CURS nr.

4
STRUCTURA ATMOSFEREI
 Structura verticala a atmosferei
studiile de specialitate au demonstrat ca, pe verticala,
atmosfera nu este omogena, ea fiind alcatuita din mai multe
straturi concentrice, cu proprietati fizice si chimice diferite
(temperatura, presiune, umiditate, densitate etc);

pe masura cresterii inaltimii, presiunea si densitatea scad

destul de regulat, in timp ce temperatura inregistreaza ample
variatii neregulate, determinate de procesele fizice si chimice,
predominante la diferite inaltimi;
 pe baza variatiei temperaturii cu altitudinea, se pot
diferentia cinci straturi principale, adoptate de Organizatia
Meteorologica Mondiala, in anul 1951, si anume: troposfera,
stratosfera, mezosfera, termosfera si exosfera;

intre acestea sa gasesc zone de trecere de la una la alta ca:

tropopauza, mezopauza si termopauza;

numele acestora se obtine fie prin adaugarea sufixului

pauza la numele stratului inferior (ex.tropopauza), fie prin
adaugarea prefixului sub la numele stratului superior
(ex.substratosfera);
 TROPOSFERA
este partea cea mai activa a atmosferei, in care este
concentrata cca. 80 % din masa sa si aproape toata
cantitatea de vapori de apa (cca. 90 %);

aici au loc principalele fenomene atmosferice; aici apar

curentii convectivi ascendenti si descendenti; in troposfera bat
vanturile si tot aici au loc procesele de evaporare,
condensare, formarea norilor si a precipitatiilor;
 este stratul inferior al atmosferei, care se extinde de la 0 m si
pana la inaltimea, la care temperatura nu mai scade cu
altitudinea;

acest nivel se afla situat la 16-18 km in zona calda, 10-12 km

la latitudini mijlocii si 6-8 km in zonele polare;

explicatia grosimilor diferite si turtirea troposferei la poli,

ceea ce-i da un aspect de elipsoid de rotatie, se datoreaza
miscarii de rotatie a Pamantului, care la Ecuator determina o
forta centrifuga mai mare, fata de latitudinile superioare;
Naveta SPACE SHUTTLE ENDEAVOR
 de asemenea, aerul cald din zona intertropicala genereaza
curenti convectivi ascendenti, puternici in comparatie cu
zonele polare, unde acestia sunt neglijabili;

scaderea temperaturii cu inaltimea are loc, dupa un gradient

termic vertical mediu de 0,60C/100 m, valabil pentru toate
zonele Pamantului;

grosimea diferita a troposferei face ca, la limita ei superioara

sa se inregistreze temperaturi de -70-800C deasupra
Ecuatorului si, de -50-600C deasupra regiunilor temperate
si polare;
Variatia temperaturii aerului in atmosfera si
troposfera
 in partea inferioara a troposferei, cu precadere iarna si
noaptea, pot fi intalnite situatii, cu durate nu prea mari, in care
temperatura aerului ramane neschimbata (izotermie), sau
creste cu inaltimea, in loc sa scada (inversiune termica);

Troposfera este divizata in trei substraturi:

1. troposfera inferioara (intre suprafata terestra si cca. 2000 m

altitudine); aceasta sufera cel mai mult influentele termice si
mecanice ale suprafetei terestre; contine cea mai mare cantitate
de vapori de apa si impuritati, dar si fenomenul de poluare;
2. troposfera mijlocie este cuprinsa intre 2 si 6-7 km, suferind
slabe influente ale suprafetei terestre; sunt prezente miscari
convective si advective, care asigura o deplasare si un schimb
al aerului;

3. troposfera superioara este situata la peste 6000 m inaltime

(influenta suprafetei terestre este minima); temperatura scade in
troposfera ecuatoriala pana la - 800C, iar in zona polara la
-600C; dinamica curentilor de aer este slaba. Se formeaza norii
superiori Cirrus, Cirrostratus si Cirrocumulus, alcatuiti din
cristale de gheata din care nu cad precipitatii;
TROPOPAUZA - face tracerea intre troposfera si stratosfera,
avand o grosime de la cateva sute de metri la 1-2 km;

pozitia sa este mai inalta in zona ecuatoriala si, de aici,

scade in trepte spre cea polara;

in tropopauza, temperatura pe verticala este constanta

(izotermie), iar in zona de inflexiune a sa iau nastere curenti
de aer rapizi, acei jet-strems, unul polar si altul tropical, cu
viteze foarte mari, de 200 - 500 km/h;
 acesti curenti rapizi de vest au aspectul unor brauri, care
inconjoara fiecare dintre cele doua emisfere, dupa
traiectorii ondulate;
 STRATOSFERA

se gaseste intre tropopauza si inaltimea medie de 32-35 km,

iar dupa A.Miller pana la 50 km;

se caracterizeaza prin izotermie, cel putin in partea sa

inferioara, unde temperatura are, in medie, valori de -55-600
C;

aceasta consecinta a temperaturii pare a fi rezultatul

echilibrului ce se stabileste, intre caldura primita prin radiatie
de la strat la strat, dinspre suprafata terestra si cea cedata tot
prin radiatie, straturilor atmosferice superioare;
 Felix Baumgartner
14.10.2012 - 39.045 m,1342,8km/h
 in partea superioara, temperatura aerului creste, ajungand
la 25-30 km, la -450C, iar la 50 km chiar la 00C;

inversiunea termica si izotermia se opun dezvoltarii

curentilor convectivi;

ca urmare, transportul vaporilor de apa este oprit de

acest ,,baraj termic si, in consecinta, umiditatea aerului este
extrem de redusa (0,01 grame vapori de apa/1 kg aer);

vaporii de apa care totusi reusesc sa ajunga aici, sublimeaza

la inaltimea de 25-30 km formand norii sidefii;
 Stratopauza face trecerea intre stratosfera si mezosfera; se
afla in zona in care temperatura incepe sa scada spre
mezosfera;

MEZOSFERA

este cuprinsa intre stratopauza si inaltimea de cca. 80 km;

aerul este foarte rarefiat, avand doar 1016 molecule/cm3 aer;

difuzia radiatiilor vizibile este slaba, iar cerul pare intunecat

si nu albastru, ca in troposfera;
 densitatea aerului, desi este redusa (de o mie de ori mai
mica decat la suprafata terestra), este insa suficienta pentru
ca meteoritii - prin frecarea cu aerul - sa se aprinda, la
intrarea lor in mezosfera;

in jumatatea inferioara a mezosferei, gradientul termic

vertical mediu negativ se mareste, facand ca temperatura
aerului sa creasca, de la -40-500C, cat masoara in
substratul de baza, pana la valori pozitive de 60 - 700C, in
substratul de la 50 - 55 km inaltime;
 mai sus de acest nivel, gradientul termic vertical mediu
devine pozitiv, iar temperatura scade cu inaltimea, atingand
la limita superioara a mezosferei, valori cuprinse intre - 80 -
1100C;

astfel, jumatatea inferioara a mezosferei se caracterizeaza

printr-o stratificare termica de inversiune, iar cea
superioara, printr-o stratificare termica directa sau
normala;

mezosfera superioara se caracterizeaza si prin puternice

miscari termoconvective;
 norii argintii (nori luminosi nocturni) constituie, alaturi de
inversiunea termica si turbulenta intensa, a treia caracteristica
importanta a mezosferei;

datorita inaltimii mari la care se formeaza (circa 80 km),

acestia sunt vizibili numai in intervalele de la inceputul si
sfarsitul noptii, cand Soarele aflat sub orizont ii lumineaza,
conferindu-le o stralucire argintie, pe fondul intunecat al boltii
ceresti;

geneza norilor argintii a fost explicata prin prezenta unor

cantitati de vapori de apa si particule fine de cenusa vulcanica
 la nivelul de 50-55 km din mezosfera, ca si la cel de 25 km
din stratosfera, se afla concentratia maxima a ozonului;

temperaturile ridicate de la aceste niveluri se datoreaza fie

degajarii de caldura, in urma procesului fotochimic al
disocierii moleculelor de oxigen, fie prin absorbtia de catre
ozon a radiatiilor ultraviolete;

temperaturile foarte scazute din mezosfera superioara

sunt date de concentratia foarte scazuta a ozonului de aici si,
a slabei absorbtii a radiatiilor solare ultraviolete;