormant si de locuinta princiara
in cadrul civ. miceniene.Cele doua tipologii isi pun amprenta pe
dezv arh monumentale a lumii antice, arhaice si clasice dar si
asupra conceperii spatiului in cadrul intregii arh univers.(ex.
Mesopotamia-constr de tip tholos, mil 5; orchomenos contr. de tip
tholos c.2500-1950; kirokitia, cipru asezare neolitica alc din contr.
de tip tholos, mil 4)
- arh. s-a nascut din nevoia omului de a crea un spatiu artificial
pentru a se apara de actiunile mediului nat, cel dintai program fiind
locuinta ( pesteri, refugii sub stanci, bordeie ingropate).erau
improvizatii, lipsite de compozitie.
-paralel cu descoperirea spatiului de plan de tip ordonat s-a
desfasurat si un indelungat proces de interpretare si perfectionare
estetica a str. constrctive. |In cursul org. si amenajarii unui adapost,
a prelucarrii estetice a ob. , omul a inceput sa creeze dupa legile
frumosului. Se poate discuta daca acest stadiu poate fi socotit un
moment al genezei arh sau vb de arh numai atunci cand expresia ei
plastica devine purtatoare de mesaj. Mesajul a aparut in arh in faza
superioara a unei soc. fara clase, si a devenit ob unei cautari dupa
aparitia claselor. astfel arh a intrat in randul artelor(ex.roma,
pantheonul-templul tuturor zeilor 118-128;)
-geneza similara cu geneza arh o are si domeniul uneltelor si
pieselor de uz gospodaresc
Evolutia arh, un lant lung de descoperiri ale
unor legitati obiective, de inventii tehnice si
inovatii artistice
-nasterea si evol arh au fost rezultatul descoperiri unor legi
obiective care actioneaza in sfera functiunii, str. constr. si a
expresiei plastice.reprezentand orientarile dominante ale fiecarie
societati, demersurile subiective vizeaza toate comp arh, dar sunt
indeosebi indreptate catre solutionarea formularii plastice.
- cercul, patratul, sau drept. sunt fig existente in natura. folosite in
arh, , combinate, genereaza o mare varietate de forme.Tesirea
coltului (octogon), alipirea la lat patratului sau octogonului a unor
exedre, inscrierea acestor forme intr-altele au generat un nr mare de
variante cu una sau doua coji (duplicis muris)
-bolti, cupole, trompe- derivate din forma cilindrului, a sf. , a
conului
-realizarea acestor solutii a dus la descoperirea proprietatilor
materialelor, si a modalit de a le pune in opera(str constuctive). o
str. o data inventata( cea triliticaa zidului continuu, sau a boltirilor
de piatra sau caramida), a continuat sa se dezv. dupa legi proprii pe
care omul a trebuit sa le descopere. Astfel arh a trecut de la
domeniul spontaneitatii la cel al legitatii.
Teza celor doua generatii ale arhitecturii
monumentale ( primelor doua), instrument de
detectare a surselor
-arhitecturile din primele generatie apartin Antichitatii. Ele s-au
nascut direct pe baza arh populare premergatoare. Arh
monumentale din a doua generatie, apartin Evului Mediu, sursa lor
fiind prima gen. Aparitia arh monum. culte e o consecinta a
diferentierii soc. , a trecerii la soc bazate pe clase.Arh monumentala
se caracterizeaza prin diversificarea programelor, dimens sporite,
calit materialelor, incarcatura ideologica.
-arh monum. culta si arh populare- devin doua linii paralele( s-au
influentat una pe cealalta)
-Toate arh monum din prima gen s-au cont. pe baza unor arh
modeste, reprezentate de locuinta pop.Intre arh locuintei pop a soc
fata clase si arh monum. culta a unor soc bazate pe clase s-a
interpus inca o treapta de dezv.arh monum. de prima gen au avut ca
sursa arh pop: zidurile lut, inclinate, ale loc din egipt, scheletul din
manunchiuri de trestie, str. loc din mesopotamia, transpuse in piatra
si caramida.
-arh pop. monum, repr. prin locuinte destinate unor pers.
privilegiate
- in arh Mesopotamiei se disting 10-12 trepte conturate de dezv a
fortelor de prod. , apoi de stapanire si civilizatie sumeriniana,
akkadiana, assiriana, babiloniana, hittita. In arh egiptului 6-7 trepte.
Arh preelenica 3: cicladica, minoica, miceneeana; ea a contituit
prima treapta a arh elene. ( coloanele de piatra libere si angajate
ale egiptului antic interpreteaza formele unor str vegetale,
aceasta demonstrand provenienta lor din arh lemnului)
-nasterea sincronica a unor arh a prilejuit un schimb de influente in
cursul insusi al procesului de geneza si al primelor etape ale
existentei lor. ( se cunoaste o infl a arh mesop. asupra celei
egiptene).Astfel o arh poate sa apara in raport cu alta si ca sursa si
ca emitator de influente. Sursa primara a arh romane este de factura
etrusca, dar in procesul de geneza, arh romana a asimilat o
componenta elenistica vehiculata de sursa etrusca. Influenta arh
grecesti asupra arh romane a fost atat de puternica, incat se
contureaza tema surselor elene ale arh romane. O seama de
apropieri intre arhitecturile primei gen nu sunt decat paralelisme
istorice ( intre piramidele egiptene si ziguratele mesop.) sau
antiistorice ( intre piramide si zigurate pe de o parte si piramidele
din America columbiana pe de alta).Paralelismele privesc aspectul
plastic, pt ca din punct de vedere functional toate au programe
diferite.
-arh monum. din a doua generatie ( europa, jurul mediteranei, )
apartin Evului mediu. Au beneficiat de aportul arh monum din
prima gen. Pentru zona europeana si Orientul apropiat ,cele dintai
arh monum apartenente la cea de-a doua gen au evident ca sursa arh
romana, bizantina, timpurie si iraniana.Trecerea de la o gen la alta
are conditionari externe. Trecerea de la soc antice la cele mediev. ,
mutatiile in suprastructura, intre care un rol imp. l-a avut inlocuirea
religiei politeiste prin crestinism si islamism, s-au reflectat in arh
monum. prin trecerea de la prima la a doua gen
- intre cele doua gen se recunoaste un moment de ruptura, dar si o
tendinta de preluare si de continuare a unor traditii. astfel se
contureaza rolul de sursa a arh monum. antice in raport cu cea
medievala.
-Schimbarea generatiilor este marcata de coexistenta a trei
criterii:
1)mutatii evidente in dezv arh ca reflex a unor modificari insemnate
in viata sociala
2)Precizarile calitatii de sursa a unei generatii care-si incheie
existenta
3) Geneza unei generatii noi cu trasaturi distincte, a anumita
stabilitate a structurilor sale si o delimitare cronologica clara.
-o a treia generatie ar putea fi arh renasterii si a stilurilor care i-au
urmat, iar o a patra generatie, arh moderna si contemporana
- arh. populara isi pastreaza calitatea de sursa interna de-a lungul
intregii dezvoltari a arh monumentale din a doua generatie. Are
calitatea fie a unei traditii vii, fie a unui depozit de valori posibil
oricand sa devina obiectul unui transfer in contemporaneitate. Arh
populara isi pastreaza continuitatea chiar cand in dezv arh monum
apar discontinuitati. Nu trebuie inteleasca ca o revenire in
actualitate a formelor sale primare, ci ca o actiune a derivatelor sale
monumentale, unele deja asimilate si transfigurate de arh culta in
etape anterioare.
Geneza arhitecturilor monumentale din prima
generatie
-este ilustrata de cristalizarea constructiilor de tip tholos si
megaron. Urmarirea proceselor de constituire a acestor tipuri
permite sa se recunoasca sursele lor primare, populare, cele
intermediare reprezentate de arh pop. monumentale, treptele de
evolutie ale arh monumentale culte, fiecare treapta constituind sursa
celei care urmeaza , evidentiindu-se succesiunea starilor de geneza.
-premisa constr. de tip tholos a fost coliba circulara, executata din
tuplini subtiri si mladioase, infipte in pamant si legate snop la partea
superioara, det un spatiu de forma ovoidala. In cursul perioadei
neoliticului preceramic, in cadrul culturii numite |natufiana,
colibele din mat. vegetale au fost transpuse in argila compactata sau
piatra legata cu mortar de pamant din care sunt executate atat
zidurile cat si cupola luand fiinta constr. de tip tholos.Dupa 2
milenii apare tholosul in Creta, in Knossos in zona viitoarelor
palate., si in Beotia.functional, ele pot fi locuinte, silozuri sau
morminte.aparitia lor in zona egeeana, distantata geografic, se
datoreaza migratiilor anatoliene in spatiul egeean.Treapta evolutiei
tholosului, de 7 milenii, cu etapa siro-palestiniana si egeeo-
anatoliana, e o trapta intermediara intre arh pop si arh monum. culta
si identif ca o arh pop monum. Tholosul e executat din pamant sau
piatra bruta, devine sursa mormantului princiar miceneean
( gropnitele lui Atreu si klitemnestrei de la Mykinai- din piatra
fatuita, cu bolti false). Aparitia mormintelor princiare miceneene
repr. saltul constr. de tip tholos .Treapta urm. a evolutiei cladirii de
tip tholos se sit geografic in bazinul occdidental al mediteranei. Un
popas intermediar a fost insula Malta, unde ruinele unor temple
megalitice informeaza despre utiliz unor cupole de tip tholos, iar pe
una din pietrele templului Tarxien sunt gravate corabii egeene.In
Sardinia, evolutia tholosului este repre. de locuinte fortificate de tip
nuraghe. In baleare- se dezv o arh de locuinte de tip talayos cu
acop de tip tholos. In insula Menorca- constr rurale denumite pont
de bestiar si barracas
-conform unei legende, sardinia ar fi fost colonizata de fii lui
hercles, plecati de Beotia, care cheama din Sicilia ajutoare pt a
ridica mari edificii. O sabie si o secure miceneeana sculptate pe
unul din megalitii din Stonehenge ( anglia) ar fi fost o marturie a
impactului arh miceneene asupra arh megalitice vest-europene.
-cladirea de tip tholos- un perimetru circular: o cela nucleu e
inconjurata de o pteroma si include in int ei o colonada libera.
Egipt- capitel antropomorf, hatoric, repr. chipul zeitei hathor)ex.
tholosul arhaic si clasic din complexul Marmaria din Delphi,
tholosul din Epidaur, Philippaionul din Olimpia, Arsinoeionul din
Samotrake.
- Arh Imp. Roman- str. de beton; doua variante. prima cu dest
funerara, care recurge la cant imense de material, cu
monumentalitate exterioara, dar spatiu int modest ( morm. Caeciliei
Metella, mausoleele lui Augustus si Hadrianus ). A doua var.
utilizand rezistenta zidului din plin si calit sale plastice, videaza
constructia de materie inerta si obtine ample spatii acop cu cupola. (
pal lui Nero de la Roma, Domus Aurea, amenaj termale de la Baiae,
panteonul din Roma)
- loc de tip megaron- in mil 5 i.e.n. in Anatolia, paralel cu
tholosul,; ex. la Gacilar, Catal Hoyuk, Mersin; executata din
caramida cruda. Iau locul celor de tip tholos. Este mai adecvata
folosirii unor str de lemn ( in paianta) ( in cultura Sesklo) . Este
atestata in Europa Centrala si in transilvania ( in cultura
Cris).Nasterea arh. monumentale culte de tip megaron are loc in
cadrul civ. egeene , in virtutea transpunerii in piatra a constr.
executate din argila compactata sau paianta. Aceasta treapta e
reprezentata de locuinta princiara ( troia, mykinai, Thyrint).In civ
elladica- megaronul devine nucleul templului grec (cella). casa
zeului este conceputa asemeni unei locuinte omenesti. cele mai
vechi temple (Prinias)- retin terminatia absidiala a loc populare, pt a
parasi apoi adoptand planul rectangular al locuintei princiare. Arh
megaronului se distanteaza de cea a templului prin impartirea int in
doua sau trei nave prin randuri de stalpi si trecerea succcesiva de la
porticul intre ante la porticul prostyl si la galeria perimetrala,
pteroma sau peristasis. In Mesopotamia, tipul de locuinta din S
regiunii, dezv in jurul unei curti int, devine sursa templului , a carui
compozitie se bazeaza pe prez unui spatiu alungit, cu o dispozitie
transversala, in raport cu axa de sim in care se afla accesul, sptiu
inconjurat de axe. str. constructiva a loc populare, alc din
manunchiuri de trestie , genereaza in arh monumentala de caramida
in mod specific de inviorare a fatadelor printr-un ritm cadentat
rezultat dintrt-o succesiune de rezalituri.In Egipt- sub impulsul
credintei in viata de dincolo de moarte, apare progr funerar care
devine dominant pt arh monum a Regatului Timpuriu si a Regatului
Vechi. expresia lui- piramida, rezultata din sinteza musuroiului de
nisip, cu mormantul locuinta de tip mastaba, avand zidurile
inclinate asemenea zidurilor loc de lut a felahilor din egipt.
Nasterea ordinului, unul dintre momentele
esentiale ale genezei arhitecturii monumentale
-Ordin- sistemul structural plastic, nascut in arhitectura elladica din
interpretarea estetica a constructiei trilitice, compusa din doi
montanti si un lintou, intre care functioneaza o raportare numerica
precisa. Premisele au aparut in arh monum a egiptului antic unde
montantii sunt tratati sub forma de coaloana angajata, apoi libera. In
ambele cazuri- se atesta transpunerea in piatra a unor forme
rezultate din folosirea materialelor vegetale. ( asa arata coloanele
complexului funerar al faraonului Dozer din Saggara- unde fusul
fasciculat interpreteaza in piatra forma unor manunchiuri de tulpini
vegeteale). Alte coloane din complex preiau aspectul zvelt al
tulpinelor vegetale, str constr. a locuintei trecatoare. De-a lungul ist
arh egiptene, capitelul coloanelor repr. o stilizare a florilor de
papirus, lotus sau a frunzelor de palmier ( coloane papiriforme,
lotiforme, palmiforme) pastrand , simbolic, amintirea mat vegetale.
Opera lui Vitruviu aminteste despre modul in care arh greci au intr.
in proportionarea ordinului masura umana. Raporturile dintre baza
si inaltimea coloanei, dintre h coloana si intercolonament si dintre h
coloana si cea a antablamentului, au det atat evol ordinului de la cel
arhaic la cel clasic si apoi de la cel elenistic cat si diferentierea
aspectului cladirilor in functie de destinatie si dim. Grecii aveau
tendinta de a atribui suflet fiecarei pietre, fiecarui arbore, ca o
obiectivare a propriei realitati umane, si-a gasit exprsia in
prelucrarea estetica a elem str. ex. primele statui de zei au fost
trunchiuri de arbore usor prelucrate (xoane). Indentif. simbolica a
trunchiului de arbore cu un corp omenesc a condus la tratarea
punctului de sprijin liber in forma unor siluete feminine a unor
chore (loggia Caryatidelor de la Erechteion).Expresia cea mai repr.
pe care a cautat-o in arh interpretarea str. umane, au avut-o
coloaneleordinului doric si ionic, intruchipand proportiile barbatului
si ale femeii. Ord doric deriva din arh pop de lemn a
Peloponnesului, iar cel ionic din arh pop din lemn a Ioniei. Ord
doric- transp in piatra a unor constr de lemn cu sect mari. Este
conceput sa fie perceput din toate dir in mod egal. Ord ionic-
interpreteaza o str executata din piese de lemn cu sect mici.Are
doua fete exprimate ca principale.
-nasterea si evolutia ordinului a fost rez unui process indelungat de
prelucrare estetica a contr. Trilitice, dar in timp ce arh egiptului
antic ramane sub imperiul simbolurilor vegetalke, arh greaca,
dominate de o conceptie antropomorfa, realizeaza relatia simbolica
dintre trunchiul de arbore , corpul uman si coloana de piatra.
Geneza arhitecturilor monumentale din a doua
generatie si roulul arh populare ca sursa
-porneste de la modesta arh populara
-cateodata interventia arh pop , ca sursa int. este greu de
indentificat, altadata este evidenta.
-pt a evalua rolul arh pop in procesul nasterii arh mon din a doua
gen , vom desprinde trei cazuri: cel al arh medievale din Armenia,
cel al arh gotice si cel al arh medievale din Rusia.
- 1) arh mon din prima gen din Armenia- prima treapta a fost repr.
de arh statului Urartu. A doua treapta apartine primului stat armean
de character sclavagist.A trei atreapta apare ca o manifestare a
opozitiei fata de imperiile Roman si Part, statul armean adoptand
crestinismul,. In arh uratrica- tipuri de locuinte, de origine populara
straveche, cu o incapere centrala prevazuta cu o deschidere in tavan,
printre care tipul de megaroon.istoricul Xenophon descrie loc pop
armeana-bordei de plan patrat sau dreptunghiular cu o desch in
partea sup, prin care se patrunde in int cu aj unei scari mobile, si
prin care se si lumineaza si se eevacueaza fumul vetrei.Zidurile erau
din piatra legata cu pam. , acop din grinzi dispuse etajat si piezis,
str. Denumita yerdik, care se sprijinea de zidurile perimetrale, iar in
cazul unor incaperi mai mari pe stalpi liberi din lemn, asezati pe
baze de piatra. In Armenia o astfel de loc era denumita glhatum
( casa cu cap ), iar in Georgia darbazi.
--aport de origine araba ( trompe de colt in locul pendentivilor,)
-se inaugureaza perioada marilor complexe manastiresti, in care
edificiile de cult, de dim modeste, recurg la tipul de sala cu cupola,
inzestrat cu o rez seismica sporita. Mesterii se nasteau in loc de tip
glhatum, transpunand in arh culta spatiul de tip ghlatum si acop de
tip yerdik. Astfel se naste un tip de pridvor, numit gavit sau
janatun , executat mai intai din lemn si avand dim minore, apoi
facandu-se din piatra si la dim care depaseau adesea cu mult spatial
cladirii de cult preexistente.
-in sec. 12-13 se naste o intreaga varietate de solutii str-spatiale
utilizate pt pridvoare, trapeze, bibliotecietc. . Sub aspect constr.- se
realiz cu mijloace constr ale arh culte , prin transp. In piatra a sist de
tip yerdik sau apeland la elem de arh islamica ( cupola strapunsa
fiind pastrata).
-se reduce deschiderile prin dispunerea unor grinzi de lemn
rezultand solutii originale de boltire, prin utilizarea unor arce
piezise sau incrucisate
2
- in cursul sec. 4-6, sist de acop de tip yerdik al loc de tip glhatum
pare sa fi fost utilizat in arh salilor reprezentative ale unor palate
( Dvin sec 5), dar si la bazilici ( Din tekor).
2) arh gotica,a preluat din arh loc pop, exec din paianta, idea unui
schelet constr. Coexistenta str gotice de piatra si a celor in paianta
pune in evidenta rel lor genetica, chiar daca cele din urma apartin
unor cladiri mai recente.
- arhitectura medievala a occidedentului medieval apartinand
arhitecturilor monumentale din a doua generatie isi are sursa in arh
antichitatii romane
- distingera a 3 trepte in evolutia arhitecturii monumentale
occidentale fiecare reprezentand sursa treptei urmatore: arh
preromanica(sec V-X), arh romanica (sec XI-XII) si arh gotica(sec
XIII-XV)
- o parte a regiunilor si popoarelor Europei au facut parte din Imp
Roman, celelalte reg si popoare nu au intrat in contact cu civilizatia
romana
- unele tari au fost atrase in procesul de feudalizare mai tarziu, cand
trasaturile definitorii ale arh romanice deja se conturasera
- preromanicul apare ca o barbarizare a tehnici si expresiei arh
romane
- in Franta s-a realizat sinteza arh preromanice lombarda,
catalana, carolingiana, prin urmare revenindu-i tot Frantei crearea
stilului gotic
- arh gotica franceza devine sursa pt goticul german
- trecera de la arh romanica la cea gotica are aspectul unei
intreruperi a continuitatii , unei transformari radicale marcand in
mod evident aparitia unei noi calitatii arh
- aspectul essential este renuntarea la boltile cilindrice romanice si
adoptarea boltilor in cruce pe nervuri, descarcand in mod egal
asupra zidurilor perimetral , boltile cilindrice generand un caracter
de masivitate a zidariei dand o impresie de supraabundenta a
materialului
- adoptarea boltilor pe nervuri a permis localizarea transmiterii
incarcarilor in anumite pct si posibilitatea tratarii diferentiata a
zidurilor in zone de solicitare maxima in zone de solicitare redusa
- aceasta reorganizare a fortelor statice a pregatit premisele
cristalizarii treptate a sitemului constructiv gotic, sub forma de
schelet alcatuit din pile int si ext , legate prin bolti si arce butante si
la deschiderea spatiului int care afara prin uriase suprafete vitrate
- arh romanica este o sursa a goticului si a arh populare
- in vremuri stravechi s-a const in arh pop sist de constr in paianta
(fachwerk) alcatuit dintr-un schelet de lemn si umplutura din nuiele,
barne, caramida sau piatra
- noua poz sociala a arh constructot deschit calea patrunderii in arh
religioasa a unor trasaturi laice si populare
- formula simpla a doua perechi de barne paralele care se
incruciseaza a constituit matricea unor replici in piatra si caramida
din ce in ce mai complexe
- in urma crestinizari sec X arh rusa preia tipul in cruce greaca cu 5
nave, cu nucleul central marcat prin 5 cupole marcate de turle(comp
volumetrica piramidala)-ex: Biserica Zeciuielii din Kiev, SF Sofia,
Manastirea Fenari Isa Cami ; in etapa urmatore are loc o
simplificare fct si spatiala a edificiilor de cult constand in limitare a
3 nave o turla, renuntarea la coruri, generalizarea cedarii bratului
estic a crucii in favoare altarului ridicare planului de nastere a
boltilor in incaperile din colturi la nivelul nasterii boltilor bratelor
crucii, sporirea h in raport cu dimensiunile orizontale
- Rodolfo Fioravanti constr catedrala Adormirii din Moscova ;
Alovisio Novo concepe catedrala Sf Arhangheli (renascentista)
- arh pop din N rusesc se pastraza multe bis reprezentand insa
perpetuarea si dezv unor traditii mai vechi, in care spatiul central,
putenic dezv pe verticala genereaza un volum avand aspectul unui
turn cu sect octogonala acoperit cu o invelitoare piramidala, totul
din barne de lemn. Astfel de constructii erau prinse perimetral de o
galerie acoperita pe 2 niveluri, interpretand prispele si foisoarele loc
pop; in alte cazuri, in locul unor spatii unice de loc central , se
recurge la un manunchi de spatii marunte rezultand compozitii
monumentale
- aceste tipologii de factura populara sunt transmise arh culte ,
avand loc o reinterpretare a lor in procesul transpunerii formelor de
lemn in piatra ( bis Inaltarii din Kolomenskoe-turn octogonal cu
invelitoare in forma de cort specific arh medievale rusesti; bis Vsilij
Blazenyi- din piata rosie)
- forma podoabei de cap a costumului pop feminin denumite
kokosnik este reluata de conturul arcelor etajate , care devin
reazemul unor turle cu invelitori in forma de bulb sau piramidale
- arh medievala monum din romania ofera comparatismului un
domeniu de cercetare de exceptional interes. Se naste odata cu
constituirea formatiilor prestatale capatand un mare avant in urma
tarilor romane
- o seama de caract care tin de domeniul expresiei sunt comune arh
ro pop si celei culte; ele raspund unei anumite viziuni plastice de a
percepe si concepe spatii si volume
- predilectia romanesti vechi pt forme simple , geometrice , despre
simtul masurii despre evitarea tendintelor de monumentalizare
fortata
- sunt prezente spatii semi deschise (prispa foisorul) rezultand jocul
umbrei si al luminii si din alaturarea unor mat diferite cu un finisaj
specific
- se pastreaza dealungul mai multor etape : tipurile planimetrico
spatiale , comp spatio volumetrica, scara umana, dimensiunile
modeste, obtinerea monum prin mijlocirea proportiei
- arh munteneasca sub aspectul exprimarii plastice e cea mai
conservatoare
- arh moldava isi schimba de 3 ori vesmantul decorativ, in schimb
spatiul, volumul si proportiile isi patreaza continuitatea
- arh trans similitudinea proportiilor deschiderilor arcuite (1/1
1/1,25) care se mentin si in arh gotica renascentista si baroca
- in arh renasterii volumele adunate ale unor resedinte nobiliare,
invelitorile cu pante inalte , frontoanele care isi mod unghiul
apropiindu-se de inclinarea invelitorilor, motivele sculpturii in lemn
transpuse in piatra ilusreaza act arh autohtone asupra stilurilor de
adoptiune
- acest proces de preluare si transfigurare poate fi mai bine urmarit
in arh caselor boieresti si domnesti din Tara Romaneasca
- cel mai vechi tip de bis de lemn, executata din cununi de barne ,
rezultat al aditionarii a 2-3 spatii de plan rectangular, a fost tanspus
in arh de zidarie (bis din Strei, sangiorgiu- cel mai vechi monument
pastrat de pe intreg teritoriul tarii)
- aparitia pridvorului deschis in arh eclesiastica se datoreaza , ca
si in arh rezidentiala culta, transpunerii aceleiasi ideii fct plastice de
esenta pop; pridvorul aliniaza arh la programele civile si deschide
spatiul inchis destinat act liturgice. Cel dintai pridvor deschis
cunoscut pare sa fi fost cel al paraclisului palatului lui Mircea
Voievod urmat de pridvoarele Sf Vineri si bis Domnesti toate in
incinta curtii voievodale din Targoviste. Aparitia lui marcheaza faza
de asimilare a tipului de edificiu trilobat si a celui in cruce greaca
inscrisa. In Moldova, germenele pridvorului deschis il constituie
nisa monumentala a ctitoriei hatmanului Luca Arbore, generata de
prelungirea zidurilor long sub forme de ante, unite printr-un arc nisa
care trebuie sa fi fost replica prispelor caselor de tip Straja prinse
intre ante
- arh de cult a moldovei are un caract specific; se recunoste
sistemul aditional al compozitiei planimetrice spatiale, volumetria
subordonata tipului de invelitoare, compozitia asimetrica. In ce
priveste solutiile spatiale se desfasora lupta dintre comp desfasurata
in jurul unei axe long , de sursa basilicala, si comp desfasurata in
jurul unei axe verticale a naosurilor de tip trilobat(bis de sat din
Patrauti, Voronet\ si bis de oras Sf gheorghe din Harlau Sf Nicolae
di Popouti si Iasi ). Rezulta o bis sala acoperita cu o filaa de cupole
oarbe care raman prinse sub invelitoarea inalta de sindrila
- in arh medievala, de cult, din romania indiferent de tipul de
edificiu, spatiile se desf dealungul unei axe long. Compozitia
fatadelor este un alt domeniu de infruntare intre principii ale arh
culte si pop.
-la reeditarea unor dispozitii ale loc. Pop: prezenta unei axe pe
directia est-vest, care leaga incaperile, si a doua axe ,
perpendiculare, a accesului precedat cateodata de un foisor dispus
intot. Asimetric.
-simetria intrarii de pe fatada de sus si de pe cea de nord, dar numai
cand accesul se face printr-un pridvor inchis.
-str. De lemn ale arh pop. Au inspirat arhitecturii culte solutii constr.
Originale, reliz in piatra sau caramida.. Monumentele eclesiastice
ale vremii lui Stefan cel Mare, reprezentand cea de-a doua trepta de
maturitate a arh culte., pot fi puse pe seama unor surse aflate in arh
lemnului.
-V Vatasianu atribuie solutiiile moldave de boltire sugestiilor oferite
de arhitectura bis de lemn: ideea ridicarii boltiilor pe console,
consolele utilizate in unele cazuri in forma de retrageri succesive pt
ridicarea unor cupole pe arce in spiritul modenaturiii gotice.
-arhitectii moldoveni, adoptand planul triconc de import, au ramas
credinciosi unui procedeu de boltire provenit din arhitectura
lemnului unde se folosea principiul restrangerii spatiului de acoperit
printr-o str piramidala , alc din barne paralele, incrucisate si
suprapusee.; arcul a preluat functia grinzii.
-ridicarea cupoleleor pe 8 arce piezise, incrucisate, care genereaza o
figura stelara. Sistemul complex de 8 arce piezise este mai lesne de
confundat cu o str gotica, deoarece prinintersectiile cu o suprafata
sferica din cele 8 arce cilindrice nu se mai pastreaza decat niste
nervuri.O demonstratie a originii de lemn a acestei complexe forme
de 8 arce piezise o const. reproducerea in arh rupestra a Indiei ( in
piatra) a unui sistem de 8 grinzi de lemn incrucisate.
-Suprapunerea str constructive care permite ridicare cupolei pe
tambur, au drept corespondent in ext, suprapunerea a doua baze
octogonale sau stelate. ; rolul lor este de a proteja si a imbraca din
punct de vedere plastic extradosurile arcelor si pendentivilor, iar
dispozitia lor etajata in retragere urmeaza reducerii treptate a
deschiderilor interioare.
-prezenta bazelor stelate pledeaza pt aceeasi provenienta populara a
acestor sisteme.
-celelalte contraforturi la care se recurge din motive de simetrie,
asezate in dreptul imbinarii zidurilor long si transversale, nu au sens
constructiv , amintind stenapii sau babele care ascund catre ext
incheieturile peretilor din barne ale loc pop.
-elansarea este carac. diferitelor arhitecturi, cele gotice, sarbesti,
armenesti si georgiene
-arhitectura moldoveneasca de cult , elansarea sa isi are sursa in arh
lemnului
-bisericile trilobate rezulta din exprimarea sincera in ext a
sistemelor de boltire, invelitorile fiind asezate direct peste
extradosul boltilor. Este o sol de necesitate, transf, intr-o
caracteristica de stil.
-originea turnurilor bis de lemn din N transilvaniei arh
turnurilor zvelte din Maramures si Tara Lapusului a fost pusa in
trecut in legatura cu modelel gotice, a preluat si a adaptat turnul-
clopotnita romanic al unor edificii preexistente, fie pt ca turnurile
proiectate nu au ajuns sa fie realizate, au disparut sau au fost modif
pe parcurs. Singurul turn gotic pastrat este cel al bis din Dej avand
drept replici turnurile bis din Dipsa, si Unirea; turnul gotic de la Dej
prevazut la baza coifului acop cu cele 4 turnulete care indicau
autonomia juridica a localitatii.
-trebuie semnalat, desi problema este putin studiata, ca bisericile
romanesti de lemn din N tarii apartin unei tipologii a arhitecturilor
pop cu o larga raspandire, in perioada medievala, in zonele mediana
si nordica ale Europei care trebuie sa fi jucat un anumit rol in insasi
constituirea arh gotice
Multiplicitatea surselor i arhitecturile de
sintez
Arhitecturile de sintez snt cele care se nasc pe baza a dou
sau mai multe surse de factur cult. Obinuit, unele dintre
aceste surse care particip la sintez au caracter de surse
primare, n sensul c preced i prezideaz naterea unei
generaii sau a unei trepte importante a acesteia, iar celelalte,
un caracter de surse asociate ntruct intervin la nivelul unor
subm pr iri al e acestora. n felul acesta noiunilor-pereche,
surs popular-surs cult, surs intern surs extern li se mai primare-asociate) tind a se constitui ntr-o teorie a surselor n
adaug noiunile pereche de surs primar-surs asociat. msur s contribuie la aprofundarea demersului comparatist.
-selectarea i adoptarea surselor externe, n calitate de surse asociate,
se face n funcie de cerinele de dezvoltare, dar este condiionat
de relaiile de natur politic, economic sau cultural. Asocierea
surselor n procesul naterii unor arhitecturi sau unor trepte ale
acestora a fost stimulat de poziionarea teritorial la interferena
unor zone diferite de cultur, de micrile unor popoare, de
expansiunea unor puteri care, n funcie de nivelul de dezvoltare a
popoarelor supuse, au devenit beneficiare sau donatoare n domeniul
culturii.Arhitectura roman a avut ca surs arhitectura etrusco-
elenistic, nscriindu-se ca treapt in procesul evoluiei arhitecturilor
monumentale din prima generaie.
-expansiunea Imperiului Roman ctre Orient a pus arhitectura
roman n contact cu tradiiile arhitecturale ale lumii elenistice,
tradiii de caracter diferit, n funcie de zona geografic i de cultur. fenome-nelor reale, o reducere la scara sau o schema a lor; ele pot
Din acest contact s-a nscut sinteza roman, exprimat prin
monumente cu caracter de unicat, repere de seam ale istoriei
universale a arhitecturii, dar i sub forma unor soluii
standardizate difuzate n ntreg imperiul.
-arhitectura medieval monumental romneasc este o arhitectur
cu caracter de sintez nscut n baza unor surse reprezentate de
arhitecturile celor dou civilizaii la interferena crora s-a format,
n arhitectura de cult, sinteza s-a format pe trunchiul sursei
bizantine, celelalte surse, cu o pondere mai mic, fiind asociate. n
arhitectura Moldovei, sursei bizantine i s-a asociat sursa gotic. IN
arhitectura munteneasc, sursei bizantine i s-a asociat o
component caucazian.
-arhitecturii monumentale moldoveneti, pe prima sa treapt de
dezvoltare, sursa bizantin s-a suprapus peste cea local,
popular, de unde a i rezultat caracterul specific, deosebit de
original al acestei arhitecturi, care se va menine i pe urmtoarele sale
trepte de dezvoltare
-dou monumente bine pstrate: biserica numit a lui Bogdan"
din Rdui, fie o motenire a colonizrii sseti, fie o ctitorie a cunoas-terii umane a. Intelegind modelele si mo-delarea in acest fcl,
domnitorilor moldoveni, realizat de meteri provenii, probabil, din
Transilvania 28 i biserica Sf. Treime din iret, de factur sudearpatic,
care include o seam de trsturi ce vor caracteriza arhitectura treptei
urmtoare, corespunztoare vremii lui tefan cel Mare.
[Modenatura gotic va deveni un fenomen deosebit de pregnant n
arhitectura vremii lui tefan cel Mare i n cursul celor dou
secole care urmeaz.]
- n procesul de genez i evoluie a celei de a doua trepte ale sale i
face loc goticul de origin transilvnean i, poate, n unele cazuri,
polonez. n arhitectura de cult (cea mai bine pstrat) rolul limitat
al goticului exclusiv la modenatur, subordonat fa de componentele
fundamentale ale arhitecturii, determinate de cooperarea sursei
bizantine cu cea popular, ne-ar ndemna s calificm prezena sa n
arhitectura moldovenesc drept o influen, iar relaia dintre arhitectura
moldoveneasc i cea gotic, drept o relaie de evoluie, de contact
ntre un emitent i un receptor. Dar, n arhitectura eclesiastic,
intervenia stilurilor occidentale a fost frnat de apartenena bisericii
moldave la cretinismul oriental,
- n arhitectura civil, de locuine, goticul apare ca un stil dominant. O
manifestare excepional a stilului gotic snt aa-numitele sli gotice"
(din cadrul incintelor mnstireti ale secolului al XVII-lea) ale cror
precedente, din pcate nu ne snt cunoscute. n felul acesta, dac
arhitectura civil monumental s-ar fi pstrat sub aspectul cantitii
vestigiilor mcar la nivelul celei de cult, probabil, arhitectura
moldoveneasc cult n ansamblu, pe parcursul secolelor XVXVI, i
parial al secolului al XVII-lea, ar fi avut un caracter
predominant gotic
- n arhitectura rii Romneti, sursa bizantin, cu o puternic
nuan balcanic, se manifest n perioada predinas- t i c pr i n
edi f i ci i de cul t de pl an dr ept i n cruce greac
atrofiat. Etapa de nceput a celei de a doua trepte a arhi -
tecturii monumentale munteneti (a doua jumtate a sec. al
XlV-lea i ntregul secol al XV-lea, foarte puin cunoscut sub aspect
arhitectural) debuteaz prin manifestarea n forme evoluate a
tipului n cruce greac[biserica de la Curtea de Arges] si topul
trilobat[sursa sarbeasca,slavo bizantina]
- d u p c u m , o dat cu debutul arhitecturii medievale
armeneti, s-a optat, ca soluie cea mai rspndit, la biserica-sal
rezultat din alipirea la zidurile laterale a reazemelor libere ale unei
basilici cruciforme cu cupol (sau a unei biserici n cruce nscris),
tot astfel, coala morav adopt un tip trilobat cu boltirea sprijinit
direct pe zidurile exterioare derivat din tipul n cruce nscris
lrgit prin abside laterale. Acest tip trilobat redus", coala morav l
transmite celei olteneti, pentru a deveni tipul cel mai rspndit al
arhitecturii de cult din Romnia,arhitectura rii Romneti devine
beneficiara sintezei bi-zantino-caucaziene realizat de arhitectura
srbeasc.
-o dat cu debut ul cel ei de a tr ei a trepte a arhitecturii
munteneti (nceputul sec. al XVI-lea), componenta caucazian este
revigorat n ctitoriile lui Radu cel Mare i Neagoe Basarab. Dup opinia
noastr, acestei componente i se datoreaz ideia pronaosului lrgit al
Bisericii Episcopale de la Curtea de Arge, pridvorul deschis al
Mitropoliei din Trgo-vite, pronaosul deschis al bisericii mnstirii
Snagov, ca de altfel ntreaga structur planimetric-spaial a celei
din urm, transmis prin intermediar serbo-athonit. La cele de mai sus
se adaug mprirea faadelor majoritii acestor monumente n dou Daca forma cea mai uzitata pentru comunicarea rezultatelor
registre decorate cu arcaturi, care va deveni principalul mod de a trata
zidul plin n Xtectura munteneasc de cult pn n secolul al nivelul evolutiei arhitecturii in ansamblu, modelul global este
XlX-lea, ptruns odat cu zidirea bisericii mnstirii Galata i
n arhitectura Moldovei. De asemenea, se mai adaug i ntreaga
decoraie spat n piatr asociat, n unele cazuri, cu motive
islamice.
[-noul aflux de arhitectur i art caucazian parvine n ara
Romneasc probabil prin intermediar otoman, reprezentat de marile
antiere ale Constantinopolului i Asiei Mici unde lucrau meteri de
provenien caucazian]
Concluzii
Investigarea proceselor de genez ale arhitecturilor pune n eviden
sursele acestora, tema surselor fiind una dintre preocuprile
fundamentale ale arhitecturii comparate.Teza celor dou generaii
(primelor dou) ale arhitecturii monumentale". Arhitecturile
monumentale din prima generaie, corespunztoare lumii antice, au drept
surs exclusiv arhitectura popular (incluznd i cea popular
monumental ca treapt intermediar). Arhitecturile monumentale din
a doua generaie au drept surs arhitecturi monumentale din prima
generaie, care au un caracter de surs intern atunci cnd aparin
teritoriului n care se constituie noua generaie de arhitectur sau
chiar tradiiei poporului care o edific sau un caracter de surs
extern, asimilat ca rezultat al unei opiuni, n absena unor premise
autohtone de arhitectur monumental.n ceea ce privete arhitectura
popular, comparatismul o consider ca surs a ntregii dezvoltri
a arhitecturii monumentale culte, fie n calitate de tradiie vie,
fie ca depozit de valori al trecutului, nsinundu-se cu vigoare n
realitatea prezent mai ales atunci cnd are loc o epuizare a
vitalitii surselor culte.Rezultatele investigaiei arhitecturii
comparate asupra strilor de genez, soldate prin detectarea unor
surse-perechi (surse populare-culte, surse interne-exter-ne, surse
,,istorie secunda".
Pe planul realului nu exista decit uni-cate, fie ca este vorba de
CAP III. TIPURI SI MODELE
Cum trebuie inteleasa modelarea ca metoda
si act _de cunoastere
Modelarea este o metoda (procedeu, mijloc) de cercetare a
obiectelor, procese-lor si sistemelor reale sau proiectate. In general,
modelarea aparc acolo undc stu-diul direct al originalului cstc dificil
din cauza dimcnsiunilor sale prca mari sau prca mici, cind durata
cxistcntci sale cstc prca lunga sau prea scurta, sau atunci cind
structura sa se caractcrizcaza prin-tr-o dcosebita complexitatc.
Modelele pot reprezenta o simplificare sau o abstractizare a
constitui modelarea unor componente, parti sau laturi ale
fenomenelor. Notiunea de model capata sensuri nuantate in functie
de obiectul modelarii. In functie de domeniul care constituie
obiectul studiului, de telurile si caracterul cercetarii, modelul poate
sa fie ideal sau substantial, poate fi un sim-bol, o formula, o
schema, o reprezentare grafica sau o macheta
Pentru reusita modelarii, modelul si obiectul modelat trebuie
sa fie relativ izomorfe (prin izomorfism intelegindu-se echivalenta,
identitate, egalitate), deoarece izomorfismul absolut nu se poate
obtine decit intre doua obiecte asbtracte (de pilda, intre o figura
gcometrica si repre-zentarea ei matematica). Intre doua sis-teme
izomorfe fiecare dintre sisteme poate fi folosit, in functie de
obiectul cercetarii, drept modelul ccluilalt. Ca urmarc, izomorfismul
capata aspcctul unei simetrii intre model si original.
Depasind sfera accstui de-mers operational, sensul eel mai
general, filosofic, al notiunilor de model si mode-lare este eel al
unei categorii gnoseologiee care caracterizeaza (definesc) caile
se poate afirma ca orice demers al cunoasterii, oricc oglin-dire
idcala a lumii, orice abstractie con-stituie o modelare, iar procesul
de cunoas-tere insusi, o construire succesiva a unei serii de modele.
Data fund destinatia primordial;!, prac-tic-utilitara, a
arhitecturii, modelarca si-a facut loc, spontan, mai intii in domcniul
practicii arhitecturale. Anterior rcalizarii cladirilor dupa planuri
prestabilite (pro-iecte), materializate grafic in diferite feluri, omul
isi concepea adapostul dupa un model mental, treptat perfectionat si
fixat prin uz, devenind traditie
Proicctul ca model reprezinta viitoarea constructic (obiectul de
arhitectura) sub forma dc ortogonale (planuri si clcvatii,sectiuni si
fatade si toatc dctaliile nece-sare de structuri ascunse si vizibile, de
finisaj si decorafie); dc asemenea, perspective conice si
axonomctrice (la nevofe) si machete care redau, in general, aspec-
tul plastic interior si exterior si, citeo-data, solutia constructiva.
Machetele, re-prczentari in trei dimensiuni, sint atit o verificare a
intentiilor arhitectului (numai citeodata ncccsara), cit si un mijloc
de informare a oamenilor din afara profe-siei, carora nu le este
familiara reprezen-tarea grafica in doua dimensiuni.
Modelarea in istoria arhitccturii si I
arhitcctura comparata
Asadar, scopul modelarii efectuate de catre istoricul de arhitectura
este acela de a reconstitui evolutia arhitecturii, istoria arhitecturii
fiind ea insasi un model ,,global" al acestei evolutii. Dupa cum s-a
mai aratat obiectivul istoricului de arhitectura poatc varia mergind
de la recon-stituirca evolutiei arhitccturii intr-un interval de timp
limitat si intr-o zona limi-tata pina la reconstituirea evolutiei arhi-
tecturii de la origini pina in In felul acesta, spre deosebire de alte
domenii unde omul de stiinta consmrieste modelul in baza unui
original, in istoria arhitecturii modelul se alege dintre obiec-tele
realc avind dubla calilate si de ,,model" exemplar in cadrul familiei
sale tipologice
Utilizarea ca modele a unor obiecte si procese reale este specifica
modelarii in istoria arhitecturii. De fapt, istoricul de arhitectura,
care alege ca model un obiect de arhitectura real, opereaza, in baza
experientei sale, cu un model mental, flexibil, structurat pe schema
obiectului ales, pe care il adapteaza dupa necesitati pastrind sau
neglijind anumite caracteris-tici ale sale. Cu atit mai mult,
descrierea realizata constient ca model al unui obiect de arhitectura
se sustrage unui caracter factologic (descriptic-fotografic) operind,
in mod deliberat, selectia si ierarhizarea semnalate.
Descrierii i se asociaza si alte forme de modclarc, cum sint
fotograna si rclc-veul. Planurile, sectiunile, elevatiile orto-gonale
care ilustreaza lucrarile de istoria arhitecturii sint componente ale
unui rele-veu. Paralel cu elaborarea unor modele ,,globale", se poate
rccurge la mode-lari partiale ale obiectului de arhitectura care
capata aspectul unor scheme functio-nale, scheme ale sistemelor
constructive, scheme ale compozitiei planurilor si ele-va^iilor. In
lucrarile de istoria arhitecturii asemenea scheme abunda.
Arhitectura comparata ca disciplina de factura istorica, efec-tueaza
modelarea proceselor de geneza (a actiunii surselor) si de filiatie, a
mecanis-mului influentelor (a relatiilor dintre emi-tent si receptor,
dintre prototip $i replica)
modelarii obiec-telor si proceselor de arhitectura este des-crierea, la
narafiunea (relatarea) istoricd.
Construirea modelelor si utilizarea lor este influentata atit de
viziunea istoricului asupra lumii si istoriei cit si de conceptia sa cu
privire la arhitectura. De aceea, utilizarea acelorasi modele ale
componen-telor procesului arhitectural istoric poate
Modelarca ca dcmcrs spontan in istoria
arhitecturii
In orice istorie a arhitecturii, in mod intuitiv, citeodata explicitat in
anumite limite, s-a folosit si se foloseste metoda modelarii, in
sensul ca analiza unor mani-festari concrete, specifice, se face, in
toate cazurile, prin prisma asemuirii acestora cu un obiect
arhitectural reprezentativ sau proces luat ca model, prin sesizarea
asemanarilor si abaterilor fata de acesta.
. Mediul natural cu sursele sale de materiale, nivelul de
dezvoltare al tehnicii constructor, eco-nomia si cultura, ideile
dominante ale societatii, printre care un loc important il ocupa
conceptiile estetice, reprezinta conditionarile externe ale evolutiei
arhi-tecturii. O data cu treccrea arhitecturii de la stadiul de fenomen
estctic, la ecl de feno-men artistic, manunchiul de tensiuni interne
este dominat de un ,,conflict", care sc situcaza in prim plan, dintre
laturile functionala si constructiva, pc dc o parte, si latura plastica,
pc de alta.
Evolutia arhitecturii modclata ca proccs dc
tipogeneza
Reamintim ca demersul nostru ia in considerare doua palicre
(planuri): eel al realitatii obiective, al evolutiei arhitecturii, si eel al
realitatii ,,secunde", al modelelor, al istoriei arriitecturi ca stiinta, ca
obiecte sau procese. Aceste unicate sint monumente sau fragmente
ale unei evolutii legate intre ele prin relatii genetice si de contact
sau prin analogii. Evolutia reprezinta un pro-ces continuu de
acumulare a unor noi insusiri si dc disparitie a altora vechi, insusiri
care definesc unicatele semnalate.
Prin efectul unei acumulari de insusiri supcrioare, ca urmare a
unui potential genetic mostenit, o seama de obiecte de arhitectura
sau procese capata un caracter de exemplaritate generind rcplici, in
asa fel incit solutiile functionale, constructive si plastice pe care le
intruchipeaza sint reluate devenind definitorii pentru anumite
procese de dezvoltarc. In con-secinia, elaborarca unor solutii noi,
mai complexe, mai evoluate, repctarca aces-tora reprezinta un
fenomen al evolutiei rcale, obiective, a arhitecturii1J.
,,Tipul" real este un exemplar de exceptie, un ,,model" care a
fost urmat. In cealalta acceptiune, tipul este un produs al
abstractizarii, un model, rezultat al modelarii efectuate de catre
istoric, un tip ,,secund". Distinctia dintre cele doua feluri de ,,tipuri"
se realizeaza in cadrul naratiunii istorice cu anumita dificultate,
intrucit istoricul de arhitectura cunoscind evolufia arhitectu-rilor
prin intermediul modelelor pe care el le construieste
In istoria arhitecturii modelul cste ast-fel ales dintre obiectele
reprezentative incit sa defina trasaturile originalului, adica ale
obicctului studiat. Ca urmare, obicctul-modcl si obicctul dc studiat
originalul sint relativ izomorfe si-si pot schimba, fara dificultate,
in procesul ccrcetarii, functia de model si original. In asemenea
cazuri, cind modelul detine (sau preia) trasaturile obiectului studiat,
ale originalului, el arc un caracter obiectual.
Daca in cercetarea istorica de arhitec-tura ,,tipul" real, exemplar,
poate fi con-siderat ca expresie sau ca echivalent al structurii sale
perceptibile prin simturi si rational, daca ,,tipul" real poate fi utilizat
ca model, rezulta ca intre ,,tip", structura si model poate exista
echivalenta.
Istoria arhitecturii este istoria modelelor unor
obiecte si procese
3
Obiectele de arhitectura situate in planul realului, se definesc prin
structura lor care are caracter de eveniment. In arhitectura, structura
reprezinta totalitatea componentelor sale interne (functiunea, solutia
constructiva, expresia plastica) si relatiile de interconditionare
dintre ele.
In planul modelarii, forma acestor relatii, exprimand in cel mai inalt
grad unitatea contradictorie dintre elementele sistemului, este
tipogeneratoare. In planul modelarii, tipul se dezvolta dupa legi
proprii, in planul realului corespunzandu-le legile obiective ale
procesului de structurare si de restructurare marcat de modificarea
formei relatiilor dintre functiune, constructie si plastica.
Evolutia tipului in limitele pastrarii formei relatiilor dintre
elementele structurii:
Tipul basilical:se caracterizeaza prin urmatoarea relatie dintre
elementele structurii:
functiunea este conditionata de desfasurarea liniara a proceselor
rituale.
solutia constructiva cu ajutorul careia se realizeaza un spatiu
alungit, adecvat unei asemenea functiuni, consta in impartirea
basilicii in nave cu ajutorul unor siruri de coloane arhitravate sau
legate prin arce.
dpdv plastic, sectiunea basilicalasi si spatiul basilical rezulta
din cele doua siruri de coloane mediane ce sustin inaltarea zidului
navei centrale.
Tipul construit se dezvolta prin modificarea numarului navelor
laterale, adoptarea unor galerii deasupra colateralelor, introducerea
transeptului.
Tipul basilical cu cupola : se caracterizeaza prin scurtarea
procesiunilor, accentuarea relatiei dintre absida si zona adiacenta
din nava centrala.
dpdv constructiv, se introduce adiacent altarului structura cu unei
cupole sustinute de reazeme ingrosate.
dpdv plastic, rezulta un dualism intre dezvoltarea longitudinala a
spatiului basilical si dezvoltarea in jurul unei axe verticale a
spatiului de sub cupola.
solutia constructiva: tipul basilical cu cupola este initial fragil.
Structura cupolei autonoma fata de cea basilicala, nu este la inceput
desavarsita sub aspectul preluarii impingerilor. Caracterului hibrid
al asocierii celor doua structuri ii corespunde caracterul eclectic al
formulei spatiale.
structura de rezistenta: un sistem de sustinere alcatuit din patru
arce cilindrice dispuse in cruce.
sub aspect plastic: basilica se contracta in sensul longitudinal, iar
spatiul dezvoltat in jurul axei cupolei isi subordoneaza treptat
spatiul basilical.
Tipul basilicii cruciforme cu cupola
dpdv functional se caracterizeaza prin centrismul actiunii
liturgice care se desfasoara in spatiul de sub cupola.
sub aspect constructiv se desavarseste sistemul de ridicare al
cupolei format din patru arce dispuse in cruce.
sub aspect plastic compozitie spatiala centrala, generand un
spatiu acoperit cu cupola prins intre colaterale, narthex si
praesbyterium.
Odata construit, tipul basilicii cruciforme cu cupola se dezvolta
catre perfectionarea sistemului de ridicare a cupolei, ajungandu-se
treptat la patru brate egale, dispuse in cruce, boltite cilindric, prinse
intre masivele de zidarie, si in final perforarea acestor masive
reazeme ale cupolei de unde rezulta treptat un nucleu cu noua
compartimente boltite, nucleu inconjurat de un ambulacru pe trei
laturi, creand impresia unui plan cu 5 nave. Tipul de edificiu in
cruce greaca inscrisa.
Modalitatile de a tipologiza sunt diferite. Modele ale evolutiei in
arhitectura bizantina evidentiaza o lupta intre spatiul basilical si cel
central.
Construirea modelelor constituie evident o optiune privind selectia
si ierarhizarea unor componente ale obiectelor si proceselor
modelate. Modelarea este necesara pentru a da coerenta tipologica
atat obiectelor cat si evolutiei lor.
Procesul de modelare reprezinta un act de creatie teoretica, relativ
autonoma, desfasurata in cadrul unei discipline cu caracter
interpretativ, al istoriei arhitecturii, constituindu-i sursa principala a
caracterului ei secund.
Tipogeneza la nivelul functiunilor, a solutiilor
constructive si a expresiei plastic
Procesul de tipogeneza este luat in considerare separat in cadrul
celor trei componente constituitive ale fenomenului privite ca
structuri (functionale, constructive si plastice) prin faptul ca
reprezinta expresia legitatilor unor procese.
Tipurile functionale ofera o mai mare varietate de programe
specifice piramidele egiptene, templele specifice grecesti,
amfiteatre si terme romane, catedralele, primariile colective,
cladirile de birouri, reprezinta tipuri de programe specifice
societatilor care s-au succedat.
Tipurile structurale sunt reprezentate de sistemul trilitic, cel al
zidariei de rezistenta , al scheletului de lemn, piatra sau beton.
Tipurile plastice reprezinta modalitati de organizare estetica a
functiunilor si a solutiilor constructive.
Procesul de tipologizare in creatia de arhitectura este reprezentat de
natura functiunilor si de modalitatile tehnice de edificare, prin
realizari profund diferentiate dpdv al expresiei.
Ex. Templele dorice ale perioadei clasice grecesti : arh. Ictinos
Parthenonul, Hephaisteionul din Athena sau templul lui Apollo
Epikurios au aceeasi functie si aceeasi solutie constructiva dar se
evidentiaza printr-o expresie plastica puternic individualizata.
Evolutia tipologica, criteriu de periodizare in
istoria arhitecturii
Evidentierea esentei arhitecturii ca fenomen al
vietii sociale, a conditionarii dezvoltarii sale de catre componentele
materiale si spirituale ale mediului social a condus la adoptarea
periodizarii istoriei arhitecturii dupa criteriul social politic in functie
de evolutia modului de productie.
Ev arh. ca un proces continuu de structurare si restructurare permite
adoptarea criteriului tipologic drept criteriu de baza al periodizarii
arhitecturii. Criteriul tipologic nu se substituie criterului social-
politic, nu contrazice criteriul traditional stilistic de periodizare, ii
da un continut mai adecvat fenomenului de arhitectura.
Tipogeneza ca rezultat al actiunii totalitatii relatiilor dintre
functiune, constructie si plastica, se exprima prin evolutia stilistica.
Criteriul tipologic pune in evidenta caracterul istoriei arhitecturii
ca reconstituire a procesului de nastere si devenire a tipurilor.
Modelarea in slujba detectarii surselor unui
obiect arhitectural. Demersul unui precursor
al comparatismului in arhitectura : AL .
ODOBESCU.
Palatul Ateneului Roman are drept nucleu o
rotonda ridicata deasupra fundatiilor parasite ale unui circ in
constructie, prinsa la nivelul parterului intr-un contur de plan patrat.
Rotonda este precedata de un portic si flancata de spatii
subordonate.
Al. Odobescu abordeaza problema surselor, a relatiilor genetice ale
operei de arhitectura cu traditia antica, urmarind sa evidentieze
contributia originala a autorului, specificitatea operei.
Al Odobescu in analiza sa ia in consideratie componentele
fundamentale ale operei de arhitectura, spatiul si volumul, privite ca
o unitate structural-plastica.
Sursele de baza ale compozitiei de tip central a nucleului de baza al
Atheneului : motivele cu bolte circulare cum sunt tumulul celtic de
la Fontenay, kurganul scytic Kul-Oba de la Kere, ocolul de
pietroaie din timpurile preistorice langa Salisbury , tholosul cu
pteroma romano-elenistic denumit templul Sybillei inrudit cu
templul circular de pe Tibru, si Pantheonul din Roma, aceasta
enumerare inscriind Atheneul in categoria edificiilor de tip tholos.
Treapta urmatoare o constituie precizarea aspectelor care o
diferentiaza. Panthenoul, prototip pentru asocierea unei rotonde, un
spatiu dezvoltat in jurul unei axe verticale, un pronaos care
introduce in compozitie a doua axa, orizontala o dualitate a
compozitiei, fara a diminua efactul plastic al centralitatii rotondei
care isi pastreaza un rol predominant.
Atheneul, ca urmare a placarii perimetrale a rotondei cu spatii
subordonatesi a nevoii de asigurare a unui acces catre nucleul
central. Pentru analiza spatiului vestibulului, Al. Odobescu recurge
la modelul oferit de mausoleul Constantinei de la Roma.
A. Odob. precizeaza prin ce anume se diferentiaza replicile fatza de
prototip. Structurile de acoperire a spatiilor sunt de metal,
permitand aplatizarea si coborarea cupolei salii; colonada circulara
nu sustine o cupola ci un tavan bombat cu structura de metal.
Studiul unor evolutii tipologice in baza
modelarii unui obiect, a unei serii de obiecte
sau a unor procese.
Pt cercetarea evolutiei unui tip arhit. se poate lua ca model un
monument avand calitatea de prototip in masura in care obiectul
insusi sau schema sa acopera sub aspectul structurii treptele
evolutiei tipului. Se poate alege ca model un monument evoluat
raportandu-se la el fazele sale anterioare, mai putin evoluate poate
sa puna in evidenta acumularile de insusiri care au precedat aparitia
tipului luat ca model, evidentiindu-se o serie tipologica. Cercetarea
se desfasoara in sens invers fata de evolutia istorica rezultand un fel
de istorie inversata; obiectivul fundamental al comparatismului :
cautarea surselor.
Alegerea ca model a unuia dintre tipurile reprezentative ale
arhitecturii bizantine medii, tipul in cruce greceasca inscrisa,
permite precizarea antecedentelor sale, a unei serii tipologice
reprezentate de basilici cu cupola.
Modelul-schem al tipului n cruce greac nscris, cercetat
la nivelul unei seciuni orizontale, d aparena unei structuri
basilicaie cu trei nave care a suferit o puternic contracie n sens
longitudinal, apropiindu-se de forma unui ptrat. De fapt, este vorba
de un spaiu de plan ptrat n interiorul cruia este introdus o
structur cu patru pile sau coloane care susin patru boli cilindrice,
braele unei cruci greceti, deasupra crora se ridic o cupol
supranlat de o turl. Rezult, la nivelul planului i al bolilor, o IN CARE ASEZAREA UMANA E PRIVITA CA TREAPTA A
mprire n nou compartimcatc; cel din raij- j'0.UV*7^7<HTi FENOMENULUI ARHITECTURAL, SE ABORDEAZA
ioc, mai amplu, a crui ax verticala marcheaz compoziia de tip
central ;i spaiului, cele patru brae ale crucii i patru compartimente
n coluri acoperite cu boli de intersecie (cu muchii ieite),
cilindrice sau prin cupole, ctcodat ridicate pe turle.
BASSAI (l'HIGALHIA), Pcloponnisos. Templu! lui Apollon
Epikourios
unei mari similitudini cu modelul ales, sub aspectul planului, l dau
aa-numitele temple ale focului" din Iranul Sasanid. Dispoziia
spaial a acestor temple este ns diferit de cea a bisericilor n Diferenta dintre cele 2 tipuri de asezari omenesti (rurale si urbane)
cruce greac nscris ntruct ambulacrul din jurul spaiului consta in gradul lor de complexitate. Asezarile omenesti reprezinta
ncununat cu cupol este boltit cu cilindri dispui cu generatoarele
lor paralel la conturul zidurilor exterioare. Totui, ipoteza prelurii
i remodelrii acestui tip n sensul schimbrii modului de acoperire sunt legate in relatii functionale si plastice care le ierarhizeaza, a.i.
a ambulacrului nu poate fi exclus. arhitectura cretin din
Mcsopotamia, a preluat i alte tipuri locale cum ar fi cel al bisericii
cu unica nav dispus transversal dup modelul spaiului locuinei
populare sau al unor spaii palatine
FGRA. Cetatea, sec. XVXVII.
patru coloane ridicate pe piedcstaluri, cea de a doua, la pile
cruciforme, corespund modelului ales concurnd la calitatea de
arhetip al monumentelor n cruce greac nscris. Derivate,
probabil, din arhetipurile semnalate, dar nrudite i cu templele
iraniene, de care se deosebesc prin schimbarea orientrii bolilor
cilindrice ale am-bulacrului, biserica extra muros" din Scrgiopolis
(569586) i biserica din El Anderin (sec. al XV-lea) care
reprezint un tip redus", dein toate caracteristicile modelului n
cruce greac nscris. Exemplele de mai sus evideniaz contribuia functiunea, organizarea spatiala si configuratia plastica de
provinciilor orientale la elaborarea acestui tip esenial pentru
arhitectura bizantin medie.
Dintre antecedentele tipului bizantin n cruce greac nscris,
cea mai nchegat filier este cea armeneasc. Ca o manifestare a
opoziiei fa de Imperiul Roman i cel Part, armenii au adoptat
cretinismul ca religie de stat n anul 301, dcclan-ndu-sc cu acest
prilej procesul dezvollarii unei arhitecturi cclesiasticc tic marc
interes, liste acceptata ideea c basilica timpurie armeneasc
deriva din edificii de cult pgn, de factur basilical oriental (n interconditionare dintre functiune, organizare spatiala si plastica de
sensul c navele snt acoperite cu boli), executate din piatr,
ridicate pe un stylobat nalt cu gradene. Expresia tipic a unei
asemenea structuri este basi-Hca din Ereruik (sec. al IV-Iea).
Reconstruirea 3a grania dintre secolele al V-lea i al Vl-lea a
basilicii din Tekor (sec. al IV-lea), deja puternic contractat n
sensul lungimii (avnd n interior numai patru reazeme), ca o
basilic cu cupola, o apropie, n mod categoric, de modelul bisericii
n cruce greac nscris.
Contemporan cu procesul naterii bisericiii n cruce greac,
desfurat n cadrul arhitecturii armeneti, procesul analog din
arhitectura bizantin, egeeo-constaminopolitan, este mult
ntrziat fa de modelul realizat la Tekorreprezint o forare a asezarilor capatand valoarea unei creatii teoretice relativ autonome
structurii basilicale, fr s se ajung la crearea unui spaiu compus
organic. Biserica mnstirii (sec. VVI) de la Alahan Manastir
(Alahanclissi, Hodja Kalcssi) tronsonat ca plan i dispoziie a
reazemelor, parc, pentru a fi acoperit cu o cupol de zidrie i
boli cilindrice dispuse n cruce, era de fapt acoperit cu tavane
plate i o cupol de lemn.
Un moment important n realizarea tipului basilicii
cu cupol l constituie
reconstrucia din anul 564 a basilicii Sf Irina din Constantinopol
cind, n structura sa basilical, se integreaz sistemul de ridicare a
cupolei pe patru arce cilindrice, dou cte dou cu generatoarele
dispuse perpendicular, motiv esenial al tipului n cruce greac
nscris. Spre deosebire de conuitatca spaial, caracteristic pentru
tipul n cruce greac nscris ales ca model, n cazul bisericii Sf.
David crucea nscris este delimitat prin ziduri pline formn-du-se,
n colurile planului ptrat, patru ncperi izolate.
Pasul hotrior de Ia basilica cu cupol la basiica cruciform
cu cupolse realizeaz n perioada dintre anii 602 i 843, denumita
a anilor ntunecai" din cauza caracterului tragic al evenimentelor
ct i a srciei vestigiilor. unor. Basilica cu cupol din Dere Ai
(sec. VIIVIII) apare ca un descendent al basilicii Sf. Irina din
Constantinopol n felul n care aceasta a fost reconstruit n anul
564. n timp ce la nivelul parterului spaiul monumentului pstreaz
un caracter basi-lcal cu trei nave, la nivelul galeriilor se constituie
o structur cruciform, braeletransversale ale crucii sprijinindu-se
pe conturul exterior al zidurilor.
Etapa urmtoare este reprezentat de basilicile din Myra
(Demre) i Sf. Clement din Ankura (Ancyra, Angora, Ankara)
databile n secolele VIIIIX. n interiorul navei lor centrale,
puternic contractate n sensul lungimii i aduse la caracterul unui
spaiu de tip central, se introduc i cele dou arce laterale din cele
patru care susin cupola, colateralele i narthexul formnd un
ambulacru n jurul spaiului central.
O a treia etapa reprezentat de bisericile Koimcsis (sec. VI
VII) din Nicaea (Iznik) i Sf. Sofia din Thessaloniki (inc. sec. al
VUI-lea) const n intercalarea ntre colaterale, praesbyterium i
esonar-thex a unei structuri n cruce greac nscris ncununate de o
cupol. nc la biserica Sf. Sofia din Thessaloniki ncepe procesul
de perforare a celor patru mari masive de zidrie ;;are susin cupola.
Treptat, din aceast perforare, la bisericile Attik i Kalcnderhane
Cami din Constantinopol vor rezulta nc o pereche De colaterale n
aa fel net, n plan, aceste monumente dau impresia unor basilici
cruciforme cu cupol cu cinci nave. Premisele cristalizrii tipului n
cruce greac nscris erau astfel constituite.
Monumentele de arhitectur religioas, medieval, din Cipru
pot fi recunoscute i clasificate sub aspect tipologic dac se recurge
la modelele construite do istoriografia de specialitate, la tipurile de
arhitectur bizantin. Se evideniaz basilica cu cinci cupole,
basilica in cruce greac nscris i biserica boltit cu cupoi ridicat actiunile de restructurare privesc cu precadere organisme vechi care
pe octogon.
i spaiul su interior imposibil de a fi. mprit, de ctre tipul
mausoleului Con-stantei prin trecerea ncrcrii cupolei asupra unei
circumferine alctuite din reazeme libere i realizarea unei soluii
spaiale mai elastice", prin conturarea unui spaiu central
nconjurat de un ambulacru, se poate explica prin ntlnirea i
sinteza a doua variante ale cldirii de tip tholos: etrusco-roman i
clenistico-roman (crora li se poate atribui calitatea de tez i
antitez)..
Un asemenea proces este ilustrat de monumentele mcscmvrite unde
se pot decela cu precizie tipurile de basi-lic cruciform cu cupola,
de biseric n cruce greac nscris i de biseric-sal cu cupol. structurat pe baza de trident. Convergand catre Piazza del Popolo.
Modelarea n istoria arhitecturii, ca i n alte domenii nu poate crea
modele care s epuizeze nsuirile i relaiile unui obiect sau ale
unei evoluii. Orice model caracterizeaz realitatea doar relativ, iar
gradul apropierii modelului de obiectul sau procesul studiat depinde
de gradul de adecvare a modelrii folosite. Utilizarea diferitelor
feluri de modele, trecerea n timpul studiului de la un model la altul
permite o caracterizare mai profund a realitii. Aceast dificultate,
privind obinerea izomorfismului ntre model obiectul studiat,
este una dintre sursele caracterului secund" al istoriei arhitecturii.
CAP 4 URBANISMUL COMPARAT
arhitectura formele populare de manifestare isi continua existenta in
paralel cu formele de arh culta, tot asa, paralel cu generatiile
ASPECTELE DE GENEZA SI EVOLUTIE A ASEZARILOR , SE
PROPUN MODELE ALE STRUCTURILOR SI PROCESELOR
DE DEZV A LOR SI SE CONTUREAZA ORIZONTURILE UNUI
DEMERS COMPARATIST
ASEZAREA UMANA, TREAPTA
FENOMENULUI ARHITECTURAL
alaturarea, reunirea, insumarea unui mare numar de obiecte. In
cadrul unei asezari, obiectele de arhitectura de programe diferite
se transforma intr-un sistem.
Pt treapta superioara a arhitecturii, asezarea omeneasca, notuinea
care sa acopere procesul de concepere a unor ansambluri este
sistematizarea. Notiunea de sistematizare a intrat in uz in anii 30
prin intermediul prof. Cincinat Sfintescu. Elemente ale activitatii de
sistematizare au existat si in actiunile care au avut ca rezultat
nasterea unei asezari de caracter spontan, dar si celei ce a avut la
baza o conceptie prestabilita. Conditionate de gradul de dezvoltare
sociala, fiecare dincele 2 tipologii s-au constituit in procesul
evolutiei lor ca un sistem care se dezvolta dupa legi proprii.
Arhitectura are 3 componente: functionala, constructive si plastica.
Sistematizarea are tot 3 componente care au un corespondent direct
in laturile care compun structura fenomenului de arhitectura:
ansamblu.
Corespondentul laturii (structurii) constructive a arhitecturii, pe
planul asezarilor omenesti e organizarea spatiala. In cadrul
asezarilor omenesti spatiul este continuitatea materiala a spatiului
liber si a spatiului construit. Forma acestei continuitati e definitorie
pt spatiul unei asezari umane. Prin organizare spatiala intelegem
raportul dintre masivele construite, retelele de circulatie si celelalte
spatii libere, publice sau private. Structura urbana sau rurala
reprezinta forma (configuratia, dispozitia) relatiilor de
ansamblu.
Venetia in prima etapa a existentei sale (sec 7-9) reprezinta o
constelatie de nuclee, fiecare avand organizarea sa administrative,
religioasa si dominantele sale arhitecturale. Treptat nucleele se
indesesc si se contopesc, iar in perioada gotica va exista o zonare
fi=unctionala pe fasii dinspre Canale Grande catre perifeire. In
Renastere nucleele se leaga unitary d.p.d.v. stilistic. Nascuta
spontan Venetia se pastreaza in cursul intregii sale existente in
planul spontaneitatii.
Istoria asezarilor omenesti face parte din categoria istoriilor
secunde care reconstituie procesul real de nastere si evolutie a
fata de evolutia obiectiva a fenomenului. Ist asez omenesti
reprezinta primul palier al stiintelor care au drept obiect acest
fenomen, alaturi de teoria structurilor urbane stiinta amenajarilor
tehico-edilitare, estetica si compozitia urbana. Pe al doilea palier se
situeaza istoria tuturor acestor discipline si stiinte privitoare la
asezarile omenesti.
ORIZONTURILE DEMERSULUI
COMPARATIST IN DOMENIUL
CERCETARII ASEZARILOR OMENESTI
Relatiile genetice (dintre sursa si efect) si cele de evolutie, de
contact (influentele directe si indirecte), paralelismele istorice si
anistorice, rezistentele la influente si replicile creatoare. Toate
acestea au fost cercetate: 1)in scopul detectarii aspectelor comune
de stabilitate si continuitate;
2)detectarea aspectelor originale, specifice.
Demersul comparatist ia in considerare asezarile urbane si cele
rurale.
Urbanismul comparat este ramura comparatismului aplicata la
cercetarea asezarilor omenesti, intrucat exista tendinta ca asezarile
rurale, prin acumulare de insusiri noi, sa capete un caracter urban,
dar in present neexistand o notiune corespunzatoare urbanismului
rural. Aplicarea comparatismului la cercetarea asezarilor omenesti
trebuie sa ia in considerare caracterul calitativ diferit al treptei pe
care acestea o reprezinta, natura si specificul fenomenului de
asezare umana deosebite de cele ale obiectului de arhitectura.
Daca toate obiectele de arhitectura se realizeaza in baza unor
conceptii prestabilite, cele mai multe asezari omenesti s-au nascut
spontan, dar pe baza unor experiente milenare de asimilare a
teritoriului. Daca obiectele de arhitectura se realizeaza intr-un
interval cronologic relativ limitat, asezarile reprezinta un idelungat
process de constituire si dezvoltare fara limita. Aceasta afirmatie e
valabila atat pt asezarile nascute si dezvoltate spontan, cat si pt cele
cu plan prestabilit. Ex.: orasele romane pe plan prestabilit s-au
conturat ca ansambluri unitare in decurs a 1-2 generatii. Implantul
lor initial a fost cate odata dezvoltat chiar in cursul aceleasi epoci
prin interventii de acelasi carcater prestabilit, iar in cursul E M a
fost asimilat de o structura urbana cu dezvoltare predominant
spontana. Obiectul architectural reprezinta de la inceput prin
conceptie si realizare o unitate, pe cand asezarile, cu exceptia celor
pe plan prestabilit, dobindesc un cracter de unitate in procesul
dezvoltarii lor. Daca obiectele de arhitectura sunt concepute ca
entitati relativ stabile, asezarile omenesti reprezinta organisme in
dezvoltare, in miscare. Spre deosebire de obiectul architectural unde
procesul de structurare si restructurare, de tipogeneza, se
concretizeaza prin aparitia de noi obiecte, reprezentand procesul
obiectiv al evolutiei arhitecturii, in cadrul asezarilor omenesti
devin obiectul unor remodelari.
NASTEREA SI DEZVOLTAREA
ASEZARILOR OMENESTI IN LUMINA
COMPARATISMULUI
Roma planul actual permite sa se citeasca vestigiile antice grupate
in centru, alcatuite din forul republican, forurile imperiale si
palatele de pe Palatin, in vecinatate fiind Colosseumul. In interiorul
cotului Tibrului se citeste dezvoltarea spontana a cartierului
renascentist, dincolo de Tibru aflindu-se Vaticanul. Cartierul baroc e
Geneza arhitecturii are 3 trepte: practice-utilitara, estetica si
artistica. Acelasi caracter de procesualitate il are si nasterea
asezarilor omenesti. Aparitia unui implant, a unei aglomeratii e
dictata de cerinte de viata, practice-utilitare. Aspectele estetice apar
treptat in procesul asimilarii mediului, al raportarii judicioase a
implantului in mediu, a trecerii obiectelor de arhitectura de la
treapta estetica la cea artistica.
Precedate de o generatie a asezarilor rurale, primele 2 generatii ale
asezarilor urbane sunt reprezentate in acest proces de nastere si
evolutie de catre orasele antice si medievale. Dupa cum in
reprezentate de asezarile urbane, se nasc in continuare asezari rurale
dintre care unele se transforma in orase. Conceptiile in domeniile
arhitecturii si urbanismului, diferind de la o treapta la alta treapta a
evolutiei sociale, privesc urbanismul prestabilit, dar actioneaza si
asupra succesiunii de decizii deliberate care insumate constituie
procesul de dezvoltare spontana a oraselor lipsite de o conceptie
A initiala, prestabilita.
Comparatia genezei asezarilor se refera la sursele implantului
initial, ale formei (caracterului, tipului, structurii) sale. Implantul
initial poate sa reprezinte traditiile unei civilizatii autohtone sau sa
constituie fie un imprumut dictat de necesitati interne, fie al unei
impuneri de modele in virtutea unei dominatii politice sau culturale
straine. Implantul spontan reflecta traditiile autohtone (exceptie
fac colonistii). Reprezinta o asezare rurala. Prin acumulare de
calitati specifice se poate naste treptat un oras. Implantul
prestabilit reprezinta o putere de stat capabila sa dirijeze procesul
de proiectare si executie a unor asezari exprimand o conceptie
urbanistica. Implantul prestabilit poate deveni domeniu de
manifestare al unor surse externe. Implantul prestab are de la
inceput caracter urban.Raportul implant spontan implant
prestabilit e asemenea raportului arh populara arh culta.
Ex.: Thamugadi colonie intemeiata in anul 100, e croita dupa un
plan prestabilit tipic pt orasele construite in vremea lui Traian:
incinta cu ziduri cuprinzand un tesut organizat pe insule cu ajutorul
retelei stradale, iar la intalnirea arterelor principale Cardo si
Decumanus se afla forul. Cartierele dezvoltate spontan in afara
incintei au preluat un schelet al tramei stradale.
Procesul care consta in acumularea treptata de elemente ale unei noi
calitati, urmata de momente de restructurare, se concretizeaza
printr-un sir de obiecte de arhitectura care constituie verigile unei
evolutii, ale unui proces de restructurare. Trecerea de la o asezare
rurala la o asezare urbana are loc in interiorul aceluiasi organism,
care treptat pierde calitatile specifice unei asezari rurale, acumuland
insusirile caracteristice unei asezari urbane. La analiza structurilor
oraselor de azi se poate deduce forma si caracterul implantului
initial. Diferite asezari, a caror dezvoltare a stagnat pe o anumita
treapta a existentei lor, reprezinta tocmai treptele evolutiei parcurse
de catre asezari mai comlexe. Ca si in lumea vie, unde evolutia
individului (ontogeneza) repeat evolutia speciei (filogeneza), un
oras include in sine toate fazele premergatoare ale evolutiei tipului
din care face parte. Ex.: asezari din Transilvania, care in faza lor de
existenta rurala au fost inconjurate de ziduri de aparare realizate in
jurul bisericii. O parte din aceste sate au atins un caracter urban: Tg
Mures, Aiud (n-au fost complet inconjurate), Sibiu, Brasov, Medias.
Criteriile de apreciere a momentului cand o asezare rurala devine o
asezare urbana sunt de natura sociala (economica si demografica) si
urbanistica.
Din categoria aprecierilor de natura solciala fac parte:
-modul de organizare a economiei societatii; -ocupatia locuitorilor;
-sistemul de dependente pe planul relatiilor de productie; -existenta
institutiilor sau serviciilor comunale; -dinamica demografica.
Aspecte care determina caracterul urban al unei asezari:
-trecerea majoritatii locuitorilor de la practicarea agriculturii si a
cresterii vitelor la ocupatii legate de mestesuguri si comert;
-populatie superioara numericeste;
-abolirea tipului de locuinta si parcela rurala;
-aparitia unei incinte fortificate;
-stabilirea unui raport intre spatiul liber si cel construit;
-edificarea unor cladiri cu caracter public;
-conturarea unui centru civic monumental.
Cercetarea influenteor in procesul dezvoltarii
asezarilor
In procesul dezvoltarii lor, fie prin extensiune
(prin aditionare de cartiere noi), fie prin integrarea unor structuri
4
noi in structura preexistenta a orasului (remo-delarea si
restructurarea zonelor vechi), asezarile omenesti pot suferi influente
ale unor idei si conceptii si ale unor modele in care acestea au fost
intruchipate. Cimp liber unor asemenea influente l-au deschis
actiunile de restructurare si de masiva renovare urbana care au
marcat etapele de inflorire a diferitelor societati, deve nind, de
altfel, necesare din ratiuni func tional sau de prestigiu.
In conditiile lumii elenistice si ale celei romane, modelul
hippodamic si modelul roman al orasului-tabara au exercitat o
influenta ordonatoare asupra unor situri urbane cu o mostenire
genetica" spon tana ca de exemplu orasele Gerasa in Iordania,
Lepcis Magna (Uadi Lebda) in Libia sau Calleva Atrebatum
(Silches ter) in Marca Britanie, pentru a nu da decit citeva exemple
de orase rispindite pe un vast teritoriu.In mod similar au actionat
schemele ideale" ale urbanismului Renasterii, prelungindu-si
influenta si in perioada barocului. Tesutul dezvoltat spontan al
orasului Nicosia din Cipru a fost subordonat unei incinte circulare
bastionare construite de venetieni in anul 1567, dupa cum zona de
platou a orasului Alba Iulia a fost inconjurata dupa anul 1711 de o
incinta bastionara, care a luat
locul vechii incinte rectangulare, fiind sistematizata cu acest
prilej. Compozitia
cu trei artere radiale a Versailles-ului, cristalizata in perioada
clasicismului regal
francez, va actiona asupra compozitiei unor faze ale dezvoltarii
urbane la Roma,
Manheim, Karlsruhe si Petersburg, unde se reia motivul tridentului
care devine
determinant pentru structura unor ansambluri cu caracter
reprezentativ. Mode
lul urbanismului liber", promovat de Charta Athenei", va
influenta dezvoltarea oraselor din intreaga lume. O asemenea
influenta s-a resimtit deosebit de
puternic in perioada postbelica si in dezvoltarca oraselor din fara
noastra, fiindu-i
tributarc noilc cartiere ale Capitalei cum sunt Balta AlbaTitan si
Drumul Taberei precumi multc dintre zonele de extensiune ale
oraselor provinciate.
Problema paralelismelor istorice si anistorice pe
intreg globul este prezenta si in urbanismul comparat. Pe fondul
unor similitudini ale mediului natural si social, ale unor necesitati
materiale, de viata, si unor trasaturi psihice, general umane, au
aparut asezari asemanatoare sub aspec tul functionalitatii si al
imaginii plastice, fara sa poata fi presupusa o influenta.
Tema rezistentelor la influente si a replicilor
creatoare isi are locul cuvenit si in urbanismul comparat. In
urbanism, raspunsul mediului autohton fata de influ entele externe
este tot atit de viu si de
prompt. Acest raspuns consta atit in receptivitatea fata de ideile
urbanistice vehiculate pe plan mondial cit si in adap tarea modelelor
furnizate la cazul concret al oraselor autohtone si la cerintele
dezvoltarii lor. In orasele germane citate, compozitia cu trei
raze (ca cea de la Versailles) are menirea sa includa rese dinta
regala in structura orasului, pe care palatul suveranului si-o
subordoneaza. La Roma si Petersburg, tridentul devine
structura stradala de baza a unui cartier, cele trei raze avind drept
capat de pers pectiva o dotare preexistenta a orasului, Porta del
Popolo si, respectiv, Amiralitatea.
Evolutia asezarilor si procesul de tipogeneza
In procesul evolutiei lor, asezarile sc constitute ca structuri
specifice, diferentiate.Odata constituite ca structuri asezarile se
dezvolta dupa legi proprii, cu caracter obiectiv, care sint legile
structurii insasi.
Pe planul modelarii, asezarilor cu aceeasi structura le corespund
tipuri. Procesele obiective legate de nasterea si evolutia structurilor,
procesele de structurare si restructurare capata pe planul modelarii'
aspectul fenomenelor de tipogeneza si de evolutie a tipurilor.
Legile cu caracter obiectiv ale procesului de structurare si
restructrurare se modeleaza> pe planul istoriei arhitecturii, ca
legi ale tipurilor. Modelarea structurilor asezarilor ome nesti si
evolutiei lor, in scopul elaborarii unei istorii a arhitecturii ca o
reconsti tuire a procesului obiectiv al evolutiei acestora, conduce la
precizarea a doua tipologii fundamentale: implant de caracter
spontan si implant de caracter prestabilit, Cele doua tipologli sint
ilustrate de o relativ mare varietate a tipurilor.
Orice implant ia in considerare o seama de conditionari naturale
(relief, clima, surse de apa, surse de materiale), economice
(dispozitia fata de reteaua de localitati preexistente, fata de arterele
comerciale, fata de sursele de materii prime, fata de o resedinta
princiara sau monastica ca beneficiar al productiei) si, probabil,
estetice in masura in care consecintele plastice ale implantului sint
contientizate.
Implantul cu caracter prestabilit, este orientat de o conceptie
cit de cit inchegata, reprezentind o experienta acumulata si
transmisa prin traditie care ia in consi derare in mod constient
conditionarile enumerate. Implantul de caracter pres-tibilit include
in sine si legile de dezvol tare ale respectivului organism. In masura
in care ele exprima cerintele unui program formulat pe planul
gandirii si apoi transpus ca realitate materiala, orasele, desi
concepute si create de oameni, capata caracterul unui sistem care
evolueaza dupa legile sale cu caracter obiectiv ce se impun, chiar
daca epuizarea momentului initial de aplicare a conceptiei
prestabilite, atita timp cit sistemul ramane in. vigoare sub
aspect functional si al expresiei plastice. Numeroase orase romane
din Italia si din provinciile imperiului au fost concepute dupa un
plan ordonat, fiind inzestrate cu o retea stradala rectangulara, pe
scheletul a doua artere principale, Cardo si Decumanus, care se
intalneau in cruce sau in T, la intersectia lor aflindu-se forul
inzestrat cu edificii reprezentative, civile si de cult. Ierarhizarea
componentelor monumentale si a spatiilor libere, perspectivele de-a
lungul strazilor principale ducand catre portile orasului, obturate
prin arce monumentale, au generat un spatiu urban pe deplin
controlat sub aspect compozitional care se impunea ca o realitate cu
rol determinant fata de
eventualele noi insertii sau remodelari. Vreme de citeva secole,
asemenea structuri urbane au functionat dupa legi inscrise in codul
lor genetic".
Revitalizarea unor situri romane dupa etapa
corespunzatoare evului mediu tim
puriu, cind avusese loc o depopulare a oraselor si s-a produs o
perimare a dota rilor lor centralc sub aspect functional, a constat in
preluarea de catre noile masive construite a tramei stradale si a
sistemului insular, fara a fine sema de dispozitia dominantelor
ansamblului central antic.La Florenta, atat resedinta consiliului
comunal Palazzo Vecchio, cat si Domul Santa Maria del Fiore au
fost dispuse in afara incintei romane, in margi nea acesteia,
devenind dominantele ora sului medieval. Alte cladiri
monumentale, palate si biserici, au fost amplasate in interiorul
vechii incinte fara vreo legatura cu dominantelc orasului antic.
Implantul spontan, in imensa majoritate a cazurilor, are un caracter
rural, iar sansele transformarii sale intr-o asezare urbana sint strins
legate de sesizarca condi tionarilor semnalate. Cu cit mai multe
dintrc aceste conditionari, a caror consi derare coincide cu cerintele
dezvoltarii asezarilor, au gasit din partea acelora care au actionat
asupra structurii unei asezari rurale raspunsuri adecvate, cu atit mai
repede a decurs procesul trans formarii satului in oras. Absenta
unora dintrc conditionarilc necesare mentionate sau disparitia unora
dintre ele a menfinut timp indelungat o seama de asezari (pe unele
dintre ele le mai mentin si astazi), in fapt, in faza lor rurala dc
existentia Sesizarea acestor conditionari si aprecierea lor corectia
sint legate de o experienta milenara care apartine omenirii construc
toare de orase. Aceasta experienfa a facutca pe baza unui implant
spontan si al unei dezvoltari spontane sa se nasca mari orase, chiar
capitale. Strans legata de conditionari de tot felul, cristalizarea unor
structuri bazate pe un implant spontan a condus la sisteme urbane
mai durabile a caror legi, constituite odata cu sistemele respective,
actioneaza un timp mai indelungat fata de legile care guverneaza
orasele nascute pe baza unor conceptii prestabilite. Raspunzind unui
anumit moment al dezvoltarii societatii si a statelor, orasele nascute
pe baza unor conceptii prestabilite, chiar daca satisfaceau cerintele
functionale si estetice rezultate din modul de organizare a exis
tentei oamenilor, au continut adesea aspecte conventionale,
preconcepute, fortate cu o viabilitate mai scazuta.
Legile care guverneaza evolutia structurilor urbane, desi oamenii
sint cei care implanteaza asezarile si 1e dezvolta, au un caractcr
obiectiv in sensul ca se impun oamenilor. Acest caracter obiectiv
rezulta din conditionarile externe ale mediului fizic si social , ca si
din relatiile de interconditionare dintre componentele structurii
asezarii: functiunea, organizarea spatiala si plastica de ansamblu.
Teoria urbanismului nu si-a indreptat pina in prezent eforturile
pentru definirea unor asemenca legi. In cele ce urmeaza ne vom
limita numai la un exemplu. Un anumit mod de organizare sub
aspectul parcelarii si al dispunerii cladinlor in cadrul anumitor sate
din Transilvania a conditionat si structura parcelarii in cadrul
oraselor care s-au nascut pe baza unor astfel de sate. Cu toate
modificarile rezultate din reimpartirea vechiilor parcele ale celei
dintai populatii de agricultori pentru necesitatile unor familii de
mestesugari, modelul initial de parcelare imprimat oraselor
inconjurate de ziduri impune o anumita lege exprimata prin forma
de continuitate a spatiului liber si a celui construit. Depasirea
acestor incinte de catre masivele construite in perioada medievala a
condus la constituirea de parcelari realizate dupa acelasi model. In
unele cazuri zonele extra muros" au fost inconjurate de noi ziduri,
altadata, comunitatea urbana nu a dispus de mijloacele necesare si
noile cartiere au ramas deschise". Atunci cind orasul a depasit
incinta sa medievala" intr-o etapa mai recenta, in perioada moderna
a istoriei, organizarea functionala a noilor zone construite s-a
desfasurat dupa alte legi. Cercetarea planului unui oras, a carui
dezvoltare s-a produs in etape succesive, distincte cronologic,
ne pune in fata unor moduri diferite de a concepe asimilarca
teritoriului, deoarece planul orasului vizualizeaza, ca o diagrama,
evolutia sa.
Legile obiective de dezvoltare ale structurilor
urbane se impun in masura in care oamenii le sesizeaza sau nu
recurg la acte voluntariste care sa le nege. Asemenea acte
voluntariste se citesc si ele cu claritate in planurile oraselor. Atita
timp cit, in virtutea valabilitatii sistemului, legile structurii initiale
functioneaza, orasul asimileaza treptat insertiile fortare si le
subordoneaza fata de functionalitatea sistemului.
Asezarile omenesti pot fi clasificate dupa
caracterul prestabilit sau spontan al implantului initial numai in ceea
ce priveste sursele lor, pentru ca in cursul dezvoltarii lor si-au facut
loc de cele mai multe ori interventii urbanistice de alta natura.
Modalitatie de asimilare a structurii urbane romane care a devenit
zona centrala a oraselor europene medievale, aparind actualmente in
planul lor cu mai multa sau cu mai putina claritate, au fost diferite.
Astfel, orasele romane de plan prestabilit, revitalizate in cursul
evului mediu, au capatat in afara incintei lor de ziduri o structura
dezvoltata spontan avind un aspect radial-concentric, liniar sau
aglutinat.In schimb, orasele nascute spontan au devenit, in unele
cazuri, obiec-tul unor remodelari sau restructurari or-donatoare in
lumina ideilor unui urba-nism "regulat", cultivat in perioadele
Renasterii si barocului. Structura cen-trelor unor orase cum sint
Parisul sau Londra permite detectarea urmelor unor retele stradale
romane, realizate dupa un plan prestabilit, constatarea prezentei
unor cartiere dezvoltate spontan in cursul evului mediu, a unor
zone concepute dupa planuri prestabilite din perioada moderna
incepind cu Renasterea si pana in zilele noastre, succesiunca acestor
etape rezultind din caracterul texturii acestor cartiere.La Roma se
disting cu claritate o etapa antica cu dezvoltare spontana, forurile
imperialc concepute si realizate, ca si unele cartiere ale orasului
antic, dupa planuri prestabilite, cartierul renascentist dezvoltat
spontan in zona Cimpului lui Marte, cartierul baroc structurat cu
aju-torul tridentului, cartierele de plan pre-stabilit ale secolului al
XlX-lea si cele contemporane. In felul acesta, succesiu-nea de
interventii spontane si prestabilite apare pregnant in cazul marilor
orase fiind marcata mai palid in cadrul celor mai multe organisme
urbane de dimensiuni modeste, unde amprenta etapei initiate sau a
unei etape intermediare apare ca determinanta.
Sursele originalitatii, ale persona-litatii
oraselor, tema a
comparatismului.
Cercetarea structurilor urbane pe intreg global, aparute sau
dezvoltate in diver sele etape ale existentei omenirii, permite
istoricului sa delimiteze, din punctul de vedere al functionalitatii si
cel al expresivitatii plastice, un numar relativ redus de tipuri.
Precizarea trasaturilor comune ale oraselor care apartin aceluiasi
tip, iar apoi evidentierea diferentierilor, a insusirilor proprii,
nerepetabile, care intervin, reprezinta, prin definitie, cea de-a doua
tema fundamentala a comparatismului dupa precizarea surselor si
influentelor. Aceste diferentieri, trasaturi specifice hotaritoare
pentru personalitatea oraselor, sint datorate unui sir intreg de factori
legati de amplasarea orasului, de ritmul si caracterul dezvoltarii
sale,de ponderea variatelor etape stilistice s.a.m.d.
Nevoia unor abordari metodologice pentru
studiul specificului orasului ne-a
condus la initiativa de a decanta sursele acestui specific, ajungind la
urmatoarele
concluzii; specificul oraselor rezulta dintr-un sir de raporturi dintre
componentele
structurii urbane cum sint raportul dintre implant si mediul natural,
raportul dintre masivele construite (spatiul construit) si spatiul liber
al strazilor si al pietelor, raportul dintre marea masa a cladirilor
rezidentiale si edificiile care reprezinta dominantele monumentale
ale ansamblu lui urban, raportul dintre diferitele etape cronologice
(si, bineintclcs, stilistice) ale evolutiei orasului.
Toate aceste patru tipuri de raporturi actioneaza
concomitent determinind spe cificul orasului. Insa de la caz la caz,
de la oras la oras, unul dintre aceste raporturi determina cu
precadere specificul orasului. Astfel, de pilda, in cazul unor orase
ca Venezia, Segovia, Heidelberg, Ceske Kroumlov sau Suceava,
determinant pentru specificul lor este raportul dintre implant si
mediul natural. Pentru orasul Telc, care reprezinta un fel de asezare-
piata, caracterizat printr-o categorica predominanta a spatiului liber
asupra celui construit, sau pentru Huderia, vechiul cartier evreiesc
din orasul Cordoba, unde masivele construite predomina net asupra
sistemului stradal format din culoare inguste, determinant este
raportul dintre spatiul liber si spatiul cons truit. Raportul dintre
fondul construit de rind" si dominantele monumentalc este
determinant pentru orase ca Florenta, Ulm, Sebes, sau Bistrita. In
ceea ce priveste raportul dintre etapele evolutive, el actioneaza cu
precadere in cazul marilor orase, dezvoltate in timp, unde in
decursul diferitelor etape ale istoriei sociale, s-au facut importante
investitii pe plan arhitectural si urbanistic. Este indeosebi situatia
unor mari capitale ca
Roma, Paris, Madrid, Londra, Moscova, dupa cum e si cazul
orasului Bucuresti.
Din cele de mai sus s-ar putea trage concluzia ca
actiunea acestor raporturi asupra specificului ar "unifica" aspectul
oraselor din cele mai diverse parti ale lumii. Realitatea este cu
totul alta. Toate cele patru raporturi semnalate actioneaza
concomitent. Intervin ponderi cantitative si aspecte calitative atat
in interiorul lor cit si intre ele. Intervine si o realitate determinanta
si anume traditiile si cultura nationala a popoarelor, manifestarea
specifica zonala sau nationala a diferitelor stiluri de arhitectura si
datele greu cuantificabile ale unei spiritualitati specifice fiecarui
popor.
Intocmai ca in arhitectura comparata, si in
urbanismul comparat demersul com-paratist, a carui tema o
reprezinta sur sele, influentele, rezistentele la influente si replicile
creatoare, urmareste in final punerea in evidenta a constantelor, a
elementelor de stabilitate in cadrul structurii asezarilor umane si, pe
aceasta baza, a specificului si a originalitatii lor.
Concluzii
Cercetarii de factura comparatista a obiectelor de arhitectura si a
proceselor care le leaga ii corespunde un demers similar pe planul
asezarilor omenesti. In raport cu obiectele de arhitectura, ase zarile
omenesti reprezinta o treapta a fenomenului de arhitectura de
complexi tate sporita prin faptul ca sint o insumare de obiecte de
programe diferite, ierarhizate din punct de vedere functional si
plastic, constituind un sistem.
Daca in interpretarea retinuta de noi, notiunea de
arhitectura se refera la acti-vitatea care debuteaza cu un act concep
tual, trece la reprezentarea sa grafica si se incheie cu realizarea unui
obiect finit, notiunea de sistematizare acopera aproxi mativ aceeasi
succesiune de operatii in ceea ce priveste conceperea si realizarea
asezarilor omenesti.
Istoria asezarilor omenesti, ca si istoria arhitecturii, are un statut de
istorie secunda. Modelul teoretic ales de noi, de factura
comparatista, recurge la acelasi sistem categorial cu arhitectura
compa rata tinandu-se seama, bineinteles, de particularitatile
fenomenului. Spre deo debire de obiectele de arhitectura con cepute
ca entitati stabile cu caracter unitar, realizable intr-un timp finit,
aseza rile omenesti reprezinta la nastere un embrion capabil sa se
dezvolte. Fie ca sint produsul unui implant spontan sau prestabilit,
ele devin obiectul unor reor ganizari periodice si insasi unitatea
struc turilor lor functionale si plastice consti tuie efectul devenirii
lor in decursul timpurilor.
Laturile constitutive ale asezarii ome nesti sint
organizarea functionala, confi guratia spatiala si expresia plastica.
Prin configuratie spatiala se intelege totalitatea raporturilor dintre
spatiul construit si spatiul liber a caror continuitate mate riala
constituie insusi spatiul urban. La nivelul asezarii, configuratia
spatiala in-deplineste functia de structurare pe care solutia
(structura) constructiva o indepli neste la nivelul obiectului
arhitectural. Forma pe care o capata relatiile de inter conditionare
dintre cele trei componente reprezinta structura urbana.
Caracterul de procesualitate, specific genezei
arhitecturii ca fenomen, cu trep tele sale practic-utilitara, estetica si
artis tica, se regaseste si in procesul genezei asezarilor omenesti.
Deosebirea consta in faptul ca, in arhitectura, cele trei trepte sint
reprezentate de obiecte aparute suc cesiv, iar in cazul asezarilor
omenesti, acelasi implant, in procesul nasterii si dezvoltarii sale,
initial cu o destinatie strict utilitara, dobindeste treptat insusiri
estetice si artistice.
Abordarea comparatista a genezei asezarilor
omenesti ia in considerare sursele interne si externe, ipostazele
rurala, semi urbana si urbana ca trepte ale devenirii. Teza privitoare
la primele doua generatii ale arhitecturii monumentale isi gaseste
aplicare si in urbanismul comparat. Cea dintii generatie a asezarilor
omenesti a avut un caracter rural, fiind corespunza toare generatiei
reprezentate de arhitec tura populara. Aceasta generatie a
asezarilor rurale este urmata de primele doua generatii ale asezarilor
urbane: antice si medievale. Daca trecerea de la arhitectura populara
la cea culta este ilustrata de o succesiune de obiecte desfa surata in
limp, procesul de trecere de la o asezare cu caracter rural la o
asezare cu caracter urban se produce in, interiorul structurii
aceluiasi organism ca urmare a unei acumulari treptate de trasaturi
urba ne. Procesul infatisat reprezinta nasterea si evolutia unor
asezari de caracter spon tan. Alte asezari s-au nascut relativ inde
pendent de traditia populara, dintr-odata inzestrate fiind cu trasaturi
urbane, in baza unei conceptii prestabilite. Aborda rea comparatista
a genezei asezarilor difc rentiaza implantul initial spontan, de cele
mai multe ori de caracter rural, de cel prcstabilit, de cele mai multe
ori de caracter urban. Criteriile de apreciere a momentului in care o
asezare capata un caracter urban sunt de natura econo mica,
demografica si arhitecturala.
Procesele succesive ale restructurarii asezarilor
deschid calea actiunii unor surse si influente exterioare, a unor idei
urba nistice si a unor modele preexistente, ceea ce declanscaza
raspunsul mediului autohton care poate sa capete aspectul unor
replici creatoare. Evolutia locuirii urbane apare ca o succesiune de
erape de caracter spontan altenrindu-se cu alte etape de caracter
prestabilit. Odata con stituita ca structura (ca tip pe planul
modelarii) asezarea umana se dezvolta dupa legi proprii cu caracter
obiectiv care se impun oamenilor. Manifestarile de voluntarism
concretizate in incalcarea acestor legi se rasfring negativ asupra
unitatii functionale si estetice a asezari lor. Constituirea structurilor
si a legitatilor acestora este conditional de factori naturali,
economici si estetici si este determinata de modul in care actioneaza
totalitatea interrelatiilor dintre compo nentele scmnalate ale
structurii urbane. Pe planul modelarii, procesele obiective de
structurare si restructurare capata aspectul unor procese de
tipogeneza si de evolutie a tipurilor.
Analiza comparatista, luind in consi derare
tipologiile asezarilor omenesti, pune in evidenta, drept surse ale
specifi cului si originalitatii acestora, un grup de patru tipuri de
relatii care coexista dar fiecare dintre ele poate deveni
preponderenta; relatia dintre implant si me diu, dintre spatiul liber si
spatiul con struit, dintre marea masa de cladiri rezi dentiale si
dominantele arhitecturale mo numentale, dintre etapele cronologice
ale evolutiei asezarilor. Toate aceste relatii, comune asezarilor din
intreaga lume, poarta amprenta scolilor si stilurilor de arhitectura, a
culturilor nationale si a spiritualitatii pe care acestea o reprezinta.
INCHEIERE
IN CARE SE EVIDENTIAZA TEZELE FUNDAMENTALS ALE LUCRARII
PRIVIND UNIREA TEORIEI COMPARATISTE CU METODA EMPIRICA DE
CERCETARE, SE PRECIZEAZA STATUTUL COMPARATISMULUI IN
ARHITECTURA CA METODA, TEORIE SI DISCIPLINA DE INVES-TIGATIE
ISTORICA DE SINE STATATOARE SI APORTUL SAU IN RAPORT CU
COMPARATISMUL LITERAR LUAT CA MODEL
Cu privire la Intelegerea istoriei arhitecturii
Lucrarile care privesc arhitectura sub aspectul
evolutiei sale capata caracterul unor istorii de fapte" sau istorii de
sinteza". Istoriile arhitecturii care se ocupa de fapte sint in general
constructii simple, bazate cu precadere pe cercetarea izvoarelor, iar
rezultatele cercetarii sint grupate dupa un criteriu teritorial, crono
logic si tipologic. Asemenea constructii simple nu sint totusi lipsite
de aspecte de interpretare teoretica intrucit concep tiile autorilor
asupra istoriei si arhitecturii afecteaza interpretarea izvoarelor. Cons
tructiile sintetice, bazindu-se pe rezul tatele constructiilor simple,
desi pot recurge la aceeasi organizare a faptelor dupa criteriul
tentorial, cronologic si tipo logic se difcrentiaza sub aspectul
interpre tarii teoretice deoarece includ o compo nenta hotaritoare
din afara izvoarelor si anume o viziune asupra istoriei. Nici
constructiile simple si nici constructiile sintetice ale istoriei, dupa
cum nici autorii lor avand inclinatii individuale cu pre cadere, catre
istorii de fapte sau istorii de sinteza, nu pot fi ierarhizati din punctul
de vedere al valorii, deoarece acumularea si explicarea corecta a
faptelor si alcatui rea sintezelor sint trepte succesive ale realizarii
unei istorii. Cercetarile izvoarelor si a documentelor in vederca
stabilirii cronologiei, a filiatiilor alimenteaza conti nuu istoria
arhitecturii si sint o conditie a existentei sale. Dar, o istorie a
arhitecturii se poate constirui numai in momentul in care
informatiile adunate sunt suficiente sub aspectul cantitatii si
semnificatiilor pentru a putea trece la intocmirea unei sinteze.
Istoria arhitecturii ca stiinta tra ieste la nivelul sintezelor.
Desi aceleasi date obiective, rezultate din
cercetarea izvoarelor, pot fi prezen tate in diferite lucrari de sinteza,
identic sau asemanator, istoricul poate sa combine aceleasi fapte in
siruri genetice si conexiuni cauzale diferite. Viziunea asupra istoriei
si metodologia folosita, componente pro venite din afara cercetarii
izvoarelor, deter mina genuri de sinteza fundamental dife rite. Cea
mai raspindita forma de sinteza, folosita in lucrari de istorie a
arhitecturii, este sinteza genetica, structurata in baza unor siruri
cronologice (filiatii). Acestei modalitati primare, bazate pe
cronologie, i se adauga de cele mai multc ori preocu parea pentru
stabilirea legaturilor cauzale. Alaturi de asemenea sinteze genetico-
cau zale un numar important de istorii ale arhitecturii reprezinta
constructii de tipul sintezei structurale, structura fiind consi derata,
in acceptiunea ei traditionala, ca o configuratie a elemcntelor
componente a unei totalitati. In asemenea sinteze autorul este
preocupat sa pastreze unitatea struc turala a unor fenomene:
dezvoltari teri toriale ale arhitecturii de factura geogra fica sau
etnica, scoli, curente, stiluri, tipuri etc. Sinteza de factura
comparatista, pe care incercam s-o promovam, inte-greaza
principiul genetico-cauzal cu cel structural. Aparind, in esenta, ca o
evolutie a structurilor, sinteza comparatista capata un caracter
structural-sistemic constituindu-se astfel ca o forma superioara a
constructiilor sintetice.
Istoria arhitecturii, ca istorie , "secun da", ca
model
Aspectul de esenta, de factura teoretica, al demersului nostru consta
in constien-tizarea si luarea in considerare a doua paliere: cel al
evolutiei, reale, obiective a fenomenului de arhitectura si cel al
istoriei arhitecturii ca stiinta, care actio neaza pentru a reconstitui
acest proces. Pentru a explica relatia dintre evolutia reala a
arhitecturii si reconstituirea sa am introdus notiunea de "istoric
secunda". Dupa cum s-a aratat, caracterul secund" al istoriei
arhitecturii se explica prin aspec-tele subiective existente in
comanda sociala, creatia arhitectului si asimilarea estetica a operei
de arhitectura, interpretate de autori diferiti ca formatie intelectuala
si specialitate cit si prin faptul ca istoria arhitecturii reprezinta un
model al evo lutiei reale, obiective a fenomenului.
Strins legat de considerarea istoriei arhi tecturii ca istorie secunda"
este apelul facut la modelare ca metoda de studiu si de reconstituire
a procesului istorie in arhitectura. Recurgerea la modelare si modele
nu poate fi evitata intrucit orice act de cunoastere umana, fie ca
priveste experienta individului, fie ca reprezinta un demers stiintific
este un model. Orice istorie de arhitectura, indiferent de forma tia
profesionala a istoricului, de pregatirea sa teoretica, de conceptia sa
asupra lumii si a fenomenului de arhitectura, de infor matiile pe
care le detine asupra teoriei modelelor si a modelarii si a experientei
sale in acest domeniu, este un model al evolutiei reale, obiective, a
fenomenului. In investigatiile pe care le intreprinde, in sintezele pe
care le construieste, indepen dent de vointa, sa istoricul recurge la
modelare.
In istoria arhitecturii, la nivelul modelarii unor
obiecte sau procese, a unor fragmente" din evolutia fenomenului,
forma pe care o capata modelul este descrierea, sustinuta de relevee
si fotografii; la rivelul global al evolutiei arhitecturii MODELUL
ESTE NARATIUNEA ISTORICA. Descrierea, naratiunea istorica
sunt forme de modelare care permit isto ricului sa transmita
informatiile obtinute in baza modelarii. In laboratorul sau intim
istoricul de arhitectura opereaza cu obiecte reale, cu caracter de
exemplaritate in baza carora isi creaza modele mentale cu care
analizeaza alte obiecte, categorii de obiecte, procese. Daca in
anumite discipline (matematice de pilda) intre obiect si model se
poate realiza un izomorfism absolut, modelele construite de istoria
arhitecturii nu sint pe deplin simetrice cu realitatea obiectiva pe care
tind sa o re-constituie.
Orice descriere, oricat de fidela ar fi, include deja
aspecte de selectie si ierar-hizare, devenind, in consecinta, un model
relativ izomorf. Pe de alta parte, o des-criere de factura fotografica,
chiar daca s-ar putea realiza, ar fi prolixa sub aspectul cantitatii de
obiecte si de filiatii sincrone sau diacrone, ar infatisa evolutii si
invo-lutii, ramuri lipsite de potential genetic, fara continuitate,
fundaturi" ale istoriei arhitecturii, procese de geneza obturate,
nazuinti neimplinite incheiate citeodata prin esecuri tragice. O
asemenea recons tructie a evolutiei arhitecturii chiar daca s-ar fi
putut realiza, ar fi lipsita de coe renta si n-ar satisface cerintele unei
stiinfe. Ca urmare, modelul reprezentat de istoria arhitecturii trebuie
sa urmareasca firul rosu al unei dezvoltari ascendente, sa selecteze
faptele semnificative, extragind acele aspecte ale desfasurarii
lor reale care pot genera o imagine coerenta. Indeplinirea unui
asemenea deziderat fata de istoria arhitecturii pretinde definirea
unei viziuni asupra procesului istoric, prezenta unei conceptii si
unei metodologii cores punzatoare. Modelul teoretic al procesului
real de evolutie a arhitecturii, capabil sa dea coerenta imaginii
(reconstituirii) acestui proces, pe care 1-am ales, este un model de
factura comparatista. Disjunctia metodologica intre planul realului
si planul modelelor situeaza in planul realului obiec-tele de
arhitcctura si procesele de geneza si devenire, structurile acestora
5
(cu caracter de eveniment), unitatile structurale con-stituite intr-un
cadru national sau inter national, iar in planul modelelor situeaza
tipurile (schemele structurilor), nasterea si evolutia tipurilor
(tipogeneza), stilurile, scolile si curentele.
Istoria arhitecturii ca model slujeste deci teoretic
evolutia reala, obiectiva, a fenomenului; este o istorie paralela care
dubleaza" acest proces reprezentind o crea tie teoretica, relativ
autonoma fata de acesta, derulata sub influenta factorilor obiectivi
si subiectivi analizati in cuprinsul relatarii noastre. Alegerca unui
model teoretic comparatist al evolutiei arhitecturii se datoreaza
prezentei unui demers de asemenea factura in orice istorie a
arhitecturii, existentei in istoriografia ro maneasca de arhitectura a
unei traditii comparatiste (nascute pe baze spontane si empirice),
concordantei dintre acest model si organizarea arhitecturii
universale pe mari unitati structurale cit si faptului ca acest model s-
a constituit in sinul arhitecturii si nu in afara sa.
Statutul real si posibil al compara tismului ca
teorie, metoda si disciplina
Criteriile de stabilire a statutului unui domeniu de investigatie ca
disciplina. stiintifica sint urmatoarele: existenta unui obiect de
cercetare clar conturat, elaborarea
unui sistem categorial, enuntarea unor legi fundamentale ale
obiectului (fenomenului) cercetat, formularea unei teorii si
constituirea unei metodologii de cer cetare a faptelor.
Obiectul comparatismului in arhitectura este
evolutia acesteia privita prin prisma surselor, influentelor si
paralelismelor. Sis-temul categorial este cel reprezentat de notiunile
preluate din domeniul compara tismului literar adaptat din punctul
de vedere al functiei lor explicative si metodologice la domeniul
arhitecturii. Legile fundamentale ale fenomenului decurg din
caracterul procesual al genezei sale in 3 trepte (practic-utilitara,
estetica si artistica) din care rezulta structura intima a fenomenului
alcatuit din trei laturi functiune, constructie si plastica le gate
prin relatii de interconditionare defi nind natura si specificul
fenomenului. Teoria comparatismului priveste dezvol tarea
arhitecturii ca un proces universal unic, legat prin relatii genetice,
contacte si analogii. Metoda utilizata de arhitec-tura comparata este
modelarea stimu lata de caracterul binar al relatiilor relativ izomorfe
dintre sursa si efect, emitator si receptor, arhitecturi asema natoare,
sincrone si asincrone, nelegate genetic sau prin contacte. Luind in
con siderare toate aceste criterii rezulta ca este justificat de a
considera arhitectura comparata ca o disciplina.
Comparatismul a aparut in istoria arhi tecturii
ocazional, in mod spontan, ca o modalitate empirica de cercetare.
Expli citind germenii unei metode comparatiste prezente in lucrarile
inaintasilor ne-am straduit sa constituim o teorie care sa clasifice si
sa explice (defineasca) tipurile de relatii genetice si de contact si sa
ofere o imagine a realitatii, a evolutiei arhitec turii, ca model al
acesteia. Se poate afirma astfel ca arhitectura comparata poate fi
privita ca un nucleu teoretic al istoriei arhitecturii, orice stiinta fiind
alcatuita dintr-un material faptic si o teorie care il interpreteaza.
Vigoarea functiei predec tive a teoriei comparatismului in arhitec
tura ii confera totodata caracterul unei discipline de investigatie
istorica. In aceas ta calitate, ca disciplina de investigatie, arhitectura
comparata contribuie la cerce tarea unor aspecte speciale
dislocate", din motive de studiu, din cadrul desfa surarii evolutiei
fenomenului, rezultatele cercetarii constituindu-se ca material fap
tic, situat deja la un inalt nivel de inter pretare, oferit istoriei
arhitecturii ca stiinta generalizatoare, de sinteza.
Arhitectura comparata este pe deplin adecvata
unor studii de caz, la indemina cercetatorilor inclinati catre istorii
ale faptelor, cit si interpretarii globale a unor evolutii la indemma
celor inclinati catre istorii de sinteza. In felul acesta se da raspuns
unei probleme care a prcocupat si comparatistii din cimpul
literaturii, pri vind raportul dintre comparatismul privit ca disciplina
si istoria domcniului in care se aplica. Ca disciplina de investigate
istorica, arhitectura comparata isi poate , desfasura cxistcnta dc sine
statatoarc, pa ralela cu istoria arhitecturii care, la rindul ei, poate
deveni un model dc factura comparatista a evolutiei reale a
fenomenului.
Ce datoreaza arhitectura comparata
comparatismului literar si relatiile de
izomorfism
dintre cele doua discipline
O stiinta cu principiile, sistemul sau categorial si
metodologia folosita poate deveni model pentru o stiinfa noua. Arhi
tectura comparata datoreaza comparatis mului literar modelul
constituirii sale ca disciplina, prin faptul ca a preluat bazelesale
teoretice, definitive si sistemul sau categorial. Dar, indeosebi,
arhitectura com parata ramine tributara generozitatii demersului
comparatist literar, strain atit inchistarii de factura autohtonista cit si
unei atitudini cosmopolite, deschis ideii intelegerii intre popoare si
schimbului cultural stimulator pentru creatia autoh-tona.
Adaptarea modelului oferit de litera-tura
comparata (formalizat limpede de spe-cialistii domeniului) a permis
construirea arhitecturii comparate, fara ca adecvarea teoriei
litcraturii comparate la domeniul arhitecturii sa permita realizarea
unui izo morfism riguros. De altfel, absenta unei simetrii intre
original si model este tocmai o dovada a adecvarii experientei
tcoreticc a literaturii comparate la cerintcle arhi tecturii.
In procesul constituirii arhitecturii com parate s-
au conturat o seama de aspecte de diferentiere si specificizare a
compara tismului aplicat la arhitectura cit si, apre ciem noi, o
anumita imbogatire a ceea ce ar putea fi numit teoria generala a
comparatismului ca si a teoriei arhitecturii. Ca urmare consideram
demne a fi semnalate urmatoarele idei, teze si teorii pe care le
desprindem din enuntul nostru:
*Formularea ideii caracterului proce-sual al
genezei arhitecturii ca fenomen in trei trepte, geneza specifica a
celor forme de arta care includ o treapta initiala, practic-utilitara,
dar si primordiala ca functie.
*Evidentierea celor trei ipostaze ale evo lutiei
arhitecturii; populara, populara mo-numentala si culta monumentala
*Definirea structurii in arhitectura ca forma a
relatiilor de interconditionare dintre func tiune, solutie constructiva
si expresie plas-tica
*Definirea structurii urbane ca forma a relatiilor
de interconditionare din tre functiune, organizare spatiala si plastica
urbana
*Precizarea caracterului recesiv al plasticii
arhitecturale si a manifestarii sale ca latura principala in relatia sa
de opozitie fata de functiune si solutie cons tructiva
*Desprinderea din manunchiul de relatii de
interconditionare dintre func tiune, solutie constructiva si expresie
plas tica a unei relatii tipogeneratoare
*Sem nalarea posibilitatii obtinerii, din punct de
vedere teoretic, in istoria arhitecturii a unei echivalente intre tip,
structura si model operational.
*Formularea tezei celor doua generatii ale
arhitecturii monu-mentale (primelor doua) ca instrument de
investigatie a unor aspecte de geneza a arhitecturii, in general, si a
rolului arhi tecturii populare, in special, privind nas-terea si
dezvoltarea arhitecturilor monu-mentale
*Considerarea evolutiei arhi tecturii ca o stare de
geneza permanenta, variabila ca densitate a acumularilor de insusiri
si ca frecventa a impulsurilor.
*Posibilitatea structurarii intregului pro ces al
evolutiei arhitecturii ca o succesiune de generatii subimpartite in
trepte, etape, fapte
*Considerarea surselor ca o actiune permanenta
pe intreaga desfasurare a exis-tentei fenomenului general
*Formularea teoriei comparatiste a surselor,
sistema tizarea si explicarea lor ca surse perechi: populare-culte,
interne-externe si primare-asociate
*Explicarea existentei arhi tecturilor de sinteza
prin efectul asocierii surselor si a alinierii surselor externe aso-ciate
la actiunea influentelor sub raportul stimularii replicilor creatoare
*Disjunctia metodologica dintre surse si
influente, considerarea relatiei dintre surse si influ ente izomorfa cu
relatia dintre cauza si conditie. Sesizarea caracterului duplicitar al
unor surse si influente intre care dis junctia se realizeaza cu
dificultate
*Convertirea analogiilor sincrone si asincrone (a
paralelismelor istorice si anistorice) in ipoteze genetice sau de
evolutie.
*Modelarea evolutiei arhitecturii ca un proces de
tipogeneza si periodizarea istoriei arhi tecturii dupa criteriul
evolutiei tipurilor.
Aspectul esential al specificizarii arhi tecturii
comparate este constientizarea ape-lului facut la modelare, privita
atit ca o constructie operationala de modele in sco pul simplificarii,
in vederea studiului, a unui obiect sau proces, cit si ca o forma de
cunoastere teoretica globala, ca proces de constituire a teoriilor si a
stiintelor. In interpretarea noastra comparatismul este un model, un
procedeu de a modela si deci a cunoaste realitatea in diferite do
menii, iar in cazul comparatismului in arhitectura, al arhitecturii
comparate, un model teoretic al procesului obiectiv, real, de
evolutie a fenomenului. Stiinta istoriei arhitecturii reprezinta un
model teoretic al evolutiei fenomenului, iar modelul pro pus de noi
este de factura comparatista. Asadar, pentru a rezuma, arhitectura
com parata furnizeaza o metoda de organizare si de explicate a
faptelor si a relatiilor dintre ele, este un nucleu teoretic al istoriei
arhitecturii ca stiinta si totodata o disci plina de investigate istorica
a arhitecturii, de sine statatoare, existenta, in paralel, cu alte
discipline de investigare, Modelul comparatist al evolutiei reale,
obiective a fenomenului constituie o strategic de cu noastere a
acesteia.
Modelarea serveste ca mijloc de a cons trui teoria
unui domeniu pe baza analogiei cu un alt domeniu a carui teorie a
fost elaborata anterior. De ascmenea modelarea permite unificarea
unor teorii, generali zarea lor si extinderea lor asupra unor noi
domenii.
Constituit pe baza de izomornsm cu domeniul literaturii comparate
este posibil ca demersul comparatist in arhitectura, la rindul sau, sa
stimuleze in continuare constructia literaturii comparate ca si a altor
domenii ale comparatismului.
EXEMPLE
Orasele de plan prestabilit pot fi rez aplicarii
unor modele constituite intr-un cadru traditional sau al
initiativei puterii statale.Orasele antice de factura prestabilita a
caror existenta a fost intrerupta brusc au pastrat marturii
pentru aprecierea conceptiilor urbanistice ale vremii.
1.IERUSALIM(Palestina)
Un mozaic de la Madaba din sec 16 reda harta palestinei cu cun
plan al ierusalimului din care se deduce caract prestab al
implantului initial cu o incinta circulara, strada cenrala
monumentala, marginita de colonade, care pornea de la poarta
orasului, iar in mijl orasului era o cladire monumentala, probabil
templul lui Solomon.
2.NAHALAL(Israel)
Asezare agricola contemporana pe plan prestab inspirata de
traditiile asezarilor cu incinte circulare existente in timpuri stravechi
in Orientul Apropiat.
3.DROBETA-TURNU-SEVERIN
Castru constr dupa planurile lui Apollodor din Damasc, de aparare a
podului peste Dunare, avand 4 faze de refacere.Cea finala din
vremea imp Anastasios.Planul din vremea lui Traian cu Cardo si
decumanos in forma de T, planul de pe vremea imp Gallienus si din
cea a lui Constantin cand cele 2 strazi se intretaie, precum si exist
unui fort construit in coltul din S-V al incintei de pe vremea lui
Iustinian.
Reconstructia oraselor-cetate grecesti si
romane din Dobrogea in perioada imp roman tarziu a deschis
calea influentelor urbanismului moeso-roman.
4.TROPAEUM TRAIANI(ADAMCLISI) Fondat in vremea lui
Traian e reconstruit din initiativa lui Constantin si Licinius pentru a
constitui , apoi, ob unor interventii succesive, cele mai imp pe
vremea lui Iustinian.Spre deosebire de celelalte orase-tabere cu
contur ordonat, T.T. e de plan poligonal neregulat adaptat
configuartiei terenului, dar cu o retea stradala rectangulara, cu via
principalis, care lega portile intersectandu-se in unghi drept cu via
forensis, alcatuind scheletul de baza al asezarii.
5.HISTRIA Sec 17 ien ca o asezare de colonisti greci din
Miletos,cunoaste o dezv spontana specifica urbnismului arhaic
elen , ocupand in cursul exist teritorii intre lacurile Sinoe si Istria.In
perioada romana tarzie si bizantina timpurie, orasul-cetate sufera o
imp restrangere teritoriala.caract spontane evidentiat prin vestigiile
descop: sector sacru cu predominanta greceasca din per clasica si
elenistica , cartierul mestesugaresc si comercial romano-bizantin
alipit zidurilor de vest si sud ale ultimei incinte si sectorul domus
alcat din locuinte bogate sec 5-6.
6.DINOGETIA(bisericuta-garvan) Urme de viata romana din sec
1ien si 3-4 en atesta exist unei asezari fara sa I se stie forma.In
timpul lui Diocletianus se ridica din temelii, dupa plan prestab o
incinta adaptata reliefului, asigurand controlul vadului catre
Barbaricum.Reconstr in timpul lui Anastacios sau Iustinian dupa
invazia hunilor e distrusa in anul 559 de pop migrat fiind revitaliz
dupa revenirea Bizantului la Dunare 972.
7.CAPIDAVA(TOPALU) Castru constr pe vremea lui Traian pt a
controla un vad al Dunarii(numele de la o asez geto-dacica ant), e
distrus succesiv de goti si huni450.Pe vremea lui Anastasios, in
coltul de sud vest se constr un castellum revitalizat dupa
reconstituirea frontierei bizantine la Dunare.
Specifcul oraselor rezulta din rel dintre
implant si mediul nat , dintre sp liber si cel construit, dintre
fondul constr rezidential si dominantele monumentale, dintre 35.ARLES (ARELANTE, ARELATUM, ARELAS, COLONIA
etapele cronologice ale ev oraselor. PATERNA, ARELANTE SEXTANORUM), Bouches-du-Rhone.
8.SUCEAVA Dezv ca un centru mestesugaresc avea drept Amfiteatrul roman degajat de stratificatiile medievale, incepand cu
beneficiar curtea domneasca, si s-a desf pe un relief in forma de 1825, pastrandu-se patru turnuri de fortificatie.
amfiteatru rasturnat, dispozitie care da specificul sau. 36. WIEN. Zona urbana, dinauntrul centurii medievale, remaniate
9.SAN GIMIGNANO(Toscana|) Are la origine un implant spontan in secolul al XVI-lea, numite dupa desafectare Ring, este dominata
din sec 14 , specificul il dau multimea turnurilor-locuinta ale de biserica gotica Sf.Stefan
patricienilor locali , generatoare ale unei siluete iesite din comun. 37.PETERSBURG(Petrograd,Leningrad)Orasul fundat de Petru 1
10.PRAGA Cetatea este centrul zonei uorbane Mala Strana, ocupa o cel Mare la inc sec 18 fiind obiectivul unei succesiuni de interventii
poz dominanta in rap cu orasul. care au dus la constituirea unui ansamblu deosebit de unitar realizat
11.CESKY KRUMLOV(Boemia) Nascut in preajma unui castel in decurs de 250ani.Cu exceptia fortaretei Sf Petru si Pavel ca si
medieval sec 13-18, orasul s-a dezv spontan de o parte si de alta a cetate bastionara de tip Vauban , orasul e un ansamblu deschis.Zona
raului Vlatva care imp nucleul ist in 2 parti: orasul propriu-zis intr-o centrala ,continentala, era structurata pe baza a 3 artere radiale
bucla a raului si faubourg-ul Latran. preluat din compozitia versaillesului.
Implantul si mediul natural se valorifica 38. SIBIU Adaptand fortificatiile orasului la cerintele tehnicii
reciproc.De aceea in cond unei utilizari judicioase a reliefului militare contemporane, Morando Visconti proiecteaza, totodata, in
sub aspect functional si plastic, de catre fondul constr si estul orasului, o fortareata stelata cu cinvi bastioane, executata
dominantele sale,relatia implant-mediu nat capata rol prevalent partial, azi complet disparuta. Planul de amenajare ofera ca imagine
in determinarea specificului asezarii. un constrast izbitor intre orasul cu implant si dezvoltare spontana si
12.SEGOVIA,Hispania Criterior Tarraconensis, Vechea cetatea de plan prestabilit.
Castilie.Orasul roman cond de relief nu a capatat o formulare tipica 39. NICOSIA Cipru. Orasul dezvoltat spontan a fost subordonat
si nu se poate deduce daca a fost spontan sau prestab.Dupa undei incinte circulare bastionare construite de catre venetieni in
apeductul din vremea lui Traian se poate spune ca orasul a capatat o 1567
mare imp.Orasul medieval s-a grefat pe acelasi teren accidentat 40. ALBA IULIA Transilvania Romania. Incinta medievala care
preluand situl orasului roman si poate reteaua stradala si dispozitia urmarea, poate , conturul rectangular al vechiului castru roman este
masivelor construite. dotata dupa anul 1614 cu bastioane de tip italienesc nou cu urech,
13.CHATEADUN,Eure-et-Loir.Asezare rurala preexistenta sau adaptate conditiilor de aprarare impuse de dezvoltarea artileriei. Inte
poate nascuta in preajma unui castel medieval cu comp din sec anii 1715-1738 in locul acestei cetati, care se demoleaza, se
12,15,16. realizeaza, dupa planurile lui M.Visconti, completate in anul 1731
14.SIENA,Toscana.Dominantele reprez de turnul palatului de generalul Weis, o cetate stelata, potrivit procedeelor scolii lui
comunal,Palazzo Pubblico,si campanilul domului contribuie Vauban.
hotarator la silueta orasului, specificul fiind dat de denivelari care 41. ROMA Insula Tiberina (Sf. Bartolomeu), asimilata de oras inca
conduc la o dispozitie colinara,in amfiteatru rasturnat,a unor din antichitate, sugereaza ca forma si amenajare o corabie. Pe malul
cartiere si raportul intre tesutul dens al masivelor construite si stang al Tibrului se distinge Forum Boarium cu templul circular zis
spatiile libere:piata primariei Campo, si cea a catedralei. al Vestei si Templul Fortunei Virilis cat si Teatrul lui Marcellus
Relatia spatiu liber spatiu construit e inglobat in palatul Orsini. Un tesut medieval a invadat atat malul
predominant cantitativa, legata de densitatea constructiilor.De stang, cat si malul drept (zona numita Trastevere), fiind remodelat
aceea variatiile extreme ale cant pot propulsa aceasta relatie in in per renasterii si barolcui, proces ilustrat de gravura lui Giovanii
prim plan in definirea specificului. battista Falda (1648-1678)
15.FREIBURG IM BREISGAU,Baden-Wurtemberg.Oras dezv mai Succesiunea etapelor de existenta a oraselor
intai in lungul unei singure strazi,apoi de-a lungul a 2 str devine , in cazul marilor orase, indeseobi a marilor capitale
paralele,care se intalnesc la unul din capete generand o forma de unde acest proces a fost deosebit de activ, determinata pentru
semifus, datorandu-si specificul cu precadere dispozitiei masivelor specificul unor astfel de orase, deschizand calea actiunii unor
constr in rap cu sp liber. solutii model (in calitate de surse sau influente) si a cristalizarii
16.CLUJ-NAPOCA.Rap dintre verticala Bis.SF.Mihail si inaltimea unor replci.
marei mase a clad de locuit , castiga o anumita prevalenta asupra
rap sp constr- sp liber in determinarea specificului orasului.
17.TELC.Boemia. Nascut in preajma unei resedinte nobiliare gotice
transf in stilul renasterii sec14-16, orasul pastreaza in interiorul
incintei de ziduri un fond rezidential gotico-renascentist, dezv in
jurul unei piete uriase ,care imp cu castelul si dependintele sale
ocupa maj terenului orasului.Capata caract de oras-piata, initial
locuit de mestesugari si negustori azi nu depaseste 5000loc.
18.SIBIU.
Zona azilului de batrani si Piata Mica semnificative pt relatia sp
liber-constr.
19.CESKE BUDEJOVICE.Boemia.Orasul a luat fiinta in 1265
dupa un pl prestab din initiativa regelui Boemiei Premysl Otakar
al2lea odata cu o manastire dominicana fiind inconjurat de un zid de
aparare.Centrul orasului e o piata patrata de mari dimensiuni,una
dintre cele mai mari din Europa,aducand rap dintre sp lib-sp constr
pe primul plan al fact ce det specificul.
20.ANTWERPEN(ANVERS),Belgia. Dominanta e unul din
turnurile bisericii, rap la masivele constr ale vechiului oras , fact
imp al specificului.
Relatia ,asa contruita-dominante monumentale
e o rel predominant estetica. Specificul fiind o categorie estetica
rel masa constr-dominante poate fi precumpanitoare ca efect
printre sursele specificului urban
21.TOULOUSE.Languedoc.Oras roman apoi centru al vizigotilor
vechea capitala din Languedoc.Zona bisericii Saint-Sernin
22.VENETIA.Veneto.Vol asezat al bisericii San Marco si
Campanilul acesteia rol determinant in config plastica a
ansamblului central urban.Participa si la conlucr dintre dominante la
niv intregului oras.
23.FIRENZE.Florenta, Toscana.Oras prestabilit fondat in timpul
republicii dupa cucerirea Etruriei prima jum sec3 ien. Ampla dezv
in cursul evului mediu si renasterii.In proc dezv desi e preluata
reteaua stradala si dispoz masivelor constr , modul in care sunt
amplasate noile dominante ale orasului: Palazzo Vecchio si bis
Santa Maria del Fiore neaga modalitatea disp dominantelor din
orasul roman.
24.LUBECK.SCHLESWIG-HOLSTEIN.Biserica Sf Maria inc la
1250 si zona urbana aferenta .
25.BONN.RENANIEN-West Phalien. Bis si manastirea Munster
sec 11-12 si zona centrala a orasului.
26.BUCURESTI.Multimea de verticale incluse intr-o gravura din
arama publicata la Leipzig in 1717 reprez o imag mai mult
inchipuita decat reala a orasului care reda totusi corect dispozitia pe
malul stang al Dambovitei si numeroasele accente, turnurile si
turlele bisericilor, determinante pt specificul sau medieval.
27. NEA RHODO. Grecia, Peninsula Chalcidica .Asezare de
agricultori constituita dupa un plan prestabilit in epoca moderna. In
capatul limbii de pamant se contureaza muntele Athos
28. SEBES. Dispus pe un platou prins intre inaltimi orasul este
dominat de volumul bisericii parohiale romanico-gotice.
29. BRASOV. Oras fortificat si asezarea Schei din afara acesteia
sunt conditionate de Bis Neagra si bis Sf.Nicolae.
30. SIBIU Raportul dintre turnul Bis Evanghelice, care isi
subordoneaza turnul primariei si verticalelel modeste ale altor
monumente religioase si fondul construit rezidential dispus pe doua
terase denivelate este determinant pentru specificul orasului.
In cursul EM, orasele antice de factura
prestabilita devin obiectul unor interventii utilitare, cum ar fi
folosirea unor constructii monumentale in scopuri defensive,
sau de plastica urbana, cum ar fi interven tia unor noi
dominante urbanistice reprezentate de cladirile legate de cult,
administrative si locuire, in locul celor antice disparute.
31. LUCCA, Toscana. Pta Amfiteatrului Roman . Structura
amfiteatrului invadata de constructii-locuinta a condus la crearea
unei piete inchise corespunzatoare arenei.
32. BOLOGNA (Bononia) Emilia-Romagna. Oras etrusc Felsina,
cucerit si reconstruit de romani in sec I ien, in sec al XII-lea incepe
sa se dezvolte in afara incintei in sistem radial. Multimea turnurilor-
locuinta i-a atras in cursul evului mediu epitetul la Turrita
33.BOLOGNA (Bononia). In cursul evului mediu, numeroase
turnuri-locuinta (Torre Asinelli, Torre Garisenda) determinau silueta
orasului, iar prin raportare la restul fondului construit reprezentau
principala sursa a specificului.
34.ARLES (ARELANTE, ARELATUM, ARELAS, COLONIA
PATERNA, ARELANTE SEXTANORUM), Bouches-du_Rhone.
Amfiteatrul construit curand dupa intemeierea coloniei, 46 ien,
devinde in cursul evului mediu un mic orasel fortificat cu peste 200
case si o biserica.