Curteni Si Slujitori PDF

6 -' .
o '
.P a /a-6',.
.
4- 0;--
34; A.:.
' t P.;
..., 4,
: 1,Atwii.,:la ,.,,-,
%.' , ..:436:. '
ty,
,
www.dacoromanica.ro
e ,^
"oh- .3. 3., 33, ;NI& -'''413
' ' , es.
7.4 - 3Thfrh"1,.. .2,
. tkif.
;
---
A4,11, -h.; 'AfTf, tr".3.10,
NICOLAE STOICESCU
CURTENI
SI
SLUJITORI
www.dacoromanica.ro
NICOLAE STOICESCU
CURTENI
SI
SLUJITORI
CONTRIBUTII LA ISTORIA
ARMATEI ROMANE
EDITURA MILITARA - 1968
www.dacoromanica.ro
si supracoperta
Coperta
de BOGDAN STIHI
www.dacoromanica.ro
CUVINT INAINTE
1n istoriografia romlineasc, in general nu s-a acordat apa-

ratului executiv al statelor feudale romnesti aceeasi atentie ca,
de pildii, sfatului domnesc, despre care s-au scris o serie de
lucreiri, tratind fie problema intregului sfat, fie numai a unor
dregtorii. Despre aparatul pro priu-zisal statelor feudale Tara
Romdneasc si Moldova nu s-a scris nici un studiu de ansamblu.
Exist in schimb citeva lucrari generale privind organizarea
militar sau administrativ a celor doutz rdri in evul mediu, in
care este prezentatg, in linii mari, si problema organizrii apara-
tului pro priu-zisal statelor feudale ; in diverse alte opere se
gsesc apoi unele referiri la categoriile ce alctuiau acest aparat,
indeosebi la curteni, slujitori si lefegii (mercenari).
Ca o Ira stitrei generard a lucrrilor mai vechi care s-au ocu-
pat cu problemele organizrii statelor feudale romeinesti trebuie
sii mentionam faptul ea pe lined incercarea de a prezenta
statul ca un organ situat deasupra claselor, menit s asigure
ordinea social si pro gresul societa fii ele trateaz categoriile
de slujbasi ai statului feudal in mod unilateral, fie studiind nu-
nzai rolul lor militar (in cele mai multe din lucr.dri), fie, une-
ori, pe cel indeplinit in administrarie, omirindu-se faptul esen-
tial .ed aceleasi categorii Indeplineau ambele functiuni ale
statului feudal. Pe lined aceasta, cate goriile respective nu sint
urmrite in evolutia lor, evolutie legat si determinat de pre-
facerile social-economice.
Lucrarile de istorie militar propriu-zis (Rideau precildere
descrierii brdliilor mai insemnate din trecutul nostril, neglijind
problemele organizrii si evolutiei curtenilor, slujitorilor si lefe-
giilor, care alcatidau armata permanenrd si care asigurau ad-
ministratia statului in vreme de pace.
www.dacoromanica.ro
6 CUVINT INAINTE
Inca* de acum mai bine de un veac, in studiile sale privi-

toare la organizarea arntatei romdne in trecut, Nicolae Bdl-
cescu a fost preocupat fi de problema componentei acesteia, in
care czirtenii, slujitorii fi lefegiii jucau un rol deosebit de im-
portant1. Nicolae Balcescu deosebefte urmtoarele cate gorii mai
de seam : dorobantii, cala' rafii, rofii de par& lefegiii, aprozii etc.,
In Tara Romdneascii, fi dorobantii, cdlrafii fi curtenii, alcdtuiti
In mai multe cete, in Moldova. Folosind informatiile date de
Dinzitrie Cantemir in Descrierea Molclover, el arara cd, in
Moldova, curtenii erau cei ce n-ajunseser incii in treapta bo-
iereascd" (adicd dregtori), dar care erau toti neam de boieri"
fi slujeau la cztrtea domneasc" 2. Tot Blcescu ne cld fi unele
date despre numrul fi or,ganizarea slujitorilor fi lefegiilor, in-
formatii valoroase pentru epoca la care revolutionarul democrat
fi-a alcdtztit opera, dar care astzi trebuie in mare parte re-
vizuite.
Mai tirziu, pe la 1884, publicind un document din 1694
referitor la slujitorii din steagul Cimpului-Dolj, August Pessia-
coy sustinea cd termenul de slujitori este un mime generic al
arnzatei Trii Romlinefti, care, inca din timpurile strdvechi", se
imprtea in dou :
in armata activd, sau permanentd, cum am zice aczon,
format din lefegii, seimeni, vindtori, dorobanti etc., etc.,
care aveau leafd fi imbrcminte fi erau mereu sub steagurile
res pectivilor lor cpitani" ;
In armata feztoare la casa ei", compus din slujitorii
spdtdrei, postelnicei, rofii fi ceilalti, care in timp de r zboi luau
parte la luptd fi la primejdii" 3. Dupd cum vom vedea din cele
ce urmeaz& afirmatiile lui Pessiacov sint valabile in parte pen-
1 Puterea armata f i arta militara de la intemeierea principatului Vala-

hiel pina acum i Puterea armata fi arta militara la moldoveni in timpul.
miiririi lor, ambele In Opere, Editura Academiei R.P.R., vol. I., Buc., 1953,
p. 5-41 i 115-131.
2 N. 1351cescu, Puterea armat i arta militara la moldoveni, in Opere,
vol. I, p. 118.
3 A. Pessiacov, Acte #. notite istorice, Graiova, 1908, p. 69 (republicat
aici din ziand Carpatii", din 4 fehr. 1884).
www.dacoromanica.ro
7 CUVINT INAINTE
tru sfirsitul secolului al XVII-lea, dar ele nu pot fi extinse

pina in timpurile striivechr.
Reluind, pe la inceputul secolului nostru, problema conz-
ponentei armatei romeine, Nicolae Densusianu considera pe ca-
larasi ca fiind o clasa militara", compusei din bojen i terani
prQprietari de peinzint" 4. El confunda oastea calare a boierilor
cu ceilarasii, care erau asa cum vom vedea o categorie
separat de slujitori ai domniei.
O atentie deosebita a acordat problemei curtenilor si sluji-
torilor A. D. Xeno poi. Pe linga contributia sa la lanzurirea
unor chestiuni privind organizarea armatei romeine in trecut5,
trebuie sa semnalam aci si unele confuzii Witte de Xeno poi
intre cate goriile care alcatuiau aceasta armatei. Astfel, desi
afirma, in cunoscuta sa sinteza, dl asa-numitii curteni alcatuiau
o clasa (de fapt o categorie N. S.) intermediara intre boie-
,ime si reizeisime", afirmatie care corespunde in parte adeveirn-
lui, el sustine totusi : curtenii sau slujitorii" (pe care-i con-
Tuna) eran din clasa mosnenilor, adecii a teiranilor ,proprietari
de pamint". Dupli parerea lui Xenopol, curtenii propriu-zisi...
slujeau cu totii clri, pentru care erau numiti si caleirasi",
curtenii fiind, ill cea mai mare parte, calarasii de rind". El
arata in mod just di, in vremile mai vechi, (curtenii) purtau
numele de vite ji, iar in cele mai noua eran cuprinsi in terme-
nul mai obstesc de slujitori" c. Desi consider ca slujitorii sint
atit cit si mai ales dreibanii" 7 fi c acestia aveau
o origine taraneasca 8, A. D. Xenopol crede, in mod eronat, ca,
pe cind calarasii erau razesi, dorobantii eran tarani aserviti9.
In alta parte a operei sale. insa, Xenopol afirma : caleirasii
crau socotiti cind intre curteni, din pricina cei eran clri, cind
intre slujitori, sameinind Cu cealalta armata mai de jos, prin
clasa din care era recrutater. Ca sei ex/dice contradictia, Xe-
4 N. Densufianu, Originea ci importanta istoriai a cavaleriei ronzdne.
rofiorii (Romnia militar", IV, 1901, vol. VIII, nr. 2).
5 Indeosebi in Istoria romdnilor, vol. IV.
6 Ibidenz, editia a III-a, p. 146-147.
7 Ibidem, p. 153.
Ibidenz, p. 154.
Ibidem, p. 149-150.
www.dacoromanica.ro
8 CUVINT INAINTE
no poi considerei ca termenii sint soveiitori" si afirma di nu in-

telege diferenta netei pe care o face Dimitrie Cantemir intre
curteni si calarasi, deoarece textui acestuia e confuz".
La inceputul secolului nostru, slavistul Ion Bogdan a alca-
tuit un studiu bine informat despre organizarea armatei mo!do-
vene in evul nzediu, in care a adus o serie de lamuriri pretioase
despre cate goriile care o compuneau fi organizarea acestora,
contributii in mare parte valabile si asteizi. in cunoscuta sa
lucrare, publicat in 1908, Ion Bogdan afirma ca slujitorii si
curtenii erau termeni identici in secolul al XV-lea", cu alte
cztvinte di, in aceastei vreme, alceituiau o singurei categorie so-
ctalei (desi termenul de slujitori nu exista in aceastei vreme) si
at numai in secolul al XVII-lea, cind curtenia deczuse, au
inceput a fi numiti slujitori calrasii, deirabanii si celelalte
trupe" 11
Ion Bogdan nu spune cind anume au aparut slztjitorii. Desi
arata al', in secolul al XV-lea, ei alceituiau o sin gura categorie
sociala cu curtenii, crede, totusi, ea' referirile cronicarului Gri-
gore Ureche la slujitorii din vremea lui te fan cel Mare pri-
vesc pe curteni, nu pe slujitori. Ca si A. D. Xenopol, el sesi-
zeaz diferenta dintre curteni si slujitori cind afirma calarasii
si dorobantii erau de origine mai proasta" (decit curteniiN.S.),
sau ceileirasii erau recrutati in majoritate din Ware, dar anu-
leazei in parte aceastii deosebire cind sustine ca aveau si ei
(ca si cztrtenii N.S.) mici feude la sate" 12, sau ca in secolul
XVII, oslujitorio e un atribut ce se dei de preferint curtenilor"".
Precum se vede, in opera lui Ion Bogdan, notiunile de
curteni si slujitori nu sint prea ciar delimitate si nici nu se
arata cind anztme au aparut unii si cind ceilalti.
La citiva ani dupei aparitia lucreirii lui Ion Bogdan despre
organizarea armatei moldovene, Nicolae lorga a dedicat un stu-
1 Ibidem, p. 147.
11 Bogdan, Documentul Rizenilor din 1484 fi organizarea armatei
moldovenefti in secolul XV, Buc., 1908, p. 26. La p. 45 'frig spune sluji-
torii (= curtenii)".
1 lbidem, p. 27 si 47.
13
I. Bogdan, op. cit., p. 44-45.
www.dacoromanica.ro
9 CUVINT INAINTE
diu mai 'Mans istoriei armatei romeinesti in trecut", in care da

prioritate descrierii luptelor mai cunoscute si implicatillor lor po-
litice, acordind mai putina atentie organizrii propriu-zise a ar-
matei si evolutiei sale. Nicolae Iorga a remarcat aparitia in
vremea lui $tefan cel Mare a unor noi vile ji ai curtii... dintre
Wane`, admitind ca, daca termenii de viteaz ,si curtean Ant sino-
nimi asa cum credea Ion Bogdan curtenii rasplatiti cu
paminturi isi au inceputurile in vremea marelui domn al Mol-
dovei, care se baza nzai ales pe curtenii .56", alcatuiti din vi-
tejii calari si voinicii pedestri". El subliniazii, de asemenea,
faptul di, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, avem de
de a face czt o intreaga organizare, cu tOtul noue a armatei, ill
care apare o noua forma a curteniei", scotind in relief im-
portanta lefegiilor incepind de la sfirsitul secolului al XVI-lea,
precum si decaderea armatei in a doua jumiitate a secolului ur-
ma tor. Cu toate acestea, ca si A. D. Xeno poi ,si /. Bogdan,
N. lorga confunda uneori pe. curteni cu slujitorii, considerind pe
calarasi ca fiind ostasii calan i ai satelor, curtenii cu bir scazut
si cu datorie de oaste" 17 . Alteori insa, el arata in mod just ed
rosii (curtenii din Tara Romdneasca) erau boiernasi, iar aila-
rasii avea o origine tarneascii ".
Unele referiri la curteni si slujitori gasinz si in opera lui
C. Giurescu, care considera pe curtenii din Moldova un fel de
slujitori domnesti, ca si ,calarasii", iar sub numele de slujitori
in Tara Romneasca cuprinde pe militarii, precum si slujbasii
marunti ce atirnau de marii boieri (banisori, logofeti... etc.)". Er
crede ca slujitorii din Tara Romaneasca corespundeau curteni-
lor din Moldova", care, la rindul lor, erau cum.am vazut
tot un fel de slujitori" 19 .
14 N. Iorga, Istoria armatei romdnesti, vol. III, Vlenii de Munte,

1910-1919.
15 Ibidem, ed. a II-a, vol. I, Buc., 1929, p. 174 si 281.
15 Ibidem, p. 280-281.
17 Ibidem, vol. II, p. 97 si 112. Vezi .si idem, Constatan i cu privire la
via(a agrard a romdnilor, Buc., 1908, p. 32.
15 N. Iorga, Studii si doc., IX, p. 14.
19
C. Giurescu, Studii de istorie socialii, Buc., 1943, p. 230 si 232.
www.dacoromanica.ro
10 CUVINT INAINTE
Defi afirma 'in mod grefit ca organizarea de stat a Princi-

patelor Ronzane prezinta de la inceput neintrerupt un caracter
unitar ci centralizat" 20, negind prin aceasta evolutia cunoscuta
a statului feudal, L C. Filitti este primul istoric care a acordat
o atentie mai mare alcatuirii aparatului executiv al statului feu-
dal fi care a realizat un pro gres mai insemnat in cercetarea
acestei probleme, artind ca slujitorii militari" indeplineau in
timp de pace importante rosturi administrative ci Mind deose-
birea necesara intre curtenii proprietari ci calarafi, care al-
catztiau armata czt caracter popular" 21. Acordind o mare im-
portanta slujitorilor, I. C. Filitti numege intreaga
organizare a statului din secolele XVIXVII slujitoreasca" 22.
Cu toate c deosebeoe pe curteni de calarafi ci dorobanti,
I. C. Filitti considera ca toate aceste categorii au primit ill a
dozta jumatate a secolulzti al XVI-lea o organizare slujitoreasca
ci ca, in breslele sau cetele de slztjitori, au intrat atit curtenii
din Moldova ci rofii din Tara Romeineasca, cit ci micii functio-
nari civili (a,sa numefle Filitti pe spatarei, postelnicei etc.), di-
rora li s-a zis de asemenea slujitori" 23, cu alte cuvinte c toti
ace,stia au devenit, in acelafi timp, slujitori, ceea ce nu mai
corespunde real it(ii.
Cu tot pro gresul facut prinercetarile lui I. C. Filitti, con-
fuzia intre curteni si slujitori a continuat sa dainuie ci in uncle
studii aparute dupa lucrarile sale. C. C. Giurescu care este
primul istoric ce a cercetat nzai pe larg problema subalterni-
20 I. C. Filitti, Vechea organizare -administrativa a Prificipatelor ro-

mane, Buc., 1929, P. 7.
21 I. C. Filitti, Evolutia claselor sociale (Arhiva pentru stiint si re-
forma social", V, 1924, p. 354) ; idem, Clasele sociale in trecutul romanesc,
Buc., 1925, p. 6 ; idem, Vechea organizare administrativa, p. 20-21 ; idem,
Proprietatea solului in Principatele Romeine, Buc., 1935, p. 199-200; idem,
Citeva cuvinte despre aldituirea oftirii de tarii, Buc., 1935, p. 9 etc. Asupra
prerilor lui I. C. Filitti vom mai reveni n cursul expunerii.
22 I. C. Filitti, Vechea organizare administrativii, ed. a II-a, Buc.,
I935, p. 3 si 33 si idem, Citeva cuvinte..., p. 9.
23J G Filitti, Clasele sociale..., p. 6 si idem, Citeva cuvinte..., p. 9.
Cf. si Vechea organizare administrativa, p. 20, unde se afirmi si mai cate-
goric ea' membrii cetelor sau breslelor s-au numit slujitori".
www.dacoromanica.ro
11 CUVINT INAINTE
lor" marilor dreggtori, in cele cloud lucrri ale sale privind pe

dregatori 24 si care a adus in sinteza sa o serie de lmuriri noi
.despre unele din cate goriile ce alctuiau aparatul statului feu-
dal consider c prin rosii se intelegeau, la inceput, breslele
slujitori sau subalterni ai marilor dregtori" 25, reducind deci
notiunea de slztjitori la aceea de dregtori nzrunti, care asa
cunk vom vedea faceau parte dintre curteni si crora li s-a
spus slujitori dupii ce aceased notiune pierdut intelesul
initial.
Se cuvine s mai amintim aci si cunoscutele lucrari de is-
iorie militar ale generalului Radu Rosetti26, care, fr s in-
treprind cercetdri speciale, pe baz de izvoare, despre modul
cum era alciituitif si organizar armata medieval fi imprumutind
in general prerile istoricilor I. Bogdan, N. lorga si I. C. Fi-
litti, considera c exist cloud mari cate gorii de osteni : lefegiii
si breslele privilegiate, dar afirma totodar, pe bun drept ate,
ch. chestiunea breslelor ostsesti ?zit este Inca' czt totul
rita"27.
Dup eliberarea patriei noastre au aprut o lucrare gene-

rard despre evul mediu romdnesc, in care este prezentat si or-
ganizarea militar si administrativ a statelor feudale Tara Ro-
mdneasca si Moldova in ansamblul ei 28 si alte citeva lucrri
24 Cotztributiztni la studiul nzarilor dregiitori in secokle XIV si XV,

Bul. Com. ist.", V, 1927, p. 1-176 si Noi contributiuni la studiul ma-
rilor dregdtori in secolele XIV si XV, 1926.
25 C. C. Giurescu, Istoria romiinilor, vol. III, partea a 2-a. ed. a IV-a,
p. 688-689.
26 Cele patni studii intitulate Evolutia mijloacelor fi a chipului de
feiptuire a rdzboiului de la moartea lui ,Ftefan cal Mare pina la aceea a
lui Matei Basarab, aprute 'in 1929-1932, stau la baza lucrrii sale mai
mari, lstoria artei militare a romdnilor pind la mijlocul veacului al X011-lea,
Buc., 1947. Vezi de acelasi Essai sur l'art militaire des Roumains, Buc.,
1935 (un rezumat in limba franceza a celor patru brosuri) i L'historiographie
militaire roumaine (Revue internationale d'histoire militaire", 1939, nr. 1-2,
p. 95-102).
" R. Rosetti, Istoria artei militare, p. 314.
25 P. P. Panaitescu, V. Costachel si A. Cazacu, Viata feudald in Mol-
dova i Tara Ronaineascd..., Buc., 1957.
www.dacoromanica.ro
12 CUVINT INAINTE
despre organizarea militar a acestora in anumite perioade din

istoria lor, in aceste lucrari s-au adus o serie de contributii
la lamurirea organizarii si evolutiei aparatului executiv al sta-
tului, dar se resimt inca unele con fuzii si greseli din trecut.
Astfel, A. Cazacu, autorul capitolului despre armata feu-
dar din volumul colectiv Viata feudal in Moldova i Tara
Romneasc5., aparut in anul 1957, mentine mai departe con-
fuzia dintre curteni slujitori. Aci, de!i se arat in mod just al
rosii din Tara Romdneasca sint curteni 29, se spune ca in Mol-
dova nu sint rofii, dar categoria aseman toare sint calrasii"3'
(desi aceflia sint slujitori), iar mai departe di, totufi, situatict
calarasilor difera de cea a rosilor" si ca origine si ca stare
materiarciu. Confuzia continua fi in paginile urzna loare, unde.
se aratii c gloatele si curtenii sint acelasi lucru, oastea de
curte a domnului, pusa in contrast cu clarafii, oastea boieri-
lor" 32, de,s-i gloatele" sint alcatuite din tarani. Despre curtenf
se mai s'Infle ca sint cind razesii de mai tirziu" sau tarani
proprietari in obsti" - punindu-se senznul echivalentei intre.
cztrteni fi teirani ciad slugile domnesti care izzdeplineau di-
verse functii cu caracter civil in stat" 34, afirmatie care este mai
aproape de adevar.
A.mintim apoi lucrarea colonelului ion Citpsa, unde se arata
c armata lui .'te fan cel Mare cuprindea curtenii (sau slujito-
rii) voievodului, recrutati din rindurile micii boierimi tarani-
lor". Dupa parerea sa, asemanlitoare cu a lui N. lorga
in vremea lui .te fan cel Mare, slujitorii erau alca tuiti din douel.
corpuri: vitejii, care eran clri, si voinicii care erau pedestri
33 lbidem, p. 387.
35 Autorul pare s urmeze aci prerea generalului R. Rosctti, cave
calrasii din Moldova (Essai sur l'ast-
considera' c curtenii sint ulterior
militaire des Roumains, p. 84).
31 P. P. Panaitescu, V. Costichel si A. Cazacu, op. cit., p. 388.
32 lbidem, p. 397.
lbidem, p. 205.
34 lbidem, p. 406.
35 1. Cupsa, Arta militara a moldovenilor n a doita jumatate a se-
rolului al XV-lea ($tefan ce! Mare), Buc., 1959, p. 23.
www.dacoromanica.ro
13 CUVINT INAINTE
0 pozitie justa fata de aceste cate gorii de curteni fi sluji-

tori ga sim in lucrarea lui Traian Mutafcu, privind arta mili-
tara" la inceputul secolului al XVII-lea in Tara Romdneasca",
unde se arat ca rofii sau curtenii erau recrutati in principal
din rindurile micii boierimi", spre deosebire de slujitori recru-
tati, de obicei, din rindurile taranimii libere" 36.
lnainte de a incheia aceast scurta prezentare trebuie sa
mai amintim c aparitia organizatiei slujitorilor l-a preocupat in
mod deosebit fi pe istoricul Barbu Cdmpina, care i-a dedicat
un studiu special, aflat in manuscris 37. Fa cind deosebirea nece-
sara intre cele cloud cate gorii, de curteni i slujitori, B. Cdm-
pina afirma cli organizatia slujitoreasca, de caracter taranesc,
a aparut in alt mediu istoric decit cel din care izvorise institu-
tia feudalii a curtenilor". El considera ca organizarea slujitorilor
a fost una din masurile intreprinse de te fan cel Mare, la sfir-
fitul secolului al XV-lea, in cadrul operei de intarire a autori-
tatii centrale. in studiul sau ramas in manuscris, B. Cdmpina
recunoftea ca procesul complex petrecut in sinul taraninzii li-
bere, care a dus la aparitia slujitorimii, nu se poate prezenta
fara sprijinul unei cuprinzatoare cercetari prealabile".
Acesta este, in linii generale, stadiul la care a ajuns isto-
riografia noastr mai veche fi mai nozza in cercetarea
problemei curtenilor fi slujitorilor.
*
Lucrarea de fata ifi propune sa prezinte evolutia, organi-
zarea, intretinerea fi atributiile curtenilor, slujitorilor fi lefe-
giilor (mercenarilor) din Tara Romeineasca fi Moldova pina la
mijlocul secolului al XVIII-lea.
Problemele enunt ate au putut fi studiate impreun pentru
cele dou'd state feudale romdnefti avind in vedere organizarea
lor politico-administrativ foarte asemanatoare. Cit privefte
36 Traian Mutwu, Arta militara in Tara Ronzdneasca la Inceputul se-

colzdui al XVII-lea. Radu $erban, Buc., 1961, p. 23-25.
37 Itla,sterea organizatiei slujitorefti din Moldova li opera Politica in-
terna a lui $tefan cel Mare.
www.dacoromanica.ro
14 CUVINT INAINTE
Transilvania, aici lucrurile Ant putin diferite datorita faptului

fiind ocupara indi din timpul feudalismului timpuriu de re-
gatul feudal maghiar, Transilvania a fost organizata altfel decit
cele dozza state feudale ronuinesti care si-au pa strat indepen-
denta.
Cu privire la termenul linzit al lucrarii (mijlocul secolului
al XVIII-lea), mentionm c ne-am oprit la epoca reformelor
lui Constantin Mavrocordat care au dus la schimbari fundamen-
tale in ceea ce priveste vechea organizare militara din tara
noastra.
Ca material infornzativ, la baza alcatuirii volumului de fata
au slat 'in primul rind documentele interne ale Moldovei
Romeinesti, wit cele publicate in colectia Documente privind
istoria Roinniei, cit si cele peste 30 000 de acte din perioada
1626-1700, transcrise sau traduse, aflate in arhiva Institututui
de istorie Nicolae lorga" din Bucuresti. in afara de acestea, au
mai fost cercetate si colectiile de documente mai vechi,
calatorilor strdini, cronicile etc.
Folosirea si analiza atenta' a acestia bogat material infor-
mativ care nu a fost utilizat decit in midi msura de cerceeci-
torii anteriori ne-au dat posibilitatea sa lamurim o serie de
probleme importante privind istoricul curtenilor, slujitorilor fi
lefegiilor din Moldo-oa si Tara Romeineasca in perioada
www.dacoromanica.ro
Capitolul
CURTENII SI EVOLUTIA LOR
I. Originea qi evolutia lor

Numele de curtean folosit atit in Tara Romneasc cit
si in Moldova, fie sub forma Agopau, fie chiar sub aceea de
KSjyrail sau Ksprrtill deriv. de la curte (o*, care era locul
unde se adunau curtenii, centrul administrativ si militar de care
acestia depindeau.
In literatura noastr." istoric s-a discutat destul de mult cu
privire la semnificatia terTenului de curtean. In studiul s.'u
amintit mai sus privitor la organizarea armatei rnoadovene, Ion
Bogdan nu d. un rispuns prea ciar la aceast, problern, consi-
derind c pot fi dou explicatii pentru originea termenului de
curtean. Dup. pxerea sa, numele de curtean vine fie de la
faptul c ei petreceau mai mult pe ling curtea domneasc....,
fie pentru c feudele lor se numeau curti, ca i asezrile boierilor
de la tall..., fie si una si alta din aceste imprejmiri". El afirm"
c fiecare curtean avea .cite o curte, cu cas, aocuri de arat, de
p4unat, cu un cuvint tot ce le trebuia pentru trai i pentru
hrana cailor de r.zboi" 2.
1 Sub aceasta form 11 gisim in textul slav al lnvilrilturilor lui Neagoe

Basarab (Cronicile slavo-ronuine, ed. P. P. Panaitescu, Buc., 1959, p. 244),
ca i in documentul din 22 februarie 1612 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac
XVII, vol. III p. 65) si in scutirile de dri acordate de domnie preotilor
din Iasi in secolul XVII. In Moldova, slujba de curtean era numifi uneori
in documente ieSPT*HCTOKO (doc. din 20 nov. 1606, Doc. priv. ist. Rom., A,
veac. XVII, vol. II, p. 74). Mentionim c in invfturile lui Neagoe
sarab se intilneste i termenul de a,Roin. pe ling acela de Osman (Cro-
nicile slavo-romdne, p. 245).
2 I. Bogdan, Documentul Rizenilor, p. 43. In Clasele sociale..., p. 4 si
in Evolutia claselor sociale (Arhiva pentru stiint6 i reform sociale, V,
1924, p. 348), I. C. Filitti reproduce aidoma prerea lui I. Bogdan ; in
Citeva cuvinte despre alcatuirea oftirii de (aril, p. 11, ins, I. C. Filitti
crede c asa-zisii curteni au fost initial proprietari de curti i c ter-
menul a ajuns apoi s desemneze pe boierii care nu mai ajunge,au la functii.
www.dacoromanica.ro
16 CURTENII 51 EVOLUTIA LOR
Dup p'rerea lui Nicolae Iorga, curtenii erau boierii de la

curte, slujbasii, curtenii, nu in sensul cel mai inalt al cuvintului,
cci n-ar fi fost atitia, ci in sensul general" 3. In Istoria armatei,
N. Iorga consider c, in vremea lui Stefan ce! Mare, curtenii
erau vitejii ckari si voinicii pedestri, plkiti cu leaa sau jold
si imbrcminte 4.
De curind, P. P. Panaitescu a artat in mod just e, in
veacurile XVXVI, curtenii sint oastea din satele care depin-
deau de un centru de adunare, de o curte domneasc5." 5. Aceast
pgrere este sustinut de dou documente moldovene din prima
jum5.tate a secolului al XV-lea ; in primul, din 8 octombrie 1434
citat si de P. P. Panaitescu Stefan al II-lea, domnul Mol-
dovei, infAreste slugii sale Giurgiu uil sat, hot5.rind ca alt judet
s nu aib5., ci s tie izumai de curtea noastr din lafi" 6; in cel
de al doilea, din <1432-1442>, Ilie voievod intsreste unei
alte slugi domnesti, Staia, dou sate, hofrind ca acesta s
asculte" (cnstmeT) de curtea domneascd din Suceava7. Cele
dou slugi domnesti se aflau deci In subordonare fat5, de curtile
domnesti din lasi si Suceava 8, fiind agentii executori ai porun-
cilor primite de la aceste ,curti, lar in vreme de fzboi stringin-
du-se sub steagurile domnului.
Trebuie s subliniem aci faptul a asa-numita curte" nu
era numai punctul fortificat care constituia centrul administra-
tiei locale ; sub numele de curte sau curteni erau cuprin,si ,si cei
3 Hurmuzaki, XI, p. 220, nota 1.

N. Iorga, Istoria armatei, vol. I, ed. a II-a, p. 174.
5 Alexandru Grecu <P. P. Panaitescu), lnfluente semataice latine me-
dievale in limba romdnet (Studii si cercetri lingvistice", I, 1950, fasc. 2,
p. 239-240).
Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 113.
7 Moldavia v epohu feodalizma, I, Chisinu, 1961, p. 2.
. 8 Pentni intelesul cuvintului ascultare" fat de o cetate sau o curte
domneasci care inseamni subardonare, dependen t fat de acestea
vezi si doc. din 17 ian. 1517, 16 ian. 1612, 22 martie 1638 etc. (Doc. priv.
ist. Rom., A, veac. XVI, vol. I, p. 107, veac. XVII, vol. III, p. 51 si
Arh. St. Buc., m-rea Pingrati, III/52-53).
www.dacoromanica.ro
17 ORIGINEA 51 EVOLUTIA LOR
care realizau aceasta administratie pin6 in secolul al XVI-lea 9.

sau ascultind" de o curte, ale earei porunci le inde-
plineau, slugile domnesti sint inmate uneori, n secolul al XV-lea,
curteni sau slugi trimise de la curte.
Curtea constituia in aceast vreme centrul de coercitiune
administrativ, locul unde se adunau slugile domnesti, care puteau -
fi folosite in timp de pace drept dijmari, g1etari, globnici etc.,
dupa nevoi, lar in vreme de ilzboi mergeau la lupt. Este carac-
teristic in acest sens faptul c atit in lnvaNturile lui Neagoe
Basarab, cit si in pasajele interpolate din cronica lui Grigore
Ureche, termenii dvorba" si a dvori" desemneaza once slujba
fa curd domnului sau la curtea domneascii '. Mai tirziu, in izvoa-
rele scrise in limba romn, a se curteni" insemna a mira in
slujba unui stapin puternic. De pila, cronicarul Nicolae Costin
afirm c" era la Iasi ,un slujitoriu bun si de frunte... lefegiu...,
care s-a dus de s-au curtenit la hanul" 11.
Curtenii indeplineau toate poruncile domnesti, folosind, in
caz de nevoie, mijloace militare de represiune. In Lexiconid lui
Mardarie Cozianul, din 1649, a curteni se traduce prin a porunci,
Istoria Romdniei, II, p. 316-317. Acelasi sens avea curtca

Rusia medieval. B. Grecov arat c se numefte curte, inainte de bate,
totalitatea slujitorilor militari" (Tdranii in Rusia, Buc., 1952, p. 528).
I Cronicile slavo-romdne, ed. cit., p. 280 si Grigore Ureche, Leto pi-
se(ul farii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, ed, a II-a, p. 78. Vezi si P. P. Pa-
naitescu, Urme din vremea orinduirii feudale in vocabuland limbii romeine
(Studii i cercetri de lingvistic", IX, 1958, nr. 2, p. 169-171), unde se
dovedeste ea' dvorba slujb feudal, slujb de curte. Vezi, de asemenea,
cronica lui I. Neculce, ed. I. Iordan, ed. a II-a, p. 32, unde se spune ca
Istratie Dabija, domnul Moldovei, dud vedea oameni dvorind (lucrind)
pi-in ograda" curtii domne.sti le trimitea mincare, spunind de mult or fi
dvorind ei si or fi flminzit". Acelasi cronicar afirm ca, in timpul domniei
lui Constantin Duca, era dvoreala dup vel logoat" (ibidem, p. 132),
adiei treburile curtii erau dirijate de marele
" Cronicile Romdniei, ed. M. Kogilniceanu, II, p. 55. In Istoria
Romdnefti, ed. C. Grecescu si D. Simonescu, p. 135, se spune c Serban
Cantacuzino postelnicul a fugit de frica lui Mihnea al III-lea in Moldova
s-au eurtenit la Ghica vod", iar mai tirziu, la 13 oct. 1749, loan Terzi-
manul seria unui mare boier pentru un tin'r, cerindu-i s slesti sa.-1
curtenesti la mtria sa yod" (N. Iorga, Studii fi doc., XXI, p. 241).
www.dacoromanica.ro
18 CURTENII I EVOLUTIA LOR
ceea ce inseamni c curtile erau centrele de administratie, de

unde veneau diverse porunci, pentru a ciror indeplinire se uti-
liza, la nevoie, forta.
In calitate de organ de executie, curtenii sau slugile dom-
nesti inibuseau impotrivirea celor exploatati, stringeau dirile si
gloabele (amenzile) de la locuitori, ii sileau s indeplineasci pres-
tatiile in munc fati de domnie sau de stipinul feudal. Slugile
si curtenii aflati in slujba statului feudal nu indeplineau, deci,
In secolde XIVXV, functii administrative diferentiate. Dupi
cum rezult din primele documente referitoare la curteni, pere-
rubtii, osluharii, pripisarii sau desetnicerii nu erau la inceput
categorii diferite de agenti ai administratiei, ci doar nume dife-
rite date slugilor sau curtenilor. Astfel, In documentul din 23 mar-
tie 1482, se arati c gloabele cedate de domn mnstirii Snagov
urmau a fi strinse de o slug domneasci si de una vorniceasc,
care sint numiti amindoi curteni, dei indeplineau, in acest caz,
functia de globnici12-; intr-un alt document, din 31 iulie 1487,
se prevede ea' giletile din judetul Brila, cedate aceleiasi
tiri, erau adunate in numele acesteia de dou slugi domnesti,
date de la curte" (subl. ns. N. S.), care rindeplineau, deci,
functia de gletari 13.
Esen(ial de rerinut este faptul ca, in secolele XIVXV,
slugile domnesti, indiferent dacii Ant nunzite sau nu curteni, sint
trimise de la o curte", de la un centru administrativ, a cirui
autoritate o reprezentau fat de locuitorii
In secolele XIVXVI, slugile i curtenii erau cei care asi-
gurau administratia intregului teritoriu al trii, chiar a acelei
pirti din acest teritoriu care se bucura de imunitate feudali. ; in
acest din urm caz, slugile i curtenii administrau in numele
pinului feudal inzestrat cu privilegiul imunittii, aflindu-se in
slujba acestuia, nu a domniei. In aceasti. vreme ca si mai
tirziu, de altfel existan deci cloud cate gorii de slugi, res pectiv
curteni : unii aflari in slujba donzniei, iar alii de origine mai
modestil in aceea a marilor feudali.
Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 172.

13 Ibidem, p. 187.
www.dacoromanica.ro
19 ORIGINEA $1 EVOLLITIA LOR
Existenta curtenilor aflati in slujba marilor feudali care

slut probabil mai vechi decit aceia ai domniei este dovedit
nu numai de faptu/ cì unii mari feudali ea, de pili, episco-
pia de Ricl'iuti aveau In secolul al XV-lea vornici, mai mari
peste curteni 14, dar si de documente mai tirzii, din secolul
al XVII-lea din Tara Romneasc5., unde, dup'i ce curtenii aflati
In slujba domniei au fost numiti roii, existau numerosi curteni
In serviciul unor boieri sau min5.stiri : curteanul midstirii Vifo-
rita 18, curteanul p'rintelui" egumen " etc. La 1642 mirastirea
Radu Vod avea cinci asemenea .curteni, lar la 1648, 12 17. Daca
existau astfel de curteni in secoluI al XVII-lea dud aparatul
de stat era mai dezvoltat si mai bine organizat este de
la sine inteles c. ei trebuie s" fi exis tat in num'a'r si mai mare in
veacurile anterioare.
Acesti curteni erau oameni liberi, care indeplineau alte ser-
vicii decit poslunicii, al.turi de care slut amintiti uneori In do-
cumente 18. Pe chid poslusnicii aceau slujb munc, alkurt
de ceilalti fxani, curtenii sluj eau ca instrument represiv, menit
s asigure indeplinirea obligatiilor feudale ale Oranilor aserviti 19.
Dup cum a arkat V. I. Lenin, far acest aparat de con-
strIngere, stpinul feudal nu ar putea obliga s munceasc
pentru el un om inzestrat cu psmlnt si care i duce gospodria
proprie"
19 Doc. priv. ist. Rom., A, veac XV, p. 14 si 30. Mai tirziu, vorniceii
erau reprezentantii stIpinilor feudali in satele aservite.
15 Doc. din 28 oct. 1669 (Arh. St. Buc., Mitr. Tirii Rom., LV/3).
le Doc. din 31 mai 1651 (idem, ep. Rimnic, LIII bis/15).
Idem, m-rea Radu Vod, XXXI/11 si 14.
18 Vezi doc. din 16 mai 1654 si 23 dec. 1668 (Acad. R. S. Romnia,
CXXVI/140 si 141).
19 Mentionim ci o situatie aseminitoare exista si in Rusia medieval,
unde curtea marelui feudal nu este numai propria lui resedintli, dar fi
central ,administrativ ci gospoddresc al intregii stipiniri feudale". Aceast
curte", aleituit din slujitori" liberi si slugi si condus de vornici si
avind inainte de toate o important economick Il insotea pe stpin la
rzboi" (N. Grecov, op cit., p. 484-485, 526, 528).
2 V. I. Lenin, Opere, vol. III, Buc., 1951, p. 171.
www.dacoromanica.ro
20 CURTENII SI EVOLUTIA LOR
Deosebirea dintre curteni i poslusnici &pare foarte limpede

In asezamintul lui Miron Barnovschi din 20 septembrie 1626,
privitor la organizarea minastirilor moldovene, unde se spune :
egumenul .5'4 nu aibei slugi curteni, ce s'et aib'd posloptic sd
jeasca" 21; Cu alte cuvinte, se ia egumenilor dreptul de a se
folosi de curteni, pentru a-i impiedica s se transforme in sta-
pini ai minastirilor.
Numarul slugilor i curtenilor aflati in slujba marilor sta-
pini feudali era cu atit mai mare, cu cit posibilitatile domniei de
a asigura administrarea intregii ri erau mai mici, iar teritoriul
care se bucura de imunitate feudala administrat de marii sta-
pini feudali era mai intins.
In a doua jumatate a secolului al XV-lea, cind are loc pro-
cesul cunoscut de intarire a autoritatii centrale, numarul curteni-
lor aflati in slujba domniei a crescut, ca urmare a ridicarii in
rindurile lor a taranilor osteni ce hi dovedisera vitejia pe cimpul
de lupta si care, in timp de pace, au primit diverse atributii
administrative. In acela.si timp, importanta curtilor i slugilor
aflate sub autoritatea marilor feudali a scazut, fara insa s se
ajunga la desfiintarea lor.
Referindu-se la ridicarea acestor osteni tarani in rindurile
vitejilor, cronicarul polon Ion Dlugosz spune : plurimi agrestes
ex peditum numero in equitum et peditum nztmerum militum
translati" 22. Pentru cronicarul Nicolae Costin acest eveniment a
avut semnificatia unei ridicari a multar oameni din prostime
(adica oameni de jos N.S.) la statul de nemesi" 23. Cronicarul
moldovean Ii numeste deci nemesi (adica boieri) pe noii viteji
facuti de domnul Moldovei din rindurile taranilor liberi.
Pentru a intelege sensul acestui proces de neme.sire" (innobi-
lare), vom cita un fragment dintr-un alt izvor narativ din secolul
al XVII-lea. Vorbind de o actiune asemanatoare in parte aceleia
21 Acad. R. S. Rominia, LXXXVI/14. si I. Bianu, Documente roma'-

nefti, p. 132.
22I. Dlugosz, Historia Poloniae, vol. II, col. 526. Vezi i lstoria Ro-
mciniei, II, p. 533-634.
Cronicile Romiiniei, ed. M. Koaniceanu, vol. I, p. 163.
www.dacoromanica.ro
21 ORIGINEA SI EVOL1JTIA LOR
a lui $tefan cel Mare, flcut de LasEu craiul, Simion Dasclul,

interpolatorul cronicii lui Grigore Ureche, arat cs acesta a im-
prtit unora hotar si ocine si locuri de sate si tirguri si i-au
nemisit pe toti, adec (i-au fcut) slugi criesti" 24. Acest pasaj
de cronic are pentru noi o important. deosebie. Nemesirea"
inseamn pentru cronicar imprtirea de ocine in proprietate de-
pila ; prin acest proces de nemesire", cei csrora 11 se d.ruiau
asemenea proprietgi deveneau slugi domnesti, care aveau obli-
gatia s slujeasc domnului Vrii, atit in timp de pace, cit si in
vreme de rizboi.
Care sint relatiile dintre vitejii din secolul al XV-lea si
curteni ?
La inceputul statelor feudale romnesti, termenul de viteaz"
desemna pe cavalerul nobil proprietar de pmint, care indeplinea
indeosebi In Moldova atributii militare si politice de
seam 25 La sfirsitul secolului al XIV-lea si inceputul celui
urmtor, unii dintre acesti viteji erau si .membri ai sfatului dom-
nesc 26, stind alturi de marii boieri ai trii. Tot impreun cu
marii boieri, ti depuneau uneori, alkuri de domnul txii, omagiu
de credint regelui polon 27 Trebuie ins retinut faptul c. dei
apar aaturi de marii boieri vitejii sint inc de la inceput o
all categorie decit marea iboierime, posesoare de domenii.
Cu vremea, importanta politic a vitejilor a sczut ; dup
domnia lui Alexandru cel Bun ei nu mai sint amintiti ca membri
ai sfatului domnesc.
24 Grigore Ureche, Letopiseful Tdrii Moldovei, ed. cit., p. 69.

25 Istoria Romdniei, vol. II, p. 166. Despre institutia vitejilor, vezi
N. A. Constantinescu, Formarea vitejilor la romtini in evul mediu, Buc.,
(f.a.) ; Anton Baloti, Vitejii lui te fan cel Mare (Studii si articole de
istorie", IX, 1967, p. 43-64) ; P. P. Panaitescu, Urme din vremea orinduirii
feudale in vocabularul limbii romdne (Studii qi corcetri lingvistice", IX,
1958, nr. 2, p. 164-166) ; Viata feudald, p. 194-197 ; C. C. Giurescu,
Istoria romanilor, vol. II, partea a 2-a, p. 506.
26 Viata feudal& p. 194-195.
27 Doc. din 1436 (M. Costchescu, Doc. inainte de te fan cel Mare,
11, p. 697 O 701).
www.dacoromanica.ro
In timpul domniei lui Stefan cel Mare, vitejii sint pomeniti

adesea in cronicile trii, ca o importana categorie de ostasi,
indeplinind un rol de frunte in luptele glorioase purtate de ma-
rele domn 28 Este evident c, in aceast vreme, nu mai avem de
a face cu aceeasi categorie de viteji cavaleri din vremea dom-
niei lui Alexandru cel Bun ; prin viteji se inteleg acum ostenii
care i dovedeau vitejia pe cimpul de lupt. Ca si inainte, ei
apar i acum ca o categorie diferit de aceea a boierilor. Refe-
rindu-se la lupta de la Soci, Letopisetul anonim al Moldovei
vorbeste de boieri si de viteji 29 iar dup lupta de la Vaslui
aceeasi cronia mentioneaa c domnul a dat un ospt mare vite-
jilor i boierilor. 30
Dup cum rezult din cronici, vitejii din vremea lui Stefan
cel Mare erau ostasi clri, asa cum erau i curtenii. Cronicarul
Grigore Ureche spune, de pild, c sf. Procopie umbla clare
intr-armatu ca un viteazu" 31.
CA acesti viteji sint o categorie de ostasi foarte apropiat
de aceea a curtenilor ne-o dovedeste nu numai irnprejurarea
erau clri, ca i curtenii, dar si urmtorul fapt : vorbind de
lupta de la Valea ADA. din 1476, cronicarul moldovean spune c
au pierit acolo multi dintre boierii cei mari i vitejii cei buni" 32
Referindu-se la aceea.si lupt, Stefan cel Mare arat c tre-
buind a lase pe trani apere gospodriile amenintate de
ttari a amas in fata imensului puhoi turcesc doar cu
curtea" sa", compus, dup un izvor contemporan, din circa
28 Cf. si
I. Focseneanu si G. Diaconu, Bazele puterii militare a lui
Stefan cel Mare, in Studii cu privire la Stefan cel Mare, p. 116, unde slu-
jitorii viteji" sint considerati un element de ndejde in armata ma-
elui domn.
23 Cronicile slavo-romdne, ed. P. P. Panaitescu, P. 17; cf. si Gr. Ure-
che, op. cit., ed. cit., p. 97. Vezi si p. 115, unde este vorba de osptul dat
acelorasi bojen i viteji la Hirlu, in 1497.
3 Cronicile slavo-romdne, ed. cit., p. 17. Vezi si p. 19, 21.
31 Gr. Ureche, op. cit., p. 106. Vezi si p. 115, unde se spune acelasi
luoru despre sf. Dimitrie. Este interesant de subliniat c cronicartg moldo-
vcan spune c sultanul are si alt curte ce se chiarni spahii" (ibidern,
p. 132), spahiii fiind, dup cum se stie, ostasi
32 lbidem, p. 104.
33 I. Bogdan, Doc. lui Stefan cel Mare, II, p. 844 si 348.
www.dacoromanica.ro
23 ORIGINEA 51 EVOLUTIA LOR
10 000 ostasi 34. La 1476, cztrtea dommtlui era alctuit, deci, in

bzuza parte, din vitejii cei buni" cazuti in lupta.
In vremea domniei lui $tefan cel Mare, vitejii nu mai sint
deci nthilii cavaleri de la inceputul secolului al XV-lea, ci vi-
tejii propriu-zisi, aceia care ia"virseau acte de vitejie in lupa si
care, indeplinind diverse servicii administrative in timp de pace,
tineau de o curte domnease, iar in timp de rzboi veneau la
lupa sub comanda dreeatorilor domniei.
In Tara Romnease, vitejii apar mult mai rar si avind .un
rol mai putin important decit in Moldova. $i aici num5rul vite-
jilor a crescut in a doua jumkate a secolului al XV-lea, prin
ridicarea in rindurile lor a aranilor care se distingeau in lupa.
In Povestire despre Dracztla voievod, se spune c Vlad Tepes
ca si $tefan cel Mare ridica in categoria vitejilor pe cei
care se remarcau in lupa 35.
Vitejii lui Vlad Tepes Ant cuprinsi de cunoscutul ienicer
sirb sub numele general de curteni (kurtiani) 36 ei apar cu
acest nume i in documentele interne de dup domnia lui Vlad
Tepes 37.
Oitejii care se distingeau in lztpta fi care 2si datorazt monde
vitejiei lor, prinzind in timp de pace atribzttii administrative,
tinind de o curte, au fost numiti curteni, ca curtenii mai
vechi. 38 Este posibil asa cum credea B. Cmpina c la re-
organizarea curtenilor, in primele decenii ale secolului al XVI-lea,
unii din acesti viteji mai vechi s fi devenit vsitafi, comandanti
de mici uniati teritoriale de curteni 39. Dup pKrerea lui P. P. Pa-
naitescu, vitejii au disp5.rut in secolul al XVI-lea, deoarece
34 Columna dui Traian", 1876, p. 378.

36 Cronicile slavo-romdne, ed. cit., p. 207.
36 Arhiva istoric5", 1/2, p. 10.
37 Vezi doc. din : 3 aprilie 1480, 23 martie 1482, 1 iunie 1482, 20 iu-
nie 1489 etc., (Doc. priv. ist. Rom., B, veac XIIIXV, p.167, 172, 176, 197).
36 Aceasta este i opinia altor cercet5.tori (I. Bogdan, D. Ciurea etc.)
primul afirm c fqtilor viteji li s-a zis curteni" (Doc-iv:nautili Rizenilor,
p. 44) iar secundul c vitejii lui Stefan cel Mare grit viitorii curteni (Stu-
dii", X, 1957, rir. 6, p. 72).
39 Mention5.m c ultima amintire n izvoare a vitejilor este din timpul
domniei lui Stefanit (Gr. Ureche, Letopisetul fdrii Moldovei, ed. cit., p. 144).
www.dacoromanica.ro
,aceast institutie feudal nu-si mai are rostul odat Cu inspri-

rea dominatiei turcesti" 40.
Actiunea lui $tefan ce! Mare de inmultire a efectivelor
curtenilor tindea s intreasca puterea central, prin sporirea
numrului acelora care urmau s slujeasc domniei.
La aceasta este necesar s adugm si faptul c. Moldova,
trebuind s pearte un lung rzboi pentru pstrarea indepen-
dentei. avea nevoie de o armat mai numeroas, mai bine orga-
nizat si, in acelasi timp, devotat domnului, care conducea
aceast lupt, armat care s-I fac pe $tefan cel Mare mai
putin dependent de puterea militar a marilor boieri. La baza
procesului de inmultire a curtenilor din rindul vitejilor de pe
cImpul de lupt stau deci atit motive de ordin politic, cit i mi-
litar. Msurile luate de $tefan cel Mare pe aceast linie sint
asemntoare In parte cu acelea intreprinse de tarul Ivan
al. III-lea. 41
Acesti trani pe care domnul Moldovei i-a ridicat In rindul.
vitejilor sau curtenilor au alckuit o categorie nou de curteni,
pe care B. Cmpina a numit-o organizatie slujitoreasa 42 pentru
a o deosebi de mai vechii curteni din timpul frimitrii feu-
dale 43. Documentele din vremea lui Stefan cel Mare, ca si cele
din secolul al XVI-lea, nu ii numesc Ins pe'noii curteni sluji-
tori, primele mentiuni ale slujitorilor asa cum vom vedea
fiind de la sfirsitul acestui seco!.
4 P. P. Panaitescu, art. cit., p. 166.

41 B. Grecov, op. cit., p. 486.
42 Dup prorea lui B. Campina, furirea slujitorimii ar fi fost pro-
clamat in anul 1437, in cadrul unei solemnifti deosebite (Ideile
toare ale lui .te fan cel Mare, in ,,Studii", X, 1957, nr. 4, p. 65). In Leto-
pisetul anonim al Moldovei, se spune ins c domnul ,a instituit multi vi-
teji" In doui rInduri In anul 1481, dup lupta de la Rimnic, si in 1497,
dup btlia din Codrii Cosminului (Cronicile slavo-romilne, ed. cit., p. 19.
si 21). Vitejii sint amintiti, de asemenea, si In btlia de la Valea Alb
din 1476.
43 Prima mentiune a curtenilor In Moldova este din 14 septembrie.
1427,cInd cste amintit pdurea curteanului" (Axoptiolt) (Doc. priv. ist.-
Rom., A, veac XIVXV, p. 59).
www.dacoromanica.ro
25 ORIGINEA $1 EVOLUTIA LOR
Faptul c. in secolul al XV-lea exist numai curteni, nu si

slujitori, rezult. chiar din mrturii contemporane domnilor de-
spre care se presupunea c au organizat pe slujitori. Stefan cel
Mare arat el insusi c la Valea Alb a limas numai cu curtea"
sa, 44 curte care pare s fi fost alctuit din cei 10 000 de no-
bili" cu care domnul a trebuit s. pizeasc. Dunrea la 1476,
lsind pe trani s5.-si apere casele amenintate de titarii
relatie polon foarte interesant despre inchinarea lui
Stefan ce! Mare la Colpmeia, in 1485, descriind suita domnului
Moldovei la ceremonia prestrii jurrnintului de vasalitate, arat
c marele domn a venit Cu omnibus suis armigeris boiaris vul-
gari eorum lingua dictis, sui vero omnes terrigenae, bona heredi-
taria in Moldavia habentes et alii nines curienses notabiliores" 46
(toti purttorii si de arme, numiti boieri in limba lor obisnuit,
toti oameni de tar., avind averi mostenite in Moldova si cu toti
curtenii mai putin insemnati). In aceasta relatie se face deci deo-
sebirea intre suita de boieri a domnului si aceea de curteni.
Cit priveste referirile tirzii ale cronicarului Grigore Ureche
la slujitorii" lui Stefan cel Mare si Bogdan cel Orb47, acestea
nu fac decit s extind asupra unei perioade trecute realitti din
vremea cind boierul moldovean i alckuia cronica 48, asa cum
44 I. Bogdan, Doc. lui Stefan cel Mare, II, p. 344 si 348 ; vezi
p. 345, 349.
45 Columna lui Traian", 1876, P. 378.
46 Arhiva istorice, 1/2, P. 23.
47 Gr. Ureche, Letopisetid firii Moldovei, ed. cit., p. 92, 96, 135 passim.
48 Deoarece, in epoca in care 5i scria cronica, termenul de slujitor
tindca tot mai mult asa cum vom vedea s desemneze pe toti cei
care faceau slujbe statului feudal, deci si pe curteni, cronicarul i-a numit
PC ostasii lui $tefan cel Mare si Bogdan ce! Orb slujitori, tennen ce nu
apare ins in cronicile contemporane domniei lui $tefan cel Mare, in care
sint amintiti doar vitejii si curtenii. Cum cronicarul moldovean nu mai po-
meneste dup aceea decit de slujitorii cu leaf (adic mercenari), in timp
ce pe curteni Ii mentioneaz in eiteva rinduri (oP. cit., p. 91, 193, 206),
credem c si acei slujitori" amintiti in vremea lui $tefan cel Marc erau
curtenii ridicati de domn.
Tot astfel se explic si referirile ttrzii ale cronicarului mantean la
slujitorii" lui Vlad Tepes (Rada Popescu, Istoriile, ed. C. Grecescu, p. 15).
www.dacoromanica.ro
26 CURTENII $1 EVOLUTIA LOR
se intimpl de altfel i cu termenii de hotnog, apitan si buluc,

folositi de Ureche pentru vremuri mult anterioare aceleia in care
au fost introdusi in Moldova. 49
A doua jumtate a secolului al XV-lea si primele decenii
ale celui urmtor pot fi considerate ca alckuind epoca de inflo-
rire a curtenilor, atit in Tara Romneasc cit si in Moldova,
unde ei au adus o contributie de seam la luptele pe care cele
dou state le-au purtat impotriva incercrilor ostilor Imperiului
otoman de a cuceri trile noastre.
In aceast vreme, foarte probabil, curtenii i slugile dom-
nesti erau scutiti de dri, in schimbul slujbelor ce le prestau
domniei i statului feudal, atit in timp de pace, cit si in vreme
de rzboi.
Nici un document din aceast perioad nu-i mentioneaz
printre categoriile de locuitori ce plteau dri ; dimpotriv, din-
tr-un document din 15 octombrie 1568 rezult c slugile dom-
nesti erau scutite de plata drilor la mijlocul secolului al XVI-lea.
In acest document se spune c, in timpul domniei lui Radu Paisie
(1535-1545), un locuitor, Bucur, inchinat ocina lui Neagoe
logoat, care, drept multumit, si-a pus o slug la bir pentru
Bucur, de 1-a scos de la bir i 1-a asezat ca slug. domneasc5." 50
Asezarea" intre slugile domnesti insemna deci scutire de bir.
In primele decenii ale secolului al XVI-lea, ca urmare a
ntririi autorittii centrale in a doua jumtate a secolului pre-
cedent si a cre.sterii numrului curtenilor de care dispunea dom-
nia, prin folosirea unor pturi sociale mai largi la administrarea
statului feudal si a trecerii lor intre curteni, atit in Tara Roma-
neasc, cit si in Moldova, acestia au fost organizati mai temeinic,
pe judete (pin atunci tineau de curtile i cettile domnesti) si
au fost pusi sub comanda marilor vtagi sau vtafi de judet sau
tinut, care indeplineau, cu ajutorul curtenilor din subordine, sar-
cinile administratiei din tinuturi 51.
49 Vezi mai jos cap. Organizare.

59 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. III, p. 296.
51 Vezi mai pe larg capitolul Organizare.
www.dacoromanica.ro
27 ORIGINEA SI EVOLUTIA LOR
In a doua jum5.tate a secolului al XVI-ilea, insa, situatia

s-a sohimbat. Ca urmare a cderii arilor romne sub dominatia
otoman, in aceste t5,ri au avut loc importante prefaceri social-
economice, analizate pe larg in Istoria Ronzeiniei 52. Unele din
aceste prefaceri au atins i pe curteni, din care cei mai multi
au deczut.
Principala cauza a dediderii curtenilor a fost impunerea lor
la ari tot mai mari. Dup cum se stie, a doua jumtate a seco-
lului al XVI-lea se caracterizeaf printr-o fiscalitate exce_siv5..
Pentru a s.tura fa'comia turcilor, care au obligat statele feudale
romnesti s patease, sub diferite forme, sume mari Imperiului
otoman, domnii Trii Romnesti au fost siliti s" impud la plata
drilor i unele categorii privilegiate pira atunci, In primul rind
pe curteni, care trebuiau, pe la 1560-1570, s5. achite birul de
curte", ce varia dup avere, intre 50, 180 si 250 de aspri53.
In timpul domniei lui Mihnea Turcitul, acesta a pus pe
rosii un bir foarte mare" 54. Afirmatia cronicii este confirmatI
de un document din timpul domniei a doua a lui Mihnea Tur-
citul (1586-1591), in care domnul spune c, mai inainte, am
asezat domnia mea tara domniei mele, mari i mici i pe toti" la
d.ri ; domnul arat c. acuse aceasta nu pentru domnia mea,
ci pentru haraciul cinstitului imp5.rat i pentru nevoia i greu-
tatea Trii Romnesti, pe care le are de la turci" 55. lasuri ase-
mn'toare luase i Petru Cercel, care au pus birul curtii
foarte mare" 56.
Si in Moldova, curtenii au fost impusi la bir tot in a. doua
jumkate a secolului al XVI-lea, mai devreme ins5. &oil In Tara
Romneasc, i anume foarte probabil In timpul domniei lui
52 Vezi Istoria Romniei, II, p. 363-868.

53 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. IV, p. 170, 269 fi $t. Gre-
cianu, Genealogiile documentate, I, p. 100-101.
" Istoria Trii Romulnegi, ed. cit., p. 53.
" Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. V, p. 223.
56 lstoria 7rii Ronuinefti, ed. cit., p. 53. Vezi i D. Mioc, Cuantumul
birului pe gospockiria girneascii in rara Romeineascli in sec. XVI (Studii
fi mat, de istorie medie, V, 1962, p. 157).
www.dacoromanica.ro
28 CURTENII st EVOLUTIA LOE.
Ilias Rares, care a pus la bir pe boierii mari si mici si pe vltafi 57.
Curtenii apar intre categoriile impuse la dri si In recensmintul
acut in vremea domniei lui Petru Schiopul 68, fr. s ni se
spun cit pl.teau.
In aceast vreme, ei constituiau 100/o din totalul locuitorilor
impozabili. Documentele de la finceputul secolului al XVII-lea
reflectind ins o stare de lucruri mai veche vorbesc de
greutatea &Aril numit curtenie", pe care unii curteni nemai-
putind s o plteasc prefer s treac in rindurile trnimii 59.
In aceeasi vreme se produce ins si un fenomen invers : unii
dintre curteni este adevrat putini la numr se ridic in
rindurile boierimii.
Pe ling exploatarea fiscal de care vorbeam, a doua jum-
tate a secolului al XVI-lea se caracterizeaz si printr-o luptii
acerb pentru putere intre domnie care incearc s continue
procesul de intrire a autorittii centrale si marea boierime
care a cautat prin toate mijloacele s limiteze puterea domnului
si s instituie un regim nobiliar. In timpul acestei lupte, multi
dintre marii boieri au foist ucisi, unii dintre domni (Mircea Cio-
banul, Alexandru Mircea, Petru cel Tinr, Alexandru Lpus-
neanu) devenind vestiti prin masacrele organizate in rindurile
marii boierimi.
In locul boierilor ucisi, domnii au promovat intre dregkorii
ion pe unii dintre curteni. Cronicarul Ion Neculce a inregistrat
din traditia pstrat in Moldova stirea c5. Alexandru Lpus-
neanu, dup ce a tlat o multime de boieri ca s-i sribeasc",
au triimis si au ales din curteni de tar pe Racovitsti si pre
Sturdzesti si pre Wilsesti si pe altii multi" 6 Pentru Tara Rom-
neasc5., ni s-a pstrat o plingere a boierilor pribegi In Transil-
57 Cronicile slavo-romcine, ed. cit., p. 120.

58 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 4-6.
58 Cf. 0 I. Bogdan, Documentul Rizenilor, p. 39-40 i A. D. Xenopol,
op. cit., vol. IV, p. 152.
68 Letopisetul tdrii Moldovei si o soma de cuvinte, ed. I. Iordan,
ed. a II-a, p. 15.
www.dacoromanica.ro
29 ORIGINEA $1 EVOLUTIA LOR
vania la 1552, care acuzau pe Mircea Ciobanul c a pus in locul

boierilor oameni de origine modest. 61
Se intelege csi acest proces nu a dus la inlocuirea vechii
boierimi cu o alta, in intregime nou ; ceea ce este important de
retinut este ins faptul c, in aceast epoc, un numr de curteni
au fost promovati intre dreg.tori.
In acelasi timp, alti curteni, pentru a se pune la adpost de
drile tot mai greu de suportat, au cutat sprijinul marilor boieri,
intrind intre familiarii" sau oamenii, de cas ai acestora.
Datorit., pe de o parte, faptului c, in urma decderii ma-
jorit.tii curtenilor, intr-o epoc6 de agravare a exploatrii mase-
lor de produckori, curtenii nu mai puteau constitui elementul
sigur i eficace, militar si administrativ, care fuseser pin
atunci, iar pe de alt parte ca urmare a tendintelor manifestate
de unii domni pentru infrirea autoritkii centrale, intr-o vreme
in care, dei aparatul de stat cpkase atributii tot mai largi,
statul feudal se. afla intr-o criz." grav6 62, la sfirsitul secolului
al XVI-lea s-a simtit nevoia reorganizrii acestui aparat de stat,
prin infiintarea unui corp nou de auxilian i ai domniei. In acest
chip au aprut slujitorii, care depindeau direct de domnie si care
aveau s fie folositi in veacul urmkor impreun cu mai vechii
curteni care au rezistat imprejuerilor ca aparat executiv al
statului feudal.
Cam in acelasi timp, curtenii aflati in slujba domniei care
sint amintiti cu acest nume general inc din secolul al XV-lea
au fost organizati In cete sau bresle 'militare i fiscale 63 Tot acum,
61 Hurmuzaki, 11/4, p. 677.

62 Vezi lstoria Romiiniei, II, p. 952-953.
63 Primele mentiuni cunoscute despre cetele de curteni organizati
bresle in Tara Romneasc stilt din 1569, cind se spune c Ignat, Deagu
feciorii lui Dobrin erau In ceata armasilor" si din 23 iulie 1572, cind
se arat c un anume $tefan fusese slug domneasci, sptar cu slujba"
(5t. Grecianu, Genealogiile documentate, I, p. 100-101, II, p. 188). Mai
tirziu, grit amintite i alte cete, ca aceea a postelnicilor, pomenit la 2 hoy.
18 decembrie 1616. (Doc. priv. ist. Rom., B, veac XVII, vol.' III, p. 50
si 65), a logofetilor, amintit la 9 martie 1636 (Acad. R. S. Romania,
CXXVI/23) etc.
Pentru Moldova, amintim aci c, intr-o relatie a unui misionar ca-
tolic din 1586-1587, se spune c boierimea care servea pe domn era I'm-
www.dacoromanica.ro
curtenii din Tara Romneasc pomeniti cu acest nume pin

c5.tre mijlocul secolului al XVI-lea au inceput s fie numiti
rosii ((mount') sau
Primele mentiuni despre roii, atit in cronia cit si in docu-
mentele interne, slut din vremea celei de a doua domnii a lui
Mihnea Turcitul " iar prima alegere" la rosii din timpul domniei
lui Mihai Viteazul 65.
Strinii care au vzut armata lui Mihai Viteazul vorbesc cu
admiratie despre oastea frumoas aleituit din rosii ". C acestia
grit vechii curteni rezult nu numai din izvoare contemporane cu
introducerea numelui de rosu 67, dar si din afirmatia categoric a
lui Miron Costin c rosii din Tara Romneasc slut totuna ca
curtenii din Moldova. 68
In secolul al XVII-lea, decderea curtenilor sau rosilor a
continuat, aceasta ca uninare a impunerii lor la dri tot mai greu
de pltit, proces inceput In a doua jumtate a secolului precedent_
partitil in 13 ,,ordine" (Insemnari iesene", 1938, p. 474). Acestea erau

foarte. probabil cetele de subalterni ai marilor dregatori, asupra carora vom
reveni in lucrarea despre sfatul domnesc.
84 Vezi doc. din 5 dulie 1590 (copie slav) si 9 iulie 1592 (trad. rom.)
(Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. V, p. 468 si VI, p. 52-53). Docu-
mente mai tirzii confirma aparitia rosilor in vremea lui Mihnea Turcitul
(vezi doc. din 28 iunie si 25 august 1625 Doc. priv. ist Rom., B, veac
XVII, vol. IV, p. 533 si supliment).
85 Doc. priv. ist. Rom., veac XVII, vol. I. p. 90.
Relatia lu Darahi, in Hurmuzaki, III/1, p. 431 (pulcherimum item
Rosonum ut ipsi vocant); cf. si cronica lui Szamoskiizy, in MOIL. Hung. hist.,
Scriptores, XXVIII, p. 290, care aminteste de oastea lui Mihai bona co-
piarum parte... giros... Rascianos dicunt".
67 0 informatie din 1599 vorbeste de callrimea de garcla numit curteni
(praetorianum equitatunz, quos jEu cortanos vocant Hurmuzaki, III/1,
p. 143), iar o alta, din 1611, despre cei 1000 de currteni (Kztrtania) ai lui
Radu Serban care odirtioari erau cea mai buna' oaste" (A. Veress, Do-
cumente, VIII p. 134). Vezi cronica lui Bojthinus, in Monumenta Un-
grica, ed. J. C. Engel, Viena, 1809, p. 291, unde se spune ea la lupta de
la Brasov au participat calreti valahi numiti curteni" (eqztites Valachi
quos Qztartanos dicunt). Acesti caTaireti nu slut calarasi, deoarece izvoareIe
transilvanene fac diferenta intre curteni (Kurtaner) i calarasi (Kallaraschen)
(N. lorga, Socotelile Brasovului, p. 75, 76).
88 M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 153 (Curtea ce se rice
la dinsii rosii").
www.dacoromanica.ro
31 ORIGINEA $1 EVOLUT1A LOR
In Tara Romneasc, obligatiile fiscale ale curtenilor au tot cres-

cut pin in vremea domniei dui Radu Leon ; in cunoscutul hrisov
din 15 iulie 1631, printre alte ducrure bune" si de folos teri",
se prevede scutirea curtenilor de dijm, gorstin i vinrici
impunerea lor la un bir global de cite 40 de ughi (galbeni) anual,
pltibil in dou rate, la 23 aprilie si 26 octombrie 69.
In aceast vreme, rosii din Tara Romneasei constituiau
mai mult niste bresle fiscale decit cete militare, deoarece im-
portanta lor ca ostasi sczuse, in timp ce ei deveniser o cate-
gorie impozabil de la care se incasau sume mari de bani. Asa
se si explic faptul c in rindurile lor erau primiti si alti oameni
decit boierii mici de tati. In acelasi hrisov din 1631 se prevede
ca grecii stabiliti in tail s se dipeasc la rosii si la alte cete",
pentru a suporta alituri de acestia greutatea drilor, de care
pin atunci fuseser. scutiti.
Cuantumul birului curtenilor a limas acelasi, de 40 de gal-
beni anual, si in timpul domniei dui Matei Basarab, dupi cum
rezult din dou documente, din 12 februarie 1638 si
20 ianuarie 1641 1. In schimbul pltii acestui bir, ei erau scutiti
de alte dri, in primul rind de taler 71.
Dac tinem seama de faptul c, In aceast vreme, cuantumul
birului pe o gospodrie trneasc varia intre 5 si 27 de galbeni
anual, Inregistrind o medie de 8 galbeni si 82 de bani 72, vom
intelege c birul de 40 de galbeni pltit anual de rosii in timpul
domniei lui Radu Leon si Matei Basarab era mult mai mare
decit acela datorat de trani. Birul plitit de un rosu pe timp de
10 ani (400 de galbeni) era egal cu valoarea medie a unui sat
(pmintul i rumnii).
Dei .curtenii erau proprietari ai unor averi mai mari decit
acelea ale megiasilor (oameni liberi, proprietari de pmint), birul
acesta era totusi foarte mare, motiv pentru care multi dintre ei
69 Arh. St. Buc., m-rea Bistrita, LXVII/1 si Acad. R. S. Romnia,

Peceti 185.,
7 Arh. St. Buc., m-rea C5.16.rusani, XXXIII/3 si LXVIII/1.
71 Doc. din 5 aus. 1642 (idem, m-rea Arnota, XVIII/105).
72 D. Mioc, Reforma fiscald din vremea domniei lui Matei Basarab
(Studii", XII, 1959, nr. 2, p. 73-74).
www.dacoromanica.ro
nu-1 puteau plti. In aceast vreme, dup cum arat Ion Bogdan,
curtenia nu mai era un privilegiu si o cinste, ci o povar de
care oamenii cutau s scape" 73. Pentru a-i sili s-si achite
domnia a obligat pe ceilalti membri ai cetelor din care fceau
parte si pe comandantii lor s se ingrijeasc de incasarea birului.
In cadrul msurilor luate de Constantin $erban pentru a po-
toli nemultumirile adinci ale trii, care izbucniser cu violent
la 1655, acesta a redus birul curtenilor de la 40 la 30 de ughi
anual. La 5 octombrie 1656, Constantin $erban scutea pe dni
curteni de toate drile, hotrind s dea birul la vremea haraciului
cite 30 de ughi cum dau ci alti rofii" 74.
Fuga de bir a acestor categorii privilegiate a atins o deose-
bit intcnsitate in timpul domniilor lui $erban Cantacuzino
Constantin Brincoveanu, cind obligatiile lor fiscale au crescut din
nou si multi dintre ei au fost siliti vind ocinele 75. Radu
Popcscu, adversarul declarat al Cantacuzinilor, afirm c Serban
Cantacuzino i-a sricit" pe curteni, iar urmasul su, Constantin
Brincoveanu i-a transfonmat in podani" (trani aserviti) 76.
Fiscalitatea excesiv a fost deci cauza principal a decderii
rosilor sau curtenilor, ducind la slicirea acestora. Autorul unei
importante Magi istorice din vremea domniei lui $erban Can-
tacuzino constata c, in acea vreme, curtenii ajunseser" foarte
73 I. Bogdan, Doc. Rizenilor, p. 39-40.

74 Miron Costin", III, 1915, nr. 10, p. 144.
75 In cazul fugii de bir, aceste vinzri erau ficute de comandantii lor
i de cetasii rmasi, care erau apucati cu strinsoare" s prteasci birul.
(Vezi doc. din 19 iunie 1690, 15 mai 1692, 30 mai 1693, 14 februarie 1694,
14 mai 1695 etc. Muzeul de istorie Buc., nr. 28623, Arh. St. Buc., ep. Bu-
25.u, XXVI/55 si XXXII/6, ms. 295, f. 246, m-rea Radu Vod, XXIII/31).
76 Radu Popescu, istoriile, ed. C. Grecescu, p. 176 si 206. Afirmatia
cronicarului concord si cu alte izvozze mai tirzii, din sec. al XVIII-lea
si de la inceputul celui urmtor, in care se sustine cg C. Brincoveanu a
desfiintat rosii de tari (Bauer, Memoires historigues, p. 45 si D. Fotino,
Istoria Daciei, III, p. 209 nota).
Despre obligatiile fiscale deosebit de grele ale curtenilor si slujiturilor
in vremea domniei lui Constantin Brincoveanu vezi si D. Mioc, La rpar-
lition des charges fiscales el le poids de la fiscalit sur les differents groupes
sociaux et conomiques et la fin du XVII-e siecle en Valachie, extras din
L'impt dans le cadre de la ville et de l'tat, 1966, p. 296-316.
www.dacoromanica.ro
33 ORIGINEA SI EVOLLITIA LOR
skaci, dei odinioar" fuseser foarte bogati (fuerunt olim divi-

tes sau ditissimi nobiles) 77. Din aceste motive, unii dintre rosii
sau curteni Kleckind Ant siliti s se villa rumni. Intr-un docu-
ment din 20 mai 1665 se spune astfel c doi postelnici din Te-
leorman se vinduseri rumni unui boier pentru multd lips'd
nevoie" 78.
In aceast vreme, curtenii, ca i slujitorii, au fost grupati pe
cruci". Crucea era o unitate impozabil, format din unul sau
mai multi curteni sau slujitori, dup5. avere. In documentele din
aceast vreme grit amintite adesea cruci de sptrei, comisei,
phrnicei etc. 79.
In incheierea acestui paragraf trebuie s artm c, la sfir-
situl secolului al XVII-lea, desi plkeau dri foarte mari, situatia
curtenilor (numiti acum slujitori) pare a fi totusi mai bun ca
a birnicilor. La 30 noiembrie 1700, sub motiv CA era ,un ps
mare asupra trii", Constantin Brincoveanu poruncea slujitorilor
s dea trei biruri la sama cea mare, in loc de unul i jumtate
cit clcluser in anul precedent, consolindu-i c, dac ar fi pltit
birurile cu tara", mai cu peis v-ar fi fost" 90.
In Moldova situatia este asemntoare. Si aici obligatiile
fiscale ale curtenilor au continuat s creasc in secolul
al XVII-lea, dup cum rezult din msurile luate de Miron Bar-
novschi, care, pentru a readuce la breslele sale" pe curtenii fugiti
din cauza le-a fcut mare volnicie... s dea numai la bir
odat intr-un an" 81.
77 Magazin istoric, V, p. 45, 57.

Arh. St. Buc., ms. 479, f. 217. Vezi si doc. din 14 iunie 1669,
3 martie 1672 etc. (loc. oit., ms. 479, f. 136 v. 137, m-rea Tismana.
XIII/29).
79 Acad. R. S. Romania, CXCVI/124 i Anatefter, ed. D. C. Giurescu,
in Studii $i mat. de istorie medie, V, p. 452.
Ibidem, p. 395.
Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 93-94. Inainte de domnia lui M. Bar-
novsohi, unii dintre curteni caut s fie rasi" din curtenie ca si nu mai
plateasc ,multe ajdii curteneti", d s achite dkile tarbinqte". (Doc.
priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. V, p. 282, 305 si 355 si G. Ghibnescu,
lspisoace, 1/2, p. 182 si 231-232). Vezi si doc. nedatat de la Acad. R. S.
Romania, CDLII/82.
www.dacoromanica.ro
Inainte de domnia lui Miron Barnovschi, la 1620, Polo Minio

ne informeaz ci in Moldova existau 10 mille cavalli arcieri",
care sono la piu brava gente di quelle provintie, tutta obligata
servir al principe senza altro stipendio per certe essentioni che
godono ordinariamente" (sint cei mai viteji oameni din acele
provincii, obligati si serveasd pe domn fr, altA plata decit
anumite scutiri de d2ri de care se bucuri in mod obisnuit). In
acelasi fel slujeau domniei si 8000 de ostasi din Tara Roma-
neasc5.82. In aceast vreme, deci, curtenii se bucurau ine de
anumite scutiri" de cari, in schimbul serviciilor fcute dom-
nului.
Dup domnia lui Miron Barnovschi, obligatiile fiscale ale
curtenilor au crescut din nou. La 5 mai 1632, ei se plingeau
domniei impreunA cu toat tara" c n-au putere s plteasci
haraciul impratiei" 83.
In catastiful de dki din iunie 1654, rimas din timpul dom-
niei lui Gheorghe Stefan, curtenii slut trecuti cu o sum foarte
mare, de 29 060 ughi 84. Cum nu stim sigur nurnrul curtenilor
(in Tara Romneasci existau cu ctiva ani mai devreme 7000),
este greu de calculat cuantumul drilor pltite de ei. 85 Este
ins foarte probabil c acesta nu diferea prea mult de acela din
Tara Romnease.
In aceeasi vreme, curtenii erau obligati s plteasca i alte
dri : desetin din stupi, dajdea calului, ialovit. etc. 88 motiv
pentru care unii dintre ei caut s scape de curtenie 87.
Si in Moldova, sfirsitul secolului al VII-lea si inceputul
celui urmtor au insemnat stingerea" breslelor militare i fis-
83 Hurmuzaki, VIII, p. 391 si IV/1, p. 598-599.

83 Arh. St. Iasi, CCCXXIII/38.
" N. Iorga, Studii si doc., IV, p. 264-267. Pentru 1655 vezi A. si L.
Demeny si N. Stoicescu, Niscoala seimenilor sau riiscoalii popularii?, p. 211.
85 Calculul fcut de C. C. Giurescu, op. cit., vol. III, partea a II-a, p. 91,
mi se' pare destul de aproximativ.
88 Acad. R. S. Rominia, CXVI/143 si G. Ghibnescu, Surete. IV,
p. 278-279.
87 Vezi doc. din 19 dec. 1660 (N. Iorga, Studii si doc., XXI,
p. 101-102).
www.dacoromanica.ro
35 ORIGINEA SI EVOLLITIA LOR
cale ping atunci privilegiate. In timpul celei de a treia domnii

a lui Gheorghe Duca, dupg cura ne informeazg cronicarul Nico-
lae Costin, din pricina clgrilor mari, multi curteni si slujitori
si-au pgrgsit pgrintii i fratii, de acele necazuri, de s-au dus prin
alte tgri, si unii s,au fgcut oameni rgi i tilhari" 88
Fiscalitatea excesiv a fost deci i in Moldova cauza princi-
pal a decgderii curtenilor, care au sgrgcit din pricina dgrilor
mari pe care trebuiau s le plgteascg.
O alta" caufd importantii a decaderii curtenilor ca osteni au
fost fi perfectionarea armelor de foc i folosirea acestora pe scar'd
tot mai larg. Cum curtenii trgiau la targ, unde se ocupau cu
agricultura, fiind chemati la oaste doar in caz de rgzboi, ei nu
aveau un armament modern si o instructie militarg. adecvati.
Din aceastg cauzg, domnia a fost nevoitg s apeleze la alte cate-
gorii de osteni mai priceputi la mestesugul armelor.
Revenind acum la terminologie, despre numele de rosii
In textele slave), termenul sub care slut cunoscuti curtenii
din Tara Romneascg, se pot da trei explicatii :
Prima, care este cea mai plauzibilg, este aceea dat de Paul
de Alep, i insusiti apoi de numerosi istorici89, potrivit cgreia rosii
isi datorau numele faptului c purtau o uniform5. rosie 9. Asa se
explicg, de altfel, de cc in documentele slave li se spune
cuvint ce desemneazg culoarea rosie 91. Cum in acelasi
timp dorobantii erau imbrgcati in albastru, este foarte probabil
ca rosii sg fi fost numiti astf el pentru a se deosebi prin culoarea
imbrgamintei lor de alte cete sau bresle militare. Un document
88 M. KogS.Iniceanu, Cronici, II, p. 24.

99 J. Bogdan, Documentul Rizetzilor, p. 46 ; N. Iorga, Studii ci doc.,
IX, p. 7 si Istoria armatei, vol. I, ed. a II-a, p. 319 ; C. C. Giurescu, Istoria
romanilor, vol. III, partea a 2-a, p. 689; T. Mutascu, op. cit., p.23, nota 5 etc.
99 C'dllitoriile patriarhului Macarie, ed. E. Cioran, p. 201. Vezi si Relatia
unde rosii slut numiti Rubel provinciae" (Mag. istoric, V, p. 57).
Vezi Lexiconul lui Mardarie Cozianul, ed. Gr. Cretu, p. 290, unde
4pknito. -= Top este trecut dup substantivul qpinscumta = rosat
Un capitaneo peditum rubeorum" apare si in Transilvania (N. Iorga,
Studii fi doc., III, p. 29), iar N. Densusianu, citind pe Isidor de Sevilla,
sustine c i unii ostasi romani se numeau russati, deoarece purtau haine rosii
(Romfinia militari", IV, 1901, vol. VIII, nr. 2, p. 181).
www.dacoromanica.ro
din 31 martie 1654 confirma faptul c rosii erau imbracati in

haine de culoare rosie. In .acest document se spune ca Leca iuz-
basa de rosii daruise lui Papa pahamicul o dulama di frin-
ghii rosai, cu nasturi de argint poliiti, si la piptu si la minici,
captusita Cu tafta narimzat" 92
Mentionam, de altfel, ca tot datorita faptului c purtau ba-
rate rosii de postav" au fost numiti joimiri rosii i ostasii din
steagul infiintat den pajaste" de Grigore al II-lea Ghica, dom-
nul Moldovei, in secolul al XVIII-1ea 93.
O a doua explicatie sugerata de regretatul cercetator
C. Teganeanu in timpul discutarii acestei lucrari la Institut
ar fi aceea c. roii, fiind calari, si-ar fi luat numele de la cu-
vintul german Ross, care inseamna cal. Cum insa, in documentele
slave emise de cancelaria domneasca, li se spune LapKm de la
culoarea rosie, si cum, pe de alta parte, in textele latine si ger-
mane slut numiti roii, rubei (tot de la culoarea rosie), rasciani,
cortani, Kurtania, Russen sau Kurtaner, spre deosebire de Kalla-
raschen, care sint calarasii, ipoteza originii germane a cuvintului
rosii = calarasi este putin credibila. Singurul argument in favoa-
Tea acestei ipoteze este afirmatia facuta in Chronicon Fuchsio-
Lupino-Oltardinum c numele rosilor vine de la faptul c Ant
calri (roschos... hi equitum veniunt nomine) 94.
In sfirsit, o a treia explicatie ar putea fi aceea ca rosii si-au
luat numele de la pecetluiturile de culoare rosie ce li se dadeau
de la vistierie ca breasla fiscala. Cum insa primele pecetluituri
sau peceti rosii date ruptasilor slut din prima jumatate a seco,
lului al XVIII-lea 95, aceasta explicatie nu poate fi luata in con-
sideratie.
92 Arh. St. Buc., m-rea aldrusani, XXXVII/18.

93 N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 434. Gheorgachi logoftul afirm ins
accstia Sc numeau rosii pentru c purta in haine ro,sii fi in barilli
artzeiutefti" (Condica de obiceiuri, ed. D. Simonescu, p. 297).
94 Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum, II, p. 53.
95 La 1 mai 1736, catolicilor din Gimpulung li se dcleau pecetluituri
rosi pe numele si chipul lor", asa cum asemenea peceti slut promise, la
26 oct. 1745, oamenilor instrinati care se intorceau in tara (N. Iorga,
Studii fi doc., III, p. 295 si Documente privind relatiile agrare, p. 448).
La 15 ianuarie 1769 slat amintiti i slujttorii ce vor fi la steag Cu Pe-
cetluituri rofir din Rush de Vede (Acad. R. S. Romania,CCGXCVI 17). Despre
www.dacoromanica.ro
37 ORIGINEA SI EVOLUTIA LOR
Tot in legitur. cu terminologia sub care slut cunoscuti curte-

ni sau rosii din Tara Romaneasc, trebuie s artm c in
documentele din secolul al XVII-lea indeosebi in vremea
domniei lui Matei Basarab, dud apar numerosi rosii in acte
acestia slut numiti uneori rosii alesi" sau alesi la rosii" 96.
Avind In vedere c rosii slut cunoscuti sub aceste dou nume,
de rosii i rosii alesi, unii cercettori au crezut c este vorba de
dou categorii de curteni, din care cea mai important, avind o
situatie material mai bun i obligatii militare mai grele, era
aceea a rosilor alesi.97 Documentele nu fac ins deosebire intre
aceste dou categorii de curteni, unii alesi" si altii simpli ; dim-
potriv, din documente rezult c acestia alckuiau o singur ca-
tegorie. Astfel, intr-un document din 21 octombrie 1644, dat de
Matei Basarab slugii domniei mele Nstasie rosul din Bncesti",
acesta e numit in incheierea documentului ,,Nstasie care este
la rosii alesi" (Ha gepetoi lissom') 98, ceea ce arat. c rosu"
ales la rosii" insemnau acelasi ducru.
Curtenilor din Tara Romneasc li se spunea alesi la rosii"
deoarece erau separati sau ale.si" din masa contribuabililor obis-
nuiti, datorit situatiei lor materiale mai bune. Un document din
1667-1668 ilustreaz foarte bine aceast. situatie ; in acest do-
cument, o Insemnare privind imprtirea mosiei Studina, Voico
rosul e trecut primul dintre locuitori, cu 84 de stinjeni, In timp
ce ceilalti steni care erau megiasi posedau doar cite 12,
15, 20, 30, 44, 60 etc. stinjeni 99. Rosul sau curteanul din Studina
era, deci, .oel mai bogat am din satul su 199.
pecetluiturile imprtite in tara in timpul domniei lui N. Mavrocordat, vezi

si Radu Popcscu, Istoriile, ed. cit. p. 300 si 301. Pcntru Moldova vezi I. Nc-
culce. Letopisetid, ed. cit. p. 149.
" Vezi doc. din : 19 iunie 1636, 17 jan. 1639. 16 aprilie 1643, 11 sept.
1647 etc. (Muzeul de istarie Buc., nr. 26886, Arh. St. Buc., Mitr. T5.rii Rom.,
CCCXLII/12, Acad. R. S. Romnia, DCCXXXV/91 si CXLVII/217).
97 P. P. Panaitescu, V. Costchel si A. Cazacu, Viola feurlahl. p. 388 si
T. Mutascu, oP. cit., p. 23.
98 Arh. St. Buc., ep. Buigu, X119.
" Arh. St. Buc., m-rea Bistrita, XXIV/16.
166 Pentru deosebirea de stare material dintze megiasi si curteni vezi
gi doc. din 16 april. 1643, in care se spune c niste rosii din ChiajdSaac
primesc de la megiasii de acolo un codru de loc tefuit si impietrit", dcoarece
www.dacoromanica.ro
38 CURTENII g EVOLUTIA LOR
La sfirsitul secolului al XVII-lea, cind rosii erau pe cale de

disparitie, fiind amintiti tot mai rar in documente, ei au fost, de
altfel, inlocuiti cu o noua categorie fiscal, numita alesi", po-
meniti in vremea domniilor lui Constantin Brincoveanu si stefan
Cantacuzino sub numele de boieri alesi, dupa boierii mazili 11.
Dupa cum ne informeaza un raport austriac din 1721, din
timpul ocupatiei Olteniei de catre imperiali, alesii constituiau o
categorie fiscala care platea (riffle separat de restul locuitorilor
satelor 102, iar un dictionar din 1726, intocrnist pentru uzul ocupan-
tilor austrieci, ii numeste pe alesi oameni cu averi de mijloc,
adica nici boieri, nici tarani, care platesc o suma determinat
drept contributie, separat de boieri si. tanani 103 La rindul sau,
Nicolae de Porta, la 1726, aseaza pe alesi intre boiernasi si ti-
rani, adica aproximativ in situatia in care fuseser. rosii 104.
Acesti alesi" din secolele XVIIXVIII grit o categorie
asernanatoare cu alesii satelor din vremea Regulamentului Orga-
nic, care indeplineau anumite roluri administrative si fiscale in
satele lor 105.
II. Apartenenta sociali a curtenilor

Dupa cum rezulta din izvoarele documentare si narative (din
care cele mai multe dateaza din vrernea, de decadere a curtenilor
sau rosilor), curtenii constituiau o categorie sociald aflatd in pd-
tura inferioard a boierimii, avind toti pdmint. Curtenii aveau mai
multe trasaturi comune cu clasa stapinitoare dealt cu taranimea
libera. Astfel, in .calitatea lor de proprietari privilegiati, ei luau
au purtat ei pira si toaf cheltuiala cu boiarii", plitind 46 de ughi, iar

megiasii n-au avut bani sa le intoarca" (Acad. R. S. Romfinia,
DCCXXXV/91).
11 Anatefter, ed. D. C. Giurescu, in Studii si mat, de ist. medie, V,
p. 383, 884 passim.
102 C. Giurescu, Material pentru istoria Olteniei supt austrieci, I,
p. 496, 499.
103 Ibidem, II, p. 140.
104 lbideni, p. 118.
105 B.' P. Hasdeu, Magnum Etymologicum Romaniae, sub voce i
H. H. Stahl, Contributii la studiul satelor deveilmase romtinefti, II, p. 43-45.
www.dacoromanica.ro
39 APARTENENTA SOCIALA A CURTENILOR
parte alkuri de boieri ter alegerea donmilor 106 and Ivan Pot-
coav5 a incercat s5. deving domn al Maldovei, el a eautat s.
obtin5 consimtknintul celor mari" din tarsi, trimitind in acest
scop scrisori boierilor i curtenilor 107.
Tot in calitate de proprietari, curtenii apar in sute de docu-
mente, alkuri de boieri, ca martori i jurkori.
Foarte gr5itoare pentru situatia privilegiat5 a curtenilor fat
de restul locuitorilor din tar sint cuvintele lui Radu Mihnea,
domnul Moldovei, care sintetizeaz5 conceptia feuda1 despre
inegalitatea socia15.. Domnul considerat de Miron Costin ca
fiind foarte intelept i intreg la toate recomanda ca atunci
cind se judec5 un boier cu un curtean ochii clomnului s fie
pre boierin", iar cind se judeci un curfean cu un t.ran, mai de
cinste 56 fie curteanul ci la cuvintu 1ci la cut'tura domnului".
Giudetul" urma s mearg5 ins5. pe calea lui cea dreapt5." 18
(dac in aceste conditii lucrul mai era cumva posibil).
In primele documente interne din Tara Romneasc in care
sint amintiti (in a doua jumkate a secolului al XV-lea si in
prima jum5tate a celui urmkor), curtenii apar fie dup5 boieri 109
(este vorba aci de marii boieri), fie dup boieri si dreg5tori 110
(ca slugile domne.sti), iar in nvturile lui Neagoe Basarab
curtenii sint asezati dup5 dregkori i boierii alesi si mai de
frunte"
Autorul polon al Cronicii moldo-polone alcatuit dup5
cum se stie pe la L564-1565 consider5 pe curteni (Kurthyani)
ca fiind o categorie asem5n5toare cu dvorenii din Polonia "2, iar
126 Istoria r'drii Romclnefti, ed. cit., p. 44 si Gr. Ua-eche, Letopiseptl

(iirii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, ed. a II-a, p. 91 si 193. Despre Mircea
Ciobanul, cronica aril spune c i s-au inchinat boierii si toat .curtea"
(Istoria rdrii Romdnesti, ed. cit., p. 50).
107 Gr. Ureche, op. cit., p. 206.
108 Micron Costin, Opere, ed. P.. P. Panaitescu, P. 89.
109 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 167, vcac XVI,
vol. I, p. 181.
110 lbiden, veac XIIIXV, p. 176; veac XVI, vol. I, p.
1'1 Cronicile slavo-romdne, ed. cit., p. 293.
112 Ibidern, p. 176, 187.
www.dacoromanica.ro
40 CURTENII SI EVOLUTIA LOB.
interpolatorul cronicii lui Grigore Ureche ii caracterizeaz" drept

o frunte de oameni de tara" 113 (adic. oameni de frunte). Acest
interpolator inregistreaia" situatia existent in secolul al XVII-lea
In Moldova, reflectat si in documentele vremii, in care curtenii
sint numiti uneori osteni sau voinici (in textele slave KOHHH, sau
KOHHHU,H de la KOMI a =-_ iliboi) 114, specificindu-se de reguli
sint ostasi ,de frunte" 116 sau de ,la curtea domniei mele" 116,
iar alteori ambele aceste mentiuni 117.
Faptul ca li se spune acestor osteni ,de la curtea domneasc."
arat c ei tineau de o astf el de curte, c erau deci curteni. Cum
acesti curteni sint amintiti in diverse p.rti ale trii, de obicei
ca martori la vinzri de prnint, este sigur c" nu avem de a face
numai cu ostasi de la curtea centrar domneasci HS. Intrucit ins
nu toti ostenii erau curteni (in epoca respectiv existau si sluji-
tori osteni), se precizeaz c este vorba de osteni ,de frunte" sau
fruntasi", adic de o conditie social deosebit de a celorlalte
113 Gr. Ureche, op. cit., p. 76.

114 In descrierea pe care o face Moldovei In prima junatate a secolului
al XVI-lea, Verancics spune c ostenii se numesc voinici (Voynici milites
dicunt) de la cuvintul voy sau voyniza, care inseamn in limba iliric armati
(Tezaur de monumente, III, p. 179). Despre voinici = osteni, vezi i Istoria
Tiirii Rondinefti, ed. cit., p. 65. Primul ,,voinic", Doba-oin, este amintit in
vremea domniei lui Stefan cel Mare (doc. din 22 ian. 1495, Doc, priv. ist.
Rom., A, veac XV, p. 226).
"I Doc. din : 4 mart. 1601, 18 mai 1601, 30 ian. 1617, 6 mai 1619 etc.
(Doc. priv. ist. Rom., A, veac XVII, vol. I, p. 2 si 9 ; vol. III, p. 91, 338
passim).
"I Doc. din <1582-1583> si 3 febr. 1615 (Doc. briv. ist. Rom. A, veac
XVI, vol. III, p. 192, 193 si veac XVII, p. 191). Uneori, In documentele ro-
mnesti, li se spune voinici de curte" (ibidem, p. 146 si Acad. R. S. Rominia,
CDLIX/122).
In Doc. din : 22 iunie 1604, 2 april. 1605, 9 dec. 1617, etc. (Doc, priv.
ist. Rom., A, veac XVII, vol. I, p. 167, 222 ; vol. III, p. 191, 216 passim).
"I Vezi Indeosebi doc. din 9 ian. 1600, In care domnul arat c Boul
vistierul a jurat cu boieri si olteni de frunte" de la curtea domneasc, pe
care-i nume.ste : vistieri, comisi, armasi i diversi vtagi din satele Moldovei,
care apar dupi marele sluger, fosti pircilabi etc., care erau boieri (Arh. St.
Buc., m-rca Neamt, XXXVII/5).
www.dacoromanica.ro
categorii de osteni. Ca si curtenii, si acesti osteni de frunte"

apar in documente separat de marea boierime si de megiasi 119.
0 caracterizare asemn.taare aceleia a interpolatorului lui
Grigore Ureche le face si Miron Costin, pentru care curtenii sint
nobilimea eteritorial. (de tail) care nu are dregtorii 120 (este
vorba de dregkoriile mari). .
Despre originea nobil a curtenilor vorbeste si Dimitrie Can-
temir, intr-o vreme in care acestia deczuser. Pentru invtatul
domn al Moldovei, ca si pentru cronicarul amintit, curtenii emu
boierii care nu ajunseser inc s ocupe dregtorii, dar care mos-
teniser toti de la printi un sat sau dou. 121. Ca si autorul Cro-
nicii moldo-polone, Cantemir consider pe curteni ca fiind o ca-
tegorie social..asemntoare dvorenilor din Rusia si li plaseazI
in ierarhia societtii moldovene intre boierimea mare si clrasi,
ca al doilea ordin" al boierimii. 122
Strinii care au trecut prin tara noastr in secolul
al XVII-lea au inregistrat si ei existenta acestei categorii nobi-
liare. Vizitind Moldova in vremea domniei lui Vasile Lupur
episcopul catolic Marcus Bandini noteai c la curtea domneasc.
slujeau hotnogi, cpitani, slujitori si, in afari de acestia", bole-
rii si curtenii nobili" (Barones et nobiles Kurtani) 123. In timpul
11' Vezi doc. din : 18 mai 1601 (Doc, priv. ist. Rom A, veac XVII,
vol. I, p. 9), in care ant amintiti : boierii, ostasii de frunte si megiasii ;
2 dec. 1632, in care sint citati ca martori mai multi mari dreggtori (ping la
vornicul de gloatg) si alti boieri si osteni fruntasi de la curtea milostivirii
sale domnului" (Acad. R. S. Romania, DIV/3) g 16 april. si 19 sept. 1641,
unde este vorba de o mirturie data de toti boierii mari si mici si osteni
de frunte" (Arh. St. Buc., m-rea Vgratic, XV/13 si Acad. R. S. Romania,
LXI/53). Vezi si nota precedentg.
122 Miron Costin, Opere, p. 238 si 387.
121 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. Acad. Romine, Buc., 1872,
p. 78 si 114 ; in textul latin se spune : curtenis id est aulicis sive istis
nobilibus quorum stirps nondum ad baronatus dignitatem pervenit", iar
mai departe : Curteni, vel aulici, qui unfirn alterumve pagum haereditate.
a majoribus acceperunt".
122 D. Cantemir, op. cit., p. 114. Cf. si oronica lui Miron Costin (in
Opere, ed. cit., p. 89), unde curtenii slot considerati ca o categoTie
intre boieri si tarani. socialsituati
123 Codex Bandinus, ed. V. A. Urechia, p. 314-315.
www.dacoromanica.ro
domniei lui Matei Basarab, cronicarul sas Krauss afirm c rosii

din Tara Romaneasca erau oameni liberi i boieri" (Russen das
is seine freie let fund Bugern) 124
Un misionar catolic ce a vizitat tara in timpul domniei lui
erban Cantacuzino si care este autorul unei Relatii istorice foarte
interesante Ii aseaz pe rosii de tara (curtenii din Tara Roma',
neasca) dupa marii boieri si boierii mazili i inainte de slujitori,
socotindu-i printre ordinele (status) de boieri ale tarii 125.
Din vremea domniei lui Matei Basarab ne-a mai ramas o
alta marturie, care prezinta situatia cu unele deosebiri fat de
celelalte izvoare. Este vorba de relatia italianului Locadello, care
a trait un timp in Tara Romneasca. Pe la 1641, acesta arata. ca
Matei Basarab dispunea de opt mii de boieri, adica nobili"
(gentil homeni) iar dup acestia stilt alti patru mii, de origine
mai modesta, numiti spatarei" (spatarei), care Ant datori
mearga la razboi pe cheltuiala lor" 126 In acease relatie, numai
spatareii care faceau parte din categoria generara a curteni-
lor sint asezati in situatia curtenilor. Cum documentele interne
din acea vreme nu fac o diferenta neta intre spatarei i restul
curtenilor, este greu de inteles de ce Locadello considera drept
o categorie separata pe spatarei. Intrucit toti boierii Tarii Roma.-
nesti (mari, mijlocii si mici) nu ajungeau la numarul de opt mii,
este posibil ca Locadello sa fi inclus intre acestia si pe curteni,
care erau i ei de origine boiereasca, i s' fi pus separat, ca
avind o origine mai modesta dedt a boierilor, doar pe spatarei,
care nu erau insa in numar de patru mii. Aceasta ipoteza este,
dupa parerea noastra, foarte vernsimir, avind in vedere faptul
c cronica trii, referindu-se la aceeasi epoca, afirma c Matei
Basarab avea 7000 de ,curteni.127. Este, de asemenea, posibil ca
Locadello sa fi utilizat cuvintul de spatarei pentru o parte a ar-
matei, avind in vedere faptul c spatarul era comandantul
acesteia.
124 Fontes Rerum Austriacarum, III, p. 206.

125 Magazin istoric, V, p. 45 si 57.
125 Arhiva" Iasi, V, 1894, p. 115.
127 lstoria rrii Romdnefti, ed. cit., p. 110.
www.dacoromanica.ro
Documentele interne din prima jumtate a secolului al

XVII-lea .care ne dau numeroase tiri despre curteni con-
firmg mgrturiile izvoarelor narative. In numeroase asemvnea do-
cumente din Tara Romneascg se aratg c ro0i sau curtenii
ceau parte din categoria general a boierilor, fiind numiti
boieri rofii" 128, ,,roii bojar" 129 sau boiari rofii de jade(' 130.
Documente din aceiai vreme, in care notiunea de dregtor
tinde tot mai mult sg se substituie aceleia de boier, deosebesc
ins uneori in sinul boierimii pe curteni ca fiind aezati in ierar-
hia social dupg mica boierime 131 (este vorba, probabil, de boieri-
mea care ocupa dreggtorii). Faimosul hrisov dat de Leon vodg
impotriva grecilor, la 15 iulie 1631, este scris in urma edintei
unui sfat lgrgit la (care .au parbicipat boierii trii, mari i mici,
boierii mazili, Toii i logofetii domneti132, iar documentul din
2 noiembrie 1636, referitor la vina vistierului Dumitru Dudescu,
este dat de boierii marii i micii i cu toti roii" 133.
128 Doc. din : 20 mai 1630 (Arh. St. Buc., ms, 252, f. 77-79)
6 iunie 1634 (Acad. R. S. Romania, CXLVII/103), 2 dec. 1636 (Arh. St.
Buc., m-rea Mislea, II/6) ; 10 dec. 1642 (Arh. St. Buc., AN CXII/45)
29 oct. 1647 (loc. cit., ep. Argeg, XIX/30) etc.
129 Doc. din 10 iulie 1634 (Acad. R. S. Romania, CXLVII/103).
13 Doc. din 23 april. 1646 (Arh. St. Buc., ep. Buzgu, XXX/12).
131 Vezi n acest sens doc. din 11 iunie 1654, in care domnul citeazi
m'Arturia boierilor divanului si a boierilor rogii din judetele Mehedinti gi
Dolj (Arh. St. Buc., ms. 1251, f. 30).
132 Acad. R. S. Romania, Peceti nr. 185.
133 Revista istorica!, 1947, p. 178 ; vezi gi doc. din 22 mai 1630 gi
13 iulie 1657 (Arh. St. Buc., m-rea Dintr-un lemn, IV/92 gi m-rea Tis-
mana, XC/13).
Deosebirea dintre boierime, in general, gi rogii este ficut5. gi de cro-
nica Tarii Romanesti, care amintegte deseori pe boieri separat de rogii ((storia
irii Ronzeine,sti, ed. cit., p. 44, 88, 89, 97, 100) ; uneori se precizeazi ca
gi in documentul oitat mai sus cl rogii ocupau in ierarhia social locul
imediat urmtor dup boierii mici. De pila, se arat cl, la alegerea lui
Radu de la Afumati, s-au adunat boierii toti, si maxi i mici, i toat
curtea" (ibidenz, p. 44). In acelasi fel relateazi alegerea lui $tefan cel Mare
cronicarul Grigore Ureche, ca-re spune cl domnul a fost ales de boierii
mari si mici, si alt curte mrunt" (Letopisetul Moldovei, ed.
cit., p. 91). Cronicarul moldovean mai aminteste pe curteni separat de restul
boierilor si In timpul domniilar lui Alexandru Lpusneanu si Ivan Potcoav
(ibidem, p. 193 si 206).
www.dacoromanica.ro
44 CURTENII I EVOLUTIA LOR_
Curtenii sint n.s cdt'd categorie sociald decit nzegia,sii sau

judecii oameni liberi proprietari fat de care apar adeseori
in opozitie. De pilca, in cronicile Trii Romanesti se spune c.
Mihnea Turcitul a pus pe rosii un bir foarte mare iar pe megiasi
eleata de piine 134, iar in Relatia istoric, citat si mai sus, me-
giasii sint insirati dup categoriile de curteni i slujitori 135,
Alteori curtenii apar in opozitie cu tara" alckuit din
oameni liberi. Astf el, Miron Costin araf c, in timpul domniei
lui Radu Mihnea, s-au pustiit curtea si tara" iar intr-un
document din 5 mai 1632 sint amintiti : boierii, curtenii i toat.
tara" 137.
La sfirsitul secolului al XVI-lea si in secolul urmtor

cind, dei curtenii sint in decUere, documentele ne dau nume-
roase stiri despre ei constat.m c cei mai midri dintre acestia
crau fu de mici boieri de tar.
In afar de acestia ins gsim intre curteni si unii descen-
denti sau rude de mari boieri. De pild, dintr-un document mol-
dovean din 18 ianuarie 1599 rezult c. Lupu Vrzar vistiernicel
era nepotul lui Miron pirclabul 138, iar dintr-un alt document,
din 15 mai 1609, afam c Titul comisel era strnepotul lui
Cozma Sarpe, cunoscutul postelnic al lui Stefnit5. voca "9. Si-
tuatia este asemntoare 5i in Tara Romaneasc, unde, la 12 fe-
bruarie 1638, Ptru postelnic 5i Preda, nepotii de fiu ai lui Chisar
fost mare logoat, araf c domnul le-a scos 40 de galbeni din
birul lor de rusaa14.
In secolul al XVII-lea, cind curtenia era in decitdcre, se
aflau printre curteni i oameni de origine mai modest, fii de
134 lstoria rdrii Romcinefti, ed. cit., p. 53 i Radu Popescu, Istoriile,

ed. C. Grecescu p. 66. Vezi si doc. din : 10 august 1625 (Doc, priv. ist. Rnm.,
veac XVII, vol. IV, p. 551), 20 mai 1630 (Arh. St. Buc., ms. 252, f. 77-79),
30 decembrie 1643 (Acad. R. S. RomAnia, CDLIV/232) etc.
135 Magazin istoric, V, p. 57.
133 M. Costin, Opere, ed. cit. p. 90 si 98.
137 Arh. St. Iasi, CCCXX/II/38.
133 Doc, priv. ist. Rom., A, veac XVI, vol. IV, p. 243.
133 Ibidem, veac XVII, vol. II, p. 214-215 ; vezi si vol. I, p. 90-91.
110
Arh. St. Buc., m-rea alclarusani, XXXIII/3.
www.dacoromanica.ro
preoti sau de orseni, ridicati la rangul de curtean datorit situa-

tiei lor materiale bune 141.
In afar de acesti rosii, fii de negustori sau de popi, la mij-
locul secolului al XVII-lea existau destul de numerosi curteni
la orase, asupra originii crora documentele nu ne lmuresc.
Astfel, Intr-un document din 20 octombrie 1638, sint amintiti
sase rosii din Slatina 142 ; la 19 iunie 1636 apar alti patru la
Tirgsor 143. Alti rosii in numr mai mic ins. sint mentio-
nati la Buzu 144, Cimpulung 146, Craiova 146, Gherghita 147 etc.
Acesti rosii constituiau o categorie separat de restul orse-
nilor. Intr-o porunc din 10 noiembrie 1647, domnul se adre-
seaz rosilor i orsenilor din Pitesti 148.
Este foarte probabil c acesti curteni erau orseni instriti,
care au fost trecuti la rosii clatorit posibilittilor materiale ce
aveau, asa cum a acut Radu Leon la 1631 cu grecii din tar pe
care i-a lipit" la rosii. Rosii sou curtenii fiind si o breasl sau
ceat fiscal, domnul alegea pe unii din orkenii bogati in
aceast breasl, separindu-i de restul tirgovetilor. Este, de ase-
menea, posibil ca unii din acesti curteni s fi provenit din mediul
rural si s-si fi pstrat titlurile i dup ce au venit la oras.
Retinem deci c, in secolul al XVII-lea, se gseau printre
curteni in afarli de fiii de mici boieri, care forman majoritatea
curtenilor si descendentii unor mari boieri care sat' ptaser,
ca unii oameni de conditie mai modesa care obtinuserg titlul
de curtean datorit situa,tiei lor materiale.
Pe de alt parte, trebuie artat c nu toat nobilimea teri-
torial fcea parte dintre curteni ; unii dintre acestia panii
141 Doc. pr;v. ist. Rom., A, veac XVII, vol. II, p. 24, B, veac XVII,
vol. II, p. 196, G. Ghibnescu, Lspisoace, III/1, p. 151, etc.
142 Acad. R. S. Romania, LX.XV/198.
143 Muzeul de istorie Buc., nr. 26886.
144 Arh. St. Buc., ep. Buzau, XXVI/19.
148 Idem, m-rea Cimpulung, XIX123.
148 Idem, m-rea Brincoveni, XVIII/26.
147 Acad. R. S. Romania, XLIII/74, LXII/13, CCCLXV/102.
148 Arh. St. Buc., ms. 479, f. 115.
www.dacoromanica.ro
de tinut", cum ti numesc documentele moldovene 149 - nu erau

curteni. De aceea, intr-un hrisov dat de domnul Moldovei la
5 mai 1632 se arat c veniser la el cu o plingere boiari de
tarsi si curteni" 155.
Documentele interne din secolul al XVII-lea si de la sfirsi-
tul secolului al XVI-lea in care curtenii sau rosii apar tot-
deauna numai in calitate de proprietari de ocine, rumni si ti-
gani 151 - ne dau istirea demn de retinut c, in aceast vreme,
in breasla curtenilor sau rofilor nu puteau fi primiti decit cei
care aveau proprietti, primirea sau ale gerea la rofii sau curteni
fiind conditionat de existenta propriettii. Astfel, dintr-un do-
cument din 20 mai 1598, din Tara Romneasc5., in care se arat
61 un anume Steful fusese asezat la rosii rezult ea",
inainte de a intra in aceast breasa, sotia sa ti d.duse un sfert
din toate ocinile, vecinii, tiganii i bucatele ei pentru slujba lui,
cdci a sluji la rofii alefi" 152 (subl. ns.N.S.). Din insistenta cu
care se repeta in document csi motivul daniei a fost inscrierea la
rosii a lui Steful se vede ea" acesta nu ar fi fost primit in rindu-
rile curtenilor clack' nu ar fi avut p'mint.
Aceeasi constatare se desprinde i dintr-un document moldo-
vean din 12 iunie 1664, in care patru frati, fiii lui Petrea al lui
Tintar din Peletuci, arat. c fiind noi oameni lipsiti, n-am avut
prilej de curtenie sau de alai breasl, ce am dizut la rdranie" 153
(subl. ns.N.S.). Cei patru frati recunosteau ea" nu puteau fi
curteni pentru c erau sAraci.
149 Doc. din 1 aprilie 1611 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,
vol. III, p. 15).
150 Arh. St. Iasi, CCCXXIII/30.
151 Dintre numeroasele documente de acest fel, vezi, de pilda, tnemoriul
adresat de boierii moldoveni regelui loan Sobieski al Poloniei, in care var-
bindu-se de membrii starilor" asezati pe ocinele lor, se spune c acestia
erau : boierii, curtenii, hinsarii si darabanii (Hurmuzaki, S. 11/3, P. 152 si
M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 333). Vezi si documentul din
2 ianuarie 1656, din care rezulta c Negoita irosul si fratii sai din Gurguiati
Teleorman aveau ocine la Prigoriti, Nenciulesti, Musate.sti, Afumati si Ca-
lotesti Vlasca, precum si tigani (Arh. St. Buc., A. N., CLII/5).
159 Arh. St. Buc., A.N., CXI/5.
153 Acad. R. S. Romania, CXXII/16.
www.dacoromanica.ro
Curtenia fiind legat5. de existenta proprieatii, atunci chid

unii dintre curteni sirkeau erau scNi din rindurile acestei cate-
gorii privilegiate. La 9 martie 1636, de pila, domnul Matei
Basarab arat 61 venise la el Grama din Rteti, care se plin-
sese c5., fiind slab i s5.rac, nu mai poate purta rupla" (plti
birul de roqii). Domnul se milostivete" i-1 scoate dintre ro0i,
punind in schimb pe fiul sAu Jipa in ceata logofetilor 154
Situatia de curtean-proprietar sau de descendent din
curtean era, de altfel, invocat ca un mijloc de apsrare de cltre
oamenii liberi pe care marii sfpini feudali incercau s5.-i veci-
neascA, intr-o vreme in care curtenia deCizuse 155. Astfel, la
10 iulie 1705, Vasile Surdul arat ea" nu este vecin cum pre-
tindea un proprietar ci curtean, cu ocin aleas5. la For4ti 156,
iar in mai 1735, c5.m6rawl Andronic, nepotul lui Zavul, cerut
vecin de un boier, aduce in sprijinul ap5,r5.rii liberftii sale mr-
turia unuia care declar" c pe bunicul ski 1-a apucat curtian,
edzind in Cionceti, pe anoie lui" 157.
Despre propriet'tile curtenilor moldoveni, D. Cantemir spu-

nea aa cum am v5.zut mai sus e5, acetia moteniser'i de la
printi cite un sat sau dou. Probabil curtenii au st5pinit la in-
ceput cite un sat sau dou5.158 in unele cazuri primite ca danie
de la domnie pentru slujb5. dreapt5. i credincioas, mai ales in
vremea lui Stefan cel Mare i a urmailor si dar, cu timpul,
Acad. R. S. Rominia, CXXVI/23. Vezi, de asemenea, si doc.

moldovean din 26 noiembrie 1606, prin care Simion Movir iart de slujba
de curtean" pe sluga sa Toader din Todereni Hirlu, pe motiv ea' nu
avea copii si a ramas doar singur (Doc. priv. ist. Rom., A, veac, XVII,
vol. II, p. 74).
155 Cf. si D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 121.
156 Acad. R. S. Romnia, IV/191.
151 Arh. St. Buc., A, N., MMCLXXVIII/10 si N. Iorga, Studii fi doc.,
VI, p. 77 (cu data gresia).
158 Vezi, de pild, documentele eitate si mai sus, din 8 octombrie
1434 si <1432-4442), in care este vorba de doi curteni Giurgiu si Staia
care grit proprietari, primul al unui sat, cel de al doilea a dou, ambii
tinind" sau ascultind" de cite o curte domneasc. din Moldova (Doc. priv.
ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 113 si Moldavia v epohu feodalizma, I, p. 2).
www.dacoromanica.ro
prin diviziunea proprietAii intre urmasi, multi dintre ei au ajuns

s posede numai parti de sate.
Dac", in prima jum.tate a secolului al XVI-lea intilnim
numerosi curteni proprietari de sate intregi,159 la sfirsitul acestui
secol i in veacul urmkor, foarte multi curteni stpineau numai
prti mai mari sau mai mici de sate. De pila, la 28 oc-
tombrie 1592, Lupu pitar din Pausesti, Banul din Cucuteni si
Toader 0.1151-nice' st5pineau impreun jum5.tate din satul Dr.-
gesti Vaslui, 160 iar la 4 august 1597, Grigore Bacea vistierni-
cel poseda a sasea parte din satul B5.cesti, pe care straunicul s5.u,
BLea, 11 primise de la Stefan cel Mare 161. Faptul ea' numeros
asemenea curteni posedau in secolul al XVII-lea doar prti de
sate rezult, de altfel, si din imprejurarea ea" existau adeseori in
acelasi sat mai multi curteni, care stpineau impreudi ocina sau
parte din ocina satului respectiv 162
Indiferent ins de mkimea ocinelor si de originea lor, curte-
ni erau proprietari ai prninturilor lor. Spre deosebire de &AM-
rasi, care erau, in bun parte, colonizati pe ocine domnesti, asu-
pra c5.rora aveau doar un drept de folosint, curtenii nu se ase-
zau pe Omintul altora in calitate de colonisti decit in cazuri de
mare nevoie. Cind aceau aceasta, ei p5.riseau i breasla de
curteni. Aceasta rezult in mod foarte ciar din relatarea lui Miron
Costin despre m'Asurile luate de Miron Barnovschi, domnul Mol-
122 Cazul lui Dragota, fiul lui eirstea pahrnicel, caruia, la 4 martie
1531, i se intareste stpInirea asupra satului Cosesti, pe care tatil sau 11
primise pentru slujba dreapta' i credincioasa de la $tefan cel Mare (Doc.
priv. ist. Rom., A, veac XVI, vol. I, p. 325), sau a/ lui Ion Turcul vistier-
nicel, care primeste, la 5 iunie 1521, un sat domnesc, tot pentru dreapta
credincioasa slujba (ibidern, p. 185).
160 Ibidem, vol. IV, p. 59-60.
161 Ibidem, p. 177-178. Vezi i veac. XVII, vol. II, p. 214-215,
vol. IV, p. 67 etc.
162 Vezi, de pilda, cazul lui Giurca iuzbasa, Hrana spatarelul, Patru
logofatul si Stan iuzba.sa, care, la 28 aprilie 1642, erau frati de ocin"
la airca (Acad. R. S. Romania, Cl/55) sau documentul din 17 ianuarie 1649,
In care slut amintiti Nedelco si Stan rosii cu fratii lor de ocina, megiasii
din Smarci (Acad. R. S. Romania, CCCLXIXJ54).
www.dacoromanica.ro
49 CELE DOUA ACCEPTIUNI ALE NOTIUNII DE CURTEAN
dovei, care au adus la breslele sale vi la locul s5.u" pe curtenii

care de nevoie au rsrit ( au plecat ) de la ocina sa, ori la sat
boieresc, ori la sat domnesc"
III. Despre cele doul acceptiuni ale notiunii

de curtean sau roqu
Notiunea de curtean sau rovu a avut dou acceptiuni : una
restrins, proprie unei anumite bresle sau categorii sociale, aceea
a boierilor mrunti, care nu aveau ititluri de mici dregkori, ca-
re-vi spuneau doar rovii sau curteni, vi o alta, mai larg, ce cu-
prinde pe descendentii boierilor mici, care erau curteni sau rovii,
fie c aveau i titluri de dregkori mrunti, fie c nu aveau ase-
menea titluri.
Acest fapt a fost remarcat mai inainte de C.C.Giurescu, care
arat c, Inc din secolul al XVI-lea, dregitorii subalterni" eran
numiti rovii i c, cu vremea, numirea de rovii a mas alipit
unei singure bresle, celelalte pstrindu-vi numirile speciale de
sptrei," 164. Pe msura imputinrii i decderii curte-
nilor, in a doua jumtate a secolului al XVII-lea, notiunea de rovu
pierdut acceptiunea general, rminind s desemneze numai
o categorie social i fiscal aflat pe cale de disparitie.
In acelavi timp cu decderea curtenilor i cu restringerea noti-
unii de rovu, se petrece vi un alt proces : dregkorii mrunti
ei porniti pe panta decderii care pin atunci erau
incep a fi numiti slujitori i ava cum vom vedea indat sint
organizati separat, ca noi cete de slujitori.
Documentele din secolul al XVII-lea dovedesc in modul cel
mai categoric cu putint c, in aceast vreme, notiunea de ropt
sau curtean avea dozdz intelesuri. Chid, de pila, in numeroasele
porunci din timpul domniei lui Matei Basarab vi de dup domnia
acestuia, artindu-se categoriile care plteau dijm pentru culti-
varea unui pamint strain, se enumeri : rovii, postelnicei, stol-
1" M. Costin, Opere, ed. cit., p. 94.

1" C. C. Giurescu, op. cit., vol. III, partea a II-a, p. 689-690.
www.dacoromanica.ro
nici 105roii, sptirei, 0.15.rnicei 166roii, spkrei, p5hirnicei,

postelnicei 167 sau roii, phirnicei, comii, spatrei 168, notiunea de
rosu are o acceptiune restrinsd, care nu cuprinde i celelalte bresle
sau cete de dregtori m5runti, ce apar aci fiecare separat. In cazu-
rile de mai sus, rosii constituie i ei o categorie social i fiscal,
ca toate celelalte bresle de dregkori mrunti, mai numeroas ins
decit toate acestea. Din acest motiv, rosii sint enumerati primii in
cazurile citate, numarul rosilor simpli intilniti in documentele
secolului al XVII-lea fiind cu mult mai mare decit al tuturor
celorlalti dregkori mbirunti, luati impreunl.
In unele documente din secolul al XVII-lea se precizeai
slujba" putea fi acuti la rosii, plarnicei sau sperei169, iar
cronica T.rii Romnesti descriind oastea trimis de Grigore
Ghica la asediul Camenitei, in 1672 arat c ea se compunea
din urmtoarele cete sau bresle de ostasi : clrasi, dorobanti,
vistiernicei, spkirei, postelnicei, stolnicei, vornicei i pll.-
nicei 170. In aceeasi vreme, in cunoscuta Relatie istoridi, vorbin-
du-se de categoriile sociale in Tara Romneasc, se spune
acestea erau : boierii, rosii de tark vorniceii, vistierniceii, postel-
niceii, paarniceii, cTrasii, dorobantii etc. ni.
In afarg de cazurile citate mai sus, in care categoriile sau
cetele de rosii si de dregtori mrunti apar ca bresle diferite,
numeroase sint imprejurrile in care, in acelasi document, sint
amintiti boieri mici din aceeasi localitate, unii avind titlul de
spatrel, plhrnicel, logoat etc., altii doar pe icel de rosu. Astfel
la 29 mai 1642, sint pomeniti Danciu i Dobricean roi, Zaharia
si Stan spfirei, toti din Viespesti 172, iar la 15 noiembrie 1648,
Zoz rosul si Cirstian phrnicelul, ambii din Vrsti173.
165 Doc. din 30 iunie 1638 (Arh. St. Buc., m-rea Cozia, XLVII/22).
166 Doc. din 4 octombrie 1638 (idem, m-rea Radu Vod, XVIII/10).
167 Doc. din 12 februarie 1642 (idem, m-rea Glavacioc, XXXIV/25).
168 Doc. din 20 ianuazrie 1645 (idem, ep. Buziu, X/17).
169 Arh. St. Buc,, m-rea Glavacioc, XXXIV/42 (doc. din 2 octom-
brie 1668).
179 Radu Popescu, Istoriile, ed. C. Grecescu, p. 150.
172 Acad. R. S. Romnia, CLXXXV/231.
178 Acad. R. S. Romba' CLXXXIII/59.
www.dacoromanica.ro
51 CELE DOUA ACCEPTIUNI ALE NOTIUNII DE CURTEAN
Cind in aceeasi localitate existau simpli rosii i dreggtori

mgrunti, li se spune, de pila roii, pghgrniceii, comiii, sptg-
reii din Bgncesti 174, sau rosii i pghgrniceii, din SmiedestiBu-
zgu 175, fcindu-se deosebirea intre categoria curtenilor simpli,
fgr titluri de dreggtori subalterni, si a celor care posedg aseme-
nea titluri si care gut grupati in bresle separate de aceea a
rosilor.
Intre acesti rosii frg titluri de dregtori mgrunti se gg-
seau uneori si fii de mici boieri care au avut asemenea titluri.
Astfel, la 27 octombrie 1647, este pomenit Drgghici rosul, fiul
lui Stoica vornic din Necsesti170, iar la 10 septembrie 1650,
Stoica rosul, fiul lui Stoica postelnicul din Muscel-Buzgu
Fiji acestor curteni cu titlul de mici dreggtori au mostenit cali-
tatea de curtean a pgrintelui lor, dar nu si titlul de mic dregg-
tor, care nu se mostenea, ci se obtinea in timpul vietii, asa cum
uneori se obtinea, de altfel, si titlul de curtean.
Asa se explicg de ce, intre mai multi frati curteni ce apar
impreung in documente, doar unii au si titluri de dreggtori mg-
runti, iar altii nu. Astfel, dintr-un document din 26 ianuarie 1638,
afrim c plgteau birul de trosii fiind deci considerati rosii sau
curteni patru frati : Paraschiva vornicul, Constantin armasul,
Dragul comisul i Neagoe din Togozeni178. Dintre acesti patru
frati care mosteniser de la tatgl lor situatia de curtean
obligatia de a plgti birul de rosii trei au obtinut si titluri de
diversi dreggtori mgrunti fiecare insg din altg breasl iar
al patrulea rgmgsese doar cu situatia de simplu curtean, plgtind,
insg, impreung cu ceilalti frati ai sgi, birul de rosii sau rusala.
174 Doc. din 20 ianuarie 1645 (Arh. St. Buc., ep. Buz'au, X/17).
"5 Doc. din 2 august 1651 (loc. cit., A. N., CXII/61).
170
de istorie Buc., nr. 30 612.
177 Arh. St. Buc., ep. Bueu, DCCXC/19.
178 Arh. St. Buc., m-rea R. Sal-at, XVII/2.
In Moldova intilnim, de asemenea, numeroase cazuri in care unii frati
curteni au si titluri de dreeitori mrunti, iar altii nu. Astfel, la 27 aprilie
1577, grit amintiti Lupe stolnicel si fratii sai, Coste si Craciun (Doc. priv.
ist. ROM., A, veac. XVI, vol. III, p. 85) ; la 17 iunie 1591, Toader vistier-
nicel cu fratele su Larie (ibidem, vol. IV, p. 31) etc.
www.dacoromanica.ro
52 CURTENII SI EVOLUTIA LO&
Dup cum am afirmat mai sus, obligatiile fiscale ale curteni-

lor se mosteneau, o dati cu titlul de curtean sau rosu. Astfel, intr-
un document din 28 iunie 1625, se spune c fiii Istnesei au fost
rimas mici, sraci si la rosii alesi i n-au avut cu ce plti biru-
rile lor", n timpul domniei lui Mihnea Turcitul '79 ; la 25 au-
gust 1625, se arati c fiii lui Stan vtaful nu putuseri plti birul
de rosii alesi al tatlui lor mort, bir limas asupra lor Inca din
vremea domniei lui Mihnea Turcitul 180; la 27 martie 1661, Dra-
ghia, fiul lui Stefan logoatul din Tiginesti, pltea si el birul de
rosii, mostenit de la tattl sau 181.
Situatia era asemntoare i n Moldova. La 27 octombrie
1624, Gheorghe, fiul lui Stefan Danco din Toderesti, se invoieste
cu Dumitrasco diac s ja asupra sa curtenia mostenit de la tatl
su, el urmind s plteasc5. cisla tarineasce in schimb
ocin 182.
Intilnim in documente i cazuri in care fiii unui simplu rosu
adingau la calitatea mostenit de cut-team si un titlu de mic dre-
gitor ; este cazul lui Zaharia logofkul din Beresti, fiul lui Nea-
goe rosul, amintit intr-un document din 13 august 1659 183 Alte-
ori ei rimineau doar cu titlul de rosu, ca Neagul rosu, fiul lui
Mihai din Tirgsor, cel care fusese ales la rosii in vremea dom-
niei lui Mihai Viteazul 184.
Inscrierea intr-una din breslele sau ,cetele curteni se licea
printr-o porunca domneasc. La 29 iulie 1633, de pila domnul
Trii Romnesti scuteste de dri pe Vasile din Stroesti, pe care
spune ca I-am pus domnia mea si hie armas, s slujeasci dom-
nii mel(e) ...la armasi" 185, lar la 9 martie 1636 domnul trece in
ceata logofeteasei" pe Jipa din Ritesti, fiul aui Grama rosul (pe
179 Doc. priv. is& Rom., B, veac. XVII, vol. IV, p. 533. Vezi
p. 34-35 5i 551.
180 Copie Institutul de istorie, supliment Tara Romfineascbi.
191 Arh. St. Buc., rn-rea Radu Vora, IV/54.
192 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. IV, p. 355. Vezi i Arh.
St. Ia.si, Spioidonia, VIII/11, 13 5i 14.
'83 Acad. R. S. Rominia, CCXCIX/87.
194 Muzeul de istorie Buc., nr. 22 886.
185 Acad. R. S. Romgnia, CLXXXV/55.
www.dacoromanica.ro
53 CELL DOLIA ACCEPTIUNI ALE NOTIUNLI DE CURTEAN
care domnul 11 iertase de rusala), aratind ca Jipa trebuia s.

slujeasca domniei mele in ceata logofeteasca, impreuna cu alalti
1 ogofet ( i ) " 180.
Din alte documente rezulta c periodic avea loc si o reinnoire
a calitatii de curtean, ca si a aceleia de slujitor, de altfel. La
5 octombrie 1656, Constantin $erban voievod inscrie din nou la
rosii pe doi locuitori din IbanestiOlt, pe motivul ca acei oa-
meni slut rosii batrini inca de la alti domni, iar acum s-a milos-
tivit domnia mea de i-am scris iar la rofii, cum au fost in catas-
tih in visteria domniei meale" 187.
Cum domnul avea o evidenta la vistierie a tuturor acestor cete
sau bresle de privilegiati evidenta tinuta intr-un catastif, la
care se face deseori aluzie in documente este de presupus
Inscrierea in una din aceste cete va fi avut loc dupa nevoile
statului feudal, probabil la propunerea marilor dregatori.
Gel inscris intr-o ceata sau breasla de curteni raminea mai
multa vreme in ceata in ,care fusese inscris, aceasta i pentru mo-
tivul c modificarile in catastiful vistieriei se faceau greu.
and unul din membrii acestor bresle se vindea ruman era
scos din catastiful breslei respective. Intr-un document, purtind
data de 14 iunie 1669, se arata c doi fosti postelnici se vindusera
rumni in timpul domniei lui Grigore Ghica si se-au scos nu-
mele da la catastif cind s-au ficut cautare la Caracal" 188.
In secolul al XVII-lea, cele mai multe din aceste bresle
sau cete de dregatori marunti erau organizate militireste 189,
188Acad. R. S. Romania, CXXVI/23.

187 Miron Costin", III, 1915, nr. 10, p. 144-.
188 Arh. St. Buc., ms. 479, f. 217-218 si 136 V. - 137.
188 Numeroase sate purtind numele acestor bresle sint amintite in do-
cumente si in alte izvoare : Setrreni (26 septembrie 1635, Acad. R. S. Ro-
mania, CDLVII/33), Spataresti (11 septembrie 1638 si 1742, Muzeul raional
Flticeni, 11/14 si Acad. R. S. Romania, ms. com. 237, f. 786), Stolniceni
(8 ianuarie 1617 6 iulie 1618, Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. IV,
p. 189-190) etc. Cit priveste Tara Romineasca, in lista satelor pe judete,
Bauer pomeneste de localitatile Vornicei din jud. Buzau, Comisei din jud.
Saac etc. (Bauer, op. cit., p. 121, 130).
www.dacoromanica.ro
avind cpitani, iuzbasi, cearusi i vtafi proprii 190 Fac exceptie

logofetii i bnisonii, care nu au cunoscut o asemenea organizare.
Din cele relatate mai sus rezultc, in secctlul al XVII-lea,
exista in Tara Romneasc o categorie social, militar i fis-
card% sau o breasl de curteni sau rosii, ,care apare foarte adesea
In documente, alkuri de breslele sau cetele de dregkori mrunti.
Membrii acestor bresle attt ai celei de curteni, cit i ai celor
de dregkori mrunti ficeau parte din aceeasi categorie so-
cial, a curtenilor ; ceea ce i deosebea pe runii de ceilalti erau
titlurile de dregkori mrunti, pe care unii dintre rosii care
mosteneau cu totii situatia de curtean le obtineau in cursul
vietii.
Precum 'am vzut, intre rosii simpli intilnim si pe fili unor
curteni care au avut titluri de mkunti dregkori, clup cum intre
cei cu astfel de titluri gsim si pe urmasii unor rosii care nu au
posedat asemenea ranguri, ceea ce dovedeste c aceste bresle
aveau aproximativ aceeasi situatie ; pe de alt parte, faptul c
unii rosii tin s capete i titluri de dregkori mrunti, pe care si
le adaug. la nume, arat c, probabil, curtenii cu astfel de titluri
vor fi avut o pozitie social oeva mai bunk' clecit rosii simpli. Din
documente nu rezult ins in ce consta aceast deosebire intre
breslele de dregkori mrunti i actea a rosilor simpli.
Notiunea de root sau curtean in acceptiunea ei mai larga

cuprinde in aceeasi perioadi in care a avut si un inteles re-
steins si pe posesorii de titluri de mici dregkori : armsei,
bnisori, comisei, logofeti, pitrei, postelnicei, sptrei, stolnicei,
vistiernicei i vornicei. Aceasta rezula in chip limpede din faptul
c toti acesti dregtorl mrunti sint numiti rosii (alkuri de alti
rosii, fr titluri) i pltesc ca i acestia darea numit
sau birul de rosii
In documentele din deceniile IIIVII ale secolului
al XVII-lea, aclic din aceeasi vreme in care, dup cum am vzut
190 Vezi cap. V, Organizarea curtenilor fi slujitorilor.
www.dacoromanica.ro
55 CELE DOU ACCEPTIUNI ALE NOTIUNILI DE CURTEAN
notiunea de rosu are si un inteles restrins, propriu unei anumite

bresle intilnim numeroase cazuri in care posesorilor de titluri
de mrunti dreggtori li se spune rosii sau se aratg c. fac parte
dintre rosii alesi. Astfel, la 16 noiembrie 1647, printre rosii din
Stgnulesti se afla algturi de 11 oameni frg titluri i Drg-
gan comis 191; la 17 ianuarie 1639, se spune despre Oanea logo-
fgt din Gurguiati-Vlasca c est la rosii alesi" 192 ; un docu-
ment din 16 lanuarie 1695 evocind domnia lui Grigore Ghica
arati c printre rosii din Bgdeni se afla si Badea pitarul 193;
la 23 aprilie 1646, printre boierii rosii din judetul Buzgu era si
Jipa postelnic din Vernesti 194; la 13 iulie 1657, patriarhul Ma-
carie al Antiohiei se adreseazg. lui Drghici postelnic si Tudose
sptar in cuvintele vou. rosilor" 195.
O all' dovadg c posesorii de titluri de mici dreggtori sint
curteni este si faptul c ei plgteau ca i alti boieri mici fgr
titluri birul de curte, de la aparitia acestuia. Cu alte cuvinte,
toti acesti descendenti de mici boieri fie cg., aveau titluri de
armas, logoft etc., fie c nu posedau asemenea titluri alcg-
tuiau aceeasi categorie socialg, care, din punct de vedere fiscal,
avea un alt regim decit restul trii, plgtind birul de curte, numit
apoi birul de rosii sau rusala.
Prima dovad de acest fel dateaa din 1569 ; aceasta este,
de altfel, si prima rnentiune cunoscutg a birului de curte, dei
curtenii sint amintiti in documente cu un secol mai descreme. In
octombrie 1569 se spune cg Ignat, Deagu i feciorii lui Dobrin,
aflati in ceata arrnasilor, rmseserg datori la birul de curte,
fiecare .cu cite 250 de aspri 199. Plgtind birul de curte, rezultg c
armasii de mai sus ca i membrii altor cete sau bresle de dre-
191 Arh. St. Buc., m-rea Bradu, XVIII/88.

192 Loc. cit., Mitr. Trii Rom., CCCXLVII/4.
193 Arh. St. Buc., m-rea Brebu, I bis/21.
194 Loc. cit., ep. Buzau, XVIIXVIII/6.
199 Arh. St. Buc., ep. Arges, XC/13.
199 St. Grecianu, Genealogiile documentate, I, p. 100-101. Gil pri-
veste birul cel mare de aspri de curte" platit de Stoica logofit la <1569
/570), din documentul rupt referitor la aceasta chestiune ar rezulta c lo.
gofatul platea pentru un alt locuitor, de la care luase o ocina (Doc. priv.
ist. Rom., B, veac. XVII, vol. III, p. 326).
www.dacoromanica.ro
gatori mrunti faceau parte din categoria generala a curte-

nilor.
In secolul al XVII-lea, dregatorii subalterni plateau, ca
eilalti roii, birul numit rusal, sau birul de rosii, cum se numea
In aceasta vreme birul de curte. Astfel, clintr-un document din
5 noiembrie 1653, aflarn ca lane paharnic fusese frate cu altii
pri rosala" 197 un alt document citat si mai sus din
26 ianuarie 1638, arata ca plateau birul de rusala patru frati :
Paraschiva vornic, Constantin armas, Dragul comis i Neagoe
din Togozeni 198
Din toate exemplele citate mai sus rezulta c toti dregdtorii
meirunti, pdstrindu-si titlurile pe care le aveau (spdtar, postelnic,
paharnic etc.) si pldtind birul de rosii, fceau parte din cate go-
ria generald a curtenilor, alaturi de numerosi altii care nu aveau
astfel de titluri.
In Moldova, dei informatia noastra documentara este in
general mai saraca, constatam, totusi, c situatia este asemana-
toare. Si aici ca i in Tara Romneasca notiunea de curtean
a avut doua intelesuri : unul general, in care slut incluse i cele-
lalte categorii de dregatori marunti, i altul restrins doar la ca-
teg-oria curtenilor care nu au obtinut asemenea titliuri. Astfel, la
22 februarie 1612, adresindu-se dabilarilor din tinutul Neamt,
Stefan Toma le porunceste s nu turbure averea lui Pacurar vis-
tiernicel pentru ca este curtean vechi, mai dinainte" 199. Din
acest document rezulta ca, la inceputul secolului al XVII-lea,
vistierniceii faceau parte dintre curteni. Fara indoiara c i cei-
lalti dregatori marunti erau, de asemenea, curteni.
Alte documente ne dovedesc c clregatorii marunti plateau
ca si curtenii darea numita curtenie", amintita in veacuI
al XVII-lea, care corespundea rusalei sau birului de rosii din Tara
197 Intregiri", 1938, p. 198.

198 Arh. St. Buc., m-rea R. S'Arat, XVII/2. Vezi 5i doc. din 15 ianuarie
1630 in care jupineasa Ioana, sotia lui Udrea postelnic din Cosoba, ara..5
ca a vindut ocina sotului su cu bir cu tot, huh' bir de rusal, ughi
(galbeni) 3 si jumatate" (Acad. R. S. Romnia, DLXXII/7).
199 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. III, p. 65.
www.dacoromanica.ro
57 CELE DOUA ACCEPTIUNI ALE NOTIUNIS DE CURTEAN
RomaneascO. Astfel, dintr-un document din 13 aprilie 1635 aflOrn

c5. Stefan Danco stolnicel plOtise curtenie 8 ughi.20, iar din iz-
vodul" fmas de la Gheorghe Stefan voievod pentru birul scos
In luna iunie 1654 din Moldova, unde sint trecute toate catego-
riile de contribuabili din tar, rezult, c breslele de dreeatori m-
runti aveau acelasi regim fiscal ca si curtenii. In acest izvod,
curtenii apar cu O sum foarte mare la bir mai mare chiar
decit a tranilor birnici ceea ce arat5..c. impreunO cu ei p15.-
teau si toate celelalte categorii de dregtori mrunti, care cu
exceptia pOhOrniceilor nu apar ca bresle separate de contri-
buabili 201.
Documente din aceeasi vreme ne araf c exista si in Mol-
dova o breasl a curtenilor simpli care nu aveau titluri se-
parat de celelalte bresle de dregOtori mOrunti. De pila, la
15 noiembrie 1653, Gheorghe Stefan, domnul Moldovei, d drep-
tul minstirii Nicorita s.-si adune rumnii fugiti i inscrisi ori
curtiani sau la pl*rnicei" 202. Cele dou5, bresle, de curteni
plrnicei, aveau, deci, o organizare separat5.. Desigur c i cei-
lalti dregOtori mO.runti erau organizati in cete separate, ca i p-
hrniceii. Cind sint amintiti arAturi de curteni ca si in Tara
Romaneasa acesti dregkori mOrunti i adaug la nume
titluri de dregkori, pe cind curtenii simpli apar fOr astf el de
titluri, ca intr-un document din 1 ianuarie 1638, unde smnt po-
meniti Donici comisel i Gavril vistiernicel, ambii din Virtop,
alaturi de Bran comisel i Toader curtean, amindoi din Soci
Incercind s limitm in timp perioada in care notiunea de

rosu sau curtean a avut aceast acceptiune generalO, constatOm
c primele mentiuni documentare cunoscute pentru Tara Roma-
200 Arh. St. Buc., Peceti nr. 237.

201 N. Iorga, Studii si doc., IV, p. 264-267.
202 Aril. St. Buc., m-rea Nicorita, IV/3. Vezi si doc. din 20 noiembrie
1606, prin care este scutit de slujba de curtean sluga domneasca Toader din
Todereni, care nu are alt titlu (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,
vol. II, p. 74).
203 Acad. R. S. Romania, LXIX/135.
www.dacoromanica.ro
neasc asupra curtenilor (ultimul sfert al secolului al XV-lea)

ii amintesc fr alte titluri ca pe o categorie de slujbasi
ce indeplinea atributii insemnate in administratia si armata trii.
Dintr-unul din aceste prime documente in care slut mentionati
curtenii, datind din 23 martie 1482, prin care domnul rarii
Romnesti acord egumenului minstirii Snagov dreptul de a-si
judeca satele si de a incasa gloabele si dusegubinele (amenzile),
aflm c. acestea urmau a fi percepute de o slued' domneascg si
de una vorniceasc, pe care documentul ii numeste deopotriv
curteni.
Rezult de aci c, la sfirsitul secolului al XV-lea, erau con-
siderati curteni atit Slugile domnesti care stringeau veniturile
domniei din tara, eft si slugile" marilor dregatori, cu alte cuvinte
atit oamenii ce depindeau de curtea domneasc, cit si subalternii
dregtorilor, care la aceast dat nu aveau inc astfel de titluri,
ci doar pe acela de curtean.
Cu timpul, acestor slugi si curteni li s-au distribuit si titluri
de dregkori mrunti, uneori foarte probabil la interventia mari-
lor dregtori respectivi, ai .cror subalterni deveneau si care erau
interesati s aib cit mai multi asemenea subalterni, de la care
incasau diverse venituri si in fruntea crora mergeau la rzboi.
In secolul al XVI-lea, cei mai multi dintre curteni nu aveau
inc asemenea titluri 24. Aceeasi proportie se va pstra, de altfel,
si in secolul al XVII-lea, cind dei numrul curtenilor cu ti-
tluri de mrunti dregkori creste simtitor rosii fr titluri de
dregitori Ant mai numerosi decit acestia, fiind mult mai adesea
amintiti in documente.
'I' oti cei care obtinuserd titluri de dregatori marunti au riimas
mai departe in categoria generala a curtenilor, iar cei care nu
Ica patasera titluri au alcatuit, in a doua jumatate a secolului
Printre cei care pltesc birul de curte mentionat prima oar

in a doua jum5.tate a secolului al XVI-lea se gsesc, in afar de ax-
magi 0 logofetii citati. mai sus, 0 numero0 alti oameni fill titluri, care
sint Ins curteni : Buceag din Miri1e0i, la 20 decembrie 1573 (Doc. priv.
ist. Rom., B, veac. XVI, vol. IV, p. 126), Vlad, fiul lui Dumitru, la 18
februarie <1575-1576) (ibidem, p. 170), Radu Rode din Plseni, la 6 mai
1577 (ibidem, p. 269), Bunea din Mldreti, a 20 mai 1579 (ibidem,
p. 476) etc.
www.dacoromanica.ro
59 CELE DOUA ACCEPTIUNI ALE NOTIUNLI DE CURTEAN
al XV1-lea, o breasla separata, a curtenilor sau a rofilor, cu-

prinsa fi ea in categoria mare a curtenilor.
A doua pun.tate a secolului al XVII-lea reprezint. o pe-
rioad de schimbzi ; in aceast, vreme indeosebi in timpul
domniilor lux *'erban Cantacuzino si Constantin Brincoveanu
numrul curtenilor, ca si al slujitorilor, de altf el, este in con-
tinuA sc'dere, lar rosii, categorie social:5, privilegiat, sint in con-
tinu'i decdere. In aceast perioad, notiunea de rosu ti pierde
treptat acceptiunea general., desemnind numai categoria celor
care nu obtinuser titluri de dregsa"tori suhalterni si care tindea si
ea la disparitie, la asimilarea cu trnimea.
C5.tre mijlocul secolului al XVII-lea, ceilalti curteni, care
aveau titluri de mici clregitori, au fost organizati separat de rosii,
cu c'pitani si iuzbasi proprii. In timpul domniei lui Constantin
Brincoveanu, membrii acestor cete de dreg5.tori mrunti ajunse
acum numai bresle fiscale si organizate pe judete incep a fi
numiti slujitori, asa cum pin atunci li se spusese cTrasilor si
dorobantilor. Toate aceste bresle au fost desfiintate apoi prin re-
formele lui Constantin Mavrocordat. Aceasta este, in linii gene-
rale, evolutia curtenilor pin la imijlocul secolului al XVIII-lea.
www.dacoromanica.ro
Capitolul 2
SLUTITORII $1 EVOLUTIA LOR
I. Slujitorii o alt categorie de oteni

decit curtenii
Dupa cum am aratat si mai sus, slujitorii (calarasii i doro-
bantii) au aparut la sfirsitul secolului al XVI-lea. In aceasta pri-
vinta, parerea noastra se aseamana cu aceea a lui N. Iorga,
care asa cum am aratat in introducere sustinea c in a
doua jumatate a secolului al XVI-lea avem de a face cu o noua
organizare a armatei i cu o forma noua a curteniei. De aseme-
nea, ea concoTda cu aceea sustinuta de I. C. Filitti, care a remar-
cat primul aparitia slujitorimii la sfirsitul secolului al XVI-lea-
Infiintarea acestui nou corp de slujbasi ai statului feudal
devenise necesara pentru a se putea suplini, in cadrul aparatului
de stat, dipsa curtenilor care decazusera. Din aceste motive, dom-
nul tarii apeleaza la alte forte sociale, din care recruteaza sluji-
torii, pastrind insa mai departe in administrarea statului si pe
curtenii care rezistasera prefacerilor sociale din a doua jumatate
a secolului al XVI-lea, pe care i-a reorganizat in bresle. (Este
posibil ca unii din fostii curteni sa fi intrat i ei in cetele de slu-
j itori.)
Imprejurarile care au dus la infiintarea corpurilor slujito-
resti din Tara Romneasca si Moldova pot fi asemanate in parte
cu acelea care au avut loc in Anglia in secolul al XIII-lea, dud
clasa numeroasa a taranilor liberi (yeomen) a oferit puterii cen-
trade materia prima pentru o noua pedestrime", prilejuind o
schimbare esentiala in tactica armatei engleze", despre care vor-
beste F. Engels 1.
In cele doua t.ri romnesti, fiscalitatea excesiv din a doua
jumatate a secolului al XVI-lea a obligat pe multi tarani liberi
proprietari sa-si vind pamintul pentru putea plati birurile.
Cum birul se fixa dupa avere, eliberarea" de proprietate ducea
I F. Engels, Despre destrnzarea feudalismului ci aparilia statelor na-

(ionale, anex51 la kizboiul (drnesc german, Buc., 1958, p. 191.
www.dacoromanica.ro
61 SLUJITORII 0 ALTA CATEGORIE DE OSTEN'
la usurarea situatiei fiscale a contribuabililor, locuitorii a.sa-nu-

miti sraci" pltind biruri mai mici.
Aceast mas de locuitori, in general lipsit de pmint, care
putea fi deci deplasat cu usurint la orase sau acolo unde existau
garnizoanele militare, a oferit domniei posibilitatea recnitrii
unor cadre noi pentru armata i administratia statului feudal,
unii dintre acestia fiind asezati, asa cum vom vedea, pe proprie-
ttile domnesti, care le erau date in folosint.
Fiind pusi sub comanda marilor boieri din rindurile c5.-
rora se alegeau cpitanii, care deveneau astfel, din comandanti
ai cetelor lor particulare, comandanti ai slujitorilor trii
lipsiti in general de sprijinul ferm si consecvent al domniei, slu-
jitorii nu au putut indeplini decit in mic msur sarcina pentru
care fuseser. creati.
Slujitorii se deosebesc de vechii .curteni nu numai prin me-
diul social din care proveneau, dar si prin relatiile dintre ei
domn. Dup cum am artat mai sus, curtenii erau legati de per-
soana domnului prin relatii vasalice, uneori directe, alteori prin
intermediul marilor dregittori in subordinea crora se aflau.
Slujba lor, denumit clvorba, era o slujb specific feuda15.,
de curte.
Slujitorii nu mai presteazd slujb de curte. Slujba lor este
facurei in primul rind tarii", statului feudal, fie in armat
In timp de rzboi fie in administratie in timp de pace. Din
aceste motive, izvoarele narative din secolul al XVII-lea Ii de-
numesc slujitorii , nume care nu fusese dat curtenilor.
O dovad peremtorie a faptului c slujitorii slut un corp nou,
organizat aparte de curteni, la sfirsitul secolului al XVI-lea, este
dat de documentele moldovene din 13 februarie 1585 si 1 fe-
hruarie 1617, referitoare la scutirea acordata preotilor din Iasi
de gzduirea slujbasilor dmnniei. In prima scutire, se spune
nu vor fi gzduiti nici boierii, nici cei aflati In slujba dom-
niei" 2; referindu-se la documentul din 1585 care, in mod
normal, ar fi trebuit s fie reprodus aidoma, dac nu s-ar fi pe-
trecut intre timp nici o schimbare cea de a doua porune pre-
2 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 268.
www.dacoromanica.ro
62 SLUJITORII sa EVOLUTIA LOR.
cizeaz d preotii erau scutiti s gizduiasci. nici boieri,

curtean, nici slujitor" 3.
Rezult de aci c, intre 1585 si 1617, in categoria mare a
celor ce slujeau statului feudal, se disting curtenii i slujitorii,
ca dou corpuri .diferite. Cum curtenii existau de mai multi
vreme, slujitorii Ant corpul cel nou, infiintat la siirsitul secolu-
lui al XVI-lea.
Aparitia slujitorilor in Moldova a avut loc dup 20 februa-
rie 1591, data cunoscutului recensmint efectuat din porunca lui
Petru chiopul, in care slujitorii nu slut amintiti i unde figureazi
numai curtenii din judete i comandantii lor, vtagii 4.
Cit priveste Tara Romineasc, avind in vedere msurile de
reorganizare a statului feudal intreprinse de Mihai Viteazul, este
foarte probabil c organizarea slujitorilor s fi avut loc in timpul
domniei acestuia, datorit, in primul rind, necesittilor de efective
mari pentru lupta de eliherare de sub jugul turcesc 5. In timpul
acestei domnii, au fost asezati pe ocine domnesti primii clrasi,
s-au adugat la dorobantii mercenari strini asa-numitii dorobanti
de taxi, numrul mercenarilor a crescut, ca si al rosilor, care au
fost organizati mai temeinic pe judete.
3 lbidem, veac. XVII, vol. IV, p. 94.

4 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 4-6. Chiar dac_
In aceast sami.'" (recensimint) plini de greseli elementare de calcul
figureazi in unele tinuturi curteni fr vitagi, iar altele mai multi
vtagi decit curteni, ea se refer numai da curteni, care au fost in secolul
al XVII-lea (ca i in secolul precedent) comandati de vtagi, spre deose-
hire de slujitori, care se aflau sub comanda hotnogilor. Dup cum a artat
N. Iorga (Hurmuzaki, XI, p. 220, nota), este foarte probabil ca intre-
acesti vtafi s fie cuprinsi i vtaii boierilor, ceca ce ar explica numirul
lor mare in anumite tinuturi.
5 In aceast privinti dispunem de o informatie foarte pretioas, pis-
trat. Intr-un raport italian din anul 1594, in care se spune c, dupi uci-
derea creditorilor si garnizoanei turcesti din Bucuresti, Mihai Viteazul a_
spus multimei adunate ea* cine vrea s-1 urmeze si vin la &instil. In felul
acesta el a reusit s atragi in slujba sa un mare numr de oameni, care-
erau obisnuiti inainte s plteasci aproape in fiecare luni cite un bir, astfel
incit rmineau lipsiti de aproape toate veniturile (Hurmuzaki, III/1, p. 465).
Acest raport ni se pare revelator pentru imprejuririle in care au fost pri-
miti in armat oamenii acestia simpli, din care s-a alctuit corpul sluji-
torilor, scutiti de diri pentru slujbi.
www.dacoromanica.ro
63 SLUJITORII O ALTA CATEGORIE DE OSTEN1
Este foarte probabil cs Mihai Viteazul a fost obligat s ja

aceste msuri de organizare a armatei pentru a putea deveni inde-
pendent de foTta militar a marii boierimi si pentru a inlocui
cetele acesteia cu proprii si ostasi. In aceast privint dispunem
de o foarte interesant relatie din anul 1597, alckuif de Lassota,
un emisar al impratului austriac in Tara Romaneasc5.. In aceast
relatie ni se spune c domnul, trecind in revist trupele pe care
boierii erau abligati s le aduc la rzboi vTeme de trei luni pe
cheltuiala lor proprie, nu aliase decit cinci san sase sute din
acesti osteni 6 Se intelege c, in fata unei astf el de situatii, dom-
nul trebuia si fac apel la alte forte, in primul rind la slujitori
si mercenari, care, in plus, eran si mai priceputi la mestesugur
armelor.
Subliniem deci faptul di slujitorii au aprut in aceeasi vreme
atit in Moldova, cit si in Tara Romneased, fr ins ca despre_
acest eveniment s ni se pstreze documente cu stiri precise.
Nasterea organizatiei slujitorilor la sfirsitul secolului
al XVI-lea este confirmat si de faptul c primele mentiuni de
slujitori atit in Tara Romneasc, cit si in Moldova sint
de la inceputul secolului al XVII-lea 7. Astfel, la 26 iunie 1611,
Radu $erban arka c a fcut palana'. la Gherghita si a pus ori-
seni si slujitori s'a" sai intr-insa" 8, iar in Istoria Trii Romd-
nesti se spune c Radu Mihnea a fost primit ca domn de boieri,
rosii si slujitori, care i s-au inchinat 9. Este demn de remarcat
faptul c aceeasi cronic, referindu-se la un eveniment asemn-
tor (alegerea lui Radu de la Afumati ca domn), .arat c aceasta
s-a acut de boieri si alt curte mrunt" 1, fr a aminti de
slujitori, care nu existau la acea dat. Mentionm, de asemenea,
c aceleasi categorii de boieri si curteni nu si slujitorii da
I A. Verress, Documente, V, p. 95.
7 In dteva documente de la sfirsitul secolului al XVI-lea cuvIntu/
slujer (prescurtat sluj.) este intregit gresit slujitor (Doc. priv. ist, Rom.,.
B, veac. XVI, vol. VI, P. 58 si Oltenia", vol. IV, p. 70).
Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. II, p. 11; vezi si p. 46-
Istoria riirii Ronuirzesti, ed. cit, p. 89.
10 lbidem, p. 44. Vezi si p. 50, unde se spune c. lui Mircea Ciobanu1
i s-au Inchinat boierii si toati curtea".
www.dacoromanica.ro
64 SLUJITORII I EVOLUTIA LOR
amintite si la alegerea ca domni a lui Stefan cel Mare si Bogdan

Lpusneanu ".
Aparitia unui nou corp de oaste a fcut necesar i crearea
unor comandanti noi. In Moldova, in vremea domniei lui Ieremia
Movir, se reorganizeaz functia si atributiile portarului de Su-
ceava numit uneori si mai inainte hatman care devine de
acum incolo hatman si pirclab de Suceava si comandant al slu-
j itorilor 12.
Cam in aceeasi vreme apare si marele ag amintit prima
oar. in 1592 13 - care va fi in secolul al XVII-lea comandantul
dorobantilor, subordonat hatmanului. Tot acum, in ultimul dece-
niu al secolului al XVI-lea, sint amintiti prima oaf in docu-
mente si hotnogii, care, in secolul al XVII-lea, au comandat stea-
gurile de slujitoni, in timp ce curtenii au rmas mai departe sub
comanda vtafilor.
In Tara Romneasc, arturi de vechii vkafi, comandanti
ai curtenilor, apar la sfirsitul secolului al XVI-lea iuzba.sii si
cpitanii, care. voor comanda, in veacul urmtor, atit ,pe slujitori,
cit si pe curteni j4.
Dup infiintarea slujitorilor, la sfirsitul secolului al XVI-lea,

acestia apar de nenUmrate ori in documentele din secolul urm5.-
tor ca o categorie distinct de aceea a curtenilor sau ro1cilor. Astfel,
actul de jurmint al reprezentantilor Trii Romnesti fati de
Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei, din 18 iulie 1618, este
dat de boiarii mari i mioii i rosii i toti slujitorii" 15 ; la
" Gr. Ureche, Letopiseful rdrii Moldovei, p. 91 si 193.

12 Transformarea functiei hatmanului i lrgirea atributiilor sale la
sfirsitul secolului al XVI-lea 1-au fcut pe Miron Costin s afirme c Ie-
remia Movil a infiinfat htmnia (Istoria in versuri polone, In Opere, ed.
P. P. Panaitescu, p. 238). Asupra atributiilor hatmanului ca si a celor-
Ialti mari dregtori cu atributii militare vom reveni pe larg In lucrarea
privind sfatul domnesc.
13 A. Veress, Documente, III, P. 259.
14 Despre aceasta vezi capitolul V al lucrrii.
12 A. Veress, Documente, IX, P. 168-169.
www.dacoromanica.ro
65 SLUJITORII O ALTA CATEGORIE DE OSTENI
15 iulie 1631, cind emite cunoscutul hrisov impotriva boierilor

greci, Leon Toma, domnul Trii Romaneti, arat c s-a satuit
cu boierii, rosii, mazilii si slujitorii " aceleai categorii apar si
In aseimintul asemntor, dat de Radu Leon, la 9 decem-
brie 1668 17.
In afar de aceste cazuri, in care roii i slujitorii apar al.-
turi de boieri ca dou categorii sociale privilegiate, indeplinind
rosturi importante in statul feudal, ei sint amintiti adeseori ea
dou categorii diferite i In documentele din secolul al XVII-lea
referitoare la plata dijmei, unde se spune c trebuiau s dea a
zecea parte din produse toti cei care foloseau ocin strin, fie
c erau boieri, roii sau slujitori 18.
Cind intr-o localitate sau intr-un judet existau roii si slu-
jitori, atunci se spune, de pild, rosii i slujitorii din Izbiceni 18,
sau roii i slujitorii din Arges 28.
Aceeasi deosebire net se face i atunci cind sint amintite
cele dou cete sau bresle de slujitori clraii si dorobantii
alturi de rosii sau curteni. In zeci de documente din deceniile
4-7 ale secolului al XVII-lea referitoare la plata dijmei pentru
folosirea unei ocine strine se arat e aceasta trebuia dat de
rosii, alrasi i dorobanti 21. In aceste cazuri, termenii de clsai
si dorobanti inlocuiesc pe acela de slujitori din documentele ase-
mnltoare, citate mai sus.
Aceeni diferent intre curteni i slujitori o fac i cronicarii
moldoveni din secolul al XVII-lea i de la inceputul celti ur-
m'Atar, ca i unii c5.1.tori strini ce ne-au vizitat tara. Miron
Costin, de pila, arat csi slujitorii se aflau sub comanda hatma-
nului, iar curtenii, sub aceea a logortului sau c impotriva seime-
18 Acad. R. S. Romnia, Peceti, nr. 185.

17 Acad. R. S. RomAnia, MCCXLVI/3.
18 Doc. din : 21 mai, 25 iunie si 28 iunie 1642 etc. (Arh. St. Buc., ep.
Buzu, XVII/5, ms. 357, f. 89 i ep. Arge, XVI/21).
19 Doc. din 6 iunie 1650 (Arh. St. Buc., Mitr. Prii Rom., CCLXXI/2).
28 Doc. din 22 februarie 1654 (loc. cit., ep. Arges, 11140).
21 Vezi doc. din : <1632-1654), 2 decembrie 1636, 13 aprilic 1637,
4 octombrie 1638, 14 iulie 1654, etc. (Arh. St. Buc., m-rea Viforlta, 1/26,
m-rea Mislea, 11/6, m-rea Radu Vod.', XXVII/6 i V/4, m-rea Plum-
buita, XII/11).
www.dacoromanica.ro
66 SLUJITORII sI EVOLUTIA LOR
nilor rasculati la 1655 a pornit curtea, slujitorii si lefegiii

nemti 22; fiul sau, Nicolae Costin, afirma ca, in timpul domniei
a treia a lui Gheorghe Duca, multi mazili, curteni, slujitori si
tarani au fugit din pricina darilor mari 23. In sfirsit, Dimitrie
Cantemir considera pe calarasi drept al treilea ordin" al socie-
tatii moldovene, plasindu-i intre curteni si razesime 24 ; el face
o diferenta neta intre curteni (care alcatuiau al doilea ordin, dupa
marea boierime) si calarasi.
Ca si in Tara Romaneasca, curtenii si calarasii apar apoi
adeseori ca doua categorii diferite in numeroasele documente re-
feritoare la plata dijmei pentru folosirea unui pamint strain 23,
iar la 11 ianuarie 1636, domnul porunceste miseilor" (taranilor)
din tinutul Hotin sa dea suma cuvenita pentru haraci, aratind ca
plateau, de asemenea, si celelalte categorii fisoale din tali. : bo-
ierii, mazilii, curtenii, popii si calarasii 26.
Faptul ci slujitorii si curtenii sint doua corpuri distincte re-
zulta in mod ciar si din imprejararea ca, in tot cursul secolului
al XVII-lea, au avut comandanti diferiti. Dupa cum arata Miron
Costin si Dimitrie Cantemir, curtenii erau comandati de marele
logofat iar calarasii, dorobantii si alti slujitori" se aflau sub
conducerea hatmanului 27, care avea in subordinea sa, ca general
peste darobanti", pe marele aga 28 In Tara Romaneasca, cu oca-
zia descrierii bataliei de la Plumbuita, cronicarul precizeaza ca
rosii erau comandati de Ivasco Baleanu vornic si Barbu Bradescu
paharnic, calarasii de,Tudosie Corbeanu spatar si Gheorghe spa-
tar, iar dorobantii de Oprea aga 99.
22 M. Costin, Opere, ed. cit., p. 238 si 170.

23 M. Kogalniceanu, Cronicile Romdniei, vol. II, p. 24 ; cf. i p. 216
si cronica lui I. Neculce, ed. I. Iordan, p. 155.
24 D. Cantemk, op. cit., p. 114.
25 Vezi doc. din 3 iulie 1632, 3 septembrie 1653 etc. (Arh. St. Buc.,
m-lrea Galata, VII/1, Acad. R. S. Romania, LXX XII 13 si G. Ghibnescu,
Ispisoace, III/1, p. 61).
26 Arh. St. Buc., ep. Roman, IV/58.
27 Miron Costin, Istorie in versuri polone, in Opere, ed. P. P. Pa-
naitescu, p. 387, D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. cit., p. 78.
213 Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 239.
29
Istoria Tdrii Ronuingti, ed. cit., p. 102.
www.dacoromanica.ro
67 SLUJITORII - O ALTA CATEGORIE DE OSTENI
Documentele din secolul al XVII-lea fac aceeasi neta dife-

rent intre slujitori i celelalte categorii sociale din rindul crora
proveneau 6.15.rasii si dorobantii, ceea ce dovedeste c aveau o
alt situatie decit acestia. tu numeroase asemenea documente ei
apar separat de restul trnimii, fie ca slujitori ci rdrani" 30,
slujitori fi megiafi"31-, slujitori ci cnezi"" sau slujitori fi
birnici" 33.
Dup infiintarea slujitorilor, acestia nu numai c apar ade-

seori in opozitie cu mai vechii curteni cum am artat mai
sus dar sint folositi uneori unii impotriva altora sau au atitu-
dini diferite dup interesele lor fat de unele evenimente.
De pila', cind clrasii s-au rsculat impotriva lui Alexandru
Cuconul, domnul Trii Romnesti, ei au fost infrinti de oaStea
de boieri si de curtea" (curtenii) domnului 34.
Atitudini diferite au avut cele dou categorii i in timpul
marei rscoale a slujitorilor din 1655. Dup cum rezult din
scrisoarea dat de boierii i rosii din Tara Romneasei la
20 mai 1655, in timpul acestei Tscoale au fost prdati i ucisi
de cAtre slujitorii rsculati pe Ruga boieri si unii curteni 35.
O dovad concludent despre originea popular5." a sluji-
torilor este si faptul c ei nu sita descendenti de bojen ci ca nu
3 Doc. din : 20 iunie 1632, 25 mai 1635, 2 decembrie 1636, 4 iulie

1654, 23 martie 1664, etc. (Aa-h. St. Buc., ms. 465, f. 30, m-rea Tismana,
XCII/26, m-rea Mislea, 1116, ep. Argq, XVI/38, Mitr. Mil Rom., XII/1).
31 Doc. din : 22 mai 1669, 4 mai 1676, 11 august 1682 (Muzeul de
istorie Buc., nr. 27.446, Arh. St. Buc., m-rea Brincoveni, XII/3, Acad.
R. S. Romania, CLXXXIX/205) etc.
32 N. Larga, Studii si doc., V, p. 447.
33 Doc. din : 2 mai 1657, 12 martie 1666, 3 septembrie 1708 (Acad.
R. S. Romania, CXXVIII/146, Arh. St. Buc., ms. 218, f. 288, Acad. R. S.
Romania, CCCLXVIII/5) etc.
34 Istoria 7arii Romtinesti, ed. cit., p. 94.
35 N. Iorga, Studii si doc., IV, p. 33-86.
www.dacoromanica.ro
68 SLUJITORII SI EVOLUTIA LOR
sha numiti niciodat boieri, cum li se spune de obicei rofilor 36.

Apoi, printre slujitori se gseau multi oameni de conditie socialt
mai modest, de pila., numerosi mestesugari. Astfel, la 31
iulie 1626, intilnim un clras s'apunar la Tirgoviste 37, la
15 mai 1654 un altul la Ploiesti 38 iar la 1 iunie 1678 un al treilea
la Rimnic 39 ; la 21 aprilie 1641 un c5.1.ras si un dorobant erau
tabaci la Bucuresti " etc. Uneori, chiar comandantii acestor slu-
jitori erau mestesugari ; astfel, numai la Bucuresti sint amintiti ;
In iunie 1626 Costea stegarul cismarul ", la 10 aprilie 1635, Du-
mitrascu brgariul stegar de dorobanti 42, jar la 25 ianuarie 1683
Dediul iuzbasa de dorobanti ceaprazarul ". Mentionm c nu am
intilnit decit faarte rar curteni mestesugari, si acestia numai in
perioada de decdere a rosilor, in a doua jumtate a secolului
al XVII-lea, cind situatia lor social" nu mai diferea prea mult
de aceea a slujitorilor 44.
II. Despre cele dota acceptiuni ale notiunii

de slujitor
De-a lungul secolului al XVII-dea, termenul de slujitor
ca si acela de curtean a avut dou. acceptiuni : sensul propriu
al cuvintului redat in slavonefte prin cuvintul cntiacuTen
38 Pentru diferenta neti dintre boieri si slujitori, vezi in special doc.

'din 27 septembrie 1648, in care Matei Basarab di volnicie ministirii Radu
vodi si-si ja viniriciul de la tot omul, veri driban, veri clildrafi, veri
boiarinu" (Arh. St. Buc., m-rea Radu vod, V/3).
37 Arh. St. Buc., m-rea Radu l'oda', XVI/6.
38 Loc. cit., m-rea Snagov. XXIV/6.
39 Acad. R. S. Romania, CCXLVII/65.
4 Biblioteca centrar de Stat, XCII/4.
41 Afrh. St. Buc., ms. 255, f. 16.
42 Loc. cit., m-rea Sf. loan-Buc., XII/7.

43 Loc. cit., m-rea Cildirusani, XX/6.
44 Un pihirnicel cojocar, la 8 decembrie 1654 (Muzeul de istorie Buc.,
nr. 1725/D) ; un postelnicel chivirar, la 13 macrtie 1668 (Arh. St. Buc.,
sn-rea Cotroceni, LVII/23) ; un setrar croitor, La 26 februarie 1671 (loc.
cit., m-rea Stavropoleos, XII/18).
www.dacoromanica.ro
69 DOUA ACCEPTIUNI ALE NOTIUNII DE SLUJITOR
cuprindea, Ana' in a doua jumtate a secolului, pe calra,si sz

dorobanti ; in sens lar g, nzai ales in Moldova, termenul de sluji-
tor derivind de la slujb, a sluji se refer la toti aceia care
indePlineau diverse slujbe mrunte n statul feudal, avind aceiasi
acceptiune ca si termenul de sluez domneasca. De aceea, in -a
doua jitmtate a secolului al XVII-lea, notiunea si-a pierdut in-
telesul ei ajungind a fi cuprinsi in termenul general de
slujitori atit curtenii, cit si mercenarii, adiai toti aceia care slu-
jeau statului feudal.
Instabilitatea terminologiei in secolul al XVII-lea reflect
nsi instabilitatea categoriilor sociale pe care le desemneaz,
care ajung pin la urrn s se confunde, curtenii devenind ei in-
ii
Dup" cum rezula din numeroase documente din prima ju-
mtate a secolului al XVII-lea, notiunea de slujitori cuprindea
in aceast vreme pe cirasi si dorobanti. Astf el, la 27 noiem-
brie 1632, Matei Basarab d dreptul lui Bunea Gradisteanu lo-
goat la doi rumni inscrisi unul la c5.1rasi i altul la doro-
banti, precizind c domnii mel(e) nu-mi trebuiescu sluj(i)tor(i)
rumanii boiarilor" 45. In timpul domniei lui Matei Basarab, po-
runcile domnesti ca aceea de mai sus sau allele de genul acesteia
nu-m(i) trebuiescu rumnii sf(i)ntei mnstiri slujitori" 45 alter-
neaz aceea in care se spune c domnii mel(e) nu-mi tre-
buiescu rumanii mdstirii cTxasi sau .darbanti" 47. domnul
precizind c slujitorii sint alatuip din aceste dou5. categorii
In aceast5. vreme, cum am v'zut, curtenii nu Ant numiti niciodat
slujitori.
In alte documente din aceeasi vreme se arat ca dorobantii
slut slujitori. De pilcM, la 3 decembrie 1623, se spune despre un
rumfin din Vilcana cs era Idorobantu slujitoriu de in zilele lui
45 Acad. R. S. Rominia, CCCXCIX/34.

Doc. din 26 martie 1633 (loc. cit., CCCX/23).
47 Doc. din 27 noiembrie 1632 (loc. cit., CCCX/22).
45 Cf. si Istoria Tdrii Rorniinesti, ed. cit., p. 119, unde referindu-se
la domnia lui Constantin $erban cronicanil explic51 termenul de slu-
jitori prin cTrasi i dorobanti.
www.dacoromanica.ro
70 SEUJITORII I EVOLUTIA LOR
Mihai voievod" 49; la 10 august 1633, Stoica drlanul din Du-

desti arae c. este slujitoriu btrin, vechiu" O, iar la 6 apri-
lie 1648, plea cu fratii sti, Neagoe i Stan, erau i ei slujitori
drsbanti" 51.
In acceptiunea sa general, in se.colul al XVII-lea, termenul

de slujitor cuprinde pe tog aceia care indeplineau diverse slujbe
mlirunte in statul feudal. Trebuie s. subliniem aici faptul
aceste slugi domnesti care indeplineau diverse atributii in statul
feudal existan i in secolele XIVXVI asa cum am artat
dar c ele nu slut numite slujitori decit in secolul al XVII-lea,
cind incepe s se foloseasc tot mai mult termenul de slujitor.
In numeroase documente de scutiri de dri date unor sate
din Moldova in secolul al XVII-lea, termenul de slujitori se re-
fell la slugile domnesti care adunau drile de la locuitori sau
sileau la munc pentru .domnie, precum si la cei care stringeau
gloabele. De pild, la 12 noiembrie 1629, domnul Moldovei d o
porunc dregtorilor, soltuzului si pirgarilor din Botosani 0 la
tog slujitorii citi veti inbla cu slujbele domniei mele" 52 ; o po-
runc5, asemntoare se emite la 22 august 1638 pirclabilor din
dregtorilor de Virg din Hui i slujitorilor care umbl cu
slujbele in oras i in tinut ca s nu ia gloabe de la satele epis-
copiei 53.
Inainte de aparitia termenului de slujitori, cei care indepli-
neau aceste slujbe se numeau slugi. De pilda, in cronica lui Efti-
mie, se spune c Ilias Rares, domnul Moldovei, a trimis slugi
in toat tara s adune birul". 54.
In Tara Ramneasc, in secolul al XVII-lea, cei care inde-
plineau aseme.nea slujbe mrunte se numeau in general ca
4 Doc. frriv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. IV, p. 358.

5 Acad. R. S. Rominia, XLII/74.
51 Arh. St. Buc., m-rea C1druani, IX/3.
52 Arh. St. Buc., m-rea Galata, VI18.
53 Idem, ms. 543, f. 41.
" Cronicilo slavo-romiine, ed. cit., p. 120 (textul slay (la p. 112).
www.dacoromanica.ro
In secolele anterioare slugi domnesti 55. Uneori, ins, in docu-

mentele romnesti li se spune i acestora mai rar ins decit
in Moldova slujitari. De pild, la 7 septembrie 1629, in hri-
'sovul pentru scutirea de dri a satului Segarcea, domnul porun-
ceste binxilor si slujitorilor care yeti umbla Cu slujbe sau treab.
domneasca" s lase satul In pace 56, iar la 15 ianuarie 1652 se
d o porunc asemntoare tuturor slujitorilor care umbl Cu
slujbe prin judetul Arges : birari, mierari, gletari, dijmari, gors-
- tinari, sau mcar ce slujitori" , s lase in pace slobozia Flmin-
zesti a mInstirii Arges 57.
Datoried, pe de o parte, folosirii termenului de slujbd pentru
toate atributiile indeplinite in cadrul statului feudal 58ci de slu-
jitori in sens larg pentru tog cei care le indeplineau lar pe
de alt parte, ca urmare a decderii curtenilor, a crof situatie
material si pozitie social incepe a nu mai fi prea mult diferit
de aceea a slujitorilor propriu-zisi, in a doua jumtate a secolului
al XVII-lea, termenul de slujitor a 'incept piardg accep-
55 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. II, p. 44, 231, 236, passim.
56 Arh. St. Buc., in-rea Zlatari, II/11.
Arh. St. Buc., ep. Arges, II735.
58 Intr-un doc. din 27 februanie 1648, se arata ca un fink. din Ver-
nesti, care nu era scris la nici o dare cu satul, se putea inscrie la ce slujbd
va vrea" (Acad. R. S. Romania, CXLVII/110 bis.) ; Intr-un alt doc., din 19
octombrie 1585, se spune cal Grecul postelnic a flicut slujba de curte la
Petru voievod" (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. V, p. 210) ; in
altul, din 5 mai 1676, Duca voda porunceste unora sa lase. In pace un
carat-as sii-si praeascii el slujba lui unde-i scris' (Epitropia bis. Sf. Treime-
Craiova, XXIV/65).
Despre ostenii mercenari care vor sd slujeascii cu slujbli" in oastea
lui Mihai Viteazul, vezi scrisoarea domnului din 26 iunie 1597 (St. Steri-
nescu, Un document recent descoperit privitor la recrutarea mercenarilor de
care Mihai Viteazul, Romanoslavica" V, 1962, p. 162). La 29 mai 1676,
domnul Tarii Romanesti da o porun.ca voao toati slugile domniei mele,
portar, aprod, armas, viri care cu ce slujbd vit mergi" (Arh. St. Buc.,
m-rea Tismana, LXXXVII/21).
Stringerea drilor chiar atunci cind era arendat se numea
ea slujba. Intr-un doc. muntean din 6 martie 1628, se spune ca, in vremea
domniei lui Gavriil Movi1 voievod, Chiriac stolnic, Neagul camaras si
Staico postelnic din Cretesti au intrat in slujbd..., de au luat nifte dij-
meirii de la Gavriil voievod" (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII,
vol. IV, p. 231).
www.dacoromanica.ro
72 SLIJJITORII I EVOLUTIA LOR
tiunea sa proprie, initiard, fiind numiti slujitori curtenii care

fiiceau slujb6 domniei in diverse cete.
Ca noul nume de slujitori ce se da acestora si care inso-
teste numele mai vechi al breslei din care faceau parte curtenii
deriva de la slujb rezulta din numeroase documente de la rnij-
locul secolului al XMII-lea. Intr-unul din acestea, datind din
17 iunie 1663, se spune ca, in timpul domniei lui Constantin Ser-
ban, un ruman din Nenciulesti-Teleorman s-au pus la slujba la
postelnicei" 59, iar in dou documente mai tirzii, referitoare la
aceeasi domnie, se arata c Irimia din Coitesti fusese la slujba
la rosii" sau slujitor la rosii" 61.Fcind slujbe intr-o
breasrd, postelniceii ci rofii au cdpatat ei cu vremea numele de
slujitori.
Daca in documentele romnesti din a doua jumatate a seco-
lului al XVII-lea nu sm face. deosebire intre slujitorii propriu-zisi
si cei care presteaza slujba intr-o breasl oarecare de dregatori
marunti, ce incep a fi numiti cu acelasi termen de slujitori, in do-
cumentele slave se face uneori distinctia intre CAMITIAH
CUM li se spune in prima jumatate a secolului al XVII-lea sluji-
torilor propriu-zisi, ealarasii dorobantii i camesmium, cum
gut numiti slujitorii marunti ai statului feudal in general, in-
tr-un documeirt scris in limba slava din 10 februarie 1646 62.
99 Arh. St. Buc., in,rea Cozia, XLVII/38.

Loc. cit., ep. Buzau, XXXI164.
61 Loc cit., XXVI/70 ; cf. si un doc. din 2 octombrie 1668, in care este
vorba de alti rumani care erau slujitori unii la TO,lii, sau la palziirnicei,
la spittrei" (loc. cit., m-rea Glavacioc, XXXIV/42).
62 Acad. R. S. Romania, CCXCIV/4.
In Moldova sint numiti uneari etanosinnoi i diversi slujitori sau slugi
ale marilor feudali, ca intr-un doc. din 20 aprilie 1639, referitor la scu-
tirea unor slugi, carutasi si slujitori ai episcopiei Rdauti (M-rea Putna,
nr. 626).
In documentele slave tirzii, din Tara Romaneasca, termenul general
de slujitor este redat prin cuvintul cammute ca intr-un doc. din 9 ianuarie
1663 (Arh. St. Buc., op. Arges, XVII/8), iar in altele intilnim chiar cu-
vintul intrat si in limba roman de Minim ca intr-un doc. din 1646
1647 (Acad. R. S. Romania, CXCV/211) si 10 noiembrie 1655 (Arh. St.
Buc., m-rea Dealu, X/1).
www.dacoromanica.ro
73 DOU ACCEPTIUNI ALE NOTIUNII DE SLUJITOR.
Cum ins5., documentele din a doua jurn.tate a secolului

al XVII-lea i de la inceputul .celui urmkor deci din epoca de
deeidere a curtenilor Ant aproape toate romneti, intilnim
foarte adeseori in aceste documente diverse categorii de posesori
de titluri de dregltori mrunti (0115.rnicei, spfrei, vistiernicei
etc.) insotite de numele de slujitori. Astfel, la 28 mai 1672 sint
amintiti slujitorii 0.15.rnicei din Torsura-Dolj 63; la 20 atom-
brie 1713 se spune despre Lupul Brancea c iaste slujitor la
breasla ph'rniceilor" ; la 25 martie 1694 este amintit un slu-
jitoriu la ciata vistierniceilor", a c5.rui ocin este vindut5, de cei-
lalti slujitori vistiernicei ; la 11 aprilie 1683, Vian din Muscer
era slujitor spifirel la steagul lui Iancu iuzbap 66 in sfirit,.
la 17 mai 1717 sint amintiti slujitorii roii ot sud (judetul
N. S.) Buzki" care erau la slujba roOlor" 67 (aceasta este, de
altfel, printre ultimele mentiuni cunoscute ale rNilor).
Este demn de retinut faptul c, dei sint nutniti slujitori
aa cum li se spusese pin atunci c5.15.ra4ilor i dorobantilor
posesorii de titluri de dregatori subalterni continua sa* faca
parte din breasla sau ceata vistierniceilor,.postelniceilor, spata-
reilor etc. fi ca nu Ant amestecati niciodata cu cetele de slujitori
pro Priu-zi!i, calara,sii dorobantii, care r'rnin mai departe (Iota
cete separate. -
In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, cind num5sul

curtenilor i slujitorilor este in continu scgdere, aceste bresle
de subaltenni-slujitari au fost Teorganizate pe judete, purtind un
singur nume in fiecare judet i avind in frunte cite un c5.pitan
" $t. Grecianu, Genealogiile documentate, I, P. 112.

" Acad. R. S. Romnia CXXX/27. Vezi i doc. din 1710, prin care
Constantin Brincoveanu scuteste de dri pe un locuitor din Pade-Dolj care
este slujitor la breasla bnisos-ilor" urmind ca fie-stecare slujitor s-si dea
birul osebi" (Rev. arhivelor" V/1, 1942, P. 247-248).
" Arh. St. Buc., Mitr. Trii Rom., XXI/7.
Idem, m-rea Cotroceni, XVII/6.
67 Idem, ep. Buzu, XXVII I/35.
www.dacoromanica.ro
74 SLUJITORII sI EVOLUTIA LOR
de slujitori 68. Astfel, .apar acum slujitorii-vonnicei din Roma-

nati 69, slujitorii-postelnicei din Olt 70, slujitorii-phrnicei din
Mehedinti 71, slujitorii-spt'rei din Ialomita 72 Si Saac 73 etc.".
Cum in judetele respective nu predominaser inainte dre-
g-5106 mrunti purtind asemenea titluri, este foarte probabil
c domnul a simplificat lucrurile, unifkind titlurile pe judete.
Aceasta este prima faz din procesul de desfiintare a posesorilor
de titluri de dregitori subalterni, pe care o va desvirsi mai
tirziu Constantin Mavrocordat.
Tot in timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, terme-
nul de slujitor incepe a nu nzai desemna pe calrasi si doro-
banti (la care se referea initial), ci pe acesti posesori de titluri de
dregeitori subalterni din judete, care isi pstrau ins titlurile.
In numeroase documente din aceast vreme, subalternii numiti
slujitori apar separat si in opozitie cu breslele de clra.si si
dorobanti. Astfel, la 1 ianuarie 1695, intre categoriile care tre-
buiau s plteasc cgmnrit stilt insirati : cllrasii, doroban-
-tii, slujitorii, lefegiii etc. ; 75 la 3 ianuarie 1695, aceleasi categorii
68 Capitanii de slujitotri din judete apar in ultimul deceniu al seco-

lului al XVII-lea : un cpitan de slujitori din Buzau este amintit la 15
mai 1692 (Arh. St. Buc., ep, Buzau, XXVI/55) ; unul din Dolj la 4 fe-
bruarie 1694 (loc. cit., ms. 295, f. 246 v.) ; altul din Ialomita la 5 de-
cembrie 1698 (Acad. R. S. Romania, CDLXXI/56). Vezi 4i poruncile din
1 decembrie 1697 si 30 noiembrie 1700, adresate cpitanilor de slujitori
din judete (Anatefterul lui C. Brincoveanu, editat de Dinu C. Giurescu, in
Studii si mat. de istorie medie. V, p. 387 si 395).
86 Doc. din 11 aprilie 1694 (Arh. St. Buc., m-rea Bistrita, XXIV/33).
7 Doc. din 24 mai 1694 (Acad. R. S. Romania, CDLXXVII/159).
71 Doc. din -20 noiembrie 1713 (Arh. St. Buc., ms. 705, f. 599 v-601).
72 Idem, m-rea Radu voda, XXIII/3I.
78 Doc. din 20 mai 1706 (Acad. R. S. Romania, CXCVIII/122).
74 In Condica vistieriei lui C. Brincoveanu, pe linga acesti breslasi, apar
slujitori rosii in Buzau si Gorj, vistiernicoi in Ilfov, Teleorman si Muscel,
pharnicei in Rin. Srat, carnarsei in Prahova, portarei In Dimbovita, ma-
zili in Vlasca, stolnicei in Arges, armasei in Vilcea si bnisori in Dolj (Con-
.dica vistieriei, p. 15, 17). Cf. si C. C. C. Giurescu, op. cit., vol. III, partea
a II-a, Buc., 1946, p. 741-742.
75 Anatefter, ed. cit., in Studii si mat, de istorie medie, V, P. 388.
www.dacoromanica.ro
trebuiau s. achite vam'i la Rusii de Vede si Zimnicea 78 iar la

7 ianuarie 1696, domnul d'. o porund satelor din judetul Gorj
au (sau) birnicesti, au slujitoresti, au didibntesti, au drd.-
sesti, au martalogi" 77.
Rezult" de aici c, la sfirfitul secolului al XVII-lea, ter-
menul de slujitor fi-a schimbat acceptiunea sa iniial, ajungind
sa nu mai desemneze pe ciilarafi fi dorobanti, ci pe membrii
breslelor de posesori de diverse titluri de dregatori mdrunti,
care, insa, nu au ajuns s se confunde cu dorobantii,
ce apar totdeauna ca bresle diferite.
In perioada de decdere a .curtenilor din a doua jumtate

a secolului al XVII-lea, mrturiile vremii incep s nici nu mai
faca' diferenta intre aceftia ci slujitori ; membrii celor dou ca-
tegorii, care apsreau in documentele din prima jurratate a se-
colului ca fiind net distincte, ajung a fi cuprinsi acum cu totii
In notiunea generar de slujitori. De pika, la moartea lui $er-
ban Cantacuaino, cronica frii ,ne informeazs c s-au adunat la
mitropolie, pentru a alege domn, toata boierimea trii fi sluji-
torii"78, prin slujitori intelegindu-se acum atit curtenii care
luau parte in mod obisnuit la aceste evenimente cit i slujitorii
propniu-zisi.
In documentele Trii Romnesti din ultimele decenii ale
secolului al XVII-lea, curtenii nu mai gilt pomeniti ca o cate-
gorie separat ; izvoarele amintesc acum doar pe :boieri, sluji-
tori, Omni" 79; boieri, slujitori, rumani" 80; boieri, negustori,
78 Ibidem, p. 372 ; vezi si p. 374-375, 376 passim.

77 Oltenia", I, 1940, p. 116-117 si Arh. St. Graiava, 111/3.
78 R. Greceanu, Viata ci domnia lui C. Brincoveanu, p. 10-11 ; cf. si
p. 91, 94, 105. Vezi i Istoria 7rii Romilnesti, p. 189. Cf. si cronica lui
I. Neculce, ed. I. Iordan, p. 22, care aminteste de asemenea ca trei categorii
mari, pe boieri, slujitorimea si tara; vezi si p. 115, 221, 222, 253, 262.
" Arh. St. Buc., m-lrea Radu vod5., XVII/26.
" Studii si mat. de istorie medie, V, p. 367, 368, 369, 870 passim.
www.dacoromanica.ro
76 SLUJITORII F EVOLUTIA LOR
slujitori, calugeiri fi (Iirani" 81 sau boieri, slujitori fi s'eiraci" 62

ultimii fiind inlocuiti uneori Cu birnici 83.
Datorit faptului c. i mercenarii (lefegiii) al ciror

numr este in crestere incepind de la sfirsitul secolului
al XVI-lea indeplineau, ca i curtenii i slujitorii, diverse
slujbe in statul feudal, avind in parte origine si situatie mate-
rial cu ale crrasilor i dorobantilor, in a doua
jumtate a secolului al XVII-lea i acestia au inceput a
inglobati in categoria generalei a slujitorilor, dei mercenarii au
rmas mai departe organizati separat, cu comandanti proprii.
Inglobarea mercenarilor intre slujitori a fost usurat si de
faptul c unii dintre acestia din urm. (dorobantii, mai putin
cl.rasii) erau ei insisi pltiti uneori cu leaf, ca i mercena-
rii ". In cunoscutul izvod rmas de la Gheorghe $tefan referi-
tor la birul scos din Moldova in luna iunie 1654, se arati
s-au plkit 56 593 ughi si 12 potronici lefile slujitorilor
leafa nemtilor" 86, iar in varianta cronicii lui Grigore Ureche
se afirm c marele vistier da lefe slujitorilor" 86. Miron Cos-
tin care si-a scris cronica la sfirsitul secolului al XVII-lea
spune, referindu-se la domnia lui Ieremia Movil. c acesta
avea olujitori de ai si lesi" sau slujitori de ai si nemti" 87,
numind slujitori si pe mercenarii strini care fceau
domniei, fiind organizati intr-un corp separat. $i mai tirziu,.
" Arh. St. Buc., A. N.. XC/24.

83 Ibidern, p. 150.
" lstoria Trii Romdneti, ed. cit., p. 119. se afirm. de pild, c
domnul Constantin $erban ddea clrasilor j dorobantilor lefi din destul_
85 N. Iorrga, Studii fi doc., IV, p. 267.
88 Gr. Ureche, Letopisetul Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, ed..
a II-a. p. 77.
87 M. Costin, Opere, ed. cit., p. 44 si 51; vezi si p. 143, 155, 156, 169,
181. Clnd vorbeste de restul otirii i de mercenari, Miran Costin le spune
slujitorilor oastea de tari, iar mercenarilar lefegii (ibidenz, p. 114, 150, 170).
Alteofri, ti numeste pe primii cilrasi si dorobanti iar pe cellalti slujitori cu
leafr (ibidem, p. 387) ; vezi si Oronicile Romdniei, ed. M. Koglniceanu, II,
p. 31, 35, 172, 254 passim.
www.dacoromanica.ro
77 SLWITORII UZUFRUCTUARI AI OCINILOR DOMNESTI
mercenarii au fost numiti slujitori. In Anatefterul lui Constan-

tin Brincoveanu, adeseori mentionat in aceast lucrare, toti
mercenarii grit cuprinsi sub numele general de slujitorime"
Grigore al II-lea Ghica avea slujitori din tara ce-i fcuse cu
leafe 89, iar Mihai Racovit, la 1717 cind tara era. amenin-
tat de ctanele austriece nu avea bani s plteasc s se
stringg slujitori" 9. Ion Neculce vorbeste si el de slujitori in
jefe" in Moldova, numiti uneori i slujitori cu plat" 91.
Din cele arkate mai sus, rezult c termenul de slujitor

aprut la sfirsitul secolului al XVI-lea a desemnat in
cursul primei jum.tti a secolului urmtor pe clrasi si dero-
banti ; aceftia Ant slujitorii in sensul pro priu al cuvintului. in
a doua jumtate a secolului al XVII-lea, termenul fi-a lrgit
acceptiunea, ajung'ind s cuprind pe toti aceia care slujeau
statului feudal atit in administratie, cit fi in armat adica
fi cate goriile de curteni care Riceau slujb6 in diferite cete sau
bresle, al cror nume Il pstrau, ca fi pe mercenari. In tot acest
timp, Ins, slujitorii propriu-zisi (clrasii si dorobantii) au al-
ctuit dou corpuri separate de diversele bresle de curteni, ca
de mercenari.
III. SInjitorii uzufructuari ai ocinilor domneti

O alt deosebire intre curteni i slujitori este si aceea
pe cind primii erau proprietari, ceilalti erau in mare msur
uzufructuari ai pminturilor aflate In proprietate domneasc.
Problema folosirii ocinilor domnesti de care slujitori a
mai fost amintit sau discutat in treaca in vechea noastr.
88 Ed. D. C. Giurescu In Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 480-481.

89 M. Kogalniceanu, Cronicile Romdniei, III, p. 164.
" lbidem, II, p. 352 ; cf. fi T. Codrescu, Uricarul, XI, p. 212.
91' I. Neculce, ed. cit., p. 77 si 152-153.
www.dacoromanica.ro
78 SLUJITORII $(1 EVOLUTIA LOA
istoriografie de A. D. Xenopol 92, Radu Rosetti93 si Ion Bog-

dan94. Mai .tirziu, referindu-se la un document dat de Radu
Mihnea, la 12 iunie 1617, pentru slobozia Selicicani a boierului
moldovean Dumitru Buhus, Nicolae Iorga considera c aceasta
a fost facut. pentru paza cetatii de la Stefanesti unde, in
secolul al XVII-lea, calatorul Tomas Alberti constata prezenta
a numerosi slujitori i tragea concluzia c tinutul Roman
pleaca dintr-o colonizare militar.", facuta pentru a incon-
jura cu sate de slujba cetatea cea noua a lui voda Roman" 95.
N. lorga nu facea insa deosebirea intre colonizarea
pe mosiile domnesti aducerea de oameni straini sau fugiti
din tara In sloboziile boierilor sau minastirilor, slobozii care nu
aveau caracter de &colonic militar".
In lucrarile sale, I. C. Filitti numeste pe calarasi coloni
pe mosiile domnesti" fie oh antiguo", fie colonizati anume
pentru a deveni calarasi citind i citeva cazuri de asemenea
colonizari .96
De curind, constatind ca. aceasta problema nu este stu-
diata", cercetatorul P. V. Sovetov de la Institutul de istorie din
Chisinau s-a ocupat de ea intr-un articol, intitulat Pro prieta-
92A. D. Xenopol, Istoria ronainilor, vol. IV, ed. a III-a, p. 148.

" R. Rosetti, Pamintul, satenii fi stapinii in Moldova, P. 230, nota 3.
94 L Bogdan, Documentul Rizenilor, p. 43.
95 N. Iorga, Ostafii de la Prut, Buc., 1913, p. 4-6.
" I. C. Filitti, Clasele sociale, p. 6 ; idem, Evolutia claselor sociale.
p. 351 ; idem, Vechea organizare administrativa, p. 34 ; idem, Citeva cuvinte
despre alcatuirea oftirii de (arii in Principatele Romcine, P. 13 si idem, Pro-
prietatea solului, p. 191.
Prerea lui I. C. Filitti a fost imp5rtsit si de generalul Radu Rosetti,
care arat c existau (Iota categorii de osteni : unii prroprietari i altii care
aveau doar o folosina vremelnica a gliei pe care se hrneau" (Istoria artei
tnilitare, p. 313). In alt5 parte, Insi, R. Rosetti consider c atlt curtenii cit
c515rasii aceau parte din aceeasi categorle, i unii i altii avInd doar
dreptul de a folosi pam'intul pe care se hrineau (Evolu(ia..., partea a II-a,
p. 15). Vezi si T. Mutascu, Arta militara in Tara Romdneascii la inceputul
secolului al XVII-lea, p. 25, care admite, de asemenea, p5rerea lui I. C. Fi-
litti despre dreptul de fo1osint5 al c5125'rasi1or asupra p5mIntu1ui domnesc.
www.dacoromanica.ro
79 SLUJITORII UZUFRUCTUARI AI OCINILOR DOMNE$TI
tea conditionard in Moldova in secolele al XVI-lea al XVII-lea

si deosebirea ei de cea din celelalte tdri ale Europei r6sritene" 97.
Faptul c slujitorii foloseau pminturile domnesti a fost
limpede artat de Dimitrie Cantemir. Invltatul domn al Mol-
dovei spune c, in schimbul folosirii mosiilor ce le sint date de
domn, clrasii trebuiau s mearg la rzboi pe cheltuial pro-
prie 98 Faptul este confirmat, de asemenea, de cererea boierilor
moldoveni adresat regelui loan Sobieski, in anul 1684, unde
sint enumerate strile" (categoriile sociale) care locuiau pe
propriettile lor : boierii, curtenii, hinsarii si drbanii 99, cl-
rasii lipsind dintre categoriile de proprietari insirate in, acest
document. Cum la aceast dat alarasii constituiau inc, in
Moldova, o categorie cel putin tot alit de numeroas ca hnsa-
ru i drbanii, de pild, cred c omiterea lor dintre categoriile
de proprietari nu se poate explica decit prin situatia lor de oa-
meni asezati pe ocinele domnesti.
Este foarte probabil c asemenea asezri de clrasi pe oci-
nele aflate in proprietate domneasc s fi avut loc inc de la
sfirsitul secolului al XVI-lea, n timpul domniei lui Mihai Vi-
teazul 1, in citeva din orasele trii : Ploiesti (cumprat de
domn chiar in acest -scop) 101, Mnesti, Gherghita i Rusii de
97 Aprut in trad. rom. in Analele rom. soy.", Istorie, 1960, nr. 4,

p. 43-56.
98 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. cit., p. 114 (in textul latin
qui pro terrarum quas ipsis principes concessere, usu semper eosdem in
expeditione suis expensis sequi tenentur).
Cf. si Wenzel von Brognard, Statistische Ausarbeitung iiber die Moldau,
la Gheron Netta, Expansiunea economidi a Austriei fi expiorrile ei orien-
tate, Buc., 1930, p. 173, unde se spune c, in schimbul folosirii Viiminturitor,
careirasii slujeau domniei ca proedialistii din Ungaria f i spahiii turci.
99 Hurmuzaki, s. 11/3, p. 152 si M. Costin, Opere, p. 333.
loo Faptul acesta a fost remarcat ind de acum un veac. In ziarul
Buciumul" al lui Cezar Bolliac, din 10 aprilie 1863, se spune c Mihai
Viteazul a druit clrasilor de la Rusii de Vede mosia orasului cu con-
ditiune ca ei s fie totdeauna gata de rzboi, cu caii lor, cu armele lor" si
c, mai tirziu, fanariotii le-au luat mosia.
Vezi doc. din 26 iunie 1615 la M. Sevastos, Monografia orasului
Ploiesti, p. 825. Vezi si Emil Virtosu, Mihai Viteazul ci Ploiestii. Documente
(Cunoasterea Prahovei", I, 1939, p. 118-122).
www.dacoromanica.ro
80 SLUJITORIT I EVOLUTIA LOR
Vede, unde gsim clrasi la inceputul secolului al XVII-lea 1o2

Avind in vedere msurile luate de Mihai Viteazul pentru or-
ganizarea armatei, in vederea sustinerii uriasului efort de lupa
pentru recistigarea independentei arii, clrasii nu puteau fi
asezati in orasele citate care vor fi in tot secolul al XVII-lea,
de la inceputul su, garnizoane importante ale acestor sluji-
tori decit in timpul domniei marelui voievod 103.
In unele din aceste 1ocalit4i, urmasii vechilor slujitori
domnesti se bucurau inca i in secolul al XVIII-lea deci in-
tr-o vreme cind unii dintre el nu mai erau slujitori de str-
vechiul drept de folosina a, ocinei domnesti, fr s dea dijm
sau s fac clac. In virtutea acestui drept de indelungaa fo-
losint a ocinei orasului, in anul 1782, urmasii clrasilor din
Ploiesti cereau domnului s le recunoasc insusi sapinirea p5.-
mintului" 164. Domnul arat, ins., c dreptul lor de a folosi
pmintul domnesc s intelege mild, iar nu drept ate ca sd-1
poard cere ca pe un lucru al lor" 105 (subl. ns.N.S.), precizind
c5. [nu este verba de un drept de proprietate deplin, ci doar de
acela de folosina a ocinei domnesti.
Dei acest drept de folosina a ocinei domnesti din orasele
citate mai sus a existat si in secolul al XVII-lea, el este relevat
de documente de-abia la sfirsitul secolului al XVIII-lea, dnd
situatia acestor ora.se se schima In aceasa vreme de puternic
ofensiv a marilor boieri dornici de inavutire impotriva
oraselor trii166, mosia unora din tirgurile unde fuseser asezati
vechii clrasi si care au fost in tot secoluil al XVII-lea impor-
tante garnizoane ale acestora (Ploiesti, Gherghita, Rusii de Vede,
102 Istoria Romeinelti, ed. cit., p. 94 i Radu Popescu, Istoriile,

ed. cit., p. 90.
103 Mentionin c, i in Rusia, imprtirea de pomestii slujitorilor s-a
fcut In aceeasi vreme, la sfirsitul secolului al XVI-lea, in timp ce aceast
tara se afla in rzboi cu Polonia (B. Grecov, op. cit., p. 787, 855, 858).
104 M. Sevastos, oP. cit., p. 835.
103 Ibidem, p. 843.
106 Vezi despre aceasta studiul lui C. $erban, Aspecte din lupta orale-
nilor din 'Tara Romiineascli ci Moldova impotriva asupririi feudale (Studii",
1960, nr. 6 si 1961, nr. 3).
www.dacoromanica.ro
81 SLUJITORII UZUFRUCTUARI AI OCINILOR DOMNE$TI
Tirgul de Floci) i unde mai existau i in aceast perioad. sluji-

tori (ca in cazul ultimelor dou orase) este druit de domni unor
boieri sau minstiri. Noii proprietari cutind impun la dijm
si clac si pe locuitorii pin atunci privilegiati fe urmash
slujitorilor (la Ploiesti i Gherghita), fie slujitorii de la Rusii de
Vede si Tirgul de Floci intre 1775 si 1820 au avut loc o serie
de indelungate procese, cu care prilej gam unele lucruri despre
existenta urmasilor vechilor clrasi in aceste rase, precum
despre dreptul slujitorilor din secolul al XVIII-lea de a folosi
inc pmintul domnesc, in schimbul slujbei ce prc-:au domniei
statului feudal.
In aceste procese, cum este si firesc, domnii iau in general
partea noilar stpini, cutind s desfiinteze sau s limiteze dreptui
de folosint al slujitorilor sau urmasilor acestora.
In cazul orasului Ploieti, drepturile celor 19 lude" de
urmasi ai clrasilor, rosilor si cmrasilor grit respectate numai
In urma unor procese pe care acestia le poart cu noul stpin,
Ianache Moruzi, cruia vrul sn, domnul Alexandru
ii druise mosia orasului, in anul 1775 107. La plingerea locuito-
rilor privilegiati pin. atunci impotriva pretentiilor noului
stpin, domnul a trebuit s revin asupra deciziei sale, hotrind,
la 9 noieanbrie 1782, ca toti locuitorii din Ploiesti s fac 12 zile
clac lui Ianache Moruzi dea dijm, afarei de cei ce Ant
dovediti vechi adrasi ci n-au dat dijme't niciodater 108 (subl. ns.
N. S.). Acestia urmau s fie scutiti si de acum inainte de
dijm si clac, pentru slujbele ce au rdcut parintii lor oarevind
domnilor i erii"19. Se mai pstra deci, si la sfirsitul secolului
107 M. Sevastos, op. cit., p. 829-830.

100 Doc. priv. rel. agrare, p. 688.
109 Bul. Comisiei istorice", IV, 1925, p. 116 i M. Sevastos, op. cit.,
p. 839; vezi i doc. din : 20 februarie, 14 i 16 noiembrie 1783, 16 martie
1793, 12 martie 1819, etc. (Acad. R. S. Romnia CXCVI/254, CXCVII 1,
6 0 7, V. A. Urechia, lstoria romcinilor, VI, p. 277-278 i XII, p. 426-430,
uncle publicate 0 de M. Sevastos, op. cit., p. 840 0 urm.
www.dacoromanica.ro
82 SLUJITORII FE EVOLUTIA LOR
al XVIII-lea amintirea faptUlui ca slujitorii primisera pamintul

In folosinta in schimbul slujbelor facute statului feudal 110
In Orasul de Floci si la Rusii de Vede existau si in secolul
al XVIII-lea slujitori care foloseau ocina orasului considerata
proprietate damneasca asa cum asemenea slujitori vor fi fo-
losit-o si in secolul precedent.
In cazul Orasului de Floci, dreptul de folosinta al pamin-
tului damnesc de catre slujitori este inca. respectat. La 1 au-
gust 1768, se araa ca pe ocina orasului, fiind din mosiile dom-
nesti", se aflau sazatori slujitori de la aceast. capitanie" (care
exista inca din secolul al XVII-lea). Socotind ca mosia orasului
era prea mare pentru nevoile slujitorilor, Alexandru Ghica le
lasa. acestora 2 166 de stinjeni ,,sa se hraneasca, cum si pira
acum, slobozi" (deci fara sa dea dijma si sa faca daca) si da-
ruieste restul de 2 000 de stinjeni minastirii Sf. Spiridon, cti-
toria sa m.
Intr-o situatie asemanatoare se gaseau si slujitorii de la Rusii
de Vede. La 2 iunie 1768 si 15 ianuarie 1769, cind ocina ora.sului
este damita, de asemenea, minastirii Sf. Spiridon, numai sluji-
toril ce vor fi la steag cu pecetluituri rosii", aflati In serviciul
domniei, sint scutiti de dijma si claca fata de noul proprietar 112.
La 22 ianuarie 1781, socotind ca sint 60 de lude" slujitori,
domnia le da' acestora in proprietate deplina o parte din ocina
orasului, 600 de stinjeni, pe care o puteau chiar vinde 113. De-
oarece unii trgoveti se mutasera pe pamintul slujitorilor, la
12 martie 1820, damnul retrage dreptul de stapinire al slujito-
rilor aflati In slujba asupra celor 600 de stinjeni, hotarind ca
110 La 26 februarie 1834, urma$ii vechilor slujitori de la Ru$ii de Vede

$tiau si ei ei str5mo5ii lor, fiind ostasi, au primit de la domnie moja ora-
$ului, In schimbul slujbelor acute arii. (Arh. St. Buc., ms. 955, f. 35-37).
111 N. Iorga. Studii ,si doc., VII, p. 157-158 ; cf. $i doc. din 1775 si
1779 (V. A. Urechia, op. cit., VI, p. 736 $i Doc. priv, rel. agrare, p. 651).
"2 V. A. Urechia, op. cit., XII, p. 440 si Acad. R. S. Romnia,
CCCXCVI/7. Vezi $i doc. din 2 ianuarie 1780, In care se arati de
asemenea ci numai slujitorii ispravnice$ti care au pecetluituri erau scutiti
de dijrra $i clac (Doc. priv, rel. agrare, p. 660) $i lista celor 123 de slu-
jitori privilegiati din 8 septembrie 1786 (Acad. R. S. Rominia, CCCXCVI/12).
113 V. A. Urechia, op. cit., XII, p. 441.
www.dacoromanica.ro
83 SLUJITORII UZUFRUCTUARI AI OCINILOR DOMNESTI
ace#ia ss foloseasc ocina mnstirii, fr s pltease dijrn.

s fac clack', la care erau Ins obligati estul locuitorilor 114.
at priveste orasul Gherghita, unde existau In secolul
al XVII-lea, ca si la Ploiesti, numerosi clrasi, este posibil ca
ei s fi alckuit aici o colonie anilitar hick' din vremea domniei
lui Radu $erban, care arta, la 26 iunie 1611, c acuse o palanc
(intritur) la Gherghita i pusese" in ea slujitori, care foloseau
probabil i ocina orasului. Mai drziu, domnul a miluit" ins: ou
acease palanc5. pe Radu Cocorscu logoftul "5. In mai 1765,
chid domnul stefan Racovit a druit ocina orasului Gherghita
s-a hoerit ca cei ce grit sezkori" pe acease mosie,
ori slujitori, ori cTrasi, ori birnic", s dea dijm, artindu-se
c slujitorii i clrasii de acolo aveau mosia Lipovul i c nu
trebuiau s se amestece in mosia domneasc5.116. La 5 iulie 1786,
In timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni, locuitorii din Gher-
ghita declarau, ins, c se trgeau din orsenii cei vechi care
au fost slobozi" i c se hrineau pe mosia orasului Mil a da
vreun adet" al pmintului, frentru slujbele ce au Mitt mofii
lor domnilor ci eirii". Ca si in cazul orasului Ploiesti, se hot-
rste ca 30 de oameni care se trgeau din orsenii vechi s fie
scutiti de dijm. i clat.117.
Daa despre aceste colonizri de clrasi da Ploieti, Ghe_r-
ghita, Rusii de Vede si Orasul de Floci pe care le constafam
documentar in seoolul al XVIII-lea .nu stim precis vremea in
care s-au ficut, in schimb exist dovezi sigure c in timpul dom-
niei lui Matei Basarab oind numrul clrasilor pomeniti in
documente este deosebit de niare asemenea colonizri erau
obisnuite. De altfel, amintirea colonizrii clrasilor pe proprie-
tti de atre Matei Basarab se mai pstra inc6 si
la 1791, cind urmasii vechilor alrasi din Ploiesti afirmau ca',
In timpul domniei acestuia, fiind vreme de reizmerit, atunci,
114 Ibidem, p. 438-439. Vezi si doc. din 26 februarie 1834, in care

se povesteste pe larg tot procesul (Arh. St. Buc., ms. 955, f. 35-37.)
115 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. II, p. 11 si Arh. St.
Buc., ms. 256, f. 272.
116 Arh. St. Buc., ms. 128, f. 86 si Bis. ort. rom", 1893, p. 845.
117 Doc, priv, rel. agrare, p. 736.
www.dacoromanica.ro
84 SLUJITORII I EVOLUTIA LOB.
allindu-s mo1cii, strmosii nostri intr-acea vreme oameni de

oaste... ni s-au dat mosia ot (din) tirg Ploiesti de mriia sa Mateiu
vod Basarab supt stapinirea noastr, a clrasilor si orosanilor,
prin hrisoave, ca s fim slobozi s ne hrnim" 118. Ei sustineau
chiar c au documente de la Matei Basarab, de pe care aduseser
copii, neadeverite" ins.
Citeva documente din timpul domniei Matei Basarab
confirm afirmatia ploiestenilor din 1791, cu privire la coloniz.-
rile de cTrasi acute in vremea acestuia. Astfel, la 13 ,mai 1633,
se araa c domnul dduse lui Stan iuzbasa din Tirgsor si 6.15,
rasilor de acolo jumtate din satul Dedulesti-Prahova, aflat
in sapinire domneasc. CTrasii nu tinuser." mns ,numai par-
tea domneasci, ci se intinseser" i asupra partii lui Padure
paharnic din Lazuri si a rudelor sale. Silit s intervin, pentru
rezolvarea conflictului, domnul hoar5.ste s-si tie clrasii ceia
junatate de sat, partea domneasa" 120, care li se d'iduse in folo-
sint. Peste trei ani, clra.sii din Tirgsor se Oseau tot pe ocinl
din Dedulesti, de ling Tirgsor", pe care le-o hrkise" Matei
Basarab.121 Cil.rasii nu sedeau probabil la Dedulesti, ci la Tirg-
sor, unde exista o importana garnizoan. ; ei foloseau ins ocina
pentru hran.
218 M. Sevastos, op. cit., p. 844 ; cf. si p. 840, 850. Cu alt prilej, Insa,
aceiasi ploiesteni afirmau c molla o cucerisera cu 400 de ani In urma,
prin lupta de la tatari (ibidem, p. 848). Este important de refinut c urmasii
vechilor slujitori pstrau amintirea faptului c mosia orasului le fusese data
ca riisplatil pentru o slujbii filcutd
118 M. Sevastos, op. cit., p. 840, 850. Este interesant de subliniat faptul
si tirgovistenii, la 1820, dud au intreprins curajoasa actiune de airare
a ocinei orasului, amenintat cu cotropirea, sustineau ca si ploiesterui
c mosia le-a fost data ca rasplata a vitejiei lor In razboaie (Hurmuzaki,
XIX, p. 524), invocind hrisoave tot de la Matei Basarab (V. A. Urechia,
1st. rom., XII, p. 484).
120 N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 479-481.
121 Ibidem, p. 482. In Anciens documents de droit roumain, vol. I,
Paris Buc., 1930, p. 120-121, unde publica din nou actul referitor la
Dedulesti, N. Iorga 11 prezinta drept document de proprietate militara",
consideeindu-i propfietari pe calarasii asezati de domn la Dedulesti. Tot
o asemenea proprietate militar este socotit i satul Rughi din Moldova,
In care sat slut calarasi" (ibidem, p. 123).
www.dacoromanica.ro
Se intelege c, in afar de aceste asez.ri de clrasi a cror

amintire ne-au pstrat-o mrturiile vremii, se vor mai fi fcut
colonizri si pe alte masii domnesti, despre care documentele
pstrate nu vorbesc ins. Faptul c, in secolul al XVII-lea, in-
tilnim numerosi slujitori i n alte orase ca : Buzu, Bucuresti,
Craiova, etc. ne indreptteste s presupunem c mcar unii dintre
ei fuseser asezati in ace3te orase pe ocina domneasc, asupra
creia aveau un drept de folosint conditionat de slujb.
Si in Moldova documentele ne dau stiri despre asezrile de

c5.arasi pe ocin domneasc5., mai ales in regiunile de margine
ale trii, a crar paz le era incredintat. Spre cleosebire de Tara
Romneasc, aici nu intilnim .coloniiri de slujitori in hotarele
oraselor. Intr-un document din 12 mai 1631 se arat. astfel
Moise Movil. clduse carte" unui hotnog de clrasi s fac
clrasi s-i aseadze la o siliste a domniei miale ce s'a" chiam
Nemirovul" ; la 10 august 1647, Pkrasco Ciogolea logoft amin-
teste de vremea chid Radu Mihnea ,au fost pus pre acel lac al
Rdutilor alrasi." 1227 iar dintr-un alt document, din 1660, reiese
c., in schimbul slujbei ce prestau domniei, niste clrasi fuseser
asezati de mai mult vreme pe ocina domneasc de la Ivancea.
Gheorghe Stefan, domnul Moldovei, d'ruise ins ocina pirclabu-
lui Apostolache, iar Stefnit. Lupu, urmasul s.0 confirmind
boierului sapinirea asupra ocinii, fost mult vreme in folosinta
elrasilor hotrste ca pirclabul s le restituie acestara che1-
tuielile efectuate cu amenajarea unui helesteu 123.
Este interesant de remarcat faptul Ca', la 12 martie 1656,
chid domnul druia lui Apostolache pircgabul selistea
122 Rev. tistorica", VI, 1920, p. 84-85 i Acad. R. S. Romania,

DXLIX/5. Asemenea calk* existau probabil i n slobozia Stefanesti,
amintita la <1645> (Arh. St. Buc., Mitr. Mold., CLVI/3), unde calitorul
Alberto Tomasi remarca existenta unui mare numar de slujitori.
123 Acad. R. S. Romania, XXII/131. Vezi si R. Rosetti, Panzintul,
sctenii fi stapinii, p. 230, nota 3.
www.dacoromanica.ro
86 SLUJITORII s1 EVOLUTIA LOR
IVarrICea 124, se spunea c aceasta era proprietate domneasc, dar

nu se vorbea nimic despre clrasii aflati acolo, dei, la 1660,
acestia artau c sezuser fa Ivancea ca si printii lor, deci cel
putin de dou generatii. Rezult de aid c domnul putea sa re-
voce dreptul de folosint al slujitorilor asupra ocinei domneti,
frii mcar S a mentioneze aceasta in document. Cum nici aseza-
rea slujitorilor nu se acea pe baza unui document scris (sau,
dac se va fi ficut, asemenea documente nu ni s-au pstrat), se
intelege c numeroase colonizri de slujitori pe mine domnesti
nu au fast amintite In documente, fapt pentru care astizi cele
mai multe din acestea nu ne sint ,cunoscute.
Se intelege, de asemenea, cA, revocind dreptul de folosint
al slujitorilor asupra unui sat si druindu-1 unui mare boier
asa cum se va fi intimplat in mai multe cazuri domnia lovea
In interesele clrasilor pe care il lsa la discretia noului pro-
prietar si nu-si servea nici propriile sale interese, care cereau
ca domnul s ail3 o oaste puternic.
Despre alte asemenea asezri de slujitori pe ocine domnesti
aflin din unele porunci din secolul al XVII-lea, din care rezult
a si in Moldova, clrasii In unele cazuri si dorobantii
nu ddeau dijm pentru folosirea locului pe care fuseser asezati
de domnie. De obicei, ins., acestia nu se multumeau doar cu p-
mintul pnimit de la domnie, ci foloseau i alte locuri vecine, re-
fuzind s dea dijm proprietarilor respectivi. SHWA s intervin in
aceste conflicte, domnia arata c slujitorii erau scutiti de dijm
numai pentru folosinta pmintului domnesc, trebuind s o pl-
teasc insa chid foloseau alte mosii ; s-au dat cuvintu (porunca)
numai unde ,sedeti voi (diliirafii), acolo, de pe acela hotar, nu
veti da de a zecea", se apune intr-un document din 1669 125, sau
pre ce hotar ,sed acei clariibani este vorba de satul Todiresti
pre acela loca sa se hrniasdi ; de vor ara pre alai hotarei, sei dea
124 Acad. R. S. Romania, XXII/130.

225 A. Saya, Documente referitoare la tirgul fi finutul Lapulna,
p. 117-118. Dintr-un alt doc. din 23 septembrie 1669, rezult5. ca cei ca-
rora li se adresa astfel domnul erau caTairasi (ibidem, p. 121)
www.dacoromanica.ro
a zecea" 126. Totodat.,idomnia poruncea clrasilor sau doroban-

tilor s dea venitul cuvenit proprietarilor respectivi, amenintin-
du-i cu pedere aspre.
In Moldova, in secolul al XVII-lea, clrasii aveau dreptul
nu inumai de a folosi pmintul aflat in proprietate domneasc,
dar i bltile domnesti. Dintr-o porunc din 24 iunie 1624, adre-
sat de Radu Mihnea ,,,tuturor clrasilor de tirg, de Flciu",
aflm c acestia ceruser domnului s le dea dreptul de a se
hrni" din bltile domnesti din apropierea tirgului. Avind in
vedere obiceiul ca slujitorii s foloseasc propriettile domniei.
Radu Mihnea le d.duse voie s pescuiasc in bltile domnesti,
desigur, flea' plteasa dijm, ca si in cazul folosirii prnin-
tului. Clrasii nu se multumiser ins numai cu bltile dom-
nesti, ci inclcaser i drepturile unui proprietar vecin : se
duseser la balta Luciul, a lui Duca fost comis, btuser
vornicelul, sustinind c balta este domneasc. Domnul, artindu-l
c balta este a dui Duca, nu a domniei, le cere s5. V hrniti in
blti carile vor hi domnesti" 127.
Obiceiul de a aseza slujitori pe terenuri proprietate dom-
neascA s-a pstrat si in secolul al XVIII-lea, cind paza marginei
In Moldova, in judetele expuse jafurilor ttresti, se ficeau
uneori de ctre slujitori asezati in selisti, considerate proprietate
domneasc. Astfel, la 18 aprilie 1727, Grigore al II-lea Ghica
d carte lui Cirus pitar s aduc oameni strini din Tara Le-
seasc, din Turcia sau chiar moldoveni instrinati, aseze in
- 1" Doc. din 8 iunie 1658 (L. T. Boga, Documente basarabene, XI,
p. 6). Pe dosul actului respectiv se serie: selitea preotilor s fie osa'bi de
ceia ce slid clara,cii i adic se face deosebire intre ptroprietatea
domnease pe care erau asezati elrasii i darobantii i p.'mintul aflat In
stpinirea preotilor. Vezi si doc. din 9 august 1652, prin care se porun-
ceste tutor clrasi s dea dijm de pe selistea Sncu caci ciildrasii nu
Oda pre acel loc, c nu-i loc de Axe', adic nu este loc domnesc pe care
puteau fi asezat,i de domnie (L. T. Boga, op. cit., VII, p. 36).
'27 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. V, p. 293.
www.dacoromanica.ro
selistea Mlcuti, urmind a fi de paza marginei", sub ascultarea

rnarelui c4itan dc Soroca 128.
Dreptul de a folosi Omintul si alte proprietki domnesti era

o forma de plat utilizat si in alte tri a serviciilor pe
care slujitorii /e prestau statului feudal ; asa cum mercenarii pri-
rneau leaf de la domnie, cum alte categorii de cunteni sau dre-
gtori mrunti aveau venituri din slujbe sau scutiri fiscale pentru
serviciile prestate, slujitorii i unii comandanti ai lor primeau
urcori in folosint ocine domnesti.
Acest sistem era mai avantajos pentru domnie decit d'a'ruirea
de ocine, deoarece nu ducea la instrinarea p5.mintului, care r5.-
minea mai departe proprietate domneasc. In plus, cei care
foloseau se aflau intr-o mai mare dependent de domnul
care le putea retrage dreptul de a se folosi de aceste p6minturi
cind slujba 'or inceta sau cind domnul vroia s dea o alfai utili-
zare terenurilor respective.
In Tara Romineasei si Moldova, sistemul acesta de asezare
a slujitorilor pe ocine domnesti nu a luat o amploare prea mare
ca in Imperiul bizantin 129, Imperiul otoman13 Rusia 131,
de pila aceasta datorit faptului c, intrucit procesul de cen-
'2s G. Ghib5.nesru. Surete, XI, p. 61.

129 Dei slujitoi ii slut apropiati ca origine de vechii stratioti bizan-
tini tkani nzestrati cu pam'int, av1nd drept de mostenire, ins, In
schimbul oblig-atiei de slujb militar dreptul lor de folosint a pi-
mintului este asem5nAtor cu pronoia de mai drziu, posesiunea pmIntului
cu titlu conditionat ; pronoiarii erau ins proprietari feudali, care veneau
la rzboi cu cetele lor (vezi despre acestea G. Ostrogarsky, Pour l'histoire
de la feodalit byzantine, Bruxelles, 1954, p. 11-16 si cap. IIXII si
idem, Histoire de l'tat byzantine, Paris, 1956, p. 125-127 si 392-393).
1" Belin Alphonse, Du rgime des fiefs militaires dans l'Islamism et
principalement et Turquie (Journal Asiatique", s. VI, anul XV, 1870,
p. 187-301).
131 Despre acemta vezi mai recent A. A. Zimin, Din istoricul
de pf'iniint de tip pomostie" in Rusia veche (Analele rom. soy.", istorie,
1960, nr. 2, p. 39-55). Vezi si B. Grecov, op. cit., p. 902-903 si 599-605.
www.dacoromanica.ro
89 SLUJITORII UZUFRUCTUARI AI OCINILOR DOMNEST/
tralizare a statului feudal nu a fost desavirsit, domnia nu dispu-

nea de posibilitatea de a-si forma o armata numeroasa, care s'
o faca independenta fata de puterea marii boierimi, si nici de
proprietati prea intinse, unde ar fi putut face asemenea colonizari.
Trebuie sa aratarn ea, in secolele XVIXVII, domeniul
domnesc fusese mult ingustat prin daruirea de sate si ocini ma-
rilor boieri si minastirilor, care erau totdeauna cei favorizati de
domnie. In afara de aceasta, domeniul domnesc era intr-o con-
tinua fluctuatie : in stapinirea domnului intrau ocinile pierdute
pentru hiclenie", care nu ramineau insa de obicei in proprietatea
sa decit putina vreme, fiind restituite rudelor celui vinovat sau
date altor boieri sau slujitori credinciosi ai domnului. Se intimpla
chiar ca, dupa ce unele din aceste proprietati erau daruite unor
boieri sau slujitori, domnul s revina asupra daniei sale sau a
unui predecesor al sau si s'a restituie proprietatea respectiva fa-
miliei sau chiar celui caruia i-o confiscase.
Pe de alta parte, in stapinirea domneasca intrau satele pustii,
ramase fara stapin, parasite de birnici, despre care Matei Basarab
spune ea, deoarece nu stilt de nici un folos domnii sa tarai",
domnul poate milui cu ele pe cine vrea 132. Cum si proprietarii
acestor sate isi primeau uneori inapoi mosiile, ca si in cazul celor
confiscate pentru hiclenie, nici aceste mosii nu ramineau in sta-
pinirea domniei prea multa vreme. Aceasta ar fi una din expli-
catiile pentru care slujitorii asezati pe o ocina aflata intr-o vreme
In stipinirea domniei ajung pe pamintul unor proprietari par-
ticulari.
Cum proprietatile din orase au ramas mai mult timp in sta-
pinirea domniei, aici au rezistat mai multa vreme slujitorii,
amintiti in documente la Ploiesti, Rosiorii de Vede, Gher-
ghita etc.
Trebuie sa mentionam, de asemenea, ea intrucit domeniul
domnesc a luat o dezvoltare mai mare in vremea domniilor lui
132 Doc. din 24 mai 1646 (Acad. R. S. Romnia, XXX/3).
www.dacoromanica.ro
90 SLUJITOR1 I EVOLUTIA LOB.
Mihai Viteazul i Matei Basarab 133 - cind Tara Romnease a

avut si o oaste mai numeroas atunci s-au ficut cele mai-
multe asezri de slujitori pe ocini domnesti.
Dup cum s-a vzut din cele expuse mai sus, unii domni au
revocat ei inii dreptul de folosint al slujitorilor asupra ocini-
lor domnesti, druindu-le unor mari stpini feudali, i slbind,
In felul acesta, organizatia slujitoreasc, menit s sprijine
intreasc puterea central.
In plus, de la mijlocul secalului al XVI-lea, cele dou state
romne0i fiind sub dominatie otoman, nu mai aveau nevoie
de o oaste prea numeroas functia de aprare a lor fiind tre-
cut in mare parte pe seama Imperiului otoman iar turcii nici
nu ingduiau tinerea unei asemenea armate 134.
IV. Inscrierea tranilor aserviti la slujitori

pentru a sapa de =mink
O problem legat de evolutia curtenilor i slujitorilor
indeosebi a acestora din urm si de atitudinea domniei fat
de aceste categorii este aceea a Inscrierii Regale" In rIndurile
lor a tranilar aserviti.
In rindurile slujitorilor ci curtenilor nu erau primiti cleat
oamenii liberi135. Faptul acesta rezult in chip limpede din cele
spuse de Dimitrie Cantemir, care arat c numai acestia puteau
fi primiti in ceata" clrasilor, curtenilor sau aprozilor, 136 ca
133 Vezi L Donat, Satele lui Mihai Viteazul, in Studii i mat, de istorie
medie, IV, p. 465-506. Pentru Matei Basarab vezi indeosebi doc, din fe-
bruarie 1657, in care se afixm c Matei voda a cotropit multe sate cu
silnicie si fra dreptate" (Acad. R. S. Romania, Suluri 5).
134 Vezi Istoria Romciniei, II, p. 73-795.
133 Cf. si R. Rosetti, Pammntul, stenii i saipinii, p. 267 ; A. D. Xe-
nopol, Istoria romailor, IV, p. 151-152 ; I. C. Filitti, Proprietarii solului...,
p. 146 si Clasele sociale..., p. 6: despre inscrierea prin fraude a rumanilor
la calarasi vezi si N. Iorga, Scurtii privire a obiceiului neamului romii-
nesc, p. 15.
186 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. cit., p. 121.
www.dacoromanica.ro
91 INSCRIEREA TARANILOR DEPENDENTI LA SLUJITORI
si din numeroasele porunci ale lui Matei Basarab in timpul

cruia intilnim cele mai multe incercri de inscriere ilegal" la
slujitori in care se precizeaz cu toat hotrirea c domnul nu
primeste oamenii dependenti in rindul acestora. Ci domnii
mel(e) nu-m(i) trebuiesou slujitor(i) umnii boiarilor i bir-
nicii" 137 ; domnii mel(e) nu-m(i) trebuiescu rumnii mingstririi
clrasi sau drbanti" 139 ; nu-m(i) trebuiescu rumnii sf(i)ntei
minstini slujitoni" 139 sau ea' nu scriu donmia mea alras(i)
rumanii boieresti sau ai mdstirii" 140 sint citeva din dispozitiile
cu caracter general privitoare la interzicerea pnimirii rumnilor
intre slujitori, dispozitii care se repet adesea uneori in aceeasi
form in hrisoavele rmase de la Matei Basarab.
Este de la sine inteles c dommA exponent al clasei ex-
ploatatoare sit aprkor al intereselor generale ale acesteia nu
putea fi de acord ca cei exploatati s" fie inscrisi in rindul slu-
jitorilor domniei si, mai ales, s. .primeasc arme 141, pe care le
puteau folosi apoi impotriva stpinilor lor. 142
Dac din cele aritate mai sus rezult c rumnii nu erau
acceptati, In pnincipiu, intre slujitori, in anumite imprejursi
grele pentru domnie i pentru tarsi, domnii erau siliti s primeasc5
intre slujitori i curteni chiar i trani dependenti.
Astfel, in timpul domniei luti Mihai Viteazul, chid Tara Ro-
mneascg a avut de suportat cel mai mare efort de lupt din
istoria ei, ceea ce a fcut necesar i reorganizarea armatei, satul
Mlinesti al lui Gheorghe comis fusese pus de stpinul &Au
desigur dupi o prealabil intelegere cu domnul ca sat de
137 Doc. din 27 noiembrie 1632 (Acad. R. S. Romania, CCCXCIX134).
138 Doc. din aceeasi data (loc. cit., CCCX/22).
138 Doc. din 26 martie 1633 (loc. cit., CCCX/23).
140 Doc. din 2 aprilie 1641 (Arh. St Buc., ep. Rimnic, CXIX/7).
141 Fapt remarcat inaintea noastra de generalul Radu Rosetti, care
spune clasa conducatoare", avind interese opuse marei mase a popu-
latiei, nu dorea inaltarea acesteia i nu vedea cu ochi buni Inarmarea ei*
(Istoria artei militare a romdnilor, Buc., 1947, p. 300).
142 De aceea, clnd porunceste sa. se restituie cutarei minastiri sau boier
rumanii inscrisi la c1rai sau dorobanti, domnul nu uit s'A ordone co-
mandantilar locali s ja armele rumanilor care au fost slujitori (Acad.
R. S. Romania, CCCXCIX/34).
www.dacoromanica.ro
92 SLUJITORII $1 EVOLUTIA LOB.
rosii, s fie de slujba domneasca si a tarii", slujind pina, in

1603 143. Avind in vedere marea necesitate de oameni pentru
oaste, este foarte probabil ca, in vremea domniei lui Mihai Vi-
teazul, oamenii aserviti s'a fi fost primiti i ei intre slujitori.
Intr-un document din 3 decembrie 1623, se spune ca un turnan
din Vilcana era dorobantu slujitoriu de in zilele lui Mihai
voevod" 144, iar la inceputul secalului al XVII-lea gasim inca
slujitori in unele sate de rumni vindute in timpul domniei lui
Mihai Viteazul, de pilca la Birca-Dolj, Studinita Roma-
nati etc.
La inceputul domniei lui Matei Basarab, in anul 1632, chiar
acest domn, cunoscut pentru strsnicia cu care apara interesele
stapinilor feudali, primeste uneori intre slujitoni si pe rumni.
Astfel, in primavara ,anului 1632, cind aga Matei din Brincoveni
se afla la Abaza pasa, luptind pentru obtinerea tranului, vecinii
din satul Jigoreni Vlasca, fugiti peste Dudare, se inscrisesera
calarasi i dorobanti sub steagul Mirzacului", venisera apoi cu
domnul in tara si participasera, desigur, la luptele acestuia impo-
triva lui Radu Ilias. La rugamintea luii popa Ignatie (devenit apoi
episcop si mitropolit al T'axil Romnesti) si a lui Mirzacul, dom-
nul daduse voie rumanilor s se rascumpere din vecinie de la
proprietar (urmind s ramina mai departe slujitori). Neavind bani
de ajuns pentru rascumparare, rumanii-slujitori s-au risipit,
spargind" birul si mierea imparateasca. In aceste imprejurari,
domnul cunoscut pentru severitatea sa in astfel de cazuri
Ii reci vecini vechiului proprietar. 145
Un caz asemadator este cel al locuitorilor satului Parapani,
care, la 27 noiembrie 1632, nu voiau sa asculte de egumenul mi-
143 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. I, p. 90.

Mentionez c acesta este singurul caz cunoscut in documente despre
un sat de rosii. ln evidentele ce am intocmit pentru curtenii din Tara Ro-
mcineascii, i-am gtisit pe acestia amintiti in peste 400 de localitati, din care
mns nici una nu era locuit in intregime numai de rosii sau curteni ; in
fiecare sat existau doar citiva asemenea rosii, de obicei cei mai bogati
locuitori din sat.
144 Doc. cu priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. IV, p. 358.
143 Doc. din 17 noiembrie si 29 decembrie 1633 (Studii", XII, 1959,
nr. 3, p. 157 si Arh. St. Buc., A. N., CXVI/29).
www.dacoromanica.ro
nastirii Radu Voda, aratind c Ant calarasi i dorobanti i invo-

cind faptul ca au luptat impotriva tatarilor (desigur in calitate de
slujitori, deoarece taranii aserviti nu mai erau chemati la oaste
In aceasta vreme). Motivind ca de-at(i) statut impotriva vrj-
masilor, pentru casel(e) vaastre ati statut, ca s nu va robeasca
tatarai feciorii", donmul ii scoate din catastif (fusesera deci tre-
cuti intre slujitori, probabil inainte de lupta din toamna
anului 1632) si Ii d iar" rumani mnstirii, poruncindu-le
asculte. 146
La inceputul domniei, cind pentru a-si cuceri i conso-
lida tronul avea nevoie de sprijinul unei armate pe care nu
avusese cind formeze, Matei Basarab primeste deci intre
slujitori i rumni. Dupa ce a reusit sa-si consolideze domnia
In urma luptei din octombrie 1632, la care participasera i ru-
mni-slujitori domnul isi schimba. atitudinea : scoate din
catastif rumanii inscrisi la slujitori, anulind aceasta inscriere,
porunceste comandantilor s ja armele de la vecinii slujitori147,
declara categoric ca nu-i trebuiesc rumni slujitori i porunceste
capitanilor si iuzbasilor s nu mai inscrie rumani in acea
tagma 148 Tot de la el au ramas si cele mai multe porunci de
restituire a slujitorilor rumani catre proprietari 149 (aceasta dato-
rita, desigur, i faptului ea in vremea domniei sale se fac cele
mai multe asemenea inscrieri). In unele cazuri, chiar chid proprie-
tarul era de acord cu rascumpararea rumnilor aflati in cetele
slujitoresti sau de curteni, domnul se opune rascumpararii
d iar rumni. Rareori Matei Basarab i da consimtamintul ca
ranii dependenti inscrisi la slujitori s ramina in slujba,
1" Acad. R. S. Romania, CCCX/,22 ; porunca de ascultare se repet

la 26 martie 1633 (loc. cit., CCCX/23).
147 Porunca din 27 noiembrie 1632 pentru rumanii lui Bunea logort,
Inscrisi la dorobanti 4i clra0 (Acad. R. S. Romania, CCCXCIX/34).
148 Ibidem.
149 Doc. din 27 noiembrie 1632, citat In nota anterioar6 ; 26 martie
1633 (Acad. R. S. Romania, CCCX/23) ; 2 aprilie 1641 (Arh. St. Buc., ep.
Rimnic, CXIX/7) ; 31 martie 1646 (loc. cit., m-rea Tismana, LXXXVII/13) etc.
www.dacoromanica.ro
aceasta numai Cu voia stpinilor lar 150, fat de care trebuiau s-si
indeplineasc mai departe obligatiile de rumni.
Cu totul alta este pozitia lui Mihai Radu sau Mihnea
al 111-lea, care urmrind s duc lupta de eliberare a trii
fat de refuzul boierilor de a lupta, sub pretext 6. sabia im-
pratului e lung" elibereaf satele de rumni, fr voia pro-
prietarilor, inscrie in cetele slujitoresti151, reorganizeaz
oNstea, mai ales de dorobanti, arat, referindu-se la slujitori,
c are cu cine lupta impotriva turcilor 152 Probabil c inscrierea
la slujitori in timpul domniei lui Mihai Radu necesar si
pentru a completa efectivele mult reduse in urma rscoalei
din 1655 va fi cuprins un numr mare de oameni, de vreme
ce se spune c domnul rascumpiirat-au multe sate boieresti si
ale sfintelor minastiri" 153. De aceea, cronicarul favorabil boie-
rimii caracterizeaz pe Mihai Radu ca pe un domn dui:4 inema"
dorobantilor. 151
Domnii de dup Matei Basarab sint in general mai ings-
duitori cu prtimirea rumnilor la slujitori. Este, de altf el, i epoca
de dup rscoala din 1655, de decdere a organizatillor slujito-
resti, in care Ant primiti si rumni. De la domnii de dup Matei
Basarab nici nu au mai rrnas porunci de genul celor citate
din vremea acestuia, pentru interzicerea primirii rumnilor la
155 La 11 mai 1647, domnul poirunceste sa rarnina intre dorobantii de

la Timna numai acei rumani ai minstirii Topolnita carora le ingaduia
egumenul (Acad. R. S. Romania, CXXX/96).
351 Vezi in special doc. din 10 iunie 1679, in care se afirmal c domnul
a slobozit satele de rumani, insariindu-i la slujba : unii paharnicei, altii
la alte lxresle, care unde au poftit" (Acad. R. S. Romania, CDLXXXVI/6
si N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 306) ; vezi si doc. din 8 aprilie 1662 in
care se arat ca., in vremea domniei lui Mihnea al III-lea, fostu-s-au sculat
o sama din rumni (din satul Ciocanesti N.S.) de s-au fost scris doro-
banti" (Arh. St. Buc., ms. 857, f. 33o-34), ca si pe ce! din 2 iulie 1672,
In care se spune c locuitorii satului lzbiceni, rascumparati din rumanie de
la Eustratie Leurdeanu postelnicul in timpui domniei lui Mihnea al III-lea,
au fost inscrisi de domn la slujba ca sd nu-i mai apuce nimeni, in urrnd,
rumdnie" (Muzeul de istorie Buc., nr. 27239).
152 Istoria Thrii Rorndnefti, ed. cit., p. 138.
153 Doc. din 9 mai 1663 (Muzeul de tistorie Buc., nr. 30525).
1" Radu Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 119.
www.dacoromanica.ro
95 INSCRIEREA TARANILOR DEPENDENTI LA SLUJITOR1
slujitori. Din anii 1672-1674 exist chiar documente care arat

c domnia primea i rumni intre slujitori si Ii scutea, pe timpuI
duratei slujbei, de obligatiile fat de stpinii lor. In deceniile
VIIVIII ale secolului intilnim, de asemenea, multe cazuri in
care vecinilor slujitari Ji se d voie a se rscumpene din rumnier
atit domnul cit i stpinii lor fiind de acord cu aceasta 155. (Este,
de altf el, vremea cind stile Trii Romnesti au fost obligate s
insoteasa pe turci in campaniile lor i cind domnul avea dad
nevoie de slujitori pentru a-i trimite la oaste.)
De la inceputul secolului al XVIII-lea ins mai ales din
timpul domniei lui Constantin BrIncoveanu au amas din nou
numeroase porunci ale domnului de restituire a rumnilor inscrisi
la slujitori, ceea ce dovedeste c i in aceast perioad de fiscali-
tate excesiv. ca i in timpul domniei lui Matei Basarab
numrul lar era destul de mare si c ei erau inapoiati stpinilor
feudali, la cerere.
De regul, atunci ,cind proprietarii de rumni artau c, v e-
cinii lor fugiti se aflau pnintre slujitori, unde se inscriseser fr.
voia lor, domnul solidar cu interesele stpinilor feudali
cldea poruna de restituire156 sau de aminere in slujib numai
a acelora arara stpinii lor le ingduiau aceasta. 157
Primirea rumnilor la slujitori depindea apoi si de atitu-
dinea comandantilor locali, care aceau inscrierile. Avind In ve-
dere faptul c veniturile lor se mreau proportional cu cresterea.
efectivelor din subordine, acestia primeau intre slujitoni i ru-
mni. De aceea Matei Basarab porunceste in repetate rinduri
comandantilor de slujitori s nu mai inscrie rumani la alrasi
sau dorobanti. Crez domnia mea, v-am dat de citeva ori invi-
ttur rumni boierest(i) i bernici s nu-i scriit(i) nici la a-
155 Doc. din : 29 martie 1668, 21 iunie 1667, 25 aprilie 1667 etc.
(Arh. St. Buc., m-rea Radu Vod, XLVI/12 si 13, ms. 357, f. 88).
156 Doc. din 27 noiembrie 1632, 20 martie 1633 etc. (Acad. R. S. Ro-
CCCXCIX/34, CCCXJ22 si 23). Cf. si R. Rosetti, Pmntul, satenif
stilpinii, p. 267, unde se spune : ,,actele ne arati multe cazuri de vecini
intrati in mreuna din acele hresle i dep5rtati dintr-insa in urma jalbei st-
pinitorilor".
/57 Doc. din 11 mai 1647 (Acad. R. S. Romnia, CXXX/96).
www.dacoromanica.ro
lras(i) nici la drbant(i)", spune Matei Basarab intr-o po-

runcA adresat cpitanilor si iuzbasilor, la 27 noiembrie 1632 154.
In unek cazuri, comandantii de slujitori nici nu aveau posi-
bilitatea s stie dac cei inscrisi erau oameni liberi sau vecini.
Alteori, prin inscrierea la slujitori a unor rumni fugiti, acestia
fceau unele hatiruri familiale. De pild, intr-un document mol-
dovean din 31 mai 1659, se arat c un vecin din Docolina, fugit
din sat, se inscrisese clras la socrul su, care stia desigur
cel inscris era rumn 159.
Indiferent ins de atitudinea domniei, a stpinilor rumni-
lor slujitori sau de aceea a comandantilor locali, inscrierea rum-
nilor la slujitori sau mai putin la curteni, cate gorii privi-
legiate, era o cale prin care oamenii de pendenti incercau
scape, definitiv sau tenzporar, de runzeinie.
In numeroase documente din secolul al XVII-lea, printre
rumnii aflati de mai mult vreme in stpinirea unor boieri sau
tninastiri din Tara Romneasc sint mentionati dorobanti160,
clrasi 1Cl, chiar rosii si purfitori de titluri de dregtori
runti 162, precum i lefegii 163, care fie se aflau inc in slujb.
cu sau fr voia stpinilor fie fcuser parte din aceste
break si deveniser vecini. Este posibil ca unii dintre acestia
s fi fost slujitori sau curteni ca oameni liberi i s fi fast siliti
s, se vind. apoi Tumni, pstrindu-si titlul de slujitor sau rosu,
desi incetaser s mai apartin breslelor respective.
Rumnii se puteau inscrie uneori la slujitori cu voia
lor. Astfel, la 28 aprilie 1632, rumnul Bratoslav din Izvo-
159 Acad. R. S. Romania, CCCXCIX/34 ; cf. i porunca data lui Paul

capitan de Strehaia mai mult sa nu scrie rumanii minastirii (Strehaia)
laras<i)". (Arh. St. Buc., m-rea Tismana, LXXXVII/13).
159 N. Iorga, Studii doc., V, p. 33.
16 Vezi doc. din 16 ianuarie 1617. 11 mai 1647 etc. (Muzeul de istorie
Buc., nr. 26 878 si Acad. R. S. Romania, CXXX/86).
161 Vezi doc. din : 20 octombrie 1634, 13 aprilie 1637, 3 iulie 1652 etc.
(Acad. R. S. Romania, CLVI/5, Arh. St. Buc., m-rea Tismana, LXXXVIII/7,
Muzeul de istorie Buc. nr. 27 420).
162 Doc. din : 27 mai 1643, 30 iunie 1647, 7 iunie 1663 etc-. (Acad.
R. S. Romania, CD/244, Arh. St. Buc., ep. Arges, 11/29, m-rea Cozia,
XLVII/38).
163 Doc. din 9 aprilie 1676 (Arh. St. Bu,c., ms. 721, f. 842).
www.dacoromanica.ro
rani Ilfov, al minstirii Snagov, care se inscrisese claras cu

ani in urm, este restituit minstirii pe motiv c. egumenul ,nu
se-au suferit s fie rumnii minstirii clrasi" 164, iar la 11 mai
1644, Matei Basarab d dreptul mirastirii Topolnita s-si
opt rumni care se inscriseser drbanti la Timna, urmind
rmin in slujb numai cei pe care ii las egumenul "5. Domnul
tinea deci seama de dorinta i interesele praprietarilor de rumni
si nu oprea intre slujitori decit vecinii invoiti de stpinii lot%
Daci nu se rscumprau din ruminie, vecinii inscrisi la
clrasi sau dorohanti, cu voia stpinilor, pstrau fat de acestia
relatiile de dependent. In porunca- citat i anal sus, din 11 mai
1644, Matei Basarab precizeaz c vecinii care rmineau la
slujb cu voia egumenului trebuiau s. lucreze ca niste rumni"
sau s dea gleata, iar la 2 octombrie 1668, domnul parunceste
rumanilor din Cernte.sti, sat al minstirii Glavocioc, care, pe
motiv c stilt roii, phrnicei sau sptrei, nu vroiau s asculte
de egumen, ca, chiar dac slut slujitori in aceste bresle, de vreme
ce slut vecini ai indeplineasc obligatiile fat
de aceasta 166.
In unele cazuri, rumnii inscrisi la slujitori, voia stpini-
lor care pstrau fat de acestia relatiile de dependent
indeplineau, in cadrul acestor relatii, servicii asemntoare cu
cele !acute domniei. Astfel, la 13 aprilie 1637, Matei Basarab
porunceste rumnilor care sintu pre locul sventei minstiri
(Tismana) de scl, anume Bostil cu elrasii" s ja, in numele
vama de peste de la balta Bistret s (venitul) den
oile srbest(i) care se-au ernat pe locul minstirii" si s, p5.-
zeasei grla i gardurile i hotaru cit tine pa.rtea rninstirii" 167.
In cazul In care rumnii reuseau s se inscrie la slujb,
profitind de situatia lor privilegiat, nu mai respectau, de obicei,
164 Acad. R. S. Romania, XX/107.

166 Loc. cit., CXXX./96.
166 Arh. St. Buc., in-rea Glavacioc, XXXIV/42.
161 Loc. cit., in-rea Tismana, LXXXVIII/7. Mentionam ci, la 18 sep-
tembfrie 1531, chid nu existau hick' slujitorii, balta Bistretul era pazita de
satui de la Vadul Bistretului, ai carui locuitori erau scutiti de dari nu-
mai s pazeasca [la balta minastirii" (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI,
vol. II, p. 101).
www.dacoromanica.ro
98 SLUJITORII SI EVOLUTIA LOB.
obligatiile vechi fat5. de se5pini, fiind necesar5 interventia ener-

gic a domniei. Din aceste motive, in unele cazuri, in a doua
jum5tate a secolului al XVII-lea, proprietarii le adeau voie s'A
se r5scumpere din rumanie, v5zind c5 nu au nici un folos de
pe urma lor". 168
Scutirea de obligatiile fat de stApinii feudali a rumnilof
inscrisi la slujitori pe timpul duratei slujbei este confirmat de
unele documente din anii 1672 si 1674 perioad5 in care sint
primiti in rindurile slujitorilor si rum5.ni. Astfel, ila 4 iulie 1672,
chid se int5reste min5stirii Tismana jumiitate din satul Rogova
Mehedinti, domnul arat5 c r5min liberi de rumanie trei
oameni din sat carii sintu la slujb si sintu scris(i) si in ca-
tastih in vistiiria d(o)mnii mel(e)". Acestia unman s5 redevin5
vecini cind s-ar lipsi de slujb5" 168. La 29 iunie 1674, se d voie
episcopiei Strehaia s5-si ja in st5pinire rumanii din satele Brez-
nita de Jos si de Sus, Albulesti, Coscodia si Busul, care au fost
la siujb5, scrisi in visterie, si acum s-au lipsit de la slujb51 si nu
se af1 numele lor scris in visterie". Acestia umblau printre pi-
c5turi, ins51ind si domnia si. episcopiia" 170, adic incetaser de
a face slujb domniei, dar nu-si reluaser5 nici obligatiile de
rumni, de care fuseser scutiti doar cit timp au fost slujitori.
Din documentele citate rezult c5, rumnii slujitori isi p5,s-
trau uneori obligatiile fat5, de st5.pin, iar alteori erau scutiti de
acestea. Dac5. la 2 octombrie 1668 se porunceste rumnilor
slujitori din satul Cern5testi, al min5.'stirii Glavacioc, ca, de
vreme ce sinteti rumni..., 6 ascultat(i) de toate ce vor fi
trebele si lucrurile sfintei min5stiri" r5minind totusi mai de-
parte slujitori ai domniei , la 1 iulie 1672 rumnii din Rogova
Mehedinti ai min5stirii Tistmana gut scutiti de toate obligatiile
c5tre min5stire pe timpul duratei slujbei fat5 de domnie. Deoa-
rece in perioada scurt5 dintre 1668 si 1672 nu se produseserl
schimb5ri importante in situatia slujitorilor, este posibil ca scu-
tirea de aceste obligatii s se fi acordat numai acelor categorii
168 Doc. din 29 martie 1668 si 25 aprilie 1667 (Arh. St. Buc., m-rea
Radu vod, XLVI/12 si ms. 357, f. 88).
168 Loc. cit., m-red 'Fismana, LII/8.
170
Loc. cit., ms. 714, f. 932.
www.dacoromanica.ro
de slujitori care indeplineau pentru domnie atributii ce nu le

mai dideau rgaz si faci si rnunci pentru stipinii feudoli (de
pildi, erau trimisi la oaste impreuni cu armatele otomane, din
porunca Portii, asa cum vom ar.ta in paragraful privind atribu-
tiile militare).
Faptul c unii dintre rumini preferau si fie in slujba dom-
niei, in loc si-si indeplineasci obligatiile fati de stipinii feudali,
arat ci aceste obligatii erau de_stul de mari pentru a-i deter-
nina si se inscrie la slujitori. Asa se explici, de altf el, de ce se
insoriau ruminii la slujitori sau curteni : ca sa scape de rumd-
nie 171. Acest lucru reiese ciar din actele prin care domnul arita
c nu era de acard cu primirea rumanilor la slujitori ca in
oazul unui rumin al ministirii Snagov, care au lost umblat czt
insalaciuni sa scaPe de rumdnie Cu calarsiia" 172 - sau dud
domnul nu isi didea consimtimintul la riscumprarea oferit
de veoinii-slujitori proprietarului, ca in oazul a trei rumni ai
ministirii Arges, inscrisi la rosii ca sa scape de rumeinie" 173,
toti patru fiind redati rumni stipinilor lor.
In multe cazuri insi mai ales in deceniile VI si VII
ale secolului al XVII-lea proprietarii care isi aflau rumnii
printre slujitoTi ii lsau s' se riscumpere, aritind ci nu au nici
un folos de pe urma lor 174, sau ci sint in slujba domniei si,
deci, trebuie s fie oameni liberi 175.
171 Cf. si A. D. Xenopol, Istoria romdnilor, vol. IV, ed. a III-a

p. 151-152, care citeaz citeva cazuri In care oamenii aserviti, pentru a
scpa de rumnie, cutau s fie luati la ostire".
172 Doc. din 28 aprilie 1632 (Acad. R. S. Romania, XX/107). Vezi si
un document fr dat, in care se spune c rumnii din Broscari s-au
inscris la slujb5 ca s() scap(e) de rumeinie" (Epitr. bis. Sf. Treime
Craiova, XXIV/79).
173 Doc. din 16 mai 1646 (Arh. St. Buc., ep. Arges, XIII/5).
174 Doc. citate si mai sus, din .. 8 ianuarie 1654, 17 itinie 1663, 25
aprilie si 21 iunie 1667 (idem, Copii, VII/2540, m-rea Cozia, XLVII/38,
ms. 357, f. 88, m-rea Radu vod, XLVI/13) etc.
172 In zapisul de rscumprare dat la 17 iunie 1663 de Radu Nsturel,
sptarul lui Stanislav, rumanului sad din Nenciulesti Teleorman si altora,
inscrisila postelnicei inc din timpul domniei lui Constantin $erban, se
arat c acesta ii las s se rscumpere deoarece una Ord la slujb, alta
si pintru poman" (loc. cit., m-rea Cozia, XLVII/38).
www.dacoromanica.ro
Rumanii se inscriau la slujitori fr. stirea voia stpi-

nilor. De obicei, inscrierea era precedat de fuga din sat -'713
se ficea in alt localitate 177, unde cei fugiti nefiind cu-
noscuti se ddeau drept oameni liberi. Cum la clrasi
dorobanti puteau fi primiti toti oamenii liberi, indiferent de
situatia lor material, cele mai multe inscrieri ale rumnilor fu-
giti se fac in aceste cete slujitoresti. Cind reveneau in satele de
unde fugiser, rumanii erau deja slujitori. Rscumprarea oferit
de ei stpinilor era plata consimtmintului acestora ca ei s r-
min intre slujitori. In obtinerea rscumprrii, ei ficeau ins caz
de situatia de slujitori, incompatibil. cu aceea de om aservit.
In Moldava se intilnesc, de -asemenea, numeroase cazuri de
inscriere ilegal" la slujitori. In documentele moldovene din
secolul al XVII-lea nu am gsit, ca in cele muntene, .cazuri
care domnul s fie de .acord cu primirea rumnilor, la slujitori,
precum nu am gsit nioi documente din care s rezulte c oame-
nii aserviti i puteau cpta libertatea prin invocarea situatiei
de slujitor sau curtean, asa cum afirm Dimitrie Cantemir 178.
In schimb, ca i in Tara Romneasc, numerase documente
arat c domnul, la plingerea proprietarilor feudali, restituia
acestara vecinii inscrisi la slujitori (indeosebi la clrasi) pen-
tru a scpa de rumnie, aceasta chiar in perioada in care, In
Tara Romneasc, domnia primea uneori intre slujitori i rumni,
176 Aqa se explica faptul ca, in numeroasele porunci de cautare

aducere la urma a rumnillor fugiti, ramase din secolul al XVII-lea i de
la inceputul celui unnitor, se arata c acetia puteau fi luati i daca eran
supui pe lingi slujitori". Vezi doc. din : 12 martie 1648, dat m-rii Radu
vod (Arh. St. Buc., ms. 256, f. 603) ; 23 octombrie 1697, pentru m-rea
Arge (loc cit., ep. Arge, LXIX/68) ; S aprilie 1701, dat m-rii Tismana
(Doc. priv. rel, agrare, p. 189) ; 15 februarie 1702 (ibidem, p. 190) ; 18
ianuazie 1710 (ibident. p. 235) ; noiemhrie 1715 (ibidem, p. 279) ; 27 aprilie
1716 (ibidem, p. 282) etc.
177 Inainte de 31 rnartie 1646, nite rumani ai minastirai Tismana din
Plotina se inscrisesera calarai la Strehaia (Arh. St. Buc., m-rea Tismana,
LXXXVII/13) ; la 27 noiembrie 1632, se poruncete tuturor iuzbailor i
capitanilor din tar s restituie lui Bunea logofat trumanii acestuia insorii
la slujitori (Acad. R. S. Romania, CCCXCIX/34).
178 D. Cantemir, Descriptio Moldrruiae, ed. cit., p. 121.
www.dacoromanica.ro
101 INSCRIEREA TARANILOR DEPENDENTI LA -SLUJITORI
asa cum s-a aritat mai sus. Astfel, la 16 noiembrie 1653, Gheorghe
$tefan d. clreptul mnastirir Nicorita care vecini vor fi fugit
din sat (este vorba de satul N5.vrniti) i s vor fi scris la 6.16-
rsie, fie (la) ce stiag i va afla, s aib a-i lua de grumazi si
duc'A in sat, ori la ce breas1 vor fi scrisi, ori curteni, sau
psahsrnicei" 179; la 31 mai 1659, se araa c'a" Vasile din Doco-
lina, vecin al lui Nicolae Buhus fost clucer, fugise din sat si
se scrisese 6.15.ras la socrul s'au, Constantin Tiganul ; intarcin-
du-se In sat, arata ca nu mai este vecin. Dup ce 11 caua In
catastiful de carasi si nu-1 giseste (rumanul fusese primit ca
slujitor de socrul su, comandant de csrarasi, care ins nu-1
putuse trece in evidenta vistierei), domnul d' voie sapinului
s la ,de grumazi" pe rumnul care imb1. ara de isprav5.,
fugind de la vecinkate" 180. $i in numeroase alte parunci se arat
csi domnii Moldovei nu primeau rumni printre slujitori, iar
Ii aflau inscrisi ti restituiau sapinilor, la cererea acestora 181.
In afar de numeroasele porunci de restituire a rumanilor
inscrisi la c5.15.rasi, alte asemenea documente moldovene arat5.
& vecinii incercau s se inscrie si n alte oategorii privilegiate,
unde primirea lor era, de asemenea, interzis5.. Astfel, la 1668,
Gheorghe Duca trimite un aprod s aduc inapoi la mosie pe
Arh. St. Buc., m-rea Nicarita, IV/3. Vezi si doc. din 12 martie
1657 de la acela.si domn, referitor la vecinii fugiti din Blosesti ca s se
inscrie clarasi (Acad. R. S. Rominia, CD/127).
180 N. Iorga, Studii i doc., V, p. 33 si G. Ghibnescu, Ispisoace,
III/1, p. 106.
181 La 13 decembrie 1659, domnul parunceste lui Laz iuzbasa sa ratl
din catastif niste vecini din Popricarti ai lui Iordache vistierul s hie
vecini iarsi la doc" (deci fuseser un timp slujitori). (G. Ghibinescu, op. cit..
III/1, p. 126 si N. larga, Studii fi doc.. V, p. 33-34) ; doc. e publicat de
N. Iorga si in Anciens documents du droit, I, p. 225, sub titlul Restituire
de rumini inscrisi la slujitori" (soldats). La 3 iulie 1666, un rumn al lui
Donici fost ag, care ca s scapi di vicintate, s-au fost scris si la c-
lrasi", este dat di grumazi" s fie iar vecin, si din cilgrsia Ind. 1-au
ras" (L. T. Boga, op. cit., XIV, p. 17 si G. Ghibinescu, Surete, XI, p. 52-53)
la 17 decembrie 1670, niste rumini din Sercani, insorisi eaTrasi la Ivnut
hotnog, slut dati de grumazi" propaiietarului, s-i dud in satul de unde
fugiseri. (Rev. istoric", X, 1924, p. 120) ; vezi si doc. din 23 iunie 1702
(Acad. R. S. Rominia, CXI/2).
www.dacoromanica.ro
Lazar din Bohotin, care se acuse vinator" 1827 iar la 11 mai

1696, Antiah Cantemir da dreptul minastirii Hangu sa-si adune
vecinii fugiti in satele boieresti, damnesti, ori scrisi la puscasi,
or pentre breslasi" 183.
Ca 5i in Tara Romneasca, incencarile rumnilor de a se
inscrie la curteni sint foarte rare in Moldova, inscrierea facin-
du-se i aici pe criterii de avere. Rumnii care incercau sa se
inscrie la curteni erau i ei restituiti proprietarilor. De pilda,
la 27 august 1660, Constantin din Tirbujeni, rumnul minastirii
Golia, care se scrisese cartean cand se risipise satul, este restituit
minastirii, in urma plingerii acesteia 184.
Din cele relatate mai sus rezulta ca,. in secolul al XVII-lea

rumnii tse inscriau la slujitori
pentru a obtine scutiri fisoale din partea domniei pe tim-
pul duratei slujbei ;
pentru a fi scutiti de obligatiile feudale lat de stapini
cIt timp erau in slujba domniei ;
pentru a putea invoca in favoarea lor calitatea de sluji-
tori si a obtine, astfel, dreptul de rascumparare din rumnie ;
pentru a scpa de rumnie, pierzindu-li-se urma printre
slujitorii din alte localitati.
V. Breslele principale de slujitori

evolutia lor
Spre deasebire de breslele de curteni, pentru cetele de slu-

jitori nu dispunem de porunoi de insoriere individuar in aceste
de ; aoi recrutarea se facea probabill in masa, cei inscrii fiind
182 R. Rosetti, Cronica Bohotinului, p. 68.

183 Arh. St. Iai, CD/20.
184 A. Saya, Doc. privitoare la argul i tinutul Orheiului, p. 111.
www.dacoromanica.ro
103 BRESLELE PRINCIPALE DE SLUJITORI
trecuti in catastif ele breslelor respective 185 Intr-un document

din 18 decembrie 1645, se spune ea" niste locuitori din Gostav4
se Inscriseser la dorobanti, primind de 4a domnie carte a
dlrbntii" 188 Nu ni s-a pstrat ins nici a asemenea carte",
ca cele pentru membrii breslelor de curteni. Ca si curtenii, slu-
jitorii enau trecuti nominal in catastifele vistieriei, la care docu-
mentele fac deseori aluzie 187.
In cele ce urmeaz ne vom ocupa de principalele bresle de
slujitori alrasii si dorobantii.
1. C'errafii
Constituiau corpul cel mai Insemnat al slujitorilor, aprut

la sfirsitul secolului al XVI-lea, fiind ostasi clri, spre deose-
bire de dorobanti, care erau pedestri. Clrasii erau trani liberi,
care slujeau domniei pentru scubiri fiscale i pentru dreptul de
a folosi ocinele aflate in proprietatea acesteia.
In afar de clxasii colonizati pe pmint aflat in proprie-
tatea domniei, in documentele veacului al XVII-lea si in cele
din primele decenii ale secolului urmtor, intilnim si o alt
categorie de astfel de slujitori care foloseau pmintul unor mari
boieri sau minstiri. Acesti c1rai erau, de asemenea, oameni
liberi, care, neavind ocitt sau avind pmint putin, erau siliti
185 Vezi, de pild, porunca din 23 octombrie.' 1767, cu care domnul

Moldovei trimite un capitan tn regiunea Orhei-Lapusna sa inscrie oameni
de oaste... ell mai multi" si in care se arata si procedeul ce trebuia urmat
pe toti acei oameni s aiba a-i lua in scris, cu numele, porecla lor si de
la ce sat si tinut este" (Rev. istorica", XIV, 1928, p. 44.7).
186 Muzeul regional Craiova, nr. 71.
187 La aprilie 1641, se spune ca sase rumani au fost scosi den
catastih de la clarasie" (Arh. St. Buc., ep. Rimnic, CXIX/7). Vezi si doc.
din 27 noiembrie 1632, 4 iulie 1672 etc. (Acad. R. S. Romania. CCCX/22
Arh. St. Buc., m-rea Tismana, LII/8).
www.dacoromanica.ro
s lucreze cu Invoiall pmint strin, In schimbul obligatiei de

dijrn, mai tirziu si de clack fat de stpinul locului 188
Este posibil (documentele nu precizeaz) ca unii din acestia
s fi foist asezati de domnie pe ocine domnesti care au fost date
apoi unor mari stpini feudali (cazul citat al satului Ivancea),
slujitorii ajungind astfel 'in dependenta acestora180.
Pe ling aceasta, este foarte probabil c deoarec-e domnia
nu dispunea de proprietti in anumite localitti unde avea nevoic
de slujitori, acestia erau siliti s munceasd pe ocinele unor
stpini feudali, primind in schimb scutiri fiscale de la domnic.
Cum acesti slujitori obisnuiti a fi scutiti de dijm pen-
tru plminturile date lor in folosint de domnie si profitind de
situatia privilegiat de slujbasi ai statului feudal refuzau adc-
seori s-si achite obligatiile fat de stpinul locului, domnia
era silit s intervin, amenintlnd pe acesti slujitori semeti Si
tari in cap" sau porci de cline" cum le spune uneori aprigul
Matei Basarab in Cu pedepse aspre. Alteori, domnul se
adresa comandantilor acestor slujitori, poruncindu-le
s-si Indeplineasc obligatiile feudale, cum Lace acelasi
Matei Basarab, la 25 septembrie 1645, dud se adreseaz lui
Mares dpitan de clrasi din Ploiesti. 191
Asemenea drnasi care foloseau ocine strine intilnim
In primele deeenii ale secolului al XVIII-1ea. De existenta or
aflm tot din poruncile domnesti prin care fi se ordon s dea
dijm i s fac clac stpInilor respectivi. Astfel, la 1 iunie
1737, se porunceste marelui cpitan din regiunea Fosani
sileasc pe dlrasii care stteau pe mosia minstirii Mxineni
dea suhatul i s fac clac d.uP obicei is nu mai In-
199 Vezi doc. din : 20 iunie 1632, 25 mai 1635, 12 iunie 1646, 14 iulie
1654 etc. (Arh. St. Buc., ms. 465, f. 30, m-rea Tismana, XCII/26, ep. Rim-
nic, CXIX/8 si m-,rea Plumbuita, XII/11).
199 Mentionam ca. un proces similar a avut loc 5i in Transilvania, unde
coloniile militare privilegiate ale haiducilor din secolul al XVII-lea au fost
aservite la sfirsitul acestui secol (vezi Szendrey Istvn, A bihari hada pre
a hajdszabadsagert [Procesul haiducilor din Bihor pentru libertate], De-
bretin, 1957, 63 p.
19 Acad. R. S. Romania, CLV/181 si Arh. St. Buc., ms. 256, f. 340.
191 Arh. St. Buc., m-rea Glavacioc, XXXIV/29.
www.dacoromanica.ro
105 BRESLELE PIUNCIPALE DE SLUJITORI
gaduie pe viitor asemenea abuzuri din partea subalternilor sal 192

Numerosi astfel de calarasi existau la Lichirestii de Vad Ia-
lomita (viitorul ores Calarasi) inca din secolul al XVII-lea 193:
La 25 mai 1722, 15 megiasi calarasi din aceasta localitate se
obligau fata de aninastirea Coltea stapina locului pe care
sedeau s.-i fac claca ca si aceia care locuiau pe mosia
Deleanului si a episcopiei de Buzau '94.
O situatie asemanatoare exista si in Moldova, unde intilnim,
de asemenea, .calarasi folasind ocina straina. La 26 martie 1667,
domnul Maldovei da dreptul lui popa Vasile sa ja dijma de la
calarasii si. dorobantii care foloseau ocina sa de la SInacau195,
iar la 25 iunie 1669, c5.15.ra.sii si hinsarii din satul Burnaresti
al minastirii Golia se obligau fata de egumenul ministirii s5. dea
zecluiala din toate produsele, in afara de legume, mazare, Ente
si gradini" de care erau scutiti196. Si aici, calara.sii manifestau
aceea.si opozitie la indeplinirea abligatiilor feudale, fiind nece-
sara adeseari ixtterventia damniei. Astfel, la 23 septembrie 1669,
Gheorghe Duca trimite un aprod sa ia a zecea parte din produse
de la calarasii din Burnaresti, care refuzau sa dea dijma minas-
tirii Golia 197, iar la 3 aprilie 1733, cind proprietarul satului
Malintenitii se punge de opozitia calarasilor la plata dijmei,
domnul le parunceste ca macar c ei sint de paza marginii",
sa dea venitul mosiei, s5, nu rmina stapinul paguha.s 198.
Acad. R. S. Rominia, CXXVI/56. Vczi si porunca din 3 mai 1704,

adresat cpitanilor de la Zimnicea si de la Scaesti (Doc. priv, rel. agrare,
p. 206-207).
Vezi P. Samarian, Istoria orasului CaTeirafi, Buc., 1931, p. 26-29.
1" Doc, priv. rel. agrare, p. 296-297.
111 L. T. Boga, oP. cit., XI, p. 26.
A. Saya, Doc. LeiPulna, p. 111.
1" Ibidem, p. 121. Vezi si porunca dat la 7 aprilie 1673 hatmanului
Nicolae Buhus s goneasa niste alrasi din satele Holboca, Rusiani si
Dumbrveni ale mlnstirii Cettuia si s le risipeasc casele, deoarece nu
ddeau dijmi minstirii (Acad. R. S. Rominia, CD/135).
1" T. Blan, Documente bucovinene, VI, p. 113. Vezi si porunca adre-
sati la 8 ianuarie 1735 lui Andreias apitan de Stefnesti s. silease pe
cilrasii de la Lihnesti si dea dijm minstirii RICa (ATh. St. Buc.,
m-rea Rica, IX11).
www.dacoromanica.ro
106 SLUJITORII $,I EVOLUTIA LOR
Tinind seama de faptul si numirul oamenilor liberi flea'

pimint din rindurile cirora proveneau multi cilirasi cu-
noaste o crestere deosebit in secolul al XVII-4ea, este foarte
probabil ci o mare parte dintre slujitori si nu fi avut pimint,
motiv pentru care unii dintre ei au fost asezati pe ocine dom-
nesti, iar altii erau siliti si* cultive piminturi striine. In afari
de acestia, intilnim insi si cilirasi proprietari in diverse sate
ale tirii.
Cilirasii proprietari de ocine ca si cilirasii fir ()dui
care foloseau pimint striin slujeau domniei pentru scutiri
fiscale, nu pentru pimintul dat in folosinti, cum slujeau cilrasii
colonizati pe ocine donmesti.
In Moldova situatia este aseminitoare ; si aici intilnim, pe
Biagi numerosi clirasi asezati pe ocine domnesti, si cillrasi
proprietari in diferite sate. Asemenea cilirasi proprietari de
ocine slut amintiti mai ales in documentele din deceniile 6-8
ale secolului al XVII-lea, diruindu-si ocinele unor boieri care
le plitiser dabilele cilirisesti" sau li scoseseri din dajdia
ciliriseasci" "9, care era, se vede, destul de anare pentru c5.15.-
rasii proprietari, de vreme ce acestia sint siliti si-si diruiasci
proprietitile in schimbul raderii" de la dajdie.
Acesti cilirasi proprietari aveau o situatie in parte asemi-
-nitoare cu aceea a curtenilor, proprietari ca si ei, fiind mai
apropiati ca stare materiali de curteni decit de ceilalti cilirasi
ark pimint. Asa se explici, de .altfel, faptul ci, in timpul
clomniei lui Gheorghe $tefan, unii cilirasi desigur proprietari
de pimint slut scosi din breasla cilirasilor si trecuti intre
curteni 2. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul ci. aceasti.
In La 30 martie 1652, Rentea clras druieste lui Toma Cantacuzino

mare vornic de tara de sus a noua parte a satului Drislivele Dorohoi
si loc in Bodeasa, pentru c li plitise niste dabile clrsesti" (G. Ghi-
bnescu, lspisoace, III/1, p. 21 si N. Iarga, Studii fi doc., V, p. 21) ; la 14
martie 1657, Strtulat si fratele su diruiesc lui Nicolae Buhus al treilea
logoft ocina lar din CiarstiTutova, pentru c ii scosese din dajdia
clriseasc" (Arh. St. Buc., m-rea Neamt, LXXVI/1). Vezi si doc din :
7 iunie 1662, 20 februarie 1666, 4 august 1673 (Bibl,. Central. de Stat, I/167,
Arh. St. Buc., m-rea Neamt, LXXVI/3, ms. 575, f. 73, v. 74).
200 N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 264.
www.dacoromanica.ro
apropiere fusese mult usurat. si de deaderea treptaa a curteni-

lor la mijlocul secolului al XVII-lea.
Cu privire la echipamentul clrasilor, izvoarele nu ne fell
stiri atit de dare ca in cazul dorobantilor. In Istoria Teirii
Romeine,sti, ni se relateaz c5., dup moartea lui Matei Basarab,
Constantin erban au imbrcat pre toti" dorobantii si c l'a'ra.ii
cu postav bun" 201. Cum aceast msur a fost luat in vremuri
tulburi, cind domnia avea interesul s linistease pe slujitorii
ilsculati si s.-i atrag de partea sa, este greu de spus dac
slujitorii numiti cllsasi primeau de regula postav pentru im-
brcminte.
Pentru Moldova, la inceputul secolului al XVIII-1ea, dis-
punem de o relatie a lui E. H. Weissmantel, potrivit creia cl-
rasii nu primeau haine de la domnie, ci se imbrkau cum
puteau 202. Informatia sa este laSsi oarecum in contradictie cu
aceea dat ceva mai tfirziu de Gheorgachi logoritul. Acesta
afirm e, la domnii cei vechi", slujitorii primeau numai
postaj si ei isi gitia hainile" si c5. aceast rinduiall de gtirea
strailor cu cheltuiala domniei numai la vremea lui Grigore
voevod (este vorba de Grigore al II-lea Ghica) au fost". In
aceast6 vreme, primeau haine de la domnie : seimenii, vintorii,
dorobantii si toat. slujitorimea" 203.
Despre dajdia clra,seasca, aflm dintr-un document moldo-
vean din 20 februarie 1656 c era de 6 galbeni 204, in timp ce
In Tara Romneasc este amintit la 30 septembrie 1655 birul
cl.'r-sesc de ughi 11" 265. Aceste biruri erau destul de mari,
motiv pentru care unii dintre c5.15.rasi caut s fie rasi" din
slujb iar altii fug din 0.1126.
201 lstoria riirii Romnefti, p. 119.

202Weissmantels Dagbok, p. 220 (in trad. la Inst. de istorie).
203 Gheorgachi logoftul, Condica de obiceiuri, ed. D. Simonescu,
p. 297-298.
204 Arh. St. Buc., m-rea Neamt, LXXVI/3.
205 Idem, m-rea C5.1d6rusani, XXXV/16. In acelasi an, C. $erban afirma
ea' i-a pus pe eaTarasi la dare cu 10 zloti (A. si L. Demeny si N. Stoicescu,
op. cit., p. 250).
205 Vezi doc. din 7 mai 1660, in care se arati ea' niste c5firasi fugiti
in Tara Turceasee si intorsi. in tara au fost a.sezati intr-o slobozie, fiind
iertati de dajdia elirlseasei (Acad. R. S. Romnia, LXXVII/9).
www.dacoromanica.ro
108 SLTJJITORII I EVOLUTIA LOX.
Cit priveste efectivele cardrafilor, acestea au fost destul de

mari in secolul al XVII-lea, atit in Tara Romneasd, cit si in
Moldova.
Primele date despre efectivele lor sint din vremea domniei
lui Mihai Viteazul, ciad ni se spune c domnuil dispunea de 8000.
de osteni dari, care luptau pe cheltuiala br proprie pentru
scutirile fiscale pe care le aveau2O7. Este greu de stiut in mad
sigur dac relatia lui Giorgio Tomassi, care ne d aceast
se referl la eaTirasi sau la curteni, care luptau i ei 6.15si tot
pe cheltuiala lor, ca i 6.1grasii.
Dup clomnia lui Mihai Viteazul, efectivele d.15.rasilor au
sdzut, indeosebi clup r'scoalele lor din deceniile IIIII ale
secolului al XVII-lea, crescind din nou in vremea domniei lui
Matei Basarab, cind, de altfel, cllra.sii se aflau sub comanda
unui mare c'Apitan de darasi 208, care nu mai este amintit dupit
domnia acestui voievod. Numrul alrasilor ca i l doro-
bantilor a scgzut apoi din nou dup r5scoala din 1655, dud
multi au fast ucisi. In relatia istorid alckuit de un misionar
catolic in timpul domniei lui $erban Cantacuzino se afirm5.
inainte de aceast domnie, erau mai multi dra'rasi, dar csi, in
acea vreme, numgrul lor se micsorase. Bind nu mai putini de
4000 si nu mai multi de 6000 209.
In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu nu mai exis-
tau dedt 10 steaguri de eaTra.,i, aldtuite din circa 350 de
cruci "1, sau circa 700 oameni. (In aceast vreme existau,
qi citeva steaguri de soutelnici clri, avind o situatie faarte
asemn'atoare cu aceea a drrasilor.) In anul 1739, numiruI
G. Tomassi, Delle guere et rivolgimenti, Venetia, 1621, P. 74.

222 Dintre acesti mari cpitani amintim pe :
Lupu Buliga Mehedinteanu, la 27 mai 1636 (Acad. R. S. Rominia,
CXXIV/107)
Radu, la 6 ianuarie si 8 octombrie 1645 (Arh. St. Buc., m-rea
D. Lemn, XI/4 si m-rea Hurez, VIII/2)
Ghiorma Alexeanu, ante 28 februarie 1645 (Acad. R. S. Ro-
mania, CXXV/59).
26 Mag. istoric, V, P. 58.
21 Condit. vistieriei, p. 544.
www.dacoromanica.ro
cglgrasilor scazuse la 57 lude", care alcatuiau un singur

-steag 211.
In Moldova, la sfirsitul secolului al XVI-lea, acelasi Giorgio
Tomassi ne informeaza ca existau 11 000 de o$teni calari, scutiti
de clari, care luptau pe cheltuiala lor 212. Ca si in cazul Tarii
Romanesti, e greu de stiut daca el se refera la calarasi sau la
curteni.
In timpul domniei lui Vasile Lupu, erau cal putin 4000 de
calarasi, de vi-eme ce domnul poate plasa acest numr la margi-
neata."rii, pentru paza ei de tatari 213.
La acelasi efectiv se refera si francezul De la Croix la 1676,
cind spune ca existau 4000 de oameni raspinditi in toatg tara,
care se bucurau de tot felul de scutiri fiscale, fiind obligati sa.
mearga la razboi. Cum De la Croix sustine sa. acestia puteau fi
scosi din registre daca nu se supuneau, fiind trecuti altii in
locul lor, 214 ca referirea lui priveste pe calarasi, nu pe
curteni.
In timpul domniei lui Dimitrie Cantemir, existau Inc. circa
2000 de calarasi, comandati de 20 de cpitani 215. Dintr-o relatie
din aceea.si vi-eme afigm ca. slujitorii numiti fcalgrasi erau rgs-
pinditi indeosebi in satele de la marginea t-irii 216.
In Moldova, breasla sau ceata cglirasilor s-a mentinut mai
mult decit fin Tara Romaneasca. La 1757 mai gut Inca amintite
urmatoarele categorii de calgrasi : hatmanesti, de la steagul lui
vel capitan, de la menziluri, de Gimp si de margine 217, iar la
1776, mai existau ii-nca. 13 steaguri, cu un efectiv de circa 600
de oameni 218.
In aceasta vi-eme, insa, calartasii nu mai alcatuiau o oaste
permanenta ; ei se faceau" dupa cum cereau nevoile statului
211
i ?nat. de istorie medie, V, p. 481.
212 G. Tomassi, op. cit., p. 74.
213 N. Iorga, Doc, din arhivele Bistritei, I, p. 53.
214 Babinger, op. cit., p. 22 (extras) 0 Analele Acad. Rom., Mem.
Sect. ist., s. III, t. XIX, p. 191.
216 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 89.
216 Hurmuzaki, S. I/1, p. 423.
217 N. Iorga, Doc. fi cercetiiri asupra istoriei financiare, p. 31.
218 Uricarul, XIX, p. 819 i urm.
www.dacoromanica.ro
1 10 SLUJITORII I EVOLUTIA LOR.
feudal. Astf el, la 1 decembrie 1733, Constantin Mavrocordat

dreptul unui cgpitan de cglgrasi s stringg oameni strgini
fadi promitindu-le mil i odihng" de ad pe timp
de sase luni, asa cum domnul asezase" si pe alti c5.1grasi de
la alte steaguri 219, lar la 1742 acelasi domn d dreptul marelui
cgpitan de Tecuci sg. stringg 20 de oameni pentru slujba si
poruncile ce are... ci s fie in loc de clra,si`"220 (subl. ns.-N.S.)
In secolul al XVII-lea, cei mai multi cVdra,si erau grupati
In anumite orag-garnizoane, fie din interiorul t5.rii, fie de
la marginile sale. Acestia din urin erau asa-numitii calgrasi de
margine, a cgror atributie principalg era paza hotarelor
In afar de aceste garnizoane, existau cglrasi rgspinditi in
diferite sate, care tineau de cgpitgniile din orasele apropiate.
In Tara Romaneascg garnizoanele cele mai importante ale
cglgrasilor se aflau in orasele : Bucuresti, Buzgu, Ploieti, Rusii
de Vede, Lichiresti (numit mai tirziu algrasi, tocmai datoritg
prezentei acestora in localitate), Tirgul de Floci, Hodivoaia,
Caracal, Mgnesti, Gherghita etc.
Garnizoanale de la Mgnesti, Gherghita, Ploiesti si Rusil de
Vede sint amintite in izvoare asa cum am vgzut incg de
la inceputul secolului al XVII-lea, cglgrasii fiind asezati aici
foarte probabil in timpul domniei lui Mihai Viteazul.
Orasul Buzgu constituia una din cele mai puternice garni-
zoane ale cglgrasilor. In jurgmintul de credintg din 1655, dat
dup rgscoala din acel an de clgrasii ot Buzgu", sint trecute
circa 200 de nume, impreung cu un cgpitan, patru iuzba.si, cinci
ceausi i patru stegari 221. De la inceputul aceluiasi seco!, ni
s-a pg.strat si o informatie dat de un strgin, Joppecourt, potrivit
cgreia Radu Mihnea tinca intr-un oras mare de la granita cu
Moldova o garnizoang de 400 de ostasi pentru paza hotarelor 222.
CUM in documente nu am infanta cglgrasi la Focsani, este posibil
ca ora.sul de margine la care se referea Joppecourt sg fi fost
212 Ibidem, V, p. 259.

2" N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 323.
221 N. Iorga, Studii i doc., IV. p. 37-39.
222 7 ezaur de monumente, II, p. 57.
www.dacoromanica.ro
111 BRESLELE PRINCIPALE DE SLUJITOR1
fie Buzu, uncle clrasii amintiti in documente sint foarte

numerosi, fie Rimnicul Srat.
Cit priveste clrasii de -margine, acestia erau asezati
indeosebi la Tirgul de Floci, Lichiresti, Hodivoaia, Rusii de
Vede si Caracal, orase situate la marginea dinspre Dunre
a tgrii. Cpitniile de clra.i de la Rusii de Vede 223,
Tirgul de Floci 224 Hodivoaia 225 sint amintite in documente
inc de la mijlocul secolului al XVII-lea ; catre sfirsitul aceluiasi
secol apar i la Caraoal 226 si Lichiresti 227. Este foarte probabil
c aceste dpitnii s fi existat i inainte de aparitia lor in
documente, unele din ele probabil chiar la sfirsitul secolului al
XVI-lea, din vremea domniei lui Mihai Viteazul.
La mijloeul secolului al XVII-lea, in 1657, suedezul Ra-
lamb, in trecere prin Tara Romneasc., relateaz c domnui
Constantin $erban tinea 2000 de oameni (dintre care multi vor
fi fost clrasi) la Pise (probabil Piva Pietrii), 4000 la Hodi-
voaia si 2600 la Braila 225 (cum Brila se afla sub stpinirea
turcilor, este foarte probabil c ostasii respectivi aveau garni-
zoana in alt oras din apropiere).
223 Doc. din : 10 august 1636, 21 julie 1640, 7 septembrie 1664 (Acad.
R.S. Romania, DLVIII/8, Arh. St. Buc., AN, CVI/8 si Donatii, LIX/I4). In
octombrie 1698, apare Hristodor mare capitan de Rusii de Vede (Arh. St.
Buc., Mitr. Trii Rom., CLXXXIII/5).
224 Un capitan, ispravnicul orasului Tirgul de Floci, amintit la 25
aprilie 1643 (Acad. R. S. Romania, CCCLXVII/128).
224 Un capitan de calarasi, fla 16 iulie 1654 (Arh. St. Buc., ms. 256,
f. 698). Un alt capitan, Odivoianu (din Hodivoaia), este trimis de Constan-
tin $erban voievod cu 2000 de oameni in ajutorul lui G. Rakoczy al
II-lea in Polonia (M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 176). Vezi
si doc. din 25 martie 1670, in care sint amintiti doi cpitani de Hodivoaia
(Arh. St. Buc., ms. 256, f. 699-700 II).
224 Un capitan de calarasi, la 12 ianuarie 1686 (Arh. St. Buc., m-rea
C. Lung, LXII/73) ; calarasii sint mentionati la Caracal inci din 1635 (loc.
cit., ep. Arges, 111/14).
227 Capitani de calarasi, la 28 octombrie 1693 si 15 martie 1698 (Arh.
St. Buc., m-rea Radu Voda, IX151 i m-rea Banu, XXII/15) ; calarasi cu
ceausi si stegari sint pomeniti la Lichkesti la 1684 (idem, m-rea Radu
voda, IX129).
228 Rev. istorica". 1929, p. 348.
www.dacoromanica.ro
112 SLUJITORII iI EVOLUTIA LOR
In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, la 1700,

cind numrul c5.15.rasi1or sczuse foarte mult, sint amintite zece
chitnii, care erau in ordinea mrimii la : Caracal,
Hodivoaia, Buzu, Rusii de Vede, Voicesti, Lichiresti, Gher-
ghita, Rimnicul Srat i Grdistea 229,
In Moldova, in afar. de orasal capital, existau cTrasi in
fiecare oras mai important. Un d'altor polon, Stanislaw Oswie-
cim, in trecere prin Moldova In 1643, afirma s domint tinea
clgrasi in wdeosebite orase pentru slujbe grbite" 239.
O garnizoan important era la Rdnti, unde clrasii
fuseser asezati de Radu Mihnea. La 1636, un polon. care a
insotit solia condus de Krasinki relata c5. acest oras In vechime
se numea algrasi", dar c, in acea vreme, nu se Tnai aflau
acolo decit trani prosti" 231 (adici oameni simpa*
Un alt oras unde se gseau numerosi clrasi era Steanesti.
La inceputul secolului al XVII4ea, Tomasso Alberti socotea
la 1000 numrul ostasilor existenti aici 232. Mai tirziu, la 1677,
secretarul starostelui de Culm constata si el c in acest oras
locuiesc clrasi", dar declara c* nu stiu dac erau mai muat
de o sut de gospodrii de ale loT" 233. Numrua lor sczuse deci
foarte mult la sfirsitul secolului al XVII-lea.
In afar de aceste orase, mai sint amintiti cllrasi la
Flciu 234, in regiunea Putna 235 1 in alte prti. In sfirsit, un
numr mane de clrasi se gseau in regiunea Orheiului si a
Sorocl, unde sint amintiti un cpitan cu mai multi hotnog-i inc
221
vistieriei, p. 544 ; vezi si p. 484.
230
P. Panaitescu, Cblatori poloni, p. 53.
231 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 23. 0 chehaie de calarasi este amintit
aici la 5 aprilie 1627 (Muzeul Lupta rev., Fil. Balcescu, VI/2).
232 N. Iorga, Istoria arnzatei, I, p. 269. Un hotnog de cglirasi apare
ad la 27 noiembrie 1644 (Arh. St. Iasi, CLXXIV/25).
233 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 71.
Doc. din 24 iunie 1624 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,
vol. V, p. 293). In tinutul Flciu mai existau /a 7 mai 1660 si dajaici
calrasesti", care stringeau afile de la clrasi (Acad. R. S. Romnia,
LXXVII/9).
235
Doc. din 12 septembrie 1643 (Acad. R. S. Romfinia, LXXII/43).
www.dacoromanica.ro
din deceniul al patrulea al secolului al XVII-lea 236. La 5

aprilie 1730, se spune c., mai inainte vreme, au avut serdarii
hotnogi de straj pe la toate marginile acestor tinuturi" (este
vorba de Orhei, Lpusna si Soroca). Dup aceea, stricindu-se
acele bresle" (de clrasi), serdarii au pus nernestnici la
margine, de stilt si de straj marginii" 237
In a doua jumtate a secolului al XVII-lea, in aceast
regiune de margine a Moldovei se pstra inc traditia despre
existenta aici a unor osteni buni. La 23 ootombrie 1767, avind
nevotie de oameni de oaste, care s slujeasc6 cu lear si cu
tain", Grigore Calianah rimite un apitan in Orhei, Lpusna si
Soroca s inscrie cit de multi oameni ar gsi s slujeasc la
aceast. treabr 238.
Principala indatorire a cltirafilor era aceea de a merge
la r6zboi pe cheltuial proprie. Un cltor polon care a vizitat
Moldova la 1636 defineste pe clrasi ca fiind slujitori care
au datoria s vie in oastea domnului in caz de rzboi" 239, iar
Dimitrie Cantemir ne informeaz5. 6., in schimbul folosirii oci-
nelor domne.sti, clrasii trebuiau s meargi la rzboi pe propria
lor cheltuial 240.
In gall de aceast. indatorire care era general pentru
toate breslele militare clrasii mai erau folositi in mod spe-
cial la paza hotarelor trii ,si la transmiterea tirilor la i de la
Constantinopol (Tarigrad). In cadrul corpului de c5.15.rasi exista
deci o specializare, unii fiind clrasi de margine", altii c5.16-
rasi de Tarigrad".
Pe msura scderii importantei militare a clra.silor, au
inceput ,s primeze aceste ultime dou atributiuni. La 1636, un
cltor polon, trecind prin Moldova, afirma c acestra erau
folositi la trimiterea stirilor 241, fapt confirmat la inceputul seco-
hilui al XVIII-lea si de Weissmantel, care spune c. slujitorii
236 A. Saya, Doc. Orhei, p. 77-78 i idem, Doc. Liipuma, p. 68-69.

237 N. larga, Studii fi doc., VI, p. 247 si A. Saya, Doc. Orhei, p. 199.
298 Rev. istorice, XIV, 1928, p. 447.
238 P. P. Panaitescu, Calatori poloni, p. 23.
240 D. Cantemir. op. cit., p. 114.
www.dacoromanica.ro
114 SLUJITORII SI EVOLUTIA LOR
numiti csal.rasi erau utilizati la trimiterea diferitelor porunci,

la stringerea drilor si la alte insrcinri de acest gen 242 In
timpul stpinirii austriece in Oltenia, termenul de clrasi este
explicat prin specie de soldati care servesc la ducerea scriso-
rilor" 243.
In Tara Romneasa documentele amintesc de numerosi
clrasi de Tarigrad 244, care se gseau in secolul al XVII-lea
sub comanda unui vtaf 245. Dup cum ne inforrneaz5. A. M. del
Chiaro, acesti clrasi de Tarigrad, imbrcati ttreste si filar-
mati cu arcuri, strlbiteau distanta pin. la Poart si inapoi Cu
o foarte mare vitezs 246, lu-cru explicabil clac avem in vedere
intereisul domniei de a se informa cit mai repede de cele ce se
petreceau la Istambul.
La 1739 exista inc un steag de clxasi de Tarigrad, alc5.-
tuit din 30 de lude 247.
In tot cursul secolului al XVII-lea si in primele decenii ale
celui urmtor in Moldova grit amintiti, de asemenea, numerosi
calrasi de Tarigrad 248.
242 Rev. istoricg", 1930, p. 9 si Weissmantels Dagbok, p. 220 (in

trad. la Inst. de istorie).
243 G. Giurescu, Material, II, p. 140.
244 Doc. din : 18 septembrie 1637; 13 iunie 1643, 21 mai 1646, 31 mar-
tie 1652, 7- noiembrie 1656 etc. (Arh. St. Buc., m-rea C. Lung, LXIII/15,
m-rea Golgota, I/1, m-rea aldgrusani, 11/15, Mitr. Prii Rom., CCVI/2
si Acad. R. S. Romania, XLIII/155).
245 In secolul XVII sint amintiti
Martin, la 31 martie 1652 si 1 aprilie 1653 (Acad. R. S. Romania,
XLIII/155 si XLIV/28).
Stoia, la 24 aprilie 1657 (Arh. St. Buc., m-rea Cotroceni, LVII/15)
Dumitrascu, la 28 iulie 1669 (Acad. R. S. Romania, XLIV/138).
246 A. M. del Chiaro, lstoria delle moderne rivoluzioni, p. 133.
247 Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 481.
248 Vezi doc. din : 30 mai 1620, 17 decembrie 1628, 15 martie 1647,
29 august 1669, 22 decembrie 1684, 15 august 1689, 16 mai 1708, 1 aprilie
1715 etc. (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. IV, p. 477, Ah.
St. Buc., m-rea Cetgtuia, II/1, m-rea Galata, XIV/8, Arh. St. Iasi,
CDLIX/68, CDIX/49 si 55, Acad. R. S. Romania CDLI/40 si Arh. St. Buc.,
AN, MMDCXXVII/19) ; vezi si G. Ghibgnescu, Surete, V, p. 78 si
XXII, p. 20.
www.dacoromanica.ro
La inceputul secolului al XVIII-lea, dupa informatiile date

de Dimitrie Cantemir, existau urrn.toarele categorii de c5.1rasi
curen
clrasi de Tarigrad sau umbltori de Constantinopol,
In numr de 50, care duceau i aduceau stirile din Imperiul
otoman ;
t15.rasi de Galati 249, tot 50, care indeplineau sarcini
asemntoare cu cei de Tarigrad ;
umbltori sau alergtori de Hotin, in numir de 50;
umbltori de Soroca 250, care erau trimii in Polonia si
In Rusia.
Fiecare din aceste grupuri se gseau sub comanda cite unui
vItaf si slujeau domniei pentru scutirile fiscale ce li se acor-
dau251. In plus, dud erafu trimii cu diverse misiuni, peste
hotarele trii, clrasii de Tarigrad primeau de la vistierie cite
20 de galbeni, iar cei de Galati cite 10 galbeni, pentru cheltu-
ial. 252.
La 17 februarie 1741 sint amintiti 28 de inbatori" la
Cernuti, condusi de un vtaf, care, fiind in toat vremea de
249 Numerosi clarasi slut amintiti aci In secolul al XVII-lea ; la

<c. 1674), apar aci 16 calarasi cu o chehaia, un stegar si un vitaf. In ace-
Iasi doc., se arati ci ei plateau dajdie cite 2-3 ughi, in timp ce vataful
lar platea 4 ughi, lax birnicii intre 10 potronici si 2 ughi (G. Ghibnescu,
oP. cit., XXII, p. 31-32). Vatafii de calk.* de la Galati slut mentionati
si la : 1640, 2 februarie si 29 iutie 1642, 27 august 1675 etc. (Acad. R. S.
Romania, CII/38 si 39, XLIII/54, Arh. St. Buc., m-rea N5,amt, XCIII/2).
Vezi si A. Veress, Documente, XI, p. 320-321.
259 Dupa pirerea lui N. Iorga, imblatorii = couriers 6. pied (Anciens
documents du droit, I, p. 43). Vitafii de inblatori" din aceasta regiune
gut amintiti si la : 1 martie 1647, 28 iulie 1724, 2 august 1732, 1757 etc.
(Acad. R. S. Romania, LXXII/48, A. Saya, Doc. Orhei, p. 190, T. Balan,
Doc. bucovinene, IV, p. 107 si 215, N. Iorga, Doc. si cercetiiri asupra
istoriei financiare, p. 31). La 1742, ei ficeau si de pazi pe Nistxu (Acad.
R. S. Romania, mg. Tom. 237, f. 715 v.)..
251 Vezi sidoc. din 16 mai 1708 (Acad. R. S. Romania, CDLI/40).
252 D. Cantemir, op. cit., p. 90. La 1764 imblatorii primeau leafa 10
lei pe saptamina (N. larga, op. cit., p. 41). Mentionam ca j ceilalti calarasi
primeau uneori leafa, cind erau trimisi dincolo de hotarele tat-H. La 28 ia-
nuarie 1644, Vasile Lupu arita c daduse solda pe trei luni calarasilor tri-
misi in Transilvania la Gh. Rakoczy (A. Veress, Documente, X, p. 163).
www.dacoromanica.ro
116 SLUJITORII sa EVOLUTIA LOR
slujba poruncilor" domnesti, erau scutiti de dri, primind pecet-

luiri rosii 253, iar la 1776 existau inc 40 de clrasi de Tatrigrad,
care sedeau la Iasi si 30 de clrasi de Tarigrad, cu garnizoana
la Galati, fiecare din cele dala cete conduse, ca si inainte, de
cite un vtaf 254.
2. Dorobantii (dribantit, drbanii sau darabanii)

Alckuiau al doilea corp de slujitorime din Tara Roma-.
neasc si Moldova, avind o origine asemntoare cu aceea a
clrasilor. Ceea ce ii deosebeste pe dorobanti de clrasi este
In primul rind faptul c cei dintii erau pedestri, iar ceilalti c-
lri. Modul cum erau retribuiti este in parte asemnkor : pe
cind clrasii erau in mare parte uzufructuari ai ocinelor dom-
nesti, dorobantii erau pltiti uneori cu leaf si se bucurau ca
si clrasii de .anumite scutiri de dri.
Dup cum arat Dimitrie Cantemir, numele de drban de-
rivi din cuvintul german trabant, care inseamn pedestru 255
Termenul a intrat in limba noastr prin intermediul celei ma-
ghiare 256
In Tara Romneasc, primii dorobanti, veniti din Transil-
vania, sint amintiti in armata lui Radu de la Afumati, care, dup
cum se stie, in luptele sale contra turcilor, a fost ajutat de voie-
253 Acad. R. S. Romania, ms. rom., 237, f. 405 v. 406.

254 T. Codrescu, Uricarul, XIX, p. 322-323.
255 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 82 ; cf. si C. C. Giurescu,
Istoria romdnilor, vol. III, partea a II-a, p. 750.
256 Cf. si I. Bogdan. Documentul Rizenitor, p. 26-27, care afirma ca
dorobantii au fost organizati In secolul al XVI-lea dupi modelul doro-
bantilar unguresti, de la care le vine si numele", ca si N. Ioaza, Istoria
armatei, II, ed. a II-a, p. 111 care considera si el c dorobantii moldoveni,
ca si cei munteni, erau alcatuiti dup modelul celor ardeleni".
Pentru originea numelui vezi si Desz Pais, Ungarisch darabant ru-
mnisch darabanf (Cerc. de lingvistic" Cluj, III, 1958, supliment,
p. 361-368) si Romanoslavicau, X, 1964, p. 199, unde cuvintul dorobant este
considerat o contaminare intre termenii : derobaniec (polon), darabant (ma-:.,
gbiar) si araban% (iroman).
www.dacoromanica.ro
vodul Transilvaniei. In 1523, domnul Trii Romnesti isi ex-

prima teama c dorobantii (a.sa sint numiti in textul slay al
scrisorii) i secuii din armata sa vor s fug si nu mai are ce s
dea la vohlici" 257. Acesti adoronanti, care apar alturi de secui,
stilt, fr mndoial, ostasii trimii in sprijinul domnului Pill
Romnesti de voievodul Transilvaniei.
Mai tirziu, cronicarul Szamoskzy arta c domnul $tefan
Surdu1 avea la mnstirea de la Colentina 200 de trabanti 258,
care erau, probabil, tot mercenari unguri.
Trabantii sau dorobantii sint amintiti apoi in numr mare
in armata lui Mihai V-iteazul, fiind trimisi de Sigismund Bat-
hory in ajutorul domnului, sau adusi in tall de domn prin emi-
sarii si. In 1594, de pild, voievodul Trii Romnesti primise
In sprijin 2000 de asemenea ostasi de la Sigismund Bathory 259.
Acela-si numr de 1efegii rnaghiari avea domnul i in anu1 ur-
mtor 26, pentru ca in 1596 s i se mai trimit 600 2". In
anul 1599, Mihai Viteazul avea mai mult de 6000 de do-
robanti 262.
In Moldova, drbanii mercenari sint amintiti in a doua
jumtate a secolului al XVI4ea.
Primii dorobanti au fost aici de origine polon. Cronica
slav a lui Eftimie ne informeaz c Alexandru Lpusneanu,
257 S. Dragomir, Documente privitoare la relatiile cu Sibiul, p. 41 si

Gr. Tocilescu, 534 documente, p. 284.
258 Szamoskzy, ed. I. Crciun, p. la. $tirea concordi cu informatiile
date de documentele interne, in care primul dorobant este amintit, la Bu-
curesti, la 14 aprilie 1,590 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. V, p. 439).
202 I. Sirbu, lstoria lui Milzai Viteazul, I, p. 191-192.
2" Archiv des Vereines fiir Sib. Landeskunde", I, p. 133. Tot in 1595,
ins, domnul ii spunea lui Lubieniecki a are 6000 de unguri, de care se
temea mai rau decit de turci i pentru plata crora zlogise tot ce avea
(ms. la Inst. de ist.). Dup alte infarmatii, numrul soldatilar unguri aflati
in Tara Romneasc in 1595 ar Ii fost de 8000 sau 112 000 (Hurmuzaki,
XII, p. 51, 53). Alti asemenea mercenari vor fi venit direct in solda lui
Mihai Viteazul, fr a fi trimisi de Bathory (vezi ibidem, p. 44).
281 Hurmuzaki, p. 191 si XII, p. 243.
262
Analele Acad. Rom., Manz. sect, ist., s. II, XX, p. 468-469.
www.dacoromanica.ro
118 SLUJITORLI st EVOLUTIA LOB.
venind in tara cu ajutor polon, a adus cu sine multi pedestra5i

pe care obisnuiesc s"-i numeasci drabi" (dorobanti) 263.
Mai tirziu, acesti mercenari erau adusi din Transilvania
si Ungaria. Petru Schiopul avea in garda sa mai bine de 500
de mercenari unguri 264. Num`rul lor a crescut apoi la citeva
mii in timpul domniilor lui Aron Tiranul si Stefan Razvan,
timp in care Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, exer-
cita o influent puternia asupra politicii moldovene. ' Stefan
Rzvan dispunea de 3000 de ostasi primiti din Transilvania 265.
Clot priveste pe Aron Tiranul, acesta tinea in slujba sa 2000 de
unguri 266. Despre el, cronicarul Grigore Ureche ne informeazi
c.a.' a chemat in leaf unguri c5.1'iri si pedestri, si celor pedestri
le-au acut od5.i in curte ,s fie pururea ling dinsur 267. Refe-
rindu-se la acesti ostasi pedestri asezati in curtea domneasa",
cronicarul ii numeste dgfabani unguri 268.
Asemenea trabanti sau dorobanti care erau mercenari din
Transilvania numiti uneori numai unguri, nu si dorobanti 269
au continuat s existe si in secolul al XVII-lea, in numr
mai mic insA. Astfel, intr-o informatie din toamna anu-
lui 1615, se arae ca 5tefan Toma a biruit pe boierii ri-
dicati impotriva sa, cu sprijinul putinilor pedestrasi unguri ce
avea si al poporului 279, iar In armata de mercenari a lui Cons-
tantin Serban se aflau 700 de unguri, grupati in sapte stea-
guri 271.
In afar" de dorobantii mercenari strlni dintre care
unii erau, prpbabil, urmasii acelora de la sfirsitul secolului
263 Cronica slavo-romdne, ed. cit., p. 122.

264 Hurmuzaki, III/1, p. 109.
265 Hurmuzaki, XII, p. 80 0 III/1, p. 242.
266 A. Veress, Documente, IV, p. 255. Vezi qi Hunnuzaki, XII, p. 26.
267 Gr. Ureche, Letopise(ul tdrii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, ed.
a I/-a, p. 220.
268 Ibidem, p. 223.
260 Vezi doc. din 2 iu1ie 1645, in care este amintit Gheorghe cipitan
de unguri, pe care domnul 11 botezase in lege a crWineascr (Bibl. Cen-
trail de Stat, LXXX/8).
270 A. Veress, Documente, IX, p. 53.
271 N. Iorga, Studii li doc., IV, p. 48.
www.dacoromanica.ro
al XVI-lea mai existau in secolul al XVII-lea si asa-nu-

mitii dorobanti de tar, 272 care erau romni si care slujeau
statului feudal uneori pentru lear ca si cei strini alteori
pentru scutiri fiscale sau pentru folosirea ocinelor domnesti
ca i elrasii.
Este foarte probabil c dorobantii de tail s fi fost adu-
gati la oastea de mercenari de citre Mihai Viteazul. In socote-
lile de plata ostirii sale de mercenari din 1599 sint trecuti nu
mai putin de 6210 dorobanti, impxtiti in dou grupe mari,
comandati de cpitani cu nume romnesti sau sirbesti (Nedelco,
Radu, Miclus, Jivco, Ros, Jivco Negru, Mirda Ianls). Dintre
toti acesti 6210 dorobanti, doar la un grup de 200 se spune c
este vorba de drbani unguri ce se-au dus cu Turi Freanti".
In afari de acestia, mai slut amintiti si 916 unguri cari 273
Pe la 1641, un italian, Locadello, care a vizitat Tara Roma-
neasc, afirm. csal Matei Basarab avea in afar. de 4000 de
lefegii clri (lofezi) 4000 de ostasi pede.stri, care erau scu-
titi de once dare in timp de pace si primeau in caz de rzboi
cite un taler i jumtate pe lunl 274. El socoteste deci pe doro-
banti ca un corp de oaste separat de lefegii.
In aceasa vi-eme, dorobantii de tar'd alcsatuiau marea ma-
joritate a breslei dorobantilor. Referindu-se la ei, Matei Basarab
afirma ea' acest neam dorobntesc" era tot dintr-acest pmint
al Trii Romanesti", spre deosebire de seimeni, care erau mer-
cenari pedestri sud-dunreni, dar cu care dorobantii stabiliser
legturi de rudenie 275.
272 Cf. si I. Bogdan, op. cit., p. 26-27. Generalul Radu Rosetti cre-
dea c aribanii erau numai lefegii munteni sau moldoveni (Evolutia mij-
loacelor a chipului de MN:sire a rilzboiului, Il, Organizarea, Buc., 1930,
p. 7), in timp ce C. C. Giurescu, desi admite c, in afar de aribani le-
fegii, mai existau si aribani bistinasi, reorutati dintre localnici i slujind
in schimbul scutirii de anumite dri sau a reducerii acestora", il trece pe
toti dorobantii intre lefegii, nu in rindul slujitorilor (C. C. Giurescu, op.
cit., vol. III, pairtea II-a, p. 748-749).
273 Analele Acad. Rom., Mem. sect. ist., s. II, t. XX, p. 468-469.
274 Arhiva", V, 1894, P. 115.
Istoria Romne,sti, ed. C. Grecescu si D. Simonescu, p. 116.
Vezi si p. 120, unde se vorbeste de neamul rumnesc, mai ales dorobantii".
www.dacoromanica.ro
120 SLUJITORII t EVOLUTIA LOR
Mai tirziu, in vremea domniei lui $erban Cantacuzino, un

misionar catolic care a vizitat Tara Romneascg inregistra in
interesanta sa Relatie istoricg" faptul c dorobantii erau pe-
destri romni, numiti in batjocurg papistasi 276, datorit, desi-
gur, faptului cg printre ei fuseserg sau mai erau mnc trabanti
unguri. Acelasi misionar catolic noteazg cg mercenarii pedestri
straini se ammeau seimeni sau, simplu, lefegii, nu dorobanti.
Dorobantii de targ erau ca i clrasii oameni liberi,
dintre care multi erau proprietari de ocine, vii, case etc., in
timp ce unii erau asezati pe ocine domnesti sau foloseau cu in-
voialg pgmintul unor boieri sau mingstiri 277. Este foarte posibil
ca unii dintre dorobanti sg i fi cumpgrat proprieati in timpul
sluThd acute statului feudal.
0 serie de izvoare din secolul al XVII-lea ne aratg
unele inzprejurgri, dorobantii primeau leaf, ca ci mercenarii.
Astfel, cronicarul Miron Costin inregistreazg faptul cg, ping la
domnia a doua a lui Stefan Toma, Poarta tinea in seamg...
cite 5000 ughi, lefele dgrgbantilor" 278 sau ca Matei Basarab
i-a dat lui Gheorghe Stefan clomnul pe care-1 sprijinea
potriva lui Vasile Lupu pe unii dintre dorobantii sgi cine
au vrut de bung' voie in leafa lui Stefan vodg" 278. In cunoscutul
izvod de bir din 1654 din timpul domniei lui Gheorghe Stefan,
figureazg suma de 202 ughi dati ca leafg unor dorobanti 280
n sfirsit, in cronica Tgrii Romanesti se araa cg, inainte de
lupta cu Matei Basarab, Leon vodg dede dorabantilor lefi" 281
sau cg, la inceputul domniei, Constantin Serban da lefi din
crstul" dorobantilor i cglgrasilor 282.
Este interesant de retinut faptul cg, in cele mai multe din
cazurile citate mai sus, plata -lefilor dorobantilor se acea in
278 Magazin istoric, V, p. 51, 58.

277 Vezi doc. din : 3 septembrie 1642 (Acad. R. S. Romnia, CLV/181)
27 ianuarie 1651 (idem, XLIII/141) ; 17 mai 1661 (Aril. St. Buc., m-rea
Clocociov, XI/12) etc.
278 Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 88.
279 lbidem, p. 155.
2" N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 266.
281 lstoria Tdrii Roma'nefti, ed. cit., p. 97.
282 lbidem. p. 119.
www.dacoromanica.ro
imprejurri deosebite, chid domnia avea nevoie de ei, in mo-

mente hotritoare pentru ea, fapt ce concord' cu afirmatia lui
Locadello citat mai sus dup .care dorobantii primeau
leari numai in caz de rzboi, cind domnia avea interesul ca
oastea s-i fie credincioas.
La inceputul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir
trece pe dorobanti intre ostasii care fceau slujb pentru scuti-
rea de dri,. nu pentru leaf5. 283, ceca ce dovedeste c domnia
folosea dup posibiliti mijloace diferite de plat a ser-
viciilor dorobantilor.
In afari de leaf, dorobantii primeau tain de carne fi
Mine fi postav pentru haine. Miron Costin arat c in vremea
domniei lui Stefan Toma care a acordat, ca i Mihai Radu,
domnul Trii Romnesti, o deosebit ingrijire dorobantilor,
pe care se sprijinea in lupta sa impotriva marii boierimi, doro-
bantii erau foarte imbracati bine... cum n-au fost nice la o
domnie grijit bine pedestrimea, cu haine tot de feleandrls
(postav de Flandra N.S.), cu nasturi i cu ceaprage de ar-
gint, in pilda haiducilor din Tara Lesasc, cu pene de argint
la cumnace si cu table de argint la soldure pe ldunce" 284
Aceasta este singura descriere a echipamentului dorobantilor
moldoveni.
Despre dorobantii din Tara Ramneasc se spune c au fost
imbrcati de Mihnea al 111-lea cu haine spahiesti" 285 Portul
ion obisnuit era ins cu haine vinete" (albastre) 286 Aceast
uniform fusese stabilit faarte probabil de Mihai Viteazul,
care cerca bistritenilor in 1599 postav vint" pentru ostasii pe-
destri 287.
283 D. Cantemtr, Descriptio Moldaviae, p. 88-90.

284 Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 62-63.
288 Istoria rarii Romdnefti, p. 139.
282 Hurmuzaki, XII, p. 505. Cf. si o informatie din 1613, in care se
spune c Radu Mihnea a mers la Brasov cu un grup numeros de osteni,
printre care se gseau i unii in haine albastre (N. Iorga, Studii fi doc,
IX, p. CXI).
www.dacoromanica.ro
122 SLUJITORII sa EVOLUTIA LOR
Din vremea domniei lui Matei Basarab 288 i mai tirziu a

lui Constantin Brincoveanu 289 au ramas numeroase scrisori adre-
sate brasovenilor, in care cei doi domni solicita acestora postav
pentru dorobanti sau pentru slujitori, postav care se impartea
de obicei primavara.
Dupa cum rezulta din corespondenta lui Constantin Brinco-
veanu, acesta primea de la Brasov postav de diverse culori,
dupa uniforma slujitorilor respectivi ; la 1697 ceruse numai
postav albastru, iar in 1705, 130 de bucati postav verde, 20 de
bucati postav rosu si 120 de bucati postav de culoare albastra.
Dupi cum se vede, in aceste comenzi domina postavul de cu-
loare albastra, destinat pentru costumele dorobantilor.
In legatura cu modul cum erau intretinuti dorobantii, tre-
buie s precizam c uneori intretinerea acestora cadea direct in
seama locuitorilor tarii, nu a domniei. Astfel, intr-o scutire de
dari acordata satului Tismana al minastirii cu acelasi nume, la
6 aprilie 1602, printre scutiri se insira i acelea de lesi i moldo-
veni 290 (care erau lefegii in armata lui Simion Movila). Intr-o
alta scutire, din 1 februarie (1611), acordata de marele ban
Rat Giurgi aceluiasi sat, in loc de lesi i moldoveni, slut amin-
titi haiducii, dorobantii i catanele 281, care erau, de asemenea,
mercenari in armata vremii. Cum in alte documente din aceasta
vreme se arati ca satele dadeau dajdii pentru catane292 sau cal
pentru dorobanti 288, credem c aceste scutiri se refer la obli-
gatia de a intretine dorobantii, intr-o vreme dud numarul aces-
tora era mare si and domnia nu avea posibilirtti prea mari de
plata a lor.
Scutirile de a intretine dorobanti au reaparut in 1615, in
numar destul de mare, fiind amintite in documente pina la
291$ N. Iorga, Brafovul i romdnii, p. 57, 59-60; idem, Socotelile Bra-

ovului, p. 93 si 99; Acad. R. S. Romania, XXI/205 ; Hurmuzaki, XV/2,
p. 1199 0 Analele Acad. Rom, Mem. seq. ist., s. II, t. VIII, 1885-1886, p.248.
299 N. Iorga, Bralovul ci romdnii, p. 60, 67-69 si 72-74.
299 Doc. priv. ist. Rom., B, veac, XVII, vol. I, p. 37.
291 lbidem, vol. II, p. 2.
292 Vezi doc. din 19 aprilie <1603) (ibidem, vol. I, p. 78).
292 Vezi doc. din 2 mai 1612 (ibidem, vol. II, p. 69).
www.dacoromanica.ro
1654 294 De data aceasta, scutirea de d'ir`bani este insirae de

.obicei 11110 acedea de bani de judet si de opcinasi, ceea ce i-a
determinat pe unii cerceegtori s afirme c aceasta inseamn
scutirea satului respectiv de a da dorobanti la oaste, asa cum se
d.deau 'op5.cinasi pentru vase 295 Tinind ins seama de faptul
c inscrierea La dorobanti a taranilor aserviti era interzis in
aceast vreme i c. asa cum vom vedea mai jos slujba
de dorobant se mostenea din tat in fiu, nu credem c scutirea
de dorobanti se refer la obligatia satelor aservite de a da do-
robanti in slujba domniei. Ni se pare mai probabil ca scutirile
acestea s se refere fie la obligatia de a intretine pe dorobanti,
ca in cazul documentelor de la inceputul secolului al XVII-lea,
fie la interzicerea amestecului lor in satul respeotiv, ca si al
banilor de judet, aceasta avind in vedere c." dorobantii indepli-
-neau i ei diverse rosturi administrative.
Din documente nu rezult prea ciar ce obligatii fiscale
aveau dorobantii. In tim,p ce in unele documente din Tara Ro-
mneasc se arat* c dorobantii proprietari de ocine plteau
bir, din altele Teiese c er,au scutiti total de dri. Intr-un docu-
ment din 10 august 1633, Stoica dorobantul din Dudesti, care
i vinduse ocina lui Dumitru Dudescu vistier, asiguil pe cons.-
tenii si c nu trebuie s aib grij de birul s.u. aci se-au fost
scos partea noastr' de bir si sint slujitoriu btrin, vechiu ;
se-au socotit scosul birului in vinzarea ocinei i in pretul bani-
lor" 296, iar la 5 ianuarie 1647, Ursu dorobantul, fugit din satul
294 Sint scutite astfel de darobanti satele :

Brinceni, al m-rii Dealu, la 25 noiembrie 1616 (ibidem, vol. III,
p. 53) si 1 mai 1628 (Arh. St. Buc., m-trea Dealul. XXII/8)
Cricoveni, la 1619 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. III,
p. 410) qi 8 februarie 1621 (ibidem, vol. IV, p. 15)
Dobruselti, al m-rii Snagov, la 23 martie 1619 (ibidem, vol. III,
p. 329) si 5 august 1633 (Arh. St. Buc., Peceti nr. 47)
Dranoveti, al m-rii St5nesti, la 16 iunie 1615, (Doc. priv. ist. Rom.,
B, veac XVII, vol. II, p. 405) O. 11 mai 1619 (ibidem, vol, III,
p. 365)
Sineti, al m-rii Mislea, la 15 martie 1628 (Arh. St. Buc., ms. 465,
f. 51 v.) si 17 iunie 1654 (ibidem, f. 52 V. - 53) etc.
299 C. C. Giurescu, op. cit., 111/2, p. 749.
296 Acad. R. S. Romnia. XLII/74.
www.dacoromanica.ro
124 SLUJITORII IEVOLUTIA LOB.
Tharul Ilfov, dup. ceilalti dorobanti de la steagul s5u, pierde

ocina in favoarea boierului Radu Dudescu, care-I patise de bir 297
Din aceste dousi documente rezult c5, in vremea domniei lui
Matei Basarab, dorobantii proprietari de ocine pateau bir, dei
Locadello spune in aceeasi vreme erau scutiti de cari, iar in
cronica T5.rii Romnesti se afirm5. c avea la casele lor
pace"2" (de crri).
In acelasi timp, 1'1'14 exist dovezi care confirm afirmatia.
lui Locadello si a cronicii. La 14 ianuarie 1644, Matei Basarab-
- referindu-se la un dorobant din Curta Vlasca arat5.
acesta era sluga domniei mel(e), fr(5.) bir i f5.r() dajde"299.
In cronica T5.rii Romanesti se spune c5, domnul Constantin
Serban a iertat dorobantilor si c5.15.rasilor dijma i oieritu13,
ceea ce arati c inainte de domnia lui p15.tiser5.. In sfirsit, In
timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, dorobantii erau
scutiti de o searn5. de (15.ri, patind bani pentru isalahori 301 (ca
s nu meard ei nii ca salahori), ca i birul la sama cea mare
si la sama a -doua302. Ei pateau ins5. birul osebi" de restul
arii, ca i celelalte bresle 303, ceca ce arat c aveau un regim
fiscal privilegiart, in schimbul slujbelor acute statului feudal.
In Moldova, nu am intilnit in documentele din secolul al
XVII-lea stiri despre birul dorobantilor. La inceputul secolului
al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir arat c5 -dorobantii f5.ceau
parte dintre ostasii de scutea15," (scutiti de cari), nu dintre cei
cu leaf5.34.
297 Idem, XLIII/96.

299 Istoria 7rii Rom4ne7ti, ed. cit., p. 114.
299 Acad. R. S. Romfinia, CMIII/36. La aceste scutiri se va fi referit
domnul ciad spunea c. neamul doroVintesc nu avea nici o nevoie" de la

domnie. (Istoria 7rii Romnefti, p. 116). Dac ar fi fost asa, este ins.
greu de inteles motivul pentru care au participat la eiscoala din 1655.
300 Ibidem, p. 119. Vezi i Dionisie Fotino, Istoria Daciii, II, p. 102-
Condica vistieriei, p. 483, 545.
292 Ibidem, p. 591.
909 Anatefter, ed cit., in Studii i mat. de istorie medie, V, p. 413, 417.
804
D. Cantemir, op. cit., p. 88-90.
www.dacoromanica.ro
Dup cum rezult din documente, in secolul al XVII-lea,

slujba de dorobant era ereditara, mostenindu-se din tat in fiu.
In documentele din aceast vreme din Tara Romneascg am
Intllnit numerosi tati si fii sau frati dorobanti 305, iar cronica
Trii Romanesti aminteste in citeva rinduri de neamul doro-
bntesc", in vremea lui Matei Basarab si a urmasilor si 306
Alte izvoare mai tirzii, din secolul al XVIII-lea si de la
inceputul celui urmltor inregistrind, ins, o situatie mai
veche confirmi si ele c slujba de dorobant se mostenea din
tat in fiu 307. Se intelege, ins, c dorobantii nu puteau fi nu-
mai fii de fosti dorobanti ; cind avea nevoie, domnia inscria
alti locuitori intre dorobanti 308.
In Moldova, am intilnit, de asemenea, printre dorobanti
-nepoti de nemesi 3" sau fii de preoti 310, ceea ce arat c in
ceata dorobantilor puteau intra i alti oameni decit urmasii
fostilor dorobanti 311.
333 La <1638-1639> sint amintiti Stoian i fiul su Stoian, ambii do-

robanti din Bucurestt (G. Ghibnescu, Surete, VI, p. 201) ; la 15 ianuarie
1647, Ursu dorobantul, fiul lui Datco dorobantul (Acad. R. S. Romania,
XLIII/96) ; la 6 aprilie 1648, patru frati slujitotri dorobanti" din Tirgo-
viste (Aril. St. Buc., m-rea Gldarusani, IX13), iar la 91 sept. 1655 alti
doi frati dorobanti, tot de acolo (Acad. R. S. Romania, CXXIV/173).
336 Istoria 7rii Romeinefti, ed. cit., p. 116, 121, 132. In aceiasi cra-
nia se arati ca Constantin Serban, domnul Tarii Rominesti, promitea s
dea dorobantilor in functie i feciorilor lor care urmau s le preia
slujba lefile seimeniulor, daca 11 var ajuta alunge din tall
(Ibidem, p. 120).
3" M. Cantacuzino, Istoria Tarii Romnefti, ed. Tunusli, p. 31, noteazi
c dorobantii se faceau drup hereditate" ; cf. si D. Fotino, Istoria Daciei,
III, p. 208, care arat c, in vechime, dorobantii mosteneau virtutea rz-
boinic de la parintii lor. Cf. de asemenea, Carra, Historie de la Moldaoie
.et de la Valachie, p. 276; Raicevich, Osservazioni, p. 219 si Bauer, Mmoires
.historigues et geographigues sur la Valachie, p. 45.
308 Vezi doc. din 18 deceanbrie 1645 (Muzeul regional Craiova, nr. 71).
3" Doc. din 6 mai 1637 (Arh. St. Buc., A.N., MMDCXCl/7).
3" Doc. din 10 iulie 1617 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,
vol. IV, p. 190).
311 Cind vorbeste de dorobanti, D. Cantemir nu spune nimic despre
faptul ca slujba lor se anostenea (op. cit., p. 88-90).
www.dacoromanica.ro
126 SLUJITORII sa EVOLUTIA LOIL
Nu dispunem de date prea precise privind efectivele doro-

bantilor i evolutia acestora, care depindea ca si la celelalte
bresle militare de imprejurri si necesitti : pe cind numrul
lor era mai mare in vreme de rzboi (epoca lui Mihai Viteazul
si a lui Matei Basarab), el scade in timp de pace.
In secolul al XVII-lea, aceste efective nu au fost mai mari
de citeva mii. In timpul domniei lui Mihai Viteazul, existau
pin la circa 6000 de dorobanti, iar in vremea lui Matei Basa-
rab circa 4000.
Efectivele dorobantilor s-au micsorat mult in a doua jum.-
tate a veacului. Paul de Alep, care a vizitat Tara Romneasc.
In timpul domniei lui Constantin Serban, ne informeaz5. &A,
dup riscoa1a slujitorilor din 1655, dorobantii fuseser desfiin-
tati de domn pentru participarea lor la rscoal, in care multi
dintre ei fuseseri ucisi 312, dar c, in 1658, in fata primejdiei
invaziei ititarilor, s-a fcut o nou inrolare a dorobantilor 313
Afirmatia diaconului din Alep este confirmat de cronicile Trii
Romnesti, care arat c Mihai Radu (Mihnea al 111-lea) a steins
tot neamul dorobntesc" si 1-a organizat asezindu-i cine-si
la steagul lui si la ceat-si" 314. Dup scurta clomnie a acestuia,
efectivele dorobantilor au sczut ins din nou.
Din izvoare mai firzii, rezult c numrul dorobantilor ar
fi fost mult redus in urma rscoalei din 1655 si c. $erban Can-
tacuzino i-a desfiintat .aproape in intregime, unii dintre ei fiind
trecuti in alte cete de ostasi pedestri, talposii si cazacii 315.
Dup prerea misionarului catolic care a vizitat Tara Ro-
mneasc in timpul domniei lui $erban Cantacuzino, in aceast.
vreme existau doar 1000 de cruci de dorobanti, in timp te maii
312 Vezi si Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 174, care descrie tncelul
dorobantilor dup rscoala din 1655, cind era plin cimpul si pre lingi Bu-
curesti si pe ling alte orase de trupurile lor intpate".
313 Paul de Alep, carcitoriiie patriarhului Macarie, ed. Cioran, p. 223.
314 lstoria Prii Romiinelti, ed. cit., p. 132 ; vezi si p. 139 si Radu
Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 119.
315 M. Cantacuzino, op. cit., p. 31; D. Fotino, op. cit., Ili, p. 208. Cf.
si Bauer, op. cit., p. 45.
www.dacoromanica.ro
inainte fuseser 2000 316 (in alt parte a relatiei sale misionarul
afirm c fuseser 4000-5000 de cruci) 317
In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, la 10 mai
1699, existau doar 10 steaguri de dorobanti, care trebuiau s.
dea 200 de Jude" s mearg. in rinduiala salahorilor" 318
Cum la aceast dat un steag avea aproximativ 50 de membri,
inseamn c, la sfirsitul secolului al XVII-lea, mai existau in
Tara Romneasd doar circa 500 de dorobanti 3'3. In efectivele
slujitorimii" din 1739, dorobantii nu mai slut pomeniti.
In Moldova, numrul dorobantilor a sczut in mod simtitor
dup domnia lui Stefan Toma, cind au fost ucisi multi dintre ei
In lupta de la Tutesti320, j apoi dupi domnia lui Gheorghe
$tefan i revolta lor din 1659. Totusi, dup cum ne informeaz.
Dimitrie Cantemir, la inceputul secolului al XVIII-lea mai exis-
tau Ind opt dpitnii, avind fiecare cite 200 de dorobanti 321
Mai tirziu, in armata reorganizat. de Grigore al II-lea Ghica,
dorobantii, impreura cu slujitorii de curte, vinkorii i pantirii,
lefegii de tar, alckuiau un corp de caste de 3000 de oarneni322.
In a doua jumkate a veacului al XVIII-lea, dud se infiinteaz
alte cete de slujitori, mai exista un singur steag de dorobanti
si un grup redus de dorobanti ai temnitei 323.

317 lbidem, p. 51. Dupg cum se stie, o cruce era aleituit din 1-4 lude,
clupO puterea" lor, (averea impozabil). N. Blcescu considera e cele 5000
de cruci de caxe vorbeste misionarul erau compuse din 10 000 de oameni,
ceea ce ni se pare exagerat. (N. BOIcescu, Puterea arnica& In' Opere, I, p. 13).
318 Condica vistieriei lui C. Brincoveanu, p. 483.
319 La 1 aprilie 1700, cu prilejul plOtii banilor salahorilor, sInt amin-
tite doar sase steaguri de dorobanti, alturi de alte dou de fustasi (ibidem,
p. 545) ; cum Intre cele dou evidente grit oarecare deosebiri (de pild, pe
eind la 1699 steagul marelui agO avea 45 de lude, la 1700 avea 52 de cruci),
este greu de dat o cifrO mai exacti.
3" M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 63.
321 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 89. Nu stiu pe ce temei
afirma N. larga c, In lupta de tinga T.utesti, dorobantii lui $tefan Toma
au fost nimiciti si nu-si mai aflara urmasi" (lstoria armatei, II, p. 114).
322 M. Koglniceanu, Cronici, III, p. 164.
323 Uricarul, XIX, p. 819 si urm.
www.dacoromanica.ro
128 SLUJITORII 1I EVOLUTIA LOR
Cu privire la modul de organizare a dorobantilor, remar-

eim cì acestia erau grupati ca i clrasii n jurul unor
garnizoane mai importante: Bucuresti 324, Craiova 325, Stre-
haia 326, Tirgoviste 327 etc.
La sfirsitul secolului al XVII-lea existau doua steaguri de do-
robanti la Bucuresti al marelui ag 328 Si al marelui c'pitan
324 Aci tntilnim In documente cei mai multi dorobanti, la : 14 aprilie

1590, 21 aprilie 1631, 1 aprilie 1636, 20 aprilie 1638 etc. (Doc, priv. ist.
Rom... B, veac. XVI, vol. V, p. 439; Bibl. Centrar de stat, CXII/4
Muzeul de istorie a ora;ului Bucure;ti, nr. 35834 ;i nr. 35846; G. Ghi-
banescu, Surete, VI, p. 20). Numero:* alti dorobanti sInt amintiti apol
in localitati din preajma Bucurestilor, la : Dude;ti (Acad. R. S. Ro--
mania, XLII/74),Boldoroge;ti (Arh. St. Buc., m-rea Plumbuita, XII/21), Su-
limanul, Obile;ti (idem, Mitr. Trii Rom., XXI/14 ;i 15). Alti dorobanti
;edeau pe ocina minstirii Radu voda de la Girstienegi (Acad. R. S. Ro-
mania, CLV/181), iar intr-un doc. din 27 ianuarie 1651 se arat c sa-
tenii din Stanesti Ilfov duceau dorobanti pe mo;ia logofatului Radu
Dudescu cle-q fac hodai" (Acad. R. S. Romania, XLIII/141).
Tot la Bucure;ti exista In 'secolul al XVII-lea un capitan de doro-
banti, pomenit la : 3 martie 1631, 21 septembrie 1646, 18 iulie 1652 etc.
(Arh. St. Buc., m-rea Radu voda, XXXI/9, ms. 725, f. 95 v.-97, Acad.
R. S. Romania, CCCXCVII/49) etc.
325 La 25 februarie 1665, este amintit aici suta" lui Manale iuzba;a
de dorobanti (G. Ghibanescu, op. cit., VI, P. 226), lar la 11 martie 1699
o sama de dorobanti din Craiova" (Arh. St. Buc., ms. 705, f. 217 v.-219).
De altfel, una din mahalalele Craiovei, unde erau asezati dorobantii, s-a
numit mai tirziu mahalaua Dorobantiei.
326 In 1599-1600, Calot banul prime;te 100 de sabii pe care le &i-
mite dorobantilor de la Strehaia (P. P. Panaitescu, Documente slave din
Sibiu, p. 37). Tot la Strehaia exista la 1654 un capitan de dorobanti (Arh.
St. Buc., m-rea Strehaia, XIV/4), ceca ce arat ca aici era sediul unei
327 Pentru Bucure;ti ;i Tirgovi;te, vezi qi lstoria Tdrii Romdneti,
p. 147, unde se arata c ciuma din 1660 a secerat indeosebi ceata do-
robantilor", ales la 2 ora;a", Prgovi;tea i 13ucuregi, facIndu-se moarte
nespus".
328 Un ceau; agesc este amintit la 16 februarie 1696 (Arh. St Buc.,
Mitr. Tarii Rom., CCLV/1), iar un dorobant de la steagul marelui agi la
28 mai 1716 (Arh. St. Buc., ms. 132, f. 241).
www.dacoromanica.ro
de dorobanti 329 - un steag la Craiova, unul la Comanca 330, un

altul la Vileni si altul al Chiojdului, in afar de alte patru
csrora nu li se precizeazi localitatea unde hi aveau garnizoa-
nele 331.
In Moldova, in afari de capitala txii, mai existau doro-
banti la Hotin, lingA care este amintita, la 30 iunie 1656, locali-
tatea Drbani 332, si in alte localitki.
Dorobantii, impreung cu mercenarii pedestri, se .aflau sub
comanda marelui ag. Acesta avea ea ajutor al s'iu la comanda
dorobantilor pe marele cpitan de dorobanti333. Primul mare
dpitan de dorobanti, Lupu Buliga, este amintit in timpul dom-
niei lui Matei Basarab, la 21 septembrie 1646 334, ceea ce do-
329 Marele cipitan de dorobanti hi va fi avut steagul su inch' din

1668, ciad apare in documente un stegar de dorobanti de la steagul ma-
relui eipitan (Arh. St. Buc., m-rea aldiruaani, XX/2).
33 Aceati dorobanti de la Comanca care erau aaezati pe ocina
minstirii Clocociov ant amintiti inci de la 17 mai 1661 (Arh. St. Buc.,
m-rea Clocociov, XI/12).
991 Condica vistieriei lui C. Brincoveanu, p. 483.
332 Rev. Soc. ist. bis", Chiainu, XX, 1930, p. 139 ai Bull. Sect.
Historique de l'Academie Roumaine", I, 1912-1913, p. 34.
333 Relatia istoric a misionarului catolic, in Magazin istoric, V, p. 52
ai D. Cantemir, op. cit., p. 82 si 89.
334 Arh. St. Buc., ms. 785, f. 95. v. 97. Acest Buliga din Ciovir-
niaani pomenit de nenumirate ori intre 28 martie 1633 ai 3 martie 1646
(Arh. St. Buc., m-rea Tisma.na, XCIII/26 ai XX/2) drept cpitan de doro-
banti de Severin sau de Mehedinti devine la data amintiti mare c-
pitan, pentni ca mai apai si ajungi, mare ag (Arh. St. Buc., m-rea Obe-
deanu, VII/1).
Dup. Buliga, mai slut amintiti ca mari cipitani de dorobanti :
lije, la 10 august 1667 ai 10 mai 1668 (Arh. St. Buc., m-rea
Cildiruaani, XX/2)
Tudor Greceanu, la 7 septembrie 1670 (idem,' Mitr. Tani Rom.,
CXIX/1) ;
Oprea, la 19 februarie 1681 ai 15 aprilie 1682 (Acad. R. S. Ro-
minia, C7151 ai 149)
Trifan, da 20 marble 1681 ai 11 septembrie 1682 (Arh. St. Buc.,
Mitr. Tirii Rom., CX.XV/6 ai CXVI/35)
Matei Ciorogirleanu, la 9 martre 1687 ai 19 iulie 1688 (Muzeul
de istorie Buc., nr. 39 183)
Preda Prooroceanu, la 1689 (Acad. R. S. Romnia, ms. 6294,
f. 2 v.) ;
www.dacoromanica.ro
vedeste cg. aceast. functie a apgrut dupg ce corpurile nou in-

fiintate de mercenari pedestri. (seimenii, leventii) au intrat
ele sub comanda marelui agg.
In Tara Romneascg, maTele cgpitan de dorobanti ficea
parte din boierii de categoria a doua, fiind mentionat in docu-
mente algturi de marele cgpitan de lefegii, dupg marele agg
marele armas.
Marele cgpitan de dorobanti era ajutat la rindul su de
cgpitanii de dorobanti, amintiti adeseori in documentele din seco-
lul al XVII-lea, atit in Tara Romaneascg 335, Cit i in
Moldova 336.
Dupg cum ne informeazg Dimitrie Cantemir, la inceputul
secolului al XVIII-1ea in Moldova existau opt cgpitani de do-
robanti, care se aflau sub ascultarea unui mare clpitan, ce fg-
cea parte din boierii de prima clasg, fiind asezat ca grad ierar-
hic dupg al treilea logoat 3"
Pe ling participarea la rgzboi, care era principala lor
obligatie, dorobantii indeplineau in timp de pace diverse atri-
butii in statul feudal : asigurau impreung cu celelalte. catego-
Fitru Obedeanu, intre 1 octombrie 1691 si 25 august 1695 (Acad.

R. S. Rominia, CDXXXIV/139 i CLXXXI/26 si R. Greceanu, Viata lui
C. Brincoveanu, p. 69) ;
Gheorghe Bkiescu, fiul lui Mares Bjescu fost mare ban, intre
1696-1707 (Arh. St. Buc., Mitr. Trii Rom., CCLXXII/2, m-rea Sf. Apos-
toli, 11/24 si R. Greceanu, op. cit., p. 168)
Darie, In 1711 (ibidem, p. 204)
Constantin Greceanu la 20 iunie 1712 (Bul. Com. ist.", V, p. 234)
Drighici WalIceanu in 1714-1716 ($t. Grecianut Genealogiile do-
cumentate, I, p. 151, 157)
G. Filipescu la 20 decembrie 1717 (Arh. St. Buc., Mitr.
Rom., CCXCII/7)
Dumitrache, la 28 iulie 1722 (ibidem, CCCLI/4) etc.
336 Vezi doc. din 8 martie 1665, 26 iulie 1670 (Muzeul de istorie Buc.,
nr. 1577 D, Arh. St. Buc., m-irea Sf. loan Buc., II/81) etc.
336 Aici dpitanii de dorobanti sint amintiti din vremea domniei lui
Vasile Lupu (Miron Costin, Opere, p. 143) ; vezi si doc. din : 20 ianuarie
1657, 27 ianuarie 1667, 1 aprilie 1680, etc. (G. Ghil-iinescu, Surete, X,
p. 79-81, idem, Ispisoace, 111/2, p. 43, N. Iorga Studii ,si doc., V, p. 44
4i Arh. St. Buc., AN, CCII/4) etc.
337 D. Cantemir, op. cit., p. 82 si 89.
www.dacoromanica.ro
131 NOI CETE DE SLUJITORI
rii de slujbasi ai domniei ordinea" internk aveau un rol

important in paza curtii domnesti si se ocupau de plstrarea or-
dinii in orasele capita15. 338. Ei mai erau folositi uneori de
domn pentru pedepsirea unora dintre marii boieri3".
Trebuie s, remarcgm inss ea., spre deosebire de 615.rasi,
dintre care o buni parte se opecializaserg" in paza hotarelor
(csilfirasii de margine) sau in transmiterea Sirilor (c'aTirasii de
Tarigrad), la dorobanti nu se observ, o astfel de specializare
intr-o anumia atributie.
VI. Noi cete de slujitori la sfirsitul

secolului al XVII-lea si in prima jumitate
a secolului al XVIII-lea
0 dat cu dec5.derea curtenilor si a corpurilor principale de
slujitori ai statului feudal, c5.1rasii si dorohantii, indeosebi in
vremea domniilor lui grban Cantacuzino si Constantin Brinco-
veanu, au aprut citeva cete, reduse ca efective, de noi sluji-
tori : este vonba de talposi, saragele si martalogi. In afar de
acestia, tot in Tara Romineasd mai grit amintiti in .aceeasi
vreme scutelnicii, lar mai tirziu mocanii.
In Moldova, uncle cete noi de slujitori, numiti rosii i vina-
tori, au fost infiintate In timpul primei domnii a ini Grigore al
II-,lea Ghica (1726-1733), pentru a suplini lipsa de slujitori
necesari indeosebi pentru rezolvarea treburilor administrative
si pentru paza curtii domnesti. La inceputul secolului al
XVIII-lea dupi cum arafi Dimitrie Cantemir oastea Mol-
dovei era aletuifi din dou mari categorii : oastea de scutea1
sau slujitorii o cea cu leaf "0.
338 Magazin istoric, V, p. 58 ; D. Cantemir, op. cit.; p. 82; M. Costin,

Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 133.
33 Istoria rdrii Romeinefti p. 138, 149 ; R. Popescu, lstoriile, p. 154,
162 si Magazin istoric, V, p. 146.
www.dacoromanica.ro
132 SLUJITORII I EVOLUTIA LOR.
vedem cum au apgrut si cum au evoluat noile cete de

slujitori, create la sfirsitul secelului al XVII-lea si in prima
jumgtate a secolului al XVIII-lea.
1. Scutelnicii
In documente a fi scutelnic insemna a fi scutit de dgri.

Cind se poruncea unor oameni sg-si plgteascg dgrile, se spunea
uneori c nimeni scutelnici sg nu fie" 341
N. Iorga oredea cg scutelnicii din Tara Romaneascg slut o
inovatie a lui Constantin Brincoveanu 342 In documente, scutel-
nicii apar insg in timpul domniei lui Gheorghe Duca, care po-
runcea, la 11 noiembrie 1678, locuitorilor care sedeau pe mesia
mingstirii Radu Vodg : fie scutelnic, dgrgbant, cglgras, mg-
call ce slujitoriu va fi" sg-si indeplineasc obligatiile feudale
fatg de stgpina pgmintului 343.
Dupg informatiile date de autorul Feelatiei istorice, in timpul
domniei lui Serban Cantacuzino, scutelnicii exau slujitori care se
bucurau de uncle scutiri fiscale, fiind grupati cite 4-8 la o cruce.
Ei erau foarte probabil mai sgraci decit cglgrasii, care erau nu-
mai cite unul patru la o cruce 344.
In tim,pul domniei lui Constantin Brincoveanu, la 1702,
existau 14 steaguri de scutelnici cglgri si 6 steaguri de scutel-
141 G. Ghilbareesou, Surete, XXII, p. 45 0 Acad, R. S. Romania, VIII/8.

342 N. Iorga, Istoria armatei, II, p. 204.
343 Arh. Srt. Buc., en-Tea Radu vada, VI/7. Vezi i ibidem, VI/8 (dote.
din 16 imai 1679). La 1 mali 1677, este amintit i un apiitan de soutelnici
(Acad. R. S. Romania, CDLXXIII/30), iar la 27 ianuarie 1675 un ceau de
scutelnici (Acad. R.S.Romnia, LXXV/206).
/vlentionam ca 0 in Moldova slut amintiti capitani de scutelnici tot
In timpu1 domniei lui Gheorghe Duca, in 1671 (Arh. St. Buc., Mitr. Mold.,
VIII/13 i ms. 524, f. 13 v.-14).
3" Mag. istoric, V., p. 52. 0 cruce formata din patru scutelnici este
amintit la 28 februarie 1699 (Arh. St. Buc., ms. 314, f. 332).
www.dacoromanica.ro
133 Nat CETE ,DE swirroRr
nici pedestri 3", Cu un efectiv mai mare declt al clrasilor si

dorobantilor luati impreun. La 1699, din cele 6 steaguri de
scutelnici pedestri, care aveau un efectiv de 272 lude, patru erau
formate din scutelnici vechi i dou din scutelnici noi. Garni-
zoanele acestor scutelnici se giseau la Orasul de Floci,
nesti, Calugreni, Podul Pitarului, Zimnicea etc. 3".
La 1739, mai exista un singur c.pitan de scutelnici, cu 7
lude, care erau inclusi intre slujitorii Focsan15.i" 347.
Documentele ne dau putine informatii asupra atributiilor
lor. Singura stire pe care o avem este aceea c, in timpul
boaielor purtate de turci, ei mergeau ca salahori pentru a re-
para cefaitile.
2. Ta/po,sii
Dup cum am .arkat mai sus, talposii grit o ceat mici de

pedestrasi, infiintatA de Serban Cantacuzino din corpul mare al
dorobantilor. Numele este de origine croat, imprumutat prin
intermediul Transilvaniei 348. Dup" cum rezulti din izvoare-, tal-
posii se ea'seau sub comanda marelui eipitan de dorobanti 348.
La 1695, ei gut amintiti Intre slujitorime, fiind trecuti ultimii,
dup cazaci i atane 350
In prima jum5.tate a secolului al XVIII-lea, exista un steag
de talposi, care, la 1739, avea un efectiv de 35 lude, fiind con-
343 Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 462. In aceast vreme era

amintiti numerosi tpitani de scutelnici, la : 16 iulie 1694, 10 iulie 1698,
28 aprilie 1710 etc. (Arh. St. Buc., m-trea Hurez, XVI 19, m-rea Radu vod,
VIII/33 si ms. 705, f. 462).
348 Condica vistieriei, p. 483; vezi si p. 544-545, 591, 639 passim.
Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 481. In secolul al XVIII-lea,
existau opt steaguri de cite 50 lude scutelnici, care slujeau dupg vechiu
obicei numai pe scuteal", ficind slujba de .rind, cu saptmina" (P. Teu-
lescu, Documente istorice, Buc., 1860, p. 127 ; documentul este nedatat).
348 C. C. Giurescu, op. cit., vol. III, partea a II-a p. 754.
349 Radu Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 296 si Bauer, op. cit., p. 45.
350 Anatefter, ed cit., in Studii fi mat. de istorie medie V, p, 373.
www.dacoromanica.ro
134 SLUJITORII 1 EVOLUTIA LOR
dusi de un capitan si doi zapcii 351. Majoritatea acestora sedeau

in Bucuresti 352, unde aveau ca sarcin paza curtii domnesti.
Dupa informatii mai tirzii, in urma reformei lui Constantin
Mavrocordat, ar fi ramas un grup de 120 de talposi, comandati
de capitanul de dorobanti 353.
3. Sara gelele
Termenul de saragea este de origine osmana, desemnind

un vechi corp al cavaleriei turcesti, al carui nume vine de la
san", culoarea galbeni a uniformelor sau steagurilor sale 454.
Primii ostasi purtind numele de saragele sint amintiti in
Tara Romaneasca in a doua jumatate a secolului al XVII-lea.
Cronica tari afirma ca Mihnea al 111-lea a steins in oastea sa
multi turci, dintre care unii saragele, altii delii, altii be-
slii" 355. Aici este vorba in chip evident de ostasi straini. Ace-
easi cronica aminteste de o saragea sirb" la 1 676 356-
Primele dovezi despre existenta unui corp organizat de
saragele sint din vremea domniei lui Serban Cantacuzino, care
i-a folosit pe acesti calareti iuti in diverse misiuni ce reclaman
vitez: incercarea de a prinde pe sotia boierului Iordache Ru-
set in sudul Moldovei sau de a impiedica pe un trimis al lui
Gheorghe Duca adversarul sau duca niste scrisori la
Poarta 3". In aceasta privint ei pot fi aseminati cu lipcanii
din Moldova.
351 lbidem, p. 480. Steagul de talposi al lui Constantin eipitanul este

amintit la 1 februarie 1728 (Arh. St. Buc., m-crea Stavropoleos, XIII/4).
352 Hurmuzaki, X, p. 513.
353 La 1752, in 12 raahalale ale orasului triiau fria' 23 de talposi
(Rev. arhivelor", II, 1959, IN% 2, P. 127).
354 L. Siineanu, Influen(a orientalii, sub voce si C. C. Giurescu, op.
cit., 111/2, p. 733.
355 Istoria Viril Romdrzefti, ed. cit., p. 136.
356 lbidem, p. 173.
357 I. Neculce, Cronica, ed. I. Iordan, ed. a II-a, p. 99 si M. Kogalni-
ceatm, Cronici, II, p. 32.
www.dacoromanica.ro
135 NQI CETE DE SLUJITORI
Saragelele sint amintite in timpul domniei lui Constantin

Brincoveanu, fcind paia.' la Bucuresti i in regiunea de margine
dinspre Moldova 358. In schimbul serviciilor prestate domniei,
cele 30 de saragele de aici se bucurau de unele usurri fiscale,
dind numai 'cite trei ughi pe all 3". Eran deci ostasi de scu-
teal", nu mercenari..
Nu stim care erau efectivele totale ale saragelelor in
aceast vreme, cind sint amintiti citiva cpitani 360. La 1739
existau 8 steaguri de saragele si 12 zapcii 361. La aceast" dat
saragelele sint trecute intre lefegii i scutelnici, fr s se spun
dac sint mercenari sau scutelnici.
4. Martalogii
Sint un corp de paznici ai hotarelor, organizat in timpul

domniei lui Constantin Brincoveanu, inainte de anul 1690. Nu-
mele este de origine turceasei i inseamdi pzitori ai granite-
lor" 362, aceasta fiind atributia pe care o indeplineau in Oltenia,
Doc. din 11 octombrie 1693 (Muzeul de istorie Buc., nr. 37352).

359 Anatefter, ed. cit., in Studii si mat, de istorie medie, V, p. 410.
" Gheorghe, la 6 august 1691 (Arh. St. Buc., m-rea I/3 si 4) ;
Nicula, la 24 octombrie 1693 (Acad. R. S. Romnia, CDLV/2)
Ivan, la 1699, and e trimis s duc plocoanele bairamului (E. Vir-
tosu, Foletul novel, p. 186).
Curt, la 12 ianuarie 1712 (Studii si mat. de istorie medie, V, p. 410)
Andrei, la 10 decembrie 1718 (N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 229)
391 Studii si mat, de istorie medie, V. p. 481.
J. Hammer, Histoire de l'Empire Ottoman, V, p. 274 si L. Sgineanu,
influent(' orientala, II, p. 75. Cf. si C. C. Giurescu, Istoria roma'nilor, III,
partea a II-a, p. 760. In Encyclopedie de l'Islam III, p. 354, martalogii sint
definiti ca o categoric de ostasi crestini in armata otoman care indeplineau
de obicei misiunea de informatori. Vezi i Ilie Wrbulescu, Cuvintul martalog
(Arhiva", 1936, nr. 3-4, p. 251-252), care coiasideri c martalogii erau
trupe de crestini in ostirea turc, paintre care se gseau
i vlahi. El citeazi
si un orticol din Prilozi" Belgrad, 1928, p. 213-229. Uneori onartaloz"
avea i sensul de ostas crestin in general ; asa ii spune, de pild, Asik-pasa-
Zad .lui Iancu de Hunedoara (Tevarik-i-al-i Osman, in trad. la Inst. de
istorie).
www.dacoromanica.ro
136 SLUJITORII g EVOLUTIA LOR
unde psizeau trecerile peste Dunare si impreun Cu plgia-

sii trecerile peste maxnte.
Cu vremea, numele de martalogi s-a extins si asupra unor
pazinici ai minstirilor de la marginile tgrii, care nu se giseau
In slujba domniei Agtfel, cei 40 de puscasi, oameni str'ini, scu-
titi de dri, care pazeau min'istirea Sinaia, Ant numiti, intr-un
act din 13 mai 1723, rnartalogi 363.
Dintr-un document din timpul st5.pinirii austriace in 01-
tenia, purtind data de 17 ootombrie 1719, rezult c martalogii
erau de aceeasi origine ca si pllasii, fiind alesi dintre oamenii
de conditie milocie. In schimbul servicirului ce prestau, erau scu-
titi de d'Ari, 364 ca si comandantii lor "5. In afar de scutirile
fiscale, 6.pitanii de imartalogi beneficiau si de unele venituri
din gloabele (amenzile) incasate de la cei prinsi ca treceau
peste hotar 366.
Martalogii erau impIrtiti in dou'a' grupuri : unii care P-
zeau in regiunea de snunte, in Lovistea, fiind condusi de un
eipitan 367, si altii care raceau paz5. la Dudire. In vreme de raz-
boi, efectivele din Lov4tea erau m'Arite. In anii 1720-1722,
.maiorul Schwanz relata ea aici pAzeasu 40 de puscasi si 100 de
martalogi cu un cpitan368, iar la 1737, dupi informatiile lui
Constantin Daponte, se g'seau aici 10 c5.pitani, care comandau
fiecare cite 70 de oameni 369.
363 Acad. R. S. Romania, CCCLXXVI128.

364 C. Giurescu, Material, I, p. 356-357, 348. Vezi si Arh. St. Sibiu,
B.G., 26, f. 2 v., unde se spune ca. masrtalogii plateau jumatate din dri,
ca si plaiasii. Vezi, de asemenea, doc. din 14 mai 1722 (Acad. R. S. Ro-
mania, MCCCLXXI/7).
365 Intr-un doc. din 22 ianuarie 1692, se spune ca vitafii de plai si
capitanul de martalogi pentru slujba lor isi scutescu casele si bucatele lor"
(Arh. St. Buc., m-rea Arnota, XVIII/58).
366 N. Iorga, Studii si doc., V, p. 143.
367 Aici slut pomeniti Luca cipitanul, In 1691 (Arh. St. Buc., m-rea
Hurez XVI/2 si N. Iorga, Studii si doc., XIV, p. 243) si Radu Ofinescu
capitan, la Inceputul secolului al XVIII-lea (ibidem, V, p. 143). La 1700
este amintit steagal de martalogi de la Bistrita (Condica vistieriei, p. 544).
368 Hurmuzaki, IX, p. 627.
369
C. Daponte, Ephemerides daces, II, p. 74.
www.dacoromanica.ro
137 Nor CETE DE SLUJITORI
Gil priveste martalogii de la Dunre, acestia sint amintiti

mai intli in regiunea Cerneti 370, unde exista un mare apitan
de margine in vremea domniei lui Constantin Brincoveanu. La
1720, pentru paza Dunrii, intre Vodita si Celei, existau 72 de
martalogi, care pzeau in grupuri de cite 12 zonele : Vo-
ditaGruia, GruiaAscunsa, AscunsaJdegla, JdeglaUriti,
UritiCaracal si CaracalCelei. Comandantii lor aveau rese-
dinta la Burila, Pristol, Maglavit, Desa, Bistret si Celei 371, In
1739, se mai numrau in Oltenia doar 70 de martalogi Cu
5 zapcii 372.
Precum se vede, efectivele martalogilor erau destul de mici
in prima jumtate a secolului al XVIII-lea. Este foarte proba-
bil c ele nu vor fi fost prea mari nici in timpul domniei lui
Constantin Brincoveanu.
In afar de paz, caxe era principala lor atributie, marta-
logii aveau si indatorirea de a impiedica fuga pliasilor, dup
cum ne relateaii un document din 23 iulie 1690, in care marta-
logii sint amintiti prima Gafa* 373.
. Mocanii
Alckuiesc un corp de slujitorime infiintat inainte de 1739,

dat cind existau 7 steaguri de mocani, insumind 300 de lude,
condusi de 7 cpitani si 21 de zapcii. Unele din aceste steaguri
se gseau in regiunea BuznR. Srat 374, avind probabil ca
atributie paza hotarelor in aceast parte a trii.
37 intr-un doc. din 16 septembrie 1697, sint amintiti printre cei care
trebuiau s'i dea vana m-rii Cozia pentru mosia sa de la Cerneti doi mar-
talogi, un ceaus si stegari de martalogi (Arh. S. Buc., m-rea Cozia, XLVI/11).
371 C. Giurescu, Material, I, p. 356, 384 si Arh. St. Sibiu, BG, 24,
f. 19 v. 28 v. Vezi si Al. Vasilescu, Viimile Olteniei sub austrieci, (Arhi-
vele Olteniei", III, 1924, p. 374-375).
372 Studii i mat, de istorie medie, V, p. 481.
373 N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 485-486.
374 Studii ii mat. de istorie medie, V, p. 480.
www.dacoromanica.ro
138 SLUJITORII $d EVOLUTIA LOR
6. Vineitorii
Dup cum ne arat. Dimitrie Cantemir, in secolul al

XVII-lea si la inceputul secolului al XVIII-lea, vintorii, con-
du.si de un vtaf, locuiau un sat de ling. tirgul Piatra, fiind
obligati ca in timp de pace s vineze pentru masa domnului, lar
in vreme de rzboi s ,mearg la oaste. In schimbul acestor in-
datoriri, ei eran scutiti de dri si primeau bard pentru cump-
rarea prafului de pusc, si a plumbului 375. Numerosi vintori
domnesti 376 si vtafi de vintori 377 slut amintiti in flocumentele
veacului al XVII-lea si la inceputul celui urmtor.
In timpul primei domnii a lui Grigore al II-lea Ghica
(1726-1733), s-a infiintat si un corp de slujitori numiti viratori.
Acestia, grupati in dou steaguri, cu un efectiv total de 100 sau
110 oameni378, erau scutiti de dri 379 i erau imbrcati de dom-
nie in port unguresc, cu brate (bonete) negre de pisl", 380 f5.-
dud diverse servicii la curtea domneasc. In 1776 mai exista un
singur steag de vinatori 381.
373 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 159. Cf. si N. Iorga, Studii

$i doc., VI, p. 435, unde se spune, la 1736, ca In vremile altor domni ce
au fost mai nainte de noi, era vinatari de aducea vInat domniei, dar unii
ca aceia nu se numiia slujitori".
376 Doc. din : 8 februarie 1631, 23 septembrie 1714, 24 februarie 1719
etc. (T. Codrescu, Uricarul, XVI, p. 264, Arh. $t. Buc., m-rea Sf. Saya
Iasi, XXXIII/37, N. Icrrga, Studii li doc., VI, p. 61). Uneori acesti vInatori
sint numiti si streliti (G. Ghibanescu, Surete, V, p. 165 si M. Kogalniceanu,
Cronici, II, p. 353).
377 Doc. din : 31 octombrie 1629, 1679-1680, 12 octombrie 1688, 15
august 1689, 16 iulie 1697 etc., (Arh. St. Buc., m-rea Sf. Saya, XLII/1,
Uricarul, XVI, p. 266, Acad. R. S. Romania, DCXXVII/64, Arh. St. Iasi,
CDIX/55 si CCCXXXIX/1, f. 147).
378 N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 435 si Gheorgachi logofitul, ed.
D. Simonescu, p. 297. Vezi si C. C. Giurescu, op. cit., vol. III, partea
a II-a, p. 755. .
373 Acad. R. S. Romania, ms. rom. 237, f. 442 v. 443 v.

3" Pseudo-Amiras, la M. Kogalniceanu, op. cit., III, p. 158-159 si
Cronica Ghiculeftilor, p. 259.
381
Uricarul, XIX, p. 319 si urm.
www.dacoromanica.ro
139 Np..t CETE DE SLUJITORI
Cit priveste Tara Romineasc, Nicollae Blcescu credea c

au existat ping in secolul al XVI-lea 500 de vintori, iar dup
aceea 1000, din care jumItate pedestrime i jumtate c5.1.rime"
cei 500 de vintori ar fi fost condusi de un vtaf (Neape 13a-
sarab ar fi fost el insusi vtaf), iar cei 1000 de vintorj de un
cpitan, cruia Radu Mihnea i-a tlat numele de asi 383.1.,Aceast
pirere nu este ins" confirmat de documente..
N. Targa a artat c. Neagoe Basarab nu a fost- vataf de vi-
nitori, cum se spune in Viata sfintului Nif on i in croniaile
(eroarea provine dintr-o traducere gresit4383)., iar in documentele
interne din secolele XVIXVII, vintorii nu sint amintiti ca o
categorie de slujitori ai domniei ; ca si in MOldova, existau
vin.tori domnesti .care vinau 384 ,pentru domnie. Ciatorul suedez
Ralamb ne informeaz c., la 1656, vintorii domnului i-au adus
acestuia doi ursi ucisi de ei, fiind rispltiti cu un pumn de
aspri 385.
In Tara Romneasc vintorii sint amintiti ca o ceata de
slujitori organizati numai la 1739 386; in evidentele slujitori-
mii" din acest an, sint trecute, intre cazaci i talposi, st doul
steaguri de vintori, formate din 165 de lude si concluse de doi
cpitani si sapte zapcii 387.
382 N. Blcescu, op. cit., In Opere, ed. cit., I, p. 13.

383 N. Iorga, lstoria romailor, IV. p. 266.
Vezi doc. din 28 august 1624, in care se infreste m-rii Hotirani
vama de peste de la Plosca-Dolj de la toti vinitorii care vor umbla vi-
nind peste" (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. IV, p. 454). Divexsi
oameni de profesiune vingtori skit amintiti si la 28 august 1656 si 19 oc-
tombrie 1673 (Acad. R. S. Rom&nia, XLIV/33 i Arh. St. Buc., ep. Rim-
nic, IX112).
Rev. istoricr, VI, 1920, P. 211. Vinkorii domnesti si boieresti
sint mentionati si la 3 mai 1729 (Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 461).
388 Iuzbasa de vhfitori amintit la 10 iunie 1693. (Arh. St. Buc., Mitr.
Trii Rom,, XXIII/23) era probabil mai marele viratorilor domnesti.
Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 480. Vezi si M. Cantacuzino,
op. cit., ed. Tunusli, p. 31.
www.dacoromanica.ro
140 SLUJITORII g EVOLUTIA LOR.
7. Rofii (joimirii)
Au constituit un corp de slujitori moldoveni, infiintat de

Grigore al II-lea Ghica (1726-1733), o dat cu .acela de vinitori,
fiind alctuit din dou steaguri, cu un efectiv de 120 de oameni.
Se numeau roii deoarece purtau haine roii i brate (bonete)
rosii de postav. In schimbul slujbei ce prestau la curtea dom-
neasc5., erau scutiti de dri 388 Curind 4z1up infiintarea lor, se
constat c5. fuseser. ,rstropiti" de greutatea drilor, trebuind s
fie scutiti din nou de Grigore al II-lea Ghica, In timpul celei
de-a doua domnii in Moldova, la 15 februarie 1736. Dup cum se
arat in documentul ce poart aceast dat, joimirii trebuiau s.
aib. toti cai buni i arme", aflindu-se gata... In toat vremea
nelipsiti", la poruncile domniei 389.
In a doua jumtate a secolului aI XVIII-lea, la 1776, mai
exista un sin,gur steag de rogii, compus din 40 de oameni 390
388 M. Kogglniceanu, Cronici, III, p. 158-159; N. Iorga, Studii li doc.,

VI, p. 434-435 ; Gheorgachi logoritul, op. cit., p. 297 si Cronica Ghiculef-
tilor, p. 259.
389 N. Iorga, oP. cit., VI, p. 434-435 si Acad. R. S. Rominia, ms.
rom. 237, f. 441 v.-442 y.
399 Uricarul, XIX, p. 319 si urm.
www.dacoromanica.ro
Capitolul 3
ALTE CETE SAU BRESLE DE SLUJITORI
Termenul slujitor", in sensul ski cel mai larg, desemna in

secolul al XVII-lea si in primele decenii ale celui urmtor pe
toti slujbasii mkunti ai statuIui feudal. In aceeasi vreme, slujitor
avea fi acceptiunea de ostaf in general. In Cartea rondineasdi de
invgiturei, se spune de pila : de i se va fi dus beirbatul la
oeste, ce s zice sa fie slujitoriu" 1, slujitor fiind ad sinonim
Cu ostas.
Tinind seama de aceast situatie, In capitolul de fat am
inclus pe membrii cetelor care, dei nu ficeau parte dintre sluji-
torii propriu-zisi, indeplineau diverse atributii in statul feudal,
putind fi socotiti si ei slujitori. Aci am prezentat pe pliliafi fi
strdjeri, care Ant firani scutiti de ari, obligati s. fac paza ho-
tarelar, apoi pe hinsari fi haiduci, ostasi chemati la rzboi in
dobina", adic lsindu-li-se beneficiul przii capturate, ca si
cele citeva grupuri militare care poart numele armelor pe care
le faloseau : arcafii, sulitafii, sinetarii, pufcafii fi tunarii, care in-
deplineau numai rosturi militare. 2
1. Plaafi
Incepirtd, prababil, din secolul al XIV-lea, unele sate situate
la marginea dinspre munte a Trii Romnesti aveau obligartia de
1 Ed. Acad. R. S. Ramlnia, p. 109. Vezi si N. Iorga, Istoria arnustei,

ed. a II-a, vol. II, p. 204. Pentru evolutia termenului de otean slujitor,
vezi Transilvania, 1904, p. 172 si L Bogdan, op. cit., p. 34, unde se
math' a voinicul din Codicile Voronerean apare ca viteaz in Noul Testa-
ment din 1648 si slujitor sau otean In Biblia lui Berban Cantacuzino
din 1688.
2 Mentionez ad ci uncle categodi de slujbas; marunti ai statului
(aprozii, fustasii, paicii, copiii de casa) au fost prezentati separat, intr-un
articol ce va aparea in Studii si articole de istorie".
www.dacoromanica.ro
142 ALTE CETE SAU BRESLE DE SLUJITORI
a pgzi trecerea peste munte, prin plaiuri 3, sau pe valea riurilor.

Locuitorii acestor sate de pazg se numeau pliai. Un dictionar
intocmit in 1726 pentru ocupantii austrieci ai Olteniei explicg
acest cuvint prin oameni care vegheaz la hotare" 4. Locuito-
rilor care pgzeau punctele obligatorii de trecere denumite posade 5
li se spunea uneori posgdari 6. Mentiongm c cei care asigurau
paza la hotarele Transilvaniei se numeau de asemenea
Trebuie s remarcgm de la inceput c institutia pliasilor
este una din institutiile vechi ale statului feudal, ale cgrei atributii
si organizare nu s-au schimbat prea mult de-a lungul veacurilor.
In Regulamentul Organic se- prevedeac punctele de trecere la
Dungre se vor stTejui de cgtre satele dup margini", iar in re-
giunea de munte vor face de pazg saltele de acolo, avind atributii
asemgngtoare cu ale plgiasilor din secolele XVXVIII 8.
Paza hotarelor tgrii prin satele de la marginea ei face parte
din vechile tatributii ale obstilor tgrgnesti de a participa la apgra-
rea tgrii, care, dupg intemeierea statului feudal, a devenit o obli-
gatie a acestora fat de domnie.
3 Pentru semnificatia cuvintului plai = intinderea de munti de la con-

tactul cu depresiunea subcarpatic ptni sus, la galul alpin, vezi I. Conea,
Plaiul muntele in istoria Olteniei, In volumul Oltenia, Craiova, 1943,
p. 77-78.
4 C. Giurescu, Material, II, p. 141 ; cf. gi A. M. del Chiaro, op.
cit., p. 25.
5 Pentru unul din Intelesurile posadei, de punct obligatoriu de tre-
cere, cf. M. Sinzianu, Despre posada (Rev. ist. IV, 1934, p. 306-309);
C. N. Plopgor, Posada, posadar (Oltenia", I, 1940, p. 173-175) gi C. Turcu,
Contribulii la cunoasterea posadei (Studii si cerc. stiintifice" Iagi, 1954,
nr. 3-4, p. 401-418).
Posdarii de la Rucr Ant amintiti la 16 februarie 1680 (Arh. St.
Buc., m-rea C. Lung. LXI/59). Asemenea posdari (Posedaren, in textul
german) existau i la Turnu Rogu, in 1719; alturi de ei apar ins gi 06-
(Hurmuzaki, XV/2, p. 1571).
7 La 5 iunie 1698, exista un vtaf de pliagi la Zirnesti (Catalogul
doc. romdnesti din Brasov. I, nr. 160). Locuitorii din aceast regiune p-
zeau trecerea spre Tara Romineasa inc din secolul al XV-lea (Hurmu-
zaki, XV, p. 69). Nigte plaiasones" Ant amintiti gi intr-un document latia
la Bistrita, regiune in care exista un important loc de trecere spre Moldova
(Hurmuzaki, XV/2, p. 1576).
8 Regulamentul organic al Valahiei, ed. 1847, p. 497,501.
www.dacoromanica.ro
Punctele de trecere de la plaiuri apar in documente incepind

din secolul al XV-ilea. Astfel, in timpul domniei lui Vlad Tepes,
este amintit vama de plai" 9, iar mai trziu, Radu cel Mare
scria sibienilor c a inchis drumurile de trecere spre Transilva-
nia din cauza pretendentului Mihneal. Ant paza la plai cit si
inchiderea drumurilor de trecere peste munte se aceau de ctre
locuitorii satelor din regiunea respectiv, numite mai tirziu sate
de pliasi.
La inceputul secolului al XVI-ilea, grit amintiti in docu-
mente si vtafii de pliasi. La (1512-1521), Neagoe Basarab
scria brasovenilor c nu mai au voie s intre in tar s-si pasc
oile sau poncii fr tirea vtafilor care grit pusi prin tara dom-
niei mele la margine", ce inscriau vitele pentru plata gorstinei ",
iar la (1535-1545) Radu Paisie comunica acelorasi brasoveni
c a dat porunc vtafilor s-i lase s intre cu mrfurile in
tar 12. Este vorba aci, in chip evident, de vtafii de. plai sau de
pliasi, care grit pomeniti cu acest nume la inceputul secolului
al XVII-lea, chid organizarea i atributiile pliasilor apar In
chip ,mai limpede In documente.
Inainte de aparitia termenilor de plai i plia, paza la
hotare sau in interiorul trii se numea viglu (de la cuvintul
latin vigillia). Obligatia de paz sub iaoest nume este amintit
intr-un singur document, din (1409-1418), refenitor da scutirea
de dri a 10 case din Tirgoviste ". Intr-un alt document, din
28 februarie 1424 privind scutirea acelorasi case termenul
de viglu este inlocuit cu acela de posad 14, care desemneaz5.
unele documente din secolul al XV-lea paza sau straja, ficut
fie pentru clomnie In interiorul sau la hotarele trii , fie
pentru stspinul feudal. De pild, Intr-un document din (1407)
Gr. Tocilescu, 534 documente, p. 96 ; vezi gi doc. din 4 iunie 1497

(Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 247).
1 P. P. Panaitescu, Documente slave din Sibiu, p. 13.
11 Gr. Tocilescu, op. cit., p. 247-248.
Ibidem, p. 346.
13 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 55.
Ibidem, p. 78 ; cf. gi V. Costichel, Les immunits dans les Princi-
pauts Roumaines, Buc., 1947, p. 17-18.
www.dacoromanica.ro
se spune c satele nail:15366i Tismana care pin tirziu au avut

obligatia de a pzi minstirea trebuiau s fie in supunere
(poslusanie) despre toate djdiile i slujbele si de posad" 15
Majoritatea pliasilor erau oameni liberi, care, neavind obli-
gatii fat de stlpinii feudali, puteau indeplini acest serviciu de
pai pentru domnie, in schimbul unor ,usurri fiscale.
In afar de acesti oameni liberi care *eau plaiurile, in se-
colele XVIXVII gsim intre satele de plai si sate sau prti
de sate de rumni. Astfel, la 1690, in Anatefterul lui Constantin
Brincoveanu, Ant mentionate intre satele de pllasi sate sau
.de sate de vecini, ca de pila : Drajna-Saac, Brebu-Prahova
(cnezi i vecini), Bilciureti, Pucheni (cnezi i vecini), Schei (cnezi
vecini), toate trei in Dimbavita, Nucsoara-Muscel, Bdeni (cnezi
vecini) etc.".
La 12 noiembrie 1723, In Oltenia ocupat de austrieci, se
lua hotrirea ca runinii minstirilor i boierilor s nu mai fie
sau sennasi, cei aflati in functie urmind a fi inlocuiti
cu altii din statul de mijlac" 17.
Rumnii jliai pstrau fat de stpinii lor vechile obliga-
ce decurgeau din situatia de dependent, Indeplinind pentru
domnie serviciul de paz, in schimbul scutirii partiale de dri.
Dintr-un docuinent din 23 mai 1669 aflm c locuitorii satelor
Nucsoara, Corbii de Piatri i Domnesti, ale minstirdi Arges,
care pzeau plaiul pentru domnie, fceau in acelasi limp si
slujb minstirii : Ii pzeau livezile (asezate desigur pe plaiul
pzit pentru domnie sau in apropierea acestuia), hotarele sate-
lor, pclurile i apde mnstirii, ca s nu le foloseasc nimeni
ark' vaia egumenului i lncasau dijm de pe mosiile
In numele acesteia 18. Precum se vede, la aceast dat, vecinii
minstirii Arges din cele rtrei sate, pdiasi ai domniei, indepli-
neau pentru minstire alte atributii decit cele obisnuite ale ve-
15 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 52.

16 Anatefter, ed. Dinu Oiurescu, Studii fi mat. de istorie medie, V,
p. 434-435.
11 Doc, priv, rel. agrare, p. 310.
le Arh. St. Buc., ep. Arge, XVI/46. In doc, se invoca i o poruncl a lui
Matei Basarab, ceea ce arati c situatia aceasta nu li se creeazi acum.
www.dacoromanica.ro
cinilor : ei fceau parte din aparatul represiv al acesteia, in-

deplinind servicii asemntoare cu cele acute pentru domnie12.
De obicei, tusk stpinii feudali, dac erau puternici si cu
trecere la domnie, reuseau s-si scaat sate/le din rindul
lor. Astfel, cinci din cele 12 sate insrcinate in 1674 cu paza
schelei Cirrzpinei, i anume : Floresti, Mgureni, Fiihpeti, Stoe-
nesti i Mrgineni 20, nu mai apar in rindul acestora in 1690 21
Locuiitorii acestor sate, proprietatea puternicei farnilii a Canta-
cuzinilor, au fost scosi din rindul pliaibor, faarte .probabil in
timpul domniei lui $erban Cantacuzino.
Trebuie s mentionrn, ins, c nu toti locuitorii liberi
sau aserviti ai satelor situate la marginea dinspre munte a
trii erau inscrisi la pliasi. Lucrul acesta rezult. 'impede din
faptul e, in lista satelor de plai din Anatefterul lui Constantin
Brincoveanu, doar la citeva din cele peste 200 de sate de pl-
iasi se adaug dup numele satului cuvintul Itoti", intelegindu-se
din aceasta .c in celelalte sate mai ximineau unii locuitori care
nu intrau in categoria praiasilor.
La inceputul secolului al XVIII-lea, din aceste sate de la
marginea trii erau alesi pentru slujba la plai o anumit cate-
gorie de oameni, nici dintre cei mai bogati, nici dintre coi mai
sraci", cuan observ banul G. Cantacuzino la 171922, sau nec
ditiones et juniores, nec pauperiores et juniores, sed mediocrium
mediorum", dup cum se precizeaz intr-un protocol al adminis-
tratiei austriece din Oltenia 23; aceasta, se intelege, din motive
fiscale : cei mai bogati locuitori din sat erau trecuti in alte cate-
gorii, in pnimul rind la roii, iar mai tirziu la alesi 24.
Cu pnirvire la numrul satelor de plai, remardm c axesta
a crescut pe msur ce ne apropiam 'de sfiritul secolului al
12 Vezi i Arh. St. Buc., ep. Argeg, XVI/17 (doc. din 1629).
20 Acad. R. S. Rorninia, CVIII/55.
21 Anatefter, ed. cit., Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 434.
22 C. Giurescu, op. cit., I, p. 356-357.
23 Arh. St. Sibiu, B.G. 24, f. 12; cf. gi doc. din 23 nov. 1723 (Doc.
Priv. rel. agrare, I, p. 309-310).
24 In conscriptia ficut da 1729-1730 in Oltenia, paiagii i scunagii
apar ca breasla fiscal aparte, al5turi de : a1ei, birnici, mgrginagi etc.
(C. Giurescu, op. cit., II, p. 424).
www.dacoromanica.ro
,cind, in timpul domrniei lui Constantin Brincoveanu,

la 1690, se .ajunsese ia 230 de sate si prti de sat 25
Pin la domnia lui Constantin Brincoveanu nu avem, este
adevsirat, nici o evident a satelor de plai. In documentele din
secolul al XVII-lea (pini la 1690) numrul satelor de plai
amintite cu diverse pritejuri nu trece, ins., de 60 26, dar este
foarte posibil ca el s fi fost mai mare.
O evident mai precis a numrului pliailor ne-a rmas
din timpul stpinirii austriece asupra Olteniei. Din conscriptia
alctuifi la 1729-1730 rezult c, in cele trei judete de la mar-
ginea dinspre munte a Olteniei, existau 696 de pldasi i scu-
nasi, repartizati astfel : Vilcea 94, Gorj 141, Mehedinti 461 27
La 1735 acest numr se redusese la numai 323 (94 in Vilcea,
111 in Gorj si 118 in Mehedinti) 28
erau organizati in grupuri numite vtsii, conduse
fiecare de cite un ivtaf de plai. Va'taful avea sub comanda sa
citeva zeci de priiasi 29, probabil din mai multe sate, tinind
seama de faptul c in unele sate se afla un numr mic de p15.-
iasi, ea si de acela c /nu intilnimvtafi in toate satele de plai.
Este foarte probabil c fiecare vtaf comanda pliasii si-
tuati in apropierea unui plai sau punct de trecere. De pila
dintr-un act din 4 septembrie 1652, se vede c un vtaf de
plai era mai mare peste pliasii care pZeau schela Vilcan, nu-
mit. plaiuf Vilcan 30, care, in secolul al XVIII-lea, era unul
din cele dou plaiuni ale judetului God 31.
25 Studii si mat. de istorie medie, V, p. 434-436.

26 In afar de cele 38 de sate care pkeau scalele" (locurile de tre-
cere) de la Ruck-Dragoslavele, Ciineni si Valea Prahovei de care va
fi vorba mai jos in documente sint amintite ca sate de pliiagi : Mlgjet,
Pitirlage, Sibiciu de Jos si de Sus (Buz5.u), Chiojdul mare gi Mic 4i Slnic
(Saac), Fieni, Pietrogita si Tita (Dtmbovita), Jiblea i Spinul (Argeg),
megti, Maldregti (Vilcea), Stroegti, Pegtigani, Tismana (Gorj) etc.
27 C. Giurescu, op. cit., II, p. 424-425.
28 Hurmuzaki, VI, p. 518.
26In iulie 1661 apare ca martor la NoViceni Udrea v5Itaf cu 70 de
pliai probabil de sub comanda sa (G. Ghibinescu, Surete, VI, p. 85).
20 Copie la Institutul de istorie N. Irga".
31 V. A. Urechia, op. cit., IV, p. 53.
www.dacoromanica.ro
147 ALTE CETE SAU BRESLE DE SLUJITORT
Vatafii de plai erau comandantii pliailor, aviaba asupra

acestora drepturi asemntoare cu cele ale cpitanilor asupra
subalternilor lor.
In secolul al XVII-lea, vtafii de p1ai erau numiti de
donan. PrimeIe numiri de vtafi de plai ce ni s-au pstrat sint
din timpul domniei lui Matei Basarab, care in caclrul an-
samblului de trnsuri menite s'A asigure o cit mai complet ex-
ploatare fiscal a trii a organizat si paza hotarelor. In-
tr-una din aceste porunci, din 20 septembrie 1653, referindu-se
la un anurne Mircea din StroestiGorj, domnul arat c. 1-am
pus domnia mea s" fie vtaf de pllias(i), s poart(e) grij(5.)
s pzeasc plaiurile de hoti si de oameni r i de oameni birnici
s nu treac() in Tara Ungureasc." 32. Intr-o alfa' numire de v-
taf de plai, din 20 ,august 1704, atributiiie noului vtaf de plai
sint aceleasi : s pheasc foarte bine plaiul i s poarte grije
de hoti..., satile s nu fug, au s treac cinevasi peste plai ifr
de porunca domnii mete 33".
Mult mai d.etaliate dar vorbind de aceleasi atributii
sint crtile de numiri de vtafi de plai din a doua jumtate a
secolului al XVIII-lea, unde se spune de obkei s fie cu privi-
ghere i cu luare aminte, ziva si noaptea i in toat vremea, ca
s pzeasc plaiul i potecile plaiului, cu pliasii i potecasi, oa-
meni vrednici de slujb, si de bun pai, de hoti, de tilhari, de
furii de dobitoace". La plus, fat de documentele din secolul al
XVII-lea, in aceste porunci se arat c vtaful de p1ai interzi-
cea iesirea din tar a mrfurilor ce sint oprite" a trece peste
hotare, avea pije ca nici om sau lucruri, snarf fr de rva.s
s nu se sloboaii", supraveghea satele de pliasi din sub-
ordinea sa s nu fug, cisluia drile cuvenite damniei de la
pliasi34, atributii mndeplinite, desigur, de vtafii de plai i in
secolele XVIXVII.
Vtafii de plai rspundeau fat de domnie de buna paz
a plaiului incredintat. Amenintrile ce li se adreseaz de obi-
32 Acad. R. S. Romania, CLXXXV/1.

Anate f ter, ed. cit., Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 430.
34 V. U. Urechia, oP. cit., IV, p. 49-51 ; vezi si vol. I, p. 323-325
si Acad. R. S. Romania, DCXLI/213.
www.dacoromanica.ro
cei tu tii Cu ,capul tgu", nu alt veti plti, ce numai cu

capul" sau c pre al oui plai va trece (e vorba de birniciN.S.)
cu capetele vor plati35 aratg strasnicia cu care domnia
silea la indeplinirea obligatiilor de pazg.
Ei rinduiau oamenii pentru paza ziva i cnoaptea i in toat
vremea, ca s pazeasca plaiul i potecile plaiului", exercitind,
la rindu-le, asupra plaiasilor toata presiunea necesara pentru ca
acestia sa-si indeplineasca slujba de paznici.
PJiaii erau obligati s asculte" de vkafii lor. Cei care
nu ascultau de vataf erau pedepsiti chiar de acesta. In docu-
mental din 20 septembrle 1653, citat mai sus, domnul poru.n-
ceste iar ,care nu va asculta de vkah, s fie volnic cu
aceast(a) carte a domniei mel(e) si-1 bata mult" 36, Cei care
nu ascultau nioi in acest fel de vataf, ci se ispiteau a facere
intr-altu chip", ,erau amenintati fie cu venirea unui om dom-
nesc", fie chiar cu spinzuratoarea 37.
Cu timpul, prin lrgirea atributiilor lor, vatafii de plai au
devenit conduckorii aparatului administrativ local. Inca din se-
colul al XVII-lea, la obligatiile de paza de care a fost vorba
mai sus se adaugi i altele ; de pilda, la 29 ianuarie 1634, se
porunceste vatafilor de plalasi din jurul satului Polovragi sg
prindg niste oameni de acolo si trimita la judecatg, de-
oarece refuzaser sg ving cind fuseserg chemati, dupg obicei,
printr-un aprod 38; la 20 aprilie 1667, un alt vataf de plaiasi
din Hirisesti primeste porunc sg taie gardul unui loc " etc.
Prin aceasta crestere treptata a atributiilor br, vkafii de
plai au devenit, n secolul al XVIII-lea, conducatorii aparatului
represiv local, menit nu numai s impiedice fuga birnicilor
peste hotare, der i si asigure exploatarea feudala si s. inabuse
35 Doc. din : august 1643, 25 februarie 1644, 4 septembrie 1652 (Acad.

R. S. Romania, CXXIV/183, Arh. St. Buc., m-rea Polovrugi, XV/20 si
Copie Inst. de istorie).
36 Acad. R. S. Romania, CLXXXV/1 ; cf. si poruncile din 4 sep-
tembrie 1652 (copie la Inst. de istorie) si 25 aprilie 1718 (Acad. R. S. Ro-
mania, LXXXVII/97).
37 Acad. R. S. Romania, CXXVIII/175 si doc. din 1653, citat mai sus.
38 Arh. St. Buc., m-rea Polovragi, I/3.
" G. Ghibanescu, Surete, VI, p. 75.
www.dacoromanica.ro
impotrivirea icelor ,exploatati. La 15 decembrie 1747, de pilda,

se poruncea unui vtaf de plai s trimit un pilas cu a.ceasta
carte de volnicie" s sileasca niste tarani sa-si dea dijma".
Pentru slujba de paza a hotarelor ce indeplineau, vtafii
de plai si pliasii aveau din partea domniei anumite scutiri
fiscale.
Astfel, vatafii de plai se bucurau de un regim fiscal deose-
bit, alcatuind, sub acest raport, o categorie privilegiata. La 4
septembrie 1652 un vkaf de plai din GaurestiGorj, care pa-
zea plaiul Vilcanului, era scutit de bir, aniere, ceara, gleata,
fin, dijana de stupi, gorsting, rvinrici, cai de clac, podvoade
mertice". Aceleasi scutiri sint insirate i intr-o alta numire de
vkaf de plai, din 20 septembrie 1653 42: la 4 octombrie 1671,
un alt v,ltaf de plai patea birul de rosii 43; un alt document,
din 22 ianuarie 1692, arat c vtafii de plai pentru stujba
lor li scutesc casel(e) i bucatel(e) lor" 44; la 20 august 1704
birul vtasesc", pilatit de vatafii de plai45, se ridica la 10
ughi 46, iar in 1713 22 ughi47. Mai ttrziu, lin secolul al
XVIII-lea, vatafii de plai erau soutiti de dari 48
Din cele de mai sus rezult c ei erau uneori scutiti com-
plet de dri, iar alteori plkeau birul, fie singuri (birul vatasesc),
fie impreung cu categoria rosilor.
In dar'. de ,aceste scutiri fiscale si de veniturile reatizate
din judecata p1iailor, vkafii de plai i tn mult mai mica
4 N. Iorga, Studii $i doc., XIV, p. 305. Vezi 1i doc. din 22 iuhe 1748,
in care se vorbe.,te de un vataf de plai pus asupra" locuitowilor din Do-
briceni 1i Bogclaneti, pentru a-i indeplini obligatiile feudale fata de m-rea
. Arnota (Doc. priv, rel. agrare, p. 481).
41 Copie la Inst. de istarie.
42 Acad. R. S. Romania, LXXXV/1.
43 Loc. cit., CXXVIII/175 1i 176.
44 Arh. St. Buc., m-rea Arnota, XVIII/58.
In Condica vistieriei lui Constantin Brincove.anu, vatafii de plai
ent trecuti la haraci alaturi de celelalte bresle fiscale din tara' (p. 283).
Vezi 1i doc. din 10 martie 1713 (Acad. R. S. Romania, XII/199).
46 Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 430.
47 N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 131.
48 V. A. Urechia, loc. cit.
www.dacoromanica.ro
150 ALTE CETE SAU TSRESLE DE SLUBTORI
msuri pliiasii de sub ascultarea lor aveau anumite avan-

taje materiale din slujba ce iprestau, relevate de documente de-a-
bia in secolul al XVIII-lea, dar de care vor fi beneficiat .
micar in parte si in secolele precedente. Astfel, la incepu-

tul secolului al XVIII-lea, in timpul ocupatiei austriece a Olte-
niei, vitafii si pliiasii isi Impirteau in propartii stabilite, se
intelege, de primii o treime din mirfurile confiscate pentru
contraband.u. Tot in secolul al XVIII-lea, vitafilor si pliia.si-
lor le rimineau pentru osteneala lor..., dupi obicei". lucrurile
gsite asupra ruficitorilor si ai ciror pigubasi nu le solicitau
(celelalte se restituiau acestora).
De un regim fiscal diferit de restul tirii se bucurau si pli-
iasii, care pliteau jumitate sau parte din dri. Astfel, la 23
mai 1629, iocuitorii satului Corbii de Piatri al ministirii Arges
care au fost priia.si in tot cursul secolului al XVII-lea
erau scutiti de toate &idle fati de domnie, urmind s pli-
teasci numai birul drept pe luni, cite 300 de bani, gorstina de
oi si porci si dijma din stupi. Documentul precizeazi ci pini
atunci satul diduse dirile pe jumitate ca si alti pliiasi". Se
intelege ci toate celelalte sate de pliiasi continuau 6 i pli.teasci,
ca si inainte, drile pe jurratate ; satului Corbii de Piatr i se
creeazi o situatie mai buni ca si poati face, in afari de paza
plaiului pentru domnie, si lucrurile si treburile minstirii" 50
Si alte documente atesti faptul .c docuitorii satelor de pli-
iasi pliteau jumitate din dirile cuvenite domniei. Intr-o po-
runci din 4 octoinlyrie 1671, Vintil mare armas cere pliia.silor
din Mlijet si Pitirlagele si pizeasci plaiurile, aritindu-le c
pentru aceasta vi dat(i) nevoile pe jumitate, ca si vi pizit(i)
plaiuril(e)" 51
" C. Giurescu, op. cit., II, p. 384. Vezi i o tire din 24 octombrie
1674, dupi care locuitarii din Rucar luasera 20 de berbeci pentru spartul"
ptaiului, adec pentru trearpdul i osteneada dor" (N. Iorga, Studii i doc.,
X, p. 153).
" Arh. St. Buc., ep. Argeq, XVI/17.
51 Acad. R. S. Romania, C.XXVIII/175.
www.dacoromanica.ro
In vremea domniei lui Constantin Brincaveanu, satele de

plai plteau, de asemenea, jumtate din uncle dzi (rinduiala
finului, gleata i rnierea) datorate de birnicii trii 52, iar in
timpul vremelnicei stpiniri austriece asupra Olteniei-, in anii
1729-1730, pliasii ddeau cite patru florini dare anual, fati
de opt flarini, cit trebuiau s pltease bimicii obisnuiti 53.
In afar de aceste documente care dovedesc c, in secolul
al XVII-lea si la Inceputul secolului urmkor, locuitorii satelor
de plai plteau jumtate din dri sau din parte din dri, exist
si o perrunc. din 3 aprilie (1631), prim care locuitorii satelor
Jiblea i Spinul, cnezi fugiti in Transilvania, sint scutiti, ca
si alte sate (de) pliasi", de : gleat, fin, oaie, cai, bou, el-
serie i alte slujbe" (care nu skit enumerate) cum slut ceilalti
asa s fie si ei ertati", pentru paza podului de la Jiblea
pe uncle treceau slugile clornnesti i funiile de la Ocna cea
Marc" 54. Din aceast porunc ar rezulta c satele de plai erau
scutite de anumite dri enumerate in documentul citat dar
ddeau allele, in primul rind birul, pe .care trebuiau s-1 pl.-
teasc cum Ant scrisi la catastih".
Pentru slujba ce fceau cu rindul ziva i noaptea" la paza
scalei, locuitorii satelor Rucr i Dragoslavele .aveau, de ase-
menea, un regim fiscal special, fixat la inceputul secolului
XVII-lea, deosebit ins 4e acela al pliasilor. Ei erau scutiti de
dri si de alte obligatii (gleat, fin, miere i cear, bol i cai
domnesti, aaie seac, oploinasi, cserie, gorstin de ci i porci),
pltind numai birul ,drept. La 8 februarie 1625, canform intoc-
52 Condica vistieriei, p. 73-74, 04-235, 238-239. Nu stim cit priteau

din restul dirilor. In timpul domniei lui C. Brincoveanu, unele sate de
pliai (Ciineni, Titesti, Greblesti, Boisoara) erau complet scutite de aceste
Giurescu, op. cit., I, p. 427-428 ; cf. si Ash. St. Sibiu, B.G. 24,
f. 29 v. La 27 noiemb,rie 1734, se spune c oamenii care sedeau pe mosia
Perisani-Loviste dau la o dajde ug. 7 si sntu pal*" (N. Iorga, Studii
fi doc., V, p. 150).
" Arh. St. Buc., ms. 209, f. 142 v.-143; porunca se repet aidoma
la 12 octombrie 1632 (loc. cit., m-rea Cozia, XLVI/3) ; ambele doc. sint
publicate de A. Sacerdoteanu, in Hrisovull", 1946, p. 71-72.
www.dacoromanica.ro
mirii fcute de Radu Mihnea, satul Dragoslavele patea birul

drept de 10 galbeni lunar si cite 250 de oi gorstin, fr plocon
sau bani de oaie55. Peste noul ani, la 26 iutie 1634, satul era
scutit din nou de dri (gleat, fin, bou, oaie seaa, miere, cear,
cal domnesc, opcinasi, aserie, stupi, gorstin de oi si de porci),
urmind sa plteasc de data aceasta doar 9 galbeni pe lun,
birul drept. Satul Ruar patea, la aceeasi dat, 20 000 de bani
anual 56 (m'id'. aproximativ 8 galbeni lunar).
In vremea domniei lu Serban Cantaouzino, constatindu-se
c sint sate de marginea trii i in loc de munte si la loc cu
greu de hran i fiind ei de breaba trii, paia.si de paza munte-
lui, si mai .avind si multe alcrii i padvoade domnesti", cele
dou sate sint obligate s. ateasa. 450 de ughi, la Sf. Gheor-
ghe i la Sf. Dumitru, la haraci i la ploconul haraciului 57. In
timpul domniei lui Constantin Brincoveanu la 1695-1696
plteau cu rupta" 1333 de talen i si 66 de bani 58.
Cu toate aceste scutiri, .situatia satelor de pliasi si de schi-
leri nu era dintre cele mai burle. Obligatiile fat de domnie
drile, paza i celelalte 59 - ca i acelea fat de vtafii lor
si abuzurile acestocra vor fi fast, desigur, destul de marin ca
" Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. IV, p. 482.
" Acad. R. S. Romania, CXXXIV/25 i DCXXXIX/316.
57 I. Riutescu, Dragoslavele, p. 61.
59 Condica vistieriei, p. 105 si 174.
59 In afara de sarcina de a pizi plaiurile si punctele de trecere, da-
torit asezrii lor in regiunea de munte, rp1iaii aveau si o serie de alte
obligatii fati' de domnie : prindeau soimii pe care tara era datoare sa-i dca
turcilor (vezi Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 461), confectionau di-
verse lucruri din lemn pentru nevoile domniei : sindril (vezi doc. din 20
aprilie 1634 si 22 noiembrie 1678, Arh. St. Buc., ms. 479, f. 169 v. si ms.
721, f. 857 v.), sulite pentni slujitcai (doc. din 20 aprilie 1634, citat mai
sus) sau catarge pentru turci (N. Iorga, Studii i doc., V, p. 374), fiind
folositi uneori si la diverse alte munci (vezi doc. din 1708 si 4 noiembrie
1714, la N. Iorga, op. cit., X, p. 76 si Acad. R. S. Romania, LVIII/105).
" Insusi domnul tarii, Constantin $erban, Tecunostea, la 22 decem-
brie 1657, ci satul Dragoslavele de la scal", fiind un sat de marginea
tarai, la hotar... poart<a> atitea greutt(i) i slujbe mpr('tet(i i cra-
iest<i> i domnest<i), cu soli, cu angarii i cu toate trebil(e) ce iaste po-
runca domnii si a tri" (Acad. R. S. Romania, XLIV/44).
www.dacoromanica.ro
constring pe unii pliasi s Lea peste munte. Astfel,

dintr-un document din 3 aprilie 1631, citat i mai sus, afram
c. satele Jiblea si Spinul din jud. Arges fugiser in Transil-
vania 61; la 23 iulie 1690 locuitorii satului de pliasi Cerndia
din jud. Gad, situat ichiar sub munte, tined'. Baia de Fier, fu-
giser ,de nevori" In munte, fiind adusi inapoi de martalogii
prind. 62.
Fiind aproape de hotar, ei nii paznici ai acestuia, pli-
iasilor le era foarte usor s treac dincolo, pe potecile bine
cunoscute ale muntilor. Din .aceste motive, printre atributiile
tafilor de plai din secolul al XVIII-lea era si aceea de a pzi
satele pliesesti s nu flied' 63
Pliasii care fugeau erau pedepsiti. Din documentul din 23
iulie 1690, citat mai sus, dam c pliasii din Cern.diaGorj,
care fugiser In munte, erau amenintati s-si piard averea ;
pstreaz numai datorit faptului c sint luati pe garantie
c var rmine pe loc.
2. Strgjerii
Termenul de ,straj" este de origine slav si inseamn
paza". In Polonia se spunea straja" sau strosa", iar In Boe-
mia si Moravia straz", straze" i ztrasa" 64.
In Moldova, cuvintul straj a avut o semnificatie .asemn-
toare in parte cu posada din Tara Romaneasc, de paz 65 sau
61 Arh. St. Buc., ms. 209, f. 142 v.-143.

62 N. Iorga, Studii si doc., VI, p. 485-486.
63 V. A. Urechia, oP. cit., I, p. 323-325 si IV, p. 49-51.
64 T. Blan, Din istoricul Cimpulungului rnoldovenesc, p. 107 si G. Mi-
lmprumuturi vechi sud-slave 'in limba romeina, Buc., 1960, p.139.
Pentru aceasa acceptiune vezi Indeosebi doc. din 2 octombrie 1595,
in care Stefan Rizvan scrie boierilor care tin straja de ctre turci..., la
hotare", care pzeau deci hotarele impotriva turcilor (Doc. priv. ist. Rom.,
A, veac. XVI, vol. IV. p. 130).
www.dacoromanica.ro
loc de paz 66. In acelasi timp, straj a avut i sensul de avan-

post, corp mic de oaste trimis s pizeasca sau s asigure drumul
oastei celei mari i s supravegheze pe inamic 67. La .aceast
ohligatie se refer soutirile din s&olul al XV-iea, 'in care dom-
nul spune c satele scutite urmau s nu ne dea nou nici str-
jeri" sau nici la straje s nu mearg" 68.
Locuitorii satelor care aceau de paz sau de straje la ho-
tarul Moldovei dinspre Transilvania au fost numiti strjeri.
66 In privilegiul dat de Alexandru cel Bun liovenilor, la 8 octombtrie

1408, se prevede plata van-1H la strafe, adic la punctul unde paeau
slujbasii domniei (M. Costchescu, Doc. inainte de $tefan cel Mare, II,
p. 634 ; vezi si p. 671).
Locurile unde se a cea de paz, numite straj, erau puncte foarte cu-
noscute de toata lumea, fiind amintite adeseori in documente cu prilejul
liotrniciilor. Un asemenea loc de straj se afla ling m-rea Secu si satul
Vintori (doc. din 12 august 1632, Arh. St. Buc., m-rea Neamt, CXL/12),
.altul ling satul Drmnesti, (doc. din 30 august 1632, idem, m-rea Pin-
grati, III/41) ; un loc numit Straja se gsea pe Bistrita (doc. din 15 ia-
nuarie 1633, ibidem, III/42) etc. Locuri denumite Straja sint amintite in
Bacu si la 1871 (Acad. R. S. Romnia, ms. 223).
In acelasi timp se foloseste si in Moldova termenul de posadi pentru
locul obligat de trecere, ca in documentele date m-rii Moldovita pentru po-
sada ce este pe Moldova" (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XV, p. 241, 255).
67 Pentru aceast acceptiune pledeazi numeroase mrturii : la 1497,
auzind de venirea polonilor, Stefan cel Mare a trimis o stzaji impotriva lor
la vadul de la Cerniuti, ca s le supravegheze miscrile si s pkrind limb,
iar el si-a concentrat armata la Roman (Cronicile slavo-romiz'ne, ed. cit.,
p. 20) ; in tratatul incheiat de Bogdan cel Ozb cu polonii, la 1510, se pre-
vede restituirea prizonierilor luati in lupte ori la strji" (a4 cTooms4)
(M. Costichescu, Doc. lui Bogdan vodd, p. 477) ; in hiviltaturile lui Neagoe
Basarab, Teodosie este povtuit s trimit la lupt intli prima straj
.(vrth4s4), apoi straja a doua si dup aceea oastea (Cronicile slavo-romiine,
p. 293) ; in Cronica nzoldo-polond se spune c Moldova avea 8000 de osteni
pentru btaie si strji" (ibidem, p. 186) ; in sfirsit, Nicolae Costin, vorbind
de zidirea de ctre $tefan cel Maze a cettii de la Chilia, crede c aceasta
era ca o straj: cettii cei mari" (M. Koglniceanu, Cronici, I, p. 69).
Pentru straj in sec. XVIXVII vezi si I. Bogdan, Documentul Rizeni-
Jor, p. 68-70.
68 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XV, p. 157, 265 etc. 1n aceste docu-
-mente de scutiri, straja apare ca o obligatie diferit de oaste. Intr-un doc.
.din 17 aprilie 1475 se spune in mod ciar c satele m-rii Horodnic urmau
nici la straj s nu mearg..., nici la oaste s nu mearg" (ibidem, p. 404).
www.dacoromanica.ro
155 ALTE CETE SAU 1311E5LE DE SLUJITORI
Mentionrm ea' in unele documente, de pild da 29 mai

1612, oamenii care ficeau de paz la hotare se numeau prlasi,
ca si in Tara Romneasc 6, asa cum locurile de trecere spre
Transilvania erau numite, de asemenea, plaiuri. La 1769, vor-
nicul de Cimpulung arta &A acolo era straj rinduit... de
pizeste .cu plesii" 70. Paznicii hotarelor erau numiti stajeri
pentru le faceau de paz sau de straj si pliasi pentru c p-
zeau pdaiurile si loouride obligate de trecere, numite uneori
strimtura strji" 71.
Ca si in Tara Romneasci, paza hotarelor trii de ckre
oamenii din apropierea lor este si aici foarte veche, farpt dove-
dit, de aparitia strjii ca loc de paid' inc din anud 1408. Intr-un
hrisov de la Ieremia Movir, din 20 octombrie 1604, se spune
c satul Oprisani tinea straja precum a fost obiceiul de de
mult" 72.
Aceast constatare, bazart pe documente, este intrit de
descoperirile arheologice ticute .acum citiva ani la Bitca Doam-
nei (in lapropiere de .care se afl un punct numit Straja), unde
s-au gsit plese de harna.sament si armament care au apartinut
unui grup de oameni ce aveau indatorirea de a face de paz.
Dup prerea celor care au condus spturile, vechimea acestui
punct de straj ar urca pin in secolele XIIIXIV 7.
eit priveste numrul satelor de strjeri, nu dispunem pen-
tru Moldova de o evident a dor ca aceea pstrat pentru Tara
Romaneasa din timpul domniei dui Constantin Brincoveanu.
Din documentele secolelor XVIIXVIII rezult c tineau
straja mai ales satele situate pe 'alea unor riuri, pe unde trecerea
69 Hurrnuzaki, XI/2, p. 854. Tot pliasi (Playaschen) le spune stri-

jerilor din Comnesti si austriacul I. C. Weiss, la 1737 (C. Giurescu, Ma-
terial, III, p. 118).
70 N. Iorga, Doc, din arhivele Bistritei, I, p. 10, II, p. 28, Hurmu-
zaki, XV/2, P. 854 si Arhiva romineasci", I, 1845, P. 139.
71 Arh. St. Buc., m-rea Pingkati, 111/88.
72 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. I, p. 185-186.
73 C. Mtas si I. Zamosteanu, SaNturile de la Piatra Neamt (Mate-
Hale arheologice, VII, p. 346-348).
www.dacoromanica.ro
spre Transilvania se ficea cu mai mult usurint5.. Dintre acestea

sint amintite.: satele Vicovele (sau Jicovul de Sus si de Jos) si
FrtutiSuceava, care, la inceputul secolului al XVIII-dea,
fceau paza poticilor" din preajm precum au fost de veac",
fiind de triaba t5rii, straj acolo de margine, la potici" ;
mai jos, pe Moldovita, se esea salud numit Vama, ai crui
locuitari flceau de paz la punctul de vam amintit in docu-
mente Inc din secolul al XV-lea" ; n apropiere se afl
ampulungul, ai .c5rui locuitori erau de-a pururea p5z5tori acei
margini" sau ,ca o straj5. trii" 76 ad i era un imperrtant lac de
74Vezi doc. din 20 aprilie 1701 si 2 noiembrie 1727 (T. Balan, Docu-
mente bucovinene, III, p. 110-111 si IV, p. 79). La 5 februarie 1759, este
amintit. aci potica Vicovilor", care ducea spre Transilvania i ,,potica
Berhometului", care mergea pe Siret In sus, spre Polonia (N. Iorga, Docu-
mentele familiei Callimachi, I, p. 434).
La 20 septembrie 1479, eind $tefan cel Mare daruia minastirii Putna
satul Jicovul de Jos, pe Suceava, se amintea de vama care se ia la Jicov"
(Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XV, p. 15). Intr-un alt doc., din 3 aprilie
1488, se precizeazi ca este varba de ,,vama mica de la Suceava, care este
la Jicov" (ibidem, p. 92). Aceasta dovedeste c satul Jicovul facea de paza
inca din secolul al XV-lea.
Mentionam ca i astazi se gaseste In aceasta regiune satul Straja,
unde pazeau locuitarii, asa cum sate purtind aceasta denumire sint mentio-
nate in Marele dictionar geografic lng Comanesti i litiga Pingrati. Despre
satul Straja din Bucovina vezi Dimitrie Dan, Comuna Straja si locuitorii ei,
Cernauti, 1897, p. 17-18, unde se arata, dupa traditie, i modul cum se
facea paza la hotare.
75 La 11 februarie 1447 se intarea m-rii Moldovita vama ce duce in
Tara Ungureasca, care este mai jos de manastire, la gura Moldovitei,
satul care este la varar (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 222
223). Vezi si p. 25.
75 De la cimpulungeni au ramas numeroase documente, pe care le vom
analiza la atributiille strajerilor. Intr-un asemenea document, de la hice-
putul secolului al XVII-lea, se varbe.ste de apa Bistritei unde-i straja
marii sale lui \roda" (N. Iorga, oP. cit., I, p. 18) ; in apropiere de Cimpu-
lung se gil satul Pojorita (de la pojor=straja), unde se gaseste i azi
Muncelul de straja" (T. Balan, Din istoricul Cirnpulungului, p. 19 si
N. Iorga, Studii si doc., XXI, p. 150, 153).
www.dacoromanica.ro
trecere, amintit in documente Inc din secolul al XIII-lea, cu

prilejul nvlirii ttarilor ; la straja Hangului si la alte potici
prin rmunti" acea de paz. satul B1ttestiNeam477; pe va-
lea rlului Trotus pe unde era unul din drumurile principale
de treoere str.juiau ilocuitorii satului Comnesti 78 si Dr-
mlesti 79; locuitorii din Vinkori si Broscuti fceau si ei de
strajg pe rndu, cu s'a'ptmina" 80 ; pe rlul Oituz, sint amintite
ca fcind de strajg satek Mnesti si Grozesti din tinutul Tro-
77 Doc. din 1729 (N. Iorga, Studii si doc., VI, p. 426). La 10 octom-
brie 1747, sint amintiti pliiasii de la Hangu (Arh. St. Buc., m-rea
Rica, XX/3).
78 N. Iorga, op. cit., VI, p. 209-210. Dupl cum rezult din mrturiile
vremii, pe la Comne.gti era calea mai larg" (Mag. istoric, V, p. 117),
iar la 1737, inginerul austriac I. C. Weiss spune c pe aici, prin pasul Ghi-
mes, se trecea cel mai usor Cu trsura si c. satul Comnesti este locuit nu-
mai de asa-numitii pliesi (playaschen), care pzesc treeitoarea". Tot aici
se afla si vama Moldovei" (C. Giurescu, op. cit., III, p. 118).
78 Despre acest sat stirn mai multe datorit proceselor sale cu m-rea
Pinglrati. La 29 noiembrie 1628, se spune c strjerii care aceau de paz
pe Bistrita aveau impreun cu m-rea muntele Tarcul pin la Bistrita (Arh.
St. Buc., m-rea Pingsati, 111/30). La 24 ianuarie 1633, cind satul se plinge
de cotropire din partea minastirii, domnia d dreptate acesteia, aritind c
satul Drminesti nu a avut nici o treab cu acele locuri din munte, ci au
avut treabi numai s tin straja acolo" (ibidem, 111143). Mai tirziu, la 5 iulie
1637, egumenul m-rii Bistrita arat ca acea straj pin in dzilele Erimiei
vod (Movili) am tinut-o noi cu vecinii nostri, cu Oprisianii si cu gium.-
tate de satu de Dirmnesti, ce numai ce au tinut straja atunce acei vecini
ai nostri si Dirmnestii si au avut scuteal.", neavind nici o treab cu bra-
nistea domneasc druit. de Ieremia Movil si Radu Mihnea m-rii Bisericani
(ibidem, XIII/8). La 22 martie 1638, domnul intreste m-rilor Bisericani si
Pingrati locul ce iaste acolo la straj", pe care il tinuse satul Drmnesti,
spunind ci am lsat domnia mea de acum inainte acea straj s tie si S'A
pziasc cilugrii... iar Drmgnestii s nu mai aib treab cu straja, ce s
fie grijea clugrilor" (Arh. St. Buc., m-rea Bisericani, XIII/38). Ling
Drmnesti este mentionat, In septembrie 1654, un loe din sus de strimtura
strji" (Arh. St. Buc., m-rea Pingrati, 111/88).
88 Doc. din 19 mai si 2 iulie 1662 (Arh. St. Buc., m-rea Bisericani, 1/37
si 38). Tot aici se prevede c, dac va trebui straj si mai sus, in munte, pe
pirtul Calul, cele dou sate urmau s pzeasc tot impreun.
www.dacoromanica.ro
t11 81. /ate sate de strjeri erau Oprisani 82 si BorlestiBacu,

caTe fceau de paz pe vadea Tazaului 83
In a dona jumtate a veacutui al XVIII-lea, documentele
ne arat c1 ficeau de paz. in aceast regiune steaguri de pl-
iasi, care inlocuiser pe vechii strleri. La 1776 slut amintite
un steag de 60 de pliai in tinutul Neamt si cite unul, format
din cite 40 de pliasi, la Trotus si la Comnesti, in tinutul
Bacu 84.
In sfirsit, unele sate din sudul Maldovei floeau de paz
la hotarul cu Tara Romneasc. Despre aceste sate, ins, datele
ce cunoastem slut mai srace. Intr-un document din 5 octom-
brie 1682 este amintit drumul movilii strjii", la Braisesti, lingi
apa Siretului 85, la hotarul cu Tara Romaneasc, iar la 1820,
Stoica pl'iasul din Jiteni arat c5. strjiind la hotarul plaiului,
In muntele Furuhii, unde se impreun cu hotarul plaiului de Mol-
dova" intilnise acolo pliasi di Vrancea, de la streaja Cili-
manului" 86.
In secdlul al XVIII-lea, in aceast regiune, in afar de
pliasi, se foloseau si Emercenari pentru paz. La 1742, domnul
adresa o porunc ispravnicului de Putna pentru arnutii ce-au
8' ,,Rev. istoricg", IX, 1923, p. 100 si N. Iorga, Anciens documents du

droit, I, p. 210. Vezi si E. H. Wessmantels. Dagbok, ed. S. Bring, Stockholm,
1928, p. 132 (in trad. la Inst. de istorie), unde se spune cg postul de pazi
de la Grozesti era o barierg si o poart pgcgtoasg, unde stau avanposturile
si supravegheazg trecerea din Transilvani in tara aceasta".
82 Arhiva istoricg", I/1, p..107 si Doc. pit/. ist. Rom., A, veac. XVII,
vol. I, p. 185-186.
82 Doc. din 10 aprilie 1629 (Arh. St. Buc., m-rea Tazlu, IV/7). Vama
de la Tazlu este amintit la 8 septembrie 1457, cind este intritg m-rii
Bistrita (Doc. pit). ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 291 si 310). La 8 la-
nuarie 1631, cind se face hotrnicia locurilar m-4rii Neamt, grit amintite
punctele straja veche, la o movil, si pe matca Neamtului in sus, ping la
strajg, la capul Poienii Tirgului" (Arh. St. Buc., m-rea Neamt. CXXXI/15),
ceca ce dovedeste cg locul unde se fIcea de strajg se mutase,
Dupg cum aratg austriacul I. C. Weiss, la 1737, pe valea ,ritilui Tazlu
era un drum secundar, care se unea cu cel principal de pe Valea Trotusului
la vrsarea Tazlgului (C. Giurescu, op. cit., III, p. 118).
" Uricarul, XIX, p. 359, 361.
" G. Ghibnescu, lspisoace, IV/1, p. 62-63.
86
Bul. Com. ist.", VI, p. 55.
www.dacoromanica.ro
159 ALTE CETE SAU BRESLE DE SLUJITORt
fost acolo, c fiind trebuitori aice, s-au rdicat de acolo".

Ispravinicul trebuia s. caute 20 de oameni holtei fac"
slujitonii, Impretm cu cei 30 de seimeni existenti, s fie
pentru paza marginii", considerind c slut de ajuns pentru a
chivernisi margine si porancile ce vor fi" 87.
Cit priveste hotarul de rsrit al trii, acesta nu era pzit
de strjeri, d de clxasii de margine, de care am vorbit In
capitolul precedent.
!titre strjerii din Moldova se gseau, ca i 2n Tara Roma-
neasc, i oameni aserviti, cum stilt locuitorii satului Oprisani
ai minstirii Bistrita, satele Vicovul de Jos si de Sus, care se
aflau in stpinirea minstirii Putna 88, sau satul Borlesti al mi-
nstirii Tazlu 89. Tat printre satele de pliasi se gseau
sate de rumni ai domniei, cum e cazul satului Blttesti 98, iar
Intr-un document din 15 august 1662 se spune c satele M-
nesti si Grozesti, date de Gheorghe Stefan voievod minstirii
Casin, n-au fost vecini boeresti, ci au fast sate domnesti de
straj. tri"
Strjerii erau comandati de vtafi, care aveau atributii
asemntoare cu cele ale vtafilor de plai din Tara Romneasc5..
In secolele XVIIXVIII, asemenea vtafi de strjeri sau de
87 N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 344-345 si Acad. R. S. Romnia, ms.

rom. 237, f. 731 v. Pentru punctele de paz din aceasti regiune, vezi A. Saya,
Documente putnene, II, p. 106-107, unde se arati c, la 25 ianuarie 1830,
paza se fcea de osteni cazaci si pliasi la plaiul Lepsii, la plaiul Valea
Neagr, lng Zboina Verde, aproape de satul Herstru si la Poenile Sarii,
lng Nereju, aproape de muntele Furu. Despre paza in aceast. (regiune vezi
Cristofor Mironescu, Hotarul Intre Moldova fi Muntenia (Anuarul de
geografie si antropografie", 1910-1911, p. 111-121) si doc. din 29 mai
1706 (Acad. R. S. Romnia, LXXIV/35).
88 D. Dan, Mindstirea ci comuna Patna, p. 168. Vicovul sau Jicovul de
Sus fusese dat midstirii de Stefan cel Mare, la 15 ieptembrie 1466 (Doc.
priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 350-351), iar cel de jos la 20 sep-
tembrie 1479 (ibidem, XV, p. 15). Vezi i ibidem, veac. XVI, vol. I, p. 29.
89 Doc. din 4 iunie 1519 (ibidem, p. 141).
90 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. III, p. 93.
91
Rev. istoric.", IX, 1923, p. 100.
www.dacoromanica.ro
straj. existau la Comnesti 92 si la Drmnesti 93, care erau

dou din satele cu atributii insemnate de paid', iar un altul este
amintit la Bogdnesti, pe apa Oituzului 94.
Avind obligatii multiple, strjerii ascultau atit de vamesi
pe care i ajutau la incasarea vmii cit si de cpitanul
de tinut, 'care rspundea de ordinea local. La 1742, Constantin
Mavrocordat porunceste marelui sptar ca strjerii de pe la
potecile muntelui" din tinutul Trott's s nu asculte numai de
vamesi, ci si de cpitanul de la Ttrgul Trotusului 95. In acelasi
an, domnul scrie marelui cpitan de Dorohoi : iti bag minte
in oap si marginia s fija binia pzite 96. Despre Constantin
Cantemir, fiul su, Dimitrie, ne spune c, fiind numit cpitan
de Codru (inainte de a ajunge mare clucer i serdar), avea in
sarcina sa stringerea drilor de la acele tinuturi, precum si
aprarea granitelor de c5.tre ttarii nogai" 97.
Inainte de numirea dpitanilor de tinut, strijerii erau pusi
sub ascultarea marilor vtafi de tinut, dup cum rezult din-
tr-o scrisoare a lui Gavril mare vtah al tinutului Suceava,
care anunta pe bistriteni, la 1615, c a fost pus de domn aice
la aceast margeni socotitori" 98.
Ca si in Tara Roms.neasc, pzitorii hotarelor Moldovei se
bucurau de un regim fiscal aparte de restul trii, beneficiind
de uncle scutiri de dri sau dind birul cu rupta". Intr-un do-
cument din 10 ,aprilie 1629, se arat c satul BarlestiBacu
era scutit de : ili, sulgiu, unt, cear, lup si de alte angrii"
care Ant pe miser, urmind s plteasc numai cisla scris la
vistierie (al crui cuantum nu este artat) i s tin straj pe
92 Amintit la 3 noiembrie 1734 (N. Iorga, Studii ci doc., VI, p. 209).

93 Mentionat in doc. la 20 martie 1602 (Arh. St. Buc., ep. Roman,
XXIII/1).
" Doc. din 21 decembrie 1666 (G. Ghibnescu, Surete, IV, p. 49).
25 N. Iorga, Stztdii fi doc., VI, p. 288.
Se N. Iorga, op. cit., VI, p. 404.
97 D. Cantemir, Viata lui C. Cantemir, ed. N. Iorga, p. 32.
28 Al. Rosetti, Lettres roumaines tires des archives de Bistritza, p. 82.
www.dacoromanica.ro
161 ALTE CETE SAU BRESLE DE SLURTORI
ce! Mare cum tin si alte striji" 99. Din porunca dom-
nului rezulti c i restul strijerillor aveau, la aceasti dati, ace-
lai fiscal.
La 9 mai 1729, satul BiltitestiNeamt, care era veche
straji domneasc" k marginea hotarului din spre Tara Ungu-
riasci", dzi i noapte poticile ungurilor" i straja
Hangului", este scutit de mortasipie si ptrclbie pentru mirfu-
rile vindute la tirg ; in plus, locuitorii si nu eran judecati de
globnici i prclabi, ci de ispravnicul lor" ioo
De un regim fiscal diferit de restail tirii se bucurau i lo-
cuitorii din Gimpulung "1. In sfirsit, in alte documente se arat
c satele de straj eran scutite de unele obligatii lin munci fati
de domnie, in schimbul tinerii strijii 102.
S. Hinsarii
Acest corp de 0st* ocupi un tloc aparte in organizarea
armatei din Moldova 103. Spre deosebire de celelalte bresle de
curteni, slujitori sau lefegii, care slujeau domniei fie pentru
" Arh. St. Buc., m-rea Taxlu, IV/7, Arhiva istoric", I, p. 119-120
G. Ghibnescu, Surete, II, p. 255-256. Scutirea se repet la 15 martie 1632
si 27 octombrie 1658 (Arh. St. Buc., m-rea Tazlu, I/1 si 1/3). Vezi
V. A. Urechia, Notite despre slobozii, in Analele Acad. Rom., IX, p. 173.
1 T. Man, Doc. bucovinene, III, p. 110-111, si IV, p. 79. Pentru
regimul fiscal al satului Vicovele vezi si D. Dan, Miniistirea fi comuna Putna,
p. 169-170.
in T. Bum, Din istoricul Cimpulungului moldovenesc, p. 111 si urm.
Vezi si privilegile din 7 februarie 1736, 18 aug-ust 1747 etc., publicate in
anexele lucrrii citate.
12 La 20 octombrie 1604, satul Oprisani era scutit de a merge la vi-
ntoare pentru domn, in schimbul strjii (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,
vol. I, p. 185-186), iar mai ttrziu, la 21 mai 1741, locuitoTii din Cominesti
si Drmnesti, fiind de paza poticilor", erau scutiti de poilvezi si bei-
licuri (N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 211).
103 In Tara Romfineasi nu au existat hinsari ; aici ostasii chemati In
dobind se numeau haiduoi. Am intilnit, In schimb, uncle toponimg,ware
amintesc pe htnsari : Drumul HInsariului", in regiunea muntoas din Batti,
apropiat deci de Moldova, pomenit intr-un doc. din 18 iulie 1587 (Doc. priv.
ist. Rom., B, veac. XVI, vol. V, p. 316) sau localitatea HInsresti din ju-
www.dacoromanica.ro
scutiri fiscale, fie pentru folosirea ocinei domnesti sau pentru

lear i intretinere (mertice), hinsarii mergeau la o.aste in do-
pentru prada pe care o luau pe cimpul de lupt.
binc15.", adic
Din aceast pricin, hinsarii nu pot fi incadrati in nici una din
cele trei categorii de mai sus b04.
In istoriognafia noastr mai veche s-a discutat destul de
mult despre originea uvintuilui hinsar 105; in timp ce unii cer-
ceatori considerau c acesta deriv din cuvintul maghiar husz",
care insearnn 20 (de aici tinrul dat la oaste de 20 de case
dintr-o localitate se numea huszar), alti istorici (N. Iorgam
In speciail generalul Radu Rosetti1") au artat c numele lor
deriv din cuvintul grecesc Xcoaapto;, ce inseamn om care se
detul Teleorman, care apare intr-un doc. din 18 mai 1700 (Arh. St. Buc.,
ms. 705, f. 250-251 v.). Aceste toponime stilt legate probabil de accep-
tiunea de hot sau tilhar pe care o mai are cuvintul hinsar (vezi mai jos).
1" A. D. Xenopol li deosebeste de slujitoni, dar ii crede mai apropiati
de drbani, fiind pedestri (lstoria romiz'nilor, ed. a III-a, vol. IV, p. 153
154). La p. 149, referindu-se la afirmatia lui Grigore Ureche c6 loan vocl
Viteazul avea 20 000 de pedestrime adunat mai mult In dobindi, dectt in
leaf.", Xenopol crede c acestia erau dorobanti.
I. C. Filitti ti consider pe hinsari ca fiind din aceeasi categorie cu
clrasii, privilegiati fiscali (Organizarea fiscala, p. 30). El usmeaz In
parte prerea lui Radu Rosetti, case credea ch hinsarii aceau slujb in
schimbul usurrii de dijdii, nu al folosirii pmtntului domnesc, cum fi-
ceau clrasii satenii fi stpinii in Moldova, p. 230).
105 Despre aceste discutii vezi I. Bogdan, Documentul Rizenilor, p.41-43
si general Radu Rosetti. A proPos des hinsari", Buc., 1939, 4i A propos
de l'origine des hussards" (Revue internationale militaire",
1939-1940, nr. 4, P. 246-250).
1" In Istoria armatei, I, p. 204, N. Iorga arat c hinsar inseamn hot,
lotru, si li aseamn pe hinsari achingiilor turci, care mergeau la lupt pen-
tru prad. O prere asemantoare are si C. C. Gittrescu, Istoria romeinilor,
ed. a IV-a, vol. II, partea a 2-a, p. 509.
107 Vezi lucrarea citat mai sus (prima dintre cele dou), unde gene-
ra/u1 R. Rosetti aduce in discutie articolul lui Henri Grgoire si Paul
Osgels, Qu'est-ce qu-un hussard" ou de l'utilit du grec moderne, aprut
tn Annuaire de l'Institut de Philologie et d'Histoire Orientales et Slaves",
V, 1937, Mlanges Emile Boissacq, p. 443-451. Vezi i discutia dintre
H. Grgoire si E. Darko, amintit de Radu Rosetti.
www.dacoromanica.ro
ascunde, brigand, tilhar, cuvint intilnit cu aceeasi acceptiune

In limba slavi, sub forma xscoti 108
In ,afarA de corpul de hinsari, care apare in documente cu
west mime in a doua jumkate a secolului al XVI-dea, in iz-
voarele istorice moldovene sint amintiti in a doua jumkate a
secolului al XV-lea i in prima jumkate a celui urmkor hu-
sarii, chiar sub aceast form5. slav ,care inseamni tilhari, hai-
duci. Astfed, Letopisetul anonim al Moldovei inregistreaz fap-
tul c, in lupta de la Valea Alb5., au murk pink' i husarii
intr-un document slay din 5
(rScapi), osteni vestiti109, lar
mai 1548, se spune c Saya husarul pribegise in timpul domniei
lui Petru Rare in Polonia, motiv pentru care i se confiscase
satud Sveni 11.
Dei I. Bogdan consider5, c husarii nu au nimic comun cu
hinsarii, deoarece husarii de la Valea Alb ,caTe ar fi consti-
tuit un corp de ostasi organizat de Stefan cel Mare dup' mo-
delul maghiar 111 ar fi disprut dup aceasti bklie 112 (fapt
infirmat de documentul din 1548 dtat mai sus), este posibil ca
husarii s5, fi fost de la .inceput ostasi chemati in dobinc15., fiind
numiti atunci chiar cu termenul slay de husari = tilhari 113.
18 Pentru echivalenta r6cok = tilhar vezi doc. slay de la Vlad

Dracul, la I. Bogdan, Relatiile, p. 47-48, ca i textul latin al tratatului
incheiat in 1452 intre Lancu de Hunedoara i turci, in care grit amintiti
husarones vel male f actores (N. Iorga, Privilegiul sultanului Mallomed pentrzt
Pera, p. 22).
109 Cronicile slavo-ronidne, ed. P. P. Panaitescu, p. 18.
110 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. L P. 582.
111 Astfel de husari ostasi imbilcati tot in hier" existau si in
armata polon. (Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 53).
Despre husarii din Polonia si Ungaria, care formau cavaleria u.soarg,
vezi Andr Ajtay, L'origine du hussard hongrois (Revue internationale
d'histaire militaire", 1939, nr. 1-2, p. 15-19) si W. Djiewanowski, Les
hussards polonais (ibidem, 1939-1940, nr. 3, p. 157-168).
Intrucit in armata feuda15. a Moldovei i Trii Romnesti nu erau
imbrcati in armuri decit boierii (vezi Istoria Romeiniei, II, p. 339), nu
cred c termenul husari a desemnat vreodat la noi o asemenea ostire cum
aveau polonii sau maghiarii.
112 I. Bogdan, Documentul Rizenifor, p. 41.
113 Cf. in aceasei privinti si D. Cantemir, Descripio Moldaviae,
p. 94-95, care spune c hinsarii s-au numit mai inainte husari. I. Bogdan
www.dacoromanica.ro
Hinsarii apar cu acest nume in izvoare in a doua jumgtate

a secolului al XVI-lea. Prima actiune militarg a hinsarilor este
aceea povestitg de cronicarul Grigore Ureche, sub data 1587, dud
Pirvu pircglab de Soroca a plecat cu hinsarii i cu alti osteni in
urmgrirea cazacilor care navliserg in Moldova. 114 In aceastg
vreme li se spune dud hinsari, cind hinsrei, 115 folosindu-se di-
minutivul obisnuit i pentru armsei, slugerei, comisei etc.
Uneori aceluiasi hinsar i se spune chid hinsar, chid hinsgrel,
ceea ce aratg c cei doi termeni aveau aceeasi acceptiune. De
pildg, lui Gheorghe din Spitgresti i se spune hinsar la 28 decem-
brie 1604 116 si hinsgrel la 3 martie (1604) 117. Hinsgreii nu Ant
deci, cum credea generalul Radu Rosetti, hinsari Tnici sau sub-
hinsari 118.
Dupg cum rezultg din documente, hinsarii erau in general
oameni-liberi i proprietari. In numeroase documente din secolul
al XVII-lea ei apar in aceastg calitate 119, iar la 1684, in cererea
adresatg regelui polon de sfrile" din Moldova, hinsarii grit
trecuti algturi de celelalte ,categorii de proprietari din tari ase-
zati pe mosiile lor" : boierii, curtenii i dorobantii, a cgror scutire
totalg de dgri este solicitat. Tegelui loan Sobieski, in cazul in
care oastea poking ar fi cucerit Moldova 120.
In afar de acesti hinsari proprietari de pgmirrt, erau inscrisi
uneori la hinsari i tgranii aserviti. La 9 ianuarie 1609, Constan-
tin Movilg, domnul Moldovei, porunceste starostelui de Cernguti
consider frisk' c acesti husari se pot asemna ca nume si ca functiune"

cu husarii maghiari de care am vorbit mai sus op. cit., p. 42).
114 Letopisetul tarii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, ed. a II-a, p. 216.
118 Moldavia v epohu feodalizma, I, p. 237 ; Muzeul Flticeni, nr. 26;
Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. IV, p. 345; Acad. R. S. Rominia,
LXVIII/135.
118 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. I, p. 189.
111 Ibidem, p. 129.
118 R. Rosetti, op. cit., p. 6.
118 Vezi doc. din : 30 ianuarie 1604, 12 aprilie 1627, 15 septembrie
1635, 5 septembrie 1641, 6 februarie 1647 etc. (Doc. priv. ist. Rom., A,
veac. XVII, vol. I, p. 126, Acad. R. S. Rominia, DIV/128-129, Arh. St.
Buc., Mitr. 'Mil Rom., LXXXVIII/2, G. Ghibnescu, Ispisoace, 1I/2,
p. 128-129 si IV/1, p. 240 etc.).
120 Hurmuzaki, S. 11/3, p. 152 si M. Costin, Opere, ed. cit., p. 333.
www.dacoromanica.ro
si vtafului de hinsari s. lase in pace satele episcopiei Rkluti

s nu inscriti hinsari ifa acele sate" 121. Porunca domnului fusese
dat deoarece inscrierea la hinsari a locuitorilor din satele epis-
copiei ar fi lipsit-o de bratele de munc. ale celor inscrisi. .
In a doua jumkate a secolului al XVII-dea, intr-o vreme

chid organizatia hinsarilor deczuse i dud nu mai erau multi
amatori pentru inscrierea in acest corp, dud ena inevoie de kin-
sari, acestia erau inscrisi cu forta, cite unul dintr-un sat. Dup
cum rezult dintr-un document din 18 decembrie 1659, asa pro-
cedase Gheorghe Ghica, probabil in timpul luptelor pentru tron
purtate cu Constantin Serban. In acest document, referitor la
rumanii minstirii Tazlu, se porunce.ste dregkorilor domnesti
s nu mai ia cite un om dintr-un sat (al aninstirii)... s fie
hinsar, precum s-au scris la Ghica vode 122.
In aceast vreme, slujba hinsarilor i obligatiile lor nu
erau prea usoare, de indati ce, la 15 aprilie 1662, doi vecini
din Miscuti-Orhei .care s-au inscnis lia hinskie" se roag de
medelnicerul Nicolae Buhus rad." dintre hinsari, dindu-i-se
din nou vecini 123.
Hinsarii slujeau In oaste pentru prada pe care o luau pe
cimpul de lupt. In aceast privint este revelator un document
din 8 mai 1598, in care se arat. c 10 hinsari din satul Mgura
unul din Soroca se judecaser cu Macri, fost mare armas, pen-
tru un plean ce au prdat de la el a unor turci ce rzbise in p-
durea Onicenilor" ; hinsarii II pirtser pe armas domnului pentru
c le luase din prada capturat de ei o parte mai mare deck fu-
fusese porunca acestuia 124. Din documentul citat rezult pe
11110 faptul c hinsarii aveau dneptul la prad csi domnia
putea insusi o parte din capturile acute de hinsari.
Tinind seama de faptul c i celelalte .categorii de osteni
aveau dreptul la prad in timp de rzboi i c aceast.' prad. era
121 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. II, p. 188. Intr-un doc.
anterior, referitor la aceeasi scutire, se spune ins s nu mai scrie pentru
blanele hinsarilor" (ibidem, vol. I, p. 249).
122 Arh. St. Buc., m-rea Sf. Sava-Iasi, XXXIV/17%
123 Arh. St. Iasi, CCXIV/10.
124 G. Ghibnescu, Surete, IX, p. 67 ; citat si de C. C. Giurescu, Istoria
romdnilor, vol. II, partea II-a, p. 509.
www.dacoromanica.ro
consideratg un cistig legal", este foarte probabil cg hinsarii

aveau un regim special nu numai In privinta prgzilor, dar si in
aceea a dgrilor cgtre stat. Din documente nu rezultg ins care
erau obligatiile lor fiscale. Stim doar c hinsarii constituiau o
breaslg fisoalg separatg de celalalte cete de curteni si slujitori.
In unoscutul izvod de bir din 1654, ei figureazg cu suma de
3 139 de ughi si 12 potronici, fatg de 11 212 .cit dgdeau cglgrasii
si 29 060 contributia curtenilor 125. Gum nu stim care era numg-
rul hinsarilor in acea vreme, nu putem cunoaste nici cuantumul
birului datorat de ei si nid raportul dintre acesta si cel plgtit de
curteni si Glujitori. La inceputul secodului al XVIII-lea, cind kin-
sgria decgzuse, Dimitrie Cantemir ii enumer pe hinsari printre
ostasii scutiti de dgri 126.
Nu cunoastem cu precizie efectivele hinsarilor ; probabil cg
numgrul lor nu va fi trecut niciodat de dteva mii, avind in
vedere faptul c in fiecare tinut exista in general cite un steag
de hinsari. In a doua jumgtate a secolului al XVII-lea, numgrul
lor a mers tot desorescind, o datg cu decgderea generar a curte-
nilor si slujitarilor. La 1683, cu ocazia pdecrii armatei moldo-
vene, algturi de turci, la asedhil Vienei, hinsarii mai sint incg
amintiti ca o categoric aparte, dup cllgrasi, lefegii si curteni 127,
iar la 1696 ei se mai aflau inci printre breslele de slujitori din
targ, fiind pomeniti ling tot ultimii, dupg curteni, aprozi, stol-
nicei si cglgrasi 128.
La inceputul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir
aratg cg hinsarii imprtiti in hinsari de Tara de Sus g de
Tara de Jos (dupg numele varnicilor comandanti) eran cu to-
tul in decgdere, cg nu mai indeplineau rosturi militare, ci prestan
doer diverse servicii vornicilor si cg ajunseserg. dela arma la
sapg" 126, adic deveniserg plugari. Numele lar a rgmas ins. in

128 D. Cantemir, op. cit., p. 88-90.
121 I. Neculce, op. cit., ed. I. Iordan, ed. II-a, p. 71.
125 G. Ghibinescu, Surete, XXII, p. 45.
1" D. Cantemir, op. cit., p. 89-90. Un vitaf de hinsari este amintit
inch' 'in tinutul Putna la 15 martie 1696 (N. Iorga, Studii li doc., V, p. 96)
iar un altul, in aceeasi regiune, la 11 ianuarie 1709 (Arh. St. Buc., ep.
Buzu, LX/5).
www.dacoromanica.ro
167 ALTE CETE SAU BRESLE DE SLUJITOR1
toponimia Moldovei ; la 4 ianuarie 1754, de pild., este amintit

satul Dnilesti care se chearda" acum Hinsarii" 130.
Hinsarii erau organizati ca i curtenii pe vtfii. Pri-
ma vtaf de hinsari cunoscut de noi este amintit la 30 decem-
brie 1576 131. In documentele de la sfirsitul secolului al XVI-lea
si din secolul urmitor am intilnit circa 40 de asemenea vkafi de
hinsari, rspinditi prin tinuturile : Cernnti, Orhei, Soroca, Bir-
lad, Tecuci, Tutovra, Putna etc. 132 Numirul lor este mai mare la
sfirsitul secolului al XVI-lea i in primele decenii ale celui urm-
tor, sczind dupa jumkatea acestui secol, o datl cu deciderea
hinsarilor.
V5.taful de hinsari comanda, probabil, un num5x de citeva
zeci de hinsari, adic5.1efectivul care ailckuia un steag. and in-
tr-un tinut existau mai multi hinsari deal aceia care alckuiau
un steag, ei aveau drept comandanti doi sau mai multi v.tafi de
hinsari. De pild., la 15 iunie 1605, se cl o porunt vkafilor de
hinsari din tinutul Cernuti133, ceea ce arafi c, probabil, in
acest tinut existau /a acea dat cel putin doi v.tafi. O situatie
asemankoare intianim si in tinutul Putna, unde slut amintiti ca
But Comisiei istorice", VII, p. 35.

131 Doc. priv, ist. Rom., A, veac. XVI, Vol. III, p. 80.
132 Vezi doc. din : 23 mai 1590, 23 ianuarie <1593), 13 iunie 1599, 17
iunie 1604, 7 mai 1606, 1 ianuarie 1607, 20 iulie 1610, 18 iulie 1617 etc.
etc. (ibident, veac. XVI, vol. II!, p. 458, vol. IV, p. 119 si 261, veac. XVII,
vol. I, p. 161, vol. II, p. 35-36 si 79; vol. IV, p. 196 si Arh. St. Rue.,
ms. 628, f. 364 v.).
La vitafii de hinsari care apar in documente cu acest titlu trebuie
adugim si pe will dintre numerosii vitafi cirora nu li se indici ce anume
grup conduc, intre care se gsesc j vitafi de hinsari. De pildi, la 26 august
1629 este amintit Ionasco vitaf de hinsari din Firtnesti (Acad. R. S. Ro-
minia, CLXVI/14), ciruia intr-un alt document, datat cu probahilitate din
<1630-1640), i se spune Ionasco vtaf din Firtinesti (Acad. R. S. Rominia,
CLXVI/16), fri si se mai arate ci este vtaf de hinsari.
133 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. I, p. 249. In doc. din 9
ianuarie 1609, referitor la aceeasi problemi pistrat ca i primul in copie
slavi este amintit ins un single vitaf de hinsari, ceca ce poate fi o
dovadi c in primul document diacul a pus gresit pluralul (zdem, vol.
II, p. 188).
www.dacoromanica.ro
martori, la 15 noiembrie 1620, trei và4afi de hinsari 134. In ge-

neral, Ins51, dupi cum pare a rezulta din documente, in tinuturile
moldovene exista numai cite un singur v'a*taf de hinsari 135, care
comanda hinsarii din tinutuil respectiv 136.
La inceputul secolului al XVII-lea, asa cum vtafii de
curteni se giseau sub comanda unui mare vkaf de tinut, vitafii
de hinsari se aflau sub aceea a unni anare vtaf de hinsari 137,
care era, probabil, comandantul tuturor hinsarilor din tar, subor-
donat manelui vonnic. Cunoastem patru asemenea mari vtafi de
hinsari, amintiti in documente intre 17 iunie 1604 138j 22
iunie 1619 139. Uneori acestor cmari Vitafi de hinsari li se spune
si mar hinsari" 140.
Vtafii de hinsari ca i marii vtafi de hinsari ocupan
o pozitie sociadI important, apgrind adeseori in documente al5.-
134 lbidem, vol. IV, p. 504. Cf. si porunca din 12 septembrie 1643 adre-
sat vtasilor de hinsari de pre acia margine", care se refer la tinutul
Putna (Acad. R. S. Romnia, LXXII/43).
135 Vezi doc. din : 4 fat:mark 1609, 24 iunie 1623 etc. (Doc. priv. ist.
Rom., A, veac XVII, vol. II, P. 188 si vol. V, p. 230).
138 Pentru organizaxea pe tinuturi a hinsarilor vezi doc. din 4 sep-
tembrie 1696, in care gilt amintiti hinsarii din tinutul Tutova (G. Ghib-
nescu, Surete, XXII, P. 45).
137 C. C. Giurescu credea c hinsaxii eraii comandati de vtafi 5i
apitani (op. cit., vol. II, partea II-a, P. 509), iar generalul Radu Rosetti
considera c. hinsarii aveau o erarhie proprie : hnsrel, hinsar si mare
hInsar" i c toti acestia se gseau sub comanda vitafilor, pe care ii asimi-
leaz cu cpitanii (op. cit., p. 6).
C marele vtaf de hinsarl este superiorul vtafilor de hinsari rezult
si din faptul c unii dintre acestia au fost la inceput vkafi de hinsari
au fost avansati dup un timp la rangul de maxi vtafi. De pild, Ciomir-
tan vita de hinsari la 13 iunie 1599 este amintit la 22 iunie 1619 ca fost
mare vitaf de hinsari (Doc. priv. ist. Rom., A. veac. XVI, vol. IV, p. 261
veac. XVII, vol. IV, P. 374).
138 lbidem, vol. I. p. 161.
133 Ibidem, vol. IV, P. 874.
140 Lui Saya mare vtaf de hinsari In doc. citat din 17 iunie 1604 i se
spune la 2 aprilie 1605 mare hinsar (ibidem, vol. I, p. 223) iar Ionasco
mare hinsar la 26 mai 1616 (idem, vol. IV p. 7) este numit mare vtaf
de hinsari la 12 august 1618 (ibidern, p. 291) iar la 25 mai 1625 hinsariul
cel mare (ibidem, vol. V, P. 347).
www.dacoromanica.ro
169 ALTE CETE SAU BRESLE DE SLUJITORE
tu,ri de boieri, de starosti sau piralabi 141, fiind ei insisi numiti

uneori boieri 142. Ei plteau o dare separat de restul hinsarilor,
al arui ouantuan nu-1 cunoastem ins 143-
Obligatiile hinsarilor nu erau numai de ordin militar de
a participa la 1upt in schimbu1 priicapturate asa cum cre-
deau, in enerail, cercet.torii nai vechi. Deoarece, in epoca de
care ne ocupm, cei care asigurau functia externa a statului o
indeplineau si pe cea intern, Ii gsim adeseori pe hinsari si pe
comandantii lor indeplinind cele mai variate atributii in cadrul
administratiei statului feudal. Astfel, ei erau folositi uneori pen-
tru a faoe respectat autoritatea daraneasa.. La 23 mai 1590,
Petru $chiopul, doannul Moldovei, porunceste unoir slugi domnesti,
printre .care si un vtaf de hinsari, s. ,sileasc la ascultare fat
de o porunc a sa pe niste nemesi din Horbinesti 144.
Ca si slujitorii, curtenii i lefegiii, hinsarii erau folositi apoi
la pstrarea ordinei in statul feudal. In timpul domniei lui Con-
stantin Cantemir, dud haiducia luase propartii ingrijartoare
pentru clasa dominant, Miron Costin pe atunci staroste de
Putna a luat msuri pentru stirpirea tilharilor", ak.tuind
unitti speciale de seimeni i hinsari pentru a lupta impotriva
acestora 145.
Dup cum rezult din uncle scutiri acordate de domnie ma-
rilor stpini feudali, in primele decenii ale secolului al XVII-lea
141 La 13 iunie 1599, Ciomirtan Vital de hinsari e trimis impreuni Cu

pircalabul de Soroca s stringi oameni pentru o hotirnicie (ibidem, veac.
XVI, vol. IV, p. 261) ; la 7 iulie 1607, Ionasco vataf de hinsari apare ca
martor alaturi de starostele de Putna si de cel de Tecuci (idem, veac. XVII,
vol. II, p. 119) ; printre boierii care merg cu oastea, insotindu-1 .pe $tefan
Toma pin. la Buzau, in 1616, se afla, alaturi de un fost hatman, vornic,
stolnic etc. si Ionasco mare hinsar (Doc. priv., ist. Rom., A, veac. XVII,
vol. IV, p. 7).
142 Ibidem, p. 199.
142 In izvorul din 1654 vatafii de hinsari figureaza cu 84 de ughi
(N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 264).
144 Do c. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. III, p. 458-459.
.
145 M. Kogailniceanu, Cronici, II, p. 37 si I. Neculce, op. cit., ed. acad.
I. Jordan, ed. II-a, p. 99.
www.dacoromanica.ro
htnsarii indeplineau i anumite atributii de ordin fiscal, care nu

apar prea bine definite In documente. De pilca, la 15 iunie 1605,
se porunoeste starostilor de Cernuti, vtafilor de hinsari si glob-
nicilor s'A lase in pace satul Cotmani al episcopiei de RAcluti.
Dac in .acest document se aratA c vtafii de M'usad trebuiau s
nu mai scrie satul ,,pentru blanele (asa In textul slav) hinsa-
rilor" 148, In .alte documente nu se precizeaz ce anume atributii
fiscale indeplineau acestia. De pild, la 25 iunie 1623, stefan
Toma porunceste starostelui Putna i vtafului de hinsari care
mergeau cu slujbe in tinut (Indeplineau deci atributii de ordin
fiscal) s lase in pace bucatele i morile minstirii Tazlu 1'17, iar
la 4 iulie 1621 Alexandru Llias d porunc pircglabilor si Musa-
rilor s nu se amestece In luarea dijmei pe mosia Mogesti a
minstirii Bistrita 148.
Faptul c hinsarii &hit amintiti In unele scutiri impreun cu
starostii i prclabii comandantii administratiei din tinuturi
denotA c ei indeplineau rosturi destul de importante in aparatul
local al statului feudal.
Foarte adeseori Ii mntlnim apoi pe vtafii de hinsari al-
turi de diversi alti boieri, curteni i slujitori indeplinind felu-
rite porunci domnesti, in special privind hodirniciile de mosii149.
4. Haiducii
In Transilvania, haiducii erau o categorie importuna de

ostasi, motiv pentru care, in dictionarul austriac adeseori citat,
146 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. I, p. 249.

147 Ibidem, vol. V, p. 230.
148 Arh. St. Buc., m-rea Tazlu, VIII114.
146 Vezi doc. din : 13 iunie 1599, 22 iunie 1619, 12 septembrie 1643,
25 ianuarie 1644 etc. (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 261,
veac. XVII, vol. IV p. 364, Acad. R. S. Rominia, LXXII/43 i XCIX/92).
www.dacoromanica.ro
171 ALTE CETE SAU BRESLE DE SLUTORI
din 1726, se spune Ci haiduc =- soldat maglriar 15. Asernenea

haiduci din Transilvania au fost aclusi si in Tara Romnease,
Inc din prima jumltate a secolului al XVI-lea, de boierii pri-
begi veniti contra lui Radu Paisie, iiar in Moldova de pretenden-
tul Stefan Mizg5. la 1566 151.
Haiducii ,au constituit apoi un important contingent in oastea
lui Mihai Viteazul, care tlispuinea de un corp de 8000 asemenea
ostasi. Dup5. .cum rezult din irarturiile vremii, haiducii erau
oameni liberi, veniti din diferite p'irti, din Ungaria, Serbia si
chiar romni, care primeau arme i munitii, luptind pentru prada
pe care o luau in btlie, ca i hinsarii 152. Haiducii din Peninsula
Balcanic au luptat cu mult curaj impotriva stpnirii otomane
pink' tirziu. in secolul al XIX-lea 152.
1" C. Giurescu, Material, II, p. 140.

Despre haiduci, trani liberi deveniti osteni in secolul al XVI-lea,
exise o foarte bogati literaturi din care mentionm Bres Andras si Mody
Gyorgy, A hajdusk trtenetneg is nprajznak irodalma [Literatura istoriei
si etnografiei haidudlor], Debretin, 1956, 51 p. ; Rcz Istvn, A hajdsg
trtnete [Istoria haiducilar], f. 1., 1957, 70 p. ; Danko Imre, A hajd
etnikum Krkshez [Contributii da problema originid etnice a haiducilor],
A Dehreceni Dri Mzeum Debretin, 1960; Szabo Istvn, A
hajdsg Kialakultisa (Alfld", 1956, t. VII, nr. S, p. 50-57) ; Szendrey
Istvn, A bihari hajdlik pere a hjdusgabadsagert [Procesul haiducilor din
Bihor pentru libertate], Debretin, 1957, 63 p. ; Rcz Istvn, Hajdiszobos16
nkormnyzata a XVII szcizadban [Autoritatea local, a haiducilor in sec.
XVII], A Debreceni Dbri Mzeum vknyve", Debretin, 1960 etc.
151 lstoria 7ri Romtinesti, p. 48, 49, Radu Popescu, Istoriile, ed.
C. Grecescu, p. 46 si Gr. Ureche, op. cit., ed. cit., p. 192.
152 Hurmuzaki, III/1, p. 430. Cf. si I. Sirbu, op. cit., II, p. 297. Vezi
Hurmuzaki, XII, p. 36. Este, de altfel, posibil ca termenul haiduc 5a nu
fie altceva cleat traducerea cuvintului husar, care dupl cum am v-
zut insemna brigand sau tilhar. In evul mediu, dasa dominant de la
care ne-au limas cele mai multe mrturii scrise, documente, cronici etc.
numea adeseori tilhari" sau hoti" pe cei care luptau impotriva asu-
pririi sociale.
353 Vezi Makovski A., Hajdutite v Makedonija prez prvata polovina
na XVII v. [Haiducii din Macedonia in prima jumltate a sec. XVII] (Iz-
vestija na Instituta za istorija pri Wlgarskata Akademija na naukite",
14-15, 1964, p. 195-213).
www.dacoromanica.ro
Acesti haiduci condusi de Baba Novac si Deli Marco 154

au adus o contributie de seam la victoriile lui Mihai Vitea-
zu1155. Astfel, la 1596, 1200 de haiduci au .cuoerit Plevna, de
unde s-au tutors Cu mult. prad 156, lar mai tirziu, in 1599-1600,
a-u avut un ro1 de seam in Vitglia de la Selirmbr, ca si la cu-
cerirea Moldovei 157.
Haiducii sint amintiti apoi si in oastea lui Radu Serban,
multi clintre ei rma. i, cu Deli Marco, din timpul domniei lui
Mihai Viteazu1158, iar altii veniti din Ungaria.
Din numeroase documente din aceast vrerne rezult c acest
corp de oaste, care tria din prad, continua practica jafului si
in timp de pace 159
Ultima mentiune cunoscut a haiducitor este din vremea
domniei lui Matei Basarab, oind ,cronica Tirii Romnesti ii amin-
teste pe haiducii clri alturi de seimeni in oastea trimis s
impiedice intrarea lui Vasile Lupu in tar., la 1653 160. Nu stim
sigur dac acestia erau ca si haiducii lui Mihai Viteazul
osteni pltiti din prad sau mercenari unguri sau sirbi, care se
gseau, de asemenea, in oastea lui Matei Basarab.
In Moldova, haiducii slut amintiti in lupta de la Cornul lui
Sas, fiind veniti din Polonia 161.
154 Cronica lui Szatn6skozy, ed. L Craciun, p. 144 si A. Veress, Do-

cumente, V, p. 17.
155 Hurmuzalci, XII, p. 258.
156 I. Skim, op. cit., I, p. 232, 233, 414, 416-417 passim.
157 Radu Popescu, Istoriile, p. 78 si Doc. priv. ist. Rom., A, veac.
XVII, vol. II, p. 318.
155 Szamosk6zy, op. cit., p. 172, 173, 192. Acesta aminteste, in afari
de Deli Marco, si pe Mihail Horvath, capitanul haiducilor maghiari, si pe
Deli Saya, conducatorul haiducilor sirbi. Vezi si Doc, priv. ist. Rom., B,
,
veac. XVII, vol. II, p. 238. Despre participarea lor in lupta de la Brasov,
vezi si doc. din <1614-1615> si 12 mai 1630, in care se vorbe.ste de niste
tiginci prinse si vindute de ei (Acad. R. S. Romania, CCCVIII/61 si Arh.
St. Buc., m-rea Valea, XVIH/16).
155 Vezi doc. din : 8 iunie 1598, 28 aprilie 1605, 6 iunie 1607 (Doc.
priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. VI, p. 328, veac. XVII, vol. I, p. 165
si 268).
I" Istoria 7iirii Romeineoi, ed. cit., p. 110.
"1 Miron Costin, Opere, p. 59.
www.dacoromanica.ro
173 ALTE CETE SAU BRESLE DE g.U.ITTORI
5. Arcafii, sulitafii, sinetarii, jru,scafii # tunarii

Arcafii. Sint un corp al ostirii moldovene, ale cgrui efec-
tive nu le cunoastem. Dupg pgrerea lui Miron Costin, acestia,
impreun. 'Cu cglrasii, ar fi fast colanizati de Dragos vodg in
sudul Moldovei. El afirmg cg arcasii se ,aseamgn5 cu pedestri-
mea cea turceascg pe ca,re o numesc .solaci, cgci mergeau la rgzboi
pe jos, cu arcuri, all poveri, numai icu o tolbg de sggeti si cu
arcul pe brat" 162. Cranicarul are .aci in vedere pe toti ostenii
moldoveni inarmati 'al ancuri si sggeti, arme care au fost foarte
mult folosite de ostirile naastre in evul ,mediu. Miron Costin trece
insg pe arcasi ca o categorie separatg de osteni, algturi de ali-
rasi, dgrgbani, seimeni si slujitorii cu leafg" 163.
Intrucit arcasii apar foarte Tar In documente 164, ne lipseste
once posibilitate de a face chiar aprecien aproximative despre
efectivele Ion
Sulitafii. Sulitele sau Vincile au fast unele din armele cu
cea mai largg rgspindire in vremea de care ne ocupgm, atit
in Moldova, cit si in Tara Romneascg.
In secolele XVIXVII, in documentele moldovene sint
amintiti numerosi oameni avind titlul de sulitas, do, la arma pe
care o purtau 165. In Tara Romineascg, un grup asemgnkar il
alckuiau fustasii, inarmati si ei cu .sulite si care aveau ca atri-
butie paza palatului domnesc. Ca si pentru rcasi, ne lipsesc
stirile despre num2a*Tul sulita. ilor.
162 Ibidem, p. 233, 236. Vezi o B. P. Hasdeu, Etymologicum Magnum,

II, col. 1499. I. Bogdan ti considera osteni -aliri (Documentul Rizenilor, p.63).
168 Miron Costin, Opere, p. 387.
164 Vezi doc. din 24 ian. 1617 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,
vol. III, p. 88). Arcasii stilt amintiti si in oastea lui loan vod5. Viteazul
(Cronicile slavo-romdne, ed. cit., p. 150).
165 Vezi doc. din : 4 aprilie 1577, 17 mai 1583, 13 mai 1590, 5 fe-
bruarie 1612, 1 august 1615, 1 aprilie 1618, 12 februarie 1619 <1661
1665> etc. (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, val. III, p. 84, 219 si .457,
veac. XVII, vol. III, p. 60 si 223, vol. IV, p. 257, 311, Arh. St. Buc., AN,
MMDCLXXIII/1 si N. Iorga, Studii li doc., VI, p. 84).
www.dacoromanica.ro
Sinetarii. Sint o categorie de osteni moldoveni, purttori

de sinete sau pusti. Dei ,atIt seimenii cit si dorobantii erau inar-
mati ou sinete 166, nu s-a dat numele de sinetari deck unei cele
de osteni din regiunea Orhei-Soroca, unde sint intilniti, incepind
din seoolul al XVI-lea, nurnerosi vkafi de sinetari 167. Cum v-
tafii conduceau efectivele unui steag si cum in documente nu
apare decit cite un v,taf de sinetari odat., rezult c numrul
acestora nu era prea mare.
Din documente nu reiese prea ciar care era regimul lor
fiscal. In izvodul de dri din iunie 1654, sinetarii grit trecuti
separat, icu 201 ughi i cu mentiunea snitarii cu 6 ug. un
vtav" 168. Dan prteau cite 6 ughi dare, rezult c erau circa
33 de sinetari. Cit ipaiveste obligatiile fat de statul feudal,
ele erau numai de natur.
PuKafii sau pugarii. In Tara Romanease, puKa0i au

alckuit un grup de osteni inarmati cu pusti, asa cum erau in
Moldova sinetarii. In documentele muntene se intilnesc numerosi
166
167
-
Miron Costin, Opere, p. 99, 134, 193.
Salim, la 25 iulie 1599 (Moldavia v epohu feodalizma, p. 162)
Iona.sco, la 18 itrlie 1617 si 25 iulie <1617) (Doc. priv. ist. Rom.,
A, veac. XVII, vol. III, p. 196 si A. Saya, Doc. Orhei, p. 56)
Ursu, ante 15 mai 1619 (Moldavia v epohu feocializma, p. 350)
Vasilie, la 10 septembrie 1626 (Acad. R. S. Romania, DCXXI/186)
Ionea, la 16 mai 1640, (idem, CXXXVII/188)
Chifa, la 1 martie 1647, (idem, LXXII/48)
Vlasie, la 25 februarie 1648 si 1 septembrie 1655 (idem, XXII/275
si 182)
Vasilie, la 23 septembrie 1652 si 28 ianuarie 1661 (idem, LVI/16
si AN, XGI/34) ; la 3 octombrie 1665 este fost vitah (Acad. R. S. Ro-
mania, AN, XCl/48)
Dumitrasco Murgulet, ante 5 decembrie 1661 (N. Iorga, Studii
doc., V, p. 17)
Vasile Urd, la 3 octombrie 1665 si 26 martie 1666 (I. Neculce",
1924, p. 181 si Acad. R. S. Romania, XCl/48). Vezi si C. C. Giurescu,
op. cit., vol. III, partea a II-a, p. 770.
168 N. Iorga, Studii doc., IV, p. 263.
www.dacoromanica.ro
puscasi sau puscari, incepind de la (1510-1511) 169. Inca din a

doua jumatate a secolului al XVI-lea, ei erau condusi de un
vataf 170, ca i sinetarii moldoveni.
Constantin Serban seria lui Gheorghe Rakoczi ca va stringe
100 de puscasi din olatele noastre", pe care nu-i va plati cu
leafa, ci Ii va scuti de dari 171. De la el ni s-a pastrat un docu-
ment, din 29 iamiarie 1657, prin care scuteste de dari pe doi
oameni din Negomire. ti-Muscel, care erau pusi ,la ceata pusca-
rilor, la 8 ughi" 172. Puscasii lui Constantin $erban faceau deci
parte din categoria privilegiatilor fiscali, (nu a mercenarilor. La
inceputul secolului al XVIII-lea, in atributia puscasilor intra
paza temnitei, in schimbul acestei slujbe fiind scutiti de dari 173.
Spre deosebire de Tara Romneasca, in Moldova puscasii
erau ostasii cace ficeau serviciul la tunuri, dupa cum ne infor-
meaza Dimitrie Cantemir '74. Aici tunurile se numeau pusci175.
In secolul al XVII-lea slut amintiti numerosi pus.cari sau puscasi,
indeosebi in tinuturile Hotin i Neamt 176. In izvodul de dari din
iunie 1654, ,puscasii ot Neamt" sint trecuti ca o categoric fiscala
separata de restul trii, platind 20 de ughi "7. Precum se vede,
169 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. I, p. 63. Vezi si doc. din :
10 octombrie 1606, 19 mai 1614, 7 decembrie 1632, 15 noiembrie 1635,
iunie 1639., 16 aprilie 1645, 3 iulie 1668 etc. (ibidem, veac. XVII, vol. I,
p. 236 si 278; Arh. St. Buc., Mitr. Tirii Rom., XXXVIII/3 si LVII/4, ep.
Buzau, LX.XV/5, Acad. R. S. Romania, XLIII19 si CLXXXV/73).
170 Vezi doc. din 26 mai 1577 si 6 aprilie 1626 (Doc. priv. ist. Rom.,
B, veac. XVI, vol. IV, p. 275 si Acad. R. S. Romania, CXLI/50).
172 Acad. R. S. Romania, MCDLXJ222.
173 Vezi doc. din 26 august 1705 (Arh. St. Buc., m-rea Sf. Apostoli,
III/11).
173 Vezi M. Costin, Opere, p. 160, 163, 172 si M. Koglniceanu, Cronici,
II, p. 65, unde se spune artilerie adecii pufarie". Vezi i cronica lui Gri-
gore Ureche, care arati .ca, la 1574, de zgomotul puscilor (tunurilor) nici
puscarii nu mai stia in cine da" (ed. cit., p. 203). Cf. si C. C. Giurescu,
op. cit., vol. III, partea a II-a, p. 168-169.
176 Doc. din : august 1607, 13 aprilie 1619, 5 aprilie 1627, 30 iunie
1628, 21 mai 1668 etc. (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. II, p. 124,
N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 81, Biblioteca Centrali de Stat, VI/2, Acad.
R. S. Romania, IV/227 si G. Ghibanescu, Ispisoace, 111/2, p. 64.
www.dacoromanica.ro
.ci nu erau prea numerosi. Tot in secolul al XVII-lea apar in

'documente i vtafii de puscari 178.
Dup cum rezult dintr-un document de la Antioh Cantemir,
.din 11 mai 1696, puscasii constituiau o ceat privilegiat, in cave
nu erau primiti oamenii aserviti 179.
In prima jumtate a secodului al XVIII-lea, Grigore al II-lea
Ghica a infiintat dou steaguri de vintori i puscasi, care ficeau
de serviciu cu sptmina la curtea domneasc, fiind scutiti de
ari 18rn
e. runarii. Sint o ceati militar intImit numai in Tara Ro-

-rnneasc, unde documentele din secolul al XVII-lea semnaleai
numerosi aameni purtind acest titlu 181. La mijlocul secolului
al XVII-lea exista si un iuzbas de tunari 182, ceca ce dovedeste
c." ei aktuiau un steag.
In a doua jumtate a secolului al XVII-lea este foarte pro-
tunarii indeplineau un rol de seam numai la diverse
solemnitti de curte, ca, de pila, alegerea domnilor, icind se
tagea cu tunul. La numirea ca domn a lui Ghearghe Duca, bo-
leni scoate tunurile de a cu ele dup hice?, iar
la reconfirmarea sa in domnie au dat cu 12 tunuri i slujito-
rimea Cu puscile" 183;cind lui Constantin Brincoveanu i s-a tri-
mis caftanul de dffinnie, acesta 1-a primit pe solul turc dind cu
tunurile i altele acind, dup obicei" 184
178 Doc. citate si mai sus din : august 1607, 13 aprilie 1619, 12 fe-
bruarie 1659, 22 martie 1666, 20 august 1708 (Arh. St. Buc., m-rea Neamt,
CXXX/32 si LIII/12, m-rea Secu, 1/20).
178 Arb. St. Iasi, CD/20.
180 61. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 435 si Acad. R. S. Rominia, ms.
rom. 237, f. 442 v.
181 Doc. din : 15 decembrie 1619, 20 aprilie 1634, 6 februarie 1642,
19 octombrie 1663, 5 iunie 1665 etc. (Doc. priv. ist. Rom., B, vea. XVII,
vol. III, p. 447, Arh. St. Buc., AN, CXI/29, Mitr. Trii Rom., CCCLIII/11,
aldrusani, XXXVI/6, Biblioteca Central de Stat, LXXXVIII/1
-si Acad. R. S. Rominia, CXCV/26).
182 Doc. din 6 februarie 1642 (Arh. St. Buc, m-rea Cldrusani,
XXXVI/6).
183 Radu Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 158 si 168.
184 Ibidem, p. 188. Vezi si p. 218.
www.dacoromanica.ro
Capitolul 4
MERCENARII (LEFEGIII) $1 EVOLUTIA LOR
I. Evolutia mercenarilor qi intretinerea lor

Mercenarii sau lefegiii au constituit in evul mediu o armat
noug, priceput mai ales in minuirea armelor de foc i care a
contribuit, pe Iingg alti factori, la intgrirea puterii centrale in
diferite tgri ale Europei. Engels a argtat cg, in armata feudal,
ostasii eran mai steins legati de seniorii lor feudall directi decit
de comandantul regal al armatei", motiv pentru care puterea re-
gard' nu putea duce nici un rzboi firg sprijinul seniorilor feudal
Din aceastg cauzg, regii se striduesc sg se elibereze de aceast"
armaa feudali creeze o armatg proprie", apelind la
trupe recrutate sau inchiriate", care-i fgceau independenti de
puterea .anmat a feudalilor 1.
In Tara Romneascg si Moldova mercenarii nu au constituit
o oaste atit de numeroas ca aceea alcgtuit din curteni i sluji-
tori, datoritg unor cauze obiective. In vremea predominrii eco-
nomiei natunale, clomnia nu dispunea de suficiente inijloace
nesti pentru a intretine o oaste de mercenari, motiv pentru care
prefera alte mijloace de rgsplat a slujbei, mai adecvate situatiei
existente.
Din timpul domniei lui Vlad Tepes ne-a rgmas o foarte in-
teresant scrisoare care austreazg aceastg situatie. Ceeind bra-
sovenilor s-i trimitg voinici" pentru oastea sa, domnul declara
c' nu dispune de bani ca sg-i plteascg, dar c. ii va milui si
hrni" (MHAOHAT H rpAHHT) ca si pe slugile sale 2 In aceasa
vreme, cind banii erau rari, mila" i hrana" constituiau mij-
loace obisnuite de rgsplati a serviciilor fgcute domniei.
F. Engels, Des pre destrmarea feudalismului fi aparitia statelor na-

tionale, anex la Rzboiul trnesc german, Buc., 1958, p. 190-191.
2 I. Bogdan, Relariile, p. 99.
www.dacoromanica.ro
178 MERCENARII SAU LEFEGIII SI EVOLUTIA LOR.
Nici mai tirziu, cind frile tomarle au intrat sub dominatia

turceasa domnia nu dispunea de resurse Vinesti prea mari
pentru intretinerea mercenarilor. Sumele strinse din tara eran
utilizate in primul rind pentru plata tributului, mereu sporit de
catre turci, i apoi pentru imbogitirea rapid a domnului can-
nu stia niciodatt cit tixnp va domni si a dreg.torilor si. Cind
amestecul turcesc in ttreburile celor dou tri a devenit mai pu-
ternic, turcii nici nu tau mai permis recrutarea unui numr prea.
mare de osteni, de leam5. ca armele acestora s nu fie indreptate
impotriva lor. Cu toate acestea, in anumite perioade din istoria
noastr medie, indeosebi la sfirsitul secolului al XVI-lea, cind
domnii nostri au dezrntuit lupta pentru eliberarea de sub domi-
natia otomank numsul mercenarilor a crescut in mod deosebit ;
fiind priceputi in mestesugul armelor, ei eran preferati osteni-
lor de tar.
Mercenarii (transilvneni i poloni) sint amintiti inc dia
prima jumkate a secolului al XV-tlea ; primii In timpul domni0
lui Dan al II-lea 3, ceilalti in timpul luptelor dintre urmasii lu
Alexandru cel Bun 4. Asa cum am tartat mai sus, Vlad Tepes
carea si el brasovenilor voinici" s-i slujeasc, dar recunostea
&A, neavind bani, nu le va putea da leari (xionAh).
Mercenarii au continuat a existe si in secolul al XVI-lea,
efectivele lar crescind in a doua jumkate a acestui secol, indeo-
sebi in ultidmul ski deceniu, cind are lac ridicarea trilor romne
impotriva exploatrii nemiloase a Portii.
Despre Mihai Viteazul, cronica trii spune c, deaca pierda
atitea voinici..., incepu a trimite pen taate Oxide strlne ca
stringl voinici viteji ; i aduse lesi si cazaci si de tot feliul de
oameni, care-i erau de falos" 5. De la el s-au pistrat i scrisori
prin calle cheam n slujb osteni mercenari din Transilvania,
Polonia si din tinuturile cazkesti 6. Dup unele informatii, Mihai
3 Szekely oklevltdr, III, p. 41.

4 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XV, p. 96.
lstoria Trii Romiirtegi, erl. cit., p. 65. Vezi i Hurmuzaki, XII, p. 567.
Hurmuzaki, XII, p. 44, S. II/1, p. 380, Romanoslavica", V, p. 162-
www.dacoromanica.ro
179 EVOLUTIA MERCENARILOR I TNTRETINEREA LOR
Viteazul ar fi avut pin. la 23 000 de mercenari 7, care a5a

cum vom vedea i-au cauzat multe neplceri din cauza nepltii
la timp a lefilor.
Dup. domnia lui Mihai Viteazul, numrul mercenarilor a
sczut continuu pin sprre mijlocul secolului al XVII-lea, cind
a crescut din nou, ajungind pin. la 8 000 de oameni, In timpul
domniilor lui Vasile Lupu i Matei Basarab. Urmasii acestora
ins, Gheorghe $tefan si Constantin $erban, nu mai dispuneau
dedt de aproximativ 2 000 de mercenari fiecare 8.
Pe m'sura decderii slujitorllor i icurtenilor, in a doua ju-
ingtate a secolului al XVII-lea, mercenarii au cptat o impor-
tana tot mai m,are, ajungind ostasii de incredere .ai domnilor,
mai ales ai acelora care nu aveau motive s se incread in local-
nici i care &eau In ostasii cu plati principalii lor ,aprtori
impotriva poporului pe caire-1 asupreau. Intr-o interesant scri-
spare din 11 iunie 1657, domnul Moldovei, Gheorghe $tefan, re-
cunostea deschis c, dac n-ar avea oaste cu simbrie" cu sine,
prostimea ne-ar alunga din scaun pentru &Arne multe pe care,
de nevoie, le .arunc5.m asupna ei" 1.
7 Hurmuzaki, III/1, p. 431., Vezi si N. Iorga, Doc. nouli relative la

Petru $chiopul fi Mihai Viteazul, p. 34, 68.
Mentionm ci si In Transilvania numrul mercenarilar a crescut In mod
deosehit tot la sfirsitul secolului al XVI-lea, ajungInd 30 000 de
oameni, recrutati dintre trani. Vezi Maksay Ferenc, Parasztsg s szoldos-
szolglat a XVI sztizadi Magyaroszgon. [Trnimea i serviciul de merce-
nari In secolul XVI] (Hadtrteneti Kzlemnyek", 1956, t. 3, nr. I,
p. .26-42).
8 Miron Costin, Opere, p. 169 si N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. CCLXXVI.
Despre evolutia numrului mercenarilor vezi si gen. R. Rosetti, Orga-
nizarea, p. 6-7, N. Iorga, Le dveloppement des troupes mercenaires dans
les pays roumains des origines la fin du XVIII-e sicle (Revue interna-
tionale d'histoire militaire", 1939-1940, nr. 3, p. 140-143) si C. C. Giu-
rescu, oP. cit., vol. III, partea a II-a, p. 744-748.
Despre etimologia cuvintului lefegiu, de la ulf, ven I. Bogdan, Do-
cumentul Rizenilor, p. 56-57.
Vezi M. Kogilniceanu, Cronici, III, p. 110, unde se spune c C. Duca
fusese sftuit s aleituiasci steaguri de seimeni staini si s nu aib Incre-
dere In prnInteni".
10 Rev. istoric", 1926, p. 318.
www.dacoromanica.ro
180 MERCENARII SAL) LEFEGIII I EVOLUTIA LOR
Majoritatea acestor mercenari erau strini, dar intre ei se

giseau si multi bistinasi, unii chiar in grupurile care purtau nu-
miri strine (cazaci, seimeni etc.), precum i munteni in Moldova 11
sau moldoveni in Tana Romneasc (leventii).
Mercenarii primeau de la domnie leaf, echipament i hran,

intretinerea lor fiind foarte costisitoare.
Primele dovezi despre plata lefii mercenarilor Ant din prima
jumkate a secolului al XV-dea. In vremea luptelor cu turcii, Dan
al II-lea oferea un ,perper pe luni clretilor si o treime de per-
per ostasilar pedestri 12 Mai tirziu, donknul Moldovei, lije, aflat
In lupt cu fratele su, angaja mencenari din Lituania, crora le
promitea cite 5 grivne polone de lancie si cite trei zloti turcesti
grivna" 13.
Desi mercenarii au continuat existe si in secolul
al XVI-lea, nu dispunem de stiri prea numeroase despre mrimea
simbriei lor in aceast vreme.
In secolul al XVI-lea, in Transilvania, Ferdinand I si stefan
Bathory ,plteau ca sold lefegiilor lor cite trei florini lunar 6.-
lretilor si cite doi pedestrasilor 14. Este de presupus .c in jurul
acestor sume vor fi fost i lefurile mercenarilor veniti din Tran-
silvania in Tara Romneasc6 si Moldova.
La sfirsitul acestui secol, intr-o epoc de rzboi intre Impe-
riul otoman i puterile restine, lefurile mercenarilor au crescut.
11 Vezi scrisoarea din 13 ianuarie 1020, adresati de Gavriil Movili lui

Gaspar Gratiani, in care, refeaindu-se la trimiterea unui cipitan moldovean
in Tara Romneasci pentru ca si stringi oameni de slujI35.'" si-i duci in
Moldova, domnul Trii Rominesti arati ci nu s-au gisit amatori pentru
aceasta, deoarece cei care sint in tari slujescu pre casele lor', iar
au plerat in Transilvania si caute slujbi (doc. publicat de P. P. Pa-
naitescu, in Rev. istorici romin", 1932, p. 385-386).
12 Szekely oklevltdr, III, p. 41. Vezi i tabelul de lefurile mercena-
rilar in secolele XVIXVII, intocmit de generalwl R. Rosetti, Istoria artei
militare, p. 305.
13 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 96.
14
Corpus Juris Hungarici, II, p. 346, si ,Acta Musei Napocensis",
II, 1965, p. 353.
www.dacoromanica.ro
181 EVOLUTIA MERCENARILOR 51 INTRETINEREA LOR
La 1595, de pila implratul Rudolf al II-lea pl'tea cite patru

florini lunar clretilor si cite trei pedestra.silor 15.
Cit priveste cuantumul lef ii in timpul domniei lui Mihai Vi-
teazul, acesta pltea lunar trei talen i soldatului pedestru i cinci
talen i clretului, in afar de hran echipament ; ceausii pri-
meau cite sase grosi, v`tafii cite patru talen, iuzbasii pedestri
12 grosi, oei clri 20 de talen, lar cpitanii cite 55 de taleni
lunar j". Cpitanul primea deci de 18 ari mai mult decit un
otean pedestru si de 11 ori mai mult decit unul clare.
In acelasi timp, Ieremia Movil ddea 10 fl6rini pe aura c5.-
aretilor isase pedestrasilor 17. El mrise mult leafa mercenari-
lor, care primeau in vremea domniei lui $tefan lrzvan numai
cite cinci flarini lunar clrasul i patru florini lunar pedestra-
sul 1. Leafa mercenarilor a rmas la acest nivel si la mijlocul
secolului al XVII-lea. La 1654, Gheorghe Stefan afirma a m-
rise kafa catanelor unguresti" de la patru la cinci florini
lunar 19.
La sfirsitul secolului al XVII-lea, mercenarii Mcuti" de
Constantin Cantemir pentru a .stirpi pe tilhari pricrneau cite patru
lei aunar", lar Dimitrie Cantemir oferea cite cinci ruble pe lun
ostasilor si lefegii strinsi la 1711 pentru lupta contra turcilor 21.
Din unele izvoare mai tirzii, ar rezulta c leafa mercenari-
lor a sezut in veacul al XVIII-lea pin' la trei lei pe aura, ei
continuind s'A primeasa, ins, piine zilnic, lar o dat pe an, la
Pasti, haine sau postav 22. Mentionm c, in aceast vreme, in
15 Corpus Juris Hungarici, II, p. 754.

16 Romanoslavica", V, p. 162, Hurmuzaki, XII, p. 44 si 567, A. Veress,
Documente, V, p. 80, 106 si Arhiva somesade, 1936, p. 130.
17 Hurmuzaki, IV/1, p. 73.
18 A. Veress, Documente, IV, p. 237.
16 A. Veress, op. cit., X, p. 276. Mentionam c, aproximativ in aceeasi
vreme, la 1661, loan Kemny promitea ct va plti pe cei veniti din Mol-
dova in oastea sa cu 4-6 florini lunar (Hurmuzaki, XV/2, p. 1311). Vezi
D. si L. Demeny si N. Stoicescu, op. cit., p. 256 si 265.
28 I. Neculce, op. cit., ed. I. Iordan, ed. a II-a, p. 99.
Cronica Ghiculestilor, ed. A. Cioran si N. Comariano, Buc., 1965,
p. 97 si loan Neculce, op. cit., ed. cit., p. 222.
22 D. Fotino, Istqria Daciei, III, p. 209 si Bauer, Mnzoires historiques
et gographiques sur la Valachie, Frankfurt, 1778, p. 46.
www.dacoromanica.ro
182 MERCENARII SAU LEFEGIII SI EVOLUTIA LOR
Moldova, slugile sau argatii primeau cite un den pe lun. 23, deci
mult mai putin decit mercenarii.
and numrul mercenarilor cre.stea, plata lefii lor constituia
una din cele mai mari preocupri ale domniei. In vremea domniei
lui Mihai Viteazul, cind numrul mercenarilor trecea uneori de
20 000, pentru leafa lor trebuiau circa 100 000 de talen i lunar 23,
o sum. imens pentru xesursele trii, sum." pe care domnul cu
toate npstile" puse pe locuitori nu avea de uncle s o pl-
teasc..
Din aceast vreme s-a pstrat o bogat corespondent in le-
glur. cu dificultstile create domnului i tàrii de ctre merce-
nari. De ,citeva ori, acestia s-au ridicat impotriva lui Mihai,
nivlind in palatul su i cerindu-i solda nepatit la vrerne 25.
Viteazul dornn recunostea el insusi pustiit tara cu atita
oaste nepl5tit, z.logit averea personal i c nu a crutat
nici odoarele Minstirilor 26. Neputind s le plteasc soldele
in 1599, Mihai Viteazul au slobozit ostile pre in tear" uncle au
ficut mult Tall 27.
Nepltiti la vreme, multi dintre tacesti mercenari au plecat.
Acest fapt a dus la dezagregarea ostirii de lefegii a lui Mihai
Viteazul si a contribuit in mare masur la cderea voievodului
mufitean 28.
O alt modalitate de a pliti pe mercenari era aceea de a
sili pe locuitori s achite ostasilor cu plati arile ctre domnie,
in .contul lefurilor datorate de dornnie xnercenarilor, dup cum
23 Acad. R. S. Romania, ms. rom. 237, f. 204.

24 Hurmuzaki, III, p. 399. In raportul lui Petra Armeanul si Ungnad
din 2 iianuarie 1600, acestia apreciaza chaltuielile trupelor lui Mihai, Vi-
teazul la 145 000 de talen i lunar (ibidern, XII, p. 567).
25 Hurmuzaki, XII, p. 304-305, 371, 677, 838, A. Veress, Documente,
V, p. 51, 61, 78-82. Vezi si N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, I, p. 243,
254 si P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, p. 64 si 218.
28 ,Diplomatarium italicum", I, 1925, p. 396-399, Hurmuzaki,
XII, p. 753.
27 Studii i mat. de istorie medie, V, p. 187.
www.dacoromanica.ro
183 EVOLUTIA MERCENARILOR SI INTRETINEREA LOR
rezult dintr-o serie de documente de ila inceputul secolului al

XVII-lea 99.
O situatie asemntoare aceleia din timpul lui Mihai Vilea-
zul se intilneste in Moldova in vremea domniei lui Gheorghe
Stefan, cind spine Mime Costin era la noi in tail amu
mai greu de dri, pentru multimea lefeciilor ce tinea Stefan
vod, spre pilda lui Matei vod" ". Domnul Moldovei pltea o
sum foarte mare celor 2 300 de ostasi cu plat ai si ; dintr-o
socoteal rrnas din iunie 1654, rezult c leafa lor fr
aceea a nemtilor era de 56 593 ughi 31.
Neavind totdeauna bani s-si plteasc mercenarii, in secolul
al XVII-lea si in priurnele decemii ale .celui urmtor, domnia re-
curgea ladeseori si la un tali mijloc ; &idea pe mina lor pe boierii
de la care vroia s scoat bani fie pe cei considerati d.usmani,
fie pe cei care rmineau datori din diferite slujbe si amerce-
narii (de regul seimeni) ii sileau pe acestia s le dea banii in
contul lefilor don Astfel, in timpul dcanniei lui Nicolae Mavro-
cordat in Moldova, vel vistierul Gheorghe Mitrea, Tminind da-
tor .cu citeva pungi de bani din socoteala vistieriei, a fast arun-
cat la seimeni, la lefe, de 1-au inchis ila odile sale". Seimenii
1-au tinut inchis pentru lefele sale" si 1-au ,pedepsit peste po-
runc5.", silindu-il de nevoie" s dea bani pe la steaguri siime-
nesti, la carii era orinduit" 32.
Alteori, domrxitorul ddea pe mina lefegiilor pe boierii r-
masi datori din stringerea drilor, dup cum arat pentru veacul
al XVII-lea dou documente moldovene 33 i unul muntean 34. In
sfirsit, citeodat domnul nici nu mai astepta adunarea drilor,
29 Doc. priv. ist. Rom., B. veae. XVII, vol. I, p. 78 gi 377.

39 Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 169. Pe de alta parte, cronicarul
afirma ca ,,slujitorii mila gi cinstea care au avut la aceasta domnie n-au
avut nice la o domnie" (ibidem, p. 180).
3' N. Iorga, Studii li doc., IV, p. 267.
32 M. Kogilniceanu, Cronici, II, p. 85 gi 297 ; vezi gi p. 75 gi I. Neculce,
Cronica, ed. cit., p. 155. Cf. gi C. C. Giurescu, op. cit., vol. III, partea
a II-a p. 750.
" Doc. din 1655 (Uricarul, X, p. 230) 4i 2 mai 1661 (Acad. R. S. Ro-
mania, Condica Zorleni nr. 69 gi N. Iorga Studii ,si doc., VI, p. 23).
34 Doc. din 26 mai 1678 (Arh. St. Buc., ep. Rtmnic, CIII bis/1).
www.dacoromanica.ro
184 MER.CENARII SAU LEFEGIII I EVOLUTIA LOR
ci-i trimitea pe seimeni la zlotasii stringtori de dri

mearg s-si string lefele" 35.
Neavind mijloace s intretin o oaste permanent de merce-
nari, in uncle cazuri domnia cherna ilefegii in solda sa numai in
cazuri deosebite, cind avea neaprat nevoie de ostasi, si-i li-
centia de indat ce situatia revenea la normal. Astfel, intr-o scri-
soare din 22 noiembrie 1672, stefan Petriceicu, domnul Moldo-
vei, cere unui mare boier al su s dea drumul seimenilor s s
duc s nu mai sai". Acestia fuseser in slujba domnitorului
cu ocazia luptelor de la Hotin, tri ziva de 10 august 1672. La
15 octombrie, domnul, nemaiavind nevoie de serviciile lor,
seimenii au fost sloboziti" 36. Tot astfel procedeaz mai tirziu
Constantin Cantemir pentru a stirpi tilharii" care se inmulti-
ser peste msur in timpul su, angajind cu leaf, pentru
aceast actiune, chiar pe unii din fostii tilhari" 37.
In primele decenii ale secolului al XVIII-lea, in Imprejurri
deosebite, cind era nevoie de un numr mai mare de mercenari,
Paarta otoman cadea voie domnilor fac" ,cu kaf im-
prteasc.", tinindu-i cu lear i tain" cit timp era nevoie de
serviciul lor 38 i eliberindu-i din slujb dup aceea.
In mod obisnuit, mercenarii primeau de la domnie in

afar de leaf. hran i echipament.
36 M. Koglniceanu, op. cit., II, p. 309.

36 G. Ghibinescu, S,urete, IX, p. 167-168.
37 D. Cantemir, Viata lui C. Cantemir, p. 67, 76, 94.
38 M. Koglniceanu, Cronici, II, p. 387 si III, p. 125. Vezi si porunca
din 21 octombrie 1716, dat de turci domnului Moldovei in vremea ve-
nirii ctanelor austriece, prin care acesta este autorizat s completeze nu-
mrul de ostasi necesari pentru paza i aprarea Moldovei, urmind ca chel-
tuielile fcute s fie scLute apoi din haraciu1 trii. In anul 1718, domnul
arta Portii c insorisese 1500 de osta.si care au fcut de paz si a ciror
intretinere11 costase 75 000 de talen, dar turcii au refuzat plata bani1or
intrucit paza farii cade pe seama voievozilor Moldovei" (copii la Inst.
de istorie in trad. lui M. Gubolgu si M. Mehmet).
www.dacoromanica.ro
185 EVOLLITIA MERCENARILOR SI INTRETINEREA LOS.
In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, se dadea

echipament de la domnie cazacilor i seimenilor 89, iar in secolul
al XVIII-lea, asa cum se arata in Condica lui Gheorgachi. logofa-
tul, primeau haine de la domnie seimenii 40
In secolele XVIXVII, primeau obroace 41 de hrana mer-
cenarii si cei care serveau la curtea domneasca. Intr-o scrisoare
din 4 septembrie 1696, Constantin Cantemir, domnul Moldovei,
arata intr-un mod cit se poate de 'impede 6,slujitorii a curtii
fr oboroaci nu pot hi" 42 (intre slujitori fusesera inclusi in
aceasta vreme si mercenarii).
Primele dovezi despre obroacele date lefegiilor sint din a
dona jumatate a secolului al XVI-lea, cind numarui lor a crescut
in mod deosebit. Franco Sivori, secretarul lui Petru Cercel, ne
informeaza ca stapinul sau cheltuia 250 000 de scuzi anual dind
de mincare unui numar mare de persoane care servesc la curte",
precum i unui numar de 1000 de mercenari aflati in solda sa 43.
In scrisorile prin care chema in oastea sa pe cei care do-
reau s lupte cu leafa, Mihai Viteazul le promite acestora c, pe
linga leafa, voi da si hrana, .pline si carne" 44, precum i haine
pe timp de un an. apitanii i iuzbasii urmau s primeasca bani
pentru masa, cite 50 de talen i lunar primii i cite 15 talen i cei-
lalti 45.
In Moldova, primeau obroace de carne si pline uneori si
de fin pentru cai toti lefegiii. In 1653, Gheorghe Stefan scria
29 Condica vistieriei, p. 9, 13, 30, 91, 594 passim.

49 Ed. D. Simonescu, p. 297-298.
41 Pentru semnificatia cuvintului obroc vezi D. Mioc si N. Stoicescu,
Msurile medievale .de capacitate din Tara Romtineascii (Studii", 1963,
nr. 6, p. 1361).
42 G. Ghibnescu, Surete, XXII, p. 45 si N. Iorga, Studii fi doc.,
XVI, p. 199.
43 $tefan Pascu, Petru Cercel fi Tara Romeineascii la sfirfitul secolului
al XVI-lea, Sibiu, 1944, p. 177.
" Dintr-o relatie din anul 1595, referitoare la oastea lui Mihai Vi-
teazul, ar rezulta c mercenarii si primeau la acea dat5. un bou pe zi
pentru 100 de oameni (A. Veress, Documente, IV. p. 214).
49 $t. Stefinescu, op. cit., In Romanoslavica", V, p. 162. Vezi i Hur-
muzaki, XII, p. 44, 505 si S. 11/2, p. 209.
www.dacoromanica.ro
186 MERCENARII SAU LEFEGIII SI EVOLUTIA LOR
lui loan Kemny ci a dat eitanelor unguresti care erau in slujba

sa, pe ling leaf5., i mertice de carne, pline si fin", iar cro-
nica trii ne informeaz6 c, in domnia a doua a lui Grigore
Ghica in Moldova, vizirul i-a trimis bani s fac oaste. Acesta
a strins 300-400 de oameni de le da bani, lear i tain, de i-au
tinut la Iasi toat vara" 47.
Dup informatiile furnizate de Miron Costin, tainurile 48 de
carne enau inaprtite seimenilor de sluger, lar cele de piine de
care pitar 49.
Intrucit domnia nu putea asigura totdeauna aprovizionarea
armatei sale cu mercenari, In anumite epoci de rzboi, cind nu-
mrul lefegiilor era mai mare, intretinerea lor cdea direct asu-
pra locuitorilor. Baltazar Walter ne d tirea c, in 1594,
mercenarii lui Mihai Viteazul se intretineau din aprovizionarea
satelor, pin cind se vor dobindi banii pentru lefurile lor" 50.
Mai tirziu, boierii munteni artau intr-o scrisoare, publicat
de curind, c Mihai Viteazul ,au slobozitu ostile pre in tear ;
deci pre unde afl sau dobitocu sau pine sau ce vor afla, totu
iau cu sila. Ci acumu me-au mincat i poama viilor de totu" 51.
Din clocumentele muntene de la inceputul secolului al
XVII-lea, aflm c unele sate din regiunea de deal si munte a
-trii au pltit dajdiile i Tnerticul" la cltane 52, adic le-au dat
acestora atit bani cit i intretinere, in timp ce unele sate ale ma-
rilor stpini feudali erau scutite de intretinerea ostenilor merce-
46 A. Veress, Documente, X, p. 276 si Arhiva somesanr, 1936, p. 130.

Despre tainul primit de slujitori in vremea lui $t. Petriceicu vezi si T. Blan,
Doc. bucovinene, III, p. 133.
47 M. Koglniceanu, Cronici, II, p. 387. Vezi si vol. III, p. 164.
48 intr-un doc. din 22 noiembrie 1672 obroacele date seimenilor se
numesc tainuri (G. Ghibnescu, op. cit., IX, p. 168).
5 Ed. D. Simonescu, Studii i mat, de istorie medie, III, p. 66.
51 Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 187.
52 Doc. din 25 aprilie 1609 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. I,
-p. 377). Vezi si P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, p. 64, 290-291.
www.dacoromanica.ro
187 CETELE DE MERCENARI SAU LEFEGII
nari 53. Intr-un raport din 1603, se spune ck satele din ses fiind
pustii, soldatii erau nevoiti, pentru a se hrni, s stea si s' se
incartinuiasa in satele de munte" 54.
Acesti mercenari svirseau mari abuzuri. Cronica Trii Ro-
mnesti, referindu-se la domnia lui Simion Movilk venit in tara
cu multi mercenari strini, deplinge starea in care ajunsese tara
din pricina aoestora : sraca de tara ce au (ptit atuncea cu lesii
si Cu moldovenii, c au pridat si au jefuit toat tara si minsti-
rile si baiarii si sracii 01 ce au luat tot ce au gsit la dinsii" 55.
kceleasi abuzuri sivirseau mercenarii polani si in Moldova. La
16 februarie 1601, Ieremia Movilk domnul trii, se plingea can-
celarului polon de excesele smirsite de mercenarii poloni, incar-
tiruiti si intretinuti de populatia Moldovei. Din pricina acestor
mari abuzuri, populatia ameninta s se rscoale 56.
Spre deosebire de curteni si slujitori, a cror intretinere nu
era .atit de costisitoare pentru damnie, intretinerea mercenarilor
a fost o problem destul de complicat* si greu de rezolvat, care
apisa asupra celorlalti locuitori ai trii. Acesta este motivul prin-
cipal pentru care in armata calor doui OH nu &ira un murar
prea mare de mercemari decit in imprejurri deosebite.
II. Cetele de mercenari sau lefegii
In cele ce urmea.ii vom aiita pe larg organizarea si evolutia

diferitelor cele de lefegii care au intrat in alatuirea ostilor din
Tara Romneasa si Moldova in perioada feudal.
53 Doc., din 6 aprilie 1602, 1 februarie <1611) (Doc. priv ist. Rom.,
veac. XVII, vol. I, P. 37 si vol. II, p. 2).
54 N. Iorga, Stztdii si doc., IV, p. 114.
55 lstoria Tirii Romcinefti, ed cit., p. 83. Cele spuse de cronici s1nt
confirmate de o scrisoare a domnului si de alta a boierilor munteni ctre
regele polon, in care acestia se pling de jafurile s'ivirsite de mercenari
(I. Corfus, Documente, p. 206, 213).
56 Hurmuzaki, s. 11/2, p. 16-17, 19-20; vezi si p. 236-237.
www.dacoromanica.ro
188 MERCENAMI SAU LEFEGIII I EVOLUTIA LOR
1. Catanele
Termenul de cian deriv" din maghiarul katona", care

inseamn ostas" in general 67. In Moldova si in Tara Roma-
neasei, el a desemnat pe ostasii maghiari mercenari 58, iar alteori
a avut chiar intelesul din Transilvania, de ostas" 59. La incepu-
tul secolului al XVIII-lea, se numeau cltane ostasii austrieci sau
nemti" veniti in tall 6.
Primii ostasi purtind numele de .catan. Ant amintiti in ar-
mata Jul Mihai Viteazwl 61, ei fiind foarte probabil mercenari.
maghiari. In aceast5, vreme i mai tirziu, in timpul domniei lui
Radu $erban, ckanele erau pl.tite uneori direct de sate, in contul
d.rilor c5.tre domnie 82.
Dup' aceea, altanele ca i cazacii nu mai apar in do-
cumentele interne pin5. dire sfirsitul secolului al XVII-lea. Ele
sint amintite ins." in izvoarele narative ca osteni maghiari trimisi
57 Dictionar magltiar-romdn, sub voce. In textul lui Szamoskzy, ostasii

lui Mihai Viteazul sint numiti katonak (ed. loachim Criciun, p. 114 si
nota 4). Despre catane vezi i C. C. Giurescu, Istoria romdnilor, 111/2,
p. 754-755.
55 Vezi doc. din 20 aprilie 1605 (Dol. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,
vol. 1, P. 237).
59 Vezi doc. din 1786, in care trei steni din Costesti-Vilcea se piing
c, desi erau slabi, btrinii stricati, surupati", erau pusi ctane bune"
(Rev. istonica", XIII, 1927, p. 140). Despre cei 12 voinici eitane" dati lui
Petru Rares la 1538, vezi i Radu Popescu, Istoriile, ed. C. Grecescu, p. 48.
60 Vezi doc. din 17 aprilie 1718, in care boierii ispravnici arat c
N. Mavrocordat a fost luat de ckane si dus in Transilvania (Arhiva ge-
nealogic", II, 1913, p. 194). In acelasi sens se foloseste cuvintul cltane
in Moldova la 1717, cind se spune c poporul se acea ctane" (Rev.
istorie, 1921, p. 64) sau in alt doc. din 27 aprilie 1726, in care este
amintit vremea cind era rscoalele cle ctani" (G. Ghibnescu, Surete,
XXIV, p. 6). Desp,re citanele nemtesti" vezi si Radu Popescu, Istoriile,
ed cit., p. 222, 223, 224, 227 passim.
67 Poema lui Stavrinos in Tezaur de monurnente, I, p. 305 si Radu
Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 78.
62 Vezi doc. din. <9 aprilie 1603) si 1 februarie <1611) (Doc. priv.
ist. Rom., B, veac. XVII, vol. I, p. 78 si val. II, p. 1-2).
www.dacoromanica.ro
de G. Rckczi al II-lea in ajutorul lui Constantin $erhan sau

Mihnea al 111-lea (Mihai Radii') 63.
Dup informatii tirzii, din secolul al XVIII-lea, Serban Can-
tacuzino ,ar fi micsorat mult ntunrul dorobantilor, imprtindu-i
pe cei rim* in talposi i ctane 64.
In tirnpul domniei lui Constantin Brincoveanu, la 1702, exis-
tau trei steaguri de ctane 65, unele din acestea fiind amintite in
Oltenia 66. Aceste ctatie nu mai sint Ins. mercenari unguri, ci
foarte probabil docalnici care purtau acest nume.
In timpul stpinirii anstriece tin provincia de peste Olt, ea-
tanele aceau parte dintre cei care asigurau administratia Olteniei
ocupate 67.
Dei in efectivele slujitorimii din 1739 nu mai figureaz c-
tanele, la 1752 mai existau laic vreo citeva ctane in Bucuresti 68.
In Moldova, ckanele slut ,amintite printre mercenarii ma-
ghiari ai dui Gheorghe $befan 66. La 16 noiembrie 1653, acesta
scria lui Ioan Kemny ci a xnrit leafa ctanelor unguresti" de
la 4 la 5 florini, dindu-de si merinde din piine, carne i fin" 70.
In 1659, cind a duptat contra dui Gheorghe Ghica pentru a
ocupa tronul Moldovei, Constantin $erban a avut si el sprijinul
a dou steaguri de ctane 71.
63 Radu Popescu, Istoriile, ed. C. Grecescu, p. 115 si 1Viiron Costin,

Opere, p. 187.
64 Bauer, Mmoires historiques, P. 45.
Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 462.
66 La 15 iunie 1691 apare Stoica ctana din Cimerui (Arh. St. Buc.,
m-rea Hurezi, XLV/2), liar la 16 septembrie 1706, trebuiau sa dea dijm
m-rii Tismana, printre alti slujitori, i ctanele (Doc. priv. rel, agrare, p.212).
" La 2 mai 1718, serdarul Barbu Briloiu amenint einci sate din jud.
Vilcea cu trimiterea unei dime cu treapd dac nu dau rimsita de zaherea
unui boier care-i pltise (N. Iorga, Studii fi doc., XIV, p. 267, 268).
" Rev. arhivelor", II, 1959 nr. 2, P. 128.
69 Inainte de aceast dat, la 9 iulie 1618, se spune c o ctan,
(kathona), Borbely Benedek, mersese cu plat in Moldova iar la 15 iulie
acelasi an, Gabriel Bethlen interzice trecerea cpitanilor de etane i tra-
bantilor in Moldova (Hurmuzaki, XV/2, P. 876, 877).
9 A. Veress, Documente, X, p. 276. Vezi si Hurmuzaki, XV/2, p. 1248,
unde se varbeste de dou batalioane" de ctane in Moldova.
Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 191. Miron Costin le spune intii
unguri i apoi citane, pe aceeasi pagin.
www.dacoromanica.ro
190 MERCENARII SAU LEFEGIII I EVOLUTIA LOR.
In secolul al XVIII-lea, ckanele nu mai skit osteni de ori-

gine maghiar. In timpul celei de a doua damnii a lui Nicolae
Mavrocordat in Moldova, la 1717, se spune c domnul avea un
steag de ckane tot voinici sirbi i edeau in curte". Acest steag
de c5.tane a fast trimis cu seimeni i Clgrasi s goneasc pe re-
gele Carol al XII-lea, din Tighina, iar mai tirziu s intimpine
pe craiul Stanislav al Poloniei 72.
2. Cazacii
Constituiau una din etele importante ale lefegiilar, atit in

Tara Romneasd, cit si in Moldova. Primii cazaci fost adusi
in armata Trii Romanesti de Mihai Viteazul 73, de da care au
timas i scrisori .adresate cazacilcvr.s." vin in oastea sa n. Din-
tr-un raport al lui Marini Poli, din 1598, rezult c veniser" la
Mihai Viteazuil si multi cazad din oastea lui Ieremia Movi15.,
deoarece damnul Trii Rominesti le adea leaf bun i pnada
intreagr. Dup, relatarea acestuia, domnul astepta atunci sasirea
a inei 5 000 de cazad i 75. In 1599, Mihai Viteazul avea in slujba
sa 2 917 cazaci clTi, prtiti cu cite cinci talen i si 18 cazaci pe-
destri 76 Despre rolul important jucat de cazaci in luptele con-
duse de viteazul damn s-au psistrat numeroase m5.rturii77. In
" M. Kogilniceanu, Cronici, II, p. 143, 153. Vezi 5i Cronica Ghicules-

tilor, ed. cit., p. 163.
73 Istoria rarii Romdnesti, ed. cit., p. 65.
74 Vezi doc. din 7 martie 1596 5i 26 iunie 1597 (P. P. Panaitescu,
Doc. Mihai Uiteazul, p. 20-21 i$t. Stefinescu, Un document recent desco-
perit privitor la recrutarea mercenarilor de catre Mihai Uiteazul (Romano-
slavica", V, 1962, p. 157-162).
75 Hurmuzaki, XII, p. 332-333.
76 Analele Acad. Rom. Mem. Sect. ist., s. II, t. XX, p. 468. Vezi
5i N. Tarp, Acte fi fragmente, I, p. 142-143.
77 Vezi scrisoarea lui Caloti hanul citre sibieni (Muzeul Brukenthal,
AA 159, nr. 73) ; poemul lui Stavrinos, in Tezaur de monumente, I, p. 305
Radu Popescu, lstoriile, ed. C. Grecescu, p. 78 ; I. Sirbu, lstoria lui Mihai
Uiteazul, I, p. 211, 311; P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, p. 65 etc.
www.dacoromanica.ro
afar de participarea rzboi, ei erau folositi uneori si contra

aranilor care refuzau s-si prteasc. drile 78.
Cazacii mai snt amintiti apoi in oastea lui Simion Movir,
venial din Moldova contra Plui Mihai Viteazul 79, iar dup moartea
lui Mihai, in armata lui Radu Serban, invingtoare asupra lui
Gabriel Bthory 8.
Dup' aceea, cazacii nu mai apar in oastea Thrii Romnesti,
pink' in vremea donmiei lui Constantin Brincoveanu, in timpul
eruia au juoat un rol important, fie in lupta de la arnesti, din
1690 81, fie ca salahori trimii pentru nevoile ostilor turcesti 82.
In aceasa vreme, erau 13 steaguri de oazaci 83, cu un efec-
tiv total de 1 000 de oameni 84, alcAtuind una din cele mai im-
portante cete ale olujitorimii". Ga i in timpul domniei lui Mihai
Viteazul, cazacii erau pltii cu leaa 85.
Este insa foarte probabil c, in ,aoeasa vreme, ceata oaza-
cilor purta numai numele unor lefegii strini, fiind alckuia in
mare parte alte grupuri de osbasi cu plaa din lo-
calnici 88.
Tot in vremea domniei lui Constantin Brincovea-nu, cazacii
au fost pusi sub comanda unui mare epitan. Primulimare apitan
" A. Veress, Documente, V, p. 17.

76 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. I, p. 134 si I. Corfus,
Documente polone privitoare la domnia lui Simion Movila in Tara Romd-
neascli (Codrul Cosminului", 1939, p. 205).
80 Radu Popescu, lstoriile, ed. cit., p. 82. La <1611> ar fi fost 700 de
cazaci In oastea aril (N. larga, Studii fi doc.. IV, p. 154).
81 M. Koglniceanu, Cronici, II, p. 238. Vezi si C. C. Giurescu, op.
Cit., 111/2, p. 753.
82 La 1712, 1000 de salahori cazaci merg la Hotin (R. Greceanu, op.
cit., p. 243) ; vezi si p. 83, 211 si Condica vistieriei, p. 477.
83 Anatefter, ed. D. C. Giurescu, Studil fi mat. de istorie medie,
V, p. 462.
84 R. Greceanu, op. cit., p. 243.
85 Condica vistieriei, p. 477.
86 La 6 naiembrie 1695 apar ca martori : Ion, Gligore, Gawil i alt
Gligore cazaci" (Acad. R. S. Rominia, XLV/95).
www.dacoromanica.ro
192 MERCENAFUI SAU LEFEGIII SI EVOLUTIA LOR
de cazad, Andreias, este amintit incepind de la 7 septem-

brie 1692 87, pin, la 6 mai 1700 88.
Marele chitan de cazaci avea sub ordintle sale steagurile
de tazaci, conduse de cpitanii trespectivi 89
Cazacii isi aveau garnizoancle in Bucuresti 99 Tirgoviste,
unde, in a doua jumtate a secolului al XVIII-lea, este amintit
odaia oazacilor" 91
Ostasii din aceast categoric erau uneori c.1ri, alteori pe-
destri. Intr-o cronic muntean se spune c, in anul 1727, dom-
nul trii a trimis contra ftarilor un vel chitan de dorobanti ,cu
citeva steaguri de pedestrime, cazaci i talposi" 92. In 1739 existau
numai oazaci cFri, in numr de 222, grupati in 5 steaguri, con-
dusi de marele cpitan, de 4 cpitani si de 10 zapcii 93. In a doua
Arh. St. Buc.. ms. 705, f. 1 v.

" Idem, Mitr. Tarii Rom., CCCXLVII/9. Vezi si R. Greceanu, Viata
lui C. Brincoveanu, p. 69, 83.
Dupa el sint amintiti
Gheorghe sau Gheorghit, intre 28 decembrie 1705 si 15 octom-
brie 1708 (Acad. R. S. Romania, CDXV/129 i St. Grecianu, Genealogiile
documentate, II, p. 168)
Neagu, in 1711-1712 (Rev. istoricr, 1922, p. 201 si R. Greceanu,
op. cit., p. 211, 243)
Stan, in iulie 1713 (Rev. istorica", 1921, p. 178)
Steful, ante 29 mai 1725 ($t. Grecianu, op cit., I, p. 76)
$erban, ante 21 iunie 1734 (Arh. St. Buc., ep. Buzau, LXV/9).
86 In afar de madi capitani de cazad, apar In documente si nu-
merosi capitani simpli
Ianache, la 4 fdyruarie 1696 (Arh. St. Buc., m-rea Viforlta, VII12)
Stratulat si Chirita, la 28 mai 1692 (Arhiva rom.", 1945
1946, p. 247)
Prodan, la 26 mai 1700 (Arh. St. Buc., ms. 691, f. 94)
$tefan, la 31 martie 1720, ctitorul bisericii Sf. Nicolae din Focsani
(Uricarul, XII, p. 333) etc.
66 La 1752, in 12 mahalaIe ale orasului, se aflau 77 de cazad, nu-
marul cel mai mare din toate categoTiile de slujitori (Rev. arhivelor"
II, 1959, nr. 2, p. 127).
9' Bauer, Mmoires historiques, p. 160. Aci existau cazaci i la 8
octombrie 1791 (V. A. Urechia, Istoria romdizilor, IV, p. 64).
62 Radu Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 296.
as Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 480.
www.dacoromanica.ro
jumtate a secolului al XVIII-lea, banul Mihai Cantacuzino

enumer pe cazaci printre ostasii pedestri. In aceast vreme, ei
erau condusi de un polcovnic, aflat sub autoritatea iagi 94.
Clot priveste Moldova, ne vom ocupa laid numai de cazacii
mercenari ,aflati in armata trii, nu qi de cei veniti in ajutorul
lui loan Vocl Viteazul silurmasidor si ori in ajutorul lui Vasile
Lupu.
Primii meroenari cazad sint amintiti in Moldova in timpul
domniei lui Despot vod, ficind parte dintre lefegiii adusi de
acest voievod din Polonia 95. Mai tirziu,cazacii grit mentionati in
numr foarte mare in anmatcle dui Aron Tiranul, $tefan Rzvan
si ale Movile.stilor. Izvoarele arat. c Aron Tiranul avea 2 000
de cazaci 96, iar $tefan Rzvan, 7 000 97 (cifre desigur exagerate).
Dei o informatie din 1616 arat c aceast categorie de
ostasi ar fi prsit armata moldovean, nefiind pltiti 98, totusi
intilnim mentiuni despre cazaci isi in anul 1663 99 (este posibil ca
unii din acestia s'A fi rmas In Moldova din vremea lui Vasile
Lupu).
Mai tirziu, la inceputul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Can-
temir afirm c In Moldova existan inc patru c'pitani de ca-
zad mercenari, ciare nodinioare comandau cite 1 000 de osteni
(cifra este exageraa), dar care, in vremea sa, aveau sub aline
numai cite 40-60 de oameni, recrutati mai cu seam dintre za-
poroj eni IN. Probabil ei aceste steaguri au fost desfiintate dup
aceea. In cunsul primei sale donmii in Moldova, Grigore al II-lea
Ghica a infiintat un steag de cazaci, care aceau parte dintre
" M. Cantacuzino, lstoria riz'rii Romilnefti, ed. Tunusli, p. 31. D. FQ-

tino,lstoria Daciei, III, p. 208, nota adaug5 informatia c printre cazad
se g5seau si cIlreti. Vezi si Hurmuzaki, X, p. 513, unde consulul ICreu-
chely afirm5. c5. C. Mavr000rdat a lisat dou grupuri de dte 120 cazaci,
unul comandat de polcovnicul de TIrgoviste, ce15Ialt de polcovnicul de
Bucuresti.
9 Hurmuzaki, XII, p. 26.
97 lbidem, p. 50.
" Hurmuzaki, S. 11/2, p. 393.
N. Iorga, Studii # doc., IV, p. 250-251.
I" D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 89. Vezi si Hurmuzaki,
S. I/1, p. 423.
www.dacoromanica.ro
194 MERCENARII SAU LEFEGIII I EVOLUTIA LOR
slujitorii curtii", alkuri de joimiri i vintori 11. Acest steag a

continuat s existe si in a doua jumitate a secolului al XVIII-lea,
fiind condus de un sotnic 102. La 1776 exisbau In pTincipatu1 de
la nord de Milcov Inc troj steaguri de cazaci, cu un efectiv
de 132 de oameni si 9 zapcii103.
3. Polonii sau lesii
Sint amintiti In Tara Romneasc (In numr destul de mic)

incepind din vremea domniei lui Mihai Viteazull4. In Moldova,
numrul acestor mercenari a crescut 1h timpul domniei
constituind o greutate pentru taxi, de are se plingea
chiar leremia Movil, asa cum am arkat mai sus.
In timpul domniei lui Gheorghe ,Stefan, existau In Moldova
200 de mercenari poloni clri, condusi de Voicehovschi cpita-
nul, si alti lesi amestecati cu lefegii romni 105
Miron Costin ne spune c i Matei Basarab avea in slujb.
200 de poloni clri 106. Numkul lor a sc5.zut apoi o dat cu al
celorlalte efective de mercenari. Constantin Serban mai clispunea
doar de un steag de lesi, format din 130 ostenil7. Dup domnia
acestuia, mercenarii poloni nu mai sint amintiti in izvoare, desi
vor mai fi existat poate mili In categoria generar a lefegiilor.
1' M. Kogilniceanu, Cronici, III, p. 158-159. Stolnicul de cazad este

mentionat la 1728 (Uricarul, I, p. 52).
102 Steagul cazacilor" este amintit i la 1741 -(N. lorga, Studii
doc., VI, p. 272), lar un eipitan de cazad la 26 martie 1776 (T. Miau
Doc. bucovinene, V, p. 38). Vezi si N. larga, Doc. fi cercetdri asupra istoriei
financiare, p. 31.
103 Uricarul, XIX, p. 319 urm.
104 Istoria rdrii Romdnesti, ed. cit., p. 65.
os M. Costin, Opere, p. 169.
106 lbidem, p. 114. Intr-o relatie din 1644 se afirm5. c existau 80 de
soldati poloni la Tirgoviste (Diplomatarium italicum", II, 1930, p. 428).
107 N. lorga, Studii fi doc., IV, p. 48. Vezi si ibidem, V, p. 42-43,
unde este amintit printre lefegii la (1655> si Gavriil leahul.
www.dacoromanica.ro
4. Seimenii
In secolul al XVII4ea si in prima jumtate a celui urmkor,

seimenii au constituit unul din corpurile cele mai de seam de
mercenari pedestri din oastea T drii Romdne,di si Moldovei. In
legkud Cu aceasf categorie de ostasi, Dimitrie Canternir spune :
prin segbani, vorbi turceascg, se Inteleg soldatii angajati dintre
sirbi, bulgari, albanezi si greci, care slujesc cu platl bun pentru
paza persoanei domnului ; ei Out totdeauna, .cu schimbul, in
curtea domneasc si au locuintele ling zidurile palatului" 102.
Primii sirbi in armata Prii Romnesti sint intilniti in nu-
m'r destul de mare in vremea domniei lui Mihai Viteazul 102,
o parte dintre ei aflindu-se in corpul haiducilor. DuPi moartea lui
Mihai Viteazul, unii dintre .aoe.sti sirbi s-au inrolat in alte ar-
mate in, iar altii au r5mas in Tara Romneasd, aldtuind un
corp de oeste condus de un dpitan de sirbi m.
La 1631, dl.torul suedez Strassburg nota in relatia sa c a
fost intimpinat de 200 de Dalmatae pretorieni", bine inarmati
si imbricati, din oastea rrii Romnesti "2. Izvoarele mai mentio-
108 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 89. Despre seimeni vezi si

C. C. Giurescu, op. cit., 111/2, p. 750-751.
na La 1595, se spune cg venisarg la Mihai Viteazul 1400 de sirbi
bosniaci toti flgcgi buril, cu cal buni" (Hurmuzaki, XII, p. 97). La 1599
domnul avea 1608 sfrbi si 40 cgliri beslii strbi (Analele Acad. Rom., Mem.
seg. ist. s. II, t XX, p. 468). Vezi si A. Veress, Documente, IV,
p. 78-179 si 84.
110 La 1601 se spune cl niste furi si tilhari strbi ce au fost la
Mihai vota nainte s-au Inchinat apoi la lesi ca s slujeascg la Jicmon"
(N. Iorga, Doc. din arhivele Bistri(ei, p. 5-6); iar in anul urmgtor se afirmg
cg 2000 de strbi ai lui Mihai Viteazul fuseserg fodositi de Radu Mihnea
contra lui Simion Movilg (Hurmuzaki, S. 11/2, p. 148).
111 Damian cgpitan de strbi, amintit la 16 danuarie 1613 si 8 februarie
1622 (Doc. priv, ist. Rom., B, veac XVII, vol. II, p. 141 si IV, p. 92), fost
iuzbasi de sirbi In timpul lui Radu $erban. Un alt cpitan de strbi, Tainase,
este mentionat la 25 mai 1649 (Muzeul de istojie a orasului Bucuresti,
nr. 30614).
112 Arhivu", 1867, p. 124
www.dacoromanica.ro
196 MERCENAIUI SAU LEFEGIII $1 EVOLUTIA LOR
neazi lefegii sirbi in legituri cu lupta de la Slobozia Tucuresti)

din tanul 1631, 1" ca i in alte imprejuriri 114.
In vederea purtirii luptelor ou Vasile Lupu, Matei Basarab
a adugat la acesti sirbi, existenti deja in tarsi, un nurnir insemnat
de osteni din sudul Dunirii, din care a alcituit, la 1636, corpul
seimenilor, numit asa dupi modelul infanteriei turcesti infiintate
de sultanul Murad al IV-lea 115.
Dupi informatiiie date de cronicarul sas G. Krauss, seime-
nii in numir de 1000 ar fi fost aclusi de un cipitan Si-
meon din Serbia ; la acesti sirbi adiugindu-se apoi i romni,
s-a ajuns la un numir de citeva mii de ostasi. (Krauss incearci
s explice originea cuvintului seimen" derivindu-1 din numele
cipitanului Simeon). Cronicarul are ouvinte de daud despre
aceasti oaste de pedestrasi, inzestrati cu arme de foc, viteazi,
clestoinici i mobili", pe care se baza in mod deosebit Matei
Basarab 116.
Cronica trii care-i priveste cu multi clusminie, dato-
rit lor la riscoala din 1655 ne informeazi
seimenii au fost siraci foarte" cid i-a adus Matei Basarab din
tri striine". Dorrmul foarte-i ingrisase", deoarece le ficuse
milk' mare, ci avea la casele dar pace, ca oaute la vreme de
mevoie, cum se cade slugilor celor drepte" 117.
Seimenii i dorobantii au adus o ,contributie de seami la
vktoriile lui Matei Basarab contra lui Vasile Lupu, motiv pen-
tru care, dupi bitilia de la Finta, sustinind ci ei au bilut
113 Doc. din 1 septembrie 1631(Arh. St. Buc., in-rea Radu vod,
XXXIX/10) si atora Romdnefti, p. 98, care aminteste de Voicina
capitan de sirbi.
114 Doc. din : 18 iulie 1636, 28 iulie 1643, 16 iunie 1645, 3 mai 1646
etc. (Arh. St. Buc., in-rea Brincoveni X/30 si 10 si XXIV/3, Acad. R. S. Ro-
mania, XCV/28).
115 N. Iorga, lstoria armatei, II, p. 129 si 145. Despre numatrul con-
siderabil de bulgari si sirbi" adu.si de Matei Basarab, vezi si A. M. del
Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, ed. N. Iorga, p. 120.
115 Fontes Rerum Austriacarum, III, p. 124, 219-220. Cf. si L. Beth-
len, Historiae, p. 36, cake spune ca seimenii erau indrazneti dar aplecati
spre riscoala.
117 Istoria 7rii Ronulnefti, ed. cit., p. 114.
www.dacoromanica.ro
197 CETELE DE MEKCENARI SAU LEFEGII
rzboiul oazadlor", cereau s li se dea cite trei lefuri drept

plat "8.
De frica dezordinilor provocate de seimeni, Matei Basarab
vroia 5.'4 desfiinteze, end pe care nu a .apucat 111S5.' s-I in-
aptuiase. Urmasul sn, Constantin Serban, motivind ca tara
este in pace cu vecinii si i c seimenii sirbi nu iaste trii nici
de un folos", a incercat s se inteleagi cu ceilalti slujitori ca
desfiinteze corpul seimenilor, promitindu-de lor acele lefi sei-
menesti". Dorobantii ins s-au solidarizat cu seimenii si au por-
nit impreun rscoala din 1655 119.
Dup infringerea rscoalei, cind foarte multi din doro-
banti si din seimeni au ozut jos" 1202 efectivele seimenilor au
sczut mull. La 1655-1656, Constantin Serban arta c dis-
pune de sase steaguri de sirbi", alcltuite din 400 de oameni 121.
Numrul lor a crescut ins din nou in vremea domniei lui
Mihnea al 111-lea, care, incercind s lupte contra tuncilor, a
reorganizat ,steagurile de seimeni strioati" de Constantin
$erban 122.
In vremea domniei lui $erban Cantacuzino, autorul Relatiei
istorice a,supra Trii Romnesti amintea de circa 1000 de sei-
meni, care erau mercenari pedestri bulgari, greci i sirbi 123.
Efectimele lor .au sczut iapoi din nou n timpul domniei lui
Constantin Brincoveanu, .care .avea, la 1702, numai sase steaguri
de seimeni, alckuite din citeva sute de oameni124.
In sfinsit, in 1739, acesti lefegii, imprtiti In dou categorii,
seimenii vechi i cei holtei, .alctuiau noul steaguri, cu nou.
"8 lbidem.
118 Ibidem, p. 116-117. Vezi si L. Demeny, Cu privire la caracterul
rilscoalei din 1655 in Tara Romeineasa (Studii", XVI, 1963, nr. 2,
p. 307-338).
Istoria 7tirii Ronuinefti, p. 125. Miron Costin afirmI c, dupi Soplea,
multi seimeni au trecut la sud de Dunke, iar cei rm* In tar n-au
lialkluit de moarte niciunul" (Opere, ed. cit., p. 174).
"1 N Iorga, Studii fi doc., IV, p. 48.
123 Mag. istoric, V, p. 51.
124 Anatefter, ed. Dinu C. Giurescu, Studii fi mat. de istorie medie,
V, p. 462 si R. Greceanu, op. cit., p. 25.
www.dacoromanica.ro
198 MERCENARE SAU LEFEGIII SI EVOLUTIA LOA
cpitani, 27 de zapcii si 469 de ostasi125. Separatt de acestia,

mai exista un steag de sinbi, ialctuit din 66 de lude, cu un c-
pitan si trei zapcii. In aceaist vreme, principala atributie a sei-
menilor era paza curtii Idomnesti si a inchisorii 126
bled' din vremea domniei lui Constantin Brincoveanu 127,
In Tara Romneasc, seimenii ca si cazacii erau condusi
de un mare cpitarn de seimeni 128, ajutat de citiva cpitani 129.
In Moldova, cocmandantii echivalenti purtau numele de basbu-
lucbasi si bulucbasi.
Secretarul lui Constantin Brincoveanu, italianul Anton
Maria del Chiaro, ne-a dat unele relatii despre seimeni. El ne
informeaz c seitmenii erau imbrcati in rosu si alctuiau garda
personal a domnitorului, participind la diverse ceremonii ale
curtii domnesti "O. Este foarte probabil c domnul le schim-
base portal, deoarece cronica aril afirm c, la 1655, seimenii
aveau hairne vinete" (albastre)131, ca si dorobantii.
123 Studii si mat. de istorie medie, V, p. 480.

128 Vezi doc. din 18 mai 1687, prin care un locuitor vinde ocina ca
s scape de inchisoarea seimenilor (Arh. St. Buc., Mitr. Trii Rom.,
XXIII/17). Despre numgrul de 61 seimeni existenti in 12 mahalale ale ora-
sului la 1752, vezi Rev. arhivelar", 1959, nr. 2, p. 127.
127 Un vel dpitan de sirbi" Mirco (sau Misco) este ingropat aa 30
noiembrie 1654 aa Tirgoviste (N. larga, Studii si doc., XV, p. 88-89).
128 In aceast vreme sint mentionati ca mari dpitani
Matei Comneanu, intre 18 februarie 1691 si 1703 (Arh. St. Craiova,
CCIV/13 si R. Greceanu, op. cit., p. 122)
Vasile, la 5 februarie 1695 (Arh. St. Buc., ms. 705, f. 45 v.-47).
128 In anul 1700 stilt amintiti trei dpitani : Toma si Gruit, la 10 fe-
bruarie, si Toma si Radivoe la 26 mai (Axh. St. Buc., m-rea Cotroceni,
XVII/20 si ms. 691, f. 94).
130 A. M. del Chiaro, op. cit., p. 109.
131 Radu Popescu, Istoriile, p. 116. Vezi 5i P. Teulescu, Documente isto-
rice, Buc., 1860, p. 125, doc. nedatat din sec. XVIII, unde se spune a existau
sapte steaguri de soimeni spre once treabg a trii si pentru paza curtii
domnesti". Pentru slujba ce indeplineau, seimenii cglra primeau cite un
taler lear pe lung, stegarii cite un taler si 30 de parale, odobasii cite doi
tallen i iar cgpitanii cite 20 de talen. In afarg de leafg, seimenii mai pri-
meau dupg vechiul ohicei" si postav pentru haine : seimenii simpli de cu-
loare xosie, zapciii de culoare vende iar cgpitanii galben ; procurarea arme-
lar era insg obligatia lor.
www.dacoromanica.ro
In Moldova, seimenii sint amintiti prima oar. de Miron

Costin in legtur cu rscoada boieridor din anul 1633 contra lui
Alexandru Ilias, care pleac din tara insotit de simeni cu
sinetele gata" 132 In Moldova, seimenii nu au jucat un rol atit
de important ca in Tara Romineasa in vremea domniei lui
Matei Basarab. Acesta a trimis in anul 1653 in ajutorul lui
Gheorghe Stefan, care lupia impatriva lui Vasile Lupu, in afar.
de dorobanti i leventi, un corp de 400 de seimeni133. Acestia,
impreun. cu seimenii existenti iatunci in Moldova, au alctuit
o ceaa de 1000 de oameni, cea mai numeroas din grupurile
de lefegii aflate in slujba damnului Moldovei. Seimenii Tnun-
teni, rsculindu-se in 1655, au fast goniti din Moldova 134.
In documentele moldovene, seimenii poare nume rom5.-
nesti 133. Weismanted, care a vizitat..Moldava la inceputul seco-
lului al XVIII-lea, afirm c' seimenii, in numr de 6000 (cifra
este foarte probabil exagerat.), erau recrutati dintre orseni,
primind o sola mic i plkind drile ca i ceilalti locuitorilsa.
In afar de localnici, in corpul de oaste al seimenilor se
gseau i strini. scrisoare din 22 noiembrie 1672, Stefan
Petriceicu, domnul Moldovei, arta c avea in armat seimeni
turci si crestini 137, iar mai tirziu Constantin Duca a adus de la
Tarigrad patru steaguri de seimeni, alctuite din 200 de os-
tasi 138 ; Mihail Racovit avea si el co la o mie de seimeni cu
sinete" 139.
132 M. Costin, Opere, p. 99-100.

133 lbidem, p. 155.
134 Ibidem, p. 169-170.
133 $tefan, Pavel, Nicolae, amintiti la 6 iunie 1690, 25 mai 1693 si
3 octombnie 1608 (Arh. St. Iasi, CCCLX/1, f. 94, Ion Neculce", 1922,
p. 260 gi G. Ghibnescu, Surete, VIII, p. 155). Vezi i catagrafia din 1755
(Ion Neculce", I, 1921, p. 29-40).
136 Rev. istorici", 1930, P. 8, 21. Vezi c Hurmuzaki, S. I/1, p. 423.
137 G. Ghibnescu, Surete, IX, p. 167-168.
132 M. Koglniceanu, Cronici, III, p. 89 si 110.
132 Cronica Ghiculegilor, p. 215. Cifra este confirmati si de 6. Can-
temir, care afirmi c erau zece bulucba.gi, avind fiecare sub comanda sa
cite 100 de segbani" lefegii (Descriptio Moldaviae, p. 89).
www.dacoromanica.ro
200 MERCENAR1I SAU LEFEGIII $1 EVOLUTIA LOS.
In ceea ce prive#e modul cum erau pltiti, din izvoare

rezult c leafa nu li se cldea pica regulat 140, ci mai ales
cind enau trimii cu diverse misiuni peste hobare 141 Uneori
erau pusi si ei s. Idea pe usor" ruptele la greul ca in
vremea domniei lui Nicolae Mavrocordat, ceea ce a provocat
iesirea lor cu pari in mink' in fata domnului, pentru a pro-.
testa contra impunerii la dri142. In aceast vreme, seimenii
aveau o situatie clestul de bun, dispunind de slugi pe care-i
foloseau la unele slujbe 143.
In prima jumtate a secolului al XVIII-lea, existau trei
categorii de seimeni: de curte, tavind in sarcin paza-curtii
dornnesti hatmnegi agefti, cu diverse insrcinri, printre
care asigurarea pazei In orasul capital 144. La 1736, Grigore al
II-lea Ghica avea patru steaguri de seimeni de curte145. Tot
el le-a schimbat i portul o sam tot cu haine verzi, altii rosii,
iar in capul ilor chivere negre" 146
Ceata seimenilor a continuat s existe si dup reformele
lui Constantin Mavrocordat. La 1776 ei constituiau cel rnai im-
portant corp de slujitani 'al domniei : 14 steaguri, cu un efectiv
total de 658 de oameni, dintre care 282 erau seimenii agiei,
188 erau seimeni de curte si alti 188 seimeni htmnesti "7.
Mentionm in incheiere c, in a doua jumtate a secolului
al XVII-lea, existau seimeni i in Transilvania 148.
140 D. Cantemir, Vie*: lui C. Cantemir, ed. N. larga, p. 44.

141 M. Kogilniceanu, op. cit., II, p. 246.
142 Ibidem, p. 84. Intr-o relatie din 1689 despre fortele armate ale Mol-
dovei ni se spune c aeimenii nu erau lefegii, ci oameni scutiti de uncle

Separat de ei stilt amintiti asa-numitii leferi", care erau mercenari
(A. Veress, Documente, XI p. 320-321). In 1741, seimenii hltmnesti erau
scutiti de dirni, contribuind la cheltuielile haznalei apelar din Iasi (N. Iorga,
Studii O. doc., VI, p. 445).
142 M. Koglniceanu, op. cit., II, p. 80.
144 lbidem, 143. Vezi si N. Iorga, Doc. si cercetiiri asupra istoriei
financiare, p. 31, unde ant amintiti, la 1757, bulucbasii de curte si cei
minesti, pe lingi ba.sbulucba.sa de Focsani si cei trei builucbasi de Galati.
145 N. Iorga, Studii fi doc. VI, p. 435.
1" M. Kogilniceanu, op. cit., III, p. 72.
147 T. Codrescu, Uricarul, XIX, p. 319 f i urm.
148 A. Veress, Documente, XI, p. 234-235.
www.dacoromanica.ro
201 CETELE DE MERCENARI SAU LEFEGI1
5. Leventii
Numele este turcesc si inseamn5. soldat voluntar" 149 Dupi

cum arae Miron Costin, leventii erau alri de ai nostri mol-
doveni" care au mea-s n leaf la Matei Basarab15, in timpuI
domniei cruia snt amintiti prima oar, la 1637 151 Mai tirziu,
termenul de levesrt" si-a schimbat aooeptiunea, insemnind om
sprinten", rv oinic" , viteaz". In 1718, cind domnul vroia s tri-
mit o caste in Oltenia pentnu a lupta contna austriecilor, bo-
ierii propun la comanda ostirii pe Radu Popescu vornicul, de-
oarece fiind om mai sprinten, anal levent, va putea face aceasti
treab" 192.
Nu stim sigur ce efective de leventi tnoldoveni va fi avut
Matei Basarab. Urmasul su, Constantin Serban, declara
1655-1656 c dispune de nou steaguri de leventi, cu un
efectiv total de 800 de voinici" 153. La 1739 se mai nurnra in
Tara Romneasc doar un steag de leventi, cu 65 de lude, con-
dus de un ,cpitan i doi zapcii. La aceast dat ei fceau parte
din slujitorime" 154j erau organizati dup exemplul leventi-
lor turci 155.
149 L. Sineanu, Influen(a orientald, sub voce, cronica lui Mustafa

Naima, ms. la Inst. de istorie, f. 176 si C. C. Giurescu, op. cit., 111/2, p. 751.
1" M. Costin, Opere, p. 114. Cf. si N. Iorga, lstoria ronuinilor, VI,
p. 66, care afirmi c. leventi vine de la leafi. Faptul c leventii sint clri
rezult si din dou doc. din 24 lulie si 8 octombrie 1645, in care Radu,
mare *titan de leventi in primul document, este mare clpitan de ciaras
in cel de al doilea (Arh. St. Buc., m-nrea D. Lemn, X1/3 si 4). Un alt c-
pitan de leventi, Vlad, este amintit in <1645-1646) (Acad. R. S. Romnia,
CDLXXVII/128).
151 Moldoveni mai fuseser si in ostile lui Mihai Viteazul (in numr
de circa 1500) si apoi in acelea ale lui Simion Movil (Analele Acad. Rom.,
Mem. sect. ist., s. II, t. XX, p. 468 ; I. Sirbu, op. cit., I, p. 317 si Doc. priv.
ist. Rom., B, veac. XVII, vol. I, p. 37), dar un carp de ilefegii organizat,
purtind numele de leventi, este amintit prima oar in timpul domniei lui
Matei Basarab.
N. Iorga, Studii i doc., IV, p. 48. .
154 Studii fi mat. de ist. medie, V, p. 480.
155 Amintiti si de Radu Popescu, Istoriile, p. 189.
www.dacoromanica.ro
202 MERCENAIII SAU LEFEGIII SI EVOLUTIA LOR
Si in Moldova existau leventi ; citiva dintre ei sint amin-

titi 'in dooumentele din a doua jumkate a secolului
XVII-dea 156, fill a se spune ins" ce erau acestia si cum erau
organizati. Este foarite sprobabil c deventii din Moldova ficeau
parte din oastea trimis5. de Matei Basarab in ajutorul lui Gheor-
ghe Stefan, cruia domnul i-a dat si den deventi o seamr 157.
In prima jum'itate a secolului al XVIII-lea, existau i ca-
pitani de leventi 158 Pentru a doua jumkate a acestui secol, in-
formatiile pe care le avem despre leventi arafi c la 1764 exis-
tau 30 de lude, avind un c5pitan, odobas, ceau i bairactar
(stegar), care eran pltiti cu leaf 159.
6. Nemtii (dr'ganii sau dragonii)
Mercenarii nemti numiti uneori diragoni" sau

gani" sint amintiti in documente la mijlocul secolului al
XVII-lea, atit in Moldova, cit si in Tara Romneasc6. La
1655-1656, Constantin Serban dispunea de un steag de dra-
goni, format din 110 osteni16, pe care-i primise din Transil-
vania 16i. In aceeasi vreme, un c5,15.tor str5.in remarca la curtea
dommului citeva companii" de infanterie nemteasei162.
In a doua jumkate a acestui secal, subuniatile de merce-
nari nemti erau formate din sasi veniti din Transilvania, care
156 Doc. din 9 noieinbrie 1666, 10 aprilie 1669, 16 august 1691 (L. Boga,
Doc. basarabene, XVI, p. 11, G. Ghitanescu, Surete, IV, p. 230 si
VIII, p. 139.
158 Dec. din 23 decembrie 1742 (Acad. R. S. Romnia, ms, rom. 237, f. 505).
159 N. Iorga, Doc. fi cercetiiri asupra istoriei financiare, p. 32, 35, 43. Un
dpitan de leventi este amintit la 20 iulie 1766 (Acad. R. S. Romnia, LIV/88).
160 N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 48. Despre originea numelui vezi Ro-
manoslavica", X, 1964, p. 200.
161 N. Iorga, op. cit., p. 47-48. Un clpitan de nemti a fost Ingropat In
1654 la biserica sf. Dumitru din Tirgovtiste (N. Iorga, op. cit., XV, p. 90).
162 .Rev. istoric", VI, 1920, p. 210.
www.dacoromanica.ro
pazeau curtea domneasca 163 Mai tirziu, unul din tumurile de

la poarta, uncle acesti ostasi faceau de paza, s-a numit turnul
,la nemti".
Inca din aceasta vreme, printre mercenarii asa-numiti
,,nemti" se gaseau si localnici164. In vremea domniei lui Con-
stantin Brincoveanu insusi capitanul lor era un roman,
tefan 166.
La 1702, Brincoveanu dispunea de doua steaguri de nemti,
care aveau tobosari si trimbitasi pentru parada 166. In 1739,
nemtii den poarta" alcatuiau un isingur steag, format din 39
de oameni si condus de doi zapcii si un capitan, Antohie 167.
Nici in Moldova efectivele mercenarilor nemti nu au fost
prea rnari. Miron Costin ne rinformeaza ca Vasile Lupu avea
in slujba sa 100 de nemti foarte buni", comandati de un po-
lon, care a murit in lupta de ila Finta 168. Gheorghe $tefan le-a
marit numarul la 400 169 Ca si in Tara Romaneasca, in aceasta
vreme ei faceau de paza la curtea domneasca17. Draganiia
nemteasca." mal este amintita apoi in cursul luptelor pentru tron
dintre Constantin $erban si Gheorghe Ghica tn.
163 Mag. istoric, V, p. 51-52 si N. Iorga, Careitori, ambasadoti fi mi-

sionari, Buc., 1899, p. 54.
164 Gligorascu neamtul", amintit la 6 noiembrie 1695, Vasile neam-
tul din poart" din vremea lui Constantin Brincoveanu sau Stroie stegarul
de nemti", mentionat la 1 februarie 1728 (Acad. R. S. Romania, XLV/95,
Arh. St. Buc., m-rea Stavropoleos, X111/4 si Glasul Bisenicii", 1965,
nr. 11-12, p. 1103).
464 Doc. din 12 iulie 1693 (Acad. R. S. Romania, XLV/54).
166 Anatefter, ed. cit., 'in Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 462, 441.
167 Ibidem, p. 481. Vezi si Rev. arhivelor", 1959, nr. 2, p. 128.
168 Miron Costfin, Opere, p. 134, 143, 144, 153. Vezi si A. Veress, Do-
cumente, X, p. 264-265, uncle este amintit un capitan de dragoni nemti.
Despre mercenanii nemti vezi si C. C. Giurescu, op. cit., 111/2, p. 752-753
si N. larga, Istoria armatei, II, p. 153, care exagereazi putin rolul acestara.
17 Ibidern, p. 170. N. Iorga, op. cit., I, p. 295, a.firma ca Welling, un
caltor strain, ar Ei fost intimpinat de gar& domnului cu intrebarea
Wer da ?"
www.dacoromanica.ro
204 MERCENAILII SAU LEFEGIII SI EVOLUTIA LOIL
In a doua jumkate a secolului al XVII-lea, ca si in Tara.

Romaneasc, printre mencenarii nemti din Moldova se gseau.
si localnici 172 O parte a acestor mercenari provenea din ostasii
nemti lsati de tregele polon Iaan Sobieski in cetkile moldo-
vane in cursul campaniiilor intreprinse de el in Moldova. Cro-
nica arat c5. pe unii din acestia, prin.si in vremea domniei lui
Dumitrasco Cantacuzino, i-au scris slujitori si-i tinea in
curte" 173.
Informatia Jul Dimitrie Cantemir dup care ar fi exis-
tat patru cpitani de nemti lefegii 'care aveau odinioar" fie-
care -cite 1000 de oameni sub steagurile lor, iar in vremea sa
doar ,cite 25 174 - mi se pare exagerat., avind in vedere efec-
tivele mid de meircenari nemti mentionate de izvoarele con-
temporane.
La 1728 si 1757 exista inc in Moldova cite un cpitan de
drgani 176
7. ìurcii ,si tiltarii (besliii) 176

Au ifost un corp de mercenari, redus ca numr, care inde-
plineau o serie de atributii speciale 177
Primii mercenari turci sint amintiti de cronica t.rii in timpur
celei de a doua domnii a lui Mircea Ciobanul, fiind folositi de
172 Un Stoica, fost iuzbag'i de drgani, -este amintit in 1667 (G. Ghi-
binescu, Surete, IV, p. 198).
173 M. Kogglniceanu, Cronici, II, p. 12.
D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 89.
175 Uricarul, I, p. 52, N. Iorga, Doc. fi cercetdri asupra istoriei finan-
ciare, p. 31.
Nu avem In vedere ad pe turoli trimigi in tara pentru a stoarce
bani locuitorilor, cum erau, de pild, cei 2000 de ieniceri despre care se
spune ci au fost ucigi de Mihai Viteazul inainte de declangarea rizboiului
impotriva Imperiului otoman. (Cronica lui B. Walther, ed. D. Simonescu, in
Studii fi mat. de istorie medie, III, p. 65). Vezi gi Hurmuzaki, III/1, p. 457.
177 Vezi gi C. C. Qiurescu, op. cit., vol. III, partea a II-a, p. 753.
www.dacoromanica.ro
acesta impotriva boierilor dusmani 178. 0 iceaf redusa de beslii

(sirbi ins., nu turci) avea i Mihai Viteazul in 1599 179.
Mai tirziu, begin Ant intilniti in armata lui Leon vod5., pe
care 1-au ajutat in cursul luptei din august 1631 contra boieri-
lor pribegi18. La 1655-1656, Constantin $erban dispunea,
printre alti mercenari, si de un steag de beslii t'tari, format din
90 de oameni 181.
La 1715, exista un begi-agasi (comandant de beslii), care
avea ca misiune s fac certares'a" nu ingIduiasc, s. umble
In voia lor" turcilor care provocau gikevi i nebunii". Acest
besli-agasi, pe care domnia Il folosea pentru a impiedica zor-
balicurile" turcilor prirn tara, era pritit de negustori ca s asi-
gure ordinea in timpul marillor bilciuri 182.
Aceeasi misiune de a (impiedica jafurile turcesti o aveau
cei doi apitani de beslii trurci din Moldova, pug sub comanda
unui begi-agasi, de care vorbeste Dimitrie Cantemir183. Ina-
inte de domnia lui Dimitrie Cantemir, turcii mercenari mai sint
amintiti In timpul domniilor lui $tefan Toma i Vasile Lupu ;
178 Istoria Rornilnefti, ed. dt., p. 50. Alexandru Lapusneanu a

avut si el, pentru paza., un grup de 200 neferi ieniceri, care erau platiti de
domn in =Au' haradului (Acad. R. S. Romania, DLXXX/22 si 33 a,
doc. din 10 mai si 5 iunie 1566).
179 Analele Acad. Rom., Mem. sect. ist., s. II, t. XX, p. 468 si
cronica lui Szamoskzy, p. 115.
'de Doc. din 1 septembrie 1631 (Arh. St. Buc., m-rea Radu voda,
XXXIX/10). Nepotul unui begliu este amintit la 21 mai 1646 (idem, m-rea
Cildarusani, II/15).
181 N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 48. Vezi i idem, Acte si frag-
mente, I, p. 259-260 si doc. din 9 martie 1652 (Acad. R. S. Romania,
CCCLXVII/153).
182 Anatefter, ed. cit., in Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 412.
Un Stanislav besli-aga este amintit Inca din timpul domniei lui Constantin
Brincoveanu, la 8 martie 1690, dud primeste de la domn ocina la Picleni-
Buzau (St. Grecianu, Genealogiile documentate, I, p. 120), dar nu stim ce
rosturi va fi indeplinit attmci.
www.dacoromanica.ro
206 MERCENAILII SAU LEFEGIII SI EVOLUTIA LOR.
primul tinea la curte, in 1611, 100 de alreti si 200 de pedestri

turci 184 (care-1 instalaserk probabil pe tron), iar cel de al doi-
lea avea o gardk de 150 de turci 185.
8. Lipcanii
Sint o ceatk de mercenari, de asemenea, redusi ca numgr,

alctuit din clkreti ftani 188. Primii Jipcani sint amintiti in
timpul ultimei domnii a Jui Gheorghe Duca in Moldova, care
avea la Domnesti, inainte de a fi prins de poloni, douk stea-
guri de asemenea Jefegii, alckuite din 80 de oameni 187. Se
spune c, mai triziu, Dimitrie Cantemir a infiintat inck douk
steaguri de lipcani, urmrind s prindk prin viclesug pe Can-
stantin Brincoveanu, adversarul su 188. In vremea lui Dimitrie
Cantemir, dup cum spune el insusi, erau patru steaguri de
lipcani mercenari, conduse de patru apitani, cu un efectiv to-
tal de 100 de oameni 188. In lupta de la Sfknilesti, ins, la 1711,
exista un singur apilan de lipcani 18.
Fiind foarte iuti, lipcanii erau folositi pentru prinderea bo-
ierilor ce inceroau 6 fug din tar5,191 i pentru transmiterea
stirilor 182, indeplinind uneori rthiil cklkrasilor de Tarigrad.
Steagul de lipcani, alckuit din 40 de oameni, a continuat
s existe si in a doua jumktate a veacului al XVIII-lea "s.
184 A. Veress, Documente, VIII, p. 241.

186 C. C. Giurescu, Le voyage de Niccolo Barsi, P. 29.
186 Cf. C. C. Giurescu, Istoria romtinilor, 111/2, P. 754.
187 I. Neculce, Letopisetul, ed. I. Ludan, ed. a II-a, p. 77 si M. Kogil-
niceanu, Cronici, II, p. 219.
188 Ibidern, p. 803.
190 Vezi doc. din <c. 1727> si 11 febniarie 1781 (Arh. St. Buc., tris. 131,
f. 81 si T. Milan, Doc. bucovinene, IV, p. 45). Vezi si Cronica Ghicu-
lestilor, p. 285.
191 M. Koaniceanu, op. cit., III, p. 167.
192 R,aicevich, Osservazioni, p. 216.
193 Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 481. Vezi i Rev. arhivelor",
1959, nr. 2, p. 127-128.
www.dacoromanica.ro
In Tara Romneasc, stirile despre existenta lipcanilor Ant

mai tirzii. La 1739, exista un singur steag de lipcani, akkuit
din 40 de oameni 194, care erau folositi drept cunieri. Cum cl-
rasii fuseser. imbricati alla tartara" dup cum ne infor-
meaz. A. M. del Chiaro 195 - este foarte probabil c unora din
acestia li s-a spus ttari" datorit. imbrcmintei ttresti" pe
care o purtau.
9. Arndutii
Primii arnuti mercenari Ant intilniti in Tara Romineasd

In timpul domniei lui Petru Cercel, a crui gard personal era
compus din 200 de annuti greci et albanesi", condusi de
Andrea Demonogiani 196
Ca o ceat aparte de slujitori mercenari, arnutii au fost
infiintati de Constantin Mavrocordat, atit in Tara Romneasci, in
tirnpul celei de a treia domnii (1735-1741), at si In Moldova,
In domnia a doua (1741-1743) 197.
In Tara Romneasd., la 1739, erau dad steaguri de arra-
uti, .conduse de doi dpitani si 6 zapcii si alckuite din 96 de
oameni 198. Acestia se aflau sub ordinele marelui sptar.
ITI Moldova, exista un singur steag de arnuti, condus de
un dpitan, care se afla sub ascultarea hatmanului '99.
De la mijlocul secolului al XVIII-lea, arnutii au devenit
garda personral a domnului, inlocuind in aceast atributie alte
194 T. Codrescu, Uricarul, XIX, p. 319 si urm.

199 Hurmuzaki, III/2, p. 21. Franco Sivori afirm c garda de merce-
nari a domnului era compus din greci, sirbi si transilvanenti (St. Pascu,
op. cit., p. 199).
197 Gheorgachi logoftul, Condica de obiceiuri, ed. D. Simonescu,
p. 298 si C. C. Giurescu, op. cit., 111/2, P. 756.
199 Studii ,si mat, de istorie medie, V, p. 480.
199 N. Iorga, Doc. fi cercetri asupra istoriei financiare, p. 31 ; C. Gre-
cescu, Cilpeteniile oftirii moldovene la 1757, Buc., 1939, si Gheorgachi logo-
ftul, op. cit., p. 298.
www.dacoromanica.ro
208 MERCENARSI SAU LEFEGIII I EVOLUTIA LOR
cete de meroenani strgini. In aceastg vreme, ei au aims ostasii

cei mai de credintg ai damnului, au intrat cum spune
Gheorgachi logoatul In slujbele cele mai de trebuint a
domnilor" 200.
10. Pantirii
Sint un corp de mercenari localnici, ce erau in leafg din

targ" sau lefegii din targ", infiintat de Grigore al II-lea
Ghica la 1727-1728, Cu prilejal ingbusirii rgscoalei tgtarilor
din Bugeac 21.
Numele lor a fost hnprumutat de la paloni, care aveau
pantki care Ant cu zale" imbrAoati 202. Este sigur ins cg pan-
moldoveni au luat tnumai numele de la poloni, nu si ar-
mura, care n acea yreme era cu totul anacronicg.
Mai tirziu, pantirii au fast inapgrtiti pe la tinuturi, flind
pusi sub comanda cgpitanilor de tinut 203 i ficind slujbg
isprgvniceascg" 204. La 1776, existau 11 steaguri de pantiri, cu
fun efectiv de 490 oameni si 33 de zapcil, ei fiind la aceast
200 Ibidem, p. 298. La inceputul secolului al XIX-lea, francezul Rein-

hard afirma c. ,fsingurul corp care are o inftisare militar slut arnutii,
care formeaz garda domnulud... Numrul dor depseste rareori cifra de
lase sute in Moldova si o mie in Tara Romineasa. Ei slujesc, flr deose-
bire, ca pedestrasi si clreti, ant inarmati ca cite o pu.sc, cu doug pistoale
si un pumnal ; fiecare se ingrijeste singur de armele si de calul su" (Revue
histonique du Sud-est europen", 1935, p. 33).
201 M. Koglniceanu, Cronici, III, p. 164 si Cronica Ghiculestilor,
p. 275. Vezi si C. C. Giurescu, op. cit., vol. 1H, partea a II-a, p. 755. Despre
ariginea numedui vezi Romanoslavica, X, 1964, p. 201.
202 R. Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 157. Acesti pantiri erau alt ca-
tegonie de dit husarii, imbrcati tot in hier", de care vorbeste Miron Costin
(Opere, ed. cit., p. 53).
203 larga, Studii ci doc., VI, p. 244-245. Vezi si Arh. St. Buc.,
m-rea Doljesti, XXX/5-6, uncle grit amintite tred steag-uri de pantini. Vezi
lista steagurilar pe tinuturi, din 1776, la T. Codrescu, Uricarul, XIX,
p. 357-378.
204
lbidem, XXII, p. 217-218 (doc. din 9 septembffie 1775).
www.dacoromanica.ro
data unul din corpurile cele mai numeroase slujitori ai

domniei 205.
Dup cum rezult din documentele de la mijlocul secolului
al XVIII-lea, pantirii nu mai erau pltiti Cu Jeaf, ci erau scu-
titi de dri. Intr-un document din 15 ianuarie 1748 se spune
despre pantirii de la Tereblecea c, fiind slujitori, sd scutesc
de bir" 206.
11. Lefegiii
In gall de corpurile de mercenari cazaci, seimeni, nemti

etc., a existat in secodul al XVII-lea, in Moldova si in Tara
Romneasc, o ceat aparte numit lefegii 207, condus in a
doua jumtate a acestui secol de un mare cpitan de lefegii 208.
Primul mare. cpitan de lefegii este amintit in timpul dom-
niei lui Serban Cantacuzino, atit in Relatia istoriai 29, Cit Si in
documente 210, iar in Moldova in vremea domniei lui Constan-
205Ibidem, XIX, p. 319 si urm.

Blan, Doc. bucovinene, V, p. 52.
207 Anatefterul lui C. Bkrincoveanu, lefegiii slut amintiti separat de
dorobanti, clrai, seimeni, martalogi, cazad, catane etc. (Studii ,si mat.
de istorie medie, V, p. 373).
202 Inainte de marii cpitani de lefegii, existased simpli cpitani, ca
Boji dpitanul de lefegii din vremea domniei lui Vasile Lupu sau Voicehov-
schi dpitanul de lefegii (Miron Costin, Opere, p. 143 si 169). Desi Miron
Costin spunea c ultimul comanda lesi lefegii, intr-un doc. din 28 fe-
bruarie 1661, acesta este numit doar cpitan de lefegii (Arh. St. Buc., m-rea
Bogdana, VII/2). In Tara Romneasc, este amintit la <1655) steagul de
lefegii al lui Leca dpitan (N. larga, Studii doc., IV, p,,42-43).
202 Mag. istoric, V, p. 66.
2" Tnasie, la 22 noiembrie 1679 (Arh. St. Buc., m-rea Nucct, VIII/15).
Dup acesta mai sint amintiti :
$erban Vldescu, intre 29 septembrie 1680 si 4 iunie 1682 (Muzeul
de istorie Buc., nr. 28470 si.Arh. St. Buc., Mitr. Trii Rom., CXXVIII/4)
Papa Oteteleseanu, la 17 iunie 1685 (N. Iorga, Studii fi doc.,
V, P. 191)
Ptrasco Brezoianu, la 30 mai 1688 (Acad. R. S. Romnia,
CLXXXVIII/65) ; la 22 februarie 1692 era fost mare cpitan (Muzeul de
istorie Buc., nr. 28625) ;
www.dacoromanica.ro
210 MERCENARII SAU LEFEGIII sI EVOLUTIA LOR
tin Cantemir 211 (foarte probabil pentru a comanda efectivele

de mercenari create de domn pentru a lupta contra tilharilor,
care se inmultiser foarte mult in aceast vreme) 212.
Marele cpitan de lefegii, ca *i mareld cpitan de doro-
banti, era socotit un boier de rangul dai, apxlnd in documente
dup marele armas *i marele agi. 213.
Cit prive*te originea acestor lefegii, ei erau b*tina*i in-
scri*i la slujb pentru leaf sau, oum se spune la (1655), slugi
in platr ale domnului 214rn
lzvoarele nu ne dau informatii prea sigure despre numrul
lor. La 1 septembrie 1739, existau in Tara Romineasci doar
dou steaguri de lefegii, unul al ,marelui %Afar *i altul al ma-
relui cpitan de lefegii, avind un total de 87 oameni *i ease
zapcii 215
Vasii, in 1690 (R. Grecianu, Via(a lui C. Brincoveanu, p. 37)

Ianache Vacarescu, intre 8 martie 1691 si 6 alai 1694 (lbidem,
p. 317, N. larga, Studii fi doc., V, p. 128 si Arh. St. Buc., m-rea Hurez,
XXIII/6) ;
Mariana% la 11 ianuarie 1693 ; la 15 martie 1694 e fost mare ca-
pitan, apoi din nou mare capitan in martie 1698 si 20 august 1700 (ATh.
St. Buc., ep. Buzau, XXV/21 si XLVIII/77, Acad. R. S. Romania, CDLXX/50
si R. Greceanu, op. cit., p. 85, 105)
Manta, ante 15 noiembrie 1713 (Arh. St. Buc., ms. 705, f. 601
602 v. 5i N. Iorga, op. cit., V, p. 313).
211 Moise, mire 10 iunie 1689 si 24 mai 1692 (G. Ghibanescu, Surete,
V, p. 51 si N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 94).
212 M. Kogalniceanu, Cronici, II, p. 234 si III, p. 85.
213 Doc. din 6 mai 1694 (Arh. St. Buc., ms. 723, f. 519-521).
A" N. larga, op. cit., IV, p. 42-43.
215 Studii 51 mat, de istorie medie, V, p. 481.
www.dacoromanica.ro
Capitolul 5
ORGANIZAREA CURTENILOR,
SLUJITORILOR $1 MERCENARILOR
Asupra modului cum erau organizati curtenii, slujitorii si

mercenarii s-a scris foarte putin 1, iar ceea ce s-a publicat con-
tine o serie de erori si laproximatii, astfel c5. o searn de date
privind organizarea unitkilor de curteni, slujitori si mercenari,
camandantii acestona, atributiile si ierarhia lor etc. nu sint prea-
bine cunoscute. Pentru acest motiv ne propunem ca in capitolul
de fat s tratm mai pe larg aceste probleme.
Organizarea curtenilor, initial, si mai apoi a slujitorilor
a urmat trideaproape cursul progreselor realizate in evolutia
general a tstatelor feudale Tara Romaneasc si Moldova. In
secolul al XIV-lea si in prima jumkate a secolului al XV-lea,
In vremea frimitkii feudale, c:nd tinuturile si judetele erau
abia Ia inceputul organizrii lor, iar curtenii nu erau prea nu-
merosi, ei depindeau in general de anumite curti sau cetti
domnesti (de uncle erau trianisi in tar s indeplineasc diverse
slujbe), ialckuind unitki organizate militreste numai in vreme
de rzboi.
1 Cum am arkat si in introducere, studiile privind istoria armatei ro-

mine in trecut se ocupau in principal de descrierea Iluptelor, de tactica si
strategia aplicat in aceste lupte (probleme de care nu ne ocupana in
aceast lucrare) si in mai mic mku,r sau aproape de loc de organizarea
propriu-zisi a armatei. Singura lucrare consacrata numai acestei probleme
este studiul intitulat : Organizarea, din seria Evolutia mijloacelor fi a chipu-
lui de fdptuire a raboiului de la moartea lui $te fan cel Mare pint*/ la
aceea a lui Matei Basarab, a generalului Radu Rosetti. Acest studiu a fost
apoi amplificat in volumul Istoria artei militare a rondinilor ping la tnij-
locul secolului al XVII-lea, Buc., 1947, p. 63-85, 117-139 si 296-336.
Studiul, in ambele sale forme, este foarte general. El se ocupi mai mult de
categoriitle de osteni, efective etc., amintind doar in treack unitkile in care
erau grupati.
www.dacoromanica.ro
212 ORGANIZAREA CURTENILOR SI SLUJITORILOR
Paralel cu intarirea autoritatii .centrale, judetele i inutu-

rile au fast organizate mai temeinic. O dad cu aceasta, curtenii
din tara au fast organizati i ei pe tinuturi i judete.
In secolele XVXVI, curtenii din judete se aflau sub as-
cultarea vornicilor i starostilor, apoi a Vatafidor i marilor va-
tafi de tinut, care comandau steagul tinutului respectiv si care
au lost inlocuiti in secolul al XVII-lea de capitani. Saujitarii au
fost comandati de la aparitia lor la sfirsitul secolului al
XVI-lea de capitani i hotnogi (in Moldova) sau de capitani
iuzbasi (in Tara Romaneasca").
Trebuie s subliniem faptul ca, in organizarea militad a
curtenilar i slujitorilor, vremurile de dzboi au jucat un rol
imPortant, domnii fiind obligati in vederea purtarii lupte-
lor s organizeze armata tarii mai bine Inca inainte de in-
ceperea luptelor, imbunatatind aceasta organizare in timpul riz-
boaielor, tinind seama de conditiile specifice acestora. In aceasta
opera de organizare, domniile lui Stefan cel Mare, Vlad Tepes,
Petru Rares, Mihai Viteazuil, Matei Basarab $i Vasile Lupu
cind armatele celor doua tari au avut de purtat o serie de
razboaie joaca un rol deosebit de important.
Organizarea slujitorilor i curtenilor poate fi mai bine cu-
noscuta in secolul al XVII-lea, dnd documentele ne dau stiri
mai numerorase despre repartizarea lor in cuprinsul trii, clespre
comandantii lor etc.
In aceasta vreme, toate cetele atit cele de curteni, cit
ci cele de slujitori erau organizate militareste 2, atit in timp
de pace, cit fi in vreme de rsdzboi.
In secolul al XVII-lea, unitatile mai mari atit cele de
curteni, cit 4i de slujitori akkuite din citeva sute de oa-
meni, se numeau capitang i erau comarndate de cite un capi-
tan. Acesta avea in subordine mai multi iuzbasi, hotnogi sau
sutasi, care comandau fiecare cite un steag. Iuzbasa i hotnogul
erau ajutati, la rindul lar, de cite un ceaus (sau chehaie) si de
un stegar.
2 Cf. si I. C. Filitti (Vechea organizare administrativii, p. 21), care

constat c asupra tuturor acestor cete s-a extins organizarea ostiseascr.
www.dacoromanica.ro
213 UNITATILE DE CURTENI I SLUJITORI
!are modul cum enau organizati ,curtenii si slujitorii exis-

tau unele deosebiri, atit in ceea ce priveste gruparea lor terito-
rial, cit si in privinta comandantilor. In timp ce slujitorii (c-
lrasii i dorobantii) erau grupati indeosebi in orasele capitar,
in centrele militare mai importante ale trii (Buzu, Ploiesti,
Gherghita, Tirgsor, Craiova in Tara Romaneasc5) si in
miele din orasele i tirgurile de margine (Rm. S.rat, Tirgul de
Floci, Lichiresti viitorii alrasi Hodivoaia, Rusii de
Vede, Caracal, Strehaia, Cerneti) sau in apropierea acestora,
curtenii erau orgainizati pe judete, fiind rispinditi in numeroase
localitti din fiecare judet sau tinut al frii Romnesti i Mol-
dovei. Aceast5, organizare pe judete a curtenilor este mai evi-
dent in Moldova decit in Tara Romneasc5..
In Moldova, manii vtafi dint pomeniti lin mult mai multe
tinuturi decit marii vaafi din Tara Romneasc si au atributii
mult mai precise decit acestia din urm, lar de la jumtatea
secolului al XVII-lea dint mentionati in documente cpitani de
curteni aproape in fiecare tinut. In Tara Romneasc desi
nu tapar mari vtafi i cpcitani de curteni in fiecare judet, ca
In Moldova curtenii sau rosii erau organizati, in secolul al
XVII-lea, tot pe judete 3.
DreeitOrli mrunti cuprinsi i ei in categoria gene-
rar a curtenilor erau organizati, de asemenea, pe
judete. In Moldova ei erau comandati de vtafi ; in Tara Ro-
mneasc, de la jumtatea secolului al XVII-lea, lacer) s aib
cpitani proprii. Astfel, intilnim cpitani de cluceri si de comi-
sei In Buzu, de phrnicei in Rin. Srat i buzu, de postelni-
3 Vezi doc. din : 11 mai 1634, 10 septembrie 1649, 2 aprilie si 11 de-

cembrie 1650 etc. (Acad. R. S. RomAnia, CXLVII/210, Arh. St. Buc., ep.
Arges, LXIX bis/12 si 11/32, Acad. R. S. Rominia, CXCII/31, Arh. St.
Buc., m-rea Bistrita, XXXVI/1).
Cronica Trii RomAnesti aminteste de stile Craiovei, Jiului si Mehe-
dintilor in timpul domniei lui Mihai Viteazul si de stile Mehedintilor in
domnia lui Simion Movil (Istoria rdrii Romeinesti, p. 73 si 83). Existenta
a,cestorr osti pe judete, la sfirsitul secolului al XVI-Iea, poate fi un indiciu
rosii erau i ei organizati pe judete incl din aceast vreme, asa cum
eran i in Moldova.
www.dacoromanica.ro
214 ORGANIZAREA CURTENILOR I SLUJITORILOR
cei in Olt, de spgtgrei in Saac etc. In timpul domniei lui Con-

stantin Brineoveanu, toti acesti posesori de titluri de dreggtori
mgrunti numiti acum slujitori erau organizati pe judete,
sub comanda unui .cpitan de slujitori de judet.
In Moldova, la inceputul secolului al XVIII-lea, datorit
scgderii efectivelor la-Elate sub comanda epitanilor, acestia au
fost inlocuiti prin marii cgpitani de tinut, care aveau in sub-
ordine mai multi epitani.
Succesiunea denumixii comandantilor de curteni din ti-
nuturi (numiti i ei slujitori la sfirsitul secolului al XVII4ea)
este deei : vonnici, starosti sit pirelabi, apoi mani vtafi, cgpi-
tani si mani epitani, toti aeestia indepdinind, la timpul lor,
atributii aseingagtoare.
Trebuie sg mai amintim cg, incepind din secolul al, XVI-lea,
clatoritg influentei otomane, unii dintre comandantii curtenilor
slujitorilor au fost numiti cu tenmeni turcesti : iuzbasg, ceaus,
chihaie, bulucbasg. De asemenea, unele cebe sau grupuri de sluj-
basi ai doniniei au eipgtat ele insele numiri turcesti (seimeni,
saragele, mantalogi, paici etc.) 4.
I. Uniatile de curteni i slujitori

1. Ceata si pilcul
Erau unitgtile cele mai mari in care se grupau ostenii tgrii
In limp de rgzboi. Im secalede XVXVI, ggsim numeroase stiri
despre cete i pblcuri5.
4 Vezi C. C. Giurescu, Istoria romiinilor, vol. III, partea a II-a, p. 775-776.

5 De pild, in 1473, se spune despre Stefan ce! Maze c, inainte de
a intra in Tara Romneasc, si-a imprtit cele 48 de steaguri in 12 cete ;
in 1528 Petru Rares a intrat in Transilvania cu dott pilcuri de paste, iar
loan Vod cel Viteaz si-a intocmit" oastea in trei pilcuri si apoi tn 30 de
pilcuri a cite 1000 de oameni. In ce priveste Tara Romneasc, cronica trii
ne infoirmeaz6 c. Vldut vod, dup ce a trecut Dunrea contra lui Mihnea
cel Ru, si-a imprtit oastea in trei pilcuri. (Cronicile slavo-romcine, ed. cit.,
p. 30, 183, Grigore Ureche, oP. cit., ed. cit., p. 199 si 202 si lstoria Tarii
Ronziinelti, p. 18). Despre pilcuri i cete vezi si I. Bogdan, Documentul Rize-
nilor, p. 9-10, 12 si urm.
www.dacoromanica.ro
215 UNITATILE DE CURTENI $1 SLUJITORI
Dupa cum rezula din aceste stiri, cetele si pilcurile nu

aveau efective fixe. Numrul si efeotivele lor se stabileau ina-
inte sau in itimpul luptelor, in functie de nevoi. Neavind un
caracter permanent, dupi terminanea luptelor pilcurile se
dizolvau.
In afar de aceast" aoceptiune, cuvintul ceatei a mai avut
si o alta : el desemna in secolul al XVII-lea grupurile sau bres-
lele de curteni si slufitori.
In Istoria rcirii Romeinesti se vorbe.ste de multe ori despre
cetele de curteni si slujitoni : la lupta de la Soplea din 1655 au
partioipat dorobantii, seimenii si alte cete" ; la intrarea in
tar' a lui Constantin erban, la 1659, i s-au inchinat o parte
din rosii si din toate cetele", iar (la 1660 ciuma a secerat in-
deosebi ceata dorobantilor" 6
Cit priveste termenul breasl.", el avea acelasi inteles cu
ceata. Vorbind de oastea sitrinsg la 1672 de Grigore Ghica pen-
tru a merge, potrivit poruncii turoilor, la Camenita, cronicarul
apune ea" domnul si-a alcltuit oastea den toate breaslile : c.-
lsrasi, dorobanti, rosii, vistiennicei, sparei, postelnicei, stolni-
cei, vornicei, pirnicei", care aveau prapore (steaguri) fea-
liuri, fealiuri, fiestecare dup." breasla lor" 7.
Aceea.si acceptiune de ceag de islujitori sau de -cunteni avea
cuvintul breasli" si in Moldova. La 12 iunie 1664, niste lo-
cuitori s,raci declarau ca, fiind lipsiti", nu se puteau inscrie
la curteni sau la alt breasl" asemntoare 8, iar la 8 octom-
brie 1680, dompul Moldovei poruncea dreeitorilor s.i s.' lase
In pace de. trniia" (adia de plata drilor impreura cu t.-
ranii) pe Mihalache stolnicelul, deoarece acesta iaste cu
e lstoria Tiirii Ronainefli, ed. cit., p. 124, 142, 147. Vezi i p. 132, unde
ceata apare ca o grup de steaguri. Ceata postelniceasee este amintiti la
18 decembrie 1616, iar ceata logofeteascA" la 9 martie 1636 (Doc. priv.
ist. Rom., B, veac. XVII, vol. III, p. 50 0 65 0 Acad. R. S. Romnia,
CXXVI/23).
7 Radu Popescu, lstoriite, ed. cit., p. 150.
e Acad. R. S. Romnia, CXXII/16.
www.dacoromanica.ro
breaslg plgteste dare lui ce ar fi pe breasl ce are cu

stolnicei" 9.
In Moldova, in secolul al XVII-lea si la inceputul celui
urmgtor, termenul de breasla a avut deci ant un inteles cu ca-
racter militar, tit si unul fiscal, breasla grupind o categorie de
oameni care plateau darile impreuna, separat de restul locuito-
rilor teirii. Referindu-se Lia stringerea dgrilor tr timpul domniei
lui Gheorghe Duca, un icronicar spune : brstgmat era boierul
de pe atunce ce avea supt ascultarea lui breasla, cumu-i la vel
logofgt curtenii, la vel vornic hinsanii, la hatman cgrrasii,
tinuturile istovia (de steins carile) i breslele ce avea supt
ascultarea sa" 1. Vorbind despre impunerea la deseting a cate-
goriilor privilegiate, la 1708, cronicarul ,afirmg c domnul a
irnpus sg dea deseting t5.11.nete" si pe mitropolit, episcopi,
boierii c,ei mari i cei mici" i toate breslele, care
au avut scutealg pre obiceiul carele au fost legat de la domnii
ce! bgtrini" 11.
Mai tirziu, breslele de slujitari din Moldova s-au numit
rufeturi, asa cum li se spunea i corporatiilor mestesuggresti.
Vorbind despre oastea multg i frumoasg" preggtitg de Gri-
gore al II-lea Ghica, dornnul Moldovei, penitru goni pe tg-
tari, cronicarul moldovean araa cg domnitorul le acuse ru-
feturilor" de osteni steinse (dorobanti, vingtori, pantiri etc.)
sulite zugrgvite cu prapure...., cinesi cu steagul sgu" 12. (Men-
tiongm cg, intr-o situatie asemgngtoare, cronicarul Radu Po-
pescu numise cetek de osterii din Tara Romneascg bresle.)
In Moldova, in secolul al XVII-lea, termemil ceatg" este
mai rar folosit deck in Tara Romneascg. La 21 iunie 1670 slut
amintiti curtenii din rtinutul Fglciu din ciata Prutului", care
plgtiserg dgrile runui ruser 13. Ad i termenul ceati are intelesul
de grupare regionar de curteni.
Gh. Ghibnescu, Surete, XXII, p. 35.

10 M. Kogilniceanu, Cronici, II, p. 23.
11 Ibidem, p. 56-57.
12 Ibidem, III, p. 164.
13 Arh. St. Buc., ep. Hui, LXX/21.
www.dacoromanica.ro
217 UNITATILE DE CURTENI SI SLU JITORI
Fiind mernbri ai unor cete organizate, curtenii ci slujitorii

simpli erau numiti uneori cetafi. Cronica Trii Romnesti arat
ca, dup moartea lui Matei Basarab, Constantin $erban a stat
de vorb cu cpitanii de dorobanti, iuzbaii, ceausii, vtasii si
cetasii", sprijinul pemtru desfiintarea seimenilor ".
Aceeasi acceptiune o are cuvintul de cetas in numeroase
documente din Tara Romneasc.. Aceste documente mentio-
neaii la un loc pe chitani, iuzbasi, ceausi, stegari i cetasi;
acestia din urm fiind membri simpli ai cetelor de curteni si
slujitori 15
In sfirsit, in miele documente din Tara Romneasc ter-
menul ceati" are si intelesul de steag" sau de chitnie",
adia de mic grup organizat de slujitori. De pilca, la 24 ianu-
arie 1641 sint amintiti Radu chitan cu (Tata lui si Marin iuz-
basa au acata aceste cazuri, termenul de ceat. 'hilo-
cuieste pe .acela de cetasi, desemmind pe membrii simpli ai stea-
gului sau chitniei.
2. Steagul
Ca unitate militara, fr s se precizeze din d'O oameni era

alckuit, steagul17 este amintit in documente inc din prima
jum'tate a secolului al XV-dea, cind nu sint pomenite
Astfel, la 1432, Alexarndru Aldea, domnul Trii Rota-
nesti, arta intr-o scrisoare adresat brasovenilor ca primise
ajutor contra turcilor patru steaguri de moldoveni 18; in acelasi
an, un document moldovean aminteste de steagul de la Tu-
14Istoria 7rii Ronuinefti, ed. cit., p. 120.
15 Doc. din : 24 ianuarie 1641, 11 septembrie 1664, 22 august 1691 etc.
(Arh. St, Buc., m-rea Cild5rusani, XXXV/3, ep. Buzu, LI11/8, m-rea
Dalla'uti, 1/4 etc.).
18 ATh. St. Buc., m-rea C61arusani, XXXV/3.
Despre originea cuvintului si acceptiunea lui vezi I. Bogdan, op.
cit.,p. 31-32. Despre steag ca unitate militari vezi pe larg articolul lui
Al. Culici, Din vechea noastr organizare militar. Steagul" in trecutul
nostru ostillesc (Rominia militar'", LXXXII, 1945, nr. 6, p. 65-82).
18 I. Bogdan, Relatiile, p. 42.
www.dacoromanica.ro
218 ORGANLIZAREA CURTENILOR I SLUJITORILOR
tova 19, lar In Cronica moldo-polonii se preeizeaz. d., la 1473,

$tefan cal Mare a intrat in Tara Romneasc* cu 48 de steaguri
de osteni2.
Steagul este deci cea mai veche unitate militar cu caracter
permanent mentionatd in documente 21, fiind amintit indeosebi
in leg tur cu unele actiuni militare.
In secolul al XVII-lea, steagurile sint iar4i foarte des
amintite, atit ea unati de curteni, cit i ca unitgi de slujitori
si mercenari. Vorbind despre Vasile Lupu, cronioarul Miron
Costin arat c. era totdeauna prezent pe dmpul de
lupt, mutind steagurile unde era nevoie 22; cronicarul muntean
ne informeazg c Mihnea al III-dea (Mihai Radu) fcea stea-
guri de slujitori" 23 sau c, la 1672, cu prilejul participsrii os-
tirii Trii Rominesiti la expeclitia turceasc5. impotriva Cameni-
tei, breslele de dar*, dorobanti, roii, vistiemicei, spt.rei,
postelnicei, stoanicei, vomicei i phmicei (deci attt cele de
slujitori, cIt i 'cele de curteni) fuseser organizate pe steaguri 24.
Numeroase alte izvoare din secalul al XVII-lea si de la ince-
putul celui urm5.tor pomenesc de steaguri de slujitori sau de
mercenari 25, ca uniati organizate. In secolul al XVIII-lea, sub
12 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XIV, p. 96.
22 Cronicile slavo-romtine, ed. P. P. Panaitescu, p. 30.
21 N. Blcescu afirma ci arrmata romOneasc de la inceput s-a im-
prtit in cete de 1000 de oamenri supt un cpitan" (Puterea armatd, in Opere,
I, p. 12-13). El consider deci, in mod eronat, cipitnia drept cea mai
veche unitate, desi cpitanii apar in documente de-abia in a doua jum-
tate a secolului al XVI-lea, la mula vreme dup aparitia steagurilor
a vtafilor.
21 lbidem, p. 150.
23 Miron Costin aminteste de niste steaguri de clrasi" in timpul
domniei lui $tefan Tom.sa (Opere, ed. cit., p. 61), sau de ordinul dat de
Vasile Lupu lui $tefan serdarul s giteze steaguri de slujitori" (ibidem,
p. 146). La 1656 sint mentionate niste steaguri de cltane (ibidem, p. 165).
Despre steaguri de lefegii vezi si I. Neculce, ed. cit., p. 99, 103, 216.
Pentni el, link.; lefegiii erau acum si ei slujitori (vezi p. 114). Despre stea-
guri co unitti militare in secolul al XVII-lea vezi si R. Greceanu, Viata
iui Constantin Brincoveanu, p. 114; P. P. Panaitescu, Cltori poloni,
p. 30, 32, 40-41, 51, 55, 73 ; N. Iorga, Doc, din arhivele Bistritei, I, p. 100;
II, p. 48, 83, 92, etc., etc.
www.dacoromanica.ro
influenta turceasca, steagurile au inceput s se numeasca bai-

racuri 26.
In secolele XVXVI, cind nu sint amintite capitaniile
capitanii, steagul era probabil o unitate mai mane, anai multe
steaguri alcatuind, cum am vazut, o ceata. In cursul secoIului al
XVII-lea, steagul a devenit o parte constitutiva. (subunitate) a
capitaniei ; catre sfirsitul secololui, steagul a inlocuit capitania.
In secolul al XV-lea, steagul era, probabil, unitatea alcatu-
ita din curtenii aflati intr-un judet, care, in amp de razboi,
trebuiau s. se stringa la porunoa donmitorului sub comanda
dregatorilor sal. In itimp de pace, curtenii tineau" de curtea
sau cetatea d.omneasca ,cea mai apropiata, fiind comandati de
vornicii de curte sau de pircalabii cetkilor i ndeplinind di-
verse sIujbe.
Tot pe steaguri erau organizati i ceilalti ostetni ; (a.sa se
explica numarol mane de teaguri (48) cu 'care Stefan cel Mare
a intrat in Tara Romneasca. la 1473.
In secolul urmator desi documentele nu mai amintesc
de steaguni steagul este unitatea ce cuprindea pe toti curte-
ni dintr-un judet. Acest lucru rezula din aparitia in aceasta pe-
rioada a marilor vkafi de tinut, numiti in Cronica moldo-po-
long va'tafi sau stegari 27, tocmai datorita faptului c erau co-
mandantii steagurilor din tinutul respectiv.
Intrucilt tri secolele XVXVI nu gasim in documente prea
multe date despre steaguri i efeotivele kr, trebuie s ne rezu-
mam la cele pe care ni le ofera documentele secolului al
XVII-lea.
In acest secol, steagul era comandat de un iuzbafa sau
hotnog.
26 Vezi Cronica Ghiculeftilor, p. 429, unde Ant amintite bairacurile

de lefegii sttlini" ale lui Grigore al II-lea Ghica. I. Neculce le spune frig
steaguri (ed. cit., indice).
27 Cronicile slavo-ronzeine, ed. cit., p. 186.
www.dacoromanica.ro
220 ORGANIZAREA CURTENILOR $1 SLUJITORILOR.
Desi era numit uneori si sutd" 28, steagul nu cuprindea

100 de curteni, slujitori sau lefegii cleat'in mod teoretic 29 In
realitate, efeotivele unui steag nu au ajuns in general la cifra
de 100 nici in vremurile dud organizarea slujitoreasc a atins
maximum de dezvoItare.
Faptul este pe deplin explioabil, deoarece cu greu s-ar fi
putut forma si, mai ales, mentine unitti de curteni, slujitori
sau .chiar lefegii ou efective fixe de cite 100 de oameni. Astfel,
la 14 februarie 1644, se arat c. Matei Basarab trimisese in
Transilvania patru steaguri formate din 309 clseti" (deci o
medie de 77 de oameni de steag) ; in (1655), cei sase iuzba.si de
sub ascultarea lui Iane c'pitan de plrnicei comandau fiecare
intre 52 si 67 de oameni 31, iar cei patru liuzbasi de clrasi,
comandati de Coman cpitanul, intre 23 si 52 de oameni3z
(numkul acestora se imputinase, desigur, datorit imprejurki-
lor specia1e din acel an, dud multi cl.rasi fusesell ucisi). Tot
cam in aceeasi vreme, Constantin Senban arita c dispune de
sapte steaguri de unguri sau 700 de voinici", sase steaguri de
sirbi sau 400 de voinici, nou steaguri de Ieventi sau 800 de
voinici, un steag de 130 de 1esi, un steag de 100 de dra-
goni etc. 33.
28 La 3 iunie 1644 este amintit suta lui Constantin iuzbasa" (Arh.

St. Buc., ms. 458, f. 88), iar la 25 februarie 1665, un iuzbas1 de dorobanti
apare ca martor cu suta, cu toat." (G. Ghibgnescu, Surete, VI, p. 226).
23 Cf. si I. C. Filitti, Organizarea fisced, p. 32-33. Intr-o relatie din
1663-1664, referitoare la luptele austriecilor cu turcii din acel timp, se
spune ca oastea Tgrii Romnesti, trimis la rzboi algturi de turci, era
imprtit in 33 de cete (trupe) care nu ajungea nici una la 100 de
oameni (cit ar fi trebuit N.S.), avind cite 60, 70, 80" (N. Iorga, Acte
i fragmente, I, p. 259) ; intr-o alti relatie privitoare la aceleasi cete, se
aratg c fiecare din acestea trebuia" s.' cuprincl cite 100 de oameni
(N. Iorga, Studii fi doc., IX, p. 137). La 1711, dud se ficeau inscrieri cu
Legg in armata ruso-moldoveang ce pornise lupta impotriva turcilor, cro-
nicarul loan Neculce arat. ci steagurile Inc tot nu apucase a se plini bine,
cite 100 oameni la steag" (ed. I. Iordan, ed. a II-a, p. 223).
A. Veress, Documente, X, p. 174.
81 N. Iorga, Studii fi. doc., IV, p. 40-42.
32 lbidem, p. 37-39.
33 Ibidem, p. 48.
www.dacoromanica.ro
221 UNITATILE DE CURTENI ISLUJITORI
In ,aceastg vreme deci, steagul avea intre 67 (in cazul lefe-

giilor sirbi) si 130 de stag cazul mercenarilor poloni).
Cit pniveste Moldova, un c541g.tor strgin, Johann Mayer, ne
re1atea7g cg in 1651 a fost condus spre granita polong de doua
steaguri de cglgrasi care numgrau laolaltg trei sute de oameni" 34.
(Se intelege, insg, cg nu toate steagurile laveau cite 150 de oa-
meni, ca in cazul amintit de Mayer.)
Din documentele citate mai sus se vede cg,la jumg.tatea se-
colului al XVII-lea citad dispunem de date anai precise
efectivele unui steag nu ajungeau decit in rare cazuri la 100 de
oameni, steagurile fiind alctuite in medie din 50-70 de oameni.
Este de presupus ,cg, in secolele anterioare, steagul va fi avut
efectivele unei cgpitnii.
Ni se pare demn de a fi relevat aci i faptul cg, in secolul
al XVII-1ea, nici steagul din armata Transilvaniei nu avea tot-
deauna efective de cite 100 de oameni. In descrierea luptelor pur-
tate in Polonia la 1657 la care au participat i efective arde-
lene loan Kemny, generalul armatei transilvnene, precizeazi
c avea 112 steaguri, dar cg nici unul n-a fost de 100 in capt
(cum ar fi trebuit N.S.), fgrg cit 20, 30 sau 35 de insi" 35,
atre sfirsitul secolului al XVII-lea si la inceputul secolului
al XVIII-lea, efectivele steagunilor sint In continug scgdere. In
Moldova, la 1685, doug steaguri de lipcani erau alckuite din
80 de oameni 36 (deci in medie 40 de oameni la un steag), iar in
timpul domniei lui Constantin Duca (1693-1695) cele patru stea-
guri de seimeni inflintate de acest domnitor numrau 200 oameni
(deci cite 50 de oameni la un steag)37. In Tara Romneascg,
la 1695, Constantin Brkicoveanu trirnite trei steaguri de slujitori,
34 Balcania", III, 1940, p. 376.

35 Hurmuzaki, XV/2, p. 1273.
35 M. Kogalniceanu, Cronici, III, p. 89. Cf. si relatia polonului Ra-
fael Leszczynski, care spune c, la 1700, a fost intimpinat de domnul Mol-
dovei Cu 17 steaguri de osteni dar in numr ink' (P. P. Panaitescu
ltori poloni, p. 88).
37I. Neculce, Cronica, ed. I. Iordan, p. 118 si M. Kogalniceanu, Cro-
aid, III, p. 110.
www.dacoromanica.ro
222 ORGANIEAREA CURTENILOR 51 SLUJITORILOR.
ald.tuite din 130 de oameni (deci cite 43 de slujitori in medie

la un steag), s5. dud niste boi la Belgrad 38.
In aceast. vreme, steaguride skit foarte des amintite ca uni-
t54i de sine st5.fa'toare, comandate de cpita.ni-.- Evidenta oastei
lui Constantin Brincoveanu era tinut pe steaguri ; domnul dispu-
nea de : cinci steaguri de dorobanti, sase steaguri de seimeni,
dou5sprezece steaguri de cazaci, trei steaguri de catane etc. 3, in
afar de slujitorii r5.spinditi prin judete si comandati de c5.pi-
tanii de judet.
In cursul secolului al XVIII-Jea, efeotivele steagurilor au
scazut continuu. Un document tirziu, din 30 decembrie 1811, este
revelator in iaceast5. privint5.. Documental relateaz" ea, in cursul
unei rizmerite" acut de popa Ion pe mosia Copceni, acesta
s-a ridicat impreura cu un fiu, doi gimen i si un frate s facu
toti impreuni steagu de cinci ciomege" 40. Documentul arat5, nu
numai persistenta tenmenului de steag, ca unitate organizaa 41,
dar si faptul c5., pentru .contemporani, un steag putea fi ald.tuit
dintr-un num'ir foarte mic de oarneni.
In secolud al XVII4ea (pentru secolele anterioare ne lipsesc
informatiile documentare), sediul unui steag se afla in localitatea
unde sedea comandantul steagului iuzbasa sau hortnogul cu
cei mai multi dintre curtenii sau slujitorii aflati in subordinea sa.
Cele mai numeroase steaguri de slujitori se giseau in ora.sele
Bucuresti, B-uz.u, Ploiesti, Gherghita etc., uncle gut amintiti foarte
multi iuzbasi in secolul al XVII-lea 42. Numeroase alte aseme-
nea steaguri m.ai ales de curbeni intilnim in multe alte lo-
catieiti din tail, uncle slut mentionabi sute de iuzbasi. Din
evidentele alckuite de noi trezulta c cei circa 500 de iuzbasi
amintiti in aceast vreme se gheau rgspinditi in peste 200 de
localiati din Tara Romneasc5..
Condica vistieriei, p. 292.

3 N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 372.
4 Bul. Com. ist.", III, p. 104-105.
41 Mentionm ea si la 1821 pandurii aveau cpitani, ceausi si stegari
(Documente privind rascoala din 1821, I, p. 76).
La Buzu, intilnim, de pildi, nu mai putin de 30 de iuzbasi tritre
1609 si 1666; la Bucuresti, intre 1633 si 1669, slut mentionati 19 iuzbasi etc.
www.dacoromanica.ro
Cei mai multi comandanti de steaguri slut mentionati in

vremea dorriniei lui Matei Basarab, cnd apar asemenea unitti
noi in zeci de localitati din Tara Romineasca.
n timpul domniei acestuia i dup aceea, in anumite
intilnim si cite doi iuzbasi in acelasi timp 48. De pildk la
16 mantle 1651 sint amiatiti Datco i Stanciu iuzbasi din Cirstie-
nesti Arges 44, iar la 20 februarie 1644, Donosii i Sinca iuz-
basi din Cernatesti Buzau. Cum in Buzau si Arges numarut
rosilor era, se pare, mai mare decit In Ate jud.ete, este de presu-
pus ca in localitatile Pmentionate existau sediile a cite doua stea-
guri, alcatuite din rosii sau slujitorii din satele invtcinate.
Uneori, incepind tot din timpul domniei lui Matei Basarab,
putem urrnari in documente succesiunea iuzbasilor din anumite
sate, ceea ce arata ca ,existau steaguri stabile in aceste
Astf el, Ia Ciorarni Rm. Sarat, este amintit, la 28 septem-
brie 1645 si 27 octombrie 1646 46, Bogdan iuzbas, caruia ii ur-
meaza Ivan iuzbask pomenit la 1 ianuarie 1653 47 i apoi Borcea
iuzbask mentionat la 16 mai 1661 48; la Baltati, in aceeasi Te-
giune, este amintit Toia iuzbasa de rosii, la 17 iulie 1633 si
14 ianuarie 1636 49, apoi Vrabie iuzbasa, la 20 februarie 1649 50,
Patru iuzbask la 6 februarie 16505' si Serbu iuzbasa, la 22 febru-
arie 1668 52 Alte cazuri asemanatoare intilnim, in aceeasi vreme,
43 Nu avem in vedere aci localittile in care se gaseau multi slujitori

ca Buzau, Bucuresti etc. unde apar in acelasi document cite 3-6 iuz-
basi deodat (vezi si nota precedenta).
44 Arh. St. Buc., m-rea Cozia, XIX/1.
45 Acad. R. S. Romania, CCXLIV/7. Cazuri asemanatoare se intilnesc
la Costiani-Buziu, la 8 mai 1664 (Bibl. Centra1a de stat, CIV/9) si
neni, acelasi judet, la 14 ianuarie 1666 (Arh. St: Buc., Mitr. Tarii Rom.,
LXVIII/16). Este posibil ca unii din acestia s fi fost iuzbasi mai tnainte
sa apara' inch' in documente cu titlul de iuzba.s.
48 Acad. R. S. Romania, DCXXXIX/10 si CCXCl/71.
47 Arh. St. Buc., ms. 173, f. 401 v.
48 Acad. R. S. Romania, CDXX1120.
Idem, CXCVI/65 i Arh. St. Buc., m-rea Rm. Sarat 119.
58 Idem, Mitr. Tara Rom., LXXXVIII/5.
51 Acad. R. S. Romania, CXCVII/68.
52 Arh. St. Buc., Dep. Castrisoaia, V/10.
www.dacoromanica.ro
la Gostile-Ilfov 53, Berilesti j in multe alte localitti din tar.

Dac in aceste localitti din Tara Romnease suocesiunea
iuzbasilor ,denot existenta -unor steaguri stabile, in alte docu-
mente intilnim cazuri din aceeasi vreme, In care acelasi iuzbas
apare la date diferiite in localitti apropjate. Astfel, Vasilache
iuzbas este pomenit la 16 iunie 1649 si 10 ianuarie 1655 55 la
Mrcine.ni=Buzn, jar la 25 august 1651 si 1654 56 la Buzu,
ocupind acelasi grad ; Duminic iuzbas de rosij este amintit chid
la Pitesti, la 12 noiembrie 1647 si 7 januarie 1666 57, cind la
LipiaArges, in octombrie 1648 si la 12 aprilie 1668 58, sau la
Samara, in acalasi judet, la 1 ianuarie 1650 si 8 ianuarie 1656 59.
Din aceste documente rezult c, in secolul al XVII-lea, se-
diul unui steag se putea schimba.
Mentionin c, in afar de schimbrile hotrite de domnie
de care documentele nu ne spun ins nimic steagurile se
mutan uneori si din alte cauze. De pild, la 15 ianuarie 1647,
Datco dorobantul din Ttaru-Ilfov, vzind c restul dorobantilor
din sat fugise, plecase si el dup acestia untie i-au fost &ea-
gle 60.
Capitanii i iuzbasii trebuiau s stea totdeauna acolo unde le
era unitatea sau cit mai aproape de aceasta. Astfel, dintr-o plin-
55 A.ci slut amintiti : Patrasco iuzbasa, la 28 mai 1657 (Arh. St. Buc.,
m-rea Plumbuita, XV/15), Cernica iuzbasa, la 18 august 1659 (Acad.
R. S. Romania, ms. 260, f. 39) si 3 mai 1661 (Arh. St. Buc., m-rea Sf. Ion
Buc., XI/7)si Tudoran iuzbas, la 28 aprilie 1668 (idem, Mitr. Tarii
Rom., XVII/15).
54 Documentele pomenesc ad de $teful iuzbasa, la 5 Wile 1644 (ibidem,
XXXV/12) si 12 iulie 1647 (Acad. R. S. Romania, CXCVII/67), caruia
urmeaza Dragul iuzbasa, la 9 iunie 1650 (Arh. St. Buc., m-rea Caldarusani,
VII/1 bis.) si Stoichit iiuzbasa, amintit la 18 lulie 1652 (idem, Mitr. Trii
Rom., LVIII/I6).
Arh. St. Buc., ep. Buzau, L/11-12 si XXII/gl.
Muzeul de istorie Buc., nr. 1723 D. si Arh. St. Buc., ep. Buzau,
L/39. Acelasi Vasilache devenit capitan apare chid la Maracineni
(8 iunie 1659, ibidem, LXII/15), dud la Buzau (idem, m-rea Bradu, XVIII/28).
57 Idem, ms. 477, f. 58 v.-59 si m-rea C. Lung, XXVII/9.
" Acad. R. S. Romania, CCXCIX/2 i Arh. St. Buc., ms. 357, f. 46.
59 Idem, A. N., CII/12 5i 14.
60 Arh. St. Buc., m-rea Radu voda, XXVII/12.
www.dacoromanica.ro
225 UNITATILE DE CURTENI SI SLUJITORI
gere a lui Nicolae, ginerele lui I. Jora, fost mare cpitan, din
5 aprilie 1733, rezult c5., intrucit se inmultiser clrasii din
satul ski Malinteniti-Cernuti, cpitnia se mutase acolo 61.
Este posibil ca unii dintre iuzbasi s apar in dou locali-
tki diferite, deoareoe locuiau in una si comandau steagul cu re-
sedinta in alf localitate apropiaf. La aceast ipotez ne indrep-
tteste un document din 22 octombrie 1648, unde apare Iancu
iuzbag de dorobanti din Craiova ce vade la Urzicuta" 62. luz-
basa locuia deci in Urzicuta si comanda un steag de dorobanti la
Craiova, unde existau numerosi asemenea slujitori.
3. C'eipitinzia
In secolul al XVII-lea era unitatea cea mai mare in care

erau organizati curtenii dintr-un judet, slujitorii din jurul unui
oras mai mare sau lefegiii 63.
Desi cpitanii Ant mentionati in documente inc din a doua
jumtate a secolului al XVI4ea, termenul de cpitnie dat efec-
tivului aflat in subordinea lor apare in documente numai in a
doua jumtate a secolului urmtor. Astfel, un document din
22 ianuarie 1675 aminteste de cpitnia lui Jipa cpitan 04, iar
la 30 noiembrie 1700, adresindu-se cpitanilor de slujitori din
judete, Constantin Brincoveanu le porunceste s string sama cea
mare de la cpitniile lor 65
Termenul de cpianie se utilizeaz de-abia &are sfirsitul
secolului al XVII-lea, deoarece in acest timp unii dintre cpi-
tani ajung s comande unitki numite steaguri, care, pin la sfir-
situl acestui secol, erau subunitti ale cpitniei. In aceasa pe-
61 T. Balan, Doc. bucovinene, IV, p. 113.

62 Arh. St. Buc., Dep. Papazoglu, X/14.
" Sint 0 imprejurari in care un capitan comanda efective mai mari
decit ale cipitiniei sale, dar in acest caz el juca rolul unui serdar, coman-
dant de oaste (vezi cazul cpitanului Odivoianu, trimis de Constantin Ser-
ban cu 2000 de oameni in Polonia, M. Costin, Opere, p. 353).
" Acad. R. S. Romania, CCXXXIV/34.
6
N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 348.
www.dacoromanica.ro
rioad era deci necesar s se foloseasd termenul de dpitnie,

pentru a se face deosebirea intre aceast unitate i steag, ambele
comandate acum de dpitani. Considerm ins drept cpitnii
toate uniatile comandate de dpitani de tla aparitia acestora.
Nu cunoastea-n eu precizie efectivele ce aldtuiau o dpitnie
(de altfel, probabil c nici nu exiStau aceleasi efective pentru
toate cspieniile). Dimitrie Cantemir afirm. c inainte fr s
precizeze cind fiecare dpitan (chiliarh) avea in subordine cite
10 centurii, adid. 1000 de oameni 66, dar c, in vremea sa, aceste
efective sczuser foarte mult 67. Cele spuse de inv.tatul d.omn
al Moldovei nu pot fi controlate pe baz de documente pentru
vremurile Ainainte", la care se refer5., aceasta deoarece in docu-
mentele din aceasa vreme nu gsim date despre efectivele cpi-
Aceste cifre ne apar ins exagerate, dad tinem seama
de faptul c, in reoensimintul din 1591, numrul total al curte-
nilor este de 4683, cu o medie pentru fiecare tinut de 222 curteni
(intre 17 cit erau in Cerduti si 501 cit avea L.'pusna) 68. Cpi-
tanii de curteni de la mijlocul secolului al XVII-lea cind
curtenii erau in decdere nu puteau comanda efective mai
mari decit marii vtafi de tinut de la 1591. In plus, Moldova nu
a avut niciodat un numr de 4000 de mercenari nemti cum
afirm. Cantemir, d.up' prerea drub. erau odinioar" patru
d.'pitani de nemti care camandau fiecare cite 1000 de oameni.
Primele informatii sigure despre efectivele conduse de dpi-
tani dateaz din vremea domniei lui Mihai Viteazul. In socote-
66 In Lexiconul lui Mardarie Cozianul cuvintul apitan este explicat prin

carele iaste peste o mie de oameni, mias" (ed. Gr. Cretu, p. 256). Ad i terme-
nul de mias este luat de la rusi (cf. I. Bogdan, op. cit., p. 17).
67 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 89. De la D. Cantemir, ideea
impIrtirii de grupuri de 1000, 100 si 10 a trecut si la N. Wilcescu, care
considera Cpitanul comandant de mie, iuzbasa mai mare peste o centurie
ceausul comandantul unc decurii (op. cit., p. 12-13). I. Bogdan era
Ins de prere c noi nu am cunoscut sistemul zecimal (op. cit., p. 17).
08 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 4-6.
www.dacoromanica.ro
227 UNITATILE DE CUR.TENI SI SLUJITORI
lile de plat ale ostirii sale de mercenari din 1599 figureazi mai
multi apitani comandind intre 700 si 900 de oameni 69.
In secolul al XVII-lea este foarte probabil c. asa cum
iuzba.sii comandau doar in mod teoretic cite 100 de oameni
efectiv-ul comandat de apitani s fi fast doar teoretic de 1000,
fiind mult mai mic in realitate. De altfel, in documentele din
aceast vreme, atit din Tara Romineasa, cit si din Moldova, nu
am intilnit niel un apitan care s comande efective mai mari de
400 de oameni, organizati in patru pin la sase steaguri.
Se intelege c aceste efective nu erau egale pentru toate
apitniile ; ele variau dup numrul curtenilor dintr-un judet
sau al slujitorilor din preajma unui oras, dup categoriile de
curteni si slujitori etc. In anumite judete de pild, in Buau
curtenii se gseau in numr mult mai mare decit in restul jude-
telor din tail ; se intelege, deci, c efectivele aflate sub comanda
apitanului de rosii din Buau erau mai mari decit acelea din
alte judete. In judetele unde rosii se aflau in numr mai mic, ei
erau, de altfel, comandati uneori de un iuzbas., nu de apitani.
De pild, la 10 februarie 1677, este amintit Dumitru iuzbasa de
rosii din judetul Gorj 7, iar la 17 octombrie 1658 un alt iuzbas
de rosii din judetul Vilcea 71
Efectivele comandate de apitani au fost, desigur, mai mari
la inceputul secolului al XVII-lea, cind apare in documente un
numr mic de apitani, decit la mijlocul aceluiasi secol, cind nu-
mrul lar creste 'in mod apreciabil, desi efectivele curtenilor
slujitorilor nu au cunoscut o crestere proportional. Astf el, pe
and in deceniul I al secolului numrul cpitanilor amintiti in
documentele Trii Romanesti este doar de doi, iar in deceniul III
de trei, in deceniul IV el creste dintr-o dat la 37, ajungind in
deceniile urnatoare la 51, 76 si 70. Chiar clack' tinem seama de
faptul a nu toti cpitanii apar in documente i c efectivele co-
mandate de apitani au mers tot descrescind in a doua jurntate
41 Analele Acad. Roma'ne, Menz. Sect. 1st., s. II, vol. XX, p. 468-469.
In acelasi thnp, In Transilvania, este amintit un capitaneo rascianorum
mine", numit Petko Odobasa (N. Iorga, Studii fi doc., III, p. 25).
7 Acad. R. S. Romnia, CXXXV/50.
77 Arh. St. Buc., m-rea Bistrita, XXXVIII.
www.dacoromanica.ro
a secolului al XVII-lea, credem c evolutia numrului lor este

deoscbit de grAitoare.
Din cele de mai sus rezulti c efectivele comandate de di-
pitani au fost stabilite in Tara Romdneascei in deceniile IVV
ale secolului al XVII-lea, in timpul domniei lui Matei Basarab,
in acela,si timp in care, in Moldova, marii vtafi de tinut erau
inlocuiti de ceipitani. Nu cunoastem, ins, Cu precizie, care erau
aceste efective.
Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, perioadi pentru care
dispunem de date mai sigure despre organizarea slujitorilor
curtenilor care nu pot fi ins extinse in intregime asupra pe-
rioadei precedente o cpitkiie era aleituit din citeva sute de
oameni. Astfel, in Tara Romneasc, la (1655) un cpitan de
phrnicei comanda 380 de oameni, iar un cpitan de alrasi,
211 subalterni 72 (este sigur c numrul acestora din urm scAzuse
mult datorit evenimentelor singeroase din acel an, cind au fost
ucisi numerosi slujitori).
In aceeai vreme, in Moldova, cpitanii de lefegii comandau
tritre 200 si 400 de oameni ; un cpitan avea sub ordinele sale
200 de poloni clr.i, un altul 300 de moldoveni i lei amestecati,
iar alt cpitan 400 de lefegii de tail 73. Este foarte probabil c
in acelasi timp nici efectivele curtenilor i slujitorilor mol-
doveni aflati sub comanda unui apitan s nu fi fost mai mari
de 200-400 de oameni.
In perioada in care cpitnia era alctuit din citeva sute
oameni, ea era imprtit in mai multe steaguri, fiecare din
acestea comandate de cite un iuzbas sau hotnog. apitanul avea
deci in subordinea sa mai multi iuzbasi sau hotnogi, iar steagul
era o subunitate a cpitniei. Faptul acesta rezult in mod clar
mrturiile vremii. Astfel, la 1659, se vorbeste de steagurile
lui Voicehovski cpitanu174, iar la 22 ianuarie 1675, este amintit
.steagul lui Stanciu iuzbasa de la cpitnia lui Jipa cpitanul ;
intr-un alt document, din 8 mai 1645, apar ca martori Mares c-
. 72 N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 37-39 i 40-42.

73 M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 169.
74 Ibidem, p. 188.
75 Acad. R. S. Romania, CCXXXIV/34.
www.dacoromanica.ro
229 UNITATILE DE CURTEN! $1 SLUJITORI
pitan de c5.15.rasi din Ploiesti cu iuzbasii lui 76, iar la 24 apri-

lie 1678 Gheorghit cpitanul cu iuzbasii, stegarii, ceausii si p-
hrniceii de sub comanda sa 77.
De altfel, in documentele Trii Rom'nesti din deceniile
IVVII ale secolului al XVII-lea, se intilnesc mult mai multi
iuzbasi decit apitani : in deceniul IV, 76 iuzbasi, fat. de 37 c5.-
pitani, in deceniul V, 139 fat de 51, in deceniul VI, 156 fat
de 76, iar in deceniul VII, 133 iuzbasi fat. de 70 clpitani. Dup
cum se vede, proportia este de 2-3 iuzbasi la un cpitan. (Se in-
telege c aceste cifre sint relative, deoarece cpitanii apar mult
mai frecvent in documente dectt iuzbasii.)
Numrul steagurilor unei cpitanii era variabil, dup num5.-
rul slujitoridor sau curtenilor din cpitnia respectiv. ; pe msura
imputinrii acestora, s-a redus, fireste, i numrul steagurilor,
pin cind cpitnia a ajuns s se confunde ea inssi .cu steagul.
Dup cum am artat mai sus, Dimitrie Cantemir afirm
inainte fr s precizeze chid fiecare cpitan comanda cite
10 centurii, deci 10 steaguri. In nici un document din secolul
al XVII-lea (in cele din sec. XVXVI datele lipsesc) nu am
gisit confirmarea celor spuse de domnul Moldovei, numrul stea-
gurilor fiind totdeauna mai mic de 10. Astfel, la (1655), lane
apitanul de phrnicei din regiunea Buzn, care comanda 380
de oameni, era ajutat de sase iuzbasi, sase stegari i ase ceausi 78
unitatea sa avea deci sase steaguri. La aceea.si dat, Coman cpi-
tan de alrasi, care comanda 211 oameni, avea in subordine
patru iuzbasi, cinci ceausi i patru stegari", deci patru steaguri.
Ctre sfirsitul secolului al XVII,lea, dud efectivele slujito-
rilor au cunoscut o descrestere vertiginoas, numrul steagurilor
unei apitanii a sczut la dou, sau troj. Astfel, la 15 mai 1692,
dpitnia de slujitori din judetul Buzu avea trei steaguri 80, iar
78 Arh. St. Buc., Dep. Cocorascu, nr. 51.

77 Acad. R. S. Rominia, CCXLVII/64.
78 N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 40-42.
79 Ibidem, p. 37-39.
80
Arh. St. Buc., ep. Buzu, XXVI/55.
www.dacoromanica.ro
230 ORGANIZAREA CURTENILOR sI SLUJITORILOR
la 30 mai 1693 capitnia de spirei din judetul Saac numai

dou 81.
In acelasi timp, datorit. faptului c6 unii cpitani au
ajuns s. comande efeofive foarte mioi, care inainte alckuiau un
:steag, subunittile din subordinea lor incep a fi nuanite ele insele
steaguri, asa cum, pe la jum5.tatea secolului al XVII-lea, erau
denumite subunittile cpitniei, comandate de iuzbasi. In nu-
meroase documente din ultimul sfert al secolului al XVII-lea sint
amintite asemenea steaguri, conduse aoum de cpitani. Astfel,
la 7 decembrie 1677, se mentioneaz steagul de vistiernicei din
judetul Buzn al lui Stefan c5.pitanul 82, la 22 august 1691, stea-
gul de plarnicei al lui Zgan cpitanul din Rimnicul S.rat 83,
iar la 15 deoembrie 1698 steagul c5.pit.'nesc (spre deosebire de
steagurile conduse de iuzbasi, care continu" s. existe) 84, coman-
dat de Neoula cpitan de slujitori din judetul Ialomita 85 etc.
Faptul c, la inceputul secolului al XVIII-lea, existau stea-
guri conduse de cpitani 1-a determinat, desigur, pe cronicarul
muntean, contemporan acestor realitti, s'a" afirme c. Matei Ba-
sarab a trimis la Schimni aga, la Copceni, citiva c4itani cu
steagurile lor 88, dei cum am vzut mai sus in timpul
domniei lui Matei Basarab un cpitan avea in subordine mai
multe steaguri, conduse de iuzbasi.
81 I dem, Mitr.. Tnii Rom., XXXIV/12. La 7 noiembrie 1723, grit

amintite steagul de sus i steagul de jos ale slujitorilor vistiernicei din
jud. Teleorman (N. Iorga, Studii fi doc., XVI, p. 145).
82 Arh. St. Buc., ep. Buzu, X/45. In acela4i timp, vistierniceii din ju-
detul 121mnic erau comandati de un tiuzba0. (Arh. St. Buc., ms. 572, f. 141).
83 Idem, m-rea Dlhuti, X14.
" La 11 aprilie 1683, este amintit astfel steagul de sptrei al lui'
lancu iuzbap din Boziani (Arh. St. Buc., m-rea Cotroceni, XVII/6).
85 Acad. R. S. Rominia, CDLXXI/56. Cronicarul loan Neculce amin-
teqte 0 el de trei steaguri de lefegii, cu cpitanii lor, pimi de C. Br1nco-
veanu s. pzeasc pe sotia lui Serban Cantacuzino la DrgneSi (ed. Iorgu
lordan, p. 179).
www.dacoromanica.ro
COMANDANTLI CURTENILOR SI SLUJITORILOR
231
In perioada in care cpitanii ajung s'i comande steaguri,

efectivele acestora erau actleasi cu cele ale cpitniei de la mij-
locul secolului al XVII-lea denumit steag 87.
In Moldova evolutia este asemnkoare. $i aici, la sfirsitul
secolului al XVII-lea si inceputul celui urmtor, cpitanii co-
mandau doar citeva zeci de subalterni, care alcatuiau un steag.
Dimitrie Cantemir ne informeaf c, in vremea sa, cpitanii de
mie din cele 19 judete ale trii, ca si cpitanii de lefegii, care
aveau odinioar." sub steagurile ilor cite 1000 de oameni, co-
mandau atunci efeative mici : cpitanii de nemti numai cite
25 de oameni, iar cei de cazaci numai 40-50 88.
Numeroase asemenea steaguri canduse de cpitani skit amin-
tite in docurnentele din aceast vreme. De pild, la 1683, Gheor-
ghe Duca porunceste lui Brah cpitanul s formeze un steag din
vtafii boierilor 89 ; in timpul domniei a doua (1711-1715),
Nicolae Mavrocordat trimite un cpitan de ctane ,cu tot steagul
lui" s petreac pe craiul Stanislav 90 ; la 30 mai 1717, este amin-
tit steagul lui Tura apitan 81 etc.
II. Comandantii curtenilor si slujitorilor

1. Vornicii, staro,stii fi pirdilabii
Au fast primii comandanti ai curtenilor. Dupi cum am ar-
tat in capitolul al II-lea al 1ucearii, in secolele XIVXV, curte-
nil tineau" de o curte domneasc ; vornicii fiind mai marii
acestor curti, erau in acelasi timp si comandantii curtenilor care
87 La 1 septembrie 1739, un cpitan de calrasi comanda 57 de oameni,

un cpitan de cazaci intre 37 si 69 de oameni, unul de seimeni intre 37 si
88, iar unul de safragele intre 26 si 40. (Acad. R. S. Romnia, ms. rom.
5389, f. 76 v.-77).
88 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 89-90. Peste un secol, in
1801, se spunea c5. 20 de ostasi formau o capitnie, condus. de un bulucbas,
si ea' peste cinci asemenea steaguri era mai mare un cpitan numit iuzbasi
(G. Ghibnescu, Surete, XI, p. 76).
89 I. Neculce, Cronica, ed. cit., p. 71.
99 M. Koglniceanu, Cronici, II, p. 153.
91 T. Blan, Doc. bucovinene, III, p. 186.
www.dacoromanica.ro
2.32 ORGANIZAREA CURTENILOR $1 SLUJITORILOR
depindeau de curtile respective, cei care le coordonau activitatea

administrativ.. In tinuturile uncle existau cetti, comanda curte-
nilor o aveau starostii si piralabii, care indeplineau largi atri-
butii militare si administrative in tinuturile ce conduceau.
Datorit faptului c erau comandantii armatei, vornioii si
pirclabii erau numiti in documentele redactate in limba
capitaneus" iar vornicului i se spunea uneori i voievod", co-
mandantul oastei.
Izvoarele arat c, in secolele XVXVI, armata moldo-
vean era condus de vornici. Astfel, la 1497, Stefan cel Mare
a insrcinat pe comandantul su de 'paste", .Boldur vornicul, s
resping armatta polon care venea in sprijinul regelui loan Al-
bert ; Crit, vomicul lui Stefinit., domnul Moldovei, a fost
comandantul oastei ce a alungat, in 1518, pe atarii care nv-
liser in tar. ; la 1529, Petru Rare a trimis cu oastea sa in
Transilvania pe Grozav vornicul i Barbovshi portarul, iar la 1552
cpitanul ostilor" moldovene era considerat Motoc vornicu192.
Din prima jumtate a secolului al XVI-lea, vornicul moldo-
vean a inceput s'a impart comanda .armatei cu portarul de Su-
ceava, devenit mai tirziu hatman i pirc5.1ab, care 1-a inloouit mai
tirziu la conducerea oastei 93.
Fiind comandanti ai unor puncte fortificate cettile
c5.1abii (indeosebi cei moldoveni) au indeplinit importante rosturi
militare, mai ales in a doua jumkate a secolului al XV-lea
in prima jumitate a celui urmtor, chid au avut un rol de seam
In aprarea regiunii cet.tii pe care o conduceau i in luptele pur-
tate de oastea Moildovei. Referindu-se la numirea celor doi
clabi de Chilia de ctre Stefan ce! Mare, Letopisetzd anozzim al
Moldovei ne informeaz c sarcina principal incredintat de
domn pircalabilor nou numiti a fost s pzeasc cetatea de lim-
bile necredincioase" 94, adic de turci.
92 Cronicile slavo-romiine, ed. nit., p. 12, 21, 82, 96, 114, 123.
93 Despre marii dregatori si sfatul domnesc am intocmit o monograffe
aparte, ce urmeazi s apara la Editura Acad. R. S. Romania. In aceasti
lucrare marii dregatori cu atributii militare stilt prezentati pe larg, intr-un
capitol special.
94 Cronicile slavo-romiine, p. 16.
www.dacoromanica.ro
233 COMANDANTII CURTENILOR SI SLUJITORILOR.
$tirile despre atributiile militare ale pirclabilor moldoveni

nu lipsesc nici in secolal al XVI-lea. Dintr-un document din
10 martie 1562 afana c. Petrea pircllabul mersese ,cu ceata lui"
In Transilvania, cu oastea lui Petru Rares, aducind de acolo un
tigan rob, iar mai tirziu, in vremea domniei lui Petru $chiopul,
Pirvu pirclabul de Soroca a indeplinit un rol de seam in lup-
tele cu cazacii, pirclabul fiind si el rnit in timpul acestor ac-
tiuni 95.
O data' cu decderea cettilor ca puncte puternice de ap-
rare, in a doua jumtate a secolului al XVI-lea si in prima jum.-
tate a celui urmtor, importanta militar a pirclabilor a sckut
mult, la dispozitia br rminind slujitorii din tinuturile respective,
comandati de capitani, care erau utilizati Indeosebi la asigurarea
ordinii interne si a orinduielilor feudale. Din dregtori cu atri-
butii in primul rind militare, pirelabii au devenit astfel condu-
ctorii civili ai administratiei din tinuturile incredintate lor de
domnie i judeckorii principali ai locuitorilor din aceste tinuturi.
2. Vgtafii
Prerile filologilor cu privire la origine.a i semnificatia
acestui cuvint sint destul de diferite. In timp ce unii 11 socotecc
de origine arab., altii cred c e ttar, iar altii i aceast ipo-
tez pare cea mai plauzibil de origine pecenego-cuman. In-
diferent de provenienta lui, cuvintul se intilneste si la alte po-
poare vecine, la ucraineni, . de pilca, avind semnificatia de
conductor de ceat sau cpitan de haiduci 96.
95 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. II, p. 157 i vol. III.
p. 355-356.
aa Vezi mai recent Heinz F. Wendt, Die tiirkischen Elemente im Ru-
miinischen, Berlin, 1960, p. 66-68. Vezi de asemenea : L. Saineanu, M-
il:tenia orientalii, sub voce ; Th. Capidan, Raportztrile lingvistice slavo-
romne (Dacoromania", III, 1922-1923, p. 191-193) ; I. A. Candrea, Dic-
tionar enciclopedic, p. 1405 ; Miklosich, Etymol. Wrterbuch, p. 376 etc.
Cit priveste parerea ca vatah ar fi insemnat cioban, acest cuvint exista in
limba romn, imprumutat tot de la cumani (vezi C. C. Giurescu, Impru-
muturi in limba romcinii ; odaie si cioban, in Studii si cerc. lingvis-
tice", XII, 1961, nr. 2, p. 212-213).
www.dacoromanica.ro
In documentele interne atit din Tara Romneasa, cit si

din Moldova din secolele XVIXVII, in care termenul are
o foarte larg rspindire, intilnim sute de aameni purtind titlul
de mare vkah, vtag, vkaf, vlas sau vTgut 97. La cei mai
multi dintre acestia nu se araa in documente ce fel de vtafi sint.
Din aceleasi documente rezult c5., in secolul al XVII-lea,
-se numea vtaf once canductor de ceat. 61 de cit organizat. 99.
Pe ling numerosi vtafi conductori de cete organizate care
nu indeplineau rosturi militare sau administrative, in documen-
tele Trii Romnesti si ale Maldovei intilnim, incepind din prima
jumkate a secolului al XVI-lea 99, foarte multi oameni purtind
titlul de vataf, care comandau grupuri mici de curteni, apoi
slujitori.
Ne lipseste once posibilitate de a determina cit de mari erau
grupurile de curte_ni conduse de primii vtafi 1".
In secalul al XVII-lea, vtafii acupau in ierarhia militar
-un lac asemnkor cu al iuzbasilor, comandind probabil aceleasi
97 Termenul de vtman care, in secolul al XVII-lea, desemneaz, in

oldova, pe reprezentantul stpinului feudal intr-un sat aservit (corespun-
_ztor pirclabului din Tara Romneasc) nu intr in preocuprile aces-
tui studiu.
98 In Lexiconul lui Mardarie Cozianut. din 1649, termenul de vtah
este explicat prin tocmitor de case" (ed. Gr. Cretu, p. 133).
99 Primii vtafi apar in documentele moldovene in vremea domniei lui
Petri; Rares ; vezi doc. din (1532) si 27 aprilie 1541 ambele copii slave
12 mai 1546 (orig. slav) (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. I,
p. 338, 404 si 502). Vtafii sint amintiti si in dou traducen i rominesti tirzii
unor acte din 1475 5i 1528, care nu pot fi duate drept valabile (Doc.
,priv. ist. Rom., A, veac. XV, p. 402 si veac. XVI, vol. I, p. 297).
In Tara Romneasc, vtafii sint amintiti mai frith ca mai mani peste
135.1tile minstirii Cozia sau peste branistea minstirii Glavacioc, la 15 ia-
-nuarie 1467 si, respectiv, 4 septembrie 1495 (ibidem, B, veac. XIIIXV,
p. 141, 232). Primii vatafi care par a avea functii administrative sint po-
meniti la inceputul secolului al XVI-lea (doc. din 18 iulie 1505, ibidem,
veac. XVI, vol. I, p. 31). In timpul domniei lui Neagoe Basarab Ant
vtafii care sint pusi prin tara domniei mele la margine" (Gr. Toci-
lescu, 584 documente, p. 247-248) lar in deceniul al III-lea al secolului al
XVI-lea, Vtafii cei mici apar si in scutirile acordate satelor unor st-
vini feudali.
1" Nu exist nici o dovad c vtaful ar fi comandat cete de cite
.500 de oameni, asa cum credea N. Blcescu (Opere, ed. cit., p. 118).
www.dacoromanica.ro
235 COMANDANTU CURTENILOR SI SLUJITORILOR
efective 101. De altfel, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, cei

doi termeni par a fi sinanimi. Cltre aceast concluzie ne conduce
nu numai faptul c, uneori, aceluiasi comandant de ceat i se
spune cind vtah, cind inzbas 102, dar si acela c in documentele
din secolul al XVII4ea intilnim foarte des in Tara Romaneasc
luzbasi i vltafi comandind cancomitent aceleasi categorii de
curteni sau slujitori, fr a fi subordonati unii altora ; intilnim
astfel vtafi i iuzbasi de comisi 103, de postelnici 104, de doro-
banti "5, crrasi 106 etc.
In Moldova, in timp ce comandantii slujitorilor se numeau
in general hotnogi 107, cetele de curteni din tinuturi erau coman-
date de vltafi. In documentele moldovene din setolele
Ion Cf. si C. C. Giurescu, Istoria romdnilor, vol. II, partea a II-a, ed.
a IV-a, p. 506, care afirm. c, In secolul al XVII-lea, vtaful se mai nu-
mea si iuzbas.
102 Cuciu1at din Topolnita, numit vtah Intr-un doc. din 15 octombrie
1636 (Arh. St. Buc., m-rea Tismana, XI/2), este amintit ca iuzbas Intr-un
alt doc. din 10 noiembrie 1653 (Acad. R. S. Romnia, XL/12). Cum din
nioi un document nu rezult ea' vtaful era subalternul iuzbasei sau invers,
-cred c lui Cuciulat i se spune cind vataf cind iuzbas, deoarece cei doi
termeni desemnau functii foarte apropiate.
103 Iuzbasi la 29 decembrie 1649 si 7 ianuarie 1650 (Biblioteca Cen-
tral de Stat, XCVIII/4) i vtafi la 3 iulie 1658 (Muzeul de istonie Buc.,
nr. 28 335) si 29 august 1670 (Arh. St. Buc., Dep. Papazoglu, XI/5).
104 Iuzbasi la : 21 aprilie 1649 (idem, ep. Buzu, LXXII/11) si 13 iulie
1656 (idem, m-rea Dintr-un lemn, XIV/1) i vtafi la 10 ianuarie 1629
(idem, m-rea Nmesti, 11/5), 16 iulie 1652 (idem, Copii, VII/188) etc.
105 Numerosi iuzbasi (vezi mai jos p. 263) si vtafi la 28 mai 1639
'(Acad. R. S. Romnia, ms. 1063, f. 2), 11 ianuarie 1655 (Arh. St. Buc.,
cp. Arges, XL/10 etc.).
1 Vezi mai jos p. 263.
Mentiona'm ea' foarte adesea vtafilor nu li se specific ce ,anume
grupe conduc, ei aprind in documente doar cu titlul simplu de vtaf. Vezi,
de pild, dou documente din 17 mai 1633, in care apare in primul : Dri-
ghici vtah de aprozi din Huria, care este numit in al doilea Drghici vtah
din Huria (Arh. St. Buc., Mita. Trii Rom., CXXXI/5 si 6).
107 Vezi mai jos p. 270-271.
www.dacoromanica.ro
236 ORGANIZAREA CURTENILOR SI SLUJITORILOR.
XVIXVII am intilnit numerosi v5.tafi de grupuri de curteni

din toate breslele 108, mult mai numerosi decit aceia de slujitori.
In a doua jumatate a seoalului al XVII-leancep s apari
c5.pitani de curteni cu titluri de m5runti dregkori 109. Din
documente nu rezult in ce relatii se ggseau acesti clpitani cu.
Vtafii respectivi.
3. Mari
Mari vkafi erau conduckorii curtenilor din tinuturile
Moldovei si din judetele Triii Rominesti 1". Ei slut pome.niti
108 'Mali de vistiernicei : doc. din <1596-1600) (Doc. priv. ist

A. veac. XVI, vol. IV, p. 134, 135, 137) ; 15 maztie 1606 (ibidem, veac_
XVII, vol. II, p. 11), 20 iunie 1623 (ibidem, vol. V, p. 227) etc.
de stolnicei, la 20 martie (1596-1600) (ibidem, veac. XVI, vol. IV,.
p. 137) ; 24 februarie 1618 (ibidem, veac. XVII, vol. IV, p. 231), 19 octom-
brie 1668 (A. Saya, Doc. Lpufna, p. 103) ; 9 iulie 1672 (Arh. St. Iasi
CDIX/40) etc.
de conzifei, la 3 aprilie 1604 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,.
vol. I, p. 136) ; 15 martie 1620 (ibidem, vol. IV, p. 434) ; 29 iulie 1695
(N. lorga, Studii doc., VI, p. 147) etc.
de pitan, la 11 iunie 1610 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,
vol. II, p. 301)
de paldirnicei, la 24 august 1689 (Arh. St. Buc., m-rea Dol-
jesti, VII/1)
de fetrari, la 1 martie 1650 (Arh. St. Buc., Mitr. Mold., CXLVI/6).
Vezi si C. C. Giurescu, op. cit., vol. II, partea a II-a, p. 506.
109 Capitani de pahamici, tla 1651-1652 si 20 iulie 1677 (Acad. R. S..
Romania, CDXLV/14 si A. Stoide, Documente tecucene, I, p. 34).
110 Despre marii vatafi de tinut vezi si N. lorga, Studii f i doc., VI,.
p. 533, unde se reproduc patru mentiuni de mari vatafi clintre 1584-1609,
si T. Balan, Au fost in Moldova vatafi de finut ? (Revista arhivelor", IV/2,
p. 382-383). Aici, dei se aduc dovezi despre existenta marilor vtafi, ci-
tindu-se 10 cazuri, autorul se Intreab In incheiere au fost sau n-au fost
in Moldova vtafi de tinut ?" i consider ca chestiunea nu este lunainata".
Dupa parerea lui I. C. Filitti, marii vitafi ai tinuturilor moldovene
din secolul al XVI-lea nu erau cirmuitorii tinuturilor, ci comandanti ai
slujitorilor" (Vechea organizare administrativii, p. 22).
A. Saya avea o parere asemanatoare i anume c marii vatafi co-
mandau cetele de slujitori domnesti, dar declara ea' nu poate preciza rolu/
Ion in conducerea tinuturilor (Doc. Ldpufna, p. XV).
www.dacoromanica.ro
237 COMANDANTLI CURTENILOR SI SLUJITORILOR
nenumrate ori, mai ales in documentele moldovene din a

doua jumtate a secalului al XVI-lea si din prima jumkate a
secolului ar XVII-lea, ca indeplinind atributii deosebit de largi
(administrative, fiscale, judectoresti) in tinuturile respective.
Dupl cum am arkat in primul capitol al acestei lucrri,
-numkul curtenilor a crescut in mod deosebit in a doua
tate a secolului al XV-lea, fapt ce a fcut necesar organizarea
lor mai temeinid pe judete i punerea grupelor comandate de
vatagi sub comanda marilor vkafi de tinut.
Primii mari vtafi sint amintiti in documentele rrii Ro-
mnesti in al treilea deceniu al secolului al XVI-lea iar in
Moldova in timpul celei de a doua domnii a lui Petru Rares 112,
fapt ce 1-a determinat pe Barbu Cimpina s'A sustin c acest
donan i-a grupat pe vkafi sub comanda unui mare vtaf de
tinut 113.
Incepind de la mijlocul secolului al XVI-lea, mai exact de
la 1.546, in tinuturile moldovene se poate urrnki chiar succe-
siunea marilor vkafi, pira la mijlocul secolului al XVII-lea 114,
cind au fost inlocuiti cu cpitanii de tinut. In aceste tinuturi
sint amintiti, de tregul, cite doi mari vkafi, asa cum in tinu-
turile care aveau cetti (Hotin, Neamt, Roman) existau cite doi
pirclabi.
Dup cum rezult din documente, marii vkafi puteau fi
-muta-ti dintr-un tinut in ltul. Intr-un document din 3 apri-
111 Doc. priv. ist., Rom., B, veac. XVI, vol. II, p. 63.
Idem, A, veac. XVI, vol. I, p. 457.
113 B. T. Cimpina, Melle cillituzitoare ale politicii lui te fan ce! Mare
4(Studii", X, 1957, mr. 4, p. 65). In once caz, in vremea domniei lui Ilia5
Itare5, vtafii cei mici se elseau sub ascultarea marilor vtafii. In cronica
'lui Eftimie se spune cg. acest domn a poruncit vtafilor din toatg tara de
cei dintii ping la cei din urmg" s dea bir (Cronicile slavo-roma'ne, p. 120).
114 Am intilnit, astfel, mani vgtafi in tinuturile : Bacgu, Intre 1583
-5i 1620 ; Birlad, intre 1586 i 1601 ; Cirliggtura, intre 1599-1629; Do-
rohoi, 1546-1630; Fglaiu, 1606-1650; Hirlgu, 1554-1626; Ia5i, 1564-1633;
"Lipu5na, 1581 <sec. XVII) ; Neamt, 1588 ; Orhei, 1602 ; Suceava <ante
1579> <ante 1641-1646) ; Tutova, 1586-1604 ; Vaslui 1587-1634.
Se intelege c aceste date sint aproximative, deoarece marii vgtafi
iputeau sg existe 5i inainte de aparitia ion in documente.
www.dacoromanica.ro
238 ORGANSZAREA CURTEN1LOR SI SLUJITORILOR_
lie 1584, este amintit Grigore Udrea fost mare vtag de Su-
ceava, ica.ruia la 7 martie 1592 i se spune fost mare vaitag de
Hirlau "5.
Ca. marii vtafi snt comandantii curtenilor din tinuturi se
vede mai intli din numele ce purtau : faptql c gut mari vtafi
intr-un document din 1564 este arnintit chiar un supremus
vatahh Jaski" 116 - arat c aveau drept subalterni alti vatafi
mai mid. In documentele muntene din secolul al XVI-lea slut
ntlnii vatafi mici", ca subalterni ai marilor vtafi "7. Cum
acesti vatafi erau comandanti ai unor grupuri mici de curteni,
rezult c marii vtafi comandau toate aceste grupuri existente
intr-un tinut, fapt confirmat, de altfel, si de Cronica moldo-
polon'd, care i numeste pe vatafii de tinut stegari 118. Cum in
aceast vreme nu existau decit curteni, se intelege L marii va.-
tafi erau comandantii steagurilor de curteni din tinuturi. O alt
dovad ca. =Ai vtafi erau comandantii curtenilor este si aceea
ca, la mijlocul secolului al XVII-lea, dud ei dispar, acesti co-
mandanti au fost inlocuiti cu capitanii de curteni din tinuturi 119.
In Tara Romneasca spre deosebire de Moldova marii
vtafi care slut amintiti adeseori in documente in tot cursul
secolului al XVI-ilea 128 - nu apar in mod limpede ca fiind co-
mandantii curtenilor din judete. Tinind insa seama de situatia
din Moldova, precum si de faptul c, pin la sfirsitul-secolului
al XVI-lea, slujitorii nu tluaser inc fiint, este de presupus
ei isi exercitau comanda tot asupra curtenilor din judete. De alt-
115 Doc. prin. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. III, p. 241-242 si
IV, p. 48-49.
118 Hurmuzaki, S. II/1, p. 241.
117 La 1 martie 1554, pan Bulboact mare vtaf de tinutul Hirau acuse
o hotrnicie cu vtasii din subordine (Doc. prin. ist. Rom., A, veac. XVI,
vol. II, p. 45). In tinuturile moldovene grit amintiti numerosi vtafi ; la
1591 erau 574, pe cind mari v.tafi slut numai cite doi in fiecare tinut
(ibidenz, vol. IV, p. 4-6). Vezi i diata acut de Lucoci mare vtag, unde
apar ca martori 7 vtagi (Arhiva rom.", V, 1940, p. 316).
118 Cronicile slavo-romdne, ed. P. P. Panaitescu, p. 186. Cf. si C. C.
Giurescu, op. cit., vol. II, partea a II-a, p. 506.
Vezi mai jos p. 243-246.
128 Doc. priv. ist. Rom , B, veac. XVI, vol. II, p. 63, 82, 101 passim ;
vol. III, p. 23-24, 23, 199, 200 ; vol. IV, p. 175 ; V, p. 151 ; VI, p. 240.
www.dacoromanica.ro
239 COMANDANTLI CUR.TENILOR 1 SLUJITORILOR.
fel, marii vtafi i vtafii sint amintiti foarte adesea in localitti

unde in secolul al XVII-lea existau numerosi curteni sau rosii 121.
Ca si in Moldova, marii vltafi aveau ca ,subalterni la co-
manda curtenilor pe vtafi (numiti citeodat. i vtafi mici, spre
a se deosebi de cei mari), alltuni de care apar deseari in docu-
mente 122.
Este foarte posibil ca, in Tara Romneasc, marii vtafi s.
fi inlocuit pe sudetii din judete, amintiti inc in documentele de
scutiri de la inceputul secalului al XVI-lea (Oda la 1526) 123, si
care, dup aparitia marilor v.tafi (1529), nu mai stilt pomeniti
In aceste porunoi de scutire, locul lor fiind ocupat de v.tafii cei
mari i cei mici.
O problem" important de linurit este aceea a raporturilor

dintre piralabi sau starosti marii vtafi, in tinuturile moldo-
vene unde eidstau ambii dregltori, cu functii asernmtoare 124.
Starostii i pirelabii sint mai vechi decit marii vtafi ; ei
erau conducitorii atit ai ceatii domnesti din tinutul respectiv,
cit i ai administratiei locale 125.
321 Cirstinesti Arges, Sltruc Arges, Gostilele Ilfov, Cer-

naia Mehedinti etc.
322 La 9 februarie 1584 sint amintiti Dumitru mare vltaf din SiTtruc
si Oprea vataf din Cirstinesti, ambele localitti din jud. Arges (ibidem, B,
veac. XVI, vol. V, p. 151), iar la 17 august 1596, Ion mare vtaf din Fru-
musei alaturi de Stan vtaf din Gilcesti, ambele sate din raionul Gilort
(ibidem, vol. VI, p. 240).
123 Vezi doc. din : 15 decembrie 1501, 3 mai 1502, 27 martie 1505, 27
mai 1510, 1513, 1 iunie 1526 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. I,
p. 8, 17, 29, 61, 94 si vol. II, p. 17).
123 In Cronica moldo-polond se spune c5 sint in Moldova 24 de tinuturi
si tot atitia pircilabi si vtafi, aclic starosti sau stegari" (Cronicile slavo-
romdne, p. 186). Cu toate acestea, nu am intilnit mari vatafi in toate tinuturile
(vezi mai sus p. 237).
125
Istoria Romdniei, II, p. 329-330.
www.dacoromanica.ro
In calitatea lor de comandanti ai curtenilor din tinut, marii

vgtafi erau subordonati autoritkii starastelui sau pircglabului 128,
asa cum, mai tirziu, cpitanii de tinut au fost pusi sub ordinele
ispravnicilor. C functia pircglabului este mai importantg decit
aceea a marelui vtaf rezultg si din faptul cg pircglabii unor
cetgti sint membri ai sfatului domnesc, pe dud marii vgtafi nu
zpoi intilnim cazuri in care, in cursus honorum" al unui dre-
ggtor, acesta trece mai intii prin rangul de mare vtaf si dupg
aceea de piralab127. Clad apar impreung in documente, Or-
starostii slut amintiti totdeauna inaintearnarilor vg-
tan 128.
Mentiongm cg, in deceniul al III-lea al secolului al XVII-lea,
marii vtafi slut numiti uneori ei nii pircglabi 129, datoritg fap-
tului c indeplineau atributii asermngtoare cu ale .acestora, fapt
dovedit de numeroase porunci ce li se adreseaz unora sau altora
128 La <1606-1607> Ghearghe pirclabul de Hotin trimite pe Liciul
mare vitaf s faci o hofrnicie, impreung cu doi alti Vitafi (Moldavia y

epohzi feodalizma, I, p. 215).
121 Cazul lui Rosca, mare vtaf de Hotin, la 4 iulie 1601 si pircilab
de Hotin, la 25 iunie 1617 (Moldavia y epohu feodalizma, p. 167 si 321).
Se intimplg ns invers. Onciu Iurascovici a fost mai intli starroste de Cer-
nuti, la 15 august 1616, si apoi mare vtaf de Suceava, la S martie 1620
(Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. IV, p. 18 si 460-461). Pe verso
ultimului doc. i se spune tot staroste. Acesta ajunge apoi mare vtaf de
tinutul Dorohoi (G. Ghib'inescu, Surete, II, p. 230).
128 Vezi doc. din 19 februarie 1586, 6 mai 1591 etc. (Doc. priv. ist. Rom.,
A, veac. XVI, vol. III, p. 300 si vol. IV, p. 18).
128 Neniul, amintit ca mare vtaf de Cirlig6tura la 1 martie 1625 si 10
ianuarie 1628 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. V,-p. 324 si Acad.
R. S. Rornfinia, LXVIII/25), este numit pIrcAlab de Cirlig6tura la 3 iulie 1626
(Arh. St. Iasi, CDLXI/46), iar Oprea, numit mare vitaf de Hirlu intr-o
porunc domneasc. din 12 septembrie 1626 (ibdem, CCCXXIII/32), trispunde
la aceast porunci semnind pircilab de Hirl5u la 25 septembrie 1626 (ibidem,
CCXXXI/106). De altfel, la 12 ianuarie 1628, Mimi Bamovschi nu rnai
aminteste deal de prelabii de tinuturi, dei existau Ina marii vkafi (Acad.
R. S. Romfinia LXXXV/25).
www.dacoromanica.ro
241 COMANDANTII CURTENILOR SI SLUJITORILOR.
dintre ei 130. Aceasta este, de altfel, epoca de tranzitie de la marii

vtafi la cpitanii de tinut.
Ca si pirc.labii si starostii, marii vtafi erau si ei de origine
boiereasc 131, iar unii dintre ei ajung mari dregkori 132
Mari v.tafi, ca si cpitanii, erau numiti de domn printr-o
poruncA special adresat boierilor, mazililor, curtenilor si oni-
seilor" din tinutul respectiv 133
Dup cum reiese din documente, marii vtafi indeplineau in
tinuturile si judetele lor atributii de ordin administrativ, fiscal, ju-
dec.toresc i militar, asemntoare cu acelea ale starosti/or
pirclabilor, ceea ce ne face s presupunem c, dup aparitia lor,
o parte din atributiile starostilor au- trecut asupra vtafilor.
Avem stiri putine si nu indeajuns de sigure cu privire la
atributiile militare ale vkafilor. Avind in vedere faptul c in
Cronica moldo-polonei vkafii de tinut sint numiti stegari, putem
presupune c ei erau comandantii steagurilor din tinuturile ce
130 Vezi poruncile referitoare la niste sate scutite, porunci adresate al-
ternativ pia-clabilor din tinutul Iasi, la 17 noiembrie 1629 si 4 noiembrie 1632
(Arh. St. Buc., m-rea Galata, VI 19 si Acad. R. S. Romnia, DXCl/38) si
vatafilor aceluiasi tinut, la 18 noiembrie 1629, 3 septembrie 1631, 25 august
1633 (Arh. St. Buc., m-rea Galata, X/10, 15 si 17) sau poruncile din 19 august
si 28 septembrie 1634, adresate prima plrelabului tinutului Suceava si cea de
a doua marilor vtagi ai aceluia.si tinut pentru niste pricini cu tigani (Arh.
St. Buc., m-rea Sf. Say-a-Iasi, XXXV 17 si Acad. R. S. Romnia,
LXXXIV/203).
La 1 ianuarie 1613, se spune ca, clack' se afl rufctori in dota
sate din jud. Roman ale m-rii Galata, cerceteze pirclabul sau marele.
vatah" (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. III, p. 110).
131 Dumitru Movil, mare vtag al tinutului Hotin la sfirsitul secolului
al XVI-lea, era fiul lui Vscan Movil pirclabul de Hotin (Doc. priv. ist.
Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 193 si 257) ; Ionasco, fost mare vtaf de
Suceava, era fiul lui &Fa fost mare vornic (ibidem, veac. XVII, vol.
II, p. 200).
132 Petrea Albot, mare vataf de Iasi la 20 martie 1580, ajunge mare
vornic la 1600 (ibidem, veac. XVI, vol. III, p. .132 si vol. IV, p. 282),
iar Rosca, mare vtaf de Hotin la 4 iulie 1601, este amintit ca pircilab de
Hotin la 25 iunie 1617 (Moldavia v epohu feodalizma, I, p. 167 si 321).
In Tara Romneasc marii vtafi slut numiti jupani si boieri, ca si
dregtorii, nu slugi (doc. din 11 iulie 1553, Acad. R. S. Romnia,
DCCXXXIV/78).
133 Arh. St. Buc., m-rea Galata, 11/8 (doc. din <17 august 1630)).
www.dacoromanica.ro
242 OR.GANIZAREA CURTENILOR I SLUJITORILOR
conduceau. In tinuturile unde existau pircJabi, aceast functie

o indeplineau prclabii respectivi. Nu trebuie s uitm c in
aceast vreme atributiile militare erau indeplinite de aceiasi
oameni care asigurau si administratia.
Din scutirile acordate unor mari stpini feudali la sfirsitul
secolului al XVI-lea i inceputul celui urm.tor, in care este in-
terzis in primal rind accesul marilor vtafi, apoi al clbilarilor,
globnicilor si dusegubinarilor, rezult c marii vtafi indeplineau
diverse sarcini fiscale : scoteau satele la munci pentru domnie,
luau cal de olac, tr4eau" averea celor fugiti de bir etc. Men-
tion'm c marii v..tafi sint amintiti in scutirile de dri incepind
din vremea domniei lui Ieremia ; in Tara Rornneasc' ei
sint mentionati incepind de la 1529.
Mari vs'tafi asigurau apoi politia" intern a tinuturilor,
prinzind pe r.'ufickori, vegheau la pstrarea ordinei" feudale
in tinutul ce li se incredinta, avind grij s se restituie stpinilor
feudali rumnii fugiti in tinutul pe care Il conduceau sau prin-
And pe cei care fugeau de bir.
Maxii vtafi aduceau la indeplinire diverse porunci ale dom-
niei referitoare la tinutul respectiv134 aveau un rol deosebit de
important la efectuarea hofrniciilor, care constituiau una din
atributiile cele mai de seam ale aparatului local de stat 135.
134 Vezi porunca adresat lui Bodei, mare vtag de Lipusna, la 16

august 1581, s ja sase boj de la Malic din Copanca i s astupe baltile
spate de el pe locul m-rii Neamt (Doc. priv. ist. Ronz., veac. XVI, vol. III,
p. 168),Intrucit Malic nu se potolea", da 1589 o porunc asemntoare se
adreseaz pirdlabilor de Ciobirciu ia acestuia 12 boj s se potoleasc6"
mece girla acut de el cu satele de acolo" (ibidem, p. 429). La 3
ianuarie 1592, domnul cere pircilabilor si hotnogilor de Ciobirciu s spun
fiilor lui Malic s lase in pace minstirea i dac vor mai face suprare
spinzure (idem, vol. IV, p. 42). Vezi i porunca din 10 octombrie 1617
(idern, veac. XVII, vol. IV, p. 205) adresat marilor vtafi de Bacu, ase-
mntoare cu cele din 1592 si 1598, adresate pirclabilor de Vaslui si de
Neamt (ibidem, veac. XVI, vol. IV, p. 61 si 228).
136 Numeroase 1-Joan:deli acute de marii vtafi impreun cu vatafii si
curtenii din tinut slat amintite In documentele din a doua jumtate a se-
colului tal XVI-lea 4i din prima jumtate a secolului urmtor : 11 aprilie
1546, 1 martie 1554, 29 martie 1583, 6 august 1583, 16 iulie 1589 etc.
(Doc. priv. ist. Rom., veac. XVI, vol. I, p. 457 ; vol. II, P. 45 ; vol. III,
P. 206, 226, 439 etc.). Alte asemenea hotarnicii slut acute, in aceeasi yreme,
www.dacoromanica.ro
243 COMANDANTII CURTENILOR SI SLUJITORILOR
In sfirsit, marii v5.tafi indeplineau ca si starostii si Or-

c'labii insemnate atributii judec'toresti in tinuturile mol-
dovene.
In calitatea lor de conducaori ai autoriatii locale, vaafii
si marii vatafi gilt cei care dau adeseori diverse zapise de ade-
verire pentru vinz5.ri si cumpr5.6 de ocine 136.
4. lnlocuirea marilor vatafi de tinut cu capitanii

de tinut
In timpul domniei lui Vasile Lupu mai precis, Incepind
din deceniile IVV ale secolului al XVII-lea marii vtafi
de tinut nu mai grit amintiti in documente. Locul lor este luat
de c5.pitanii de curteni 137, care nu apar in documente cit timp au
existat marii v5.tafi 138.
de starosti si pircilabi (doc. din 1 decembrie 1581, 7 septembrie 1586, 5 mar-

tie 1587, 1 august 1587, 19 februarie 1600 etc. ; ibidem, p. 178, 334, 340,
364 ; vol. IV, p. 278) sau de starosti si mari vtafi (vezi porunca din
7 martie 1606, adresat. starostelui si marelui vtaf de Cernuti s adune
vtasi din acel tinut si oameni buni" s fac o hotrnicie ; Doc. priv. ist.
Rom., A, veac. XVII, vol. II, p. 10)
136 Vezi indeosebi doc. din 20 martie 1594, in care Luca vtah mrtu-
riseste c a venit inaintea noastr" o femeie si si-a vindut ocina (ibidem,
veac. XVI, vol. IV, p. 199). La 24 decembrie 1597, se restituie niste bani in
virtutea dreptului de protimisis dinaintea lui Bercea Vital*" (ibidem, p. 185).
Vezi si doc. din 20 aprilie 1576, 19 februarie 1586, 26 noiembrie 1587, 12
septembrie 1588, 6 mai 1591 etc. (ibidem, vol. III, p. 69, 300, 370, 398
vol. IV, p. 18 passim).
187
fapt a fost remarcat mai inainte si de G. Ghibnescu, care
arat c5. din vtagul de Doroluyi a iesit vel cpitanul de Dorohoi" (Surete,
XII, p. X) si de C. C. Giurescu, care crede c marii vtafi par a fi in-
locuiti prin apitani si marl cpitani" (lstoria romeinilor, 111/2, p. 743).
138 Mentionm c, in unele tinuturi unde nu sint pomeniti marii VA-
tafi, cipitanii sint amintiti mai devreme ; astfel, apar la 5 septembrie 1601
un cipitan la Btrinesti-Roman si la 15 noiembrie 1620 un altul la Orhei
(Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. I, p. 22 si IV, p. 504). Din do-
cumente nu rezult ins c acestia sint cpitani de curteni sau de tinut,
cum grit numiti cpitanii dup ce dispar manii vtafi.
www.dacoromanica.ro
Este de presupus c Vasile Lupu a luat aceast msur da-

tarifa' luptelor ce purta in acea vreme cu Matei Basarab, cind a
simtit nevoia s-si organizeze armata mai temeinic, asa cum a
fAcut, de altfel, si domnul Trii Romnesti. Administratia fesclaki
ciiNtat in aceastei vreme un caracter mai militar.
In miele tinuturi din Maldova putem urmri chiar inlocuirea
marilor vtafi prin chitani de tinut. In tinutul Flciu, de pild,
ultimul mare vtaf, Frtiman, este .amintit la 20 ianuarie 1650 139,
iar primul chitan de curteni, Trusa, la 5 aprilie 1652 140; in
tinutul Suceava, ultimul mare vtaf apare la (1641-1646) 141,
iar primul chitan de .curteni la 1 august 1659 142 ; in tinutul Vas-
lui, ultimul mare vtaf este mentionat la 27 decembrie 1634 143,
iar primul chitan de curteni la 27 aprilie 1648 144.
Primul asemenea chitan de curteni cunoscut de noi apare
In documente la 26 februarie 1638, cu numde de Raclis c-
pitan 145, iar primul chitan de curteni de tinut este amintit cu
acest titlu la 27 aprilie 1648 in tinutul Vaslui 146. Din documente
mai tirzii rezult c titlurile de chitan de curteni si chitan de
tinut aveau aceeasi acceptiune 147.
139 Arh. St. Buc., m-rea $toboreni, XI/3. Numele acestui mare vataf
pastrat intr-un rezumat de document pare destul de asemanator cu
acela al capitanului de Falciu, Bratita, amintit de Miron Costin la 1656
(Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 176) si de un doc. din 12 ianuarie 1658
(Arh. St. Buc., m-rea Sf. Sava-Iasi, XX/3). Daca este vorba de aceeasi per-
soana., atunci este foarte probabil c marii vittafi au devenit ei insisi
pitani de tinut, schimbindu-fi doar titlul.
119 Arh. St. Buc., ep. Hui, LXXJ8.
111 Acad. R. S. Romania, CLX/112.
112 G. Ghibanescu, Surete, IV, p. 86.
113 Idem, Ispisoace, II/I, p. 90.
111 Acad. R. S. Rominia, CLX 165.
113 Acad. R. S. Romania, LXXIII/10. Dintr-un doc. birladean din 18
iulie 1645, rezult c acesta era capitan de curteni din tinutul Birlad (Acad.
R. S. Romnia, CLVI/55 si Arh. St. Iasi, CXLIV/3).
119 Acad. R. S. Romania, CLX/165.
117 Astfel, la 10 iunie 1662, este amintit Matei capitanul de curteni
din tinutul Cirligatura, caruia, la 14 martie 1665, i se spune Matei capitan
de tinutul Cirligatura, iar lui Lazar capitan de tinutul Tqcuci la 1663-1664
i se spune, la <1665-1668), Lazr capitan de curteni din tinutui Tecuci.
(G. Ghibinescu, Surete, IV, p. 93 si 234 gi Arh. St. Buc., m-rea Neamt,
www.dacoromanica.ro
245 COMANDANTLI CURTENILOR $1 SLUJITORILOR
Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, dpitanii de curteni

apar in aproape toate tinuturile Moldovei. Documentele mentio-
neaf astfel de comandanti in 21 de tinuturi148. In noua dintre
ele (Cernuti, Chigheci, Covurlui, Orhei, Putna, Roman, Soroca,
Tecuci si Trotus) nu Ant amintiti mari vkafi de tinut. Intr-unele
din cele 21 de tinuturi (Cern5.uti, Putna) existau si starosti, iar
in altele (Hotin, Neamt, Roman, Soroca), piralabi, c'rora c5.pi-
tanii le devin subalterni. Intr-un singur tinut Iasi care a
avut mari vkafi nu stilt amintiti in documente cpitani de curteni.
Dupa cum se vede din lista de mai jos, cei mai multi capi-
tani de curteni apar in documente in deceniile V, VI si VII ale
LXXVI15si m-rea Rachitoasa, VI/30-31). Vezi si cazul lui Vasile capitan de

curteni, la 26 martie 1663 (Acad. R. S. Romania, CXCl/113), care, la 29
ianuarie 1666, este amintit ca fost capitan de tinutul Falciu (Arh. St. Buc.,
ep. Hui, LXX/17).
148 Bacau, la 18 octombnie 1649 (Arh. St. Iasi, Spiridonia, 1149)
Birlad, la 26 februarie 1638 (Acad. R. S. Romania, LXXIII/10) ,,-
Cerniuti, la 28 septembrie 1665 (G. Ghibanescu, Surete, IV, p. 100) (
Chigheci-Codru, la 25 februarie 1693 (Idem, Ispisoace, IV12, p. 10)
Cirligatura, la 4 octombrie 1659 (Arh. St. Buc., ms. 648, f. 30)
Covurlui, la 12 mai 1659 (Arh. St. Iasi, Cl/6)
Dorohoi, <ante 15 aprilie 1667) (Acad. R. S. Romania, CDVIII/16)
Falciu, la .5 aprilie 1652 (Arh. St. Buc., ep. Hui, LXX/8)
Hirlu, (ante 23 februarie 1666) (Arh. St. Iasi, XCV/14)
Hotin, la 12 iulie 1646 (Acad. R. S. Romania, DXLIX/3)
Lpusna, la 4 mai 1650 (Acad. R. S. Romania, DIV/24-25)
Neamt, la 11 mai 1653 (G. Ghibanescu, Ispisoace, III/1, p. 62) -
Orhei, la 7 august 1646 (A. Saya, Doc. Orhei, p. 86 si Acadi R. S.
Romania, CCXVIII/39)
Putna, la 1651-1652 (Acad. R. S. Romania, CDXLV/14)
Roman, la 10 august 1644 (Acad. R. S. Romania, LXV/100)
Soroca, la 19 octomb.nie 1655 (Acad. R. S. Romania, LIX/97) ;
Suceava, la 1 august 1659 (G. Ghibanescu, Surete, IV, p. 86)
Tecuci, la 3 iunie 1662 (Arh. St. Buc., m-rea Sf. Sava-Iasi,
XXXI V/18)
Trotus, la 24 febkruarie 1666 (G. Ghibanescu, Surete, IV, p. 39)
Tutova, la 27 aprilie 1664 (ibidem, p. 22)
Vaslui, la 27 aprilie 1648 (Acad. R. S. Romania, CLX/165).
In afara de acesti capitani de curteni, apar in documente numerosi
altii, carora nu li se indica ins ca in cazurile citate mai sus tinuturile
de unde slut, astfel incit nu pot fi identificati.
www.dacoromanica.ro
secolului al XVII-41ea 149. Se intelege, lona, cs in tinuturile res-

pective au putut exista cpitani de curteni i inainte de primele
mentiuni rimase in documente, aceasta cu ata mai mult cu
In tinutul Birlad, de pilca, primul cpitan de curteni este amin-
tit in 1638.
In Tara Romneasc nu se poate urmri, ca in Moldova,
modul cum au fost inlocuiti marii vtafi prin cpitani. Aici marii
vtafi sint amintiti mult mai rar in documente decit in MoMova
nici nu sint numiti, ca acolo, mari v.tafi de judet.
Ultimul mare vtaf din Tara Romneasc este amintit la
17 august 1596 150, iar primii cpitani c.rora nu li se preci-
zeaz ce anume grupuri de curteni sau slujitori conduc apar,
asa cum am vszut, tot la sfixsitul acestui semi, in timp ce cpi-
tanii de curteni din judete sint amintiti cgtre mijlocul secolului
al XVII-lea, adie aproximativ in acelasi timp cu cpitanii de
curteni din tinuturile moldovene. Dup primele mentiuni ale cpi-
tanilor, la sfirsitul secolului al XVI-lea i inceputul chi urm-
tor, vtafii sint mult mai des amintiti in documente decit cpitanii,
firs ins s'a li se mai spun mari vltafi. Acestia sint probabil
vtafi conduckori de steaguri, ca i iuzbasii.
Avind in vedere c atit ultima mentiune de mare v.taf cit
si prima amintire in documente a cpitanilor este din vremea
domniei lui Mihai Viteazul, este foarte probabil c acesta a inlo-
cuit pe marii vtafi cu cpitani. Opera sa de organizare a armatei
a fost continuat de Matei Basarab, in timpul cruia numrul
cpitanilor a crescut in mod deosebit.
5. Cpitanii
Termenul de c5.pitan apare in documentele Trii Romnesti
Moldovei in a doua jumltate a secolului al XVI-lea. In docu-
mentele externe termenul in forma sa latin este intilnit
140 Miron Costin nu mai amintqte de marii vkafi de tinut, ci doar de

plralabi si chitani de tinut (Opere, p. 239 5i 390).
150 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. VI, p. 240.
www.dacoromanica.ro
247 COMANDANTI1 CURTENILOR SI SLUJITORILOR
inc de la sfirsitul secolului al XIV-ilea ; in actele de omagiu ale

domnilor Moldovei atre regii Poloniei, redactate in limba latin,
starostii sint numiti deseori capitaneus" 151
Termenul de cpitan deriv de la cuvintul latin capitaneus
i este indina prima oar in documentele Interne ale Moldovei in
tunpul domniei lui Despot vod 152. In sfatul acestuia apare intre
boierii de frunte ai trii Drman c.pitan 153, comandantul tru-
pelor sale de mercenari.
In Tara Romaneasa termenul este cunoscut in vremea dom-
niei lui Mihai Viteazul. In Istoria Tdrii Romeine,sti (care repro-
duce in bun parte cronicile contemporane domniei lui Mihai Vi-
teazul) 154 se arat c, inaintea unor lupte cu turcii, viteazul domn
a pus c'pitan al ostilor sale pe Parcas aga 155 (care era coman-
151 Hurmuzaki, 1/2, p. 297 ; I. Bogdan; Doc. lui $te fan cel Mare, II,
p. 425 gi 441. Vezi gi Hurmuzaki, II/1, P. 142 gi 11/3, P. 264. Pentru echiva-
lenta staroste = capitan in aceasta vreme vezi gi C. C. Giurescu, Contribu-
fzuni, p. 34.
152 I. Bogdan considera' pe capitanii de mie ca fiind introdugi in armata
moldoveana la sfirgitul secolului al XVI-lea, termenul fiind imprumutat de
la poloni gi cazaci (Documentul Rizenilor, p. 17 gi 60-61). Primul cpitan
care nu are functiile lui D'arman din vremea domniei lui Despot voda apare
intr-adevar in documente in aceasta vreme la <1591-1592> (Doc. priv. ist.
Rom., A, veac. XVI, vol. IV, p. 38).
in Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. II, p. 162 gi urm. In aceeagi
vreme, irisa in cronica lui Eftimie, i se spune capitan al ogtilor (HaYmow)
vornicului Motoc (Cronicile slavo-romiine, ed. P. P. Panaitescu, P. 114 gi
123) ; in textele latinegti acesta este numit irisa capitaneus (Hurmuzaki,
II 1, p. 425).
154 Vezi P. P. Panaitescu, lnceputztrile istoriografiei din Tara Romd-
neascii (Studii gi mat. de istorie medie, V, 1962, p. 209).
155 Istoria Viril Romdneti, ed. C. Grecescu gi D. Simonescu, p. 65. In
aceeagi cronic se spune ca, dupa incheierea tratatului de la Alba Iulia,
boierii au scazut pre Mihai \roda tocma cu capitanii lui" (ibidem, p. 59),
atila Cu comandantii sai de oaste, care s'ira prezenti i in lupta de la Ca-'
alaturi de boieri (ibidem, p. 61). Primii capitani comandanti de
unititi in Tara Romaneasca sint amintiti in documente la 13 ianuarie 1600
gi 30 aprilie 1604 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. VI, p. 366 gi
XVII, vol. I, p. 120). In aceeagi vreme, la 7 'une 1600, in timpul
lui Mihai Viteazul in Moldova, este mentionat un Drago g capitan,
comandantul unei unitti (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. IV,
p. 296-297).
www.dacoromanica.ro
248 ORGAMIZAREA CURTENILOR SI SLUJITORILOR
dantul trupelor pedestre), iar in scrisoarea din 26 iunie 1597, prin

care cheam osteni strini s virn in armata so de mercenari,
domnul promite lefuri mari cpitanilor care vor fi cpitani" 158.
In Moldova, termenul de cpitan (de slujitori) a coexistat o
vreme cu acela de mare vtaf (comandant al curtenilor dintr-un
(inut), ajungind la jumitatea secolului al XVII-lea s inlocuiasc
acest din urm termen, astfel incit toti comandantii de unitati
mari de curteni, slujitori si mercenari s-au numit cpitani. In
Tara Romneasei asa cum am artat marii vtafi au dis-
prut o data cu aparitia cpitanilor.
In secolnl al XVII-lea numrul dpitanilor amintiti in do-
cumente este foarte mare ; in cele din Tara Romneasc am in-
tilnit mai mult de 200.
Foarte multi dintre acesti cpitani erau recrutati din tin-
durile marii boierimi. Numerosi mari dregtori din Tara Roma-
neasc din secolu1 al XVII-lea au fost in tinerete apitani de
rosii sau de slujitori : Ghiorma Alexeanu mare ban 157, Constan-
tin Glteanu mare portar 158, Coruia mare paharnic 159, Alexan-
dru mare serdar1", Tnase Srkinescu mare comis161, Trifan
mare armas 162, Matei Ciorogirleanu mare vistier 163, Constantin
mare paharnic, fiul lui Radu Vrzarul fost mare armas 164 etc.
Printre cpitanii din secolul al XVII-lea gsim apoi nu-
merosi fii de mari dregkori, 'ca: Barbu cApitan, fiul lui Danciu
156 St Stefamescu, Un document recent descoperit privitor la recru-

tarea mercenarilor de catre Mihai Uiteazul (Romanoslavica", V, 1962, p. 162).
157 Cipitan de calaragi (doc. din 20 febniarie 1642 gi 28 februarie
1645 (Acad. R. S. Romania, CXXXII/195 gi CXXV/59).
159 Doc. din 26 iulie 1654 (Arh. St. Buc., ep. Buz5u, XXX19).
159 Doc. din 28 mai 1661 (Arh. St. Graiova, CCXVIII/4).
166 Capitan de margine (doc. din 23.ianuarie 1675, Acad. R. S. Ro-
mania, XCVI/56).
161 Capitan de rogii (doc. din 7 iunie 1671, Arh. St. Buc., Mitr. Trii
Rom., CLVIII/6).
162 C5.pitan de dorobanti (doc. din 25 mai 1683, ibidem, CXX/9).
165 Capitan de dorobanti (doc. din 1688, Muzeul de istorie Buc.,
nr. 39183).
164 Doc. din 1 martie 1653 (Arh. St. Buc., Mitr. Trii Rom., CXXI/2).
www.dacoromanica.ro
Pirlianu fost mare postelnic 1", Dumitrasco Alexeanu capitan,.

fiul lui Ghiorma mare ban 166, Serban Popescu c.pitan de rosii,
fiul lui Radu-Staico Popescu fost mare logof5.067, Gheorghe c5.-
pitan de dorobanti, fiul lui Mares 135.jescu fost mare ban 168 etc.
In Moldova situatia era asern'n5.toare ; i aici intilnim in
documente numerosi mari dregitori care au fost cpitani inainte
de a ocupa dregitorii mai inalte. Astfel, Ionasco Cujb, mare
vornic In 1632-1633, este amintit ca fost cpitan la 4 iulie
1609 169; Apostol Durac, care a fost ag, pircllab, medelnicer
serdar, era apitan la 1637-1638 '7 ; Constantin Cantemir a fost
si el cApitan de Codru inainte de a deveni mare clucer si ser-
dar 171 etc. Unii dintre acesti c5pitani erau fii de dregtori, ca
Constantin Potlog, fiul lui Potlog fost al doilea logoft 172.
Toti acesti tineri boieri erau fcuti cpitani sau mari cpitani,
fr s' mai parcurg celelalte ranguri inferioare, cum fceau alti
comandanti de curteni sau slujitori, de origine mai modest. Cpi-
tnia era pe ling o important surs de venituri si o scoal
unde tinerii boieri invtau nu numai meseria armelor, dar si mo-
dul cum se administrau tinuturile i judetele.
Pe ling acesti cpitani i mari cpitani care proveneau din
rindurile boierimii i dintre care unii ajungeau ei nii mari dre-
gtori, uneori imediat dup ce ocupaser functia de cpitan, In
documentele din secolul al XVII-ka Indeosebi In timpul dom-
niei lui Matei Basarab, cind apar in documente numerosi
166 Doc. din 7 decembrie 1662 (idem, m-rea Surpatele, II/11).

166 Doc. din (1660-1663> (N. Iorga, Docztmentele Cantacuzinilor,
p. 11-12).
167 Doc. din (1663-1664> (Acad. R. S. Romania, Foto, XXXV/39).
168 Doc. din 15 iunie 1696 (Arh. St. Buc., Mitr. Tarii Rom.,
CCLXXII/2).
169 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. II, p. 226.
170 G. Ghibinescu, Surete, III, p. 316.
171 D. Cantemir, Viata lui C. Cantenzir, ed. N. Iorga, p. 32, 33 si 37.
Herlie, mare armas la 16 martic 1638, este amintit ca fost c'apitan la
(c. 1635> (G. Ghibnescu, op. cit., VII, p. 124 si 133) ; Grumazea, capitan
la 12 martie si 19 octombrie 1656, ajunge mare armas in anul urmator
(Uricarul, XII, p. 284, 285) iar Moise, mare cpitan de lefegii 1a 24 mai
1692, este serdar In 1705 (N. Iorga, Studii si doc., V, p. 94 si 620).
172 Doc. din 4 mai 1650 (Acad. R. S. Romania, DIV124-25).
www.dacoromanica.ro
250 ORGANIZAREAr CURTEN1LOR I SLUJITORILOR
tani intilnim si alti cpitani de origine mai modest173, care

parcurgeau de regul i celelalte grade inferioare inainte de a
cpta rangul de cpitani.
Cpitanii erau numiti de damn, ca si marii vtafi. Nu ni s-au
pstrat ordine de numire n asemenea posturi cleat de la incepu-
tul secolului al XVIII-lea. Astfel, la 1720, Mihai Racovit nu-
meste pe Ionit cpitan la Cuiceni ca i alti cpitani rinduiti
In toat tara Moldovei", indicindu-i atributiile i ingduindu-i
s string la steagul su cit de multi" oameni strini buni de
oaste", care urmau a fi scutiti de dri 174.
Din secalul al XVII-lea a ajuns ins pin la noi o scrisoare
din 17 aprilie 1696, adresat de Constantin Brincoveanu braso-
Venilor, in care i anunt c a scos din cpitnie pe Ivan cpitan,
pentru abuzul acut Cu niste oi ale acestora 175
Cit priveste atributiile dpitanilor, acestea erau foarte ase-

mntoare cu ale marilor vtafi, pe care i-au inlocuit, astfel incit
nu vom mai insista asupra lor. Comandanti militari In vreme de
rzboi, cpitanii rmineau comandanti militari si in vreme de
pace, dud asigurau cu slujitorii i curtenii din subordine admi-
nistrarea judetelor 176 Acest lucru 1-a fcut pe interpolatorul cro-
nicii lui Grigore Ureche s spun c la inceput a fost domnia
ca o apitnie" 177.
La mijlocul secolului al XVIII-lea, puterea apitanilor a
fast mult limitat de Constantin Mavrocordat, care i-a subordo-
173 Vezi doc. din 25 aprilie 1646 si 2 septembrie 1663, in care slut
amintiti Gheorghe iuzbasa din Ungurei i Dobrin cpitanul, fiul sail (N. Iorga,
Studii fi doc., XVI, p. 141).
174 Rev. istoric5.", II, 1916, p. 28. Vezi si o porunct asemditoare
din 1 decembrie 1733 (ibidem, p. 28-29).
175 Hurmuzaki, XV/2, p. 1460 si N. Iorga, Studii fi doc., X, p. 365.
170 Cf. si G. Glibnescu (Surete, XII, p. XIX), care constati c. din
Insircinare militar, cpitgnia a devenit o slujbg administrativ, unind
in persoana sa puterea executiv cu cea judeatoreasee. Despre cpitani si
caracterul administrativ al atributiilor lor vezi si I. Tanoviceanu, Apuc'dturi
vechi ale nouei goale istorice, Buc., 1905, p. 47-52.
177 Gr. Ureche, Letopiseful rdrii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, p. 72.
www.dacoromanica.ro
nat ispravnicilor de tinut 178j starostilor (acolo unde acestia exis-

tau Inca) 178.
In afar de atributiile lor obisnuite, in secolul al XVII-lea,
c'pitanii erau utilizati uneori si la diverse alte slujbe peste ho-
tare18 ; unii dintre ei au ajuns ispravnici de scaun la Craiova
(loctiitori ai banului) 181 sau chiar capuchehaie la Tarigrad 182
Cu privire la felul cum erau retribuiti cpitanii, mentionm
c5., pe ling veniturile realizate de la subalternii lor 183, apitanii
erau r5sp15,titi pentru toate serviciile acute. Uneori aceste ris-
pati luau forme speciale 184.
Unul din cele mai falosite mijloace de ilspatire a acestor
slujbe era d5.ruirea de sate sau parti de sate, foste pin atunci
fie ale unor boieri acuzati de hiclenie, fie, in cele mai multe ca-
zuri, ale unor megiasi fugiti de bir. Dintre comandanti, c5pitanii
178 Atanase Comnen-Ipsilanti, fost mare spatar in 1764, spune ca, in

intermediul capitanilocr, se stringeau darile si ,,se savirseau toate afacerile
politice" si ca domntitorul C. Mavrocordat a luat stapinirea districtelor de
la capitani" (Bis. ort. rom.", 1891, p. 109), lar D. Fotino (lstoria Daciei,
III, p. 206) arata c domnul a radicat de la capitani puterea si stpinirea
ce avea peste judetele din tad' i in locul lor a rinduit ispravnici". Vezi si
Bauer, Mmoires historiques, p. 37-38, Mihai Cantacuzino, ed. Tunusli,
p. 49 etc.
179 Vezi porunca din 1742 a lui C. Mavrocordat catre starostele de
Cernuti, in care se spune ca, dad capitanul de Cotmani nu-1 va asculta
ca pe un boer bitrin i ca pe staroste, atunci 11 vom ridica de acolo din
eapitnie" (N. Iorga, Studii si doc., VI, p. 330).
180 La 18 aprilie 1652, cinstitul boier" capitanul Arsenic este trimis
de Matei Basarab cu o scrisoare la Francisc Bethlen (A. Veress, Documente,
X, p. 246), iar cu 10 ani inainte, un alt capitan, Vasile, fusese trimis in
Transilvania &A cumpere cal pentru turci (ibidem, p. 114). Intr-un doc.
din martie 1651, se spune d Mogo s Paulescu, capitan de rosii, fusese tri-
mis de domn la un pasa, peste Dunare, ca sa aduci rumanii i tiganii
fugiti acolo (G. Ghibnescu, Surete, V, p. 151). Vezi i Hurmuzaki, XV/2,
p. 1150-1151.
181 Cazul lui Tudoran capitan i Vasile capitan, amintiti la 2 octom-
brie 1642 si respectiv, 25 septembrie 1678 (Arh. St. Buc., ms. 723, f.
487 v.-488 si Oltenia", IV, 1944, p. 61-62).
182 Intr-un doc. din 29 aprilie 1648 se spune ea Danciu capitan (Pi-
rlianu) a fost capuchehaie la Constantinopol (Acad. R. S. Romania,
CCLXXXI/16).
183 Vezi mai jos p. 287 si urm.
184 Gh. Ghibanescu, Surete, V, p. 151 si 162-163.
www.dacoromanica.ro
252 ORGANJZAREA CURTENILOR i SLUJITORILOR
erau principalii benefician i de danii de ocine. Astfel, intr-un do-

cument din 28 iunie 1646, se spune c Radu Mihnea a imprtit
toate satele lui Brcan stolnic (pe care Il ucisese pentru hiclenie)
pe la cpitani" 185.
- In vremea domniei lui Matei Basarab, acest mijloc de rs-
platire a cpitanilor pentru slujb a luat o amploare deosebit.
In documentele din aceast vreme sint amintite numeroase danii
de sate si prti de sate acute de domn dpitanilor si pentru
slujb dreapt i credincioas. Astfel, la 19 ianuarie 1633, dom-
nul druieste lui Iancu cpitanul din Gherghita satul Micsunesti,
artind c numitul dpitan s-a ridicat Cu rivn bun, necrutind
intru nimic vrsarea sIngelui su pentru domnia mea" 186 (Dom-
nul se refer la lupta de la Plumbuita). La 1 iulie 1651, se spune
c domnul druise lui Radu cpitan ocina Dudesti-Buzu pentru
direapti si credincioas slujb ce au slujit domniei mete si trii
in tot locul, pre unde au fostu porunca domniei mele" 187, iar la
15 octombrie 1653 Sima cpitanul fusese rsplkit de domn cu
ocina Curteni pentru slujb clreapt i credincioas, cu vrsare
de singe in lupta ou cazadi la Finta" 188, Danille erau acute atit
pentru slujb In timp de pace, cit i pentru vitejie deosebit pe
cimpul de lupa.
Intre cpitanii rispltiti astfel se gseau atit comandanti de
slujitori (dorobanti i clrasi), dt i de rosii sau chiar merce-
nari (leventi, seimeni etc.), care primeau i leaf.
In muneroase cazuri, daniile de ocine acute de domnie erau
revocabile, cpitanii hrnindu-se" din pmintul primit ca
185 Arh. St. Buc., ms. 1233, f. 439-446. Vezi si doc. din 11 ianuarie
si 23 aprilie 1623 (Doc. prin. ist. Ronz., B, veac. XVII, vol. V, p. 213, 254).
Vezi si doc. din : 10 august 1636, 20 </ian.) 1641, 26 mai 1650, 4 si 30 iunie
1654 etc. (Acad. R. S. Romania. DLVIII/8, Arh. St. Buc., m-rea Caldrusani,
XVIII/1, Bibl. Central de stat, CXVII/3, Acad. R. S. Romania, CCXCIX/51
si XCVI/34). Vezi, de asemenea, doc. din 16 si 28 iulie 1654, de la Constan-
tin $erban si 31 iulie si 3 decembrie 1658, de la Mihai Radu (Arh. St. Buc.,
ms. 256, f. 698 si m-rea Bradu, XVIII/26, Acad. R. S. Romania CCCX/43).
Pentru Moldova, vezi doc. din 30 noiembrie 1654 (Acad. R. S. Romania,
CCCLIX/16).
186 Acad. R. S. Romania, DCCXXXV/48.
187 Arh. St. Buc., m-rea Nucet, XII/1.
1" Muzeul de istorie Buc., nr. 26 861.
www.dacoromanica.ro
253 COMANDANTIJ CURTENILOR SI SLUJITORILOR
numai atit timp cit ocina era pe mina lor". De pild, la 10 au-
gust 1636, domnul scoate de sub stipinirea Jul Gheorghe cipitan
iuzbap de la Ruii de Vede satul Putineiul, fost al lui
Nicula vistier, pe care domnul li-1 diruise cu ani in urmi, i
trece in proprietatea lui Stroe Leurdeanu logafit, fati de care
Nicula avea o datarie. Damnul le di voie celar doi comandanti
si-i ja vinul i venitul" satului din acel an i le promite ci
noul proprietar le va dirui drept compensatie cite o
plaKi bunk', cum au luat i alti hotnogi (care renuntaser, de
asemenea, la folosirea unor proprietiti, precizind v-azt fost
destul ea' v-ati hrdnit pre dinsul" 189.
De aided, in unele docUmente in care se vorbete de aseme-
nea diruiri de sate comandantilor de slujitori, se i spune c ei
si se hrineasci" din aceste sate pin va fi satul... pe mina"
ior 190, previzindu-ise deci posibilitatea ca mila" domneasci, f-
,cuti pentru slujbi, si fie revocati cind domnul considera ci
paate da proprieatii o ala utilizare, de obicei diruind-o unui
boier sau unei minstiri.
180 Acad. R. S. Romania, DLVIII/8. Un caz asemanator este relatat de

o scrisoare din 16 iunie 1633, adresata de Matei Basarab lui Ursu capi-
tanul de Buzau, prin care-i cere s lase in pace viile si morile lui Dumitru
Dudescu vistierul de la Scurtesti, cu care domnul .,miluise mai inainte ;
acum aceste vii si mori sint redate fostului proprietar, care trebuia sa res-
tituie insa cheltuielile facute de Ursu capitan la construirea unui zagaz de
moara. In plus, domnul ii promite acestuia, in schimbul renuntarii la dreptul
de folosinti, 5 coi de postav grana (Acad. R. S, Romania, XLII/12) ; la
20 ianuarie 1641, domnul inareste m-rii Caldarusani satul Micsunesti-llfov,
pe care-1 daruise lui Iancu capitanul la 15 ianuarie 1633 ; ca sa nu ramina
in paguba, capitanul primeste de la dome 200 de ughi. (Arh. St. Buc., m-rea
Cildrusani, LXVIII/1.) Vezi si doc. din 20 iulie 1626, prin care domnul
intareste lui Trufanda mare vistier satul Dedulesti, care fusese dat de
Radu $erban lui Gheorghe cipitan de clorobanti ; acestuia din urm, ca
nu ramini in desert", domnul ii daruieste 10 000 de aspri (N. lorga,
Studii doc., V, p. 479-481).
Pentru Moldova, vezi doc. din 28 februarie 1661, din care rezulta ca
Gheorghe $tefan voievod dcluse satul Valea Seaca-Baciu lui Voicehovschi
cipitanul de lefegii ; satul fiindu-i dat (sau redat) apoi lui Iordache Can-
tacuzino, acesta daruise capitanului pentru zaslujenia lui 400 de taleni
(Arh. St. Buc., m-rea Bogdana, VII/2, nr. 2 si 3).
190 Arh. St. Buc., ms. 1233, f. 439-446.
www.dacoromanica.ro
254 ORGANIZAREA CURTENILOR I SLWITORILOR
Faptnl c acesti comandanti de slujitori nu aveau totdeauna

drept de proprietate asupra ocinelor aruite de domn rezult.
din imprejunarea c., atunci chid un asemenea sat voia s se rs-
cumpere, el trebuia s ceae i consimtmintul domnului, adev-
ratul proprietar al satului, care lua, de altfel, suma cea mai mare
din r.scumprare. De pila, la 6 iulie 1633, cind satul Polovine-
Romanati se rscumpr de la Radu iuzbasa din Tirgsor, dorrinul
ja 110 galbeni, iar Radu iuzbasa numai 40191.
La veniturile de care am vorbit mai sus se adugau apoi
scutirile fiscale de care se bucurau comandantii de curteni i slu-
jitori. In vremea domniei lui Constantin Brincoveanu, de pila,.
ei erau scutiti de dijm i oierit 192.
Veniturile pe care le obtineau ei.pitanii din slujbe, aaugate
la cele realizate de pe propriettile lor, fac ca numerosi asemenea
comandanti s dispun de averi insemnate, pe care si le mreau
prin numeroase cumprsi de ocine, uneori chiar de la subalternii
lor. Dintre acesti apitani-proprietari, mentionm indeosebi pe
Arsenie cpitan de phrnicei, ctitorul minstirii Rinckiov, care,
In diata sa din 10 octombrie 1652, arat. c avea : ocine in 14
sate, cu ruimni i igani, case la Tirgoviste, vii la Izvorani, 40 de
cai, 34 boj, 14 vaci, 270 oi, 100 porci, 14 bivoli, 310 stupi, 380
galbeni si 2025 taleri193. Asa se explic6 faptul di unii dintre-
acesti cpitani pot da sume mari de bani cu imprumut 194.
Despre unif orma cpitanilor nu dispunem deck de putine
date. In vremea domniei lui Constantin Serban, uniforma lor era
confectionat din atlas, cu coftirie si fring-hii" (sireturi) 195.
191 Idem, m-rea Brincoveni, XIII!.

133 Condica vistieriei, p. 636 si Arzatefter, in Sludii fi mat. de istorie
medie, V, p. 384, 385.
193 Arh. St. Buc., m-trea Rinaciov, Vezi si diata lui Ivan Liz-
reanu c'pitan, din 1 februarie 1686 (idem, m-rea Cotroceni, XXXIII/56).
194 Vezi doc. din 11 mai 1648 si 26 iulie 1670, In care este vorba de
Imprumuturi de 140 si 360 de ughi acute de Lepdat si Tudor, ambii c-
pitani de dorobanti (Arh. St. Buc., m-rea Zatatri, VII13 i m-rea Sf-
Ioan-Buc., II/31).
195
Istoria 7rii Romiinesti, ed. cit., p. 119.
www.dacoromanica.ro
255 COMANDANTLI CURTENILOR 5I SLUJITORILOR
6. Mari capitani de tinuturi

La sfirsitul secolului al XVII-lea sau la inceputul celui ur-
mator, o data cu reducerea efectivelor aflate in subordinea capi-
tanilor din Moldova, acestia, ajungind comandanti de steaguri,
au fost inlocuiti la comanda efectivelor din tinuturi de catre
marii capitani de tinut, ai caror subalterni au devenit. Trebuie
sa subliniem faptul ca" intre capitanii de curteni de tinut i marii
capitani de tinut nu exista numai o diferenta de titlu ; pe and
primii comanclau pe cuirtenii din tinut, marii capitani comandau
slujitorii din tinutul respectiv.
Ultimii capitani de curte-ni de tinut sint amintiti in docu-
mente la sfirsitul secolului al XVII-lea 196, iar marii capitani
de tinuturi sint porneniti la sfirsitul acelui secol si la inceputul
celui urmator 197. Ei Ant cei 19 capitani de tinut de care vorbeste
Dimitrie Cantemir, care indeplineau in vremea sa diverse alri-
butii administrative : cei de la margine pazeau hotarele, lar cei
196 Apostol Rciu, capitan de curteni din Vaslui, la 28 noiembrie

1695 (G. Ghibnescu, Ispisoace, V/1, p. 14) ; Smilache, cpitan de curteni
din Putna, la 22 februarie 1698 (idem, Surete, IX, p. 186) ; Pascal, cpitaif
de curteni din Birlad, inainte de 3 septembrie 1700 (Arh. St. Buc., m-rea
Soveja, VI/4).
197 Grigore mare cpitan i pirclab de Neamt, la 4 septembrie 1693
(N. Iorga, Studii fi doc., V, p. 404)
Cirstea mare cpitan, staroste de Putna, la 17 iulie 1702 (Acad.
R. S. Romnia, CIII/172 si N. Iorga, op. cit., V, p. 98-99)
Alex. Firce fost mare cpitan de Tecuoi, la 6 decembrie 1706 (Arh.
St. Buc., ms. 574, f. 11-12) ;
D. Calmutchi mare apitan de Cernuti, la 28 iulie 1714 (N. Iorga,
Doc. Callimachi, II, P. 173)
Serban mare apitan de Covurlui, la 1 februarie 1715 (Arh. St-
Buc., m-rea Neamt, XXVII/11)
La 18 aprilie 1727 este amintit marele cpitan de Soroca (G. Ghi-
bnescu, Surete, XI, p. 61)
Lorint mare cpitan de Chigheci si de Codru, la 6 august 1728.
(Aril. St. Buc., ep. Hui, XIX/10 bis.)
C. Slion mare cIpitan de Dorohoi, la 27 iunie 1731 (idem, m,rea
Cosula, VII/10)
Lupu Porutchi mare cpitan de Iasi, la 21 martie 1740 (idem,
m-rea Doljesti, XXII b/6) etc.
www.dacoromanica.ro
din interiorul frii erau trimisi oriunde statul feudal avea nevoie
de serviciile lor 198.
In tinuturile date lor in grij ei indeplineau atributii foarte
largi. Un cronicar moldovean din secolul al XVIII-lea ne infor-
meaz5, c Grigore al II-lea Ghica, flcind pe Iordache stolnicul
chitan de Codru, i-a dat tinutul Ficiului ,tot in seama lui" 199.
Din alte documente rezult c ei aveau i atributii judeato-
reti 200 i c aduceau la indeplinire diverse hofriri ale domnu-
iui 201, asa cum fcuser mai inainte marii vkafi.
Mari chitani de tinut erau numiti de domn printr-o po-
unc5. special. La 24 august 1708, Mihai Racovit5. scria la
loti chitanii i hotnogii si la chihi si la stegari i la toti sluji-
torii din tinutul Tecuci", anuntindu-i c le-a pus mare chitan
pe Stamate Gheuca 2", iar la 28 iulie 1714 Nicolae Mavrocor-
dat numeste mare chitan de Cernuti pe D. Calmutchi, po-
tuncind la toti chitanii si clrasii de pe la steaguri de la
acel tinut" asculte 203 aceste porunci rezule c marii
chitani de tinut aveau in subordine toate steagurile din tinutul
espectiv, comandate de chitanii lor 204
1" D. Canternir, Descriptio Moldaviae, p. 89. Cf. si relatia lui Weis-

mantel (Rev. ist.", 1930, p. 21-22).
199 M. Koaniceanu, Cronici, 111, P. 160.
200 Vezi porunca din 9 septembrie 1775, prin care Grigore al 111-lea
.Ghica numeste pe Proca Roman ca mare cpitan de Dorohoi, urmind .66
odihneasc" pe locuitori. Acestia trebuiau s.-1 asculte, altfel cpitanul pu-
tind s'a' le faca certare". Cei nemultumiti cu judecata sa puteau apela la
divan (G. Ghibnescu, Surete, XI, p. 63).
201 Vezi porunca din 1743 adresat marelui cpitan de Soroca
schimbe vornicelul din Virtejani- (N. Iorga, Anciens documents du droit,
II, P. 49) sau pe cea din 16 iunie 1712, adresat marelui cpitan de Hotin
N. Iorga, Studii si doc., V, p. 228).
202 Arhiva romneasc", I, p. 56.
203 N. Iorga, Doc. Callimachi, II, p. 173. Vezi i porunca din 30
martie 1748, citre cpitanii si slujitorii din Flciu pentru numire de mare
cpitan la Codru-Chigheci (G. Ghibnescu, Surete, VII, p. 206) ; vezi
ibidem, XI, p. 63.
204 Cf. si Pronica lui Axinte Uricarul, care arat5 c5, la 1715, existau
In tinutul Hotin si cpitan mare i cpitani mici" (M. Koglniceanu, Cro-
nici, II, p. 170).
www.dacoromanica.ro
Dupa numirea ispravnicilor de tinut, marii cpitani au de-

venit subalternii acestora ; ei au rmas comandantii slujitorilor
din tinutul respectiv, dar li s-au micsorat atributiile.
In Tara Romneasc nu pare s. fi existat in secolul al
XVII-lea mari apitani de tinut, ca in Moldova 25. Aici purtau
titlul de mari cpitani daar cei doi cpitani de margine (de la
Focsani i Cerneti) i comandantii unor corpuri de slujitori
mercenari (darobanti, crrasi, lefegii, cazaci si seimeni), de
care am amintit mai sus.
7. Mari cpitani de margine

In a doua jumtate a secolului al XVII-lea, in Tara Roma-
neasc sint amintite in- documente dou mari cpitnii de mar-
gine, la Focsani si la Cerneti, despre care Mihai Cantacuzino
afirma c sint cele mai mari cpitnii ale trii 206.
Marea chitnie de la marginea dinspre Moldova a Trii
Romnesti a fost infiintat. de Matei Basarab, in legturi, fr
205 Si in Tara Romineasci, in unele documente din secolul al XVII-lea

sint amintiti mani epitani : Cazacul, la 28 noiembrie 1641 (Acad. R. S.
Romnia, CCXI/28), Arsenie Soimul, la 24 iunie 1643 (idem, CV1249),
Tudor, la 26 octombrie 1648 (idem, CCCXJ33) si 1 mai 1664 (Arh. St. Buc.,
m-rea Sf. Ioan-Focsani, IV/3). Acestia nu sint ns mari cpitani de judet,
ca in Moldova, ci fie cpitani de margine, fie comandanti de grupuri de
slujitori sau mercenari.
De altfel, in Tara Romneasc sint cazuri in care acela.si cpitan
apare cind cu titlul de mare cpitan, cind cu acela de cpitan simplu, cum
era in realitate. De pild, Iane cpitan din Buzu apare cu acest titlu la
4 iulie 1640 (idem, m-rea Bradu, 111/12), ca mare cpitan la 12 august
1657 (Acad. R. S. Romnia, ms. 2592, f. 105) 4i din nou c5.pitan la 11
august 1662 (Bibl. Centran. de Stat, XCIII/6) ; Vlaicu din Cornet este nu-
mit cpitan la 15 iunie 1667 (Arh. St. Buc., m-rea Brincoveni, VIII/13),
mare cpitan in acelasi an (idem, m-rea Dintr-un lemn, X1/6) si din nou
epitan la 13 august 1668 (idem, ms. 443, f. 128 v.).
26 Ed. Tunusli, p. 32.
www.dacoromanica.ro
258 ORGANIZAREA CURTENILOR g SLUJITORILOR.
indoia15., cu luptele sale cu domnul contemporan al Moldovei

si cu neoesitatea de a asigura paza hotarului amenintat. PrimuI
cpitan de margine de la Focsani, Roman, (care nu este numit
inc . mare cpitan) apare in documente la 25 iunie 1651 207.
Cit priveste marea cpitnie de la Cerneti, aceasta este
mentionat5, in documente mai tirziu, in vremea domniei lui
Constantin Brincoveanu, fiind infiintat foarte probabil in
timpul luptelor purtate de turci impotriva Imperiului austriac,
In ultimele dou6 decenii ale secolului al XVII-lea 208, and
207 Arlo. St. Buc., ep. Buzau, LVII/7. Dup el Ant amintiti :
Neagoe, la 5 septembrie 1654 (idem, ms. 573, f. 328 v.)
Dumitrascu, la 16 ianuarle 1666 (idem, Mitr. Tirli Rom., CL 5) ;
Alexandru, In anii 1672-1673 (Acad. R. S. Romnia, XCVI/56)
Mitrea, la 4 iulie 1676 (Bibl. Central de Stat, D. 101, p. IX/1)
C. Filipescu, la 26 ianuarie 1681 (Arh. St. Buc., Dep. Filitis, I 14) ;
Mnil, la 20 octombrie 1686 (Acad. R. S. Romania, VIII 233)
Mihalcea Gindescu, Ift aprilie-mai 1691 (Arh. St. Buc., ep. Buzu,
XLVIII/67 si XXII/22) ;
Costin, la 22 august 1691 (idern, m-rea Dlhuti, 1/4)
Ianache Vcrescu In 1694-1695 (idem, Mitr. Trii Rom.,
CCCXIV/5) ;
Ptru Obedeanu, Intre 8 aprilie 1692 si 10 martie 1697 (idem, ep.
Buzu, XXVII/53) ;
Costin, la 15 iunie 1699 (Muzeul de istorie Buc., nr. 1595 D)
Radu Dudescu, din 8 mai 1702 (Arh. St. Buc., m-rea Banu, IV/15)
Ora la 1705 (R. Greceanu, op. cit., p. 145) (Acesta ajunge apoi mare logofit)
Done, la 9 martie 1705 (Acad. R. S. Rominia, CXXVII/3)
Gheorghe Bkjescu, la 1711 (R. Greceanu, op. cit., p. 211) etc.
208 Primul cpitan de Cerneti, Tnase, este amintit la 5 mai 1681 (Arh.
St. I3uc., m-rea Tismana, LXXXVII/23), iar primul mare cpitan de margine
din aceast regiune, N.ecula Glogoveanu, la 1690 (R. Greceanu, op. cit.,
p. 45). Dup acesta grit amintiti :
Istodar sau Hristodor, la 26 noiembrie 1694 (Arh. St. Buc., Mitr.
Tarii Rom., CCXCV/16) si 1695 (R. Greceanu, op. cit., p. 67)
Vasile, la 29 august 1697 (idem, m-rea Tismana, XI/21)
Papa Otetelesanu, la 22 octombrie 1699 (ibidem, XCIII/64) :
Matei Flcoianu, la 20 septembrie 1702 (ibidem, XCIII/67)
Chirc Rudeanu, /a 9 octombrie 1712 (Arlo. St. Buc., ms. 714, f. 965)
Matei Cantacuzino, la 20 iunie 1714 (Doc, priv, rel. agrare,
p. 270) etc.
www.dacoromanica.ro
domnul merge el insusi de multe ori in aceasta parte ata.'rii.

Inainte de infiintarea chitaniei de margine de la Cerneti, a
existat in aceeasi regiune, la Strehaia, o capitanie de dorobanti,
amintita in documente inca de la _sfirsitul secolului al XVI-lea.
Mari chitani de margine de la Focsani si Cerneti aveau
In subordine pe toti slujitorii si curtenii din regiunea respectiva,
unde efectivele acestora erau foarte numeroase 299. Cronicarul mol-
dovean ne spune ca, atunci cind Nicolae Mavrocordat s-a mutat
din Moldova in Tara Romneasca, la 1716, acesta a fost primit
la hotar de Vintila mare chitan de margine cu toata slujito-
rimea si cu steagurile cite sint pe margine" 210
Atributia principala a rnarilor chitani de margine era paza
hotarelor tarii in regiunea ce le fusese incredintata. Vorbind
despre marele chitan de la Cerneti, cronicarul Radu Greceanu
spune ca acesta era acolo de paza marginii" 211.
In dar de aceasta, marii capitani de margine indeplineau
In regiunea respectiva rolul unor autoritati locale superioare,
asemanatoare aceleia a ispravnicului de la Craiova, in care cali-
tate judeoau numeroase procese, dind jurtori si numind ho-
tarnici 212 si cercetind diverseyricini, din porunca domneasca 213.
202 In regiunea Buzau-Focsani sint amintiti in ultimul deceniu al seco-

lului al XVII-lea cel putin 18 capitani, care apar cite 8-9 intr-un docu-
ment (doc. din : 15 marbie 1694, 14 aprilie 1694, 4 tulie 1697, 3 noiembrie
1697, 3 noriembrie 1699 si 30 iunie 1700; Arh. St. Buc., ep. Buzan, XLVIII/77
si 11/8, Acad. R. S. Romania, CXCVI/143 ; Arh. St. Buc., Mitr. Tata Rom.,
[XXXVIII/34 si ep. Buzan, XLVIII/134).
210 M. Kogilniceanu, Cronici, II, p. 172. Vezi si Cronica Ghiculefti-
lor, p. 193.
211
Greceanu, Mata lui C. Brincoveanu, p. 45.
212 Vezi doc. din : 4 tulie 1676, 26 noiembrie 1694, 4 aprilie si 27
august 1696, 1704, etc. (Bibl. Centrara' de Stat, D. 101, p. IX11, Arh. St.
Buc., Mitr. Viril Rom., CCXCX/16, m-rea Rm. Sarat, VIII/13, ep. Buzau,
LIV/21, Arh. St. Craiova, CCV/4 etc.)
213 Vezi doc. din 1694-1695, 25 aprilie 1696 (Arh. St. Buc., Mitr.
Tarii Rom., CCCXIV/5, ep. Buzan, LIV/20) etc.
www.dacoromanica.ro
260 ORGANIZAREA CURTENILOR $1 SLUJITORILOR
Ei eliberau c5.rti de judecaf ca i marii dregitori 214 aveau

chiar o cancelarie organizat 215 In plus, ei asigurau ordinea"
In regiunea incredintat, prindeau pe riuflc5.tori 216 i indepli-
neau diverse atributii legate de stringerea d'irilor 217
8. luzba,sii
Incepind din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, cind

apar in documente i cApitanii, ajutorii acestora 218 au fost numiti
iuzbaA adiei sut*, dup moda turceasc5." 218. T ermenii de
sutab iuzba4 ,Fi hotnog sint sinonimi 220, indicind, in limbi di-
ferite, pe comandantii unei sute de curteni sau slujitori.
In Lexiconul lui Mardarie de la Cozia, alckuit la 1649,
iuzbap=carele este mai mare peste o sut5." 221 Dup cum am
214 Vezi crtile de judecat date la : 1691-1692, 8 aprilie 1692, 15

iunie 1699 etc. (Arh. St. Buc., ms. 218, f. 60 v.-61, Muzeul de istorie Buc.,
nr. 1595 D, Arh. St. Buc., ep. Buzu, XXVII/53)
212 Un doc. eliberat de Hristodor mare dpitan de Cerneti este scris
de Pirvu loget de la maTele cipitan" (Arh. St. Buc., m-rea Tismana,
XCIII/39).
216 Vezi doc. din 5 mai 1681, in care se arat c Tnase cpitanul din
Cerneti a trimis oamenii" lui s dea strinsoare" satului Topolnita ca
s" princi impreun niste hoti, pe care i-au dat pe mina" cpitanului
(Arh. St. Buc., m-rea Tismana, LXXXVH/23).
217 La 9 martie 1705, Done mare cpitan de margine d carte m-rii
Mrgineni s string6 oameni strini scutiti de clni, promitind ci de dtre
noi vor avea cutare de toate psurile si greul lor ce ar avea" (Acad. R. S.
Romnia, CXXVII/3).
218 Cf. si Paul de Alep, dup afiirmatia cruia cpitaniti comandau
companii, iar iuzbasii plutoane (Caliitoriile patriarhului Macarie, p. 114).
219 Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 390 (Poema polon).
Cuvintul iuzbas, de origine turceasc, inseamn comandant de sut (de la
luz sut si ba$e comandant (cf. L. Sineanu, Influenpu oriented, sub voce).
220 Cf. I. C. Filitti, Vechea organizare administrativa, p. 21, Pro prie-
tarii sohdui, p. 18 ; Organizarea fiscalli, p. 32-33 si Citeva cuvinte, p. 17.
221 Ed. Gr. Cretu, p. 91.
www.dacoromanica.ro
261 COMANDANTLI CURTENILOR X SLUJITORILOR
argtat, in documentele noastre interne se foloseste uneori ter-

menul de sutg" pentru efectivul condus de iuzbasg sau
centurion.
Desi comandantilor de suf" li se spune de cele mai
multe ori iuzbasi datoritg influentei turcesti exercitate asupra
tgrilor noastre in vremea domin,atiei otomane in unele iz-
voare narative din secolul al XVII-lea sau de la inceputul ce-
lui urmgtor, serse In limba latin, acestia sint numiti cen-
turiones 222.
In nici unul din documentele interne scrise in limba ro-
mang sau slavon iuzbasii nu Ant numiti insg sutasi. Este ade-
vgrat c in clocumentele Pia Rominesti de la sfirsitul seco-
lului al XVII-lea incepind din timpul domniei lui Serban
Cantacuzino intilnim numerosi sutasi, despre care I. C. Fi-
litti credea cg sint sefi de cete slujitoresti" 223. In realitate,
acesti sutasi stint o categorie fiscalg, care in schimbul scutirii
de toate dgrile plgteau vistieriei o sumg globalg de 100 de
ughi. Cg este asa ne-o dovedesc numeroase documente. La 10
ianuarie 1693, Constantin Brincoveanu hotgrgste ca suta.sii din
Buzgu sg dea suta deplin intr-un an" 224; la 17 iunie 1690, un
locuitor din Mgrgcineni, cu nepotii sgi, i vind. ocina ,de ne-am
plgtit capettle di sut." 225, lar intr-un alt document, din anul
1693, se ara.tg cg fiii lui Stan copilul de casg erau la slujbg la
sutasi, cu suma lor de bir ughi 100" 220
In vremea domniei lui Constantin Brincoveanu, sutasii apar
totdeauna separat de iuzbasi si cgpitani sau de cgpeteniile de
slujitori" semnul cel mai evident cg erau categorii dife-
222 Vezi Codex Bandinus, ed. V. A. Urechia, p. 140, relatia istorica a

misionarului catolic din vremea lui $erban Cantacuzino, in Mag. istoric, V,
p. 67 si D. Cantemir, DescriPtio Moldaviae, p. 89.
223 I. C. Filitti, Organizaren fiscalii, p. 32.
224 Acad. R. S. Romania, XCVI/73.
222 Ibidem, CXLVII/133.
226 N. Iorga, Studii fi doc., X, p. 427.
www.dacoromanica.ro
262 ORGANaAREA CURTENILOR. i SLUJITORILOR
rite 227. Printre sutasi se gseau ins si comandanti de slujitori

Cu O situatie material mai bunk'. Astfel, la 1699, este amintit
Nicula Glogoveanu cpitan sutaul 228; la 21 octombrie 1693,
Saya iuzbasa sutasul 229; la 12 aprilie 1689, Stoica vtai suta-
sul 230, iar la 11 aprilie 1692, Stroe slujitor sutasul 231. Nici unul
din cei amintiti mai sus nu era cnumit suta pentru c ar fi co-
mandat o sut de slujitori, ci pentru faptul c pltea singur
sau impreun cu o cruce sut de ughi anual vistieriei.
Revenind la iuzbasi, primii comandanti purtind acest titlu
Ant intilniti in documenitele Trii Romnesti la sfirsitul seco-
lului al XVI-lea, o dat cu aparitia termenului de cpitan. La
6 februarie 1594, este mentionat ea martor Giura iuzbasa din
Bucuresti 232,lar la 23 iunie 1596 un alt iuzbas, Grama, tot
din Bucureti 233. Dup nume, este foarte probabil ca acesti
primi iuzbasi amintiti in documente s fi fost comandanti de
mercenari, aflati in numr mare in oastea lui Mihai Viteazul.
De altfel, insusi domnul, in scrisoarea sa din 26 iunie 1597,
prin care cheam osteni de slujb" in leafa sa, vorbeste de
juzbasa astenilor" mercenari 234. Apoi tenmenul de origine
turcease s-a rispindit, ajungind, 'in secolul urmator, s de-
semneze pe toti comandantii de steag, de curteni sau de sluji-
tori din Tara Romneasc.
In secolul al XVII-lea, termenul de iuzbas este foarte des
intilnit in izvoare. In dacumentele Trii Romnesti din aceast
vreme am numrat circa 500 de iuzbasi, amintiti in peste 200
227 Anatefter, ed. cit., in Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 373,

384, 885, 388.
222 Arh. St. Buc., ep. Buz5u, LV /15.
230 Idem, Mitr. Trii Rom., XXII/7.
237 Idem, ep. Arges,
232 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. VI, p. 100.
233 Ibidem, p. 225.
234 $t. Stefanescu, oP. cit., in Romanoslavica", V; 1962, p. 162.
www.dacoromanica.ro
de localitki, care comandau atift pe curteni 238, Cit i pe

slujitori 236
In Moldova, pe aing5. iuzbasi intilniti mult mai rar de-
cit in Tara Romneasca 237 - apar mult mai des, avind acelasi
rang si atributii, v5.tafii (de curteni) i hotnogii (de slujitori).
Astfel, la 19 august (c. 1639), alkuri de Cazac apitan de c'-
15.rasi de Orhei, apar Corciovei hotnog din Ialoveni-Lpusna
Toader iuzbasa de c15.rasi din Soroca 238.
235 Nenumarati iuzbasi de rotii figureag in listele intocmite de noi

pe localitati, la : Sarata-Buzau, Patroaia-Dimbovita, Lipia-Arges, Putintei-
Buzau, Hintesti, Bobaita etc.
Numerosi alti iuzbasi de : comiti, la Buzau (20 septembrie 1642), Rm.
Sarat (16 februarie 1647) etc. ; sptrei, la Ploiesti (28 august 1653) ; Stoi-
cesti-Ilfov (20 august 1664), Piscu-Ilfov (26 martie 1655) ; post elnicei in
jud. Teleorman (13 iulie 1656) ; phdrnicei, la Buzau-Rm. Sarat (1655)
portan, la Popesti-Dimbovita (15 aprilie 1675) ; vistiernicei la Horezi-Ialo-
mita (5 august 1648) si Bucuresti-Dolj (4 aprilie 1668) etc.
" Numerosi iuzbasi de dorobanti se Intilnesc la : Bucuresti (31 dune
1658, 1 ianuaa-ie 1683), Tirgoviste <1653-1654), Sracinesti, <1672-1674).
Mai numerosi grit mnc iuzbasii de caldrati, la : Buzau (4 februarie 1642,
4 mai 1650, etc.), Bucuresti (1 august 1669), Comani-Dolj (18 iunie 1677),
$chiopeni (18 noiembrie 1678), Scutari (17 noiembrie 1678) etc.
237 Primul iuzbas este intilnit In documentele moldovene la data de
25 iunie 1472 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 390). Cum do-
cumentul a ramas in traducere romaneasca si cum in nici un atlt document
din aceast vreme sau din secolul urmator nu intilnim iuzbaj in Moldova
curtenii fiind comandanti de vatafi, iar slujitorii, de hotnogi consi-
deram c introducerea termenului de iuzbasa in documentul citat (ca
a celui de vitaf intr-un doc. contemparan) este opera traducatorului sau
falsificatorului documentului, deoarece acest termen nu se folosea bid intr-o
vreme in care influenta turceasca nici nu avusese cind s ptrunda la noi.
Cf. In acest sens i Anuarul Inst. de istorie i arheologie", L 1964,
p. 97, unde acest document este considerat model de falsificare".
238 A. Saya, Doc. Orhei, p. 77-78 ; un aat iuzbasa de calrasi se
intilneste la 12 iunie <c. 1655) (T. Bilan, Doc. bucovinene, II, p. 151).
Daca in cazarile citate mai sus se arati c tiuzbasii comandau slujitori, in
multe alte documente moldovene din primele decenii ale secolului al
XVII-tlea care amintesc de iuzbasi nu se precizeaz ce anume grupuri
comandau acestia ; vezi doc. din 8 noiembrie 1630 (Arh. St. Buc., m-irea
Bisericani, XV/6) ; <1632 dupi 30 martie) (Acad. R. S. Romania, CXVI/140)
7 octombrie 1636 (Arh. St. Buc., m-rea Bisericani, XV/16) ; 19 iulie 1648
(Arh. St. Iasi CLXXXVI/12) ; 22 aprilie 1662 (Arh. St. Buc., ep. Hui,
XII/15 etc.).
www.dacoromanica.ro
Iuzbasa comanda un steag de slujitoFi sau de curteni, al-

ctuit cum am vzut mai sus doar in mad teoretic din
100 de oameni, avind in realitate circa 50-80 de subalterni 239.
In documentele Trii Romnesti din secolul al XVII-lea
nim numeroase steaguri de rosii 240, de dregtori mrunti 241,
sau de slujitori 242, comandate de iuzbasi.
La rindul su, fiecare iuzbas era ajutat la comanda stea-
gului de cite un ceaus si un stegar, subalternii s'i. In docu-
mentele citate si mai sus, din (1655), coi sase iuzbasi de p-
hrnicei au fiecare cite un ceaus si un stegar 233, iar alturi de
cei patru iuzbasi de clrasi din Buzu apar cinci ceausi
patru stegari 244. La 26 mai 1646, este amintit Dumitru stegar
de la Minea iuzbasa" 245. la 4 martie 1673 Toia iuzbasa
dimpreunsi. cu ceausul mieu" 2467 iar la 7 noiembrie 1677,
alturi de Manea iuzbasa de rosii, apar ceausul si stegarul ,cu
totii rosii impreun de la steagul lui" 247
Ceausii i stegarii sedeau in aceeasi localitate cu iuzbasii
numai in cazul in care efectivele de .curteni sau slujitori din
acea localitate erau mai mari. De obicei, acesti subalterni ai
iuzbasei se gseau rspinditi in diverse localitti din tall unde
239 Despre steag si efectivele sale vezi mai sus p. 220-221.

240 Steagul de rolii al lui Stanaiu iuzbasa, mentionat la 22 ianuarie
1675 (Acad. R. S. Romania, CCXXXIV/34) sau rosii de la steagul lui
Manea iuzbasa, la 7 noiembrie 1677 (Arh. St. Buc., ep. Buzau, XXX 37).
241 Steagul de vistiernicei ai lui Drghici iuzbasa din Hurezi-Ialomita,
amintit la 5 august 1648 (Arrh. St. Buc., ep. Buzau, VIII/2) sau steagul de
sptrei comandat de lancu iuzbasa din Boziani la 11 aprilie 1683 (idem,
m-rea Cotroceni, XVII/6).
242 La 28 februarie 1649, slut amintite steagurile de slujitori ale lui
Coman iuzbasa si Patrasco iuzbasa (Arh. St. Buc., ms. 256, f. 340) ; la 23
septembrie 1656, steagul de cdliirafi ai lui Nica iuzbasa (G. Ghibanescu,
Surete, VI, p. 220) ; la 21 iunie 1667, steagul de dorobanti al lui Ion
iuzbasa (Arh. St. Buc., m-rea Radu voda, XLVI/13).
243 N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 40-42.
244 Ibidem, p. 37-39.
245 Arh. St. Buc., Deis. Cantacuzino, nr. 16.
246 Acad. R. S. Romania, LXXXVIII/62.
247 Arh. St. Buc., ep. Buzau, XXXI/37. Vezi si doc. din 16 mai )674,
8 aprilie 1679 si 30 mai 1693 (copie Inst. de Istorie, Arh. St. Buc., ms. 172,
f. 26 v. si Mitr. Tarii Rom., XXXIV/12).
www.dacoromanica.ro
265 COMANDANTII CURTENILOR T SLUJITORILOR
nu existau i iuzbasi (dar apropiate de acelea unde stteau co-

mandantii de steaguri), de pild, la Alimnesti, Bleni, Baso-
teni, Beliti, Blestematele, Buzu, Bnesti, Brincoveni etc. 248.
Cu privire la originea social a iuzbasilor, mentionm
ei erau, in general, ca i ceausii i stegarii, de origine modest.
In documente nu am intilnit decit putini iuzbasi fii sau rude
de boieri In schimb, snt amintiti foarte multi iuzbasi fu de
rosii 250, de dpitani 251 sau de comandanti mrunti 252 etc., pe
ling numerosi altii despre a cror origine documentele nu ne
spun nimic.
In vremea domniei lui Matei Basarab, iuzbasii primeau
pentru slujbele ce aceau statului feudal ocine de la domnie 253,
uneori chiar cu rumni 254, in mult mai mic msur decit c-
pitanii ins.
Aceste druiri de ocine erau motivate uneori de faptul c
iuzbasa respectiv s-a ridicat cu bun indemn i cu slujb5.
245 Vezi doc. din 16 mai 1674, in care apar : Tatul iuzbasa din atun,
Stan ceausul din Viespesti i Catana stegarul din Teisani cu tot steagul din
care faceau parte (copie Inst. de istorie) si din 11 septembrie 1664, in care,
intre cetasii lui Stoica iuzbasa raspincliti in satele Lipia, Cacaleti, Scur-
testi, Maracini, Matesti si MinIstirea este si un ceaus din Cernatesti
(Arh. St. Buc., ep. Buzau, LIII 8).
245 La 24 februairie 1647, este amintit Mihail iuzbasa de rosii, nepotul
lui Leca, fost mare sptar (Acad. R. S. Romania, CCXCVI/191).
250 Isac iuzbasa i Micu iuzbasa, fiii lui Barbu rosu (doc. din 28 mai
1650, Arh. St. Buc., ep. Buzau, 1/29).
251 Barbu iuzbasa de rosii, fiul lui Barbu Badeanu capitan (doc. din
10 iulie 1652, Arh. St. Buc., ep. Buzau, VIII/3) ; Nan iuzbasa, fiul lui Ne-
cula capitan din Lmotesti (Muzeul de istorie Buc., nr. 13729) ; Borcea iuz-
basa, fiul lui Radu capitan din Buzau (doc. din 1 iulie 1651, Arh. St. Buc.,
m-rea Nucet, XII/1), sau Dumitrasco iuzbasa, fiul lui Vlad capitan (doc.
din 28 aprilie 1668, intregiri", 1938, p. 212).
252 Lambru iuzbasa, fiul lui Drgoi ceaus (doc. din 18 aprilie 1658,
Arh. St. Buc., m-rea-Hurezi, 111/4).
255 Vezi doc. din : 19 iulie 1605, 6 iulie 1633, 13 iunie 1643 etc. (Doc.
priv. ist. Rom.. B, veac. XVII, vol. I, p. 182-183, Arh. St. Buc., m-rea
Brincoveni, XII/1 i m-rea Golgota, I/1).
254 La 24 februarie 1636, Matei Basarab arata c nun dat 4i am mi-
luit pe niste iuzbasi de cailirasi din targu de in Buzau cu acesti rumani
din Cioceni" (N. larga, Studii si doc., IV, p. CLXVIII, nr. 1).
www.dacoromanica.ro
dreapt cltre domnia mea si intru nimic necrutind s.-si verse

singele pentru domnia mea' 255.
Trebuie s mai amintim aci c printre iuzbasi se gseau
numerosi oameni stiutori de carte. Din secolul al XVII-lea au
rmas numeroase zapise alckuite de asemenea"conandanti de
curteni si slujitori 256, mai multe decit cele scrise de pitani 257
sau de ceausi 258. Ei trebuiau a stie a scrie pentru a putea
tine evidentele ubalternilor din steagurile ce conduceau, ca si
pe acelea ale drilor ce aveau de pltit acestia.
9. Hotnogii
Cuvintul hotnog este de origine maghiar si inseamn
comandant 259. El a fost hnprumutat in a doua jumtate a seco-
lului al XVI-lea, cind In armata moldovean se intlilnesc nu-
merosi mercenari unguri 260. A. D. Xenopol nu are deci drep-
255 Doc. din 6 iulie 1633. Teferitor la Radu iuzbasa din Tirgsor (Arh.
St Buc., m-rea Brincoveni, XII/1).
258 Vezi doc. din : 28 septembrie 1642, 27 iulie 1646, 22 septembrie
1649, 6 mai 1651, 4 februarie 1655, 30 martie 1659, 18 august 1659 etc.
(Arh. St. Buc., m-rea Starropoleos, XII/12, Muzeul de istorie Buc., nr. 13729,
Arh. St. Buc., ep. Buzau, VII 6, Acad. R. S. Romania, LXXXVIII/46, Arh.
St. Buc., ep. Arges, XVI/40 si m-rea Stavropoleos, I/1, Acad. R. S. Ro-
m'alija, ms. 260, f. 30).
252 Vezi doc. din 21 iunie 1648, 11 februarie 1661 etc. (Arh. St. Buc.,
m-rea Brincoveni, XXII 13 si m-rea Plumbuita, IV 1).
258 Vezi doc. din : 25 ianuarie 1645, 22 ianuarie 1650, 14 martie 1661,
11 septembrie 1664 etc. (Acad. R. S. Romania, XLIII/71, Arh. St. Buc.,
ep. Buzu, L/22, ep. Arges, VII 30 si ep. Buzau, LIII/8).
258 Dictionar maghiar-romdn, sub voce. lntr-un doc. in limba maghiara
din 10 iunie 1595, sint amintiti astfel szazos lovaghadnagyak" (hotnogii
comandantii sutasi de cilareti) din armata de mercenwri a lui $tefan
Razvan (A. Veress, Documente, IV, p. 237). Despre echivalenta dintre co-
mandanti 5i hotnogi vezi si scrisorile in limba maghiara publicate in Hur-
muzaki, XV, p. 1248 si 1263, precum si unele documente maghiare din
sec. XVI, la V. Motogna, Relatiunile Moldovei cu Ardealul in veacul al
XVI-lea, p. 125, 144, 198 passim.
2" A. Veress, Documente, I, p. 244, IV, p. 18, 237. Vezi si mai sus
p. 117-118.
www.dacoromanica.ro
267 COMANDANTLI CURTENILOR I SLUJITORILOR
tate cind afirm c gradul de hotnog a putut exista in armata

romn din timpurile vechi" 261, deoarece primele mentiuni cu-
noscute ale hotnogilor, in calitate de comandanti de slujitori,
sint de la sfirsitul secolului al XVI-lea. Inainte de aceasea"
darA, termenul de hotnog apare in dou documente, dar nu cu
acceptiunea de comandant de slujitori. Astfel, o traducere ro-
mnease din secolul al XVIII-lea pe tare nu se poate
pune deci prea mult" baz1 a unui document din 21 aprilie
1436 aminteste de hotnogul Stanciul piralabul de Hotin" 262.
Aci hotnogul este comandantul sau pirelabul ceatii, care in
celelalte documente apare doar cu acest din urm5. titlu. Intr-un
alt document, din 26 noiembrie 1470 o copie slavg cu multe
greseli este amintit pan Ivanco hotnogul 263 In ambele ca-
zuri citate, hotnogii apar in documente Ostrate doar in tradu-
cere sau copie, introducerea lor fiind ca i in cazul luzbasei
din 1473 si al v5.tafului din 1475 opera traduc5.torului. Apoi
hotnogii nu mai sint amintiti in documente pin in a doua ju-
m'tate a secolului al XVI-lea, cind apar o dat cu termenul
de slujitor.
Gronicarul Grigore Ureche, referindu-se la do-mula lui
.$tefan cel Mare, arat c acesta a pus hotnogi i eipitani peste
oastea sa, imOrtifi pe steaguri 264. In cronicile contemporane
domniei lui Stefan col Mare nu se spune decit c domnul a im-
p5.rtit steaguri oastei sale 265, ceea ce dovedeste c cronicarul
moldovean in vremea cruia termenul de hotnog era, larg
rispindit, ca si cel de apitan 11 foloseste i pentru secolul
al XV-lea, extinzind asupra unor vremuri trecute realieti din
timpul &Au 266.
261 A. D. Xenopol, op. cit., IV, p. 159-160.

262 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 123.
263 Ibidem, p. 277.
264 Gr. Ureche, Letopiseful, ed. cit., p. 91.
265 Cronicile slavo-romdne, p. 50 i 63.
266 Cf. si N. Iorga, Istoria armatei, I, p. 103, care crede c hotnogii
pui de $tefan cel Mare stilt o socotinti a scriitorului din veacul al XVII-lea,
cind erau acum i hotnogi, dupa obiceiul unguresc, care nu se intilnest ins
curent in vremea lui Stefan cel Mare".
www.dacoromanica.ro
268 ORGANIZAREA CUR.TENILOR SI SLUJITORILOR
In secolul al XVII-lea, termenul de hotnog a ajuns s5, de-

semneze pe comandantii de slujitori care alctuiau un steag,
hotnogul fiind sinonim cu iuzbasa, subalternul cpitanului 267-
Acease corespondents intre cei doi termeni rezult in chip
limpede din cele spuse de cronicarul Miron Costin, care afirmi.
C, pe vremea sa, hotnogii se numeau, dup moda turceasck
iuzbasi, adid sutasi" 268
0 serie de documente din secolul al XVII-lea confirm'i
cele spuse de cronicarul moldovean cu privire la echivalenta
dintre cei doi termeni. Astfel, Stefan Pagul, iuzbas5. la 1655,
este numit de urmasii si hotnog de drrasi de paza margi-
nii 269 ; lui Darie, iuzbag la 9 mai 1681 270, i se spune hotnog
la 8 iunie 1688 271, iar intr-un document nedatat, de la Vasile
Lupu, se araf c domnul a dat steag si a hotnogit" (J-a ficut
comandant de steag sau iuzbas) pe un anume Ihnatuschi 272
La 1 martie 1591 este amintit chiar suta hotnogului" 273, ceea
ce dovedeste c acesta comanda acelasi efectiv ca si iuzbasa.
Hotnogii nu sint, deci, dpitani, cum credea N. Iorga 274, ci
subalterni ai dpitanilor sau iuzbasi. C este asa ne-o dovedesc,
de asemenea, numeroase alte documente. De pild5., in iulie 1593,
sultanul Murad al 111-lea cere lui Sigismund Bthory s pe-
depseasd pe dpitanii si hotnogii (ii insir in ordinea impor-
tantei) care au fcut stridciuni in Moldova 275; la 28 ianuarie
287
C f. $ i gen. R. Rosetti, Organizarea, p. 22.
268 Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panwitescu, p. 390. (Varianta Poe-
mei) Afirmatia lui Miron Costin cu privire la ordinea In care s-au succedat
in timp cei doi termeni hotnog apoi iuzbas. nu este confirmat de
documentele moldovene din a doua jumtate a sec. al XVII-lea, in care
tuzbasii si hotnogii coexist, cu preponderenta numerici a hotnogilor.
269 A. Saya, Doc. Ldpufna, p. 68-69.
2" G. Ghibnescu, Surete, VII, p. 140, 141.
271 Ibidem, p. 142.
272 Acad. R. S. Romnia, MCXCV/2.
273 Ep. Melchisedec, cronica Romanului, p. 225-226.
274 N. Iorga, Anciens documents du droit, p. 47 si Istoria armatei,
I, p. 54.
276 A. Veress, Documente, IV, P. 17. In aceeasi ordine cpitani si
botnogi ii wag Miron Costin pe comandantii slujitorilor din tinuturi
(op. cit., p. 370).
www.dacoromanica.ro
269 COMANDANTII CURTENILOR g SLUJITORILOR
1644, Vasile Lupu numeste apitan peste el.rasii trimisi lui

Gheorghe Rlcczy pe un anume Apostol, druia ii d'a ca aju-
toare mai multi hotnogi 276 ; la 28 iunie 1647, apar ca martori
doi hotnogi ai c5.pitanului Stefan din Dumbrvita 277, iar la 30
august 1684 este amintit Ion Gherman hotnog ot Virlan
cpitan" 278.
Dac in documentele moldovene apar zeci de asemenea
hotnogi (dovad a tmei mai puternice influente maghiare), in
Tara Romaneasc6 termenul de hotnog se intilneste foarte rar
1-am glsit doar in citeva documente din secolele XVIXVII,
din care nu rezulti ce fel de comandanti erau hotnogii 279.
In Tara Romneasc5., atit comandantii sutasi ai slujitorilor
cit si aceia ai curtenilor (rosilor) se numeau in secolul al XVII-lea
iuzbasi ; in Moldova, ins', doar comandantilor de slujitari li se
spunea hotnogi, iar corespondentii lor la comanda curtenilor se
numeau vtafi.
In documentele moldovene am intilnit doar citiva hotnogi
de curteni, din care unul intr-un document indoielnic pro-
279 A. Veress, op. cit., X, p. 163.

277 Arh. St. Bu.c., Mitr. Mold., V1119.
278 G. Ghibnescu, Ispisoace, IV/1, p. 81. Uneori se foloseste si in
Moldova termenul de hotnog pentru comandant In general ; de pild, la
1 martie 1591, este amintit Marco Rango hotnogul ot volost Lpusna"
(Melchisedec, Cronica Romanului, p. 225-226), iar la 6 septembrie 1665,
Tnase hotnog de Flciu (Arh. St. Iasi, DCXCIII/9).
279 La <1579-1580) este amintit Stoica hotnogul din Dobrun (Doc.
priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. IV, p. 416) ; intr-o porunc din 10 au-
gust 1636, referitoare la Gheorghe cpitan si Gilc iuzbasa (probabil de
alarasi) din Rusii de Vede, ddmnul spune ci le-a dat acestora un sat
cum a miluit si pe alti hotnogi si boieri (Acad. R. S. Romnia, DLVIII/8).
Termenul de hotnogi este folosit aid in sensul de comandanti de slujitori
in general. La 23 septembrie 1649, stilt pomeniti Marin cpitanul de clarasi
din Ploiesti si alti hotnogi" (comandanti in general, poate de slujitori,
avind in vedere faptul c la Ploiesti existau numerosi clrasi) (Arh. St.
Buc., A.N., LXXX/7) ; la 13 iulie 1653, se d o porunc iuzbasilor si hot-
nogilor din Buzu (cele dou notiuni apar aci impreun, ca avind intelesuri
diferite) ; in aceeasi porunc se spune apoi iuzbasi si capitani, lsind s se
inteleagi c termenii de hotnog si cpitan sint sinonimi (Arh. St. Buc.,
ms. 173, f. 430). '
www.dacoromanica.ro
270 ORGANIZAREA CURTENILOR SI SLUJITORILOIt
babil fals din 30 iunie 1639 288, jar al doilea intr-o traducere
romneasc. tirzie a unui alt document din 8 iulie 1620 281, In
schimb, sint foarte des pomeniti in documentele originale hotnogii
de slujitori.
La sfirsitul secolului al XVI4ea si in primele decenii ale
celui unmtor, cind apar in documente numerosi asemenea hot-
nogi 282, nu se precizea.z ce anume steaguri de slujitori sau
curteni conduc. Este sigur, ins, c, i in aceast. vreme,
erau tot comandanti de slujitori, deoarece nu poate fi intimpl-
tor faptul c aparitia lor in documente este simultan cu aceea
a slujitorilor. 1nfiintarea unei noi categorii de slujitori ai dom-
niei, de alt origine decit curtenii, facea necesar i institui-
rea altei categorii de comandanti, curtenii continutnd s fie co-
mandati ca si mai inainte de vtafi i mari vtafi.
Incepind din deceniul al treilea al secolului al XVII-lea,
nenumrate documente precizeaz ca hotnogii erau comandanti
de slujitori. Astfel, la 8 ianuarie 1625, este amintit Vasile
hotnog de c5.15.rasi 283; la 16 mai 1640 Ian4 hotnog de
eimr,ai 284; la 12 septembrie 1643 se cl o porunci hotnogilor
de clnasi din Putna si Tecuci 285, iar la 3 august 1699 este
mentionat Cozma cel btrin fost hotnog de darabani 288; in
sfirsit, intr-un document din 1730, se arat a, la inceputul se-
colului al XVIII-lea, hotnogii de slujitori din tinutul Orhei au
fost inlocuiti prin namestnici 287.
280
hotnog de curteni din tinutul Covuxlui. (Arh. St. Iasi,
CCCXXVIII/3).
281 Grigore Hruscin hotnog de curte (L. T. Boga, Doc. basarabene,
XV, p. 5). Vezi si Moldavia v epohu feodalizma, I, p. 331-332 si 365.
282 Hotnogii din Ciobtrciu, la 2 .iunie 1592 (Doc. priv. ist. Rom., A,
veac. XVI, vol. IV, p. 42) ; un hotnog de tinutul Lpusna la 1592 (A. Saya,
Doc. Lapuma, p. 23) ; Piwasco hotnogul (ante 6 februarie 1608> (G. Ghi-
binescu, Ispisoace, II/ 1, p. 42) ; Conclnea fost hotnog, la 2 noiembrie 1615 (Doc.
priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. III, p. 228) ; vezi si vol. IV, p. 414,
vol. V, p. 175, 181 passim.
283
p. 313.
284
R. S. Rominia, CXXXVII/188.
285 Idem, LXXII/43.
286 Ark St. Buc., ms. 679, f. 8 v.-9.
"7 A. Saya, Doc. Orhei, p. 199.
www.dacoromanica.ro
Faptul c. hotnogii grit comandantii slujitorilor, nu ai curte-

nilor, ne este confirmat si de cronioarul Miron Costin, care
area a la sfirsitul secolului al XVII-lea, fiecare tinut moldo-
vean avea ea"pitani i hotnogi, care se aflau sub comanda ma-
relui hatman 288. Cum hatmanul era comandantul slujitorilor,
rezult c hotnogii comandau ei grupuri de slujitori.
Termenul de hotnog desemneaz", deci, in Moldova, pe co-
mandantul local de slujitori, pus, la rindul s.u, sub ordinele
unui c5.pitan.
Existenta acestor hotnogi de slujitori nu inseamna, totusi',
In toate cazurile, comandantii c1rai1or i dorobantilor
erau numiti astfel. Dupa cum in Tara Romneascs intilnim, pe
lng iuzbasi de dorobanti si v5.tafi de dorobanti, si in Mol-
dova exist concomitent cu hotnogii si vatafi de dorobanti 288
sau de eaTirasi 290. Atit in Moldova, cit si in Tara Romnease,
eilrArasii de Tarig-rad se giseau sub comanda unui vtaf 291.
In documentele moldovene intilnim, de asemenea, si iuz-
basi de slujitori, care sint cum am vzut sinonimi cu.
hotnogii.
Termenul de hotnog, comandant de slujitori, a exfstat in
Moldova din a doua jumAtate a secolului al XVI-lea pn in
secolul al XVIII-lea 282 De la sfirsitul secolului al XVII-lea,
299 M. Costin, Opere, ed. si loc. cit.

289 Doc. din : 18 iullie 1603 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,
vol. I, p. 111) ; 6 mai 1669 (Arh. St. Buc., in-rea Probota, XIV/12) ; intr-un
doc. din 30 aprilie 1650 este amintit un vatasel de dorobanti (Acad. R. S.
Romania, C/78).
2" Doc. din : 1640, 2 februarie 1642, 29 iulie 1612, <c. 1674> (Acad.
R. S. Romania, CII/38 si 39, XLIII/54, G. Ghibanescu, Surete, XXII,
p. 31) etc.
292 In primele decenii ale secolului al XVIII-lea, hotnogli se intilnesc
tot mai rar in documente la : 1706 (A. Saya, Doc. Edpufna, p. 150) ; 23
aprilie 1718 (Arh. St. Buc., ep. Hui, XL/1) etc. La SO iulie 1728, hotnogii
se gasean Inca printre categorille privilegiate, care nu dadeau dijma Ora-
neste (Arh. St. Buc., ms. 630, f. 2 v.-3). Cf. si un doc. din 14 septembrie
1703, in care se arata c Patrasco mazil hotnogul prezinta carti domnesti
d-e ,,hotnogie si scuteala" pentru desetina de stupi i gorstin (T. Balan,
Doc. bucovinene, III, p. 117-118).
www.dacoromanica.ro
272 ORGANIZAREA CUR.TENILOR SI SLUJITORILOR
o dat cu decderea organizatiei slujitoresti, hotnogii sint tot mai

Tar intilniti in documente, fiind inlocuiti cu bulucbasii sau, ca
In cazul citat mai sus din Orhei, cu namestnici sau zapcii.
10. Bulucbafii
De pe la mijlocul secolului al XVII-lea, ca urmare a int-
ririi influentei turcesti asupra trilor noastre, unitatea numit
inainte steag incepe a fi denumit. buluc 293, lar comand,antii de
steaguri bulucbasi 294. Termenii de buluc i bulucbas s-au folo-
sit Tnai ales in Moldova.
Cronicarii moldoveni din secolul al XVII-lea folosesc
deseori verbul a buluoi" cu sensul de a grupa sau organiza
fortele armate. Grigore Ureche Il utilizeaz. chiar pentru fapte
petrecute in secolele XV si XVI dud termenul de buluc
nu ptrunsese inca in limba noastr 295.
Miron Costin, care si-a soris cronica in ultimul sfert al
secolului al XVII-ea, cind termenii de bulue i bulucbas
ptrunseser. in Moldova, vorbeste si el adesea de bulucuri de
mercenari ca despre grupuri organizate 296.
293 Cu acceptiunea de companie sau ceat de ostasi, termenul de buluc

(de la blk, vezi L. Saineanu, op. cit., sub voce) este intilnit adesea in
cronicile turcesti din secolele XVIXVII (vezi traducerile acestora aflate
in manuscris la Inst. de istorie din Buc.).
24 Echivalenta dintre steag i buluc rezulti din documentele moldo-
vene, in care se pomeneste, de pild5, steagul lui Alexandru bulucbasa (doc.
din 16 mai 1706, Arh. St. Buc., m-rea Birnova, X/3). In timpul domniei
lui Dimitrie Cantemir, un bulucbas comanda 50 de seimeni, deci efectivul
unui steag (M. Kog5lniceanu, Cronici, II, p. 309).
295 Grigore Ureche arat5. c5. loan vod5. Viteazul, vzind c turcii in-
traser in tar5, crduse ordin si s buluceasc oastea di pre unde au fost
rischiratr (ed. cit., p. 200) sau c orheenii i lapusnenii, risculati contra
lui Iancu Sasul, bulucindu-s" (organizindu-se), au ales domn pe Lungu
si au parnit pe Prut in sus (ibidem, p. 212).
299 Vezi M. Costin, Opere, ed. cit., p. 80, 81, 84, 148. In acelasi timp,
cronicarul moldovean aminteste ins si de steaguri. Despre buluc vezi si
I. Bogdan, Documenttd Rizenilor, p. 32-33, care crede c acesta cores-
pundea unei cete, nu unui steag i c termenul a ptruns in Moldova la
sfirsitul sec. XVI.
www.dacoromanica.ro
Prima mentiune cunoscuti a bulucbasilor este din 1655.

Referindu-se la rscoala seimenilor moldoveni din acest an,
Miron Costin ne informeaz c5, au fost ucii, cu acest prilej,
cpitanul si trei bulucbasi ai rsculatilor 2". In documentele
moldovene din a doua jumtate al secolului al XV1I-lea am in-
tilnit numerosi bulucbasi, toti acestia fiind comandantii sei-
menilor 298.
Bulucbasii coexist Cu iuzbasii hotnogii 299, ultimii co-
mandind asa cum am vzut cite un steag de slujitori. De
la sfirsitul secolului al XVII-lea, mai multi bulucbasi erau pusi
sub comanda unui basbulucbas. 300.
La inceputul secolului al XVIII-lea, dud majoritatea sluji-
torilor erau lefegii, basbulucbasa comanda uneori i alti soldati
decit seimenii. De pild, la 1717, cronicarul moldovean ne in-
formeaz c Mihai Racovit a lsat un basbulucbas. cu 200 de
slujitori s pgzeasa curtea domneasc din Iasi de ctanele
austriace 201.

292 lancu bulucbasa, grec, la 25 noiembrie 1660 (Arh. St. Buc., m-rea
Cettuia, XI 13) ; Husein bulucbasa de seimeni, la 15 septembrie 1667
(Ion Neculce", V, 1925, p. 171) ; Dediu bulucbasa, la 25 februarie 1680
(Arh. St. Buc., ms. 645, f. 12 v.) ; Caragea bulucbasa, la 20 octombrie
1689 (idem, m-rea Neamt, XCl/1) etc. Dupa cum se vede, toti acesti buluc-
basi erau strgini, ca si majoritatea seimenilor pe care ii coma.ndau. Vezi si
doc. din : 27 aprilie 1691 (N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 94) ; 11 martie
1706 (G. Ghibgnescu, Surete, VIII, p. 19) ; 7 august 1709 (ibidem, p. 191)
15 aprilie 1714 (Arh, St. Buc., m-Lrea Cetgtuia, XV/4) etc.
Cf. si cronica lui loan Neculce, ed. Iorgu lordan, p. 153, passim. In
acelasi timp cu bulucbasii de seimeni, cronicarul moldovean aminteste si de
steaguri de lefegii (ibidem, p. 176-177 si 179), ceca ce dovedeste c numai
steagurile de seimeni se numeau bulucuri, celelalte unitti de lefegii con-
tinuind a fi denumite steaguri.
299 La 5 iulie 1680, apar ca martori doi iuzbasi, un hotnog si un bu-
lucbasg (G. Ghibnescu, surete, XI, p. 124-125) ; la 30 iulie 1728, prin-
tre cei care nu ddeau dijrn tgrneste se &eau hotnogii i bulucbasii
(Arh. St. Buc., ms. 630, f. 2 v.-3).
300 Acesta era in mod teoretic mai mare peste 10 bulucbasi
(vezi : L. Sineanu, op. cit., sub voce ; D. Cantemir, op. cit., p. 89 si D. Fo-
tino, Istoria Daciei, III, p. 276, 306).
391
M. Koglniceanu, Cronici, III, p. 127.
www.dacoromanica.ro
Primul basbulucbas este pomenit la sfIrsitul secolului al

XVII-lea, In timpul dornniei lui Constantin Cantemir 3".
In primele decenii ale secolului al XVIII-lea, existau trei
basbulucbasi : unul comanda seimenii agesti, altul pe cei hg.t-
mgnesti, iar al treilea pe cei de curte "3. Bulucbasii agesti sau
hgtmgnesti sint pomeniti adesea in documentele din deceniile
doi patru ale secolului al XVIII-lea 34.
In Tara Romneascg, bulucbasii sint mult mai rar pome-
niti 305, camandantii seimenilor numindu-se de obicei cgpitani
si mari cgpitani.
Mai ttirziu, ca i in cazul vgtafilor, termenul de bulucbasg
a inceput sg fie folosit i pentru alti conducgtori de grupuri
arganizate, nu nurnai pentru steagurile de osteni. La 29 au-
gust 1832, de pildg, este amintit un bulucbasg. de ursari3.
11. Cealt,sii
In secolul al XVII-lea, erau ajutorii iuzbasilor in Tara No-

maneascg. Dimitrie Cantemir Ii numeste locum tenens" si it
insirg dupg cgpitani si centuriones (iuzbasi), in ordinum milita-
rium praefecti" 307
302 lbidem, II, p. 231. Inainte de acesta, In Viata lzti Constantin Can-
tenzir, este amintit un. ,,buluc-basa cel mare", in timpul celei de a treia
domnii a hi Gheorghe Duca (ed. N. Iorga, p. 43).
33 M. Koaniceanu, Cronici, III, p. 303.
304 Ibidem, II, p 84, G. Ghibnescu, Surete XXIV, p. 9, Arh. St.
Buc., ep. Hui, XLII/16 (doc. din 6 martie 1729, 24 septembrie 1731 etc.).
303 In cronica anonim se spune c, la moartea lui Serban Cantacu-
zino, sotia acestuia incercase s cistige de partea fiului ei pe bulucbasii de
seimeni (lstoria rdrii Romcinefti de la octombrie 1688 la martie 1717, p. 5).
In aprilie 1699, este amintit cpitanul Toma bulucbasa de seimeni (Arh.
St. Buc., m-rea Cotroceni, XVII/13), care, la 1 mai 1699 si la 10 februarie
1700, este numit doar cipitan de seimeni (ibidem, XVII 18 si 20). Buluc-
bash de seimeni slut pomeniti si la 1709 de aronicarul logort R. Greceanu
(Viata lui C. Brincoveantt, p. 189).
300 Arh. St. Buc., ms. 952, p. 264.
307 D. Cantemir, op. cit., p. 65.
www.dacoromanica.ro
In Tara Romneasc, primele mentiuni cunoscute al ceausilor

In documente slut din deceniile 8-9 ale secolului al XVI-lea Ns.
In secolul al XVII-lea, ceausii sint foarte des pomeniti in docu-
mentele 'Mil Romanesti, in care am intilnit circa 200 de ceausi,
rspinditi in circa 130 de localitti. La cei mai multi dintre aces-
tia, ca si la apitani sau juzbasi, nu se arat ce anume categoric
conduc de slujitori sau curteni. Numai in rare cazuri se men-
tioneaz,' c.' slut ceausi de curteni "9 sau de slujitori 310
Nu rezult din nici un document care erau efectivele conduse
de un ceaus. Tinind seama de faptul c., pe la mijlocul secolu-
lui al XVII-lea, fiecare iuzbas comanda un numr de 50-80 de
oameni si avea ca ajutor un singur ceaus, putem presupune c5.
acesta .ajuta pe iuzbas.' la conducerea steagului. Dack" am admite
prerea ci efectivul condus de un ceaus era exact de 10 oameni,
cum afirm. A. D. Xenopol, urmindu-1 pe Nicolae fflcescu3",
ar insemna dt fiecare iuzbas ar fi trebuit s ail3 mai multi ceaust
In subordine, fapt pe care nu-1 constatim in documentele Trii
Romnesti, unde intilnim cite un singur ceaus la fiecare iuzbas.
3" Manea ceausul, martor la Bladiasca, la 7 octombrie 1577 (Doc.

priv. jst. Ronz., B, veac. XVI, vol. IV, p. 295) ; Tudoran ceaus, martor la
Buzau, la 12 ciunie 1590 (idenz, vol. V, p. 456), amintit si la 25 aprilie
1596 (idenz, vol. VI, p. 210).
309 De rofii, la : Capreni (2 aprilie 1640, Atrh St. Buc., m-rea Bistrita,
LIV/2) ; Pitesti (intre 5 noiembrie 1642, Acad. R. S. Romania, CXXXIV/9
5i5 august 1667, Arh. St. Buc., m-rea Cozia L/9) ; Vernesti-Buzau (intre
17 decembrie 1649, Acad. R. S. Romania, LXXI/165 i 20 februarie 1659,
Arh. St. Buc., ep. Buzau VIII/6) etc.
de pldirnicei, la : Buzau (13 Liulie 1647, Arh. St. Buc., ep. Buzau,
L/9) ; Ma.cresti (25 august 1651, Muzeul de istorie Buc., nr. 1723 D) etc.
de postelnicei, la : Pitesti (9 iulie 1631, Arh. St. Buc., ms. 479,
f. 135) ; Blisoara (29 decembaie 1649, Arh. St. Buc., ep. Buzau, LXXII/12).
Vezi si doc. din 20 iunie 1646 (Arh. St. Ploiesti, colectia D. Atanasiu nr. 2).
31 De caldrasi, la : Hunia (18 iunie 1677, Arh. St. Buc., m-rea Tis-
mana, XXXIII/15 ) si Gherghita (februarie 1698, idem, m-rea Ghighiu,
XI/12) ;
de dorobanti, la Dobreni (14 ianuarie 1661, idem, m-rea Sf. loan,
XI/6) etc.
311 A. D. Xenopol, Istoria romdnilor, IV, p. 159. I. C. Filitti considera
ca ceausul comanda ca si stegarul un grup rule de slujitori sau
curteni din sate, fara sa precizeze din citi oameni se compunea acest grup
(Vechea organizare administrativa, p. 21 si Proprietarii solzilni, p. 18).
www.dacoromanica.ro
In once caz, ceausul trebuie ss fi comandat si el un efectiv

redus de slujitori sau curteni din localitatea unde sedea sau din
cele vecine. La 10 martie 1675, doi oameni din B5.ncesti spun
despre un anume Ieremia fiindu-ne el noao ceaur, deci coman-
dant direct 312, iar la 13 aprilie 1637, Matei Basarab da o porunc
unor steni care locuiau pe ocina Bistret a minstirii Tismana
anume Bostil ceausul cu cTrasii" 513, deci comandantul cu sub-
alternii
12. Chihaielele
In secolul al XVII-lea si la inceputul celui urmItor, chi-

haia 314 este sinonimul ceausului in Moldova 315. In documentele
moldovene din aceasfi vreme nu am intilnit ceausi 316, asa cum
312 Arh. St. Buc., ms. 172, f. 483.

313 Idem, m-rea Tismana, LXXXVIII/7.
314 Termenul este de origine turceasc i inseamna intendent al vi-
zirului" (L. Saineanu, op. cit.). Vezi si A. D. Xenopol, op. cit., IV, p. 159,
unde se aratg ca termenul nu exista in timpurile anteturcesti", si N. Iorga,
Istoria armatei, II, p. 206, care afirma c chihaia se spune dupg un cu-
Vint turcesc care inseamna locotenent". Precum se vede Irish' din docu-
mentele noastre interne, chihaia, ca i ceausul, indeplinea un rol mult mai
modest, conducind un efectiv foarte redus de oameni. In aceeasi lucrare
(vol. 1. P. 320), N. Iorga considera ca chihaia tinea locul pircalabilor sau
vtafilor, lucru, de asemenea, inexact.
312 Cf. si A. D. Xenopol, (op. cit., IV, p. 159), care spune urrnind
pe N. Balcescu (Puterea armatei In Opere, I, ed. Acad. R. S. Romania,
p. 118) c, n timpurile mai vechi, chihaia se numea causer (gresit
pentru ceaus). De la Xenopol, probabil, termenul a fost auat in aceeasi
fOrm si de generalul Radu Rosetti, care enumera pe causei" dupa ste-
gari (Organizarea, p. 22).
212 La inceputul secolului al XVIII-lea, la 11 martie 1706, am In-
tilnit primul ceaus in documentele moldovene ; acesta apare ca martor
impreuna cu un bulucbasa, fiind probabil ajutorul acestuia (G. Ghibanescu,
Sztiete, VIII, p. 19).
Referindu-se la pierderile suedezilor In lupta de la Poltava, croni-
carul Nicolae Costin explic termenul de adjutant" prin acela de ceaus,
iar pe acela de serjant" cu cel de bas-ceaus (M. Kogalniceanu, Cronici,
II, p. 65).
www.dacoromanica.ro
277 COMANDANTLI CURTENILOR I SLUJITORILOR
in cele muntene nu se intilnesc chihaiele 317; in schimb, chiar de

la inceputul secolului al XVII-lea, sint amintiti numerosi co-
mandanti purtind titlul de chihaia de slujitori3ls sau, mai tar,
de curteni 319. Ca si la ceilalti comandanti de slujitori sau curteni
intilniti in documente, in majoritatea cazurilor nu s precizeazil
ce anume grupuri conduc cei .care au gradul de chihaia 320.
Corespondenta dintre cei doi termeni, de ceau i chihaie,
rezulf din numeroase documente moldovene. Astfel, intr-o po-
runc domneasc5. din 24 august 1708, comandantii slujitorilor
din tinutul Tecuci sint insirati in ordinea : cpitani, hotnogi, chi-
Hiele i stegari 321, chihaia fiind asezat intre .hotnog i stegar,
adic in locul ceausului ; la 6 noiembrie 1670, Gheorghe Cri-
vonos chihaia din Bilousovca este amintit ca martor intre Holovca
iuzbasa i Procop stegarul 322, deci in aceeasi pozitie ca in docu-'
mentul citat mai sus. Si din atte documente moldovene rezult
csi chihaia era alt grad deal iuzbasa, vataful sau stegarul, fiind
317 Un Stan chihaia, care apare ca martor la Gugesti-Rm. Srat, la

15 mai 1643, pare a fi din Moldova sau numit astfel sub finfluenta moldo-
veang, mai puternicg aci deal in restul (Aril. (Arh. St. Buc., m-rea Bradu,
XX/8) ; vezi i m-rea Radu vodi, IV/42. Mentiongm cg, tot in aceasti re-
giune, se intilnesc uneari in documente si hinsari, clesi ei nu exist in
Tara Romaneasci.
318 Chihaie de dorobanti, la 5 martie <1617> (Doc. priv. ist. Rom
A, veac. XVII, vol. IV, p. 117) ; de clrasi la : 19 ,decembrie 1621 (ibidem,
vol. V, p. 85) ; 5 aprilie 1627 (Biblioteca Central g de Stat, VI/2) ; 28 oc-
tombrie 1699 (T. Bglan, Doc. bucovinene, III, p. 100) etc.
310 La 17 februarie 1677 (N. Iorga, Studii # doc., VII, p. 320 si Bul.
Com. ist.", VI, p. 9).
32 Vezi doc. din 14 ianuarie 1619 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac.
XVII, vol. IV, p. 306) ; 20 mai 1644 (G. Ghibgnescu, Surete, III, p. 263)
24 iulie 1659 (Arh. St. Buc., m-rea Adam, I/8) ; 27 aprilie 1664 (G. Ghi-
bgnescu, oP. cit., IV, p. 22) ; 30 ianuarie 1667 (L. T. Boga, Doc. basarabene,
XVI, p. 13) ; 2 iulie 1684 (ibidein, p. 18) ; 15 aprilie 1692 (Arh. St. Buc.
ep. Hui, XI14) etc.
321 Arhiva rom.", I, p. 56.
312 L. T. Boga, op. cit., XX, p. 28.
www.dacoromanica.ro
asezat in ierarhia militar intre iuzbas i stegar 323, adic in lo-

cul ceausului.
Mai tirziu, termenul de chihaia, ca i cel de vkah, a ajuns
s desemneze uneori pe conduckorii de mici grupuri de oameni
care munceau impreun. La 1834 este amintit Constantin chihaia
de pdurari din Corni 324.
13. Stegarii
Fiecare unitate militar comandat de un iuzbas sau hotnog

(mai tirziu de un cpitan), ea nssi denumit steag, avea steagul
(praporele) s.u. Existenta unui atare insernn la fiecare unitate
rezults din numeroase mrturii, incepind inc din secolul
al XV-lea, cind este amintit i unitatea ce poart numele de
steag. Astfel, Letopisetul anoninz al Moldovei, vorbind despre
luptele dintre $tefan cel Mare si Radu cel Frumos, noteaz c.
voievodul Moldovei i-a luat acestuia toate steagurile" 325. Mai
tirziu, S. Golski afirma c polonii i-au luat lui Mihai Viteazul
150 de steaguri 326.
Steagurile unittilor militare sint foarte des amintite in se-
colul al XVII-lea. Intr-o relatie din 1664 se afirm c trupele
trimise de domnii romni in ajutorul turcilor erau imprtite pe
steaguri, fiecare din aceste unitti avind cite un steag propriu,
323 La 20 mai 1644, este pomenit un iuzbaA i dou'i chihaiele (G. Ghi-
b5nescu, Surete, III, p. 263) ; la 24 iulie 1659, apare un stegar o chehaie
(Arh. St. Buc., m-,rea Adam, I 8) ; la (1674), eaTirasii din Galati erau
comandati de un vtaf, un stegar i o chihaie (G. Ghib'inescu, op. cit.,
XXII, p. 31-32) ; la 14 septembrie 1703, sint scutiti de d'Alti un hotnog, o
chihaie i un stegar (T. Blan, Doc. bucovinene, III, p. 118).
324 N. Iorga, Studii i doc., XXI, p. 418.
525 Cronicile slavo-romeine, ed. cit., p. 17. In Letopiseiul de la Plana
se arat c5, In lupta de la Vaslui, Stefan cel Mare a capturat de la turci
mai mult de 40 de steaguri (ibidem, p. 50).
326
I. Corfus, Mi/tal Viteazul i polonii, p. 354. Vezi i p. 357.
www.dacoromanica.ro
pe care figurau cruci rosii sau albe si figuri de sfinti 327. Dup
pxerea lui Evlia Celebi, steagurile dorobantilor purtau pe ele
imaginea cite unui vultur cu aripile intinse 328.
Izvoarele arat c steagurile unittilor diferitelor bresle sau
cete militare se deosebeau intre ele. Referindu-se la domnia lui
Grigore Ghica in Tara Romneasc, cronicarul muntean ne in-
formeaz c acesta a ficut steaguri breslelor de curteni si sluji-
tori fealiuri, fealiuri, fiestecare dup breasla lor" 329.
Stegarul numit in secolul al XVIII-lea cu termenul turcesc
de bairactar purta in lupt steagul unittii sale, in jurul druia
se grupau curtenii sau slujitorii unitkii respective. Vorbind despre
luptele din anul 1659, Miron Costin afirm c oastea moldovean.
plecase ,de pe subt steaguri" si intrase in pivnite ; capitanii in-
cercau zadarnic s-i scoat s-si mearg la steaguri" 330.
Stegarii sint amintiti adesea in documentele din secolul
al XVII-lea, ata in Tara Romneasc5., cit si in Moldova3", In
documentele Trii Romnesti din acest secol, am indina circa
70 de stegari, rspinditi in 44 localitti din tar. In cele mai
327 N. baza, Acte fi fragmente, I, p. 260. Vezi si idem, Studii si

doc., IX, p. 137. Paul din Alep vorbeste si el de steagurile cu cruci ale
unitatilor curtenilor si slujitorilor din Tara Romineasc (Criltoriile pa-
triarhului Macarie, ed. Ciaran, p. 88), ciar cronicanil turc Silandar Findik-
EH Mehmet spune ea' oastea trimis de Grigore Ghica la Camenita avea
,,nenumrate steaguri cu cruci" (ms. la Inst. de Istorie, f. 84).
Despre steagurile unifitilar vezi si R. Rosetti, Evolufia nzijloacelor...
II, Organizarea, p. 21, N. Iorga, Istoria armatei, II, p. 46, 174 etc., etc.
328 Bul. Comisiei istorice", XVI, p. 267.
329 R. Popescu, Istoriile, ed. G. Grecescu, p. 150.
339 M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 187-188.
331 Doc. din : 17 iunie 1604 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,
vol. I, p. 161) ; 12 iunie 1613 (ibidem, vol. III, p. 141) ; 8 august <1618>
(ibidem, vol. IV, p. 288) ; 20 octombrie 1631 (Acad. R. S. Romnia,
CCXCIII/1) ; 15 decembrie 1636 (idem, LIV/6) etc.
www.dacoromanica.ro
multe cazuri, nu se precizeaza ce anume fel de stegari sint ; ra-

reori se spune 6." Ant st,egari de slujitori 332 sau de curteni
Stegarii apar totdeauna ultimii in ierarhia comandantilor de
slujitori sau curteni. Astfel, la (1655), arturi de Coman cpitan
de clrasi, grit amintiti in ordine : patru iuzbai, cinci ceausi
patru stegari 334, iar intr-o porunc din 1708, citat si mai sus,
Mihai Racovit, domnul -Moldovei, asai comandantii slujitorilor
din tinutul Tecuci in ordinea : cpitani, hotnogi, chihaielc
stegari 333.
Nu am intilnit in documente dovezi c stegarii ar fi coman-
dat si un grup mai mic de slujitori sau de curteni, ca
asa cum afirm5. I. C. Filitti 36. and enumer" comandantii slu-
jitorilor din vremea lui Constantin Serhan, cronicile Tarii Ro-
milnesti vorbesc doar de c5.pitani, iuzbasi, vtasi i ceausi, nu
amintesc si pe stegari intre acestia 337.
Indiferent ins5, de faptul dac,' stegarul comanda sau nu un
grup de slujitori sau de curteni sau dac purta numai steagul
unifitii sale, el avea asupra acestora autoritatea necesar5., de
332 Stegari de dorobanti, la Bucuresti, la 10 mai 1668 si 15 februarie

1677 (Arh. St. Buc., m-rea Caldarusani, XX/2 si m-rea Sf. loan-Buc.,
XI//7) ; stegari de- calarez,si, la Studinita, la 10 aprilie 1636 (idem, m-rea
Cozia, XXIV/12) ; la Buzau, la 13 iulie 1647 (idem, ep. Buzau, I 9) ; vezi
si doc. din 1708 (idem, Mitr. Tarii Rom., CCVI/I0).
333 Stegari de ro,cii, la Birca-Dolj, la 5 mai 1652 (idem, ms, 295,
f. 61 v.-62) ; un altul, amintit la 23 mai 1670 (Acad. R. S. Romania,
CXXVI/83) ; stegar de spaarei, la 15 mai 1668 (Arh. St. Buc., m-rea Co-
troceni, XXXVII/35) ; de pcilarnicei, la 5 iulie 1669 (Biblioteca Central
de Stat, XCVIII/11) etc.
834 N. Iorga, Studii i doc., IV, p. 40-42.
338 ,,Arhiva rom."-,- I, p. 56. Vezi si doc. din : 16 iulie 1654, 5 august
1655, 22 mai 1684, (Arh. St. Buc., Mitr. Tarii Rom., CXLIII/2 si CXXXI/16,
m-rea Radu voda, IX/29 etc.), in care apar ceausi i stegari din aceeasi
calitate, n aceasta ordine.
336 I. C. Filitti, Vechea organizare administrativii, p. 21 si Proprietatii
solului, p. 18.
337 Istoria rdrii Ronidnefti, ed. cit., p. 120 si Radu Popescu,
ed. cit., p. 112.
www.dacoromanica.ro
281 INAINTAREA IN GRAD A COMANDANTILOR
pilca; s-i sileasc. a-si plgti dgrile, cum Lace un stegar de rosii
cu un rosu in timpul domniei lui Grigore Ghica 338.
III. Inaintarea in grad a comandantilor de

curteni i slujitori
lerarhia militar a comandantilor de slujitori i curteni cu-

prindea, dupg cum am argtat mai sus, mai multe grade : chitan,
iuzbasg (hotnog), ceaus (chihaie) si stegar. Aceste trepte puteau
fi parcurse, prin avansare, de acelasi slujitor sau curtean. Intil-
nim, astfel, in documente numeroase avansri de la ceaus la iuz-
bas, de la iuzbasg sau hotnog la chitan 339, iar uneori, mai rar,
putem urrngri trecerea prin toate gradele ale aceluiasi comandant
de curteni sau slujitori.
Dgm mai jos citeva din aceste cazuri de avansare. Vom in-
cepe cu avansgrile de la ceaus la iuzbasg, foarte des intilnite in
documentele Trii Romnesti, mai ales la mijlocul secolului
al XVII-lea. Astfel, Mircan ceaus (probabil de rosii) din Mgrg-
cineni, pomenit cu acest grad intre 10 aprilie 1643 si 5 apri-
lie 1650 340, este intilnit la 18 septembrie 1654 ca iuzbas.341
338 Acad. R. S. Romania, CXXVI/83. Cam in aceeasi vreme, la 27

martie 1661, un alt stegar de rosii, impreun'a cu iuzbasa si cu ceausul stea-
gului respectiv, dau ,,strinsoare" pentru haraci la trei rosii din Tiganesti,
subalternii lor (Arh St Buc.. m-rea Radu N'oda, IV/54).
338 Mentionm c intilnim in documente si cazuri in care acelasi co-
mandant este numit alternativ Cpitan si iuzbas. Astfel, Blan c5pitan din
lzbiceni, amintit asa la 29 iulie 1640 (Arh. St. Buc., m-rea Dintr-un lemn,
XVI/4), este numit iuzbasi peste doi ani (idem, m-rea Bisbrita, XIV/12)
Nidea cpitan din CiocAnesti. la 16 iulie 1645 (idem, ep. Arges, XIX/26)
este iuzbasa la 31 ianuarie 1649 (ibidem, XIX134) iar Dragomir c5pitan
din Calugreni este in acelasi an d'Id apitan, cind iuzbas, la interval de
citeva zile (25 mai, 9 iunie si 11 iunie 1650, Arh. St. Buc., Mitr. Tirii Rom.,
LXV/17, m-,rea Caldrusani, VII 1 bis si Acad. R. S. Romnia, CXLVII/225).
Cum in cazurile citate nu avem de a face cu degradri", este vorba pro-
babil de confuzia celor dou grade fcute de cei cate intocmisera documentele.
34 Arh. St. Buc., ep. Buz5u, XXXVII 9 si Acad. R. S. Romania,
CXLVII/223.
341 Arh. St. Buc., ep. Buza.u, XXII 10.
www.dacoromanica.ro
282 ORGANIZAREA CURTENILOR sI SLUJITORILOR
(inaintarea sa la acest grad se acuse deci intre cele doua date

din urm) ; Pirvu ceaus (probabil de rosii) din Vgiulesti apare
cu acest titlu intre 10 noiembrie 1636 si 11 iunie 1654 342, iar
intre 1 septembrie 1656 si 20 iulie 1671 343 este iuzbas. ; Pa-
raschiva ceaus (probabil de rosii) din Puturi este intilnit cu acest
titlu la 18 aprilie 1658 si ca iuzbas. intre 23 taprilie 1659 si
14 februarie 1665 344; in sfirsit, Cernica ceaus (probabil de do-
robanti) din Gostile apare cu acest titlu la 19 iulie 1658 si ca
iuzbas. la 18 august 1659 si 3 mai 1661 345. Alte asemenea cazuri
de avansri de la rangul de ceaus la iuzbas intilnim in locali-
ttile : Bltati, Birza, Pitesti, Viriti etc.
Cazurile cunoscute de avansri de la iuzbas la chitan sint,
de asemenea, foarte numeroase : Mogo s din Fiulesti (uneori isi
spune Pulescu) este iuzbaa de rosii intre 6 octombrie 1635 si
28 septembrie 1642 346 si chitan de rosii intre 16 septembrie 1644
si (1659-1660) 347; Stoichita iuzbas. (probabil de rosii) din Beri-
lesti apare astfel la 18 iunie 1652 si devine chitan inainte de
28 mai 1656 348, cind este mentionat Cu acest titlu ; Rzrneriti
iuzbas. din. Codresti, pomenit la 6 februarie 1650 cu acest ti-
t1u349, este chitan intre 26 octombrie 1654 si mai 1664 358 in
sfirsit, Popescu iuzbasA de clrasi din Buzu apare cu acest rang
intre 15 septembrie 1637 si 25 mai 1645 351 i este chitan intte
13 iulie 1647 si 2 iulie 1660 352. Numeroasq asemenea cazuri de
avansri de la iuzbas la chitan intilnim 'in localit.tile : Bdeni,
Berindesti, Cornet, Cotroceni, Corsori, Lmotesti, Lapos, Mrci-
neni, Ptroaia, Pitesti, Slatina, Tirgoviste, Tirgsor etc.
342 Idem, m-rea Tismana, LI/1 si Acad. R. S. Rominia, ms. 1251, f. 30.
343 Idem, CCXCIX/68 si Arh. St. Buc., m-,rea Tismana, XCIII/1.
344 Arh. St. Buc., m-rea Hurezi, 111/4, LIV/6 si 111/5.
345 Arh. St. Buc., Mitr. Tanii Rom., XVII/10, Acad. R. S. Romania,
ms. 260, f. 39-39 v. si Arh. St. Buc., m-rea Sf. Ioan-Buc., XI/7.
346 Muzeul de istorie Buc., nr. 13.746 si Arh. St. Buc., m-rea Stavro-
palcos, XII/12.
347
Idem, ep. Buzau, XXXIV/10 si ms. 434 f. 74 v. 75.
348 Arh. St. Buc., Mitr. Tarii Rom., LVIII/16 i ms. 721, f. 703 v.-705.
353 Idem, CXVII/73 si Arh. St. Buc., rn-rea Sf. Ioan-Focsani, IV/3.
351 Idem, ep. Buzau, CI11/2 si m-rea Banu, IX116.
352 Idem, ep. Buzau, L/9 si m-rea Bradu, XVIII/28.
www.dacoromanica.ro
MuIt mai rar se intilnesc in documentede Trii Romnesti

din secolul al XVII-lea cazuri de avansare a stegarilor. Astfel,
Chiro stegar din Buzu, amintit cu acest titlu la 18 august 1649
si in 1654, este iuzbas la 12 decembrie 1656 353, iar Neagu stegar
din aceeasi localitate, amintit astfel la I ianuarie 1642, este iuz-
bas la 4 mai 1650 354. Nu stim dac in cazurile de faa avansa-
rea de la gradul de stegar se acuse direct la cel de iuzbas, ()to-
lindu-se gradul de ceaus, subalternul iuzbasei.
Nu am intilnit in documente cazuri de avansare de la stegar
h ceaus, ceea ce nu inseamn in mod absolut sigur c nu se f5.-
ceau i asemenea avansri.
In sfirsit, tot in degitua cu avansarea stegarilor, cunosc un
singur caz in care un stegar ajunge cpitan ; este vorba de Stanciu
din Scuiarn, stegar la 7 ianuarie 1655 si cpitan la 8 iunie
1666 356.
Mai rar (am intilnit in documente numai dota asemenea ca-
zuri) se poate urmri trecerea unui comandant de curteni sau
slujitori prin cele trei grade : ceaus, iuzbas, cpitan. Este cazul
lui Pan ceaus de postelnici din Pitesti, care apare cu acest titlu
intre 9 august 1631 si 27 ianuarie 1632, este iuzbas intre
14 iunie 1637 si 30 ianuarie 1642 si cpitan intre 15 aprilie 1643
si 15 aprilie 1649 356, precum si al lui Radu din Suici Arges,
ceaus (probabil de rosii) intre 22 iulie 1653 si 11 martie 1661,
iuzbas. intre 5 mai 1665 si 24 august 1668 si cpitan la 17 sep-
tembrie 1670 357.
Nu am gsit in documente cazuri in care s se poat urmri
evolutia unui simplu curtean sau slujitor de la aceast situatie
pin la rangul de cpitan, astfel incit nu putem afirma c avan-
sarea se acea trecindu-se obligatoriu prin toate gradele ierarhiei
militare.
353 Arh. St. Buc., ep. Buzki, 1/17, L139 si XXXIII/19.

354 Ibidem, XXII/3 si L/28.
355 Idem, dep. Castrisoaia, 1/13 i Mitr. Triii Rom., CLXXIII 44.
356 Arh. St. Buc., ms. 479, f. 135, m-rea Valea, IV/4, Mitr. Trii Rom.,
XCIX/10 i CCCLIII/14, Bibl. Central de Stat, D. 17, PV/13 i Arh. St.
Buc., m-rea Hurezi, XVII/5.
357 Arh. S.t. Buc., ms. 712, f. 505, Mitr. Thrili Rom., CLVII/51, ms. 357,
f. 48, Dep. Mosneni-Titesti, 1/24 si Acad. R. S. Romnia, LXXV/177.
www.dacoromanica.ro
Este foarte probabil c. parcurgerea gradelor inferioare cra

obligatorie numai pentru oamenii de conditie mai modest,
pentru marii boieri, dintre care multi, in secolul al XVII-lea,
au ocupat in tinerete functia de cpitan. Cum pe marii boieri nu
i-am intilnit decit cu acest grad sau amintiti mai tirziu ca fosti
cpitani, este foarte probabil c tinind seama de originea lor
nobil domnul Ii numea dintr-o dat cpitani, scutindu-i de
parcurgerea treptelor inferioare ale ierarhiei comandantilor de
slujitori sau curteni.
Dac nu avem de a face cu simple coincidente de nume (po-
sibile in parte si in cazurile citate mai sus), putem releva un caz
de avansare a unui rosu la rangul de cpitan i cazurile altor
rosii care ajung ceausi sau iuzbasi. Este vorba de Vasilachi rosu
din Mrcineni Buz.u, pomenit astfel la 27 aprilie 1645, men-
tionat ca iuzbas. intre 16 iunie 1649 si 10 ianuarie 1655 "58 si
cpitan intre 13 septembrie 1656 si 8 iunie 1659 359 ; apoi de Ca-
iota rosu din Glcesti, care apare asa la 4 septembrie 1659, iiind
iuzbas. la 27 iulie 1662 360; de Gruia din Bobaita, rosu in docu-
mentul din 16 mai 1663 si iuzbas. la 18. septernbrie 1666 361, sau
de Nedelco din Svesti, rosu in 4 februarie 1654 si ceaus la
10 aprilie 1656 362.
Nu am intilnit in documente nici un slujitor (dorobant sau
clras) care s ajung ceaus, iuzbas sau cpitan, toate cazurile
citate mai sus referindu-se la rosii sau ,curteni. Aceasta nu in-
seamn, desigur, c nu se vor fi produs asemenea avansri si in
cazul slujitorilor, de care documentele nu ne vorbesc ins.
In Moldova nu am putut unnari mai indeaproape, ca in Tara
Romneasc, modul cum se ficea avansarea comandantilor de
curteni si slujitori. Totusi, am gsit i aici citeva cazuri in care
cite un hotnog este amintit apoi cu titlul de cpitan. Astfel, i.-
358 Arh. St. Buc., ep. Buzau, 1/6, L/11-12 si XXII/8.

369 Idem, m-rea Bradu, XVIII/28, ep. Buzau, LXII/15.
360 Acad. R. S. Romania, XCVI/37 si Arh. St. Buc., in-rea Brincoveni,
XXII/31.
361 Idem, m-Irea Tismana, LXXXV/7 i XII/11.
362 Muzeul de istorie Buc., nr. 30 631 si 30 632. Vezi i cazul lui Nan
din Potcoveni, pitar la 6 aprilie 1676 si vitaf de pitan i la 24 martie 1686
tAcad. R. S. Romania, MCCXXX/33 si 35).
www.dacoromanica.ro
trasco Ciogolea, hotnog la 29 aprilie 1638, este numit cpitan

la 9 iunie 1643 363, iar Mirzac hotnogul, amintit in martie 1676,
este numit de urmasii si Mirzac cpitanul 3".
Nu putem preciza din lips de informatii documentare
c,are erau criteriile dup care se fcea avansarea unora sau attora
dintre curteni sau slujitori. Se vor fi avut desigur In vedere me-
ritele personale (eventual slujba dreapt si credincioasi-, pe
cimpul de btaie sau in timp de pace, de care se aminteste in
numeroase documente), situatia material, relatiile de rudenie etc.
Nu putem preciza, de asemenea, cit timp se sttea Intr-un
grad, dac existau termene fixe la care se proceda la avansri.
Sint cazuri in care unii comandanti de curteni si slujitori (iu7basi
sau ceausi) gut intilniti cu acelasi grad 015. la 20 de ani si mai
mult chiar 365, pe dud altii stilt mentionati o singur dat.
Este foarte probabil c5. Inltrile In grad aveau loc cu pri-
lejul asa-numitelor cutri" anuale. Dup cum se arat in lizo'd-
rturile lui Neagoe Basarab : la cutarea din toti anii ce este
obicei a se face ostilor si slujitorilor, boierimea si cpeteniile as-
teapt, cinste si daruri" 363.
Avansrile se fceau in numeroase caztui pentru completarea
locurilor rmase libere prin moartea sau scoaterea din slujb
pentru virst inaintat a celui care a ocupat mai Inainte functia
363 Arb. St. Iasi, Spiridonia, XXXVI/27 si Acad. R. S. Romnia,

LXXXV/103.
364 T. Codrescu, Uricarul, XX, p. 82 si p. 94.
365 Nedelco din Prisaca, iuzbas intre 2 mai 1640 4i martie 1662 (Arh.
St. Buc., m-rea Slobozia. XI12 si m-rea Cotroceni, XLII/7)
Duminici din Lipia-Arges, iuzbas de irosii intre 12 octombrie 1647
si 12 aprilie 1668 (Arh. St. Buc., ms. 477, f. 58 v.-59 si ms. 357. f. 46-46 v.)
Saya din Bucuresti, iuzbas 'hare 2 aurilie 1634 si 15 februarie
1653 (idem, m-rea Cotroceni, XLVIII/1 si m-rea Viforita, VII/1)
Ivan din Bucsnesti, tiuzbas intre 15 iunie 1639 si 25 iulie 1655
(Aril. St. Buc., Mitr. Trii Rom., DLVII/1 si m-rea C. Lung, LXI/25)
Stanciu din Cirstinesti-Arges, iuzbas intre 4 ianuarie 1642 si 15
decembrie 1657 (idem, ep. Arges, VIII/4 si ms. 712, f. 505 v.-506) etc.
Este posibil ca unii din acesti liuzbasi, ca si cIpitanii, si apar inc cu
titlul de iuzbas si dup ce nu mai aveau acest grad (cnd erau deci fosti
iuzbasi).
366 T. Codrescu, Uricarul, XXIV, p. 116. Cf. si N. Blcescu, Opere,
ed. cit., I, p. 16.
www.dacoromanica.ro
respectiv. 367 Astfel, Stoichit din Berilesti apare ca iuzbas la

18 iunie 1652 368 in locul ocupat la 9 iunie 1650 de Dragu iuz-
bas,369 care nu mai apare dup aceast dat. ; Cernica ceaus din
Puturi devine iuzbas inainte de 18 august 1659 370, in locul lui
Ptrascu iuzbas, care apare la 28 mai 1657 i dispare dup
aceast dat Rzmerit iuzbas din Codresti devine cpitan
inainte de 26 octombrie 1654 372, in locul lui Neagoe capitan, care
nu mai apare dup5. 15 iunie 1651 373 etc.
In unele cazuri mai ales in timpul domniei lui Matei Ba-
sarab, dud numkul slujitorilor cunoaste o crestere deosebit
avansarea se fcea desigur ca unmare a acestei cresteri a efecti-
velor, pentru completarea locurilor de comandanti la unittile de
slujitori i curteni nou infiintate. Astfel, Mogo s iuzbas de rosii
din Pulesti-Prahova este avansat cpitan inainte de 16 septem-
brie 1644 374, dei anterior acestei date nu fusese nici un cpitan
in localitatea respectiv ; Pan din Pitesti, iuzbas intre 14 iu-
nie 1637 si 30 ianuarie 1642, devine cpitan anterior datei de
15 aprilie 1643 373, fr ca inaintea sa documentele s pome-
37 Asa se explici faptul c intilnim in documente nurnerosi fosti stc-

gari, ceausi, iuzbasi sau capitani (mai ales dupi 1655) : Stanciu fost stegar
din Tirgoviste, la 16 martie 1659 (Arh. St. Buc., Mibr . Trii Rom.,
CCCLIV 29) ; Pirvu fost ceaus din Craiova, la 5 iunie 1651 (idem, ms. 295,
f. 64 v.) ; Nan fost ceaus din Birca-Dolj, la 8 noiembrie 1661 (idem, ea
Hurezi, XIII/6) ; Giurgiu fost iuzbasa din Alingg, la 16 mai 1663 (idcm,
m-rea Tismana, LXXXV 7) ; Ianache fost iuzbasa din Matasesti, la 18 ia-
nuarie 1664 (idem, ms. 314, f. 185 v.-186) ; Manea fost capitan de calarasi
din Buzau, la 29 august 1636 (idem, ep. Buzau, 1/3) ; Marin fost capitan
calarasi din Plotiesti, la 25 iulie 1653 (idem, m-rea Glavacioc, XXXIV 34) etc.
368
St. Buc., Mitr. T5Til Rom., LVIII/16.
3" Idem, m-rea Caldarusani, VII/1 his.
37 Acad. R. S. Romania, ms. 260, f. 39-39 v.
371 Arh. St. Buc., m-rea Plumbuita, XV/15.
373 Arh. St. Buc., ep. Buzau, LVII/7.
874 Ibidem, XXXI 10.
37 Idem, Mitr. Tarii Rom., XCIX/10, CCCLIII/14 i Bibl. Centraia de.
Stat, D-17, PV/13.
www.dacoromanica.ro
287 OBLIGATIILE SLUJITOILILOR FATA DE COMANDANTI
neasci de existenta unui cipitan la Pitesti. Multi alti asemenea

cipitani apar in vremea domniei lui Matei Basarab in localiti-
tile : Bideni-Saac 376, Baia de Aram. 377, Biilesti 378, Bilcesti 373,
Berindesti 38 fl in peste 50 de alte
IV. Obligatiile slujitorilor fat'i de

comandantii lor
In afari de veniturile obtinute din slujbe, comandantii sluji--

torilor realizau beneficii insemnate si din diverse daruri i munci
pe care subalternii lor erau obligati si le presteze 381
Este demn de relevat faptul c in documente se spune
acesti subalterni trebuiau s asculte" de comandantii lor 382, asa
cum tiranii aserviti ascultau de stipinii lor feudali. Faptul c.
raporturile slujitorilor cu comandantii lor grit definite cu acelasi
termen ca i relatiile tranilor cu stpnii lor arati c aceste ra-
porturi nu erau de natur prea mult diferiti 383.
Din numeroase mirturii documentare cele mai multe
dintr-o epoci mai tirzie rezulti c slujitorii trebuiau s fac
claci si s dea diverse daruri comandantilor lor, proportionale
376 Barbu cpitan de rosii, fost iuzbas, la 14 mai 1645 (Arh. St. Buc.,
ep. Buzu, XXXV/9).
372 Poznan cipitan la 1649-1650 (idem, m-rea Tismana, XXXI1/3).
379 Mos cpitan, la 11 iunie 1639 (idem, m-rea Hurezi, XI12) si Cornea
cpitan, la 15 ianuarie 1647 (idem, ms. 722, f. 209 v.-211 v.).
379 Mihai cpitan, la 1 mai 1652 (idem, m-rea Hurezi, LIII/10).
180 Dumitru cpitan, la 25 august 1649 (idem, ep. Buzu, L/16).
391 In Cartea ronzeineasca de invd Pull, Ed. Acad. R. S. Romania,
p. 105, se arat. c slujitorul iaste datoriu s'd agiutc c'dpitanului sau", dar
nu se precizeaz6 dac este vorba numai de ajutor In slujI
392 Vezi doc. din (1655), in care se vorbeste de ca'arasii de sub ascul-
tarea lui Coman cpitan si pe cel din 26 februarie 1643, uncle se spunc c
un locuitor din Ocolniste era drban sub ascultarea lui Bulifra cpitan, care
vroia s-1 rumanease (N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 37 si Arhivele
Olteniei", 1925, p. 182-183).
393 Cind domnul poruncea unui cpitan s certe" clrasii aflati in
subordine care gresisesr cu ceva (doc. din 3 iulie 1651, Arh. St. Buc. m-rea
Nucet, XX/21), acesta utiliza btaia ca si stpinul feudal.
www.dacoromanica.ro
cu gradul acestora. Astfel, in Relatia istorica , deseori amintit.

aci, se afirm c dorobantii aceau diverse daruri marelui ag si
prestau diferite munci acestuia si marelui cpitan de dorobanti
le construiau case, aduceau lemne, spau elestee i altele 384. Tot
acolo se spune despre clrasi c ddeau marelui sptar un leu
de cruce, precum si cite un modium" de gnu si unul de orz
cite un car de fin i unul de lemne 385
In Moldova, aceste obligatii grit amintite in documente in-
secolul al XVIII-lea. La 18 martie 1734, Constantin Mavrocor-
dat, iertind de &Ad pe clrasii de la Briacul, care purtau
grija menzilului (postei), arat c acestia erau scutiti, de aseme-
nea, de toate plocoanele si slujbele ce sint de ctre dumnealui
hatmanul", specificate astfel : nici vulpe, nici fin, nici lemne,
nici orz s nu dea, nici vin htmnesc s nu li se lepede (spre
vinzare), nici un fel de clci htmnesti s nu fad." 386. Se intelege
c." ceilalti slujitori, care nu erau scutiti, ddeau toate aceste da-
ruri si faceau clac hatmanului.
Inainte de reformele lui Constantin Mavrocordat, cpitanii
si ispravnicii puneau la clac si pe locuitorii tinuturilor. In asez-
mintul fiscal limas de la acest domn se spune c. nici un fel de
clac sau cheltuial sau alte suprri ce avea locuitorii pin acum
de la dregtorii tinuturilor, de la cpitani, de la vornicei
tmani de acum inainte s lipseasc aceste toate" 387.
In asezmintul lui Grigore al III-lea Ghica din 1776, privi-
tor la lefurile dregtorilof, veniturile hatmanului sint alckuite
exclusiv din plocoanele primite de la cpitani, bulucbasi, seimeni
si cilrasi. Tot acolo figureaz cu venituri asemntoare marii
cpitani de dorobanti si de lefegii, care primeau plocoane de la
toti subalternii lor 388.
384 Mag. istoric, V, p. 51, 52.

383 lbidem, p. 44.
388 A. Saya, Doc. Orhei, p. 203. Vezi si Acad. R. S. Romnia, ms. rom.
237, f. 435.
387
Iorga, Strati ci doc., VI, p. 218.
388 T. Codrescu, Uricarul, XIX, p. 319-320, 336-337.
www.dacoromanica.ro
289 OBLIGATIILE SLUJITORILOR FATX DE COMANDANTI
La 1815, Dionisie Fotino enumeri printre obligatiile, slujito-

rilor titre marele spitar : o blant de vulpe de cite ori se schimba
acesta, un car de fin anual si 3 lei la 6 luni 389
Tot la inceputul secolului al XIX-lea, in Tara Romneasci,
apar printre beneficiarii darurilor si clkii acute de slujitori
alti comandanti mai mici. Este foarte posibil ca ei s fi benefi-
ciat de asetnenea venituri i in veacurile precedente, deoarece in
documente se spune c acest adet" al cipitiniei din. vechime
este obicinuit". Intr-un document din 26 ianuarie 1819, referitor
/a numirea unui cipitan la Virtescoi Rimnicul Skat, se arati
c acest adet" consta in 22 de parale ploconu ce si numeste
al baltacului si cite trei zile claci pe an, lar nu mai mult" 399
In Moldova, un document din aceeasi vreme arat c, in
locul clcii datorate pn atunci de pantiri ispravnicilor de ti-
nuturi, acestia din urmi trebuiau s primeasci de la tinuturile
respective un numir de stoguri de fin, pltite ca pentru grajdul
domnului 391.
Obligatille slujitorilor fat de comandantii lor, precum si
purtarea acestora fati de subalternii lor, contribuiau, firi in-
doiali, la mentinerea unei stri de nemultumire a slujitorimii,
care se manifesta uneori in forme violente. De pildi, tu ocazia
riscoalei slujitorilor din 1655, au fost ucisi de risculgi i citiva
cpitani 392.
389 D. Fotino, lstoria Daciei, III, p. 276 si Kreuchely, in Hurmuzaki,

X, p. 505. Cf. si Bauer, Mgmoires historiques, p. 54, care spune c, inainte de
reformele lui Constantin Mavrocordat, marele spitar primea cite un dar de
la capitani la avansaTea lor i c fiecare slujitar li da o pide de vulpe la
intrarea sa in sluj1:1 i o caruta' de fin anual.
399 N. lorga, Studii i doc., VII, p. 70 si Rev. istoric", 1924,
p. 273-274. Dupl pirerea lui N. Iorga, faptul c slujitorii aceau clac
dadeau daruri comandantilor lor aminteste vechea viati a romnilor din
timpurile dud ei nu aveau domn, oi numai cneji, care administrau judetele"
(Scurta privire a obiceiului neamului romdnesc, p. 42).
391 T. Codrescu, Uricarul, I, p. 258.
www.dacoromanica.ro
Capitolul VI
ATRIBUTIILE CURTENILOR,
SLUJITORILOR $1 MERCENARILOR
Categoriile de slujbasi prezentate in aceast. lucrare inde-

plineau ambele functiuni ale statului, atit cea intern., cit si cea
extern. Din acest punct de vedere situatia era asemntoare cu
cea existenti in alte state feudale vecine, in Rusia, de pild, unde
slujitorii militari erau numiti in timp de pace in diverse posturi
administrative..., iar in timp de rzboi inckcau si plecau n cam-
panie" 1.
Atributiile aparatului feudal de stat erau multiple, deoarece,
In vremea de care ne ocupm, aceiasi slujbai asigurau adminis-
tratia, stringerea clrilor i judecarea diverselor pricini dintre
locuitori 2 Imprtirea acestor atributii dups criterii moderne este
de aceea greu de fcut.
Chiar imprtirea acestor atributii dup criteriul celor doua
functiuni ale statului, cea intern si cea extern, este dificil.
Iat un singar exemplu : paza hotarelor trii in timp de pace
avea de scop asigurarea politiei" hotarelor i incasarea d.rilor
si vmilor pentru produsele intrate sau iesite din tara; in timp
de rzboi, ins, aceast sarcin devenea o atributie militara, de
aprare a statului.
Tot aici trebuie s mai amintim si faptul c, chiar atunci cind
aparatul feudal de stat a cptat o dezvoltare mai mare, domnia
a pstrat obiceiul de a folosi pe locuitorii unor sate in activitti
administrative si in aprarea hotarelor trii, sub forma satelor
1 B. Grekov, Taranii in Rusia, Buc., 1952, p. 480-481.

2 Cf. si I. C. Filitti, Evolutia claselor sociale, p. 357, care spune c toti
acesti slujbasi aveau, vreme cloud separatia puterilor nu era cunoscuta,
atributii totodata administrative, politienesti, judecatoresti i fiscale'... Junc-
tionatii civili" (subalternii) ,,din timp de pace aveau atributii militare In
timp de tizboi" i invers, slujitorii militari erau intrebuintati in vreme de
pace la servicii de politie l'anntrick de poste, de curieni, de perceptori fiscalt"..
www.dacoromanica.ro
291 ATRIBUTII CU CARACTER MILITAR.
de plai, care aVeau obligatia s pzeasc hotarele, sL prind

pe rufctori si s asigure ei nii, pin la un punct, ordinea
intern.
Dei asa cum am subliniat chiar la inceput in cadrul
orinduirii feudale nu exista o diferentiere net a atributiilor
curtenilor i slujitorilor, totusi, penbru o mai 'maxi urmrire a
problemelor, vom face o separare a atributiilor acestora, impr-
tindu-le in : atributii cu caracter militar, asigurarrea ordinei"
feudale, atributii cu caracter fiscal, indeplinirea obligatiilor fat
de Poarta otoman, transmiterea stirilor, asigurarea pazei curtii
domnesti si a fastului de curte, atributii judectoresti.
I. Atributii cu caracter militar

1. Obligatia de a participa la rdzboi
Scopul lucrrii de fat {Mid acela de a studia evolutia, OT-

ganizarea, veniturile i atzibutiile curtenilor, slujitorilor merce-
narilor, iar nu de a prezenta o istorie a oastei Trii Romanesti
si Moldovei n intregimea ei, ne vom referi in acest subcapitol
numai la obligatia categoriilor mentionate de a participa la rz-
boaie si la modul cum si-au indeplinit aceast obligatie in vremea
de care ne ocupm.
In secolele XIVXVI, rzboaiele erau purtate in general
de oastea cea mica", aktuit din cetele boierilor si din slugile
si curtenii domnului, oastea ce)a mare" a tirii la care parti-
cipau i ranii i tirgovetii chemat sub arme numai in
cazul unor primejdii deosebite pentru
Dup cum am artat in primul capitol al lucrrii, in pe-
rioada de intrire a autorittii cenbrale, domnia a cutat s ma-
reasc numrul curtenilor care depifideau de ea pentru a putea
astiel s'A tin in friu marea boierime, care se baza pe cetele de
slugi inarmate in fruntea crora boierii -mergeau la rzboi.
Aceast actiune a avut urmari deosebit de importante pentru
organizarea armatei, sporind crolul vitejilor" ridicati de domn
din rindurile tranilor care se distingeau in lupt.
www.dacoromanica.ro
292 ATRIBUTIILE CURTEMILOR SI SLUJITORILOR
Pina la aparitia slujitorilor, curtenii au indeplinit impor-

tante Tosturi militare net In Tara Romneasca, cit i in Mol-
dova. Vom aminti aici numai citeva imprejurari in care ncurtea"
a adus un aport de seama la purtarea actiunilor militare. $tefan
ce! Mare afirma el insusi ca a ramas la Valea Alba numai cu
curtea" sa 3, corte care pare sa fi fost alcatuita din cei 10 000
de nobili" care se aflau 11110." doran la 1476, chid acesta la-
sase pe tarani sa-si apere casele amenintate de tatarii
to-6 4. Mai tirziu, Radu de la Afumati, domnul Tarii Romnesti,
scria brasovenilor ca a trimis impotriva unor rzvratiti pe Pirvu
banul cu curtea domniei mele" 5, iar la 1574, Dumbrava vor-
nicul cu toata curtea Moldovei" a lovit prin surprindere stile
lui Petru $chiopul 6 Insfirsit, in nv4turile lui isleagoe Basarab
catre fiul sau Teodosie curtea" apare ca o parte importanta
puternica a oastei Tarii Romnesti, alcatuita din cetele boieri-
lor, curtenii domnului itarani 7.
Curtenii si-au pastrat aceasta obligatie de a participa la
r52boi si in secolul al XVII-lea. La 1641, italianul Locadello,
care a vizitat Tara Romneasca, ne informeaza c spatareii
curtenii de aici sint datori s mearga la razboi pe cheltuiala
lor" 8, iar intr-un document din 5 octombrie 1656, domnul Con-
stantin $erban, scutind de dari pe doi rosi batrini",
and tva fi vremea de oaste, s 8 afle cu cai buni, cu arme
bune, s mearga uncle va fi treaba tarii i porinca clomniei
meale" 9.
Aceasta obligatie a curtenilor de a participa la oaste cu cal
si arme proprii este foarte asemnatoare cu aceea a nobililor
romni din tara Fagrasului. Din a doua jumatate a secolului
3 I. Bogdan, Doc. lui $tefan cel Mare, II, p. 344 i 348.
Columna lui Traian", 1876, p. 378.
5 Gr. Tocilescu, 534 documente, p. 290.
6 Istoria jrii Ronulne0i, ed. cit., p. 52.
7 Cronicile slavo-romane, ed. cit., p. 295. In text se spune nu stai
s fii la lupt unde este oastea ta cea mare, unde este tria curtii tale"
(4,8004).
8 ,,Arhiva" 1ai, V, 1894, p. 115.
Miron Costin", III, 1915, nr. 10, p. 144. Pentru Moldova, vezi Hur-
muzaki, XII, p. 3-4, unde se spune c Aron vocl 65.tea la falang5. pe
curtenii care nu aveau arme pentru
www.dacoromanica.ro
293 ATRIBUTII CU CARACTER. MILITAR.
al XVII-lea ni s-au ipstrat numeroase diplome de innobilare a

unor romni din aceast, regiune, care erau obligati in schimb
la oaste cu cai de clrie si cu arme bune 1.
s'ai vida'
Slujitorii aveau si ei obligatia de a participa la rzboi. Dupa
cum arat Dimitrie Cantemir, cTrasii trebuiau s mearg, la
rzboi pe cheltuial proprie, in schimbul folosirii ocinelor dom-
nesti 11.
In Moldova exista chiar o hotrire domneasa potrivit c'i-
reia care din breslasi (e vorba de breslele militare) nu va veni
la oaste isi va pierde mosiile si va fi podan" 12 Mentinerea in
breslele de slujitori ai statului feudal era deci conditionarci de
participarea la rlizboi, neprezentarea la lupt atrligind dup`d sine
scoaterea din cadrul breslei militare si pierderea mosiei.
Inainte de a se lua aceast, msur., clra.sii care nu ve-
neau la oaste in caz de rzboi erau amendati cu o surn foarte
mare. La 14 decembrie 1663, Tow:ler Blidar si fiii si se vind
rumni lui Nirasco Danovici al treilea logoat pentru motivul
c., fiind alrasi, ,nu s-au putut duce cu Dabija vod in cam-
pania de la Ujvar si fuseser obligati s. plteasc5. osluh5."
(amendi pentru neascultare sau nesupunere) suma de 12
galbeni 13.
Pilsirea oastei in vreme de rzboi era pedepsit cu
mult asprime. Vorbind de faptul c, la 1739, in timp ce Grigore
al II-lea Ghica, domnul Moldovei, era amenintat de ostile ru-
sesti, o parte din cApitanii si slujitorii s.i I-au pgrsit, autorul
Cronicii Ghiculestilor arat c." cei prinsi au primit pedeapsa
cuvenit", lsind s se inte1eag6 c au fost ucisi 14.
In Tara Romneasc., curtenii si slujitorii care nu se pre-
zentau la oaste in caz de rizboi sau care dezertau din oaste erau
amenintati cu pierderea capului sau a ocinei. Intr-un document
14 N. Densusianu, Monumente pentra istoria Tirii Fdgirasului, Buc.,

18S5, p. 38, 50, 92, 136 passim.
11 D. Cantemir, op. cit., p. 114. .
12 M. Kogilniceanu, Cronici, II, p. 112. Vezi si Hurmuzaki, XV/2,

p. 1320-1321.
13 Acad. R. S. RomAnia, MCCXXXI/63.
14 Cronica Ghicule,Ftilor, ed. cit., p. 445.
www.dacoromanica.ro
294 ATRIBUTIILE CURTEMILOR g SLUJITORILOR
din 11 mai 1611 ni se spune ca Dragu postelnicul cazuse intr-o

mare nevoie si urgie de catre Mihai voievod, pentru ca au fugit
den oaste den Tara Ungureasca", fiindu-i iertat capul numai
dupa mari rugaminti 15, iar la 3 decembrie 1639, Matei, Basarab
confisca satul Albesti al lui lane capitan, pe motivul ea acesta
acum la pasul taral... nu se-au aflat la oaste, ce au fugit in
Tara Turceasca si pentr-alte *IL ca un om rau si hidean" 1.
Neprezentarea la oaste in caz de razboi era considerata deci
hiclenie (tradare) liar cei vinovati erau pedepsiti cu multa' asprime.
In acelasi timp, insa, faptele de vitejie savirsite pe cimpul
de lupta erau rasplatite de catre domn de obicei prin daruiri de
ocine. Principalii benefician i ai acestor danii erau marii boieri si
apoi comandantii de slujitori, mercenari si curteni. Din vremea
domniei Jul Matei Basarab a.sa cum am aratat mai sus
ne-au ramas numeroase documente de danie prin care domnul
rasplateste vitejia capitanilor si iuzbasilor oastei sale pe motivul
ca acestia nu si-au crutat orarsarea singelui" pe cimpul de ba-
talk sau pentru slujba dreapta si credincioa,sa cu varsare de
singe in lupta cu cazacii la Finta". Nu am intilnit in aceasti
vreme danii de ()due acute slujitorilor sau curtenilor simpli
pentru participarea la lupta. In schimb, ace.stia aveau asa
cum von-i vedea dreptul de prada in timp de rzboi.
Dupa cum se stie, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea,
in urma caderii Moldovei si Tarii Romnesti sub dominatia
turceasca, functia externa a statului tinde tot mai mult sa fie
asumata de Imperiul otoman n. Pe de alta parte, ca urmare a
subjugarii cellar doua tari, o sarcina importanta a oastei lor de-
vine participarea alaturi de turci la razboaiele purtate de acestia
contra imperiului austriac sau Poloniei.
Cronicile Tarii Romnesti ne dau numeroase informatii
despre participarea breslelar militare la razboaiele purtate de
trupek otomane impotriva imperialilor sau Poloniei. Vorbind
despre campania intreprinsa de turci in anul 1672 pentru cu-
15 Doc. priv. ist. Rom., B, veac XVII, vol. I, p. 14-15.

16 Acad. R. S. Romfinia, C/10.
17 lstoria Romilniei, II, p. 793-794.
www.dacoromanica.ro
295 ATRIBUTII CU CARACTER MILITAR
cerirea cettii Camenita, cronicarul Radu Popescu arat c Gri-

gore Ghica a primit ordin de la sultan de au mers si el cu
ostile lui". Urmind porunca, domnul a strins oameni de oaste
den toate breaslile : clrasi, dorobanti, rol, visternicei, sp.-
trei, postelnicei, stolnicei, vornicei, phrnicei, le-au ficut stea-
guri si le-au dat tuturor sulite vruite cu prapore fealiuri,
fealiuri, fiestecare dup breasla lor"_ Ca urmare a msurilor
luate, Grigore Ghica au fcut oaste frumoas, atita cit, mer-
end i acind halai inaintea inparatului, s-au mirat inpratzd
si tog turcii de osti ce avea Grigore vod frumoase" 18 (sub.
ns. N.S.).
De obicei, la aceste campanii nu lua parte un numr prea
mare de ostasi, domnia stabilind pentru fiecare breasl militar
efectivele participante. Intr-un document din 20 noiembrie 1668,
Radu Leon, domnul Trii Romnesti, scrie clrasilor care ati
fost rinduiti de oaste" c, deoarece cheltuiser. pentru gtire
de oaste", urmau s dea numai trei ughi de cruce pentru o
nevoie de la imprtie" (e vorba de bani pentru procurat iairb
de pusc.), In loc de patru ughi de cruce dt trebuiau s dea
ceilalti clrasi, care nu se pregkiser pentru caste 19. Mai tirziu,
la 1718, turcii poruncind domnului Trii Romnesti s le pun
la dispozitie 3000 de oameni ostasi", au orinduit domnul din
toate breaslele si s-au fcut acei 3000 de slujitori"
Numrul oflenilor care plecau la luPt se stabilea uneori
dupii acela al crucilor" (unitti fiscale). Intr-un document din
17 iunie 1681 se arat a., in timpul domniei lui Grigore Ghica,
si-au fcut di cruce om di oasti ; fiecare cruce" fusese deci
obligat s dea cite un om pentru a merge la rzboi.
Din documente rezult c5., in aceast vreme, cei care nu
mergeau la oaste ,erau obligati s dea bani pentru echiparea ce-
lui care pleca la oaste. In actul citat si mai sus, din 1681, un
locuitor care nu avusese bani s dea pentru omul trimis de
,crucea" sa la oaste arat vinit lificiul di mi-u pos solita
18 R4CIU Popescu, Istoriile, p. 150-151. Vezi si p. 129, 131, 132, 178 etc.
1 Rev. istorici", 1931, p. 814-315.
" Radu Popescu, lstoriile, ed. cit., p. 222.
21 Arh. St. Buc., ep. Buzu, XXI/53. Despre cruce vezi mai sus, p. 33.
www.dacoromanica.ro
296 ATRIBUTIILE CURTENILOR SI SLUJITORILOR
dinaintea casii", silindu-1 vind5. ocina. La 17 mai 1717

slujitorii irosii ot sud Bui.u" mrturiseau c au prtit pe
ling alte cliri ale unui cetas al lor si 8 talen i jum.tate
partea acestuia la comul de oaste" 22.
Sumele destul de insemnate prtite dovedesc c oamenii
trimisi la oaste aceau cheltuieli mari, care se repartizau asupra
tuturor cetasilor lor.
Legata atit de problema verific5sii efectivelor breslelor mi-

litare, cit i a controlului pregitirii lor de lupt, este asa-nu-
mita chutare" (lustratio), care avea loc periodic. Dup Orerea
lui N. Walcescu, inc5, din vremile cele mai vechi, obiceiul era
ca domnul, dafi intr-un an, sa fae reviu, revist (c5.utare.)
armatei i militiei. Atunci se ficeau i inltri in ranguri" 23
N. Iorga considera c5.utarea" tot o trecere in revist a armatei
dup un obicei care e si al celor mai vechi timpuri din organi-
zatia ostiseasc a romanilor de pretutindeni" 24.
Cele mai vechi stiri despre obiceiul de a face dutare oas-
tei slut din secolul al XVI-lea. I. Sommer klescrie primul un
asemenea Justraturus exercitum", care a avut loc in anul 1563,
22 Ibidem, XXVIII135. Mentionam c5, in aceast vreme, si locuitorii

rii trebuiau s5 dea uneori un numr de osteni. La 11 ianuarie 1665, Istratic
Dabija, domnul Moldovei, arita c acum, avind nod 5i tara noastri.
asupriali despre turci de am mgrsu in oaste in Tara Nemteasci, scos-am
toat tara la oaste", obligind adic pe locuitori s dea dintre ei un numfir
de ostasi. Domnul declar5 mai departe : pus-am clomniia mea si pre acesti
tirgoveti din tirgu din Piatri s5 fac5 oameni de oaste, 85 mare in triaba
cinstitului implrat". Ca s faci" acesti oameni, orisenii au vindut o braniste
cu 100 de talen i de s-au mintuit i ei de acea oaste". (Arh. St. Buc., m-rea
Bisericani, XII/55).
In secolul al XVII-lea, locuitorii datori s meargi la oaste puteau tri-
mite alti oameni in 1ocul lor. Dintr-un document nedatat, din secolul al
XVII-lea, afrim ci un locuitor din Moldova criduse bani unui argat de (-au
minat la oaste pre locul sau (N. Iorga, Studii doc., V, p. 35-36).
23 N. B5.1cescu, Opere, ed. cit., I. p. 16.
24 N. burga, Istoria armatei, II, p. 112. Vezi si T. Mutasc-u, op. cit.,
p. 38-39.
www.dacoromanica.ro
pe un cimp deschis ling cetatea Hotin 25, iar in invardturile

atribuite lui Neagoe Basarab se spune 6. la c5.utarea din toti
anii, ce este obicei a se face ostilor i slujitorilor, boierimea
cpeteniile asteapf cinste i daruri" 26.
Mentionam c asemenea clutlri" ale oastei aveau loc
In Transilvania, unde exista un Regesto lustrationis" 27, asem5.-
nkor catastifelor de care vorbesc documentele noastre.
In documente, ca i in izvoarele narative, ni se dau o serie
de detain despre modul cum se flcea c5.utarea" ostilor, in-
deosebi in secolele XVIIXVIII.
Dup cum rezult din documente, fiecare breasl sau ceat
militarl era controlat pe rind. La 20 iunie 1633, Matei Basarab
spune el a primit o plingere de 'la un dorobant, cindu am esit
domnia mea la c5.utare, de am clutat drbantii la Groz5vestii
de Jos, lingl morile (min5.stirii) Sf. Savei" 28. In Moldova,
Miron Costin ne informeaz e, in vremea miscrii boieresti
contra lui Stefan Toma, s-a intimplat ,de veniia atuncea si din
tinuturi din gios niste steaguri de c'firasi la c5.utare" 29.
autarea avea drept scop mai intli sA verifice armamentuI
si starea de pregkire a armatei. Cind Mihnea al III-lea fIcea.
26 Deux vies de Jacques Basilicos, ed. Legrand, Paris, 1889, P. 39. Pentru
epoca lui Mihai Viteazul vezi raportul lui Lassota din 1597 (A. Veress,.
Documente, V, p. 93).
26 Uricarul, XXIV, p. 116.
27 Hurmuzaki, II/5, p. 147. Despre termenul lustratio" vezi Lexicon
Linguae hungaricae aevi antiquioris, ed. G. Szarvas si S. Simonyi, II, Buda-
pesta, 1891, col. 868 i 898.
Despre modul cum se ficea w-numita lustratio" in regatul feudal
maghiar, o dati pe an circa festum sancti Georgii", vezi decretul din 1573
(Corpus Juris Hungarici II, p. 674 ; veal si p. 884, 900). Un ciltor fiancez
care a vizitat Transilvania la 1574 ne informeazi c, la acea dati, trecerea
in revised a trupelor avea loc in fiecare lun, cu acest prilej fiind inliturati
din armati cei care nu aveau echipamentul complet (Studii mat, de istoric
medie, IV, 1960, p. 457).
28 Arh. St. Buc., m-rea Cotroceni, XC/13. Vezi si A. Veress, Documente,
X, P. 165.
www.dacoromanica.ro
298 ATRIBUTIILE CURTENILOR T SLUJITORILOR
gltire mare... s s ridice asupra turcilar cu sabie", pregtea in

acest scop armata fcind cutri tuturor slujitorilor Oral" 30.
Despre Nicolae Mavrocordat cronica Trii Romnesti ne in-
formeaf c, inainte de a-i trimite unde era porunca, a acut
cutare celor 3000 de osteni ceruti de turci 31. Mai tirziu Gheor-
gachi logortul ne cre1ateaz5. c slujitorii a cror pusc. nu lua
foc la cutare s 'idea de la izvod" 32 (adic eran sco0 din
cadrele armatei).
autarea mai avea apoi drept scap s pun de acard evi-
denta vistieriei cu realitatea existent, s scoat din aceste ca-
tastife pe cei care anuriser sau nu mai puteau face slujb.
In 1659, dup marea prad a ttarilor in Tara Romneasc, dom-
nul Grigore Ghica fcu cutare slujitorilor ; si citi ziser c Ant
robiti, sraci, fugiti, morti, pre toti Ii scoase din catastih" 33.
Tot cu aceste ocazii erau scosi din eviclentele breslelor res-.
pective curtenii si slujitorii care deveniser rumni, ca i cei b.-
trini, care nu mai puteau indeplini serviciul militar. Intr-un do-
cument din 14 iunie 1669 se spune c doi postelnicei din judetul
Teleorman, care se vinduser rumni in timpul domniei lui Gri-
gore Ghica, se-au scos numele d la catastih dud s-au fcut
cutare la Caracal" 34 iar Gheorgachi logoatul arat ca, cu oca-
zia cufrii, care era btrinu, la virsta neputincioas, s erta de
la slujb5, clindu-i camarasul de izvoade cartea domnului s fie
scutit de bir" 35.
In sfirsit, tot cu ocazia acestei cutri a ostenilor, se fcea
uneori si plata lefii mercenarilor, dup cum rezult dintr-o foarte
interesant scrisoare a lui Stefan Petriceicu vod ctre Ghearghe
Catargi vornicul, prin care ii cere s. fac o cotare" seimenilor
30 Radu Popescu, lstoriile, ed. C.. Grecescu, p. 119.

31 Ibidem, p. 222. Vezi si I. Neculce, Cronica, ed. .I. Iordan, p. 160.
" Gheorgachi logoritul, Condica de obiceiuri, p. 297.
34 lstoria rdrii Ronztine,sti, ed. cit, p. 142.
Arh. St. Buc., ms. 479, f. 218.
35 Gheorgachi logoatul, op. cit., p. 297.
www.dacoromanica.ro
plteasc leafa numai celor care nu grit insmnati" de

Klomn in catastif, deoarece ceilalti lipsiser la cutarea prece-
dent 36.
Cit priveste durata serviciului la care erau obligati membrii

breslelor de slujbasi ai statului feudal, aceasta varia dup cate-
gorii : in timp ce lefegiii erau datori slujeasc cit timp erau
slujitorii i curtenii slujeau, cu rindul, o parte a anului 37.
In Tara Romneasc, idup" cum rezult dintr-un raport al
lui Lassota, din 1597, boierii erau datori s aduc sub arme de
pe mosiile lor ostasi &Arid a cror slujb dura trei luni pe an 38,
adic tot ant cit dura si obligatia de oaste a locuitorilor de pe
domeniile feudale din apusul Eurapei 39. Peste o sut de ani, in
timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, slujitorii erau obli-
gati s slujeasc tot trei luni pe an. 40
Pentru epoca de la mijlocul secolului al XVII-lea lipsesc
tirile despre durata slujbei. In timpul domniei lui Matei Basarab,
.slujitorii erau lsati liberi in vremea muncilor de var, deoarece
multi dintre ei se ocupau i cu agricultura 41.
36 G. Ghibnescu, Surete, IX, p. 167-168. Vezi si M. Costin, Opere,

-ed. cit., p. 149, unde se arat c5. Timug Hmielnitki au f5cut ostilor clzkegti
cutare, gi le-au imprtit de la Vasile Vodi lefe, i c5.peteniilor i ogtenilor,
tuturora".
37 Cf. gi I. C. Filitti, Clasele sociale, p. 6, unde se afirm : caracte-
ristica serviciului tuturor slujitorilor era c o parte a antlui slujeau statului
iar alt parte igi vedeau de treburile lor la tall".
" A.Veress, Documente, V,'p. 95.
36 G. Calmette, Le monde fodal, Paris, 1934, p. 162.
4 In Condica vistieriei, p. 167, se arae c5.* dupiz' ce i-cuz plinit sluji-
ton- trei luni..., s-au slobozit de acolo". Vezi gi p. 222, 321.
41 Vezi sorisoarea domnului etre bragoveni, din 2 iunie 1651, in care
aral c slujitorii, asteptind .postavul de la domnie, nu s pot duce pre la
1ucru c acum caste vreame lucrului casi" (N. Iorga, Brafovul fi romdnii,
p. 59-0).
www.dacoromanica.ro
300 ATRIBUTIILE CURTENILOR SI SLUJITORILOR:_
In secolul al XVIII-lea, slujitorii fIceau slujb cu rindul,

cite o sgptmin din dou 42.
In Moldova situatia este diferit. Aici, in vreme de iarn,.
tot ostasul se odihneste i rzboiul inceteaz", dup cum ne rela-
teaz5. cronicarul Macarie, referindu-se la rizboiul purtat de-
Bogdan cel Orb, in 1514, contra pretendentului TriThil 43. Si mai
tirziu, in secolul al XVII-lea, oastea de tar avea datoria s
slujeasc in timp de rzboi de la 23 aprilie Ora 26 octombrie 44-
Dup cum rezulti din documentele din vremea domniei lui
Stefan Toma, in timpul verii avea loc asa-zisa asezare a oas-
tei" 45, cind se verifica probabil i nivelul su de pregtire.
intretinerea ostasilor pe timpul razboiului cdea in sarcina
fiecruia dintre acestia. Pentru un numr limitat de zile, ei
aduceau hran de acas., iar in actiunile duse in afara teritoriului
prada le ofenea in mod obisnuit mijloacek de subzistent
Cum, in general, ostirile arilor amine nu au purtat rz-
boaie lungi in afara hotarelor br (cu exceptia campaniilor duse-
43 Vezi doc. din 11 octombrie 1794, In care se spune : obicei este

toli slujitorii... intru o sliptiiminil Ant de rind de slujesc iar intr-alta
muncesc caselor tor" (V. A. Urechia, 1st. rom., VI, p. 331) ; vezi gi ibidem,
VIII, p. 91. La 4 februarie 1794, se afirm c5 acest obicei este hotrzrit
vechime" (ibidem, VI, p. 286). Vezi, de asemenea, agezhmintul pandurilor
din 9 iunie 1816, in care se prevede c acegtia sit' ac ceata in chipul s;uji-
torilor ca s slujeascci cu rindul, adedi unii intr-o /una' $i al(ii intr-alta".
(E. VIrtosu, Mirturii noi din viala lui Tudor Vladimirescu, Buc., 1941, p. 58).
43 Cronicile slavo-romne, ed. cit., p. 92.
44I. Neculce, op. cit., ed. I. Iordan, p. 92 gi M. Kogilniceanu, Cronici,
III, p. 81, unde se spune c, dup intoarcerea de la asediul Vienei din 1683,
oastea ce era oameni de Ora' toti s-au dus cinegi pre acasi, fiind otean de
la luna lui aprilie pin in postul
45 Vezi doc. din 2 iulie 1612 gi 13 iulie 1617 (Doc. priv. ist. Rom., A_
veac XVII, vol. III, p. 93 5i vol. IV, p. 194). Vezi i doc. din 16 iulie 1617,
dat in tabiri" (ibidem, p. 195).
44 De aceea, In salvconductul dat de Alexandru cel Bun trupelor polone
la 1426, se recunogtea c5 se intimpli adesea" ca Intre olocuitori i trupe
fie Iupte, certuri, nenorociri cu rni, neintelegeri, sfezi, cu vorba gi cu fapta"
(M. Costchescu, Doc. inainte de $tef an cel Mare, II, p. 644). Vezi i 'storm.
Romciniei. 11, p. 339. Vezi despre aceasta mai pe larg interesanta lucrare
lui $t. Chicos, Cum se rea aprovizionarea armatelor lui Mihai Viteuzul,
Matei Basarab fi Nicolae Mavrogheni, Buc., 1939.
www.dacoromanica.ro
301 ATRIBUT/I CTJ CAR ACTER MILITAR
ostirile Imperiului otoman din secolul al XVII-lea la care au

fost obligate sa ja parte), aprovizionarea lor nu ridica probleme
deosebite. Din aceste motive, informatiile despre aprovizionarea
armatei in timpul razboaielor nu sint prea bogate.
Un izvor contemporan lui Stefan cel Mare arat. c. domnul
Moldovei, dind voie ostenilor si sa mearg contra taw-nor,
la 1476, i-a obligat s se intoarca Cu hrana pentru 15 zile 47. In
secolul urmator, polonul Bielski relata c ostenii moldoveni pur-
tau la oblincul eii nbrinza de burduf si One alba, precum am
-vazut eu insumi in batalia de la Obertyn" 48
Din aceste informatii rezulta ca, in acea vreme, ostenii dis-
puneau de hrana proprie doar pe un numar limitat de zile. Din
aceste motive, cind hrana se ispravea, ostenii erau obligati fie
s'a si-o caute singuri in teritoriul unde se aflau, fie (mai rar)
se intoarca acasa pentru a se reaproviziona. De bun seama
si una si alta din aceste modalitati prezentau inconveniente se-
rioase.
Situatia s-a schimbat in a doua jumatate a secolului
al XVI-lea, indeosebi in vremea domniei lui Mihai Viteazul,
cind, datorit faptului c oastea Tarii Romanesti in care se
gaseau si multi mercenari a dus o serie de lupte in afara ho-
tarelor, a trebuit sa se ia niasuri pentru o mai buna organizare
a aprovizionarii. Primele stiri despre convoaiele cu provizii ne-
cesare trupelor sint din toamna anului 1595, cind stile unite ale
lui Sigismund Bathory i Mihai Viteazul, care se indreptau spre
Tirgoviste pentru a izgoni pe turcii lui Sinan pasa, erau insotite
de 3718 care cu provizii 49.
Aprovizianarea armatei a constituit pentru Mihai Viteazul
una din cele mai de sealing probleme careia domnul Tarii Roma-
47 ,Columna lui Traian", 1876, -p. 378.

" Arhiva istorici", 1/2, P. 168.
Anuarul Inst. de istorie" Cluj, VI, 1931-1935, p. 499. Con-
voaiele de care cu provizii constituiau o problemì grea pentru comandantii
de armate din aceast vreme. Generalul George Basta afirma astfel eh o
armat5 mare clispunea de 8-10 000 de care de proviziti, care constituiau unul
din cele mai mari impedimente, deoarece intirziau foarte mult misearile tru-
polor i ingreunau p5istrarea ordinei militare (It maestro di campo gene-
rate, P. 46).
www.dacoromanica.ro
302 ATRIBUTIILE CURTEMILOR I SLUJITORILOR-
nesti a trebuit s.-i faca* fat. Ni s-au pstrat numeroase scrisori

adresate de clomnitorul muntean locuitorilor diverselor orase
transilvnene, prin care le cerea furnizeze cantitti insem-
nate de grine, animale, vin, furaje etc., necesare trupelor sale de
mercenari ". Tot in aceast. vreme sint amintiti $i stringtorii
aduckorii de merinde pentru oaste 51, ceca ce arat c exista un
serviciu organizat de aprovizionare a armatei.
Sistemul de aprovizionare a oastei din vremea domniei lui
Mihai Viteazul s-a .pstrat i In secolul al XVII-lea. In timpul
rzboaielor purtate de ostirea moldovean sau muntean dincolo
de hotarele t.rii se utilizau i in aceast vreme convoaiele de
care pentru aprovizionare. Intr-o scrisoare adresat sibienilor,
doamna Elina, sotia lui Matei Basarab, arta c, dup infringe-
rea clrimii moldovene, in btlia de la Finta (1653), Vasile
Lupu rmsese doar cu pedestrasii, care s-au inchis in carile
taberii lor" 52 Este vorba aici In mod evident de carde de apro-
vizionare, folosite la nevoie i pentru intrirea taberei asediate
de dusman.
Stiri din secolul al XVII-lea arat c locuitorii erau obligati
s furnizeze domniei care de oaste", pentru transportarea pro-
viziilor necesare trupelor 53.
Intrucit problema armamentului a mai fost studiat in tre-
cut 54, ne vom multumi s semnalm aoi doar unele aspecte mai
generale privind modul cum erau inannati curtenii, slujitorii
mercenarii.
50 Hurmuzaki, XII, p. 503, 544, 900, 999, 1005-1006. Vezi si $t. Chi-
cos, op. cit., p. 13 si urm.
51 Hurmuzaki, XII, p. 999 si 1021.
52 Rev. istorica", XII, 1926, p. 19.
53 Vezi doc. din 23 mai 1680 (Acad. R. S. Rominia, XCIV/10) si Con-
dzca vistieriei, p. 43, 116, 119, 192, 376 etc.
" Despre armamentul ostenilor vezi i Iucrrile generalului Rada Ro-
setti, Evolutia mijloacelor si a chipului de falatuire a raboiului de la moarica-
lui $tefan cel Mare pina* la aceia a lui Matei Basarab, Buc., 1931, cap. Arma-
mentul ; Istoria artei militare, p. 139-154 si 263-296 ; Tir. Mutascu, op. cit.,
p. 39-45 etc.
www.dacoromanica.ro
3 03 ATRIBUTII CU CARACTER. MILITAR
Din cercetarea izvoarelor rezult c cea mai mare parte a

ostasilor Ii procurau singuri armamentul, domnia asigurind arme
numai unei prti din slujitori. Datele documentare nu permit s
se precizeze care anume categorii de osteni primeau arme de la
domnie in secolele XIVXV. Din secolul al XV-lea ni s-au
pstrat citeva scrisori prin care domnii Trii Romnesti sau ai
Moldovei cereau arme oraselor din Transilvania. Astfel, Alexan-
dru Aldea (1431-1433) cerea brasovenilor s-1 ajute ,cu arcuri,
Cu sgeti, Cu arme", iar mai tirziu Laiot. Basarab (1474-1477)
trimitea si el la Brasov o slug s.-i cumpere scuturi i arcuri" 55.
Dei din aceste scrisori nu rezult cror osteni le erau destinate
armele respective, este foarte probabil ca domnia le procura pen-
tru slugile sale, deoarece, in aceast vreme, atit boierii cit i -
ranii erau obligati s vin la oaste cu arme proprii.
La sfirsitul secolului al XVI-lea primeau arme de la domnie
In mod sigur dorobantii. La 1599-1600, se ddeau banului Ca-
lot 100 de sbii s le impart dorobantilor din Strehaia 56.
In secalul al XVII-lea, majoritatea ostenilor erau datori
'neared* la oaste cu arme praprii. Ei erau obligati s vin la raz-
boi cu ,arme bune", dup cum decktra Constantin Serban, refe-
rindu-se la curtenii din Tara Romneasc. Mai tirziu, dup cum
am vzut si mai sus, slujitori care nu se prezentau la ,cutare"
cu armele in stare bun erau scosi din ,izvod".
Pentru Moldova secolului al XVI-lea dispunem de pretioase
informatii asupra modului cum erau inarmati ostenii. Cea mai
importanit din acestea este relatarea lu Verancici, potrivit ,c-
reia ,armele principale ale moldovenilor grit, ca i la ttari, scu-
tul, lancea, sabia si sgetile ; platos grea nu are nimeni ; putini,
numai din cei mai bogiati, au doar cmsi de zale si coif de
otel ; drept platos, ei toti imbrac niste haine de in, umplute cu
bumbac, in grosime de trei, patru degete, mai ales in partea ume-
rilor i 011 la coate... i in custuri in ite dese la deprtare de
55 I. Bogdan, Relatiile, p. 43 si 121.

55 P. P. Panaitescu, Documente slave din Sibizt, p. 37.
www.dacoromanica.ro
304 ATRIBUTIILE CURTEMILOR. SI SLUJITORILOR
un deget si jumkate una de alta, si (acestea) slut socotite drept

platose, Cad sabia nu le paate pkrunde" 57.
Informatiile date de Verancici sint confirmate in parte de
cele oferite de alti str'ini care au vizitat IMoldova in secolul
al XVI-lea. Astfel, in timpul domniei lui Petru Rares, sasul Rei-
chersdorf arta c armele ostirii moldovene erau ca si ale un-
gurilor", adic lnci militare (hastis militaribus) care gut ceva mai
scurte, scuturi si s5bii de rizboi, care nu se deosebesc mult de ale
ungurilor 58. Mai tirziu, in vremea domniei lui Despot vocra",
A. M. Graziani afirma csi. moldovenii sint narmati cu sulite
foarte lungi, cu scut si cu sabie incovoiaa 5. La 1568, dup ce
laud vitejia moldovenilor, abatele Ruggiero considera c'a" acestia
erau prost inarmati (fat de ostenii din Apus) si csi foloseau foarte
mult in atac arcurile cu s5.geti (nell offendere usano per il piu
l'archi) 60.
Mai tirziu, cronicarul Grigore Ureche ne informeai a la
1574 moldovenii luptau cu Justurile" (sulitele) 61
Din aceste relatii rezult &A cele mai folosite arme in aceasti
vreme erau armele albe : arcurile, sulitele si s.biile. Pentru pro-
tectia impotriva loviturilor erau folosite scutul si c5.masa de zale.
Armele de foc erau destul de putin r5.spindite in tkile ro-
mane in secolul al XVI-lea. Intr-o scrisoare din 28 aprilie 1578
a sultanului ekre voievodul Transilvaniei se explic infringerea
lui Petru Schiopul de eitre Ivan Potcoav", sustinut de cazaci,
prin lipsa de puscasi 62.
In secolul al XVII-lea, armele de foc au inceput s" ocupe
un loc tot mai insemnat in dotarea armatelor T.rii Romnesti si
Moldovei, ark' s putem fixa cu precizie raportul dintre armele
albe si cele de foc. In aceast vreme, luptau cu sinete sau pusti
dorobantii si seimenii, precurn si sinetarii din Moldova si puscasii
din Tara Romneasc.1.
57 Monwnenta Hungarica Historica, Scriptures, II, p. 139.

58 7' ezaur de monumente, III, p. 136.
59 Deux vies de Jacques Basilicos, ed. Emile Legrand, p. 172.
60 N. Iorga, Acte li fragmente, I, p. 14.
01 Ed. cit., p. 202.
62 Hurmuzaki, III/1, p. 16.
www.dacoromanica.ro
305 ATRIBUT:I Cu CARACTER MILITAR
Armele albe in special sulitele .au continuat ins s fie

folosite. Paul de Alep ne informeaz c armata Trii Romneti
era inzestrat cu sulite i cu puti 65, informatie confirmat i de
Constantin Serban, care declara el insug c are oaste cu sulite
i cu foc" 64.
In Moldova existau chiar dou corpuri de ostai, arcaii i
sulitaii, despre care am vorbit in capitolul al 111-lea.
La 1663-1664, &Ind otile Mil Romaneti si Moldovei au
insotit pe turci In expeditiile lor contra Imperiului austriac, str-
inii care le-au vzut constatau a ant slab inarmate, folosind mai
malt sulite decit arme de foc. Armata Trii Romneti partid-
pant la expeditie era compus din 2 000 de pucai li 3300 ostai
inarmati cu sulite 65.
In a doua jumtate a secolului al XVII-lea, confectionarea
sulitelor se fcea de ctre pliaqi, constituind una din obligatiile
lor fat de domnie 66, ceea ce arat a tot domnia le imprtea
slujitorilor si 67.
Cit privete arcurile, acestea au continuat s fie i ele folo-
site, indeosebi in Moldova. Referindu-se la pregtirea oastei mol-
dovene pentru campania din 1711, cronicarul moldovean ne re-
66 Paul de Alep, Calgtoriile patriarhului Macarie, p. 104.

" N. larga, Studii fi doc., IV, p. 48.
66 N. Iorga, Acte ;i fragmente, I. p. 259 si Studii 0 doc., IX, p. 137.
Intr-o relatie din 1663 publicati de A. Veress (Documente, XI, p. 38), se
sustine c trupele Tgrii RomInesti care intraser in Transilvania insotind pe
turci aveau un efectiv de 3 sau 4 000 de oameni, inarmati cu sulite (ipsi
quoque fustibus sunt armati).
" Arh. St. Buc., ms. 749, f. 169 v.
67 Asa se si explic de ce, atunci chid domnul scoate dintre slujitori
pe sumnii care nu aveau dreptul s se inscrie in aceste bresle, cese co-
mandantilor s le la arme/e, date desigur de domn. (Acad. R. S. Romlnia,
CCCXCIX/34, doc. din 1632).
Domncia dispunea, de altfel de uncle mici arsenate. Intr-un doc. din
20 octombrie 1627, se arat c. domnul Maldovei, Miron Barnovschi, pusese"
un locuitor In Suceava sg fie pentru treaba armelar damniei mele" (Arh.
St. Jai, CXLI/1), iar in vara anului 1568, niste rizvaltiti" din Tara Romi-
neasc au dat foc pulberziei" aflatg probabil la Bucure4ti, provocind pa-
gube serioase si fcInd necesarg interventia sultanului, care a trimis un
ceau.s ca sfi cerceteze situatia la fata locului (Istoria Romdniei, II, p. RN).
www.dacoromanica.ro
lateaz c, intrucit arcarii (care confectionau arcurile) terininaser

arcurile, s.getile si sahaidacele (tobele), ostenii moldoveni
Eceau sulite din cring, ascutite si pirlite la virf" 68
In aceast vreme, ins, majoritatea slujitorilor si mercenari-
lor (dorobantii, seimenii) posedau arme de foc. Vorbind de recon-
firmarea lui Gheorghe Duca pe tronul T'rii Romnesti, cronica-
Tnuntean ne povesteste c, in semn de bucurie, s-a tras ca
12 tunuri, iar slujitorimea cu puscile" 66.
Incliferent de felul armelor albe sau de foc ostenii ro-
mni se dovedeau foarte priceputi in minuirea lor, stirnind admi-
ratia strinilor care i-au cunoscut sau vzut. Astfel, italianul Ciro
Spontoni laud indeminarea archebuzierilor pedestri ai lui Radu
$erban, care au tras In chip minunat" (con maniera mirabile)
trei salve una dup alta ". Mai tirziu, la 1631, Paul Strassburgh,
aflat in trecere prin Tara Romneasc5., are si el cuvinte de laud
pentru mgestria ostenilor romni in minuirea armamentului. El
povesteste cum Leon Vod i indemna caii la fug si cum des-
crca pustile la tint, iar cpeteniile militare si boierii din suita
domnului imitau aceast inderrninare a domnului i fiecare se
strduia, intr-o foarte frumoas intrecere, s5.-si arate pricepeTea
in minuirea armelor". Ca s-i stimuleze, domnul se arta foarte
darnic si pe cei care, fie prin stiint, fie prin mai mare indemi-
nare, intreceau pe ceilalti, Ii druia cu inssi mina sa, ca un
numr destul de mare de galbeni" 71
Dreptul la prad in timp de riizboi. In vremea orinduirii
feudale, dreptul la prad. In timpul rzboiului era socotit un cis-
tig legal" al participantilor la btlie. Prada capturat in ase-
menea Imprejurri era considerat de domnie ca un cistig drept"
al ostenilor si, indiferent de originea lor.
In numeroase documente moldovene, incepind din vremea
domniei lui Stefan cel Mare, cind se intreste stpinirea unor
boieri asupra bunurilor cistigate in lupt, domnul justific5, drep-
68 M. Kogilniceanu, Cronici, III, p. 45.

G9 R. Popescu, lstoriile, p. 192.
70 C. Spontoni, Historia della Transilvania, Venetia, 1638, p. 248.
71 Archivu pentru istorie i filelogie", 1867, p. 15.
www.dacoromanica.ro
tul de proprietate al acestora asupra bunurilor respective prin

faptul c ei le-au capturat in timpul luptelor 72.
In afar de boierii care mergeau la luptk cu cetele" lor,
ceilalti osteni ai tkrii aveau dreptul la pradk. Pentru unele cate-
gorii de ostasi haiducii din Tm-a Romneasck i hinsarii din
Moldova dobinda" sau prada constituia chiar mijlocul prin
care acestia erau pltiti de domnie pentru participarea la luptk.
In timpul r.'zboaielor de mare arnploare, prada deschidea
participantilor chiar perspective de imbogktire. Asa se explic in
parte participarea largk a mercenarilor strini in armata lui
Mihai Viteazul, care le ddea dreptul la prada intreag." 73.
In aceast vreme, tirile despre prada capturatk de oastea
domnitorului d'A foarte numeroase. Intr-un raport venetian din
1595 se aratk c, dup luptele cu turcii de la Giurgiu, fiecare
ostas avea cel putin cite patru cal i ck diferitii comandanti ai
armatei se imbogtiserk din prkzile capturate 74. Gronicarul ma-
ghiar Szamoskzy afirmk c prada luatk. in 1598 la Vidin i Cla-
dova era atit de mare inda ajungeau cite 80 de talen i de fiecare
din cei 38 000 de osteni 75, fapt confinmat si de cronicarul Radu
Popescu, care spune ck slujitorii Inc se umplur de dobinzi" 76.
In sfirsit, Miron Costin ne informeaz ck, dupk lupta de la
Mihai Viteazul a dat clrumul ostilor sale s prade, i chiar
ostasii din garda domnului care de obicei nu-1 pr9eau
plecaserk dup. pradk 77.
Nici in secolul al XVII-lea tirile despre dreptul de pradk
nu lipsesc, acest drept fiind amintit in izvoarele narative sau cu
ocazia unor tranzactii fcute cu bunuri capturate 78.
Miron Costin ne informeaz c, inaintea luptei de la Ojo-
geni, ostasii lui Vasile Lupu veniia cu plean ingreuiati", avind
72 Doc, priv. ist. Rom., A, veac XIVXV, p. &94; veac XVI, vol. II,
p. 65, 18.
73 Hurmuzaki, XII, p. 332-333.
74 Ibidem, p. 191.
73 Ioachim CrAciun, lnsemnrile lui Szamoskzy, p. 112.
76 Radu Popescu, Istoriile, ed. C. Grecescu, p. 76. Vezi si p. 73.
78 Doc, priv. ist. Rom., A, veac XVII, vol. IV, p. 10.
www.dacoromanica.ro
308 ATRIBUTIILE CURTEMILOR $1 SLUJITORILOR
grij mai mult de prad deal de rzboi79, lar cronica Mil Ro-
manesti aminteste si ea de dobinda" luaa de oastea lui Matei
Basarab din Moldova 8.
Din aceeasi vreme ne-au ramas si unele informatii despre
obligatia ostasilor de a da seama doenniei si bunurile capturate in
rzboi. Intr-un document din 1 septembrie 1631, Radu Leon
arat c, In lupta de ling Bucure.sti, slugile domniei mele Ha-
san si Husein beslii si Pava sirbur (deci niste lefegii) prinseser
un tigan al boierilor pribegi, tigan care se gsea atunci la ap-
rare si lapa". Acestia, ca niste slugi drepte", 1-au adus dom-
nului g s-au inchinat cu el". Domnul 11 druieste acestor osteni
pentru slujba lar dreapa", iar ei il vind apai minstirii Radu
Vod 81.
In secolul al XVII-lea, in Moldova, dobinda" sau prada din
timpul rzboiului era mijlocul falasit uneori pentru a rsplti pe
unii din locuitorii care doreau s mearg la lupa pentru prad,
locuitori care nu erau nici slujitori, nici hinsari. Astfel, Miron
Costin ne informeaz c, in tabra de la Tutora, erau si citiva
de cei ce merg de bun voie in dobind" sau c, in timpul dam-
niei lui Vasile Lupu, cind atarii se intorceau cu prad. din Polo-
nia, acesta a trimis dup ei slujitori si oameni din tirg cinei ar
vrea in dabindr 82, oameni pe care cronicarul am ii numeste hin-
sari. Acestia pot fi considerati niste hinsari ocazionali".
2. indeplinirea obligatiilor militare ale girilor ro-

?mane fatii de imperial otoman
Dup mai bine de un secol de lupte glarioase pentru pistra-

rea independentei, in secolul al XVI-lea, Tara Romneasc si
Moldova au fost silite s accepte daminatia Portii otomane. In
cadrul noilor relatii create intre arile romne si Imperiul oto-
" Miran Costin, Opere, ed. cit., p. 116.

81 Arh. St. Buc., m-rea Radu Vocli, XXXIX/10.
" Miron Costin, Opere, p. 88 i 130.
www.dacoromanica.ro
man, acestea au fost obligate s.i asume si unele sarcini de or-

din militar, si anume s trimit trupele la campaniile purtate de
ostile tumesti 85. Cum ins turcii nu aveau prea mult incredere
In stile Trii Romanesti i Moldovei si in domnii acestora, in
cadrul acestor cam,panii turcesti trupele celor dou tri au inde-
plinit in general servicii auxiliare : construiri sau reparn de
cetti, poduri isosele, asigurarea pazei etc. 86.
Izvoarele istorice din a doua jumtate a secolului al XVII-lea
si de la inceputul celui urmltor timp in care turcii au purtat
o serie de rzboaie contra Imyeriului austriac si regatului po-
Ion ne furnizeaz numeroase stiri clespre aceste atributii inde-
plinite de trupele trilor roman& 87.
Din aceleasi iz-voare istorice rezult c aceste atributii grele
erau indeplinite de slujitori. Astf el, din timpul dcnnniei lui Cons-
tantin Brincoveanu ne-au rImas numeroase tiri, in cronica lo-.
goatului Radu Greceanu, in Condica vistieriei i in Anatefterzd
domnului, despre obligatia slujitorilor de a presta aceste munci
auxiliare pentru trupele turcesti aflate in campanie 88.
85 Istoria Romdniei, II, p. 794-795.

86 Cf. si N. Iorga, Istoria armatei, II, p. 188, 192 (cap. intitulat Trupe
romgnesti ca auxiliare ale turcilor").
Astfel, cind turoii au atacat Cehninul, in 1678, trupele moldovene
au fost suite s construiascg dou poduri ir cele muntene alte dou peste
apa Tismenul, care era biltoasg i noroioas" (Radu Popescu, Istoriile,
ed. cit., p. 169 si J. Hamrner, op. cit., XII, p. 27) ; in anul urmkor, $erban
Cantacuzino, domnul Tgrii Romnesti, o Gheorghe Duca, domnul Moldovei,
impreung cu ostile lor au fost luati de turci si zide,asci doug cetki la Dohan
Ghecet, in vreme ce temeiul ostii" pizea in preajmi (Istoria ftrii Romd-
ne0i, p. 177) ; in timpul rizboiului incheiat cu pacea de la Carlovitz (1699),
Constantin Brincoveanu a trimis si el oameni s repare cetatea Cladova,
care fusese spare& de nemti", sg repare poduriIe i s faci de paz. (Istmia
Trii Romdnelti de la octombrie 1688 la tnartie 1717, p. 63-65 si Radu
Greceanu, Via(a lui C. Brincoveanu, p. 15, 62; vezi si 92, 238 etc. si I. Ne-
culce, op. cit., p. 131).
" In Condica vistieriei, p. 222, se spune cg, la 1696, se plitiserg 432
de salahori de au slujit tot impreung cu slujitotrii ; in anul urmgtor, se
aratg c satile cilgrisesti au mers la salachri" (p. 321) etc. In Anatef ter, se
spune c dorobantii, clrasii, scutelnictii calgri si pedestri ,s-au dus la sa-
laori" (Studii 0 mat, de istorie medie, V, p. 415, 419 etc.). Vezi si Radu
Greceanu, op. cit., p. 29, 83, 105, 163, 183, 194 passim.
www.dacoromanica.ro
310 ATRIBUTIILE CURTEN1LOR SI SLUJITOR1LOR
Slujitorii care nu vroiau sau nu puteau s'i plece cu brupele

turcesti in carnpaniile acestora dincolo de hotarele ardor noas-
tre si erau destul de dese astfel de situatii trebuiau s'a" dea
bani, pentru a se angaja oameni cu plat. in locul lor. Astfel,
In 1696, clrasii de la cpitnia Rusii de Vede pltiser. 375 de
talen i' (sun. destul de mare) ca s." nu meargl la salaori" 69 ; in
anul urmkor, din acelasi Tnotiv, dorobantii, eilrasii si scutelnicii
de pe margine pritiser si ei bani pentru salahori.". Se intelege
c slujitorii preferau s." plteasc bani de cit s se duck' la o
munc grea si plin de primejdii, cum era aceea de a lucra la
drumuri sau cetki in t.rile dusmane Imperiului otoman.
3. Paza hotarelor trii

Era o sarcin important a aparatului de stat, legat atIt de
aplrarea trii deci de functia extern a statului dot si de
atributiile fiscale, deoarece, prin organizarea pazei hotarelor,
aomnia cuta s1 impiedice fuga peste munte sau dincolo de Du-
nre a locuitorilor birnici din Tari. Acelasi personal care asigura
paza se ocupa s'i cu incasarea taxelor vamale pentru produsele
ce intrau si ieseau din tar, taxe care constituiau un venit impor-
tant al domniei. In sfirsit, in vreme de r.zboi, paza hotarelor pu-
nea tara la adpost de atacurile dusmanilor.
a. Paza hotarelor in Tara Romneasc5.

Era asigurat de pldasi. Ei erau obligati s impiedice tre-
cerea locuitorilor peste munte, prin plaiuri, avilki grij ca aceasta
sii se fac numai pe la scala domnease punct de trecere unde

99 Ibidem, p. 411. Probabil 6' nu toti acetia putuser. s plteasc bani
pentru salahori, deoarece, la 1 iulie 1698, se arati ci unii dintre ei es-au
dus la salaori" (Stztdii fi mat. de istorie medie, V, p. 419).
www.dacoromanica.ro
311 ATRIBUTII Cu CARACTER MILITAR
se gseau dregtori care incasau vama si alte dri .cuvenite dom-

niei. Tot ei pzeau, sub ascultarea reprezentantilor domniei, i.
A ceste puncte de trecere.
Gea mai de seam atributie a paiasilor era aceea de a opri
fuga peste munte, in Transilvania, a rumnilor si a megiasilor.
0 alt atributie a acestor paznici ai hotarelor era aceea de
a nu rsa s ias iin tar pe cei ce nu aveau porunc. domneasc6
(cum se spune intr-un document din 20 august 1704 111) sau tes-
chereaua" marelui sptar (in secolul al XVIII-lea). De asemenea,
ei opreau 'intrarea in taxi.' a strinilor care nu aveau pasus" 112.
Satele de plai aveau, de asemenea, obligatia de a pzi pla-
iurile de hoti si de oameni ri", cum se spune intr-o porunc
domneasc din 20 septembrie 1653113, impiedicind trecerea aces-
tora ,cu lucruri furate si prinzind pe aufctori. In secolul
al XVII-lea, pliiasii prin plaiul csrora treceau hotii dovediti
erau pusi s caute lucrurile furate si s le pateasc 114. r
In legtur cu aceast obligatie de a face paza de hoti si de
tilhari st si indatorirea pe care o aveau unele sate de plai de a
pzi rministirile situate ctre marginea aril. Aceste minstiri, de
obicei fortificate, aveau si un rol in aprarea hotarelor aril, de
unde si interesul domniei pentru paza lor. Astfel, la 8 august 1643,
Matei Basarab porunceste lui Nenit vtaf de paia.si din Sri-
nicBufau : s-ti cauti .s5.-ti fie amente i de santa mnstire
Menedicul, s socotesti s nu dea nescare oameni ri s ucig
clugri si s fac vreo stricaciune", amenintindu-1 tu stii cu
capul au" 115. Aceasta este singura porunc cunoscua din care
rezult c paia.sii pzeau si minstirile situate ctre marginea
Ili Studii fi mat, de istorie media, V, p. 430; cf. si A. M. Del Chiaro,

op. cit., p. 25.
112 V. A. Urechia, op. cit., IV, p. 72-473.
113 Acad. R. S. Romania, CLXXXV/1.
114 Astfel, la 20 iulie 1662, doi liuzbasi, un ceaus, un plias (cunosctor
al locurilor) si niste boieri, cercetind plaiurile pzite de satele Sohodol, z-
vara si Costesti, constat urmele lsate de caii furati si trecuti peste munte
de niste hoti si hotrsc ca cele trei sate s plitease Impreun paguba.
(Arh. St. Buc., m-rea Tismana, LXXXVI/12). Vezi si doc. din 20 ianua-
rie 1684 (Acad. R. S. Ronania, CXXVII/119).
115 Acad. R. S. Rominia, CXXIV/183.
www.dacoromanica.ro
312 ATRIBUTIILE CURTENALOR. I SLUJITORILOR
trii. Este posibil, ins, ca i alte asemenea minstiri de la mar-

ginea trii s fi fost pzite de pliasi, fr ca aceast atributie
a lor s apar in documente.
De obicei, ins, paza minstirilor de la marginea trii nu se
facea de ctre pliai, ci de satele din jurul minstirilor, care,
pentru acest serviciu, erau scutite de dri fat de domnie.
Cazul cel mai cunoscut in aceast privint este acela al mi-
nstirii Tismana, care, fiind situat in apropiere de granita de
atunci a OHL de multe ori au venit tilharii... la sfinta mnstire
de au prdat-o si au jefuit-o" 119. In secolul al XVII-lea ea era
plzit zi i noapte" de satul Tismana, scutit in repetate rinduri
de d.ri fat de domnie117. Acest sat, care pzea plaiu1118, este
scutit la 1619 de aceast indatorire 119, pentru a pzi numai
nstirea. La 19 aprilie 1614, alturi de acest sat, alte sapte loca-
litti de acest fel dintre care cinci (Pestisani, Izvarna, Costeni,
Sohodol i Grosari) se aflau la 1690 intre satele de plliasi slut
obligate s dea cite 50 de oameni S pzease cu arme minstirea
cite o zi si o noapte, fiind amenintati c5., de nu vor pzi bine, nu
vet(i) pad cu bucatele, ce numai cu capitile" 120.
La inceputul secolului al XVII-lea, pentru a i se asigura o
pug mai eficace, minstirea Tismana fusese inzestrat cu trei
(tunuri) 121; la 12 mai 1663, Grigore Ghica vorbeste si el
de armele pe care le diduse inmnstirii 122. La inceputul secolu-
lui al XVIII-lea, pentru aprarea ei, minstirea Tismana dispu-
nea de 31 de tunuri si 130 de pusti 123,
and in jurul unei minstiri de la marginea trii nu se gl-
seau sate de rumni care s o pzeasci i nici p1iai, paza era
fcut de oameni angajati special de minstirea respectiv. Intr-o
astfel de situatie se gsea minstirea Sinaia, ctitoria lui Mihai
116 priv. ist. Rom., B, veac XVII, vol. II, p. 333.
117 Doc. din : 6 aprilie 1602, 1 februarie 0 16 decembrie 1611 (Ibidem,
vol. I, p. 37, vol. II, p. 1-2 0 p. 33-34).
118 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. V, p. 185-186.
"8 Ibidem, veac XVII, vol. III, p. 293.
120 lbidem, vol. II, p. 268.
121 Doc. din 1 iulie 1605 (Doc. priv. ist. Rom., veac XVII, vol. I, p. 175).
122 Arh. St. Buc., m-rea Tismana, XCl/16.
123 Al. Stefulescu, Tismana, ed. III-a, p. 457.
www.dacoromanica.ro
Cantacuzino mare s'Alar. La 9 martie 1701, constat1nd ei mi-

nstirea era situat in latura plaiului, aproape de hotarul Ardea-
lului, pe unde pururea fiindu pustietate, oamenii rai, hot(i), til-
fur. i jluescu i prad'A de multe ori tin drumurile
ucidere denegutAtori si de alti oameni s.' fac", minstirea neavind
putere i prilej ca sA s apere de rAutatea lor", cA.ci n jurul ei
nu. se 8-Asea nici un sat ca s o psizeasc5., Constantin Br1ncoveanu
nepotul ctitorului Ii d dreptul s tin. 40 de oameni strini
puscasi, care, sub conducerea vAtafului lor, urmau s pzeasc
midstirea 124 In schimbul acestui serviciu, cei 40 de oameni erau
scutiti de toate obligatiile fat de domnie 125 Porunca se repet.
la 20 aprilie 1716 si 28 aprilie 1717 126. Este interesant de subli-
niat faptul c, in ultima porunc, cei 40 de paznici an,gajati de
min.stire i scutiti de dAri fa% de domnie sint numiti martalogi,
ceea ce inseamni c domnia ii asimilase pe acestia cu pkitorii
hotarelor
Paza schelelor (a locurilor de trecere). In afarA de satele de

propriu-zise, care pzeau trecerea pe Valle riurilor
opreau trecerea peste plaiuri, exist o serie de alte sate care
aveau aceleasi obligatii i acela.i regim fiscal ca i pliasii
care pkeau, in grupuri de cite 12, locurile cele mai folosite la
trecerea in Transilvania. Este vorba de schelele sau punctele de
treoere de la Ruar-Dragoslavele, Clineni si de pe Valea Praho-
vei, pzite fiecare, In a doua jumAtate a secolului al XVII-lea,
de cite 12 sate, numite ale scalei".
Trecerea spre Transilvania pe la RucAr i Dragoslavele este
pomenia in primele privilegii de comert acordate brasovenilor 127.
124 Arh. St Buc., AN, XC/23 i ms. 705, f. 303. Domnul f5.cuse aceasta
la cererea unchiului sti, care, la 15 octomixrie 1694, arta ea' 15.caurile tilha-
rilor mai osebit din alte locuri acolo (la Sinaia) le arau" (Muzeul de istorie.
Buc., nr. 27062).
122 Acad. R. S. Romnia, CCCLXXVI/28.
126 Loc. cit., CCCLXIII/8 i CCCLXXVI/31.
12? I. Bogdan, Relatille, p. 7, 11; la 1368 se arat5 c se va plti vama in
Longo Campo vel juxta" (Hurmuzaki, I, p. 144-145) ; vezi g Gr. Tocilescu,
oP. cit., p. 8, 13, 16, 20, 21, 25, 28, 70.
www.dacoromanica.ro
Satele Rucgr i Dragoslavele au fgcut, desigur, paza acestui punct

de trecere inainte de secolul al XVII-lea. Ping in acest secol
nu au rimas documente care sg' arate in ce conditii se ficea
paza.
Punctul de trecere pe la Rucgr i Dragoslavele se numea
scal. domneascg ; un document din 26 iulie 1634 Ii spune foarte
sugestiv cheia tgrii" 128.
Punctul de trecere era dat in grija unui schiler, care lua ve-
nitul vganii in arendg, impgrtind pe din doug, din timpul domniei
lui Matei Basarab, veniturile vgmii cu mingstirea Gimpulung.
Atributiile schilerului erau de a incasa vama de la cei care
veneau sau plecau cu marfg din targ, de a cerceta dac; cei care
ieseau cu vite, tinute la pgscut sau oumpgrate in targ, au pltit
dgrile fatg de domnie (ierbgritul, gorstina), de a opri iesirea din
targ a mgrfurilor al cgror export era interzis, de a nu lgsa s
intre sou s iasg din targ oamenii care nu aveau documente in
regulg, pgzind scala de oameni rgi si de Cei care in-
cercau s treacg frg a avea scrisori" erau prini, legati in bu-
tuci, confiscindu-li-se marfa i fiind trimii la domnie.
Pentru indeplinirea acestor obligaii, domnul punea la dispo-
zitia schilerului cele doug sate de posgdari, precum i alte 12 sate
de plgiasi, din apropierea Rucgrului i Dragoslavelor, care erau
suptu ascultarea schilei". Cele doug sate pgzeau posada ziva
noaptea", iar celelalte dougsprezece, plaiurile din jurul scalei.
Trecerea pe la Ciineni, pe valea Oltului sau pe la Genune,
cum i se mai spune in secolul al XV-lea se ficea din timpuri
foarte vechi. Locul de trecere pe la Ciineni era unul din cele
mai folosite din taxi. Intr-un memoriu din secOlul al XVIII-lea
al boierilor, se aratg cg pe aici era drum mare care ducea la
Sibiu 129.
128 Acad. R. S. Romania, CXXIV/25. La 20 decembrie 1657, i se spune

numai unde iaste chiia ot sudvstvo (judetul) Muscel" (N. Iorga, Studii fi doc.,
VII, p. 25).
129
Genealogia Cantacuzinilor, ed. N. Iorga, p. 473, 475.
www.dacoromanica.ro
315 ATRIBUTII CU CARACTER MIUTAR
In secolele XVXVI, incepind de la 28 martie 1415 130,

-vama de la Ciineni era incasaf de minstirea Cozia, care avea
dreptul de a-si pune aci vamesii s'Al Paza acestui punct de tre-
cere era flout. la inceputul secolului al XVI-lea de locuitorii
satului Ciineni 131.
In secolul al XVII-lea, vama de la Ciineni a fost luat pe
seama domniei, care a arendat-o, lsind ins ministirilor Cozia
si Arnota cite o treime din venitul vmii. Cu acest prilej, aflm
c paza punctului de trecere si a plaiurilor se ficea, ca si la Ru-
cr-Dragoslavele, de 12 sate, numite ale scalii" si puse sub
ascultarea vamesului.
In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, in afar; de
cele 12 sate de plai insrcinate cu paza scalei de la Clineni, puse,
impreudi cu vtaful sau Vtafii lor de plai, sub ascultarea schi-
lerului, acesta mai avea la dispozitia sa si o unitate de martalogi,
condus de un cpitan, numit de Loviste 132. Acestor martalogi
si cpitanului lor li se porunceste, la 3 ianuarie 1695, ca, in ca-
zul in care schilerul le va cere, s'A.' sarr si si sileasc pe cei
care nu vor s dea vama s o dea fr voia lor 133.
Al treilea punct de trecere din Transilvania in Tara RomA-
neasc si invers era cel de pe Valea Prahovei. Vama Prahovei,
pe unde veneau cump'rturile de la Brasov", este pomenita
deseori in documentele secolului al XVI4ea, fiind incasat6 in
aceast vreme de minstirile Glavacioc si Snagov 134. Tot in acest
secol este amintit si trecerea prin aceste prti 133.
Intr-o poruna domneasc. din 12 martie 1674, se arat ei
cele 12 sate care se aflau ,in rndul sohelii ampinii, pre unde
este scal() deschis() de ctre Teara Ungureascr, erau : Se-
130 Doc, priv. ist Rom., B, veac XIIIXV, p. 68; prin numeroase alte
documente domnia confirm vaina minstirii Copia, pin5. la 8 ianuarie 1587
(ibidem, veac XVI, vol. V, p. 280).
131 lbidem, veac XVI, vol. I, p. 26 (doc. din 20 ianuarie 1505).
132 Vezi mai sus p. 136.
133 Studii si mat. de istorie medie. V, p. 371.
134 Doc. din : 20 iiunie 1507 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac xvr, vol. I,
p. 43), 30 itilie 1512 (ibidem, p. 85), 6 octombrie 1587 (ibidem, vol. V,
p. 331-332) si 9 ianuarie 1593 (ibidem, vol. VI, p. 61.-62).
135 I. Bogdan, Relatiile, p. 20, 98.
www.dacoromanica.ro
dria, Tesila, Comarnic, Breaza, Cimpina, Bgnesti, Poiana, Flo-

resti, Mggureni, Filipesti, Stoenesti si Mgrgineni136. La aceast
daa, se interzice solilor din Transilvania sg mai foloseasd, dru-
mul pe Valea Prahovei, pe la scala Gimpinei, pe unde luau sa-
tele la rind", fkindu-le atka val, luindu-le caei d olac si
mndndu-le bucatele", unmind s mearg numai pe la Ruck si
Dragoslavele, iar drumul Cimpinei sg. fie numai poted si scal
de neguttori" 137.
Din aceast: porund se vede cg schela Cimpinei, pe unde era
numai potec de trecere spre Transilvania, era la aceastg
dat mai putin importantg decit cea de la Rucgr Dragosla-
vele. De altfel, pin tirziu, la mijlocul secolului al XIX-lea, pe
Valea Prahovei se va circula numai cu calul, nefiind drum de
cgrutg. .
Paza hotarelor la Dunare. Pentru paza la Dungre, documen-

tele slut mult mai sgrace in stiri. In zona Dungrii domnia nu pu-
tea asigura paza ca la hotarul dinspre Transilvania, datoritg pre-
zentei turcilor, pe un teritoriu destul de infirm, la nord de flu-
viu, in raialele create in jurul oraselor Tunnu, Giurgiu si Brgila.
De aceea, paza la Dungre se reducea, in general, la suprave-
gherea vadurilor de trecere, unde se ggseau dreggtorii domnesti
care incasau vama.
In secolele XVXVI, paza la Dungre era incredintati sate-
lor de pe marginea ei. Astfel, dintr-o poruncg din 4 septem-
brie 1560, aflgan cg, in timpul domniei lui Ptrascu cel Bun, lo-
cuitorii satului Potelu situat Bugg Dunke fuseserg dup
vechea lege.... paznici la marginea dinspre Dungre, ca s: nu tread
pribegi sau alti dufckcni". Cum trecuserg trei pribegi, dusmani
ai domnului, satul fusese pedepsit sg: dea trei dusegubine 138. .
Ca si in regiunea de munte, si aici existau puncte fixe de

pad.. La 8 mai 1578, cu ocazia fixgrii hotarului dintre raiaua
136 In. 1690, ultimele cinci nu mai figureaza intre satele de plai.
131 Acad. R. S. Rominia, CVII/55.
138 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. III, p. 137.
www.dacoromanica.ro
317 ATRIBUTII Cu CARACTER MILITAR
Giurgiu si Tara Romneasca, este amintit un punct numit Straja,

pe o movila de linga Dunare 139, iar intr-un document din 7 apri-
lie 1675, referitor la hotarnkia mosiei Macesu-Dolj, se vorbeste
de raarginea Dunarii, in capul Tarpezitelor, peste Dunari, drep-
tul strajai" 14O.
In secolul al XVII-lea, paza hotarului spre Dunare nu mai
este lsata in grija exclusiva a satelor de pe margine, ca pima.
atunci ; de ea se ocupa acum si doua categorii de slujitori : ea-
larasii de margine si martalogii.
Atributia principala a calara.silor de margine consta in paza
hotarelor impotriva celor care incercau s intre sau sa iasa din
tara fara a avea dreptul. De asemenea, lor le revenea si sarcina
de a ajuta organele puterii domnesti de la marginea tarii la in-
casarea veniturilor. Aceasta atributie este amintita in documente
catre sfirsitul secolului al XVII-lea. Astfel, la 28 februarie 1685,
Serban Cantacuzino porunceste capitanilor, calarasilor si vame-
silor paznici la vaduri fi la margine" (subl. ns.-N.S.) s'a nu base
sa treaca nici un negustor de vite sau pastor fari sa aib de la
ierbari Tavas de plata ierbaritului, silind pe cei care nu 1-au pia.-
tit sa-1 plateasca 141
Paza in partile Ialomitei si Brailei era si mai greu de asigu-
rat, avind in vedere faptul ca aici satele erau rare, iar regiunea
expusa mereu jafurilor turcilor. In secolul al XVII-lea, erau folcr-
siti si aid pentru paza locuitorii unor sate. Intr-un document din
23 octombrie 1628, se arata ca satul Cetatele-Ialomita era scutit
de dari, &Ind numai 40 de ughi anual, pe motivul ca era situat
in .cimpie si in pustietate si pe acolo aproape nu stint alte sate"
cum in regiune se tineau" oameni rai, hoti, tilhari de drumuri",
satul urma sa 'fie si pentru paza tarii in acea parte" 142
139 Rev. arhivelar", 1942, p. 143-146.

142 Arh. St. Buc., m-rea Amota, VI14.
141 Bul. Comisiei istorice", V. 1927, p. 212-213.
142 Arh. St. Buc., m-rea Slobozia, 1118. Scutirea se repet la 11 ianua-
rie 1630 (ibidem, 11/9).
www.dacoromanica.ro
318 ATRIBUTIILE CURTENdLOR sI SLUJITORILOR
In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu era folosit

pentru paz. in aceast regiune si o unitate de 30 de saragele cu
un cpitan, care isi avea garnizoana la CiocInesti 143.
Cit priveste paza spre hotarul cu Moldova, aceasta era incre-
dintat cpitanului de margine de la Focsani (devenit mare c-
pitan la mijlocul secolului al XVII-lea), care avea sub ordinele
sale importante efective de slujitori. La inceputul secolului al
XVII-lea, un francez, Joppecourt, afirma c. Radn Mihnea avea
intr-un oras mare la granita cu Moldova (probabil Focsani) o
garnizoan de 400 de oameni pentru paza hotarelor sale" 144_
b. Paza hotarelor in Moldova
Dup cum rezult din documente, strjerii moldoveni inde-

plineau aceleasi atributii ca si pliasii munteni.
In sarcina lor intrau, in primul rind, inchiderea si deschiderea
plaiurilor si a locurilor de treoere, dup nevoi. La 29 mai 1612,
Stefan Toma anunta bistritenilor c5, drumurile le-am lsat s le
curete pliesii, ca s aib oamenii din tara dumneavoastr drum
slobod si bun" 145, iar mai tirziu, Ors hatmanul poruncea uread-
nicului de Cimpulung s scoat satele Cimpulungului ,pe toate"
s intreasc drumul pe unde vor fi locurile trectoarelor
strimte" 146.
Paza impotriva hotilor in regiunea de margine a trii consti-
tuia si in Moldova o atributie de seam a strjerilor. In zona de
munte care desprtea Moldova de Transilvania exista o perma-
nena stare de nesigurant, datorit cetelor de haiduci care atacau.
143 Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 410.
144 7 ezaur de monumente, II, p. 57.

141 Hurmuzaki, XV/2, p. 854.
144 Gr. Tocilescu, 584 documente, p. 547.
www.dacoromanica.ro
atit pe cei ce treceau prin imunti 147, Cit i minstirile din regiune,
de unde luau obiectele de pret 148.
Uneori, str'jerii reuseau s prind. pe hoti, cum s-a intimplat
In timpul domniilor lui stefan Toma i Miron Barnovschi 149;
de cele mai multe ori, ins, rufktorii izbuteau s" fug' in Tran-
silvania, unde domnul cerea s fie ucisi cum iaste legea tilha-
filar" 15. Cind se iveau haiduci mai periculosi, clomnul poruncea
strjerilor o atentie sporit, cerind deseori i concursul pzitorilor
hotarelor din Transilvania si amenintind cu inchiderea locurilor
de trecere151. Uneori, in urmrirea tIlharilor, pzitorii hotarelor
treceau chiar dincolo de granit, in Transilvania, cum fac in 1622
strijerii din ampulung , incercind s prind niste haiduci care
prdaser. minstirea Putna 152 Strjerii rspundeau fat de dom-
nie pentru tilharii neprinsi, fiind amenintati uneori cu pierderea
capului 153.
Dup cum rezult din documente, strjerii nu puteau s asi-
gure tatdeauna o pai eficient la hotare. Pe la mijlocul seco-.
lului al XVII-lea, un strin care a trecut din Transilvania in
147 Hurmuzaki, XV/2, p. 1296, 1304, 1338 passim si relatia lui Ph. Avril,
in Tezaur de monumente, III, p. 187.
148 Astfel, au fost atacate si jefuite, in cursul secolului al XVII-lea, mi-
nstiride : Bistrita, Slatina, Bisericani, Pingrati, Putna, Voronet, Sucevita, care
a rmas numai Cu piatra". O cpetenie de haiduci, Birl, prins de Constantin
Cantemir, relata domnului c a jefuit nu mai putin de 40 de mingstiri (cele
mai multe situate, se lntelege, in regiunea de margine a trii). In documente se
amintesc, de asemenea, lu aceeasi regiune, numeroase furturi de vite. (N. lorga,
Doc, din arhivele Bistrilei, I, p. 40, 45, 46, 60, 88-90, 98 passim, D. Cantemir,
Viata lui Constantin Cantemir, ed. N. Iorga, p. 78, N. Iorga, op. cit., II, p. 3,
6, 10, 17 passim si Hurmuzaki, XV/2, p. 1054, 1203, 1254, 1327-1328, 1420,
149 N. Iorga, op. cit., I, p. 40, 45. Intre strjerii de la Cimpulung si pzi-
torii hotarelor din regiunea Bistritei transilvnene exista uneari o cooperare in
prinderea hotilor (Hurmuzaki, XV/2, p. 1346). Alteori, din pricina
rufctorilor la hotare, domnii trebuiau s pomeasc adevrate expeditii, cum
face Alexandru Lpusneanu (Hurmuzaki, XI, p. 584, si XV, p. 613).
15 N. Iorga, op. cit., p. 45.
151 Doc. din 1680 (N. Iorga, op. cit., II, p. 29).
152 lbidem, I, p. 40.
158 N. Iorga, Studii ci doc., VI, p. 241.
www.dacoromanica.ro
320 ATRIBUTIILE CURTENSLOR t SVIJITORILOR
Moldova spune c trecatorile nu erau prea bine pkite si nimeni

nu te intreba de unde vii i incotro mergi" 154.
Lucrurile se schimbau insa and era vorba de o primejdie'
deosebit sau de incordarea relatiilor intre Moldova si Transil-
vania. In cazul acesta erau luate, de o parte si de alta, masuri
speciale de paza si nu se permitea trecerea nimanui far un do-
cument eliberat anume155. Aceleasi masuri se luau si atunci cind
se inmultea numarul tilharilor sau cind domnul cauta s Impie-
dice fuga din tall sau trecerea prin tara a unui dusman 156 sau
a unor oameni a caror prezenta nu era dorita 1".
In Moldova nu am gasit ca In Tara Romaneasca po-
runci domnesti adresate strajerilor pentru oprirea trecerii ruma:
nior peste hotare, trecere pe care plaiasii de fapt nici nu ar
putut-o impiedica. Dintr-un document din prima jumatate a se-
colului al XVII-lea rezulta ca. saracii" treceau destul de des pe
la C1mpulung spre Transilvania, pentru diverse treburi, fr" a fi
opriti '58, iar la 1742 domnul rii, constatind fuga a 60 de lo-
cuitori din Putna In cea parte", recunoaste c aceasta este si
obicinuit, fiind margine, ei fac sunet ei si fug In ce parte si
iar trec dincoace" 156.
I" F. Babinger, C. I. Hiltenbrandt's Dreifache..., Leyden, 1937, p. 101.

1" Hurmuzaki, XV/2, p. 843, 1032-1033, 1036.
I" In 1577, Petru Schiopul a poruncit si fie inchise &ilk de trecere
pentru a opri fuga dui Ivan Potcoav (Hurmuzaki, XI, p. E02). La sfirsitul
.secolului al XVI-lea, Oprea armasul a trimis cirti" In toate si
princl mazginile" i s opreasci pe Ureche logoatud s fugi din tar
(Gr. Ureche, Letopisetul, ed. P. P. Panaitescu, ed. a II-a, p. 223). Mai firziu,
spune ci, din porunca sultanului, Dimitrie Cantetnir a dat ordin la
striji pe margine" si nu ingicluie trecerea spre Rusia a lui Fr. RkcSczy
(M. Kogilniceanu, Cronici, II, p. 92).
157 Vezi doc. din 12 septembrie 1746, In care Constantin Mavrocordat
arati ci a dat porunci strijerilor ce ent la hotarele trii noastre",
nu ingicluie trecerea preotilor catolici din Polonia In Moldova, fapt care
.prininueste tulburarre si netocmire" (N. Iorga, Studii i doc., III, p. 104).
1" Al. Rosetti, op. cit., p. 91-92.
"4 N. Iorga, Studii doc., VI, p. 357.
www.dacoromanica.ro
321 ATRD3UTII CU CARACTER MILITAR
Chid fugarii erau rumani, cei care nu asiguraserg paza erau

pedepsiti. Intr-un document nedatat probabil din secolul
al XVII-lea se aratg cg trei cglgrasi din suta lui Costin" au
fost scosi din cglgrisie i pedepsiti de domn s fie vecini ai
ngstirii Galata, pentru cg au lgsat s treacg in Tara Romneasci
pe doi cumnati ai lor fosti vecini ai mingstirii dud erau
de strajg impotriva Radomirestilor". Egumenul li iertase de ve-
cinie cu conditia sg plgteasci. bucatele" trecute de fugan i 160.
Strgjerii aveau datoria s interzicg trecerea in Transilvania
a oamenilor suspecti sau care fugeau din targ de frica unei pe-
depse. Intr-o foarte interesantg scrisoare din prima jumgtate a
secolului al XVII-lea, adresatg .de vornicul din Cimpulung bistri-
tenilor, se aratg cg trecuse pren strajg o muiare", iar strgjerii,
nestiind ,ce muiare iaste", i-au dat drumul s treacg, crezind
cg iaste o sgracg, cum trec multe sgrace". Cum muierea" fugise
de la bgrbat, lar sotul pgrgsit, redamind cazul domnului, venise
Cu o carte a acestuia dupg ea, locuitorii din Cimpulung o cer stg-
ruitor bistritenilor, argtind cg, din aceastg cauzg, strgjerul care
fusese de pazg fusese amenintat sg i se ducg capul" iar ei, im-
preung cu locuitorii din Vama i Stirbiceani, sg-si piardi bu-
catele" 161.
Tot in sarcina strgjerilor era si interzicerea clcrii hotarelor
de vitele locuitorilor din Transilvania, care pkteau in regiunea
de munte. In secolul al XVII-lea, chid au avut loc o serie de
conflicte de hotar in zona Cimpulung Bistrita 162, domnul dg-
duse poruncg ca toate vitele prinse dincoace de hotarul Moldo-
vei care era unde se rup apele" fie luate i trimise la
domnie 163.
In Moldova, desi nu slut amintite in documente satele de
paz ale scalelor, ca in Tara Romneascg, strgjerii aveau i aici
160 Arh. St. Buc., m-rea Galata, VI/31.

151 Al. Rotetti, op. cit., p. 91-92.
162 Hurmuzaki, XV/2, p. 1017-1019, 1045-4046, 1049-1052 passim.
Vezi si T. Wilan, Din istoricul Cimpulungulut moldovenesc, p. 39-60.
163 Hurmuzaki, XV/2, p. 1018-1019, 1088, 1193-1194 si N. Iorga,
Doc, din arhivele Bistrifei, I, p. 54.
www.dacoromanica.ro
Indatorirea de a ajuta pe dregatorii domnesti s incaseze vama

si veniturile cuvenite domniei.
Asemenea puncte de vaina numite straja, scala 164 sau
simplu vama .apar in documente inca in secolul al XV-lea 166
Ele slut, fara Indoiala, mai vechi, avind in vedere interesul dom-
niei pentru perceperea veniturilor importante pe care le aducea
comertul cu Transilvania si Polonia.
Dup cum rezulta din documentele din secolul al XVIII-lea,
vatafii de strajeri aveau obicei vechi de punea pecetea strkjii"
pe documentele celor ce treceau in Transilvania, care plateau
cite doi bani de pecete 166
Ca i in Tara Romaneasca, cei care ocoleau vama sau
plateau veniturile cuvenite domniei erau globiti. Intr-o scrisoare
de la inceputul secolului al XVII-lea, autoritatile cimpulungene
relatau bistritenilor ca au luat doua iepe unor locuitori din Tran-
silvania care nu platisera vama la straj.. Cei globiti ar fi tre-
buit pusi si la nevoi", dar cimpulungenii nu o facusera datorit
relatiilor bune cu bistritenii 167.
Pentru a obliga pe strkjeri s fie mai atenti la cei care tre-
ceau prin vaina, vornicii aveau dreptul s globeasca pe aceia in
timpul serviciului carora se intimpla vreo defectiune. Dintr-o
scrisoare de la inceputul secolului al XVII-lea aflam c vornicii
globisera cu patru zloti pe un strjer in timpul pazei caruia oco-
lise straja" un locuitor din Bistrita 168.
Paza in partea de rsilrit a rdrii era greu de facut, datorit
existentei unor Intinse teritorii ocupate de turci si de tatari. Viata
locuitorilor fiind foarte nesigura in aceasta zon, o parte din sate
1" Vezi sorisoarea lui Vasile Lupu catre bistriteni, cerindu-le si nu

inchid scala" de la Cimpulung (N Iorga, op. cit., I, p. 91). Misail Das-
cilul afirmg cg marele vames tine scilile tirii pentru vimisie" (Gr. Ure-
che, oP. cit., p. 77).
165 M. Costichescu, Doc. inainte de Stefan cel Mare, IT, p. 634, 671,
792 si Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XIVXV, p. 222-223.
166 N. Irga, Studii si doc., VI, p. 209-210.
167 N. larga, Doc, din arhivele Bistrifei, I, p. 18. Vezi si Hurmuzaki,
XV, p. 1047.
168 N. Iorga, op. cit. I, p. 17 si Al. Rosetti, op. cit., p. 92.
www.dacoromanica.ro
se pustiau. Intr-un document din 30 martie 1618 se arat c. satul

Sivita, din tinutul Covurlui, a stat pustiu 25 de ani pentru
este la marginea trii si este in drumul pginilor ttari" 169.
In secolul al XVII-lea, paza hotarului de rsrit al Moldovei
era in grija serdarului, despre care Dignitrie Cantemir spune
toti clrasii acelor prti, pin. la Hotin, Bender si Bugeac, orn-
duiti la granit, ascult de dinsul" 170 51 aici ca i in Tara
Romnease sint amintiti in secolul al XVII-lea ca paznici
ai hotarelor numerosi clxasi de margine.
Dup imputinarea clrasilor, pentru paza hotarelor din
aceast parte a trii se aduceau uneori oameni strini, care consti-
tuiau nslobozii". In cazuri mai grave, se mutau unele garnizoane
de slujitori din interiorul trii la marginea ei amenintat. Astfel,
Ion Neculce afirm c, in al cincilea an de domnie, Antioh Can-.
temir a mutat slujitorii din toate tirgurile din interiorul trii la
margine, pe la vaduri, pe Nistru si pe Prut" 171.
In prima junfatate a secolului al XVIII-lea, paza marginii
in aceast parte a trii era una din principalele atributii ale apa-
ratului de stat. In 1742, marele chitan de Dorohoi arta c f-
cind i acei 20 liude slujitori, oameni strini, Ii voiàseza pe mar-
gine, pe unde voi socoti, i voi pzi tare marginea" 172
Ca si strajerii, alxasii de margine aveau i indatorixea de
a se ingriji de incasarea veniturilor domnesti realizate din vama
de hotar 173.
CIt priveste hotarul cu Polonia, de paza sa rspundea sta-
rostele de Cerrauti, cci dumnealui iaste purttor de grif mar-
ginii acolo si, de s-a face vr-o stricciune marginii, iarisi de la
dtmnnealui se va cere s dia sama" 174. El avea obligatia s.
piedice pe poloni s foloseasc. pmintul Moldovei, s vegheze
la buna desfsurare a iarmaroacelor de margine, ajutind pe va-
1" Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. IV, p. 255.
170 D. Cantemir, Viata lui C. Cantemir, ed. N. Iorga, p. 37.
in Ed. Iorgu Iordan, p. 216.
172 N. Iorga, Studii i doc., VI, p. 306-307.
173 La 1739, marele cipitan de Cotmani cu c1raii caze pzeau ho-
tarul luau cite doi potronici de direada de vite brecuti in Polonia (N. Iorga,
Studii si doc., VI, p. 438).
174 MideM, p. 326.
www.dacoromanica.ro
324 ATRIBUTIILE CURTEN1LOR 51 SLUJITORILOR
mes la incasarea veniturilor domnesti, punind nameni de paza

vadurilor" 175.
Pentru paza hotarului cu Tara Romneasc era rspunzkor
starostele de Putna, cruia domnia Ii trimite diverse porunci in
secolul al XVIII-lea s. lase s treac persoanele care pleac cu
treburi dincolo de Milcov sau vin de acolo in diferite misiuni 176.
In acest scop, el avea la dispozitie unele efective de slujitori In.
c. Paza hotarelor in vreme de rzboi

Stirile referitoare la paza hotarelor trii in timp de rzboi
sint destul de 65.race. Ele ne permit, totusi, s ne facem o ima-
gine asupra modului cum era organizat paza frontierelor in
aceast situatie.
In vreme de rzboi, paza hotarelor trii n regiunile amenin-
tate nu rminea numai in grija plkasilor i strjerilor si a unor
unitki mici de slujitori, asa cum era in timp de pace. Pentru a
opri ptrunderea in tail a dusmanului, se luau o serie de msuri
speciale si se inmultea numrul paznicilor hotarelor.
Primele msuri ce se luau in asemenea imprejuriri erau ale-
rea" i .,intkirea" drumurilor de acces peste munte. La 1395,
cind ostile regelui Sigismund de Luxemburg au incercat 6i intre
In Moldova, ele s-au izbit in zona ampulung de intrituri puter-
nice (indagines denses)178. Mai drziu, la inceputul se.colului
al XVII-lea, locuitorii dinspre munte din Moldova arkau and
au fost in vreme de osti, noi am tiat plaiurile i crrile si am
tinut strafe 179. La fel se proceda si in Tara Rorraneasc, unde
se vorbeste de intsrirea" plaiurilor In vreme de rzboi, uneori
construindu-se redute din busteni 18.
175 lbidem, p. 360-361.

176 lbidern, p. 325, 842.
177 Vezi mai sus p. 110-111.
178 T. Man, Din istoricul Cimpulugului moldovenesc, p. 62-63.
576 N. Iorga, Doc, din arhivele Bistritei, I, p. 110. Vezi i T. Man
op. cit., p. 63-66 si 100.
180 Itadu Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 2.22 si Hua-muzaki, IX, p. 627.
www.dacoromanica.ro
325 ATRIBUTII CU CARACTER MIUITAR
Aceleasi metode Se foloseau, de altfel, i in Transilvania,

Inc din secolul al XIII-lea 181. Din secolul al XVII-lea exista
uncle porunci adresate bistritenilor sa intreasca drumurile
crrile cu spturi foarte tari ori gard de spini or., cu alte um-
pluturi tari" sau s taie potecile ce nu puteau fi pzite ca ni-
meni s nu le poat drege i cur.ti din nou" 182
In afar de aceste reisuri, se mrea mult numrul celor care
asigurau paza hotarelor. In timpul domniei lui Mihai Viteazul,
in regiunea Turnu ficeau de paz cazacii183, iar despre Vasile
Lupu se spune ca, de teama ttarilor, pusese" vreo 4000 de c-
lrasi. pe margine" 184.
Mai tirziu, in a doua jumtate a secolului al XVII-lea si in
primele decenii ale celui urmtor, in timpul rzboaielor purtate
de Imperiul otoman contra imperialilor, turcii poruncesc adeseori
domnilor Constantin Brincoveanu sau Nicolae Mavrocordat s
pun paz tare pre la plaiuri" sau s. pAzeasc5. gurile ce vin
din Tara Ungureasc si plaiurile" pentru a impiedica trecerea
ostilor dusmane in taxi 185. In 1718, domnul Nicolae Mavrocor-
dat a trimis slujitori cu cpetenii catre Jiu, ctre plaiul Vilca-
nului i spre Ciineani si la Rucar si la Cimpina i la Teleajen, ca
s pkeasc s nu mai pogoare alte catane s strice tara" 188. In
aceast vreme, deci, paza hotarelor in timp de rzboi era si
obligatie pe care Tara Romneasc. si Moldova o aveau fat, de
Imperiul otoman, sub dominatia cruia se aflau.
181 Istoria Romdniei, II, p. 120.

182 Hurmuzaki, XV/2, p. 1030-1031, 1191-1192.
183 Muzeul Brukenthal, Sibiu, AA 159, nr. 73 (copie Inst. de istarie).
184 N. Irga, oP. cit., I, p. 63. Vezi si I. Neculce, ed. cit., p. 149.
188 Vezi Radu Greceanu, Oiata lui C. Brincoveanu, p. 64, 74, 78 ;
Istoria Tdrii Romdnesti de la 1688 la 1717, p. 70, 85.
188, Radu Popescu, Istoriile, ed. cit., p. 223. Vezii Hurmuzaki, IX
p. 627, porundle adresate de turci lui Constantin Cantemir, In iulie si
august 1690, s5. pizeasca' treetarile spre Transilvania cu ostasi tnarmati
(Acad. R. S. Rorninia, DLXXXI/7 a i 8 a) gi porunca adresati de aceiai
lui Miron Barnovschi (Hunnuzaki, S. 11/2, p. 537-538).
www.dacoromanica.ro
326 ATRIBUTIILE CURTENSLOR I SLUJITORILOR
II. Asigurarea ordinii" feudale

Una din principalele atributii ale aparatului de stat feudal
era aceea de a sili masele de t5sani aserviti s asculte" de sea.-
pinii feudal!' si de a reprima lupta celor exploatati. Curtertii
slujitorii indeplineau In acest fel functia intern a statului feudal,
aceea de aparat de represiune. Incepind din a doua jumtate a
secolului al XVI-lea, in urma cderii Moldovei i Trii Roma-
nesti sub dominatia turceasc, functia de aprare a statului a
inceput s fie asumat de Imperiul otoman 187, curtenii i sluji-
torii fiind folositi indeosebi la reprimarea luptei ceTor exploatati
si la administrarea statului feudal.
In legitur cu aceast functie de constringere i reprimare,
reamintim c stpinii feudali dispuneau de un aparat propriu de
constringere i represiune, format din diverse slugi, curteni,
c5.1abi, vitmani, vtafi, vornicei etc., cu ajutorul cruia sileau
pe cei exploatati s munceasc pentru ei, infringindu-le impotri-
virea.
In timpul frimitrii feudale, in secolele XIVXV, cind
acest aparat de constringere al stpinilor feudali era deosebit de
puternic iar situatia trinimii nu era inc atit de grea ca in se-
colele XVIXVIII, interventia domniei in relatiile dintre tranii
aserviti i stpinii lor nu era solicitat decit in rare cazuri, boierii
mari i minstirile reusind, in general, s asigure exploatarea
tranilor cu propriile lor mijloace de constringere, apelind la
domnie numai in cazul cind slugile i oamenii lor nu mai izbu-
teau s tin in friu trnimea exploatat. Asa se explic faptul
c din aceast vreme nu au rimas prea multe mrturii documen-
tare privind interventia domniei, prin ourtenii i slugile sale, in
relatiile dintre stptnii feudali si trnimea aservie5..
Ni se pare a nu fi lipsit de o anumit semnifioatie faptul
pentru secolul al XV-lea si pentru prima jumtate a celui uran5.-
tor, documentele mentioneaz interventia aparatului feudal de stat
187 lstoria Romdniei, II, p. 793-7,94.
www.dacoromanica.ro
327 ASIGURAREA ,ORDINII FEUDALE
numai sub forma poruncilor de ascultare adresate de puterea

central tranilor aserviti. In aceste porunci, stpinii feudali eran
imputerniciti s fac tranilor certare" (s-i bat) sau s-i pe-
depseasc dup fapta sa". Rezult ciar de aici c sarcina aplicrii
pedepselor revenea aparatului represiv al boierului sau minstirii
respective, nu curtenilor sau slugilor domniei. Mai mult inc, din
unele porunci datind din primele decenii ale secolului al XVI-lea
reiese.c5. tot acest aparat represiv trebuia si aduc legati la dom-
nie pe cei care nu se supuneau la prestarea abligatiilor
feudale 188.
Din a doua jumtate a secolului al XVI-lea, ins, situatia
s-a schimbat. Pe msura sporirii obligatiilor feudale, a intensifi-
crii exploatrii trnimii si a cresterii impotrivirii acesteia 189,
boierii si minstirile au fost siliti s solicite tot mai des interven-
tia aparatului feudal de stat pentru a constringe pe trani la in-
deplinirea acestor obligatii, iar domnia care reprezenta inte-
resele de clas ale marilor stpini feudali a fost nevoit s
intrease si s, reorganizeze aparatul de stat, pentru a putea
rspunde acestor solicitri.
Numeroase documente din aceast vreme, dar mai ales din
secolul al XVII-lea, vorbesc despre interventia slujitorilor si
curtenilor in favoarea marilor stpini de pmint, pentru a sili pe
tranii aserviti s presteze obligatiile feudale si pentru a pedepsi
pe cei care nu se supuneau la aceste obligatii.
Nici In aceast vreme, ca si mai tirz1u, de altfel, aparatul
propriu de constringere aflat In slujba marilor proprietari feudali
nu a fost desfiintat ; el a continuat s existe, chiar dac nu mai
avea aceeasi dezvoltare ca In vremea frimitrii feudale. Dovad
gut numeroasele porunci domnesti rimase din acest timp, in care
stpinii feudali slut imrputerniciti s silease pe trani la inde-
188 Vezi doc. din 22 mi <1523-11525) (Doc. frriv. ist. Ront., B, veac.
XVI, vol. I, p. 175) si 12 mai 1529 (ibidem, vol. II, p. 62).
'8 Despre aceast6 problem5. vezi D. Mioc, H. Chirc5. si St Stef5.nescu,
L'volution de la rente fodale en Valachie et en Moldavie du XIV-e au
XVIII-e sigcle, in Nouvelles tudes d'histoire, II, 1960, P. 221-252.
www.dacoromanica.ro
328 ATRIBUTII1E CURTEMILOR I SLUJITORILOR
plinirea obligatiilor feudale i s. pedepseasca pe cei nesupusi,

folosind propriile lor mijloace de represiune19.
Din aceste porunci rezulta c puterea centrala nu interve-
nea prin curtenii sau slujitorii sai decit in cazurile in care apara-
tul de constringere i reprimare aflat la dispozitia stapinilor feu-
dali nu izbutea s aduca la ascultare pe taranii aserviti.
Curtenii i slujitorii erau Ins gata oricind s intervina, la
porunca domnului, in raporturile dintre proprietarii feudali
taranimea aservita, pentru a asigura tinerea in ascultare" a
acesteia din urma. Deosebit de semnificative ni se par in acest
sens cuvintele lui Matei Basarab acest aprig aparator al inte-
reselor stapinilor feudali adresate rumnilor din satul Boldo-
rogesti Ilfov al minastirii Plumbuita, intr-o porunca din 5 fe-
bruarie 1645: ca are cine v'ei purta grija voastre 191. Domnul
arata prin aceste cuvinte ca, daca nu vor asculta de oamenii mi-
taranii aserviti vor fi supusi la indeplinirea obligatiilor
feudale prin interventia slujitorilor domniei.
Curtenii i slujitorii pot fi considerati deci, intr-un anumit
fel, rezerva aparatului de constringere aflat la dispozitia fiecarui
mare stapin feudal in parte, interventia lor impotriva taranilor
facindu-se numai atunci cind acest aparat de reprimare nu reusea
sa mai tini in ascultare pe cei exploatati. Exemplul cel mai
graitor in aceasta privinta 11 fell un document din 9 mai 1619,
prin care Gavril Movila, domnul Tarii Romnesti, porunceste lui
Vlad postelnicul sa bat() rumnii sf(i)ntei minastiri den Ar-
ges, den sat den Corbi i sa-i rink s lucreze s fac(a) haracie de
vie si s ingrijeasca viile si tot lucrul ci va trebui". Interventia
reprezentantului domniei devenise necesara deoarece egumenul
190 Dintre aceste numeroase si, in general, cunoscute porunci, vezi de

midi pe cele din : 6 noiembrie 1577, prin care egumenul m-rii Glavacioc
este imputernicit si bati ,,foarte riu" pe rumnii din Obislav care nu
ascult5. (Doc. prim. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. IV, p. 299) ; 5 mai 1611,
care d dreptul m-rii Govora s5. fac5. certare foarte tare" rumnilor ne-
supusi (ibidem, veac XVII, vol. II, p. 6), 14 octombrie 1648, prin care
egumenul m-rii Sf. Troit este imputernicit s tragi, si prade si s bati
pe cei care nu-i dideau vininici (Arh. St. Buc., m-rea Radu vodi,
XVIII/19) etc.
191 Arh. St. Buc., m-rea Plumbuita, XII/6.
www.dacoromanica.ro
329 ASIGURAREA ORDINII FEUDALE
slugile sale nu putuser singuri s constring pe vecini s lu-

creze ; dud egumenul i slugile sale au venit rune la lucru",
rumanii n-au vrut s asculte s mearg la lucru s lucreze, ci
au srit la egumenul i i-au luat toiagul de in min si i-au in-
jurat slugile i paslusnicii 192.
Pentru a preveni asemenea acte de nesupunere si a intimida
pe trani, in numeroase porunci din secolul al XVII-lea si din
primele decenii ale secolului urmtor, clomnul cere locuitorilor
de pe cutare mosie s dea veniturile cuvenite stpinului feudal si
facs clad., amenintindu-i c., in caz contrar, va trimite om
domnesc care-i va sili s dea fr voie i druia Ii vor plti
treapd pentru drumul
In afar de numeroasele cazuri in care domnia trimetea de
la curte reprezentanti ai si ca sa oblige pe trani s-si dea dijma
sau s fac clad', documentele din secolul al XVII-lea ne arat
c erau folosite la aceast operatie si diverse unitti de slujitori,
situate in apropierea localittii unde stpinul feudal intimpina
rezistenta tranilor. Astfel, la 13 iunie 1636, Matei Basarab po-
runceste lui Dumitrasco iuzbasa de ealrasi din Petrosani s ajute
oamenilor egumenului minstirii Radu vocra s ia dijm de la
toti cei care foloseau ocina imixastirii din Parapani, spunindu-i :
cauti care om nu va vrea s-si dea dijma, s te sroli
trageti (subl. ns.-N.S.) s-si dea tot omul dijma,
veri cine va fi" 193. Porunci asemntoare adreseaz. acelasi Matei
Basarab lui Bostil ceausul i clrasilor de sub comanda sa ca
s ajute minstirii Tismana s-si adune veniturile din balta
Bistretu1194, sau Constantin Brincoveanu, la 22 mai 1697, lui
Hrizea dpitanul din Orasul de Floci s dud cu forta pe stenii
din Slobozia lui Ianache s repare zgazurile rupte ale morilor
ministirii de acolo 195.
Cind in apropierea propriettilor unui stpin feudal se gsea
un comandant al unei unitti de slujitori, domnul se adresa aces-
tuia, poruncindu-i s fie ispravnic" al minstirii respective, adicl
192 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. III, p. 364.
193 Acad. R. S. Romnia, CCCX/25.
194 Arh. St. Buc., m-rea Tismana, LXXXVIII/7.
195 Idem. ms. 314, f. 119.
www.dacoromanica.ro
330 ATRIBUTIILE CURTEN1LOR I SLUJITORILOR
s foloseasc autoritatea sa de comandant de slujitori pentru a

sili pe trani s asculte de stpinul feudal. Astfel, la 2 august
1642, Matei Basarab arata c, pentru cei care nu-si dau dijma
vnmnstirii Clocociov i nu-i lucreai la ci-i va hi treab.",
pus-am domnia anea ispravnic pre cinstitul drigtorul domniei
mele Diicul mare ag ca s fac mare certare unora ca aceia" 196,
iar la 11 aprilie 1647 acelasi domn insrcineaz. pe Buliga c.'pi-
tanul de dorobanti s fie ispravnic minstirii Govora pentru cei
care nu-si vor da de voie" gorstina la Cerneti 197. Se Intelege
acesti comandanti de slujitori indeplineau functia de aparat de
constringere i represiune cu ajutorul slujitorilor aflati in subor-
clinea lor.
Se intimpla uneori chiar ca domnul s pun pe cite un co-
mandant de slujitori la dispozitia unui stpin feudal, pentru a-1
ajuta pe acesta la stringerea veniturilor sale. Acelasi Matei Ba-
sarab, de la care au limas numeroase porunci care oglindesc ro-
lul de aparat de represiune indeplinit de slujitori, poruncea la
2 septembrie 1637 lui Nicoar iuzbasa s opreasc pe cei care vor
incerca s taie lemne sau s prindi peste de pe propriettile
Mxineni, ctitoria so, si s asculte de egumen si de tot
ce-i va da acesta de invttur 199.
Situatia este asemntoare si in primele decenii ale seco-
lului al XVIII-lea. Astfel, la 13 august 1733, se porunceste cpi-
tanilor de slujitori din Odivoaia, Albotesti si Lichiresti s ajute
minstirea Coltea la stringerea dijmei de pe mosiile sale. Domnul
ii amenint pe comandantii slujitorilor c, dac nu vor ajuta
pe reprezentantii ministirii la stringerea dijmei pin-la una",
Tor implini paguba de la ei 199.
Aceeasi era situatia i in Oltenia in vremea stpinirii
austriace. La 7 septembrie 1726, Nicola de Porta recunoaste cs
196 Arh. St. Buc., m-rea Clocociov, XI17.

197 Idem, m-rea Govocra, XXV/20.
196 Acad. R. S. Rominia, CXXVI/176.
199 Doc. priv, rel. agrare, p. 339. Vezi i p. 408-409.
www.dacoromanica.ro
331 ASIGURAREA ,ORDINIP FEUDALE
dijma se stringea de la arani folosind forta aparatului de stat 200,

jar mai tirziu cei nesupusi erau constrinsi prin fora militar s"
se supun" 201 Din documentele din vremea sapinirii austriace in
Oltenia rezula c in provincia cotropit se continua o practici
mai veche, pe care imperialii nu aveau de ce s-o interzie. La 3 no-
iembrie 1733, de pild., se araa c fusese trimis un c.lras in
satul Gogosi s. apuce" pe stenii de acolo s.' aduc. 50 de care
de fin si s lucreze ipentru sptreasa Maria, fin timp ce alti cl-
-rasi fuseser trimisi s sileasc pe locuitorii din Breasta s lu-
creze pentru Constantin Argetoianu, proprietarul satului 202
Dup.' reformele adrministrative inaptuite de Constantin Ma-
vrocordat, sarcina de a sili pe arani s.-si indeplineasc obliga-
-tiile feudale a trecut pe seama ispravnicilor de judete si a sluji-
torilor aflati la dispozitia acestora, crora domnul le adreseaz.
-numeroase porunci in acest sens 2".
In Moldova, situatia est oarcum diferit de aceea din Tara
Romneasc5.. Aici nu se intilnesc decit citeva porunci de ascul-
tare adresate de domnie aranilor aserviti, si acestea datind din
secolul al XVII-lea. De asemenea, aici nu am gsit, ca in Tara
Romneasc, porunci adresate de domnie in se.colul al XVII-lea
unor comandanti de slujitori sau curteni pentru a sili pe produe-
tori s-si indeplinease obligatiile fat de sapinii lor feudali.
O explicatie a acestui fapt ar putea fi c aceasa sarcin intra
in atributiile obisnuite ale marilor vtafi de tinut si ale subalter-
nilor lor, trial bine organizati teritorial decit in Tara Rom5.-
neasc.
Aceste atributii sint mentionate in unele porunci adresate de
domnie in primele decenii ale secolului al XVIII-lea c5.pitanilor
Giurescu, Material pentru istoria Olteniei, II, p. 83.

201
priv. rel. agrare, p. 334.
202 Ibidem, p. 339. Vezi si p. 321.
203 Vezi porunca din 17 martie 1752, adresat ispravnicului din Ialo-
mita, s'i constringi pe cricasii din Benciani, Jglia si Beilic s. faca clac
si s dea suhatul m-rii Dealu (Doc. priv, rel. agrare, p. 510), sau pe aceea
adresat tn acelasi an ispravnicilor de Prahova s sileaseg pe oamenii care
stau pe mosia Turbati s-si indeplineasci obligatiile feudale fatal de stpin
(ibidem, p. 511-512). Vezi si Arh. Olteniei", 1929, p. 7.
www.dacoromanica.ro
332 ATRIBUTIILE CURTEMILOR t SLUJITORILOR-
de tinut. Astfel, la 14 decembrie 1713, damnul Moldovei porun-

ce0e lui Antioh mare apitan de Tecuci 6 sileasc." pe oamenii
care au arat pe moia Vadul RoKi s5.-i dea dijma204, iar la
24 aprilie 1742 o porund asemntoare este adresat lui
mare dpitan, ce esti giudedtoriu tinutului Hrlul i Dorohoiul",
s parunceasd ,cu unor oameni s lucreze pentru minsti-
rea Barnovschi 205.
Ca si in Tara Romneasd, dup infiintarea ispravnicilor de
tinut care au preluat atributiile marilor vtafi i, In parte, pe
cele ale cpitanilor de tinut sarcina de a sili pe trani la in-
deplinirea obligatiilor feudale intra in indatoririle curente ale
acestora si ale slujitorilor din subordinea lor, di-0ra domnul le
adreseaz numeroase porunci in acest sens 206.
In cadrul functiei generale de organ de reprimare a luptei
celor exploatati, o alt atributie de searn a aparatului de stat
feudal era si aceea de a ajuta pe Stpinul feudal la gsirea i adu-
cerea inapoi a rum'anilor si robilor fugiti. Prin aceasta, statul
feudal asigura proprietarilor de rumni i robi mijloacele nece-
sare pentru reprimarea uneia din cele anal rispindite forme ale
luptei tranilor din evul mediu : fuga de pe mosie.
Dup cum se stie, tranii aserviti s-au bucurat de dreptul
de a se strmuta de pe o mosie pe alta pin la sfirsitul secolului
al XVI-lea, dud acest drept tot mai restrins in cursul seco-
lului a fost desfiintat, ca urmare a actiunii duse de boieri
204 Arh. St. Buc., m-rea Adam, IV/8.

205 Idem, m-rea Barnovschi, 1/20. Vezi i porunca din 3 ianuarie 1733,.
adresata xnarelui capitan de Dorohoi sa constringl pe oamenii de pe mosia
Iubanesti a m-nii Sucevita s fac poslusanie minastirii (idem, A. N.,.
CCVIII/6).
25 Vezi ye cele din : 10 ciulie 1742, adresata ispravnicului de Tutova.
(Acad. R. S. Romania, ms. 237, f. 153) ; 17 iulie 1742, catre ispravnicul de
Putna (ibidem, f. 155) ; 11 octombrie 1742, adresata ispravnicului de Suceava
(Arh. St. Buc., m-rea Rica, VIII/7) ;- 22 iunie 1743, citre ispravnicul de
Flciu (idem, m-rea Sf. Sava-Iasi, XVII/11). Alteori, asemenea porunci se
adresau ins tot marilor capitani le tinut vezi, de pild, pe cele din 3.
noiembrie 1742 si 21 februarie 1743 (Acad. R. S. Romania, ms. 237, f. 181
v. si 714).
www.dacoromanica.ro
333 ASIGURAREA ,ORDINII FEUDALE
intn'Astiri pentru a-si asigura" folosirea bratelor de muna' ale

fAranilor aserviti si a intri exploatarea 2" Pentru acest motiv,
pin la sfirsitul secolului al XVI-lea, nu se intilneste in docu-
mente nici un caz in care statul feudal a intervin pentru adu-
cerea rumnilor plecati de pe o mosie.
Dup desfiintarea dreptului de strmutare, gsirea si aduce-
rea rumnilor fugiti din satele lor a devenit una din sarcinile cele
mai importante ale aparatului de stat feudal. Lucrul este lesne
de inteles, deoarece, prin fuga rumnilor, stpinii feudali erau
lipsiti de forta de munc a acestora, din exploatarea clreia reali-
zau renta feudal ; in plus, ei erau amenintati uneori s pa-
teasc vistieriei birul tranilor fugiti. Interesat in gsirea si adu-
cerea rumnilor in satele de unde fugiser era si vistieria, care
avea mult de lucru pin' putea incasa birul celor fugiti. De aceea,
.domnia intervenea adeseori in favoarea boierilor sau minstirilor
ai aror rumni fugiser., ajutindu-i la gsirea si aducerea acestora
In satele lor. Pentru indeplinirea acestei sarcini, erau utilizate,
clup6 nevoie, categorii diferite de slujitori si curteni.
In Tara Romanease, stringerea rumnilor fugiti din satele
stpinilor feudali in secolul al XVII-lea si in primele decenii ale
celui urmkor se fIcea cu ajutorul unei slugi sau slujitor, al c5.-
rui nume nu este trecut de obicei in crtile sau poruncile date in
acest scop de ctre domn. In aceste porunci, sluga domneasc si
reprezentantul proprietarului feudal care 11 insotea erau investiti
cu puteri speciale, aviad dreptul s caute rumanii fugiti oriunde
ar fi crezut c se pot asounde : ,in satele domnesti, boieresti, mi-
nstiresti, in orase si slobozii, au supusi pe ling niscai sluji-
tori". Sluga domneasc era imputernicit, de asemenea, s. ia
ease boj de la satul unde va gsi rumnii, iar mai tirziu s tri-
mia la domnie in butuci" pe cei care se opuneau la restituirea
rumnilor fugiti.
Din aceste porunci rezult5. CA intre aparatul represiv al pu-
terii centrale si acela al fiecrui sapin feudal in parte se stabi-
207 Vezi despre aceasta P. P. Panaitescu, Dreptul de strimutare al

tilranilor in tirile romeine (pina la mijlocul secolului al XVII-lea), In Studii
,si mat, de istorie medie, vol. I, 1956, p. 63-120.
www.dacoromanica.ro
334 ATRIBUTIILE CURTEMILOR $1 SLUJITORILOR_
lea cea mai deplin. colaborare : reprezentantul puterii centrale

insotea pe trimisul stpinului feudal, care urma sa recunoasci
pe fugan, cautind impreuna rumnii fugiti i ingrijind impreuna
de aducerea lor cu forta in satele de unde plecasera (la nevoie,
se putea cere, pe baza cartii domnesti, i ajutorul altor reprezen-
tanti locali ai autorittii centrale, curteni sau slujitori).
Marele numar de porunci de aducere la urrna" a rumnilor
fugiti de pe mosii in secolul al XVII-lea si n primele decenii ale
celui urmator dovedesc nu numai intensitatea deosebita pe care
o atinge fuga de pe mosii in aceast vreme, dar si necesitatea
unui numeros aparat de represiune, menit s caute i sa aduca cu
forta inapoi pe rumnii fugiti. Cum acestia puteau fugi oriunde
pe intinsul t.rii si aveau tot interesul sa fuga cit mai departe,
pentru a li se pierde urma si a nu fi gasiti cautarea i adu-
cerea lor in satele de unde plecasera era o operatie deosebit de
grea i de lunga durata, la care erau folositi un numar destul de
mare de slujbasi ai domniei, curteni sau slujitori.
In majoritatea documentelor rmase din secolul al XVII4ea
nu se precizeaza ce anume slugi domnesti erau trimise sa ajute pe
stapinii feudali la stringerea rumnilor fugiti. Doar in cloua do-
cumente din acea vreme se arata ca aceasta atributie putea fi
indeplinita de armasi (care erau curteni) i de dorobanti (care
erau slujitori). Este vorba de documentele date minastirii Stre-
haia la 20 aprilie 1636 si in 165428. In primul, Matei Basarab
porunceste locuitorilor din Strehaia care sedeau risipiti, sa se
intoarca in sat, amenintindu-i ca, daca nu vin de buna voie, va
trimite niste armasi stringa ; cel de al doilea este o porunca
trimisa de Constantin , erban lui Paul capitan de dorobanti din
Strehaia s stringa rumnii minastirii cu acelasi nume
duca de unde fugiseri.
In afara de nenumaratele documente rimase din secolul
al XVII-lea si din primele decenii ale celui urmator, din care-
rezulta ca in Tara Romneasca stringerea rumanilor fugiti se
facea de obicei cu ajutorul reprezentantilor domniei, sint i ca-
zuri mult mai rare in care aducerea la urma" a tranilor
208
Arh. St. Buc., m-rea Strehaia, XIV/4 i 6.
www.dacoromanica.ro
335 ASIGURAREA ORDINTI FEUDALE
aserviti se fcea Cu mijloacele proprii ale stpinilor feudali. In

astfel de situatii, acestia din urm. obtineau de la domnie o
carte" special, grin care erau imputerniciti s-si caute si s5.-si
string vecinii fugiti 209 In aceste crti" nu se vorbeste de in-
terventia vreunui reprezentant al domniei ; e de presupus ins
c aceast interventie avea loc dac stpinul respectiv o solicita.
In Moldova nu Am intilnit decit patine documente cuprinzind
porunci cu care domnul trimite reprezentanti ai si s ajute pe
stpinul feudal s."-si caute rumnii fugiti 210 In schimb, din nenu-
mrate alte documente moldovene din secolul al XVII-lea si din
primele deoenii ale celui urmtor rezult e stringerea rumanilor
fugiti se faceau de obicei cu mijloacele proprii ale stpinilor feu-
dali. Acestia obtineau o carte" de la domnie, pe baza creia ei
sau oamenii lor deveneau tari si puternici" s5.-si caute vecinii si
s-i aduc inapoi pe mosie, de grumazi" sau cu streangul de
ot 211
In aceste porunci nu se vorbeste nimic cu privire la o even-
tual interventie a unor reprezentanti ai domniei, dei aceast
interventie se va fi produs, ail indoial, In cazul in care vecinii
refuzau s se inapoieze in satele de unde fugiser.
Interventia reprezentantilor puterii centrale din tinuturi se
fcea in mod sigur si in cazul in care vtmanii stpinilor feudali
erau impiedicati s stringi rumartii fugiti de cei la care acestia
se adpostiser. In prima jumtate a secolului al XVII-lea, aceste
2" Vezi doc. din : 21 mai 1614, dat m-rii Mislea (Doc. priv. ist. Rom.,
veac. XVII, vol. II, p. 279) ; 6 iulie 1635, dat lui Patru cupet cu ai si
oameni" (Arh. St. Buc., ms. 719, f. 255-256) etc.
21 Vezi, de pilda, poruncile din : 11 decembrie 1623, 10 iunie 1633
(1659-1660, 27 mai 1669, 18 snartie 1705 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac.
XVII, vol. V, p. 251 ; Acad. R. S. Romania, Vil/i; Arh. St. Buc., m-rea
Sf. Sava-Iasi, XXXIX/4 si 5 si XXXI 16).
211 Din numeroasele doc. de acest fel, vezi pe cele din : 15 iulie 1601,
dat m-rii Sf. Nicolae (Doc. priv. ist. Rom, A, veac XVII, vol. I, p. 16)
15 iunie 1608, dat m-aii Probota (ibidem, vol. II, p. 158-159) ; 15 septembrie
1616, dat m-rii Sf. Saya (ibidem, vol. IV, p. 41) ; 5 mai 1631, dat lui Tode-
rascu fost camaras (Acad. R. S. Romania, IV/156) ; 24 noiembrie 1701, dat
m-rii Soveja (Arh. St. Buc., m-rea Sf. Sava-Iasi, XXXIV/30) etc.
www.dacoromanica.ro
conflicte se rezolvau prin intermediul marilor vkafi de tinut

comandantii curtenilor din tinutul respectiv sau al pirclabi-
lor. De pildg, la 25 martie 1612, Stefan Toma porunce0e marilor
vtafi din tinutul Suceava s ajute minastirea Voronet s.-0
stringi vecinii fugiti in ace]. tinut. Ajutorul lor devenise necesar
deoarece calugrii, care aveau cal-0" domnqti pentru stringerea
rumnilor cu mijloace proprii, fuseser impiedicati s-o fac de
ureadnicii i vtmanii din satele unde acetia fugiser. Mari
vtafi primesc ordin de la domnie s dea vecinii cu treangul
de git" (folosirea fortei aparatului de stat, reprezentat de curteni
vtafii lor, este aici evident) i s pedepseasc pe ureadnicii
i vtmanii care-i opreau 212.
Dup reformele administrative infptuite de Constantin
Mavrocordat, atit in Tara Romneasa cit i in Moldova, stein-
gerea tranilor clca.0 fugiti a devenit una din sarcinile de seam
ale ispravnicilor de judete i tinuturi 213, care indeplineau, ince-
pind de la mijlocul secolului al XVIII-lea, atributiile avute de
marii vtafi i de cpitanii de tinuturi in secolele XVIXVII.
In secolul al XVII-lea, in Moldova, interventia reprezentan-
tilor domniei era solicitat adeseori i in rezolvarea conflictelor
ivite intre stpinii feudali i vecinii lor in legkur cu termenul
de urmrire a rumnilor fugiti, care varia, in aceast tar, dup
imprejurri, intre 5 0 11 ani.
Fr indoial c asemenea conflicte vor fi fost clestul de
numeroase, avind in vedere faptul c anii de prescriptie se schim-
bau adeseori, iar numrul rumAnilor fugiti era foarte mare. Ne
putem imagina, de pild, cite asemenea conflicte i cite interven-
tu i ale reprezentantilor autoritkii centrale vor fi avut loc pentru
a se realiza msura luat. de Stefan Toma, in 1622, cind dom-
212 Doc, priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. III, p. 72.
213
vez', de pila, doc. din 14 mai 1754, in care mai multi locuitori din
Rd:cinesti arat: c. fugiserl care incotro au putut" de rul banilor dom-
nesti si c, dup porunca domneasei, ispravnicii judetelor cgutat
gsit cu ajutorul slujitorilor i martalogilor, care i-au apucat cu mare tgrie"
(Acad. R. S. Romnia, ms. 5728, f. 81-81 v.).
www.dacoromanica.ro
337 ASIGURAREA ,ORDINIP FEUDALE
nul arat c. am lsat pe toti oamenii s.-si ja vecinii care au

fugit din zilele lui Con.stantin voievod, iar pe cei care au fugit
mai de mult s-i lase foarte in pace, s. fie unde sint" 214.
In conditii asemntoare se fcea i stringerea robilor tigani,

a cror forra de lupt obisnuit impotriva exploatrii era fuga.
In secolele XVXVI, cind se vor fi produs numeroase ase-
menea cazuri de fug a robilor, documentele nu amintesc de
interventia reprezentantilor puterii centrale in stringerea tiga-
nilor fugiti. In schimb, unele documente din secolele
XVIXVII atit din Mol dova 215, Cit i din Tara Roma-
neasc 216 arat c aceast actiune era indepliniti de etre
oamenii stpInilor feudali care, ca i n cazul rumnilor, ce-
reau o carte" de la domnie, prin care eran imputerniciti s-si
caute tiganii fugiti i s-i aduc indrt de oriunde i-ar fi 0-
sit. Se intelege c, si in aceste cazuri, reprezentantii autorittii
centrale vor fi intervenit dac erau solicitati.
La sfirsitul secolului al XVI-lea i n cursul secolului al
XVII-lea, ins, documentele amintesc adeseori de interventia
reprezentantilor domniei in stringerea tiganilor fugiti. In doeu-
mentele din Tara Romneasa, ca i in cazul poruncilor referi-
toare la stringerea rumnilor, nu se precizeaz de obicei nu-
214 Acad. R. S. Rominia, LXII171.

215 Vezi indeosebi doc. din 19 aprilie <1568-1571), eliberat egumenului
m-rii Putna si celui pe care 11 va t'imite el", prin care se a acestuia voie
si t'irle" si caute si s aduci inapoi tiganii fugiti de la m-ire (Doc. priv. ist.
Rom., A, veac. XVI, vol. II, p. 176-177). Vezi si doc. din 3 aprilie 1578
dat m-rii Moldovita (ibidem, vol. III, p. 94) ; 20 aprilie <1592-1595), dat
m-rii Neamt (ibidem, vol. IV, p. 52) etc.
215 Vezi doc. din 5 iulie <1560-1567), dat Dobrusa, in care se
arati ca stringerea tiganilor fugiti se ficea de slugile 6141i-flor" (Doc.
Priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. III, p. 128).
www.dacoromanica.ro
338 ATRIBUTIILE CURTENILOR I SLUJITORILOR
mele slugii domnesti trimise string pe cei fugiti 217 ; doar

uneori se arat. c aceste slugi puteau fi armasi 218.
Ca si in cazul rumanilor fugan, insotirea oamenilor stpi-
nului feudal de c4tre un reprezentant al puterii centrale era
necesar si pentru a infringe rezistenta celor care se opuneau
la restituirea tiganilor fugiti. Intr-un document din 6 februarie
1622, de pild, se spune despre clugrii minstirii Mislea
vrind ja o tigancS. fugit" la un boier, au fost btuti de ti-
ganii acestuia, ceea ce determin pe damn s trimit o slug a
sa cu clugrii ca s ja tiganca, urmind s ncaseze si gloab
de la tigani pentru btaie si treapd pentru drumul su 219
In Moldova, in numeroase documente din secolul al
XVII-lea si de la inceputul celui urmtor, se arat c stringe-
rea tiganilor, ca si a rumnilor, se Thicea de reguli cu mijloacele
proprii ale stpinilor de robi, pe baza unei vcrti" domnesti 22.
Aceast carte" le ddea dreptul -c solicite, la caz de nevoie,
sprijinul reprezentantilor puterii centrale 221
In uncle crti" pentru stringerea fugarilor se spune c sea"-
pinul, aflindu-i, sa aib a-i trage la un scaun ce va fi mai
aproape, iar acel scaun s-i fac lege dreapt., s-i ja cu toate
bucatele lor i s-i dea intru mina slugii noastre". Dac fugarii
nu vroiau s." mearg la urm", sg-i prindz acel scaun ce s.
217 Vezi doc. din : 20 ianuarie 1620, dat boierilor $tefan si Radu (Doc.
priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. III, p. 467) ; 8 ianuarie 1621, dat
Mislea (ibidem, vol. IV, p. 2) ; 7 octombrie 1632, dat m-rii Cozia (Arh. St.
Buc., ms. 712, f. 422 v.) etc.
218 Vezi doc. din : 27 august <1585-1586, 1589-1590), dat lui Gheorghe
fost al doilea sluger (Acad. R. S. Romania, Foto, 111/22) ; 18 aprilie <1610),
dat episcopiei de Buzau (Doc. priv. ist. Rom., B, veae. XVII, vol. I, p.451) etc.
218 Doc. priv. ist. Rom., B, veac, XVII, vol. IV, p. 91.
228 Dintre aceste numeroase carti domnesti, amintim pe cele din
4 mai 1627, data m-rii Sucevita (Acad. R. S. Romania, LXXXIV/198)
4 aprilie 1635, data m-rii Voronet (ibidem, LXXXIV/160) ; 15 martie
1643, data lui Savin Prijescu fost vornic (ibidem, CCCXLI/27) etc.
221 Vezi in acest sens parunca domnului Moldovei din 1607-1608,
data lui Topa fost clucer sa-si stringa tiganii fugiti si sa-i lege ; domnul
ordona eirgovetilor si la alti oameni ai nostri s aibi a sari si a-i lega
si a-i da in miinile slugii noastre" (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,
vol. II, p. 138).
www.dacoromanica.ro
339 ASIGURAREA ,,ORDINII` FEUDALE
va prileji, s.-i lege, s.-i dea intru mina slugii noastre i la dom-
nia mea sa-i a.duca" 222.
La stringerea tiganilor erau obligati sa ajute i locuitorii
satelor, dupa cum rezulta dintr-un document din 5 septembrie
1633, dat de domn unui aprod i unui vataf de tigani,
s caute niste tigani fugiti ai minstirii Sucevita, in care se
porunceste satelor prin care acestia vor trece ,s5, aiba a-i pe-
trece din sat in sat ca nu cumva s scape" 223.
Ajutorul pe care aparatul de stat Il dadea stapinilor feu-
dali la infringerea rezistentei taranimii in fata exploatarii con-
stituie dovatla cea mai elocvent c acest aparat era pus in
slujba intereselor clasei dominante, ca era instrumentul cu aju-
torul caruia nobilimea a .tinut in jug pe taranii iobagi" 2242 folo-
sind la nevoie forta impotriva celor exploatati.
Inainte de a incheia acest paragraf, se cuvine sa mai amin-
tim si de faptul ca, uneori, cind lupta taranilor exploatati
imbraca forma rascoalei, aparatul de stat devenea neputincios
La de asemenea manifestari, facindu-se apel, in astfel de situ-
la sprijinul unor forte din afara trii. Asa s-a intimplat
in citeva rinduri in Moldova, in prima jumatate a secolului al
XVII-lea, cind o serie de rscoale (din 1606, 1615-1616 si
1633) au fost inabusite cu sprijinul armatelor din Transilvania
sau din Polonia 225. Tot astfel s-a intimplat i cu rascoala din
1671-1672, condusa de Hincu i Durac, care a fost inabusita
222 Doc. din 27 Rine 1639 (Acad. R. S. Rorninia, LXVIII/73). Mai

tirziu, cind se cldeau crti de stringere a tiganilor, se spunea c cel care
N aduna trebuia aib'd a jzttor de la dumnealor ispravuicii judefului si
de la clipitani potecasi fi alti slujbafi" (V. A. Urechia, op. cit., X A,
p. 229) si se ddea ordin acestora s ajute pe stpinii feudali s-si string
robii fugiti (vezi doc. din 3 iurrie 1764. Acad. R. S. Romnia, CXXVIII/116).
223 Acad. R. S. Rominia, LXXXIV/202.
224 K. Marx si F. Engels, Opere alese in doug volunze, ed. II-a, vol. II,
E.S.P.L.P., 1955, p. 292.
225 Vezi Istoria Romniei, III, p. 142-144.
www.dacoromanica.ro
de o ostire turceasa, ce a repus in scaun pe Gheorghe Duca si

a ucis pe multi dintre participantii la rAscoalA 226.
Se intimpla uneori ca datoriti lipsei de grijA cu care
trata domnia slujitorii si se riscoale ei nii impotriva pu-
terii centrale si a marii boierimi, asa cum au fcut n citeva
rinduri in secolul al XVII-lea 227.
III. Atributii cu caracter fiscal

O atributie de seamA a aparatului de stat feudal, de o
importana deosebit pentru puterea centrar, era actea de a sili
pe locuitori s'A presteze obligatiile fatA de domnie.
Pentru a constringe pe locuitori s'A indeplineascA aceste
obligatii erau folosite aceleasi metode ca cele prin care masele
de producAtori erau silite la indeplinirea sarcinilor fati de stA-
pinii de pAmint : se utiliza forta cea mai brutalA. In aceastA
privintA documentele sint cit se poate de concludente : ele aratA
c pentru .s.cornirea" satelor la rmuncA pentru domnie se fo-
loseau btala i alte mijloace violente.
Si in indeplinirea acestor obligatii fatA de domnie ca
in aceea a obligatiilor fat de stApinii feudali au fost utili-
zate categorii diferite de slugi, curteni, .slujitori, apoi i merce-
nari, dupA cum cereau nevoile i interesele clomniei. Se inte-
lege c .acestia erau mai putin numerosi cind obligatiile looui-
torilor fat de domnie erau mai mici i c numArul lor a trebuit
s'A se mAreascA pe m'Asura cresterii acestor obligatii si a opozitiei
locuitorilor la achitarea lor. Ne putem imagina, de pila, ce
numr mare de slujitori sau curteni i-au trebuit lui Gheorghe
Stefan, domnul Moldovei, pentru a scoate la lucru locuitorii a
222 Vezi N. Grigoras, Marea riiscoalii imPulara din Moldova dintre

1671 fi 1672 (Studii i cerc. stiintifice", Ia.i, Istorie, XIII, 1962, f. 2,
p. 209-235) si J. Hammer, Histoire de l'Empire Ottoman, XI, p 367.
227 Despre marea rascoal'i din 1655 vezi A. Demeny L. Demeny
N. Stoicescu, Niscoala popularc'i sau riiscoala slujitorilor, in curs de aparitie
la Editura
www.dacoromanica.ro
341 ATRIBUTII CU CARACTER FISCAL
trei tinuturi ca s. iezeasc apa pentru morile clomne#i de la

$endreni, operatie de care este vorba intr-un document din ju-
rul anului 1660 228 sau, inainte de 1533, lui Pirvu vornicul, pen-
tru ca din porunca domnului s scoat un judet" s
fac un iaz pe riul Doamnei 229.
Printre obligatiile de munc ale locuitorilor Trii RomA-
nesti i Moldovei fat de domnie se numrau, dup cum se
tie, acelea de a ,6osi fin pentru caii domneA i de a-1 trans-
porta la curte, de a pescui pentru nevoile curtii domne0i, de a
repara morile i iazurile aflate in proprietate domneasc5., de a
scoate sarea din ocne etc. In afar de aceste obligatii fat. de
domnul trii, mai existau i allele, fat de statul feudal : de a
repara cettile, de a face paz la hotare etc. 230.
Unele din aceste obligatii apar Ina in primele documente
interne ale Trii Romnesti i Moldovei, in scutirile de dri
i prestatii acordate unor stpini feudali, dar nu se precizeaz
cine anume silea pe locuitori s indeplineasa aceste obligatii
in satele care nu erau scutite. In unele documente moldovene
din secolul al XV-lea se arta c cei care scoteau la munc la
cetate, la curtile i la morile domne#i erau pererubtii 231, care
in acea vreme ficeau parte din categoria general a
curtenilor.
Avind in vedere importanta slugilor i curtenilor in organi-
zarea statului feudal din aceast vreme, cind acestia constitu-
iau principalul instrument al puterii centrale, ca i faptul c ei
indeplineau functii nediferentiate in administratia statului,
fr indoial c slugile i curtenii erau cei care ii sileau pe t.-
Tani sii indeplineasc obligatiile in munc fat de domnie,
fapt corrfirmat, de altfel, i de documentele din secolul al
XVI-lea. Din aceste documente rezult c, pentru constringerea
locuitorilor la indeplinirea obligatiilor in munc fat5. de dom-
228 Arh. St. Buc., m-rea Cettuia,

229 Doc, priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. II, p. 126-127.
2" Vezi Istoria Romcfniei, II, p. 320-321.
231 Vezi doc. din 30 august 1479 si 23 august 1481 (Doc. priv. ist.
Rom., A, veac. XV, p. 14 gi Si). Cf. si I. Bogdan, Doc. lui $tefan cel Mare,
I, p. 232, unde se arati c perenibtii erau curtenii care minau pe tranti
la lndeplinirea robotelor datorate domniei.
www.dacoromanica.ro
342 ATRIBUTIILE CURTENSLOR $1 SLUJITORILOR
nie, erau utilizati marii vkafi de judet, comandantii ourtenilor

din judete, pe teritoriul eirora ei indeplineau largi atributii ad-
ministrative, fiscale si judec5.toresti. In numeroase scutiri de
slujbe si de trri acordate de domnul Tgrii Romnesti unor sate
ale marilor feudali (indeosebi In prima juldtate a secolului al
XVI-lea) se arata c' in aceste sate nu aveau acces nici vkafii
mari si mici, nici nimeni din slugile domniei mele care vor
trage la muncile domniei mele" 232
Prezenta vtafilor mari si mici comandantii curtenilor
In aceste documente de scutiri de (15.6 si munci WA de domnie
dovedeste c5, ei si subalternii lor indeplineau diverse atributii
In legaur cu executarea acestor munci si cu incasarea drilor,
atributii a eror exercitare era suspendafi pe teritoriul ce se
bucura de scutire, dar care erau indeplinite in satele care nu
beneficiau de imunitate. De pild5., la 21 mai (1575-1577),
Alexandru Mircea, domnul. Trii Romnesti, porunceste lui Ion
mare v5.taf s sari s tragi tot poporul t5u ca s" tai un plai
care se numeste Arsuri... si s inchizi niste c511ri si treceri
precum au fost inchise si mai inainte vreme" 233. Fira indoial
c marele vkaf tragea" (silea la munca) pe locuitorii din ju-
detul s5.0 cu ajutorul curtenilor aflati in subordine.
In secolul al XVII-lea, documentele ne araa c51 atributia
de a constringe pe t5.rani sA-si indeplineasca unele obligatii in
muncs fat de domnie era realizar de o serie de dreeitori nisi-
runti, care faceau parte din categoria genera1 a curtenilor.
Dintre acestia, slut cel mai adesea amintiti : comisii, stolnicii
282 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. III, p. 23-24 ; vezi si
ibidem, vol. II, p. 63, 82, 101 passim. Vezi doc. moldovene asemnatoare
din : 13 ianuarie 1597, 25 august 1606 etc. (Doc. priv. ist. Rom., A, veac.
XVI, vol. IV, p. 155 si Moldavia v epohu feodalizma, I, p. 217).
233 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI. vol. IV, p. 175. Vezi si doc.
moldovenesc din 15 ianuarie 1614, in care se spune ci marii vatagi de Su-
ceava turburau" satul Vilcesti al m-rii Galata pentru munci si podvoad"
(Doc. priv. ist. Rom., A, vea. XVII, vol. III) p. 155-156). In alte do-
cumente moldovene, cei care mina satele la munca pentru domnie ant nu-
mriti rabotnici (vezi doc. din : 26 itvlie 1606, 28 ianuarie 1608, 22 noiembrie
1621, 19 august 1622 etc. (ibidem, vol. II, p. 145, vol. V, p. 77 si 158 si
Acad. R. S. Romania, DCXXIII/8).
www.dacoromanica.ro
armasii, precum i aprozii, care nu erau ins. curteni, dar

care aveau o situatie asemntoare acestora.
Dup cum se stie, in afar de obligatiile in munc, locui-

torii trii erau siliti s dea domniei o multime de dri in na-
tur si in bani, pentru stringerea cxora era necesar un numr
foarte mare de slujbasi, in stare s constring pe locuitori s-si
achite aceste obligatii, devenite, cu incepere din secolul al
XVI-lea, tot mai greu de suportat 234. Acesti slujbasi erau de-
numiti dup darea pe care o stringeau : dijmari, vinriceri, bi-
rari, ilisari, gletari etc. Ei apar in documente inc de la sfirsi-
tul secolului al XIV-lea si inceputul celui urmtor. Din unele
documente muntene din a doua jumtate a secolului al XV-lea,
rezult c cei care stringeau aceste klri erau considerati
curteni 235. Acesti curteni, trimisi in tar de la curte", indepli-
neau, dupg nevoi, functia de giletari, dijmari etc. Cum drile
nu se stringeau toate in acelasi timp, se intelege c. o slug dom-
neasc putea fi gletar la vremea secerisului, finar la cositul
finului sau vinricer cind se ficea vinul, purtind la timpul res-
pectiv numele drii pe care o percepea.
In secolele XVIXVII, datorit inmultirii drilor cuvenite
domniei, numrul slujbasilor insrcinati cu stringerea lor a
crescut mereu. In aceast vreme, stringerea drilor devine una
din atributiile cele mai importante ale statului feudal si princi-
pala griji a domniei. In desfsurarea acestei activitti erau fo-
lositi numerosi oameni, incepind cu marii dregtori crora
li se conceda stringerea darilor i terminind cu slugile
runte ale domniei si ale marilor boiexi. Nid In aceast vreme,
ins, nu exista o specializare strict a slujbasilor domniei in
perceperea unor anumite dri.
In perioada mentionat majoritatea celor insrcinati cu
stringerea drilor nu fceau parte dintre curteni sau slujitori, ci
234 Vezi lstoria Romiiniei, II, p. 874-879.

235 Vezi doc. din 31 iulie 1487, 'in care doua slugi domneti trimise de
la curte si stringi dijma din grill sint numite gletari (Doc. priv. ist. Rom.,
B, veac. XIVXV, p. 187).
www.dacoromanica.ro
344 ATRIBUTIILE CURTEN1LOR $1 SLUJ1TORILOR
erau diversi oameni cu situatie material5. bun.", printre care se

gseau i mari dregatori, cArora li se incredinta (uneori con-
ceda) stringerea unor venituri domnesti dintr-un tinut sau juidet.
Cum prin stringerea acestor dgri, .ei ficeau slujb" statului
feudal, erau i ei numiti uneori slujitori, in sensul cel mai. larg
al cuvintului. In documente ins' ei slut mentionati intotdeauna
ca o categorie deosebia de aceea a curtenilor i slujitorilor.
Trebuie s ,ins, c, chiar in perioada in care cei
mai multi stringitori ai dirilor nu fceau parte dintre curteni
slujitori, dud sarcina de stringere a drilor era incredintaa
sau concedat unor mari dreg5.tori 236 sau unor oameni ce pur-
tau temporar numele aril pe care o stringeau, gisim printre
ace4tia i unele categorii de curteni, slujitori sau chiar merce-
nari, care indeplineau anumite rosturi fiscale. Astfel, dei strin-
gerea dgrilor in bani intra in atributiile birarilor (care in Mol-
dova purtau adeseori si numele monedei in care incasau darea :
ortasi, zlotasi, falerasi etc.), din unele documente rezult. ea"
vistierniceii aveau i ei asemenea sarcini, Er5. putem kpreciza
in care cazuri stringerea birului o aceau birarii i in care vis-
tierniceii.
Asa cum pentru unele mund prestate in folosul domniei
existau in secolul al XVII-lea anumiti dregtori m5.runti spe-
cializati in constringerea locuitorilor in indeplinirea lor, tot ast-
fel existau o serie de ari cuvenite domniei care erau soco-
tite veniturile sale nu ale t.rii g a dror percepere ddea
exdusiv in sarcina unor slujbasi ai puterii centrale, care se
aflau sub ascultarea marelui dreeitor al drui nume 11 purtau.
Dintre acestia, amintim in primul rind pe cluceri, stolnici
slugeri, care aveau atributia de a aproviziona curtea domneasd
cu produse strinse de la locuitori.
Nu rezult prea ciar din documente in ce masur condud-

torii administratiei locale care erau in acelasi timp coman-
dantii curtenilor i slujitorilor se ocupau de incasarea dri-
23 Vezi N. Stoicescu, Sfatul domnesc fi marii dregc1tori, cap. VI,
despre veniturile marilor dreeitoni.
www.dacoromanica.ro
lor (nu ne referim la cei erora li se conceda aceast stringere),

si in ce relatii se gseau acestia cu diversii agenti fiscali trimisi
de la centru.
In vremea domniei lui Matei Basarab, de pila., cind Tara
Romneasc cunoaste o epoct de fiscalitate excesiva, au fost
folositi la stringerea diverselor ari (care nu se specified' in do-
cumente) slujitorii, de indat ce, in unele scutiri date in
aceast vreme, se spune e este interzis amestecul birarilor, e-
lrasilor i dorobantilor 237 sau se porunceste cpitanilor de do-
robanti s nu se amestece intr-un sat scutit 238.
In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, epitanii de
slujitori de prin tirguri" ajutau in mod sigur pe cei erora
se conceda stringerea drilor din tail la incasarea lor, silind
pe locuitori s le plteasc. 239.
In Moldova, comandantii locali de curteni aveau un rol
mai important in stringerea drilor, dup cum rezult din nu-
meroasele scutiri de la sfirsitul secolului al XVI-lea i incepu-
tul secolului al XVII-lea, in care, in satele scutite era interzis
in primul rind amestecul pirclabilor, starostilor i marilor va.-
tafi de tinut 240.
In secolul al XVII-lea, erau anumite dri care veneau la
mina" conduckorilor administratiei locale pentru a fi arun-
cate" asupra tinutului respectiv 241. De aceea, Dimitrie Cante-
237 Vezi doc. din 14 noiembrie 1633 (Arh. St. Buc., m-rea
rindar, IV/3).
238 Vezi poruncile adresate slujitorilor domnesti i capitanului de do-
robanti de la Severin la 28 martie 1633 si 28 martie 1640 (idem, m-rea
Tismana, XCIII126 i ms. 330, f. 207).
239 Vezi poruncile adresate acestora in Anatefter, ed. D. C. Giurescu,
Siudii fi mat, de istorie medie, V, p. 386, 396 passim.
240 Veal doc. din : 13 ianuarie 1597 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac.
XVI, vol. IV, p. 155) ; 25 august 1606 (Moldavia v epohu feodalizma,
p. 217) ; 20 aprilie 1639 (T. Blan, Doc. bucovinene, II, p. 110).
241 Vezi porunca din 1 august 1687, adresat pirclabilor unui tinut ca
verice slujb v-ar veni 'la mina voastr s aruncati pre acel tinut" s lase
www.dacoromanica.ro
mir afirm c tat5.1 sgu, fiind numit apitan de Codru, avea in

sarcin stringerea drilor de la acele tinuturi" 242.
Prin a5ezmintul din 1741, Constantin Mavrocordat hotra
cg frg. tirea ispravnicului de tinut nici un om gospod (dom-
nesc) cu poruna prin tinut s nu umble, nici altul la nimia si
nu s volniceasa" 243 ceea ce aratg c, inainte de aceast dati,
slugile domneti umblau cu unele slujbe i fgr tirea conducg-
torilor administratiei locale.
In aceea4i vreme, cgpitanii de tinut aveau in atributia lor
impgrtirea pecetilor in tinuturile respective 244j repartizarea
drilor dup indicatiilor date de vistierie 245.
Toti slujba0i insrcinati cu stringerea drilor din tar fo-
loseau forta pentru a constringe pe locuitori s le achite. In
nurneroase documente din secolul al XVII-lea i de la inceputul
secolului urmlor se vorbete de utilizarea fortei celei mai bru-
tale la perceperea drilor. Se intelege c mijloacele de fort uti-
lizate de stringtorii drilor erau cu atit mai puternice cu cit
drile erau mai mari i mai greu de pltit i opozitia birnicilor
mai mare.
Astfel, sint cunoscute sfaturile date de mitropolitul Matei
al Mirelor lui Alexandru Ilia, domnul Trii Roa-nne.5ti, ca sg
interzicg celor care string drile sg mai despoaie pe sraci a
ienicerii" ; acetia pirlesc i ard pe ssaci ca in fl.arile fo-
in pace niste oameni ai m-rii Flaciuni (Arh. St. Iasi, tr. 1765, op. 2014,
dos. 99 f. 154). Vezi i porunca din <ianuarieaugust) 1621, adresat _ma-
rilor Vatafi si d'abilarilor s nu trag pentru alte sate vitele loctzitorilor
din satele episcopiei de Hui (Arh. St. Buc., ms. 545, f. 37) si doc. din
28 ianuarie 1608, in care se porunceste pirealabilor de Neamt s nu turbure
pentru angrii" doug sate scutite (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII,
vol. II, p. 145).
242 D. Cantemir, Viata lui C. Vodil Cantemir, ed. N. Iorga, p. 32.
243 T. Codrescu, Uricarul, IV, p. 399.
244 N. Iorga, Studii ,si doc., VI, p. 306, 308, 309 passim.
245 Ibidem, p. 296.
www.dacoromanica.ro
cului", purtindu-se cu o deosebit cruzime 246. Intr-un document

muntean din 15 noiembrie 1641 se arat c un locuitor din Iz-
voare fusese bgat in fiare de mierari247 ; un altul din 1653
relateaz c o femeie din Irisesti fusese purtat de birari legat
din sat in sat 248., iar intr-un document moldavean din 20 sep-
tembrie 1695 se porunceste unui boier care luase slujba deseti-
-nei s nu mai bat la tlpi si s injure pe slugile altui boier 249.
Cind cei insrcinati cu stringerea arilor si oamenii dor nu
reuseau s le adune nici utilizind asemenea mijloace, se acea
apel la forta unor elemente represive mai puternice, cura erau
aprozii, armasii sau chiar lefegiii25. Acestia erau cei care, in
mod obisnuit, sileau prin fort pe locuitorii rmasi in urn-a cu
plata drilor s-si achite indatoririle fat de statul feudal.
Incepind din vremea clomniei lui Matei Basarab, intilnim
In documentele Trii Romnesti numerosi armasi de vistierie,
care aveau ca sarcin s constringa pe locuitori s-si plteasc
caride251. Avind in vedere msurile luate de acest domn pentru
a asigura o exploatare fiscal cit mai complet a trii, este
foarte probabil ca el s fi infiintat ceata arma.silor de vistierie.
248 rezaur de monumente, I, p. 357. Intr-un mod asemainator descrie

cronica Tarii Romanesti 0. autorul Relatiei istorice" gi stringerea danilor
in timpul domniei lui Serban Cantacuuino (Istoriile, p. 201 si Mag. istoric, V,
p. 41-42). Cit privegte Moldova, cronica %aril ne informeaza ca, in domnia
a treia a lui Gheorghe Duca, domnul strinsoare mare pentru hani facea
tuturor..., muncindu-i gi cznindu-i pe toti in toate chipurile, pe unii cu
inchisod pedepsindu-i pe altii cu mund gi batai cu buzduganul pini la
moarte ucigindu-i" (Cronicile Ronuiniei, ed. M. Koglniceanu, II, p. 18-19).
242 G. Ghibanescu, Surete, VI, p. 33.
248 Ibidem, p. 62.
248 Ibidern, VIII, p. 151. Interventia puterii centrale avea loc aici
pentru a curma abuzunile acute cu oamenii unui baier ; se intelege ea, in
cazul taranilor, asemenea procedee al stringitorilar de dari erau obisnuite,
fa..ra ca aceasta s atraga interventia domniei.
288 Cf. gi D. Mioc, Despre modul de impunere si percepere a birului,
in Studii i mat, de istorie medie, II, p. 90, unde distinge. organele de per-
cepere a drilor de cele de constringere, formate din armasi gi aprozi.
281 Intre 20 ianuarie 1639 (Arh. St. Buc., m-rea Sarindar, XIII/5) si
24 octombrie 1693 (Acad. R. S. Romania, CDLV/2), am intilnit in docu-
mente numerogi armagi de vistierie, care eran tnimigi s string drile res-
tante. Vezi gi G. Ghibanescu, Surete, VI, p. 214.
www.dacoromanica.ro
348 ATRIBUTIILE CURTEMLOR 0 SLUJITORILOR_
Alteori, documentele amintesc de aprozii trimisi in tara s.

string rmsita" de dri de la diversi contribuabili care nu si
le putuser plti la vreme. De pild, la 13 ianuarie 1656, Con-
stantin $erban se adreseaz vo(u)i aproz(i)lor carei strin-
git<i> rmsita de vinrici" din V11cea252, iar la 21 decembrie
1669, este amintit un alt aprod trimis s adune rmsita de vi-
nrici din Mehedinti 253.
Chid nici asemenea mijloace ca acelea utilizate de aprozi
si, armasi nu d'ideau rezultate, domnul fcea apel la forta ar-
mat. Asa procedeaz. Mihai Viteazul la 1596, cind tranii din
Dolj nu si-au putut achita &Arlie fat de domnie : a trimis 300
de cazaci lefegii pentru a-i sili s'a' le plteasc5. 254.
Ca' la incasarea drilor se 4olosea forta armat rezult si
dintr-un raport olandez din 9 noiembrie 1643,'in care se arat
c5., datoriti dusnagniei dintre domnii Moldovei si Pill Romh-
nesti, 1000 de ostasi ai acestora s-au ciocnit inarmati la adu-
narea birurilor" 255, iar intr-un alt document, din 8 martie 1648,
domnul porunceste locuitorilor rim* in restant din satele Li-
pia si Mocesti s-si dea birul la tlefegii, uncle sint rinduiti de
domnia mea" 256.
Paza satelor sa nu fued de bir. In cadrul atributiilor legate

de asigurarea incaskii la tianp a drilor cuvenite domniei, o
alt sarcin incredintat curtenilor (rosilor) din Tara Roma-
neasc, in timpul domniei lui Matei Basarab, a fost aceea de a
pzi pe locuitorii satelor din tar s nu fugi din cauza drilor
tot mai mari si mai greu de suportat fat de domnie. Introdu-
252 Arh. St. Buc., m-rea Arnota, XVIII/14.

Acad. R. S. Romania, =XIII/15 si Oltenia", I, 1940, nr. 4, p.50.
254 Veress, Documente, V, p. 17. Vezi i Hurmuzaki, S. 11/2, p. 393,
uncle se relateaza o situatie aseMbinatoase din Moldova : la 1616, locuitorii
refuend sa plateascl darile lui Alexandru Movila, au fost trimig mercenari
ca sa-i sileasca. Cu acest prilej, au fost wig 200 de lefegii.
255 N. larga, Studii fi doc., IV, p. 226.
256 Acad. R. S. Romania, CXLIX/219. Vezi i un doc. din sec. XVIII,
tn care se spune ca s-au dat 10 zloti ,de s-au platit de o catani ce venise
pcntru oienit (N. Iorga, Studii fi. doc., XIV, p. 89).
www.dacoromanica.ro
349 ,ATRIBUTII CU CARACTER FISCAL
cerca pazei judetelor de bir de catre rosii sau curteni este una
din masurile luate de Matei Basarab pentru a asigura o cit mai
intensi exploatare fiscal. a Viril 257
Pentru a face fat nevoilor tot mai stringente de bani, ne-
cesari pentru consolidarea tronului, Matei Basarab a luat, in
primii si ani de. domnie, o serie de msuri cu caracter fiscal,
menite s asigure incasarea unor dri tot mai mari. Dup cum
a stabilit D. Mioc in studiul citat, in anii 1634-1635 a avut
loc un recensmint, o sam" a locuitorilor trii, in cursul
reja s-a fixat un nou sistem de impunere mult mai impov-
ritor decit ce! anterior numit al talerului. Ca rspuns la
aceast msur, numrul fugarilor de bir a crescut. Din aceast
cauz, in anul 1638, dornnul a convocat un sfat cu arhierei
cu boierii mari si mici i cu toat tara", in care, vzind hitle-
nia rumnilor si a megiesilor, cum c de la o seam de vreme
se-au invkat ri i hitleni i fugan", s-a hotrit c, dac cei
fugiti de bir nu se vor intoarce in termen de trei luni (de la
pasti 23 martie pin la Sf. Petru 29 iulie), piard
mosia i libertatea 258.
Intrucit sistemul trasului" averii stpinului feudal sau al
celor vecini cu el si al pltii birului fugarilor de ckre boierii
care tineau judetele de bir nu d'idea vistieriei certitudinea in-
casrii drilor la timp, provocind totodat si nemultumirea ma-
rilor feudali, Matei Basarab exponentul tipic al intereselor
marii boierimi a recurs la un alt sistem. El a obligat pe rosii
dregltorii mrunti din tara s tocmeasc" (s aseze) birurile
inuntru judetelor i s pzeasc pe locuitori s nu fug din
cauza birului, silindu-i, de asemenea, s plteasc ei drile ce-
lor fugiti, scpati de sub paza lor. Probabil tot in aceeasi vreme
au fost luate si msurile de intkire a pazei la hotarele
pentru a impiedica fuga birnicilor in Transilvania sau peste
Dunre. In felul acesta, Matei Basarab urmrea s asigure in-
casarea drilor cuvenite domniei si s scutease pe marii boieri
257 Ansamblul de msuri cu caracter fiscal luate de Matei Basarab

a fost studiat de Damaschin Mioc in articolul Reforma fiscalli din vremea
domniei lui Matei Basarab (Studii", XII, 1959, nr. 2, p. 53-85).
258 Arh. St. Buc., Mitr. Trii Rom., CXXII/9.
www.dacoromanica.ro
de plata birului pentru tranii fugiti, aceast. obligatie reveninci

acum curtenilor din judete.
Trebuie s remarcm de la inceput ea* aceast obligatie nu
lipsit de grave riscuri" cum observ C. C. Giurescu 259
a fost incredintat curtenilor si nu slujitorilor, datorit, desigur,.
faptului c rosii fiind proprietari aveau posibilitatea de a
plti din averea lor birurile celor fugiti. Slujitorii (in cele mai
multe ceruri fr avere) nu si-ar fi putut asuma obligatia de a.
plti drile fugarilor, nearind posibilitile Materiale ale curte-
nilor. Este posibil, de asemenea, ca domnul s fi avut in vedere
si faptul c. rosii locuind in sate puteau s pkeasei mai
usor pe constenii lor decit slujitorii care, fiind grupati in mod
obisnuit in anumite orase ale frii sau in jurul lor, ar fi putut
mai greu s fac paza celorlalte sate.
Paza pentru ca locuitorii s nu fug de bir era asigurat
pentru fiecare sat de ctre rosii afl.tori in acea localitate, iar
acolo unde nu existau roii, supravegherea se acea de ctre rosii
dregltorii mrunti din satele vecine.
In cazul in care rosii nu puteau asigura o pazg suficient,
lar birnicii de sub supravegherea lor reuseau s. fug: si
aceasta se intimpla adeseori rosii erau obligati s plteasc
ei drile in locul fugarilor. Aceast msur s-a luat pentru a-i
sill pe rosii s depun toat rivna in paza birnicilor i pentru a
asigura vistieriei posibilitatea de a incasa la timp i &Arne celor
fugiti. Numeroase documente din timpul domniei lui Matei Ba-
sarab vorbesc de asemenea cazuri de plat a birurilor celor fu-
giti, fcut acum de pamicii fugarilor, nu ca inainte de boierii.
care tineau" judetele de bir 26.
De obicei, rosii paznici aveau grij s nu rmin in pa-
gub. De cele mai multe ori, ei vindeau unui boier ocinele ce-
lor fugiti, pentru care pltiser ei birul, avind pentru aceasta.
asentimentul domnului. In alte cazuri, rosii care plteau
259 C. C. Giurescu, Istoria romcinilor, 111/2, p. 692.

Arh. St. Buc., m-rea Radu vod, XXXI/16, ms. 137, f. 231, Acad_
R. S. Romnia, LXXV/200.
www.dacoromanica.ro
fugarilor deveneau ei mnii stpinii ocinelor acestora, cptind,

astfel, prilejul de a-si mri propriettile.
Moiile celor fugiti nu puteau fi vindute decit dup ce rosii
incercau s.-i readuc la urm" pe fugan i ca s-si plteasci
drile. De aceea, in toate cazurile de vinzare a ocinelor celor
fugiti de bir se arat." c, aceasta se fcuse dup ce rosii pad-
sera &Arlie fugarilor un an sau chiar mai mult, in care timp na
avuseser posibilitatea. gseasc si aduc in satul de
unde fugiser. In numeroase documente i aflrn pe rosii cutind
pe birnicii fugiti de sub paza lor i silindu-i, in cazul cind
gseau, s-si plteasc drile sau vind mosia 261.
Dac in cazul megiasilor fugiti de bir, rosii paznici de ju-
dete aveau posibilitatea de a se despgubi, vinzindu-le averea
ei nii sau silindu-i s vind si s le plteasc5, sumele
achitate pentru drile lor, pentiu birul rumnilor fugiti de sub-
paza lor, pe care ii plteau tot ei, rosii nu aveau de unde scoate
banii dati pentru acestia. In aceste cazuri, ca s nu rmin in
pagub5., rosii incercau s procedeze dup sistemul vechi, tr-
end" bucatele stpinului pentru drile rumnilor fugiti 262.
Intructt rosii sileau uneori la plata drilor si pe oamenii
scutiti sau cereau unor fugan, reveniti in sat, plata npsti-
lor", domnia era adesea obligat s intervin pentru curmarea.
acestor abuzurii263.
Sistemul de paz al locuitorilor birnici de ctre rosii din.
Tara Roanneasc nu s-a dovedit in stare s impiedice fuga din.
cauza birului a tranilor liberi sau aserviti 264.
261 Acad. R. S. Romania, CCXCIXJ128 i Arh. St. ms. 137, f. 231.

Amintim c in unele imprejurari, tot in timpul domniei lui Matei Basarab,
ii gisim pe curtent i slujitori utilizati si da stringerea locuitorilor fugiti dia
cauza birului. De pilda, intr-un doc. din 1654 se spune ca Diicu Buicescu_
pe atunci mare spatar trimisese dorobanti sa stringa oamenii fugiti
de bir din Craiovita Dolj, pe care i-a silit apai sa-i vinda ocina (Acad.
R. S. Romania, ms. Tocilescu, f. 70 v), lar la 14 ianuarie 1653, niste ju-
deoi din Pairdesti, fugiti de bir, arata ca se trimiseseri oameni domnesti
dup:i ei, di ne-a aflat in tara" (N. larga, Studii i doc., V, p. 183-184)-
262 Arh. St. Buc., ep. Arges, 11/32 si 33.
263 Ibidem, LXIX bis/12 si 11/39.
264 Vezi Studii", XII, 1959, nr. 2, p. 75.
www.dacoromanica.ro
352 ATRIBUTIILE CURTEMILOR I SLUJI1ORILOR
Se intelege c. rosii licit de mare ar fi fost num5.-

rul lor intr-un judet nu reuseau s impiedice s fug pe lo-
cuitorii care nu mai puteau uporta greutatea drilor fat de
domnie. La aceast lips de eficacitate a sistemului de paz d' se
mai adngau i nemultumirile rosilor paznici de bir care
erau obligati s plteasc5. ei birurile celor fugiti de sub paza
lor si care asa cum am artat nu in toate cazurile aveau
din ce se despgubi.
Mate acestea au determinat pe Matei Basarab care
introdusese aceast reform fiscal fac unele concesii la
s
sfirsitul domniei sale, desfiintind, in anul 1653, n.p.stile2".
Probabil c, o dat cu desfiintarea np.stilor, Matei Basarab a
renuntat si la slujba de paznici ai judetelor la care obligase pe
rosii. In once caz, documentele de dup domnia lui Matei Ba-
sarab nu mai amintesc de o astfel de atributie indeplinit de
rosii din judete. Domnii urmatori pstreaz doar regula intro-
dus de acesta ca cei care fugeau de bir s-si piard. ocina2".
Mentionm a in Moldova, nu am intilnit dovezi docu-
mentare cu privire la o atributie asemntoare indeplinit de
curteni. In atributiile comandantilor de curteni i slujitori intrau
ins in mod normal si impiedicarea n m.sura
a fugii tranilor din pricina birului i ajutarea stpinilor
feudali pentru a prinde pe stenii fugiti de bir. Astfel, intr-un
265 Intr-un doc. din 2 februarie 1654, citat $i mai sus, dornnul cere
rosilor sa lase In pace satele Iasi $i Pravaleni, spunindu-le crez ca. bine
$titi vai c domnia mea am iertat toate napastile" (Arh..St. Buc., ep. Arge$,
11/39). Cf. $i D. Mioc, oP. cit., p. 82.
In Istoria Tdrii Romilnesti, p. 119, se afirma Irma c napastile au fost
desfiintate tla Inceputul domniei lui Constantin $erban, fapt ce concorda 5i
cu spusele domnului insusi, Intr-un doc. din 21 aprilie 1655, ca npastil<e)
di pri atuncea, din zilil<e> lui Matii vod<5.>, toate le-am calcat domina
mea $i le-am pus jos" (Ash. St. Buc., ep. Arges, IX17).
266 Intr-o porunca din 19 septembrie 1682, se spune categoric pentru
c'd cine fuge de haraciul imparatului, aceluia i se vindu i mosii ci bucate
$i tot, pentru haraci" (Arh. St. Buc., m-rea Hure; XLIV/1).
Paza satelor sa nu fugal de bir mai este amintit apoi In vremea
austriece In Oltenia, cind ispravnicii de judete erau datori
piedice fuga locuitorilor (Doc. priv, rel, agrare, p. 306-307 ; doc. din
4 martie 1723).
www.dacoromanica.ro
353 INDEPLINIREA OBLIGATIILOR PATA DE POARTA OTOMANA
document de la inceputul secolului al XVII-lea, se spune ca."

atunci cind miseii" din Moldova au fugit din cauza birului,
domnul a trimis armasi dup" ei s."-i opreasa ; neputind ins
s5.-i ajung, acestia au scpat in Transilvania 267; la 6 mai
1620, domnul d porunc.' pirelabului de Neamt s caute doi
vecini fugiti de cisl din satul Vercesti s.-i dea lui Ionasco Jora
s'A-4 duc. inapoi 268, iar la 1741-1742, docrnnul Moldovei laud
pe marele apitan de Codru pentru c oprise la Flciu pe lo-
cuitorii satelor Whnari si Bltati din Vaslui, care fugiser din
cauza birului 269.
IV. Indeplinirea obligatiilor

fati de Poarta Otomani
Pe ling obligatiile de ordin militar de care am vorbit, o

alt atributie ce revenea slujitorilor in cadrul obligatiilor Trii
Romnesti si Moldovei fat. de Poart era si aceea de a duce
turcilor si ttarilor banii, zahereaua si animalele pe care aces-
tea erau suite s, le furnizeze, precum si diversele plocoane tri-
mise de domn sultanului si acolitilor sl 270 Prezenta slujitori-
lor in astfel de imprejurri era necesar pentru a pzi pungile
cu bani si bunurile materiale trimise turcilor pe drumurile ata
de nesigure din tar si de dincolo de hotarele ei 271. La trans-
portul si escortarea banilor haraciului la Poart erau folositi
atit slujitorii, cit si lefegiii, sau chiar aprozii.
167 N. Iorga, Doc. din arlzivele Bistritei, I, p. 10.

268 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. IV, p. 471. Vezi si doc.
din 25 martie 1612 (ibidem, vol. III, p. 71-72).
268 N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 293-294.
270 Despre aceste obligatii vezi M. Berza, Haraciul Moldovei si Tdrii
Ronzdnesti in sec. XVXIX, 'in Studii si mat. de istorie medie, II, 1957,
p. 7-45 si idem, Variatiile exploakirii 7 rii Romdnesti de atre Poarta
Otomana in sec. XVIXVIII, in Studii", XI, 1958, nr. 2, p. 59-71.
Vezi si Istoria Romaniei, H, p. 776-785 si III, p. 13-23.
271 Cf. in acest sens doc. turcesc din 24 decembrie 1712, in care Constan-
tin Brincoveanu arati Ca.' seimenii si clrasii erau trimisi la Poart6 cu
boierii ca s pzeasc5 darurile (copie Inst. de istorie din Buc.).
www.dacoromanica.ro
354 ATRIBUTIILE CURTENILOR I SLUJITORILOR
Obiceiul de a trimite haraciul cu slujitori In secolul al

XVII-lea era atIt de r5spIndit inclt aceasta 1-a fcut, desigur,
pe cronicarul Grigore Ureche s5.* afirme c5. la inceputul se-
colului al XVI-lea Bogdan cel Orb a trimis pe logoatul
Tutu cu slujitori, pedestrime, drbani, de au dus birul, zece
povar de bani" 272
Prima mentiune documentar cunoscut5. asupra Indeplinirii
acestei abributii de c5.tre slujitori este din 2 noiembrie 1636,
dud fusese trimis Impren cu boierii care duseser haraciul
la Poart si Ion iuzbasa de dorobanti 273 desigur cu doro-
bantii din steagul ce conducea.
Dup informatiile date de A. M. del Chiaro, In timpul
domniei lui $erban Cantacuzino, slujitorii erau obligati s In-
soteasch" haraciul trii numai pin la hotar, unde II predau tri-
misilor Portii contra unei chitante. Intruclt, dincolo de Dunre,
turcii puratori ai haraciului erau atacati i jefuiti de oamenii
pug de domn 274, este probabil c otomanii au obligat pe ur-
masul lui $erban Cantacuzino s predea haraciul la vistieria
Imp5r5.teasc.
Cronica logofitului Radu Greceanu i Condica vistieriei lui
Constantin BrIncoveanu inregistreaz" numeroase cazuri de tri-
miteri ale haraciului cu grupuri de slujitori sau lefegii ; astfel,
la 1703, haraciul e dus de un cpitan cu 10 seimeni, un vtaf
doi c5,1'Arasi1275 ; la 15 iunie 1708 de un 1.4taf de eilrasi,
iar In anul urm5.tor de un vtaf de aprozi 276. Tot vatafi de c-
15.rasi slut i cei care, In anul 1698, duc banii reprezentInd bi-
rul canoe, sau banii lui Mehmet Celebi, la 1697 si 1701, banii
pentru capucheh5i, la 1699 277i In secolul al XVIII-lea, sluji-
272 Gr. Ureche,,Letopisetul Tdrii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, ed. a
II-a, p. 135.
273 Arrh. St. Buc., m-Tea Stavropoleos, XXX/3.
A. M. del Chiaro, op. cit., p. 136.
276 R. Greceanu, op. cit., p. 148 gi 190.
277 Condice vistieriei, p. 395, 362, 633, 466. Vezi si E. Virtosu, Foletul
novel, p. 178, 180, 186, 190, 191 passim, unde Constantin Brincoveanu in-
seamni adeseori trimiteri de bani i daniri la Istanbul si Odriu prin ca-
pitani de saragele, ceausi de aprozi, vtafi de cIllrasi i alti slujitori sau
mercenari.
www.dacoromanica.ro
355 INDEPLINIREA OBLIGATIILOR PATA DE POARTA OTOMANA
torii erau trianisi la Tarigrad s duc haraciul trii. La 1737,

de pild., este trimis Cu 50 de pungi de bani Gheorghe chita-
nul de dorobanti 273.
Plocoanele tr.suri, cal, banuri si altele
sint duse cel
mai adesea tot de clrasi sau seimeni, iar uneori de vltafi de
aprozi 273
atre sfirsitul secolului al XVII-lea, se intilnesc numeroase
cazuri de slujitori si lefegii trimisi, in mimar destul de mare,
s transporte carele de zaherea sau boii datorati turcilor, aceasta
fiind una din principalele obligatii fat de Poart5.280. La 21
februarie 1694, 225 de slujitori si doi cpitani sint trimisi s
duc zahereaua la Belgrad ; in anul urm.tor, 170 de slujitori
pzesc transportul a 1494 de boj si care, minate de haidi 281
la 1697, 145.ni1 mare chitan de lefegii cu 500 de slujitori, cu
moldoveni, turci si ttari transport haznaua imprteascr si
zaherea la Camenita 282; in acelasi an, trei steaguri de slujitori
din Bucuresti, alctuite din 130 de oameni, impreun cu 100
de anartalogi si dorobanti de la Cerneti, duc boii si carele de
Belgrad 283.
In Moldova, zahereaua clatorit turcilor era transportat5., de
asemenea, de grupuri mari de slujitori. In vara anului 1687, se
spune c" plecase din lasi un convoi de 3000 de arute cu provi-
278 C. Dapontes, Ephemerides daces, II, p. 66.

279 Condica vistieriei, p. 641, 650, 356.
28 La 15 aprilie 1687, stolnicul Constantin Cantacuzino scria lui Mihail
Teleky c toati. lama au fost ocupati cu caratul hranei la Camenita"
(A. Veress, Documente, XI, p. 256).
281 Condica vistieriei, p. 21 si 118. Vezi si doc. turcesc din 7-16 fe-
bruazie 1693 (Acad. R. S. Romania, DLXXXI/21 a).
282 R. Greceanu, op. cit., p. 85.
283 Condica vistieriei, p. 292. Vezi alte asemenea cazuri de slujitori,
martalogi si cazad trimisi la Belgrad sau aiurea, cu boj si zaherea
(ibidern p. 366, 377, 400) ; vezi si cronica lui Radu Popescu, ed. C. Grecescu,
p. 211, unde se vorbeste de cele 1000 de care trimise de $tefan Cantacu-
zino in Moreea, ca si cronica lui Axinte Uricarul, de unde =zulla ci si
din Moldova se expediasera care pentru turci (M. Kogalniceanu, Cronici,
II, p. 167).
www.dacoromanica.ro
356 ATRIBUTIILE CURTEN1L0R 51 SLUJITORILOR
zii pentru Camenita 284. Dupa cum ne informeaz cronicarii

moldoveni, la 1672, Alexandru Buhus hatmanul Cu slujitorii
ce comanda fusese trimis s6 clued' zahereaua la Camenita ;
cum oastea polon tinea calea s nu lase zaharaua sa o treacg
la Camenite, slujitorii moldoveni au trebuit s lupte din greu
pentru a-si face drum 285 In timpul domniei lui Antioh Cante-
mir, Moise serdarul este trimis de domn, cu .300 de slujitori si
300 de cai in pohod", s" duc un alt transport de zaherea la
aceeasi cetate ; la urmkorul transport, de 1500 de care, slut fo-
lositi 1500 de slujitori din Moldova si 600 din Tara Rom-
neascA 286 etc.
Dup cum rezult din cele de mai sus, transportul carelor
cu zaherea si al boilor la eettile turcesti de la Belgrad si Ca-
menita necesita un numr mare de slujitori, care plecau clIn
taea. pe un timp destul de indelungat. Cei care erau trimisi cu
asemenea lungi transporturi erau supusi la tot felul de pri-
mejdii, atit datoria nesigurantei drumurilor, cit si asprimei ier-
nii, din care pricirl multi isi pierdeau viata pe drumuri 287. De
aceea, cind turcii i-au cerut lui Constantin Brincoveanu, la 1714,
s. tamit. 300 de care cu zaherea la Hotin, in timp de iarn.,
domnul se roag. s se milostiveasc s." lase s trimit in pri-
mvar, c fiind iarn vor peri si oamenii, si dobitoacele" 288.
Alteori, asemenea misiuni se puteau termina cu pierderea
vietii celor trimisi, ca pedeapsk' pentru nereusita acestor trans-
porturi. Astfel, un cpitan de margine, trimis s duc zaherea
In Polonia, a fost ucis, din porunca domnului, deoarece pe drum
i se rupseser carele 282.
284 V. Mihordea, Les principauts rozimaines dans la presse franpise

du XV11-e sicle, Pars, 1932, p. 70-71.
286 I. Neculce, Cronica, ed. cit., p. 61. Vezi si M. Kogilniceanu,
Cronici, II, p. 210 ; cf. i pseudo-Muste (ibidem, III, p. 18).
286 I. Neculce Cronica, ed. Iordan, ed. a II-a, p. 137.
287Axinte Uricarul wrat c multi oameni din cei trimi0 de $tefan
Cantacuzino in Moreea au pierit pe dnim (M. Kogilniceanu, Cronici, II,
p. 167), transportul falcindu-se pe timpul iernii (Radu Popescu, op. cit., p. 211).
288 R. Greceanu, Viala lui C. Brincoveanu, p. 246.
289
R. Popescu, lstoriile, ed. cit., p. 163.
www.dacoromanica.ro
357 INDEPLINIREA OBLIGATIILOR FATA DE POARTA OTOMANA
Tot in legkur5. cu indeplinirea obligatiilor tbirilor romne

fat de turci stau si atributiile unor dregkori m'runti din Mol-
dova, numiti userei subalternii marelui usar de a se in-
griji de g'izduirea trimisilor Portii.
Referindu-se la atributiile acestor m5.runti dregkori, Di-
mitrie Cantemir arat c ei duc la gazde pe turcii si tkarii ve-
niti cu misiuni in tail si ingrijesc de procurarea celor necesare
acestora 299.
Pentru indeplinirea acestei obligatii fat" de trimisii Portii
sau ai hanului tkarilor, usereii apelau la mijloacele locuitorilor.
Din continutul unor scutiri acordate bisericii armenesti din Iasi
la inceputul secolului al XVIII-lea, prin care se interzice use-
reilor sl duel turci, fatari sau alti oameni striini la casele sluji-
torilor bisericii sau s'i le la asternuturile pentru gizcluirea aces-,
tora 291, rezula in mod ciar felul cum procedau acesti slujbasi
pentru indeplinirea sarcinilor ce le reveneau 292.
Intr-o vreme in care trimisii Portii veneau destul de des
in t5.rile noastre, cu diverse misiuni, usereii trebuiau s fie ne-
lipsiti de la slujba curtii", cum se arat intr-o porund dom-
neasc din 23 iulie 1735 293.
In Tara Romneasc', intretinerea trimisilor Portii cklea tot
In sarcina locuitorilor Orii, dup cum rezult din numeroasele

291 Vezi scutirile din : 8 iunie 1705, 18 noiembrie 1707, 18 decem-
brie 1710 si 17 august 1727 (J. Neculce", III, 1023, p. 118-119) ; cf. si
C. C. Giurescu, Istoria romiinilor, 111/2, P. 679. Vezi si scutirea din 18
iulie 1740 (Acad. R. S. Rom'nia, Ms. rom. 237, f. 406 v.).
292 Vezi, de pild, o scutire acardati da 30 august 1633 satului Do-
colina pentru gzduirea oamenilor domnesti si boieresti, urmind ins si
primeasc si s gzduiasc turci, ttari si alti soli, si-i ingrijeasei si ii-i
strijuiasc. (G. Ghibinescu, Ispisoace, II/1, p. 20). Dintr-un alt doc. mol-
dovean, din 30 iunie 1661, rezult c locuitorid cldeau cai de olac, fin
,i grunte pentru cai si bucate pentru will In trecere (N. Iorga, Studii i.
doc., V, p. 35).
293 N. Iorga, Studii ;i doc., VI, p. 443.
www.dacoromanica.ro
scutiri de mertice i collate acordate unor sate ale marilor feu-

dali 294. Dup. pirerea lui Anton Maria del Chiaro, atributia de
a gizdui solii era indepliniti de portan i 295.
V. Transmiterea stirilor in interiorul

triisi in afara ei
In vremea de care ne ocupirn nu exista un serviciu public
care si asigure transportul corespondentei si -al cilitorilor.
Exista un serviciu organizat pentru transmiterea stirilor, dar
numai pentru nevoile statului feudal.
In secolul al XV-lea i prima jumitate a secolului al
XVI-lea, domnia folosea pentru transmiterea stirilor diverse
slugi ale sale, asa cum rezulti din scutirile de cai de olac acor-
date unor sate ale marilor feudali. Documente mai tirzii atesti
folosirea cailor de olac la transmiterea
Dupi ciderea tkilor romne sub dominatia otomani, in a
doua jumitate a secolului al XVI-lea, domnia organizat un
corp special de cureni i sii, numiti cilirasi de Tarigrad, care
duceau i aduceau la si de la Poarti.
294 Vezi scutirile din : 10 septembrie 1612, 15 iunie 1626, 6 aprilie

1628, 11 iunie 1631 (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. II, p. 104,
Arh. St. Buc., m-rea Deadu, XXII/7, m-rea Nucet, VIII/7-8, m-rea Banu,
XI/18). Vezi, de asemenea, porunca adresae de Radu Leon, la 9 iunie
1668, slujitorilor i taranilor s aiba grija de bucate pentru unguni cu caii
lor care mergeau la Odriu (N. Iorga, Studii fi doc., IV, p. 511).
Obligatia de a intretine solii si pe turci cadea in general in grija
satelor de drum (vezi doc, din aprilie 1632, in care se recunoaste c aceste
sate au multe pasuri i nevoi de turd si de cilatori" (Acad. R. S. Ro-
mania, CCCX/21).
Despre modul cum erau gazduiti strinii mai de seam. aflati in tre-
cere prin tara noastra, vezi W. Hunter, Travels in the year 1792 through
France, Turkey and Hungary to Viena, Londra, 1796, p. 305, unde se spune
c slujbasii autorizati de domn puteau e scoata pe oricine din casa sa,
ca aocuitorii sa se impotriveasa
www.dacoromanica.ro
359 TRANSMITEREA STIRILOR
Se 5tie ea' una din obligatiile importante ale domnilor OH-

lor romane, aservite turcilor, era aceea de a informa Poarta de
tot ce se intimpla si se putea afla in arile vecine. In-
fiintarea acestui corp de calrasi-curieri trebuie pus: in le-
gituri tocmai cu aceast obligatie, ca si cu necesitatea pe care
o simteau domnii, supusi turcilor, de a fi informati ei insisi la
timp asupra celor ce se petreceau la Poart si care vizau in
vreun fel situatia lor.
Prima stire despre folosirea acestor crrasi-curieri da-
teaz de la sfirsitul secolului al XVI-lea. Cronicarul Grigore
Ureche (luind stirea de la tatl su, contemporan cu evenimen-
tele) ne informeaz c Aron Tiranul, domnul Moldovei, a pri-
mit vestea despre mazilirea sa de ctre sultan prin alrasi de
Tarigrad 296.
In secolul al XVII-lea, dovezile despre utilizarea crrasi-
lor la transmiterea diverselor stiri se inmultesc. In timpul dom-
niei a doua a lui Stefan Toma, acesta primeste prin clarasi
de Tarigrad vestea c6 a fost numit vizir un turc care ii era
prieten 297 la 22 februarie 1660, Grigore Ghica scria, din
Udriiu (Vidin), postelnicului Constantin Cantacuzino ea' a pri-
mit prin clrasi scrisoarea sa din 17 februarie 298, lar cronica-
rul Radu Greceanu ne informeaz in nenumrate rinduri despre
primirea de ctre Constantin Brincoveanu, prin clrasi de
Tarigrad, a deselor stiri trimise de capuchehaiele sale 299
Clrasii nu erau folositi numai la transmiterea stirilor in
si din Imperiul Otoman, ci oriunde domnia avea nevoie de cu-
rieri, indeosebi in Transilvania. La 25 noiembrie 1641, aflm
dintr-un document al lui Matei Basarab c acesta trimisese un
clras cu o scrisoare in Transilvania 300, lar in socotelile Bra-
sovului si ale Bistritei apar numerosi crrasi (Kallaraschen
298 Gr. Ureche, Letopisetul reirii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, ed.

a II-a, p. 221.
297 Minn Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 86.
298 Acad. R. S. Romania, XLIV/52.
299 Radu Greceanu, op. cit., p. 107, 138, 151, 154 passim.
300
A. Veress, Documente, X, p. 109.
www.dacoromanica.ro
in textele germane si cursores, in cele latine) din Tara

Romneasc5. si Moldova trimisi de domn cu stiri sau cu di-
verse daruri 301.
Dup. cum arat Dimitrie Cantemir, la inceputul secolului
al XVIII-lea, in Moldova existau mai multe grupuri de &AM.-
rasi utilizati la transmiterea stirilor in Turcia, Polonia si
Rusia 32.
In secolul al XVII-lea, tot clrasii asigurau i transmite-
rea stirilor pe teritoriul trii in timpul rzboaielor purtate de
turci. Cronicarii moldoveni aratl c5., in timpul .domniei lui An-
tonie Ruset, acesta asezase slujitori la Tabra si la $tefnesti
si la alte menziluri, care tineau drum de cal de olac" sau men-
zil de la tefnesti pin la Camenita, cu mult nevoie de
turci" 303.
Pe ling transmiterea stirilor peste hotare, o sarcin de
seam. a Clrasilor era si aceea de a anunta locuitorilor din
tar diverse stiri importante. Paul de Alep ne informeaz c,
dup alegerea sa, Constantin Serban a trimis in tar clrasi
s fac cunoscut locuitorilor c au un nou domn 304
Uneori cTrasii erau folositi de domnie ca s duc. locui-
torilor fugiti din pricina unor imprejurri grele crti de
pace", chiemindu-i pre toti s vie pre la casele lor fr nici
o fric.", cum face Gheorghe Duca in 1673 35 sau stefan Toma
In a doua domnie, cind a trimis cartile domniei sale pretutindeni,
in toate tirgurile, & gl.suiasc i s dea de stire tuturor s.rma-
nilor s vin fiecare in patrie i la ocina sa" 300.
31 N. Iorga, Socotelile Brafovului, p. 75, 76 passim ; idem, Studii f

doc., III, p. 31, 32 passim.
32 Vezi rnai sus p. 115.
33 I. Neculce, op. cit., ed. I. Iordan, ed. a II-a, p. 67 ; M. Kog5lni-
ceanu, Cronici, III, p. 77.
34 Paul de Alep, op. cit., p. 114. Vezi si Istoria Ronuinegi,
p. 191, unde se spune c5, dup alegerea sa, Constantin Brincoveanu a po-
runcit logofetilor domnesti s scnie c5rti pre numele lui la toate tirgurile
4i da toati tara", anuntind moartea lui Serban Cantacuzino si urcarea
sa pe tron.
35 Radu Popescu, Istoriile, p. 159.
306 Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. V, p. 205.
www.dacoromanica.ro
361 TRANSMITEREA $T1R1LOR
In aceste cazuri, poruncile erau aduse la cunostint asa

cum pristavii vesteau diverse stiri. La 1630, un locuitor care
vindea un loc la LerestiMuscel spune c a pus pristavi la
tirgu (Cimpulung) de au strigat cine s va afla s cumpere acel
vadu"307. Tot astfel, la 1655, in timpul rscoalei slujitorilor,
Constantin $erban pusese oameni s strige zilnic ca lumea s.
stea linitit 308
In afar de trimiterea clrasilor s vesteasc alegerea
domnilor si s duc alte stiri de aceeasi importanti, in secolul
al XVII-lea, cind posibilittile de aprare ale rii erau mult
reduse, tot eilrasii erau trimii s anunte pe locuitori s se
adposteasc 'in munti cind se afla c nvlesc atarii. Paul de
Alep ne relateaz c, inainte de nvlirea ttarilor, in 1658,
domnul Trii Romnesti a trimis clrasi s anunte pe locui-
tori s fug din calea nvlitorilor 309. La fel procedase cu citeva
decenii mai devreme Radu Mihnea, inainte de pustiitoarea n.-
val'i a ttarilor din 1624, trimitind cl.rasi sau cureni s dea de
stire in toat tara ca populatia s fug in munti 81.
Pentru transmiterea diverselor porunci domnesti mai pu-
tin importante, adresate unor diverse persoane, unitti de sluji-
tori etc., erau folositi, in afar de clrasi, i aprozii. In timpul
rscoalei slujitorilor din Tara Romneasc, Miron Costin grat.
c Gheorghe stefan a prins un aprod pe care Hrizic, domnul
ales de risculati, Il trimisese L anunte pe slujitorii din jude-
tul Buzu s." vin la oaste 3".
In Moldova, sint amintiti in documentele din prima Juma-
tate a secolului al XVII-lea, printre cei care luau cai de ola; si
307 N. Iorga, Studii si doc., III, p. 274.

398 Fontes Rerum Austriacarum, Scriptores, III, p. 231.
39 Paul de Alep, op. cit., p. 221.
310 Acad. R. S. Romania, ms. 157, f. 102. Vezi si doc. din 2 ianuarie
1681, foarte interesant pentru modul cum domnul anunta in tara c navalesc
armatele dusmane (Acad. R. S. Romania, MCCXXXI/70). Intr-o scrisoare
a lui Lupu Mlai citre bistriteni, din 1617, se spune c s-au strigat la.
Hotin carti de acmu 20 dni (zile) sa treaca Nestrul 80 mii de lesi, 25 de
mii de litfani si de acii citeva miri de cazacii Neprului" (N. Iorga, Docu-
mente din arhivele Bistri(ei, I, p. 33 si Hurmuzaki, XV/2, p. 870).
www.dacoromanica.ro
crainicii 312, care aveau atributia de a transmite diverse porunci

In interiorul trii 313.
Pentru indeplinirea serviciului de curen, cTrasii i crai-
nicii foloseau caii de olac pe care ii luau de la locuitori. Intr-o
relatie din 30 martie 1604, un preot catolic din Suceava arta
c curierii domnului luau locuitorilor caii pe care Ii gseau in
drum 314, iar intr-o serie de scutiri acordate episcopiei de Bu-
zti in secolul al XVII-lea se prevede c poslusnicii si sint
scutiti si de ctr clrasi, pentru cai de olac" 315.
Pin. la sfirsitul secolului al XVII-lea, clrasii aflati in
slujba domniei luau cai de olac de oriunde gseau. Intr-o po-
runc. din 3 ianuarie 1695, Constantin Brincoveanu interzice tu-
tumor clrasilor si altor slugi care yeti umbla cu olcrii"
ja caii pirclabilor i negustorilor care vin la tirg la Rusii de
Vede si Zimnicea s spargeti tirgur 316.
La sinceputul secolului al XVIII-lea, Constantin Brinco-
veanu a incercat s. reorganizeze serviciul de curen, obligind
pe clrasi s dea ei cai de olac. La 9 ianuarie 1707, domnul
d dispozitii cpitanului i clrasilor din Buzu s nu mai ja
pentru olacrii si podvoade caii i carele Tnorarilor episcopiei
de Buzu ; aceste sarcini urmau a fi indeplinite cu mijloacele
31! scutirile din 21 noiembrie 1623 si 5 noiembrie 1629 pentru

cai de olac date chervsriei Sf. Sava-Iasi (Doc. priv. ist. Rom., A,
veac. XVII, vol. V, p. 246 si Arh. St. Buc., m-rea Sf. Sava-Iasi, XXXV/9a).
Vezi si doc. din 12 decembrie 1625 si 12 aprilie 1626, in care este amintit
Tato crainicul (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVII, vol. V, p. 317 si Arh.
St. Buc., sch. Brazi, XXV/2).
Despre crainicii din Transilvania, care indeplineau rosturi Insemnate
In organizarea justitiei i stringerea carilor, vezi Silviu Dragomir, Citeva
urme ale organizatiei de stat slavo-romdne (Dacoromania", I, 1920-1921,
p. 150-155).
313 Vezi si doc. din 1743, in care se spune c un crainic a strigat
In tire pentru o vinzare (Ion Neculce", V, 1925, p. 150).
314 Columna lui Traian", 1876, p. 319. and ealgrasii de Tarigrad
prpdeau" cali luati de la locuitoa-i, ei erau obligati s le Implineasci"
paguba (doc. din 22 decembrie 1684, Arh. St. Iasi, CDIX/49).
315 Vezi doc. din : 4 februarie 1628, 10 ianuarie 1630, 10 octombrie
1632 (Acad. R. S. Romnia, CXXIV/172, 148 si 192).
3" N. Iorga, Studii ti doc., V, p. 340.
www.dacoromanica.ro
363 TRANSMITEREA $TIRILOR
dlrasilor, drora li se iertase birul ca s. poat fi de ce sint

poruncile domnii mele i s poarte podvoadele i toate ()Med.-
riile ei" 317. C.lrasii continuind s. la cai de olac de la episco-
pie, printr-o nou porund, din 22 aprilie 1731, li se interzice
s mai supere episcopia cu olcrii" $18 O dispozitie asemn-
toare a fost dat la 18 aprilie 1710 lui Dobre iuzbasa de &AM.-
rasi de la Mxineni i clrasilor de acolo, poruncindu-le
dea ei cai de olac i s lase in pace minstirea 319.
Dup domnia lui Constantin Brincoveanu, luarea cailor de
-menzil de dtre clrasi de la locuitori era considerat un abuz,
la care locuitorii ripostau .adesea. In iunie 1738, un cpitan din
Gherghita raporta domnului c, fiind caii de menzil risipiti
,cu olcrii", un trimis al s.0 a incercat s la cal de la niste
ciobani, dar acqtia i-au sfrimat capul 320.
In secolul al XVIII-lea, cind serviciul de post a fost mai
bine organizat, elrasii utilizati drept cureni au fost nu-
miti ,menzilgii" 321. (de la menzil post.) sau ,c`lrasii
iar mai tirziu, cei care aveau In grij grupurile de
cureni s-au numit dpitani de menzil. La 1757, existau in Mol-
dova sase cpitani de c5.15.rasi pentru menzil, la Focsani, Ga-
lati, Birlad, Iai, StefInesti si Vaslui 322, iar in a doua jum-
tate a secolului al XVIII-lea, dup informatiile date de Bauer,
exista un cpitan de post cu 100 menzilgii la Bucuresti si 78
dpitani cu 3144 slujitori pentru post in tar 323 (cifra pare pu-
311 Arh. St. Buc., ep. Buzau, X1174. Porunca se repeta la 4 februarie
1716 (Ibident, X/85).
818 Acad. R. S. Romania, CXXVI/132.
319 Acad. R. S. Romania, CXXVI/58.
320 Arh. St. Buc., m-rea Adam, VI/8 bis.
321 La 28 iulie 1743, calarasii care edeau pe moiile Babele i Podul
Doamnei, fiind menzilgii", erau scutiti de claca, urmind s dea numai dijrna
mitropoliei, stapina locului (Doc. priv, rel. agrare, I, p. 414). Cf. *i relatia
atitropolitului Neofit din 1746 (Bis. ort. rom.", II, 1875-1876, p. 325).
Vezi $i doc. maldovean din 14 septembrie 1728 (Acad. R. S. Romania,
DCXXVIII/27).
322 N. Iorga, Doc. fi cercetari asupra istoriei financiare, p. 31.
823 Bauer, op. cit., p. 55.
www.dacoromanica.ro
364 ATRIBUTIILE CURTENILOR I SLUJITORILOR_
in exageraa). In grija lor era asigurarea transmiterii stirilor

cu caii l cu toate ale lor cheltuieli , in schimbul erora erau
scutiti de ari 324 Tot in atributiile acestora intra i grija pen-
tru transportul solilor str'ini, care inainte luau cal de schimb.
de la locuitori 325.
VI. Asigurarea pazei curtii domnesti ia

fastului de curte
O alea' atributie a slujitorilor merce4arilor era aceea de
a p5.zi curtea domneasc i persoana domnului, de a-I asigura
pe acesta impotriva oricror incereri de a fi alungat de pe
In aceast privintì este foarte graitoare o scrisoare
tron 326.
foarte cunoscut, de altfel a lui Gheorghe Stefan, dom-
nul Moldovei, in care acesta recunoaste deschis c oastea ctr
simbrie nu o putem trimite de lingi noi, csici o tinem pentru
aprarea noastr ; dae nici aceasta n-ar fi ling noi, atunci
prostimea ne-ar alunga din scaun, pentru darile multe pe carer
de nevoie, le aruncm asupra ei" 327
In aceast atributie au fost utilizati la inceput curtenil
care aceau acest serviciu cu rindul. In a doua jumkate a se-
colului al XVI-lea., pe misura cresterii exploaarii fiscale a
frii si, in acelasi timp, a nemultumirii maselor de producaori,
domnii Moldovei i Trii Romnesti au inceput s." foloseasa
tot mai adesea ca psazitori ai curtii si persoanei lor mercenari
324A. Saya. Doc. Arhei, p. 203; N. Iorga, Studii fi doc., VI, p. 271
5i Acad. R. S. Rominia, ms. rom. 237, f. 359.
325 Vezi porunca adresata de domn unui apitan de menziluri, la 12*
mai 1739, ssi dea cite o eiruti cu patru cai, cu doi podvodari, sease cai de
c5lrie si cite doi surugii din conac in conac pentru doi soli francezi
(N. Iorga, Studii doc., V, p. 391).
Intitulindu-si paragraful1 din cap. VI al vol. II din lstoria
armatei, p. 203 Oastea de curte de la sfirsitul veacului al XVII-lea...",
N. Iorga arat, astfel, ci principala atributie a oastei in aceasti vreme
devenise paza curtii domnesti.
327 Rev. istoric6", XII, 1926, p. 318.
www.dacoromanica.ro
365 ASIGURAREA PAZEI CURTII DOMNESTI
strini, crora li s-au construit locuinte chiar in interiorul curtii

clomnesti, pentru a fi oricind gata s intervin5 la nevoie. In
timpul domniei lui Petru Schiopul, garda palatului domnesc era
alctuit din 200 de puscasi (fuseliers) si o companie de ln-
-cieri, care ficeau 'de serviciu cite o sptmin, primind
-tinere de la domnie 328, iar mai tirziu se spune despre Matei Ba-
sarab c avea pentru paza sa in permanent cite 100 de arche-
buzieri care se schimb in fiecare simbte 329 Dintre merce-
nari sint amintiti cel mai adesea printre cei care asigurau paza
curtii domnesti seimenii si nemtii.
Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, erau folositi ca pzi-
tori ai curtii domnesti din Bucuresti i aprozii, care, in mod
obisnuit, indeplineau alte atributii. La 24 aprilie 1749, Con-
stantin Mavrocordat se adreseaz. aprozilor de la ceata ceausu-
lui", artindu-le c a hot.rit ca nici rindul de paza curtii
domnesti s5 nu lipseasc" dar si aprozii s aib posibilitatea de
a-si vedea de casele lor. In acest scop, domnul le ordon s dea
de fiecare cruce" cite un om pentru paza curtii domnesti, care
s vin cu cal de 6.15.rie, sabie i pusei ca s fie de slujba
curtii domnesti totdeauna". Pentru cheltuielile pe care le fceau
cu tinerea aoestor aprozi de .paz, restul aprozilor erau scutiti
de toate dajdiile i ornduialele rii, oricite or esi... peste an
In tar au p. bresle" ".
O alfa" atributie indeplinit de curteni, slujitori i lefegii

era aceea de a participa la diverse solemnie.ti de la curtea
domneasc., la alaiul domnului cind iesea de la curte, la di-
versele s'Arb.tori la care lua parte domnul si la primirea si con-
ducerea solilor prin tar' si la palatul domnesc. Prezenta lor in
328 F. Babinger, O relafiune neobservatil..., p. 20-21. Vezi relatia lui

Weissmantel (Rev. cistorica". 1930, p. 8), care afirma la inceputul sec. XVIII
c garda curtii era formata. din 150 de ostasi calari imbracati In verde.
329 Arhiva", V, 1894, p. 115.
33 Acad. R. S. Romania, XII/101.
www.dacoromanica.ro
366 ATRIBUTIILE CURTEMILOR SI SLUJITORILOR.
asemenea imprejurari era menita s. dea solemnitatii respective

mai multa importanta si fast, s impresioneze pe participanti 331.
Dupa cum ne relateazi Dimitrie Cantemir, de cite ori dom-
rail iesea din orasul capitala, era insotit de un mare alai de
trupe, calari i pedestri, asezati intr-o anumita ordine, cu stea-
gurile in frunte, i condusi de capitanii respectivi 332.
Cu o pampa deosebita se praznuiau apoi principalele sar-
batori religioase. Asemenea solemnitati au fost va'zute si de-
scrise de Paul de Alep, care ne relateaza ca la ele participau
numeroase efective de trupe, care tra"geau cu armele de foc, iar
muzicantii cintau din tobe i trimbite 333. Cu aceeasi pampa se
praznuiau aceste sarbatori si in Moldova in vremea domniei lui
Vasile Lupu 334.
Cit despre primirea solilor, aceasta se facea totdeauna cu
un deosebit fast, -care era proportional cu importanta celor care
alcatuiau solia. Solii erau primiti inca de la hotarele tarii de
unitati de slujitori sau lefegii. Solul polon Oswiecim, care a
trecut prin Tara Romaneasca la 1643, ne relateaza ca la fie-
care conac, chiar de erau localitati mici, ne intimpinau citeva
steaguri de osteni" 335, iar Iohann Mayer, la 1651, afirma ca a
fost condus spre granita polona de doua steaguri de calarasi
care numarau laolalta 300 de oameni" 336.
Prianirea solilor i strainilor in capitala tarii sau Ja curtea
domneasca se facea cu un fast si mai deosebit. De pad., cind
Constantin Cantemir a primit pe Ph. Avril, la 1689, toata oas-
tea, in arme, era insirata in cea mai frumoasa ordine Ora la
331 N. Iorga a remarcat faptul c5 msura in care adevIrata fart5

1upt5.toare a Moldovei, ca si a Trii Romanesti, sazuse, in aceeasi msur
alaiul militar se fcea mai str5lucitor" (Istoria romdnilor prin cratori, II,
Buc., 1921, P. 119).
3" D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 91. Despre pompa cu care
iesea domnul din palat vezi si C. C. Giurescu, Le voyage de Niccolo
Barsi, p. 29.
Paul de Alep, op. cit., p. 80-81, 88, 105.
334 G. Bezviconi, Cdllitori rufi, p. 43-44.
335 P. P. Panaitescu, Cltori poloni, p. 55.
336 Balcania", III, 1940, p. 378. Vezi si Arhivu", 1867, p. 14 si
P. P. Panaitescu, op. cit., p. 32, 40-41, 51 si Rev. istoria", 1920, p. 209.
www.dacoromanica.ro
367 ATRIBUTII JUDECATORESTI
intrarea palatului" 337, iar cind solia lui Gdinski a trecut prin
Iasi, la 1677, a fost primita de 20 de steaguri de clareti, 6
steaguri de seimeni si alte 6 de pedestrime "8.
Soliile domnilor Trii Romnesti si. Moldovei peste hotare
erau insotite, de asemenea, de unitati importante de curteni,
dorobanti si calrasi 339.
In legatura cu aceasta atributie a slujitorilor de a par-
ticipa la diversele solemnitati de la curte trebuie sa amintim
si de existenta unor slujbasi domnesti care indeplineau anumite
roluri in asemenea imprejurari ; este vorba de trimbitasi, sur-
lari si tobosari. Acestia, cu instrumentele lor, asigurau muzica
necesara solemnittilor si parazilor. In documentele din secolul
al XVII-lea din Tara Romneasca sint pomeniti numerosi trina-
bitasi 340, care, la 15 septembrie 1657, se aflau sub comanda
unui capitan 341, precum si surlari si tobosari 342. In Moldova, pe
linga trimbitasi, mai sint amintiti si surlarii, condusi si ei de
un vataf 343.
VIL Atributii judecitoreqti

Organizarea judecatoreasca a celor dona: tari romne este
o problema deosebit de complicata, tinind seama in primul rind
de varietatea instantelor ce puteau judeca : obsti, stapini feu- -
337 Ph. Avril, Voyages en divers tats, p. 339 (in trad. la Inst. de
istorie).
339 N. Iorga, Socotelile Brafovului, p. 17, 18 passim.
349 Doc. din : 8 decembrie 1628, 30 octombrie 1662, 24 mai 1669 etc.
(Acad. R. S. Romnia, CD/2, Arh. St. Buc., m-Tea Viforita, IV/11 si ms. 129,
f. 209 v.). Vezi si Istoria rarii Romnefti de la octombrie 1688 la martie
1717, p. 7.
341 Arh. St. Buc., m-rea C. Lung, XIII/10.
342 Anatefter, in Studii fi mat, de istorie medie, V, p. 465-466. Vezi
si doc. din : 15 oct. 1634, 8 august 1640, 12 octombrie 1648, 15 iunie
1654 etc., (Arh. St. Buc., m-rea Tismana, XCVII/15, m-rea Bistrita, LIV/4,
cp. Rimnic, Cl//28, m-rea Brincoveni, VIII/6).
343 Doc. din 20 octombrie 1671 si 6 iulie 1715 (G. Ghibnescu, Surete,
V, p. 59 si N. larga, Studii fi doc., VI, p. 97).
www.dacoromanica.ro
368 ATRIBUTIILE CURTEN1LOR I SLUJITORILOR
dali, reprezentanti diversi ai domniei, sfatul domnesc i domnul.

Aceast problem fiind studiat separat de un colectiv al sec-
torului de vechi drept romnesc din Institutul de istorie, ne
vom ocupa aci foarte pe scurt de categoriile de slujbasi
runti care aveau dreptul la juclecat.
judectile pricinilor importante fiind fcute de sfatul dom-
nesc si de marii dregkori, slujbasii mrunti ai statului feudal
In primul rind armasii i aprozii aveau in sarcin execu-
tarea hotririlor luate de aceste instante. In gall de aceste
atributii, ins, existau unele categorii de dregkori subalterni
sau curteni care aveau ei mnii dreptul d a judeca diverse
pricini mrunte ; in Tara Romneasc acesti judeckori mrunti
erau in primul rind banii de del vornicii.
Dupa cum rezult din documente, bnisbrii, ca i vorniceii,
erau judectori ambulanti care judecau diverse pricini mrunte.
La 13 ianuarie 1665, domnul porunceste ca- nici feciorii va-
mesului s nu umble den sat in sat bnisori", ci oameni din
satele aflate sub ascultarea schilerului de la Rucr s mearg
la scal pentru a fi judecati 344.
Asemenea judeckori puteau fi ins si alti dregkori m-
runti. Intr-un document, din vremea lui Matei Basarab, privitor
la dreptul de judecat al minstirii Arges asupra orasului cu
acelasi nume, se spune a nu aveau acces in oras banii de judet
OT CSACTI30) fie (611TH) vornic, fie (11APE) aprod., fie (HMI)
armas, fie (up) postelnic" 345. Rezult de aici c fiecare din
categoriile de mai sus avea drept de judecat si globire cum
aveau i banii de judet, c i ei puteau indeplini deci atributiile
banilor de judet.
Dreptul de judecat al vorniceilor banilor de judet apare
adeseori in diverse scutiri acordate satelor marilor feudali. De
pila la 17 iunie (1568-1577), Alexandru Mircea voievod,
Arh. St. Buc., m-rea Cimpulung, LXI/34.
345 Idem, ep. Arges, XLII/5 ; vezi si doc. lidentic din 9 ianuarie 1663
(ibidem, XLI//8) i porunca din 30 august 1649 adresat bnisorilor, arm-
seilor si tuturor slugilor domnesti yeti fi si vornicei" s se fereascl
de judecata satului Flnfinzesti (ibidem, 11/31).
www.dacoromanica.ro
369 ATRIBUTII JUDECATORESTI
scutind satul Brincoveni al lui Danciu postelnicul, arat c

era oprit. aid intrarea banilor si slugilor vornicului celui mare
s-i judece si s-i prade" 348.
Dup cum rezult din documente, banii de judet judecau
urmtoarele categorii de pricini mrunte :
Certurile sau sfazile", uneori cu lovire. Intr-un docu-
ment din (1601-1611), un locuitor arar c a c'zut intr-o
prad bneasa c am spart capul unui om" 347, iar la 28 iunie
1653 se spune & un tigan fusese Inching" la oamenii banu-
lui c'ci s-au fost cirtat" 348. Cind oamenii se impcau, banii nu
mai trebuiau s se amestece 348.
Furturile marunte fi cele de cai, dup cum rezult din
documentul din 8 ianuarie 1638, in care se spune c banii de
judet si armseii nu aveau voie s judece satul Corbii de Piatr
pentru certele lor sau pentru sfadele lor sau pentru furti-
saguri"350. La 15 martie 1576, se arat a un .tigan care furase
niste cal ai unui locuitor, fiind pains, trebuise s dea 300 de
aspri banilor 351. In satele scutite de judecata banilor de judet,
ace.stia nu interveneau decit dndu s'a' va afla un furt ftisat de o
ving mare", dup cum se spune intr-un document din 16 sep-
tembrie 1653, referitor la satul Jiblea 352.
Calciirile de hotar sau tulburiirile de posesie, pe care
banii de judet le pedepseau cu hatalm. La 9 iunie 1583, satul
346 Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 588. Vezi $i doc. de scutire

de varnici sau slugitle marelui vornic din : 24 mai 1501, 27 iulie (1523-
1525>, 12 mai 1529, 23 iunie 1530 etc., (Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI,
vol. I, p. 6, 176; vol. II, p. 62, 82 passim).
347 N. Tarp, Anciens documents du droit, p. 216.
348 Acad. R. S. Romnia, XLIV/6. Vezi $i doc. din 18 octombrie 1618
Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVII, vol. III, p. 253).
346 Doc. din 18 iulie 1587-1588) (ibidem, veac. XVI, vol. V, p. 317).
336 Arh. St. Buc., ep. Arge$, LXIX bis/3.
331 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. IV, p. 217. Vezi si doc. din
15 martie 1625, in care se spune c5. un hot prins fusese apucat de pgubas
$i cu banii de judet O. au voit s-1 spinzure", fiind rscumprat atit de la
primul cit $i de la bani (ibidem, veac. XVII, vol. V, p. 488). Vezi, de ase-
menea, doc. din 28 octombrie 1652 (G. Ghibnescu, Surete, VI, p. 63).
352
Arh. St. Buc., ms. 712, f. 449 v.
www.dacoromanica.ro
370 ATRIBUTIILE CURTENSLOR I SLUJITORILOR.
Zatreni, care talase un hotar, fusese pedepsit Cu un hatalm de

13 boj, iar peste trei ani, pentru o pricina asernanatoare, banii
de judet globisera un sat al minastirii Tismana cu 60 de boj 353_
Tot banii de judet pradau" si pe cei care foloseau o proprie-
tate fara voia stapinului, de pilda taiau lemne 354.
4. Pricini diverse : restituiri de bunuri, sdpdri de comori
etc. De pila la 6 decembrie 1658, doi banisori de judet dau un
zapis de judecata, hotarind ca pircalabul satului Somor-Dolj
locuitorii de acolo sa restituie unui batrIn 20 de obroace de
mei pe care le luasera pe nedrept 355, iar la 13 ianuarie 1648,
domnul porunce.ste ca niste rumni ai minastirii Arges sa fie
In pace de banisori pentru o napasta ce le-au pus", deoarece
au zis ca au sapat la o comoara 356.
Dapa cum rezulta din documente, judecata banisorilor era
foarte sumara si ea se termina de regula cu globirea celor so-
cotiti vinovati, banii de judet realizind venituri importante din
aceste gloabe.
Ca priveste dreptul de judecata al vornicilor, in vremea
domniei lui Constantin Brincoveanu acesta era asemanator ca
acela al banilor de judet ; ei judecau pricinile de hotii i curvii,
au sfazi si capete sparte i alte gilcevi", urmind ca pentru vini
mai mari cei culpabili de pedeapsa sa fie adusi la domnie.
Tot ei faceau certare dupa obicei" acelora la care se gaseau
vite de furat ; in plus, se ocupau de vitele de pripas 357.
Pe o treapti superioara in ceea ce priveste dreptul de ju-
decata se gaseau comandantii de curteni si slujitori, marii vatafi
de tinut i capitanii, care asa cum am aratat aveau drept
de judecata in tinuturi i judete.
In scutirile acordate unor minastiri din Moldova pentru
satele lor la sfirsitul secolului al XVI-lea i in primele decenii
353 Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XVI, vol. V, p. 130 si 232.
354 Doc. din 8 aprilie 1653 (Arh. St. Buc., ep. Arges, LXIX/12).
355 G. Ghibnescu, Surete, VI, p. 222. Vezi si doc. din 25 aprilie 1620
(Al. $tefulescu, Documente slavo-romcine, p. 400-401).
356 Arh. St. Buc., ep. Argel, XXXII quator/17.
357 Anatefter. In Studii fi mat. de istorie medie, V, p. 432-433.
www.dacoromanica.ro
371 ATRIBUTII JUDECATORE$TI
ale secolului al XVII-lea, se arata ca starostii, prcalabii, marii

vatafi, globnicii i desegubinarii urmau s judece si sa-si ja
numai feriia (venitul din judecata), gloabele i desegubinele
urmind &A le ja stapinul feudal. 358 Vatafii de tinut aveau
scaun de judecata" in tinutul respectiv 359, unde cercetau di-
verse pricini, uneori din porunca domnului 36.
Mari vatafi de jude i pircalabii erau instante superioare
acelora constituite de marii feuclali. La 12 ianuarie 1628, Miron
Barnovschi hotaraste ca, daca oamenii din satele minastirii Secu
nu slut satisfacuti de judecata egumenului, atunci pot veni la
judecata la pircalabi, care urmau judece si sa-si ia feriia,
In timp ce gloabele desegubinele ramineau ca si inainte egu-
menului 361.
Dupa cum rezulta din documente, marii vatafi i pircalabii
judecau pricini foarte diferite, chiar pe acelea privind dreptul
de proprietate asupra vecinilor sau tiganilor robi 362, hotii, cer-
turi etc. 363
Atributii judecatotesti asemanatoare indeplineau si capitanii
din Tara Romineasck de la .care s-au pastrat numeroase carti
le judecata date pentru diverse pricini 364. Amestecul capita-
358 Doc. din : 30 aprilie 1588, 28 noiembrie 1607, 5, 24 mai 1626 etc.
(Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI, vol. III, p. 385, veac. XVII, vol. II,
p. 133, Arh. St. Buc., m-rea Sf. Saya, XXXIV/7 gi m-rea Pingirati, 111/29).
Doc. din 24 decembrie 1597 (Doc. priv. ist. Rom., A, veac. XVI,
vol. IV, p. 185).
3" Vezi doc. din : 14 septembrie 1581, 22 iunie <1583-1591) (ibidem,
vol. III, p. 175 gi 221) ; vezi gi ibidem, vol. IV, p. 1, 163, 164, 259. Vezi
cartea de judecata dat5. de 111abaico mare vAtaf de Vaslui la 11 martie
(1605) (Doc. priv. ist. Rom., A, veac XVII, vol. 1, p. 205).
361 Acad. R. S. Romnia, LXX.XV/25.
362 Vezi doc. din 19 august si 28 septembrie 1634 (Arh. St. Buc.,m-rea
Sf. Sava-Iagi, XXXV bis/17 gi Acad. R. S. Rominia, LX.XXIV/203).
363 A. Saya, Doc. Orhei, p. 199-200.
Doc. din : 25 aprilie 1643, 2 iulie 1658, 3 noiembrie 1693, 10 oct.
1697 etc. (Acad. R. S. Romnia, CCCLXVII/128, Arh. St. Buc., ep. Buzu,
XXXVIII/2, m-'rea Rm. Srat, V11/5, ep. Buzu, LVI/18). Vezi gi D. Fotino,
Istoria Daciei, III, p. 206, uncle se spune apitanii cei mari din vechime erau
judeciitorii judetelor".
www.dacoromanica.ro
372 ATRIBUTIILE CLTRTENIILOR $1 SLUJITORILOR
nilor in judecata pirdlabilor de oraK era insI interzis 365

Totuqi, uneori domnul incredinta apitanilor i dreptul de ju-
decaa in orae. De pild., la 14 ianuarie 1698, Constantin Brin-
coveanu, constatind c egurnenul minstirii Argq acuse mari
abuzuri avind dreptul de judecaf in ora, ii luase acest drept
0-1 dgcluse cpitanului de martalogi de Lovite ; cum ins mar-
talogii acuseri multe obrgznicii i. ofhenii multe ,Aueiti"
mtn'Astirii de oind nu mai avea dreptul s*-i judece, domnul re-
dase dreptul de judecaa tot minstirii 366
365 Studii fi mat, de istorie medie, V, 'FL 366, 369, 373 passim.
366 Arh. St. Buc., ep. Arges, LXIX bis/23.
www.dacoromanica.ro
IN LOC DE INCHEIERE
Scopul lucrarii de fata a fost acela de a studia evolutia,

organizarea fi atributille curtenilor, slujitorilor fi mercenarilor
sau lefegiilor, categorii care au indeplinit un rol de seama in
organizarea militara fi administrativa' a statelor feudale Tara
Ronuineasca fi Moldova. Rezultatele la care am ajuns in acest
studiu se bazeaza pe izvoarele istorice (documente, cronici, re-
la(ii de calatorie etc.) cunoscute pina la aceasta data. Se intelege
ca descoperirea unor materiale documentare noi, ca fi studierea
mai amanuntita a fiecarei probleme in parte vor putea aduce
noi lamuriri fi precizari la problemele tratate ad.
Incheind aceasta lucrare, prima de acest fel in istoriografia
noastra, ne exprimam speranta ca rezultatele la care am ajuns
vor fi folosite de tog aceia care vor sil cunoasca mai bine or-
ganizarea militara fi administrativa' a tarilor ronuine in evul
mediu, deschizind in acelafi timp drumul unor cercetari noi,
menite sa clued la o cunoaftere cit mai profunda' a acestor
probleme.
www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE
I. IZVOARE
A. Documente
&Ian T. Documente bucovinene, 5 vol., Cernuti, 1933
1939
Bianu I. Documente rominesti publicate de..., Bucuresti,
1907
Boga L. T. Documente basarabene, 20 vol., Bucuresti,
1926-1936
Eogdan loan Documentele lui Stefan cel Mare, 2 vol., Bucu-
resti, 1913
Documente privitoare la relatille Tirii Roma-
nesti cu Brasovul si cu Tara Ungureasci in
sec. XV si XVI, Bucuresti, 1905
Codrescu Teodor Uricarul, 25 vol., Iasi, 1852-1895
* * Condica de venituri si cheltuieli a vistieriei de
la leatul 7202-7212 (1694-1704), Bucuresti 1878
* * Corpus Juris Hungarici, 7 val., Budapesta
Cosfiichescu Mihai Documente moldovenesti inaintc de $tefan cal
Mare, 2 vol., Iasi, 1931-1932
Documente moldovenesti de la Bogdan voevod
(1504-1517), Bucuresti, 1940
* 4 Documente privind istoria Romniei, seriile A si
B (Tara Romineasci si Moldova)
4 * * Documente privind relatiile agrare, vol. I, Tara
Romneasca, Bucuresti, 1961
Dragomir Silviu Documente noi privitoare la trelatiile Tarii Roma-
nesti cu Sibiul in sec. XV si XVI, Bucuresti, 1927
Ghiblinescu Gh. Ispisoace si zapise, 4 vol., Iasi, 1906-1914
_ Surete JO izvoade, 25 vol., 1906-1930
Giurescu C. Material pentru istoria Olteniei supt austrieci.
3 vol. + indice, Bucuresti, 1913-1947
Giurescu D. C. Anatefterul. Condica de porunci a lui Constantin
Brincoveanu (Studii si mat. de istorie medie,
V, 1962)
Grecianu Stefan Genealogiile documentate ale familiilor boieresti,
2 vol., Bucuresti, 1913-1916
Hurntuzaki E. Documente privitoare la istoria romnilor
lorga N. Acte despre vechea ostire (Rev. istorieg", I,
- 1915, p. 58.60)
Un act privitor la capitaniile supt Fanarioti
(,,Rev. istoricr, X, 1924, p. 273-274)
www.dacoromanica.ro
376 BIBLIOGRAFIE
- Anciens documents du droit roumain, Paris

Bucuresti, 1930
Documente rominesti din arhivele Bistritei,
2 val.. Bucuresti, 1899-1900
Documente si cercetri asupra istoriei financiare
si economice a Principatelor Tomne, Bucurestt,
1900
Sorotelile Brasovului si scrisori romnesti cam
- sfat in secolul al XVII-lea, Bucuresti, 1899
Studii si documente cu privire la istoria romini-
lor, vol. IXXIII, Bucuresti, 1901-1912
* * Moldavia y epohu feodalizma, I, Chisinku, 1961
Panaitcscu P. P. Documente slavo-romkne din Sibiu (1470-1653),
Bucuresti, 1938
Documente privitoare la istoria lui Mihai Vi-
teazul, Bucuresti, 1936
Pessiacov August Acte si notite istorice, Craiova, 1908
* * Quellen zur Geschichte der Stadt Brass& IVVI,
Brasov, 1903-1915
Saya Aurel Documente referitoare la tirgul si tinutul Lk-
pusnei, Bucuresti, 1937
Documente privitoare la tfrgul si tinutul Orheiu-
lui, BucuTesti, 1944
Documente putnene, 2 vol., FocsaniChisinku,
1929-1931
Stefilnescu Stefan Un document recent descoperit privitor la re-
crutarea mercenarilor de care Mihai Viteazul
(Romanosiavica", V, 1962)
Veress Andrei Documente privitoare la istoria Ardealului, Mol-
dovei si Tkrii Rominesti, 11 vol., Bucuresti,
1929-1939
Virtosu Emil Mihai Viteazul si Ploiestii. Documente noul
(Cunoasterea PTahovei", I, 1939, p. 118-122)
B.Izvoare narative
Bauer Mmoires historiques et gographiques sur la
Valachie, Frankfurt, 1778
(Cantacuzino M.) Istoria politick' si geografick a Tali Romknesti,
ed. Tunusli, trad. G. Sion, Bucuresti, 1863
Cantemir D. Descriptio Moldaviae, Bucuresti, 1872
Viata lui Constantin Cantemir, ed. N. lorga,
2 vol., Bucure.sti, 1924
Chiaro A. M. del Istaria delle modeTni rivoluzioni della Valachia,
ed. N. Iorga, Bucuresti, 1914
www.dacoromanica.ro
377 BIBLIOGRAFIE
Costin Miron Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1958

* * Cronica Ghiculestilor. Istoria Moldovei intre anii
1695 si 1754, ed. N. Camariano si A. Camariano-
Cioran, Bucuresti, 1963
* * Cronicele slavo-romine, ed. P. P. Panaitescu,
Bucure.sti, 1959
* * Gronicele Romaniei sau letopisetele Moldaviei si
Valahiei, ed. M. Kogilniceanu, ed. a II-a, 3 vol.,
Bucuresbi, 1872-1874
Dlugosz I. Historiae Polonicae, Lipsca, 1711-1712
Fotino Dionisie Istoria general a Daciei..., trad. G. Sion, 3 vol.,
Bucuresti, 1859
Greceanu Radu Viata si domnia lui Constantin Vod.' Brinco-
veanu, Bucuresti, 1906
* * Istoria Tirii Romnesti 1290-1690 (Letopisetul
Cantacuainesc), ed. D. Simonescu si C. Grecescu,
Bucuresti, 1960
Marsigli C. L'tat militaire de l'Empire Ottoman, la Hayc-
Amsterdam, 1732.
Neculce loan Letopisetul Moldovei si o sama de cuvinte, ed.
I. Iordan, ed. II, Bucuresti, 1959
Panaitescu P. P. C5I5tori potloni in arile romne, Bucuresti, 1930
Pascu Stefan Petri' Corcel si Tara Romneasa la sfirsitul
sec. XVI, Sibiu, 1944
Paul de Alep Calatoriile patriarhului Macarie de Antiochia
In -Wile romne, 1653-1658, ed. E. Cioran, Bu-
curesti, 1900
Popescu Radu Istoriile domnilor Trii Romnesti, ed. C. Gce-
cescu,- Bucuresti, 1963
Raicevich I. Osservazioni storiche, naturali e politiche intorno
la Valachia e Moldavia, Napoli, 1788
Simonescu Dan Literatura romdneased de ceremonial. Condied
lui Gheorgachi, 1762, Bucuresti, 1939
Spontoni Ciro Historia della Transilvania, Venetia, 1638
Tomassi Giorgio Delle guerre et ,rivolgimenti del regno d'Ungaria
e della Transilvania, Venetia, 1621
Ureche Grigore Letopisetul Trii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu,
ed. a II-a, Bucuresti, 1958
IL LUCRAR! DIVERSE
Atanasiu I. Oastea romn de-a lungul veacurilor, Bucu-
general resti, 1933.
Beilcescu Nicolae Puterea armat si arta militar6 de la intemeie-
rea principatului Valahiei pin acum, in Opere,
I, ed. Acad. R.P.R., Bucuresti, 1953, p. 5-41
www.dacoromanica.ro
378 BIBLIOGRAFIE
Puterea armati si arta militarg la moldoveni

In timpul mgririi lor, ibidem, P. 115-131
Brbulescu llie Cuvintul martalog (Arhiva", 1936, nr. 3-4,
p. 251-252)
Bernard Emile L'arme roumaine. Histoire et organisation,
Paris, 1899
Bogdan loan Documentul Rizenilor din 1484 si organizazea
armatei moldovenesti in sec. XV, Bucuresti, 1908,
81 P. (extras din Analele Acad. Rom., Mem.
Sect. istorice", s. II, t. XXX, 1907-1908,
p. 361-441)
Bridianu G. O oaste moldoveneascg acum trei veacuri. (In-
cercgri de studii istorice privitoare la vechile
ostiri trominesti). Rscoala boierilor impotriva
Ini $tefan Toma. (Rev. istoricg", II, 1916,
p. 54-79)
Chicof &elan Cum se facea aprovizionarea armatelor lui Mihai
Viteazul, Matei Basarab i Nticolae Mavrogheni,
Bucuresti, 1939, 70 P.
Culici Al. Din vechea noastrg organizare militar Steagul"
in trecutul nostru ostgsesc (Rominia militarg",
LXXXII, 1945, nr. 6, p. 65-82)
Cup$a loan Arta militazg a moldovenilor in a doua jumgtate
a secolului al XV-lea ($tefan cel Mare), Bucu-
resti, 1959
Densusianu Nicolae Originea si importanta istaricg a cavaleriei ro-
mfine. Clgrasii si roiorii. (Rominia militarg",
IV, 1901, vol. VIII, nr. 2)
Dezsii Pais Ungarisch dkabant, rumnisch dgribant. (Cer-
cetri de lingvisticg" Cluj, III, 1958, supli-
ment, p- 361-368)
Engels Friedrich Ausgewhlte Militarische Schriften, I, Berlin,
1958
Filitti I. C. Citeva cuvinte despre alcgtuirea ostirii de tug'
in Principatele Romine ping la Regulamentul
Organic, Bucuresti, 1936
Clasele sociale in trecutul rominesc, Bucuresti,
1925
Consideratii generale despre vechea organizare
fiscalg a Principatelor Romane ping la Regula-
mentul Organic, Bucuresti, 1935
Vechea organizare administrativg a Principatelor
Romne, Bucuresti, 1929, ed. a II-a, Bucuresti,
1985
www.dacoromanica.ro
379 BIBLIOGRAF1E
Focseneanu I. i
G. Diaconu Bazele puterii militare a lui Stefan cel Mare, in
vol. Studii Cu privire la Stefan cel mare, Bu-
curesti, 1957
Frobenius L. Weltgeschichte des Krieges, Iena, f.a.
Giurescu C. G Istoria rominilor, ed. a IV-a, vol. II, partea III,
vol. III, partea III, Bucuresti, 1944
Grecescu C. apeteniile otirii moldovene la 1757, Bucu-
resti, 1939
Grekov B. Tranii in Rusia din timpurile cele mai vechi
si ping In secolul al XVII-lea, Bucuresti, 1952
Hammer J. L'histoire de l'Empire Ottoman, vol. VIIXII
lorga N Istoria armatei romnesti, 2 vol., Vglenii de
Munte, 1910-1919, ed. a II-a, 2 vol., Bucuresti,
1929-1930.
Istoria rominilor. vol. IIIVII, Bucoresti,
1936-1938
Istoria lui Mihai Viteazul, 2 vol., Bucuresti, 1935
Le dveloppement des troupes mrcenaires dans
les pays roumains des origines la fin du
XVIII-e slide (Revue internationale d'histoire
militaire", 1939-1940, nr. 3, p. 140-143)
Marsillac, Ulysse de Histoire de l'arme roumaine, Bucoresti, 1871
Mioc Damaschin Despre modul de impunere si percepere a birului
in Tara Romineascg ping la 1632 (Studii si
materiale de istorie medie, II, Bucuresti, 1957)
Reforma fiscali din vremea domniei lui Matei
Basarab (Studii", XII, 1959, nr. 2, p. 53-83)
Mutascu Traian Arta militarg in Tara Romfineascg la inceputul
secolului al XVII-lea. Radu Serban, Bucuresti,
1961
Nridejde V. Istoria armatei romne, Iasi, 1930, 182 p.
Odrzfranu Ion Din trecutul nostru ostsesc. Organizarea mili-
taxi a tgrilor rominesti in secolele XIVXVII,
(Rominia militarg", LXXXI, 1944, nr. 5-6,
p. 161-176 si nr. 7-8, p. 91-109)
Panaitescu P. P Mihai Viteazul, Bucuresti, 1936
Urme din vremea orinduirii feudale, in voca-
bularul limbii romg.ne. (Studii si cercetiri de
lingvisticg", IX, 1958, nr. 2, p. 164-=-171)
Panaitescu P. P. Influente semantice latine medievale in limba
[AL Grecu] ronigng (Studii si cercetgri lingvistice", I, 1950,
fasc. 2, p. 239-240)
Panaitescu P. P., Viata feudalg in Tara Romneascg si Moldova
V. Cosedchel j (sec. XIVXVII), Bucuresti, 1957
A. Cazacu
www.dacoromanica.ro
380 BIBLIOGRAFIE
Rosetti Radu Essai sur l'art militaim des Roumains, Bucu-

resti, 1935, 200 p.
Arbaletole de la Muzeul Militar National, irk
vol. InchinaTe lui N. Iorga, Bucuresti, 1931,
p. 372-381
Evolutia mijloacelor si a chipului de fiptuire a
rizboiului de la moartea lui Stefan cel Mare
ping la aceea a lui Matei Basarab, 4 fasoicole,
Buc-uresti, 1930-1931
Istoria artei militare a rominilor pini la mij-
locul secolului al XVII-lea, Bucuresti, 1947,
622 p.
L'historiographie militaire roumaine (Revue in-
temationale d'histoire militaire", 1939, nr. 1-2.
p. 95-102)
A propos des hinsari", Bucuresti, 1939
A propos de l'origine des hussards" (Revue
intemationale d'histoire militaire", 1939-1940,
nr. 4, p. 246-250)
Sirbu I. Istoria lui Mihai Vocli Viteazul, domnul Tgrii
Rominesti, 2 vol., Bucuresti, 1904-1907
Sovetov P. V. Pro prietat ea conditionatg in Moldova in sec.
XVIXVII si deosebirea ei de cea din cele-
lalte OH ale Europei risixitene (Analele rom.-
sov.", istorie, 1960, nr. 4, p. 43-56)
Stdnescu Eugen Les problemes de l'tat fodal dans le rgne de
Michel le Brave (Revue roumaine d'histoire",
tome I, 1962)
Stoicescu Nicolae Despre organizarea pazei hotarelor in Tara Ro-
mgneascg in secolul XVXVII (Studii si mat.
de istorie medie, IV, 1960, p. 191-222)*
Rolul curtenilor o slujitorilar din Tara Romn.-
neascg si Moldova ca instrumente de reprimare
a luptei tgrinimii (Studii", XV, 1962, nr. 3,
p. 633-648)*
Despre citeva categorii de slujbasi ai statelor
feudale Tara Romineasci si Moldova : aprozii,
copiii de casg', paicii si fustasii (Studii si arti-
cole de istorie", vol. XII)
Xeno poi A. D. Istoria rominilar, vol. IV, ed. III-a, Bucuresti.
* Aceste doui articole au fost rezumate In lucrarea de fati.
www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL
Cuvint fnainte 5
Cap. 1: Curtenii si evolutia lor 15
I. Griginea si evolutia lor 15

II. Apartenenta social a curtenilor 38
III. Despre cele doui acceptiuni ale notiunii de curtean
sau rosu 49
Cap. 2 : Slujitorii, si evolutia lor 60

Slujitorii o alta categorie de osteni decit curtenii 60
Despre cele dota acceptiuni ale notiunii de
slujitor 68
III Slujitorii uzufructuari ai ocinilor domnesti 77
IV. Inscrierea taranilor aserviti la slujitori pentru a
scapa de rumanie 90
V. Breslele principale de slujitari si evolutia lor . 102
Cilirasii 103
Darobantii 116
VI. Noi cete de slujitari la sfirsitul secolului al XVII-lea
si in prima jumatate a secolului al XVIII-lea . 131
Scutelnicii 132
Talposii 133
Saragelele 134
Martalogii, 135
Mocanii 137
Vinatorii 138
Rosii (joimirii) 140
Cap. 3 : Alte cete sau bresle de slujitori 141
Plaiasii 141
Strajerii
Hinsarii
Haiducii . . . . .. ..
Arcasii, sulitasii, sinetarii, puscasii si tunarii .
153
161
170
173
www.dacoromanica.ro
382
Cap. 4 : Mercenarii (lefegiii) f i evolutia lor 177
Evolutia mercenarilor gi intretinerea lor . . 177

Cetele de mercenari sau /efegii 187
Ctanele 188
Cazacii 190
Polonii sau legii 194
Seimenii . . 195
Leventii a . 201
Nemtii (drganii sau dragonii) 202
Turcii gi ttarii (begliii) 204
Lipcanii . 206
Arnutii . 207
Pantirii . 208
Lefegiii . 209
Cap. 5. Organizarea curtenilor, slujitorilor vi mercenarilor 211

I. Unitatile de curteni gi slujitori 214
Ceata gi pilcul . . 214
Steagul . . 217
apitinia . . . . 225
II. Comandantii curtenilor gi slujitorilor 231
Vornicii, starogtii gi pirelabii 231
Vtafii . . 233
Mari vtafi . 236
Inlocuirea marilor vita fi de timit CU cpitanii
de tinut . . . 243
apitanii . . . 246
Marii cipitani de tinuturi . 255
Mari cpitani de margine . 257
Iuzbagii . 260
Hotnogii 266
Bulucbagii 272
Ceaugii 274
Chihaelele 276
. 278
Stegarii.
III. Inaintarea in grad. a comandantilor de. curteni gi
slujitori . . . . 281
IV. Obligatiile slujitorilor fat: de comandantii lor . 287
Cap. 6 : Atributiile curtenilor, slujitorilor vi mercenarilor 290

I. Atributii cu caracter militar . . . 291
1. Obligatia de a participa la rzboi 291
www.dacoromanica.ro
383
Indeplinirea obligatiilor militare ale trilor ro-

mne fat de Imperiul otoman . . 308
Paza hotarelar trii . . . 310
Asigurarea ordinii" feudale . . 326
Atributii Cu caracter fiscal . . . . . . 340
Indeplinfirea obligatiilor fat de Poarta otoman . . 353
Transmiterea stirilor in interiorul trii si in afara ei . 358
Asigurarea pazei curtii domne.sti si a fortului de curte. 364
Atributii judectoresti . . 367
In loc de incheiere 373
Bibliografie 375
www.dacoromanica.ro
Redactor responsabil : al. (rez). T. AlUTA$GU
Tehnoredactor : D. ANDREI
Dat la cules 16.01.1968. Bun de upar 19.04.1968.
Apdrut 1968. litrtie scris tip 11 A de 63 g/m2;
format 610X860/16. Coll editoriale 23,55. Coll de
tipar 24. B. 325. C.Z. pentru bibliotecile marl
a mici 355(R)
Tiparul executat sub comanda nr. 1244 la
Intreprinderea Poligraficl 13 Decembrie 1918"
Str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97, Bucuregi.
Republica Socialistli RomAnia
www.dacoromanica.ro
..
.-"FEtikrt'r*
-nocti....p.,,,
=fr
.=
www.dacoromanica.ro
tr4r1,2 -
I,
H.
,
agrt,49kt
... !i4

Curteni Si Slujitori PDF

Încărcat de

Informații document

Descriere originală:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curteni Si Slujitori PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

6 -' .

EDITURA MILITARA - 1968

1n istoriografia romlineasc, in general nu s-a acordat apa-

Inca* de acum mai bine de un veac, in studiile sale privi-

1 Puterea armata f i arta militara de la intemeierea principatului Vala-

tru sfirsitul secolului al XVII-lea, dar ele nu pot fi extinse

no poi considerei ca termenii sint soveiitori" si afirma di nu in-

diu mai 'Mans istoriei armatei romeinesti in trecut", in care da

14 N. Iorga, Istoria armatei romdnesti, vol. III, Vlenii de Munte,

Defi afirma 'in mod grefit ca organizarea de stat a Princi-

20 I. C. Filitti, Vechea organizare -administrativa a Prificipatelor ro-

lor" marilor dreggtori, in cele cloud lucrri ale sale privind pe

Dup eliberarea patriei noastre au aprut o lucrare gene-

24 Cotztributiztni la studiul nzarilor dregiitori in secokle XIV si XV,

despre organizarea militar a acestora in anumite perioade din

0 pozitie justa fata de aceste cate gorii de curteni fi sluji-

36 Traian Mutwu, Arta militara in Tara Ronzdneasca la Inceputul se-

Transilvania, aici lucrurile Ant putin diferite datorita faptului

CURTENII SI EVOLUTIA LOR

I. Originea qi evolutia lor

1 Sub aceasta form 11 gisim in textul slav al lnvilrilturilor lui Neagoe

Dup p'rerea lui Nicolae Iorga, curtenii erau boierii de la

3 Hurmuzaki, XI, p. 220, nota 1.

care realizau aceasta administratie pin6 in secolul al XVI-lea 9.

Istoria Romdniei, II, p. 316-317. Acelasi sens avea curtca

ceea ce inseamni c curtile erau centrele de administratie, de

Doc. priv. ist. Rom., B, veac. XIIIXV, p. 172.

Existenta curtenilor aflati in slujba marilor feudali care

Deosebirea dintre curteni i poslusnici &pare foarte limpede

21 Acad. R. S. Rominia, LXXXVI/14. si I. Bianu, Documente roma'-

a lui $tefan cel Mare, flcut de LasEu craiul, Simion Dasclul,

24 Grigore Ureche, Letopiseful Tdrii Moldovei, ed. cit., p. 69.

In timpul domniei lui Stefan cel Mare, vitejii sint pomeniti

10 000 ostasi 34. La 1476, cztrtea dommtlui era alctuit, deci, in

34 Columna dui Traian", 1876, p. 378.

,aceast institutie feudal nu-si mai are rostul odat Cu inspri-

4 P. P. Panaitescu, art. cit., p. 166.

Faptul c. in secolul al XV-lea exist numai curteni, nu si

se intimpl de altfel i cu termenii de hotnog, apitan si buluc,

49 Vezi mai jos cap. Organizare.

In a doua jum5.tate a secolului al XVI-ilea, insa, situatia

52 Vezi Istoria Romniei, II, p. 363-868.

57 Cronicile slavo-romcine, ed. cit., p. 120.

vania la 1552, care acuzau pe Mircea Ciobanul c a pus in locul

61 Hurmuzaki, 11/4, p. 677.

curtenii din Tara Romneasc pomeniti cu acest nume pin

partitil in 13 ,,ordine" (Insemnari iesene", 1938, p. 474). Acestea erau

In Tara Romneasc, obligatiile fiscale ale curtenilor au tot cres-

69 Arh. St. Buc., m-rea Bistrita, LXVII/1 si Acad. R. S. Romnia,

73 I. Bogdan, Doc. Rizenilor, p. 39-40.

skaci, dei odinioar" fuseser foarte bogati (fuerunt olim divi-

77 Magazin istoric, V, p. 45, 57.

Inainte de domnia lui Miron Barnovschi, la 1620, Polo Minio

83 Hurmuzaki, VIII, p. 391 si IV/1, p. 598-599.

cale ping atunci privilegiate. In timpul celei de a treia domnii

88 M. KogS.Iniceanu, Cronici, II, p. 24.

din 31 martie 1654 confirma faptul c rosii erau imbracati in

92 Arh. St. Buc., m-rea aldrusani, XXXVII/18.

Tot in legitur. cu terminologia sub care slut cunoscuti curte-

pecetluiturile imprtite in tara in timpul domniei lui N. Mavrocordat, vezi

La sfirsitul secolului al XVII-lea, cind rosii erau pe cale de

II. Apartenenta sociali a curtenilor