Celula este unitatea elementara de organizare a materiei vii, avnd o att de

complex, inct poate constitui ea singura organismul unor plante si animale.

In figura 2 este reprezentat schema generala a unei celule animale, cu elementele
structurale care o caracterizeaza.
In general, membranei i se atribuie un rol de inveli i de selector al schimbarilor
dintre celula i mediul ambiant. Citoplasma asigur, realizarea funciilor vegetative
i secretorii, iar nucleul dirijeaz reproducerea fiind deintor al informaiei
ereditare. Structurile constitutive ale celuiei, sunt in marea lor majoritate capabile
de autoreproducere, jucnd un rol important dar difereniat in transmiterea
ereditar.

Fig. 2. Structura celulei: mitocondriile; 2 aparatul Golgi; lizozomi; 4 membrana

celular 5 -vacuoM de secreie; 6 - por al membranei nueleare; 7
cromatinanuclear:: cariolimfa; 9- rzucleol; 10 membrana nuclear; 11 -reticul
endoplastnatic; 12 ribovni.

Membrana celulara. Reprezint extern si de protecie al celulei, meninndu-i

unitatea structural. Datorit sisternului de canalicule al acesteia, asigur
permeabilitatea selectiv a celulei. De asemenea mai are i proprieti antigenice,
reaciile irnunologice avnd loc la acest nivel.
Citoplasma. Are o structur complex, fiind alctuit din plasma i organite
citoplasmatice. Cea mai mare parte din organiteie citoplasmatice fac parte din
sisternul ereditar al celulei.
Dintre constituienii citoplasmafici cu rol important n ereditate fac parte:
mitocondrilie, reticulul encloplasmatic, ribozorniii, centrozomul ,iar la celulele
vegetale i la bacterii mai exist plasmidele i cloroplastele.
La nivel citopiasmatic mai exista i alte organite cum ar fi: aparatul Golgi,
lizozomii i microzomii, care nu sunt implicate in mod direct sistemul ereditar al
celulei, indeplinind funcii de eleminare a unor produse de secreie, de reglare a
presiunii osmotice i de digestie celular.
Fig 3. Reprezentarea schematic a aspectului microelectronografic al unor organite
citoplasmatice: Atf mitocondrii; RE --reticul endoplasmatic; ribozomi; B --st-
ructura spaial a ribozomului, subunitatea mic (1) mare (2).

Mitocondriile sunt formaiuni citoplasmatice sferice sau mai frecvent elipsoidale

cu ddiametrul de 0,2-0,7 microni i lungimea de 1-4 microni, fiind capabile de
autoreplicare. Morfologic, sunt formate dintr-o membran extema, care delimiteaza
o membran interna avnd numeroase invaginari numite criste mitocondriale, iar la
interior o matrice mitocondriai, (fig. 3). Sunt constituite din proteine,lipide,
nucleotide, ADN i ARN, precurn i o multitudine de enzime.
Mitocondriile sunt organite indispensabile pentru viaa celulei eucariote, la nivelul
acesteia desfurndu-se procese procesele respiratorii de baza care conduc la
producerea de energie inmagazinat n substana macroergic - ATP.
Datorit aparatului genetic pe care il dein, mitocondriile se bucura de o relativa
autonomie genetica, intervenind n fenomenele ereditare extracromozomale, in
special al celor legate de influena matern a unor insuiri.
Reticulul endoplasmatic face parte din sistemul membranal al celulei fiind o
component celulara deosebit de importanta. Denumirea i-a fost data in 1953 de
K. Porter i G. Palade. La microscopul electronic se prezinta sub doua infatisari:
reticul endoplasinatic neted si reticul endoplasmatic rugos.
Reticulul endoplasmatic neted, este format dintr-un sistem de canale si canalicule
cu diametru de circa 500 A ce se deschidin cisterne mai mari cu diametrul de 1500
. Realizeaza legtura dintre membrana celulara i membrana nuclear, cu rol in
ptrunderea substanelor din exteriorul spre interiorul celulei.De asemenea mai are
rol in contracia muscular i sinteza hormonilor steroizi.
Reticulul endoplasmatic rugos, este asemntor n totalitate cu cel neted,
dar membrana acestuia are afinitai deosebite pentru ionii de Ca++i Mg++, ceea
ce permite ataarea spre exterior, din loc in loc, a ribozomilor. Prezena
ribozomilor la suprafaa reticulului endoplasmatic, confer acestuia funcii
suplimentare, implicndu-1 i sinteza produselor de secreie celuiar de natur
proteic.
Ribozomii, sunt formatiuni citoplasrnatice cu dimensiuni moteculare de
150-300 A, fiin fie atasati de reticului endopismatic, fie liberi in citopiasma. Au
fost descoperii de G. Palade i K. Porter (1953 - 1954).
Ribozornii sunt prezenti la toate organismele celulare de a procariote la
eucariote, fiind foarte nurneroi in celulele tinere i in cele care realizeaz o
sintez intens de proteine (pancreas, ficat, neuroni, etc.).
Ribozomii in funcie de coeficientui de sedimentare se clasifiesa n
-ribozomil de tip 70 S, eu diametrul de 140-240 i un coninut de ARN
de 65%, specifici eeluielor procariote,
-ribozornii de tip 80 S, cu diarnetrul de 200-300 i un coninut de ARN
de 45%, specifici eucaricteleior.
Fiecare ribozorn este constituit din doua subunitai: una mai mare
aproape rotunda, cu diametrul de 140-160 A denumit subunitatea 60 S si o
subunitate mai mica, de forma elipsoidala cu diametrul de 70-100 denumita
40 S.
In ceea ce privete compoziia chimica, acetia sunt bogai n ARN (80-
90% din totalul ARN-ului celular), ap, ioni de Mg i Ca.
Sub aciunea ionilor de Mg++, ribozonmii au capacitatea de a forma
structuri polimere, sau de a se disocia in subunitai simple.
Structurile polimerice ale ribozomiior, denumite poliribozomi
(polizorni), reprezinta unitatea funcional in procesul de sintez al proteineior,
ribozomui singular fiind considerat ca form inactiv. Poiribozorni sunt legai
prin filamente subiri de 1-2 nm, considerate a fi molecule de ARN-m.
De asemenea ribozomii pot fi liberi in citoplasm, fiind implicati in
special in sinteza proteinelor necesare procesului de difereniere celular sau a
proteinenzimelor, sau pot fi ataai reticulului endoplasmatie sub influena ionilor
de Mg, fiind implicai n sinteza proteinelor destinate secreiei celulare.
Centrozomul reprezint o formaiune cilindric, identic la toate
tipurile de celuie, fiind foarte bogata in ADN si ARN.
Centrazomul formeaza centrul cinetic al celulei, deoarece la inceputul
diviziunii celulare se divide n cei doi centrioli, formnd locurile de inserie al
fibrelor fusului nuclear de dviziune.
Nucleul. Constituie formaiunea prezenta n toate celulele eucariote,
avnd in esen dou roluri principale:
- depozitar al informaiei genetice n AN-ul nuclear;
- reglarea i connsolul activitii celulare.
Celulele enucleate (hematiile, trombocitele), sunt exceptii in corpul uman, fiind
incapabile de a sintetiza proteine.
Structura nucelului variaza foarte mult in functie de perioada ciclului celular. In
interfaza se descrie nucleul asa numit metabolic, format din membrana nuclera,
nucleoli, cromatina si carioplasma. In timpul diviziunii celulare, in nucleu asa
numit genetic, dispare invelisul nuclear si nucleolii, iar cromatina se condenseaza
devenind vizzibili cromozomii.
In general dimensiunile nucleului sunt cuprinse intre 5-12 nm, cu un minim de 4
nm la spermatozoizi si un maxim de 20-25 nm la ovocite. Cu cit celula este mai
tinara, cu activitate metabolica mai intensa, nucleul este mai mare iar citoplasma
mai redusa. Celulele degenerate sau mai imbatrinite au nucleul mai mic, putindu-se
astfel stabili daca o celula este tinara sau adulta. Aceasta este un criteriu important
in practica stabilirii diagnosticului celulelor maligne, care sunt celule foarte tinere
cu un nucleu deosebit de mare.
Membrana nucleara (sau invelisul nuclear), este o formatiune fina,abia vizibila la
microscopul optic. Studiata cu ajutorul microscopului electronic, s-a constat ca
este o membrana dubla groasa de 50-100 A, separata printr-un spatiu perinuclear.
Membrana nucleara, are din loc in loc pori, cu diametrrul de 150-1000 A, care
asigura schmburile de substanta dintre nucleu si citoplasma. La unele celule,
membrom nucleara se racordeaza cu sistemul reticulului endoplasmatic, realizind
asifel legatura directa cu exteriorul celulei.
Continuitatea cu reticulul endoplasmatic,explica modificarile rapide ale invelisului
nuclear in cursul mitozei, disparitia lui la inceputul mitozei si refacerea la sfirzitul
acesteia. Porii nucleari permit trecerea unor macromolecule sau chiar a unor
complexe macromoleculare, importante pentru desfasurarea functiilor
celulei.Astfel din citoplasma sunt importate in nucleu enzimele care asigura
sinteza ADN-ului, precum si proteinele ce intra in constitutia cromatinei. Nucleul
exporta din citoplasma precursorii ribozomali, particule ribonucleoproteice
formate din ARN-mesager si proteine speciale. Trecerea acestor componente, cu
dimensiuni mai mari decit diametrele porilor, este posibila prin adaptarea unei
conformatii speciale a acestor complexe macromoleculare.
Carioplasma (sucul nuelear, matricea nucleara), este constituita dintr-un lichid
transparent si omogen,care contine un amestec de substane proteice, la nivelui
acesteia aflindu-se cromatina i nueleolui. Aceasta parte a nucleului are rol esential
in sinteza ADN-ului si ARN-ului.
Cea mai mare parte a proteinelor din matricea nucleara, o reprezint aproteinele
nehistonice, o clasa foarte heterogena, cu masa moleculara intre 10.000-300.000
daltoni. Unele din aceste proteine, au rol imporant in strustura cromatinei, iar altele
in reglarea expresiei genelor. Din aceasta clasa de proteine heterogene, fac parte si
enzime ca nucleazele, ADN- si ARN- polimerazele, proteinkinazele s.a.
Coninutul in ap al carioplasmei este de circa 80%, iar la acest nivel se
mai gsesc ioni de Ca2+, Mg2+, Na+ si K+. Coninutul in ATP al nucleului este
mai mare decit al citoplasmei, ceea ce reflecta dinamismul acestei formaiuni.
Nucleolul, se intlnete in toate celulele eucariote, cu excepia celulelor
ernbrionare, unde lipsete atta vreme ct embrionul nu isi sintetizeaza inc
propriile proteine. Nucleolul se observ in interfaz, dispare la inceputul mitozei
i reapare ia sfritul acesteia.
Nucleolul joaca un rol esenial in biogeneza ribozomilor. In nucleol se
sintetizeaz ribozomal de care se ataseaza proteinele ribozomale venite din
citoplasma. In acest fel se formeaza precursorii ribozomilor, care trec apoi
prin porii nucieului citoplasma, unde se matureaza, formndu-se ribozomii capabili
de a sintetiza proteine. Sinteza ARN-ulul ribozomului se face in anumite
zone din cromozomi, denurnite organizatori nucleolari.
Nucleolul are dimensiuni de 1-2 nm, fiind de forma oval sau rotunda,
iar poziia sa in interiorui nucleului poate varia funcie de starea funcional a
celuiei, de obicei avnd o poziie central sau paracentral.
In privina compoziiei chimice, nucleolui conine trei cornponente
principale i anume ADN in proporie de circa 3%, ARN circa 7% i proteine in
proporie de aproximativ 90%. ADN-ul este reprezentat de cel existent in
organizatorii nucleolari, ce ptrunde ca nite bucle de ADN in nucieoli. ARN-ul.
este reprezentat de ARN-ul ribozomal aflat diferite faze de maturare. Se
presupune c nucleolul ar fi o staie intermediar in tranzitul spre citoplasm al
ARN-ului mesager i al celui de transport. Proteineie nucleolare sunt "importate"
din citoplasma, fiind reprezentate de proteinele ribozomale, de unele enzime
necesare sintezei de ARN, precum si de alte tipuri de enzime. Datorit
concentraiei mari de substan uscat, nucleolul are structura cea mai dens din
celula (densitatea 1,35)
Funia principala a nucledului este de biogenez a ribozomilor, prin
Sinteza ARN-ului ribozomal, si stocarea precursorilor ribozomali, inainte de a fi
trecuti in citoplasma. Se mai atribuie nucleolului si functiile de "staie" de tranzit
a ARN mesager si a ARN de transport spre citoplasma, precum i de pregatire a
mitozei, dup cum reiese din experienele de distrugere a nucleolului.
Nucleolul este o component esenial a celulei. Au fost descoperite
forme mutante la broasc (Xenopus laevis) fr nucleoli, care nu sunt viabile,
mormolocii murind la vrsta de o sptmna.
Cromatina nucleara, reprezinta forma interfazica de existen a
materialului genetic nuclear, nefiind altceva, dect forma relaxat, extinsa a
crornozomilor. In timpul diviziunii celulare cromatina se reorganizeaza, formnd
structurile condensate caracteristice cromozomilor. Deci cromozomii sunt
prezeni tot timpul in nucleu, dar nu sunt vizibili la microscopul optic sub forme
carcateristice, decitin timpul diviziunii celulare, cnd sunt complet condensai.
Din punct de vedere chimic, cromatina are aceasi structura ca si a cromozomilor,
fiind compusa din ADN complexat cu proteine histonice, avand si mici cantitati de
ARN.

Cromatina se coloreaza intens CLI colorani bazici (ex, hernatoxiiirw,

datorit coninutului mare in ARN. Se prezinffi in hlterfaz sub doua form'e'
tinctoriale: o reea foarte fin de filamente ._sia,b,_Qolorate; ce forrneaz
eugwyg_i_na, sau sub o formi-5. condensata, coloratkinen,_ .gRre se nurn.
.
Eucromatina, este format din muit ADN_ rirqpgtiy, care se repik:a
precoce in faza S, ffind activa genetic prin trans-criere AR. foun.nd
-. ___,.. _ .. ..
asttel fb-njul de aene structuraie,a1..u'n.ui oraanism.
".... ...
Heterocromaina, este puternic condensa. f., prezentndu-se sub form8
unor corpusculi deimmiti., CLamoc_entfli, se coloreaza intens, conine oa-rte
pu.fir, . . . ,,,_
___........... .._.
ADN nerepetitiv. avnd o mare cantilate de ADN repetitiv, e. renlic t.rziu Ir
.
fazaSIT"-k::_pisjplytgenetic.
rocromatina este de dou. ti uri;
Ileterocromatina constilutiv, p ermanent.
a tuturor celulelor, o-rice perioada ontogenetica, Cantitatea localizarea ei
variaz de ia un ia altul, fr s. modifice fenotipul, deoarece este ifaztiva
genetic. IletggclyTgtina facyligip, apare diferite stadii de dezvoitare,, 1n
diferite ceiule la Exemplul cel tipic constitme cromatina
sek.ual, sau cromatina X.
-----DsSilia"-r-5"i'&m.-.---aiina este considerata a inactiva, ea pare sa joace un
roi important in organism, Funciiie saie nu sunt ne bine cunoscute, dar se pare
are rol regiarea genetica, procesui de difereniere celulara
desfaurarea ceiulare.