Sunteți pe pagina 1din 2

1.

Coninutul normativ al constituiei


Coninutul constituiei este un coninut complex, el cuprinznd principiile fundamentale pentru toate domeniile
vieii politice, economice, sociale, culturale, juridice etc. Este motivul pentru care adeseori constituia este
caracterizat ca fiind legea fundamental care st la temelia organizrii statale i este baza juridic a ntregii
legislaiei.
Coninutul reglementrilor constituionale d constituiei caracterul de lege fundamental pentru c relaiile
sociale ce formeaz obiectul acestor reglementri snt relaii fundamentale i snt eseniale pentru instaurarea,
meninerea i exercitarea puterii de stat.
Majoritatea constituiilor, n textul su prevd c ele se adopt de popor i din numele su. n Constituia SUA
este folosit formula Noi, poporul Statelor Unite ale Americii, Germania poporul german a adoptat
fiind deintorul puterii prezenta Legea Fundamental, Frana poporul francez a aprobat Legea
Constituional
n funcie de coninut, dintre constituiile statelor exist deosebiri eseniale. n unele constituii lipsesc normele
care stabilesc ordinea de formare a organelor puterii de stat, exist doar trimitere la norma de drept ce prevede
acest lucru.
Coninutul normativ al constituiei din majoritatea statelor cuprind norme ce se refer la: forma de
guvernmnt, structura de stat, regimul politic a statului, la fundamentele politice, economice, sociale i
religioase ale statului, statutul juridic al persoanei, separaia puterilor n stat, controlul constituionalitii
legilor, drepturile i ndatoririle cetenilor etc.

Din moment ce constitutia este o lege (lege fundamentala), in mod firesc se pune problema de a stabili ce
norme juridice trebuie sa cuprinda. Identificarea continutului normativ al constitutiei prezinta un real interes
mai ales pentru activitatea de redactare a proiectelor de constitutii si de legi. Mai mult, asa cum s-a spus deja in
literatura juridica, determinarea cu toata rigoarea stiintifica a continutului constitutiei este indispensabila, atat
pentru inlaturarea impreciziei in delimitarea deosebirilor fata de lege, cat si, mai ales, pentru explicarea, pe de o
parte, a celorlalte deosebiri (de dreptul constitutional, de exemplu), iar pe de alta, a insasi suprematiei
constitutiei.

Continutul normativ al constitutiei se subordoneaza conceptului de constitutie, el trebuie sa exprime in


concret ceea ce este constitutia, ca important act politic si juridic. El trebuie sa exprime, firesc, pozitia
constitutiei in sistemul normativ. Acest continut este un continut complex. Aceasta si explica motivul pentru
care cele mai multe incercari de identificare a continutului normativ al constitutiei s-au facut prin definirea
constitutiei, in sensul enumerarii elementelor de continut al constitutiei. Daca astazi practica constitutionala a
statelor, fara a ajunge desigur la o constitutie sablon, evidentiaza puncte de vedere comune (indeosebi cat
priveste constructiile juridice), acest lucru este rezultatul unei evolutii in timp, evolutie in care s-au imbinat
teorii si practici, realitati, traditii si perspective. Constitutia, ca parte a dreptului unei societati, este determinata
in continutul si functiile sale de realitatile economice si sociale fiind supusa in mod obiectiv dinamicii pe care o
cunosc chiar factorii care o determina sau o conditioneaza.

O incercare de determinare a continutului normativ al constitutiei este definirea constitutiei in sens


material si in sens formal. Prin constitutie, in sens material, sunt intelese dispozitiile cu caracter constitutional,
indiferent in ce act normativ sunt cuprinse, iar prin constitutii, in sens formal, sunt intelese dispozitiile cuprinse
in corpul constitutiei, indiferent daca aceste dispozitii sunt fundamentale sau reglementeaza relatii sociale de
mica importanta, cum ar fi dispozitiile sanitare, scolare etc. Prin constitutie in sens material spunea Andre
Hauriou- se are in vedere obiectul sau materia reglementarilor constitutionale, iar prin constitutie in sens formal
se are in vedere modul de exprimare a regulilor constitutionale.

In stabilirea continutului normativ al constitutiei este interesant de retinut si o alta opinie, conform careia
trei ar fi elementele de continut si anume: a) reguli relative la tehnica guvernamentala (cui apartine puterea,
cum se desemneaza guvernantii); b) reguli exterioare organizarii puterii (reguli carora se vrea a li se da o
anumita stabilitate, de asemenea cele privitoare la statutul persoanei, al bunurilor, dispozitii de ordin economic,
social); c) declaratiile de drepturi.
Continutul normativ al constitutiei s-a stabilit atat prin definirea acesteia, definire prin inventarierea
elementelor de continut, cat si prin stabilirea deosebirilor dintre constitutie si lege. Precum am aratat deja,
definirea constitutiei prin enumerarea elementelor de continut are o anumita utilitate, dar prezinta si dezavantaje
de ordin stiintific. Cat priveste metoda deosebirilor dintre constitutie si legea ordinara, nici aceasta nu este
privita ca suficienta pentru simplul motiv ca nu reuseste sa puna in valoare si asemanarile ce exista intre
acestea. Trebuie sa observam ca in literatura juridica, cu toate nuantarile semnalate, s-a reusit stabilirea
continutului normativ al constitutiei.

Ideea de baza este aceea ca dintre toate relatiile sociale sunt unele a caror reglementare apare ca esentiala
in asigurarea, mentinerea si consolidarea puterii, activitatea organelor statului - inclusiv activitatea normativa
activitatea altor organisme, ca si a cetatenilor, deci activitatea intregii societati trebuind sa se desfasoare in
conformitate cu normele care reglementeaza asemenea relatii fundamentale, norme care alcatuiesc constitutia.

Se impun a fi retinute cateva aspecte si anume, mai intai, ca stabilirea continutului normativ al
constitutiei se face in functie de continutul si valoarea relatiilor sociale reglementate. La definitia constitutiei
am precizat ca aceasta reglementeaza relatiile sociale fundamentale care sunt esentiale pentru instaurarea,
mentinerea si exercitarea puterii. Deci constitutia cuprinde normele juridice care consfintesc cuceririle
poporului. Apoi, stabilirea continutului normativ al constitutiei se face prin consolidarea practicii si traditiilor
statelor in acest domeniu, si a elementelor novatoare ce au aparut si pot aparea.

Un pas calitativ in dezvoltarea constitutiei s-a realizat odata cu elaborarea constitutiilor dupa cel de-al
doilea razboi mondial, a constitutiilor care au valorificat marile documente internationale privitoare la
drepturile omului, a constitutiilor statelor noi ce au aparut pe harta lumii ca urmare a marilor mutatii produse
in viata internationala etc. S-au adus unele elemente noi, de continut si s-au impus trasaturi noi tendintelor de
dezvoltare a constitutiei contemporane. Putem observa ca astazi constitutiile cuprind nu numai reglementari
privitoare la sistemul organelor statului sau la drepturile si libertatile cetatenesti, ci si reglementari privitoare la
fundamentele ideologice ale societatii, la ideologia ce sta la baza societatii, la locul si rolul partidelor in
sistemul organizarii politice.

De asemenea constitutiile actuale stabilesc rolul si locul familiei, locul individului in societate, stabilesc
regulile de desfasurare a vietii economice, functiile si rolul proprietatii etc.

Este interesant de semnalat faptul ca multe dispozitii din constitutiile statelor federative contin delimitari
de competente intre statul federativ si statele membre, ca de exemplu Constitutia Elvetiei.

In stabilirea continutului normativ al constitutiei trebuie sa se tina seama de faptul ca in aceasta sunt
sistematizate cele mai inalte cerinte politice, statale, economice, sociale si juridice, in statutul lor actual si in
perspectivele lor viitoare.

Facand precizarea ca enumerarea unor elemente de continut al constitutiei nu este limitativa, ca lipsa
unui asemenea element dintr-o constitutie a unui stat nu poate duce la negarea caracterului de constitutie al
acesteia, vom observa ca in continutul constitutiei intra normele privitoare la: esenta, tipul si forma statului;
detinatorul puterii; fundamentele economice si sociale ale puterii; fundamentele politice, ideologice si
religioase ale intregii organizari a societatii date; locul si rolul partidelor politice; sistemul organelor statului;
statutul juridic al persoanei (drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor); tehnica
constitutionala.

Totodata trebuie sa remarcam ca in continutul normativ al constitutiei sunt cuprinse norme care
reglementeaza de principiu toate domeniile vietii economico-sociale, politice si juridice ale societatii date,
organizate in stat. Reglementarea detaliata a acestor domenii revine apoi pe baza principiilor stabilite de
constitutie- legilor. Legile reglementeaza relatiile sociale numai din anumite domenii de activitate, mai largi sau
mai restranse, in functie de caracterul legii respective si de necesitatile de reglementare.

Continutul normativ al Constitutiei este exprimat in structura tehnico juridica a acesteia, structura ce
cuprinde de regula articolul. Numarul articolelor unei constitutii este diferit de la constitutie la constitutie.