Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BOLDUR
EDITURA CARPATII
Traian Popescu
MADRID
1970
www.dacoromanica.ro
ALEXANDRU V. BOLDUR
EDITURA CARPATII
Traian Popescu
Calle Villanueva, 43, 4.0
MADRID, 1
1970
www.dacoromanica.ro
Depsito legal: M. 14.204- 1970
www.dacoromanica.ro
p E Alexandru Boldur l'am cunoscut in 1927 citind "La Bessarabie
et les relations russo-roumains", publicatd la Paris. Rlimdne o
lucrare fundamentald in cunoapterea acestui tinut ronulnesc
sortit sa infrunte toate vijeliile istoriei. M'a surprins ca nimeni din
cei care se afla in afara hotarelor tdrii pi avdnd mijloace materiale,
nu s'a gandit la retipdrirea acestei carti scrisd de un istoric de severd
documentare. Citind-o am avut impresia ca Al. Boldur pi-a luat ca
normd de disciplind splendida formula a lui Fustel de Coulanges "l'im-
partialit est la chastet de l'histoire". Basarabean ca pi Hasdeu, ca si
Stere istoricul a ptiut sd domine once pasiune subiectivd, sti pdstreze
senindtatea obiectivd, izbutind sd dea o istorie a Basarabiei, fiecare
pagind fiind gravatd pe placi de aramd ca nici un rdnd sei nu poatd
fi clintit. M'a impresionat lucrarea lui Al. Boldur apa de puternic, cd
am publicat in "Cuviintul" un articol de fond ddnd astf el pi valoarea
ei politic& Intre 1938 pi 1943 a publicat o vasta Istorie a Basarabiei in
patru volume, primul volum aptirind la Chipindu unde era profesor
de Istoria Romdnilor la Facultatea de Teologie pi ulterior la Faculta-
tea de Litere a Universittitii din Iapi. In 1943 a fost numit director al
Institutului de Istorie Nationald "A. D. Xenopol" din lapi, desfeipurdnd
o intensa activitate marturisitd de cele trei volume de "Studii pi Cer-
cetari Istorice". 0 serie de lucran i publicate in englezd, francezd pi rusa,
intdlnese conturarea activitdtii acestui mare istoric de apa de accen-
tuata modestie. Ultima lui lucrare, publicata in "Balkan-Studies" 1968-
Thessaloniki-Grecia, da solide puncte de reazim tezei caracterului trac
al populatiei dintre Nistru si Siret in vechime.
Noua lui lucrare, consacratd marelui Voievod al Moldovei qte-
fan cel Mare, ne redd 'cirri nimburi romantice, figura lui reald ; de
aceea prezentarea cu o severa grijd pentru adevdrul istoric eliberat
de legende, ne presinta in toata majestatea lui pe conduaitorul desti-
nelor Moldovei. Al. Boldur este pdtruns de complexitatea faptelor is-
torice; de aici tenacitatea cu care confruntd un document dinteun
1
www.dacoromanica.ro
izvor de informatie, Cu altele din izvoare dif elite, relative la acelasi
eveniment evitdnd constructiiie prea stranse pi inchise inteun "parti
pris". Istoria este inainte de toate priceperea jocului de cause si efecte
precum si a continuitlitii asa cum pune in evidenta in fiecare pagind,
Al. Boldur in istoria marelui Voievod. Adevdru/ in istorie nu este
numai stricta exactitate a faptelor si justitia ideilor care domind
aceste fapte, este si complexul miscdrii omenesti care le-a insufletit
pi le-a dat intensitate, conditiiie social-economice, cadrul geografic in
care s'a desfasurat viata istoricd a unei comunitdti nationale.
Imponderabilele fac parte din realitatea istoricd pi sunt mult mai
active in regiunile bantuite de toate uraganele istoriei, de aceea Al.
Boldur nu separd istoria epocii lui 6 te fan cel Mare de ceeace s-a nu-
mit "Geografia umand". De aici realismul expresiei, fereala de a se
ltisa prins de amintu/ Uric, grija de a reda Cu toatd precizia situatia
permanent dramaticd a Moldovei incadratd intre pornirile vrdsmase
ale Poloniei, Ungariei ,si Turciei, spre a da meisura geniului politic si
militar al Voevodu/ui.
Lectura acestei cdrti mi-a amintit de ceeace condamna Fustel de
Coulanges in prefata la "Monarchie franque": bbldeile preconcepute,
iata rdul cel mai frecvent al epocii noastre. Se aduc in studiul faptelor,
ideile pe care le avem. Intre text si spiritul prevenit care il citeste, se
produce un f el de conflict nemdrturisit; spiritul refuzd sd primeascd
ceeace este contrar ideii pe care o are... Textul cedeazd, se mleidiazd, se
acomodeazd opiniei preconcepute a spiritului. Poate ar fi foarte usor sd
fu i un erudit, dacd eruditia n'ar presenta aceasta supremd dificultate
de a cere imperios un spirit absolut independent si liber, mai ales fatd
de el insusi". Remarcabil cum si-a insusit Al. Boldur aceastd discipli-
nd recomandatd de Fustel nu s'a apropiat de texte cu idei preconce-
pute, nu a cdutat in texte argumente in favoarea ideilor sale pi s'a
ferit sil se lase prins de pasiune pana ajusta adevdrul, dlind pagi-
nilor de istorie un caracter de polemica. Aceastd retinere dintr'o grijd
permanentd de obiectivitate, impresioneazd in chip deosebit, ca un ca-
racter de nobletd, textul istoricului Al. Boldur. Capitolul "Atitudinea
aliatilor lui ,5 te fan", ilustreazd metoda folosita de altf el in toate lu-
crdrile istoricu/ui Al. Boldur.
"Deseori s'a afirmat, mai ales in timpul din urmd, cd Ivan al 111-lea
l'a ajutat pe . tef an Voievod, impiedicdnd pe Alexandru (al Lituaniei)
sd mearga impotriva lui 6tef an cu ajutorul fratelui sdu (regele Polo-
niei). In realitate, ajutorul lui Ivan al 111-lea s'a limitat la interventia
dipomatic pe ldngd Alexandru in folosul lui 6 te fan. Ca reguld, inter-
- II
www.dacoromanica.ro
ventiile diplomatice nu rei4esc atunci and e nevoie de intrebuintarea
fortei. Ivan al III-lea nu socotea momentul prielnic pentru o iepire im-
potriva lui Alexandru, lar Rada lituanianA nu vroia s'A se amestece
in conflictul polono-moldovenesc, cunoscdnd c socotelile cu Moscova
nu sunt incd terminate definitiv pi cd este nevoie de pdstrarea fortelor
militare ale tarii intacte. Nimeni nu fi-a dat osteneala sd cerceteze do-
cumRntele vremii mai ameinuntit. Ele aratd cd nu interventia mosco-
vita l'a impiedicat pe Alexandru s meargd in Moldova, ci Rada litua-
niand care nu voia sd se amestece in conflictul polono-moldovenesc,
iar marele principe Alexandru in urma actului din 6 august 1492 nu
putea sl facA nici un pas fArA aprobarea Radei''. Al. Boldur folosepte
cartea istoricului rus A. E. Presmakov privitoare la statul lituanian
rus, aptirutcl la Moscova in 1939. Conform actului constitutional din
1492, politica externa a Lituaniei era in =Ina Radei, de aceea Ale-
xandru nu putea dispune de forta militard a tdrii, lara consimteimcin-
tul expres al Radei. Istoricul P. P. Panaitescu, intr'o recenzie f dcutti
lucrdrii lui K. V. Psazilievici, &idea interventiei diplomatice a lui Ivan
al II-lea o importantd decisivd. Al. Boldur scrie: "Spre regret, P. P.
Panaitescu apreciazd foarte mult interventia diplomaticii a Rusiei
(recte Moscova) in favoarea lui Stefan, pe care o considerd un fapt
real al aliantei acestei teiri cu Rusia (adicei recte Moscova), afirmind
ca Alexandru dacd ar fi intrat cu optile sale in Moldova, situatia lui
Stefan ar fi fost cdt se poate de critica. Aceeai idee, dar exprimatd
mai ascutit, o geisim pi la I. lonapcu, "Stefan cel Mare", pagina 41:
"Alexandru n'a pdtruns in Moldova cu optile pi astf el qtef an a putut
infrdnge pe poloni". Al. Boldur face aceastd justa i mustrcItoare ob-
servatie: "Deci victoria lui Stefan cel Mare nu se datorepte geniului
lui militar, ci... moscovitilor". Recenzia lui P. P. Panaitescu ca pi car-
tea lui I. Ionapcu au apdrut in 1955, cei doi istorici se ajustau situatiei,
coboretnd istoria la plecdciuni slugarnice. La 1492 Rusia nu exista, iar
Ivan al III-lea era doar printul Moscovei, atdt P. P. Panaitescu cdt
pi I. Ionapcu o ptiau, dar alterarea adevdrului istoric era impuset de
necesitatea unui trecut apropiat, dureros.
Am feicut acest citat pentru a sublinia severitatea spiritului critic
a lui Al. Boldur, care respectd adevarul istoric neacceptdnd alterdri
oportuniste. De aceea, pe bund dreptate socotim istoria lui te fan cel
Mare ca un model de eruditie pi spirit critic in folosirea documentelor.
Cdnd termini lectura acestei carp, ai sentimentul tragic al eroicei per-
manente, streibdtand dramaticele momente ale unei istorii chinuite, al
aceluiap spirit pe acelap pamdnt. i cu atdt mai cuceritoare este lectura,
Cu cdt Al. Boldur nu folosepte stilul patetic, ldsdnd documentelor eloc-
www.dacoromanica.ro
venta. Desprind din Camille Jullian acest sfat pe care il dd diploma-
tilor: "Voi sunteti diplomatii unei con juncturi, istoricul este analistui
a doudzeci de secole... In interesul vostru, ascultati-le legile. sd cons-
truiepti fdrd istorie, inseamnd sd construiepti pe nisip. Ea vd vorbepte
In numele adevdrului, ea va pro pune legile vremurilor dispdrute, care
va fi legea vremurilor ce vor veni. La 1970 ca pi in vremea lui te fan
sau Mihai, situatia noastrd este aceeapi, datoritd viabiliteitii factorului
geografic.
In opinia mea, istoria ptiintificd a poporului roman incepe cu Hap-
deu, continud cu A. D. Xenopol care in 1893 cdnd a publicat "Istoria
Romdnilor din Dacia Traiand a fixat definitiv cadrul istoriei nationale.
Ion Bogdan, marele initiator in studiul documentelor slave pi N. lorga,
ii putem socoti ca marii ctitori ai istoriei noastre. Pe urma lor au
pdpit istoricii I. Ursu C. C. Giurescu. In aceasta constelatie, Il. Boldur
are o necontestatd dimensiune de primd mdrime.
Incerc o aleasd satisfactie sd urmdresc lucrdrile tinerei generatii
de istorici care pdstreazd Cu atdta rigoare disciplina spiritului critic,
in cdutarea adevdrului istoric. Peste vitregiile unei epoci, respectul
adevdrului recapdtd autoritatea.
Duvet 43 ani de la publicarea articolului asupra volumfului consa-
crat Basarabiei, incerc o mare satisfactie sd scriu aceste rnduri, pre-
zentdnd cartea unui mare istoric care, in poi ida anilor, pdstreazd
tienretea cercetdtorului trecutului romdnesc.
Pamfil Seicaru.
IV
www.dacoromanica.ro
PREFATA
www.dacoromanica.ro
hiare de uncle vine tendinta ungureascd de a o trata ca atare
"ad infinitum". Ungaria se interesa si de legaturi comerciale
Cu Moldova.
Polonia simtea nevoia de un debuseu economic si privea
tara- modoveneascd ca un teritoriu util pentru negot "it si
ca o cale de transit cu Orientul si Turcia.
Bogatiile solului moldovenesc atrcigeau atentia tuturo?'
vecinilor ej.
In ceaace priveste Turcia, sultanii cdutau sa facd cuceriri
pentru a subjuga teritorii si tdri sau a le impune tribut, care
pe timpul lui Mahomet al II lea se ridica la suma aprecia-
bad de 55-70 mii de galbeni pe an storsi din vlaga popoarelor
crestine. Moldova era socotitd de turci, incepind de la Petru
Aron, 1455-1457 o tara tributarci.
Din toate prime jdiile pentru existenta statului moldove-
nesc cea mai mare era prime jdia turceascd, deoarece turcii
manifestau vddite intentii de cotro pire a Moldovei. Pe lingd
aceasta turcii nu veneau singuri, ci insotiti de oastea domni-
torilor munteni si de altari. Aceasta particularitate a amenin-
tdrii turcesti a irnpus domnului nevoia de a lupta impotriva
Writ Ramdnesti su scopul de a o asocia la actiunea cornund
impotriva turcilor.
De patru ori ,, te fan cel Mare a stat in fata perspectivei
ameningitoare de a-si pierde tronul, din causa, pretenden-
tilor Petru si Berindei in 1467, Alexandru, pretinsul frate
a lui , tef an, in 1476, Hroiot in 1485 1486, si, ins frit iagello-
nul Sigismund in 1497. te fan cel Mare a rezistat cu multd
tdrie, impotrivindu-se cu succes tuturor inceralrilor de
a-1 allunga de pe tron.
In ciuda nurndrului mult mai mi^ de luptdtort moldovent
de care dispunea in rdzboaie, qtefan cel Mare a tiut sa obtind
victorii strcilucite, uneori rasundtoare.
Desigur, era un geniu militar, dar aceasta nu este o expli-
catie suficientd. Orice om mare actioneazd intr-un anumit
mediu si numai in strinsd legdturd cu el poate creia fapte
mari. Pi-in urmare, rcispunsul la toate intrebarile de mai sus
ne poate da numai interdependenta dintre starea sociald si
situatia interna a Moldovei, ve de o parte si politica externa
a acestui domnitor pe de altd parte. Tratind si una si alta in
legatura lor, vorn putea intelege si secretul succeselor lui
6-
www.dacoromanica.ro
."
www.dacoromanica.ro
te fan cel Mare, in mdreata opera de aparare a integritdtii
teritoriale si independentii tarii sale (1).
Planul lucrarii noastre prevede trei parti si anume: prima
informatii preliminare, a daa statica Saciald, a treia
dinamica politicci clupd care vine incheierea.
Prin Statica Socialg. intelegem materia sociald, turnatd in
anumite forme: esentialul regimului feudal din acel timp
proprietatea pdmintului, exploatarea lui, divizarea societatii
In clase sociale (superioare si inferioare), economia tdrii si
politica economicd a domniei, baza sociald a puterii domnesti,
organizarea oastei, raporturile dintre domn si biserica orto-.
xd si concentrarea puterii in miinele domnului.
qtef an stabileste raporturi bune Cu biserica, al cdrui aju-
tor spiritual pretuia Parte mult. Se gindeste sd construiascd
necropola pentru familia sa si a inceput sd zideascd mdnasti-
rea Putna (1466) a cdrei constructie termina in 1469.
In paginile consacrate dinatnicii politice, vor fi tratate:
miscarea politicd, adicd orientarea politicd externa a tdrii,
bdtdliile, pe care le-a dus te fan Voievod pentru apdrarea in-
tegritdtii tdrii sale, si tratatele de vasalitate, incheiate, de
, te fan cel Mare pentru a proteja pd strarea intacta a Moldovei.
Se deseneazd trei perioade mari: Prima perioadd cuprin-
de timpul intre 1457 si 1469. Dupd inscdunare, qtefan cel
Mare vineazd in Polonia la granita Cu Moldova pe rivalul sdu
si ucigasul tatdlui sdu Petre Aron, incheie pacea cu Polonia
si se declara vasal al regelui polonez (1459). Apoi duce actiune
rdzboinicti contra ungurilor si reuseste sa-1 decapiteze pe Pe-
tre Aron. In Sfatul domnesc se introduce paritate intre boierii
frd functii in Stat i cei Cu functie.
Perioada a doua este cea mai sbuciumatd din viata domni-
torului 1470-1486, deoarece in acest timp el duce rdzboaie im-
potriva turcilor. Dar pentru a-si pregati izbincla luptd intii
impotriva Tdrii Romanesti, pentru a o asocia la actiunea sa
(1) Bibliografa se dg., de noi la inceputul fiecdrui capitol zi in
note in cursul expunerii.
Un indice general de bibliografie a apArut in "Cultura moldove-
neasca, in timpul lui IStefan cel Mare", Buc, 1964, sub semnAtura Lu
Serban Papacostea (p. 641-675), la care se zi poate apela in caz de
nevoie,
-.7-
www.dacoromanica.ro
de apdrare impotriva turcilor, care doreau a subjruga Moldova.
In sfatul domnesc boierii cu functii in stat predomind.
A treia perioacki, destul de negli jata de istoriografia ro-
mcinei, cuprinde anii 1487-1503. Atefan cel Mare constata cd
lupta impotriva turcilor nu mai este posibild, se hotdreiste a
le plati regulat tributul ;i i$i indreapta privirile asupra nor-
dului spre polonezi ;i galitieni. Incheie aliantd cu Moscova
(1491) ;i Crimeia (1492). Se apeira contra pretentiilor poloneze.
Autoritatea domnului este la apogeu: in Sfatul domnesc
numdrul sfetnicilor jara functii in stat a fost redus aproape
la zero (1498-1503).
In 1499-1500 are loe o ostilitate ocazionald faja de turci.
In 1502-1503 &Ftefan. cel Mare pretinde anexeze dela po-
lonezi Pocutia, dar pind la moartea sa nu reu;e;te sd Wind
formele juridice pentru posesiunea acestei provincii.
In 1504 ,Ftefan cel Mare moare, lsind Moldova intdrita ;i
independentd.
Am cdutat sd iliustrdm lucrarea noastrd pentru a satisf ace
dorinta legitimd a cititorului de a cunoa;te trecutul $i prin
imagini.
Pentru chipul lui Stefan Voievod am ales patru portrete:
1) primul de pe Evanghelia de la Homor, unde domnul
aratd hied foarte tindr.
2, 3) al doilea si al treilea din ?nand stirile Putna ;i Voro-
net, care ni-1 prezinta pe domn cam la mijlocul vietii sale ;i,
in sfir;it,
4) al patrulea de la mand stirea Dobrovdt, intemeiata abia
cu putin inainte de sfir;itul vietii domnitorului, in 1503 $i
zugrdvitd mai tirziu pe timpul lui Petru Harm pe la mijlocul
secolului al XV-lea, cind portretul putea sa fie fdcut de artis-
tul vremij numai dull& memorie probabil in ultima perioadd
a vietii domnului.
8---.
www.dacoromanica.ro
PARTEA 1-a
INFORMA Tu PRELIMINARE
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 1
1. OCUPAREA TRONULUI
RADITIA pune nasterea i copildria lui stefan
cel Mare prin pdrtile Borzestilor din tinutul
Bacgu-lui. Satul Bogdana i piriul Cu acelasi
nume, precum i satul Boganesti din acelasi
tinut stau in leggturd cu numele tatdlui sdu
Bogdan. In comuna Borzesti stefan cel Mare
avea in proprietate satul Rddeani.
Tana lui tef an a petrecut mult timp in
Tara Roma/leased, fiind pribeag la curtea lui Vlad Dracul
(1437-1446). Acolc a cunoscut pe viitoarea sa sotie Oltea. Dupd
moartea sotului sau Oltea s'a cdlugdrit, cdpdtind numele de
Maria.
M. Costgchescu a emis o ipotezd, plauzibild cd tef an cel
Mare a fost fiu natural a lui Bogdan si al Olteei, dupg cum
tatgl sau a fost fiu natural a lui Alexandru cel Bun (1)
Copii din flori exit desean i foarte capabili i talentati.
Bogdan al II-lea a domnit in Moldova intre 12 octombrie
1449-Octombrie 1451. A fost ucis de Petru Aron la Reuseni in
(1) M. CostAchescu, Observgri Istorice Cu privire la neamul lui
tef an cel Mare, Ia0, 1927, p. 5.
11
www.dacoromanica.ro
0 na.ctiv
www.dacoromanica.ro
1451 (1). Aceastd odioasd crimd trebuia s fi produs o puter-
nicd impresie asupra tindrului fiu al nenorocitului domn.
tefari a pribegit la unguri, aici s'a oprit la curtea lui Iancu
din Hunedoara i, apoi, a plecat in Tara Romneascd la Vlad
TePe (1456-1462).
Adunind 6.000 de ostasi (2), in care intrau i oamenii pusi
la dispozitia lui de Vlad Tepes, el s'a hotdrit s porneascd
contra lui Petru Aron pentru a-1 rdsturna din scaun i a-i
ocupa tronul.
Cu privire la localitatea, unde s'a dat lupta intre stefan
Petru Aron, exist o divergentd de pAreri. Majoritatea isto-
ricilor (N. Iorga, I. Ursu, C. G. Giurescu, I. Minea s. a.) fi-
xeazd locul btliei la Doljesti in tinutul Romanului, repetind
ceeace se afl in cronicile moldovenesti.
A. D. Xenopol, luind in considerare o versiune a crunicii
lui Gr. Ureche, afirmase cA lupta a avut loc la Joldesti de pe
Vorona din tinutul Botosani (3).
Cu multe amnunte cu privire la drumurile de atunci
E. Diaconescu a cdutat sd, documenteze pdrerea lui A. D. Xe-
nopol (4).
C. Grka vede locul bdtdliei la Doljoc, piriu si deal pe
Prut, in apropiere de Cernauti, ceea ce e cu totul departe de
adevr (5).
Cred c chestiunea e pe deplin lmurit de Al. Gonta, care
intr run studiu special a dovedit c tef an Voievod s'a oprit
la Dolhesti (in cronica moldo-germand; Dolschecht), care era
satul surorii sale, csdtoritd Cu endrea, viitorul portar, de
pe Somuzul mare (6). Din cei 6.000 de osteni, cu care a pornit
Letopisetul de la Bistrita, ed. I. VlAdescu, p. Letopisqul
TArii Moldovei, ed. G. Giurescu, Buc. 1916, p. 41. N. Iorga Istoria lui
Stefan cel Mare, Buc. 1904, p. 54. V. Pirvan, Alexandru VodA i Bog-
dan Vod5., Buc. 1904, p. 57-61. N. Grigoras, Din istoria diplomaVei
moldoveneti (1432-1457), Iai 1948, p. 171-172.
Cronica moldo-germank ed. J. C. Chitimia, p. 36 (59).
A. D. Xenopol, Istoria romAnilor din Dacia Traiank ed. III,
vol. IV, p. 270.
E. Diaconescu. Vechile drumuri moldovenegti, 1939, p. 94,
99, s. a.
0. Goirka, Cronica epocii lui Stefan cel Mare (1458-1499),
Buc., 1937, P. 110, nota 5.
Al. I. Gonta, O problemA de geografie istorick in "Studii",
an. XI, 1958, nr. 6, p. 189-201 (extras 1-13), mai ales p. 200 (12).
www.dacoromanica.ro
la luptg Stefan Voievod probabil 1.000 i-au fost pusi la dispo-
zitie de Vlad Tepes, iar restul si-a adunat el din Tara de jos
a Moldovei.
0 putea face aceasta usor, deoarece, probabil, a intrat in
Moldova Inc pe la sfirsitul anului 1456. La 12 octombrie din
acest an el a emis un act, prin care a intdrit vinzarea satului
Bucsgsti (din judetul Bacgu). Publicind acest act, M. Costa-
chescu bgnuieste a Stefan Voievod la sfirsitul anului 1456
stgpinea Tara de jos a Moldovei (1).
Lupta a avut loc la 12 aprilie 1457. Petru Aron a fost in-
flint. In cronicile romane se aratg a a doua luptg s'a produs
la 14 aprilie la Orbic in judetul Neamt. In timpul din urm
se pune la indoialg a ar fi avut loc a doua luptg, deaorece in
cronica lui Gr. Ureche se afirma cg, biruind pe Petre Aran,
Stefan. Voda i-a tgiat capul (2).
Dar se stie cg Petru Aron n-a fost omorit in luptg, ci a
fugit in Polonia. De aceea, O. Grka emite o ipotezd plauzibilg
a cronicarul a imbinat lupta din 1457 cu cea de mai tirziu
din 1469 (3), cind, dupg cum se stie, Petre Aron inteadevgr a
fost decapitat. Ipoteza e impgrtgsit. de N. Grigoras (4), iar
Al. Gonta afirmg flied a a doua luptd intre Stefan cel Mare
si Petru Aron n'a avut loe (5).
Impreund Cu Petre Aran au fugit boierii, Mihul, Duma
Braievici, Stanciul, Costea, Danovici, Ion Pircglabul si Vasco
Levici. 0 bung parte din ei s'a intors in targ (6).
Cronicile ne povestesc cg, dupg victorie, Stefan Voievod s'a
indreptat spre locul ce se cheamg "Direptate" (7). Acest loe
nu putea fi identificat in sens toponimic, de aceea se credea
14
www.dacoromanica.ro
pecetea lui te fan cel Mare,
- 15 -
www.dacoromanica.ro
ea denumirea aceasta a fost inventata de popor si repetata de
cronicari.
Dar, bazindu-se pe un document de rnai tirziu, din 20 mar-
tie 1554, Al. Gonta l'a identificat cu un loe nu departe de locul
victoriei, tot pe Siret. Se numeste "Dreptatea" sau "Cimpia
Dreptatii" si se afla In proprietatea ma'nastirii Pobrota (ca
Dolhestii) (1).
In acest loc al Dreptatii, dupa cum atesta Gr. Ureche,
"strins-au boiarii tarii cei mari si rnici si alta curte marunta.
dimpreuna cu mitropolitul Teoctist si cu multi calugari... si
i-au intrebat pe toti: iaste-le Cu voie tuturor s le fie dornn?
Ei cu totii au strigat: "Intru multi ani de la Dumnezeu sa
domnesti" (2).
Din faptul c scena de "alegere" lipseste in letopisetele de
la Putna si al lui Azaric, s-a tras concluzia ca alegerea nu a
avut loe (3).
Noi credem dimpotrivac scena aceasta descrisa cu des-
tule amanunte nu putea sa fie pe de-antregul inventata si
este in stilul epocii: unanimitate impusd de invmgator! TA-
cerea altor cronici nu discrediteaza marturia lui Gr. Ureche.
lar comedia alegerii Ii era necesara, noului domn pentru a
demonstra capatat dornnia nu atit prin spada sa pro-
prie cit datorita consirntarnintului
N. Grigoras afirma c stefan cel Mare a reusit chiar in
timp de doi ani (1457-1459) sa-si consolideze domnia (4).
Totodata autorul arata ce anume actiune a intreprins dom-
nitorul pentru consolidarea domniei: el si-a indreptat atentia
spre repopularea tarii, a creat a noua categorie de nobili (vi-
teji), a intarit puterea militara a tarii, s'a inteles cu vechile
cadre ale boierirnii, a numit in sfat un numar mai mare de
pircalabi (in loc de 2, 3-5), a introdus in rindurile membrilor
sfatului domnesc rude proprii, a incercat sa-1 cheme in tara
pe Mihul si pe ceilalti boieri refugiati, la 31 martie 1458 a acor-
Al. I. Gonta, op. cit., p. 201 (13) si Doc, priv. ist. Rom., A. XVI,
vol. II, p. 53.
Gr. Ureche, p. 91.
I. Bogdan, Vechile cronici moldovenesti, p. 144. Letopisetul lui
Azarie, p. 91 si 126. N. Grigoras, op. cit., p. 52.
N. Grigors, op. cit., p. 57 (extras 23).
www.dacoromanica.ro
dat braovenilor un privilegiu comercial qi in acelai timp a
pltit turcilor tribut (1).
Credem c autorul a exagerat efectul actiunii lui stefan
In aceti doi ani. Domnul n'a putut sAli considere domnia
consolidatA i asiguratd, atit timp cit Petru Aron uneltea im-
potriva lui dincolo de hotarul %rd. Pe ling6 aceasta domnul
abia a pus prim inceput in indreptarea situatiei interne in
tarI. In acest scurt timp taro nu putea mnc a fie repopulati
Masurile lui cu privire la crearea fortelor noi (vitejii) abia
se intrevedeau in viitor. ImpAcarea cu boierimea veche era
atunci o problemg relativ usoaf, iar chemarile adresate lui
Mihul nu erau de natur s lichideze opozitia. Celelalte mAsuri
nu aveau alt sens, decit impAciuirea trii i pAstrarea linitei
In exterior.
De aceea argumentele autorului in favoarea "consolidarii"
puterii domne0i nu le socotim convingAtoare.
Dupg, ce s'a autoimpus, domnul ii schimbA radical curtea
domneascA. Daa comparAm componenta sfatului Domnesc,
din ultimul document, emis de Petru Voievod, la 8 iunie
1456 cu unul din primele documente ale lui stefan cel Mare,
din 13 februarie 1458, constatAm c Sfatul Domnesc a lui Pe-
tru Aron numAra 19 boieri, iar cel a lui stefan cel Mare 23
de boieri (2)i cg, numai trei persoane din trecut au ramas
compunerea noului Sf at si anume: Monona de la Neamt,
Oana Julici i Petru Pirc'Mob. Restul a fost cu totul nou. In
afarA de acest piredlab, restul boierilor Cu functii a fost schim-
bat complet, inclusiv logorgul.
www.dacoromanica.ro
logoft, nu este prea obisnuita (1). Ascensiunea lui incepe din
anul 1422. Treptat i se intresc sate, iar la 6 martie 1443 i se
intresc mai multe sate noi.
A stiut sg se foloseascg de postul am de mare logofgt pen-
tru a agonisi o avere considerabila, lar odat, Cu ea a cgptat
o mare influentg politick devenind cel mai mare boier din
prima jumgtate a secolului al XV-lea.
tefan, 1ntre 1433-1447, fiul lui Alexandru cel Bun, Il pre-
tuieste mult, adresindu-i laude de "drept si prea cinstit boier
al nostru, credincios pan". Mihul cumpid sate, se baga
sub pielea lui Petru Voievod (14474449), fratele lui *tef an,
care si el D. numeste "adevrat credincios al nostru si prea
cinstit boier". Alexandru (1449), fiul lu Ilias, deasemenea se
foloseste de serviciile lui si ii Intgreste satele, vorbind in lim-
bajul predecesorilor sl. In 1455 i se intgresc satele si el apare
In sfatul domnesc.
Imboatirea rapid si ascensiunea lui politicg nu trebuie
sg ne mire. Sub urmasii lui Alexandru cel Bun, fkmitarea
feudal si coborlrea pre,stigiului domnesc a luat proportii mari.
Goana dupg pgmint era cea mai importantg preocupare
boiereascg.
In leggtur cu evenirnentele, Mihul devine si diplomat.
Tara a fost slgbit im urrna certurilor interne si nu era capa-
bilg ea* se impotriveascg prirnejdiei externe. De aceea chid sul-
tanul Mahomet II a adresat lui Petru Aron ultitnatumul gm,
acesta cu cei din jurul lui s'a hotrit sg plgteaseg turcilor
tribut (2.000 de galbeni), iar cu aranj area chestiunii a fost
insrcinat si trimis la turci Mihul (2).
Dup fuga sa in Polonia, Mihul se adapteaz, repede situa-
tiei noi, fiind in relatii bune cu Musila s,i Bartolomeu Bucea--
cid, care ii ddruiesc sate (3).
Dupg calculul lui M. Costchescu, Mihul a avut in tar
peste 50 de sate si selisti, afar% de mori, prisci si tigani. Sa-
M. Costchescu, op. cit., vol. I, Iasi 1931, P. 501-506. Vezi si
dou6. monografii: C. V. Dimitriu, Un mare boier moldovean... logof6.-
tul Mihail Mihu, Buc., 1932, si N. Grigoras, Logoft Mihu, Buc., 1945.
M. CostAchescu, op. cit., vol. II, p. 797-800.
P. P. Panaitescu, Contributiuni la istoria lui tef an cel Mare,
Buc., 1934, p. 16-17. Deasemenea O. Georka, Cronica epocii lui qtefan
cel Mare, 1937, p. 63-64.
18
www.dacoromanica.ro
tele lUi erati Situate la granita leseasc, ceea ce i-a inlesnit
fuga in. Polonia.
Fuga lui trebuia s fie judecat prin prisma vederilor
timpului.
In feudalismul apusean exist dreptul traditional al va-
salului de libertate a dezavurii seniorului (1). Vasalul isi
cauta pe un protector care prezenta suficientl putere si ii asi-
gura avantaje considerabile. Legtura erafeciproc si se baza
pe egal nevoie a unuia de cellalt. Ruperea, contractului nu
prezenta nimic neobisnuit.
Numai atunci, cind in locul frmitrii feudale a inceput
procesul de centralizare a puterii, libertatea vasalului a fost
stingheritd. El nu mai putea prsi pe seniorul ski. Se nstea
sistemul persecutiei celor ce manifestau dorinta s desfac
contractul.
In orientul Europei, la rusi, cu intinderile mari ale dome-
niilor lor si cu existenta a mai multar principate independen-
te, in prima perioad a existentei feudalismului, libertatea va-
salului de a sluji cu pmintul sgu oricui din principi ar doni
se respecta cu strictete. Exista si o formul consacrat din
gramatele (tratatele) filtre principii rusi: "Boierilor si slugilor
nostri liberi deplin libertate" (de alegere a seniorului) (2).
In cazul dezavarii dorneniul, situat pe teritoriul seniorului,
fminea in proprietatea vasalului (3).
In perioada luptei pentru centralizare din a doua jum-
tate a secolului al XV-lea apare o nou notiune de supwenie
i principele moscovit lupt impotriva plecrii de la el a slu-
gilor lui, socotind-o drept trddare.
Cu aceast ocazie tinem s subliniem c gresesc autorii
care cred c prsirea seniorului suzeranului prezenta in
permanentA, in toate perioadele istoriei rominesti, o crim de
www.dacoromanica.ro
"hitlenie" i cg, deci libertatea vasalului nu exista (1). Aceas-
tI parere nu corespunde Cu sistemul de raporturi feudale.
Notiunea "hitleniei", nu apare decit atunci, cind domnitoru-
lui nu-i place libertatea vasalului i el lupta impotriva ei pen-
tru promovarea puteril sale. Pedepsirea hitleniei a devenit un
atribut al domniei, cind a inceput lupta impotriva
feudale i atotputerniciei boierilor i nu inainte de aceasta.
In cursul istoriei Moldovei se poate observa o oarecare
lupt intre aceste dou'd principii.
Mihul a fugit in epoca fgramitgrii feudale, deci fuga lui
nu era potrivnic obiceiurilor timpului. Probabil, i tef an
Voievod, care era la primii si pag n'a procedat inc la
centralizarea puterii in stat, a avut in timpul primei din cele
patru chemgri, cel putin la inceput, o atitudine intelegAtoare,
do impaciuire, pe care insg n'a inteles-o Mihul (2).
Cu timpul dispozitia sufleteascg a domnului s'a schimbat.
Chiar in a doua chemare (1460) intilnim inserat'd o propozitie
care d'a' de gindit. Se spune: "Vei argta numai hrisoavele i
drepturile tale" asupra moiilor i satelor.
Mihul i-a agonisit averea in timpurile tulburi ale succe-
sorilor lui Alexandru cel Bun i, probabil, i-a dobindit unele
sate prin silnicie, ceea ce era cunoscut de toatg. lumea. In
1448 el, fiind logordt, i fratii s'i Tudor i Duma au avut
cu Stan Poem-a pentru sate. Dar, probabil, cite alte cazuri de
samavolnicie au ieit la ivealI, dupg plecarea lui?
Salvconductul cu a doua chemare continea o indicatie pre-
cisg c toate titlurile lui de proprietate vor fi revizuite i,
eventual, numai o parte din avere Ii va fi inapoiat. "Revi-
zuirea titlurilor" nu este un lim.baj al unui domn lipsit de
vointA.
Evident, Mihul igi d'dea seama ce inseamra aceast revi-
zuire.
Mai departe domnul recurge la momeli. In al treilea salv-
conduct se spune c stefan Voievod i-a intors curtile pe Seret
De exemplu, Barbu T. Cimpina, "Despre principiul clasic al
pedepsirii hitleniei", Cecetdri, p. 30, si I. Ionascu, Stefan cel Mare,
1955, p. 11.
Salvconductele din 13 sept., 1457, 12 iunie 1460, 28 iulie 1468
si 10 august 1470, loan Bogdan, Documentele lui Stefan ce! Mare,
vol. II, p. 257, 269, 305 si 309.
20
www.dacoromanica.ro
impreuna Cu Inca doua sate. Totupi pentru inapoierea altor
sate e pus conditia: "Daca vom vedea c ne slujepte Cu cre-
dinta, Ii vom intoarce pi alte sate". Prin al patrulea salvcon-
duct i s'au restituit Inca trei sate. Dar ce insemnatate aveau
aceste citeva sate, chid el le avea peste 50 la numar?
Se intelege deci prudenta lui Mihul. Nu punea prea mare
pret pe chemarile, ce i-au fost adresate.
Stefan Voievod, desigur, avea interes ca sa, nu-1 aiba pe
Mihul in Polonia, ci acasa sub supravegherea sa. Pe aceasta
cale ar fi reupit s impace acea parte din boierime, care dorea
Intoarcerea lui Mihul in tug.. Nu trebuie s credem c in
cazul Cu Mihul domnul era mai putin diplomat, decit in alte
chestiuni interne pi externe. Daca in ciuda chemarilor
promisiunilor de a-1 milui i a-1 tine in cinste Mihul nu s'a
intors, inseamna ca nu s'a increzut prea mult in cuvintele
domnului.
In ipoteza intoarcerii in tart Mihul ar fi trebuit s fie
absolut fidel, chiar aservit vederilor i poruncilor domnului.
In cazul unei abaten i mai mult sau mai putin serioase, ar
fi fost banuit de tradare pi nu i-ar fi ajutat atunci toate pro-
misiunile Cu darnicie inserate in scrisorile domnepti. Dat
fiind posibilitatea mai mult ca sigura a ivirii desacordului
dintre Stefan pi Mihul in cazul intoarcerii lui, soarta acestuia
ar fi fost pecetluita.
Din izvoarele noastre nu rezulta c chemarile, adresate
de Stefan lui Mihul de a se intoarce in tar, ar fi semnalat iz-
binda boierimii in politica interna a acestui domn. E mult
mai verosimil c ele erau dictate de calculele proprii ale)
domnitorului in conformitate cu interesele lui. Domnul, pro-
babil, era de acord cu acea parte din boierime, care a dorit
aceasta cu toata sinceritatea, insa boierimii refractare ve-
derilor domnului, a carei existenta la inceputul domniei tre-
buie sa o admitem, Ii convenea ca un alt refractar pi razvra-
tft sa se afle dincolo de granita WU, Polonia, pentru a
sustine treaza opozitia domniei noi.
Prin urmare, cazul cu Mihul nicidecum nu pledeaza in
favoarea aservirii lui Stefan programului boieresc de guver-
nare.
www.dacoromanica.ro
S'a fgcut Incercarea de a pune la indoialg libertatea de
actiune a lui tefan, din cauzgc dincolo de hotarele
In Polonia se afla rivalul su Petru Aran si boierixnea ar fi
silit pe stefan sg ierte pe boierii fugiti In Polonia, in frunte
cu logofgtul Mihul, ceace ar fi fost "un indiciu al slgbiciu-
nii pozitiei interne a lui $tefan in aceastg vreme" si pe de
altg parte aceleasi presiuni boieresti i s'ar datora i incheie-
rea tratatului din 4 aprilie 1459 cu reprezentantul regelui
polon (1).
Aceastg caracteristicg este inexactg. Desigur, nu se poate
vorbi de deplina libertate de actiune a domnitorului, in acest
timp, dar nici de completa aservire fatg de boierimea mare.
tefan Voievod avea tot interesul sg reducg sau poate chiar
sg nimiceascg opozitia boierilor fugan i in Polonia. De aici
vin salvconductele adresate logofgtului Mihul, precum i ier-
tarea boierilor, care s-au refugiat Impreung cu el (2).
Nu ne indoim c o parte din boierimea tgrii dorea menti-
nerea opozitiei in strgingtate, in vecingtatea statului, deoarece
In acest caz Ii era mai usor sg-si impung vointa domnitorului.
Dar mgsurile luate de stefan cel Mare corespundeau per-
fect cu situatia lui ca un domnitor nou. i viata a dovedit cg
el a avut perfectd dreptate. Boierfi refugiati s'au inapoiat si
1-au servit pe domn in activitatea sa fgrg a se compromite.
3. TRATATUL POLONO-MOLDOVENESC
DIN 4 APRILIE 1459
Ar fi greu de admis cg incursiunile rgzboinice ale oastei lui
tefan in Polonia ar fi fost inspirate de marea boierime. Dim-
potrivg ele pe deplin corespund cu caracterul domnitorului
cu activitatea lui in general.
Gl. Ureche, care era un exponent al vederilor boieri-
mii, Ii face lui $tefan reprosul cg dupg inscgunare primii
si pasi erau indreptati nu spre asezarea tgrii, ci "de rgzboi
se ggtia", impgrtind "ostirii sale steaguri" i punInd "hotno-
Istoria Rominiei, vol. II, p. 490 s. u.
Atitudlnea regelui i autoritMilor poloneze fa% de Mihul V.
la P. P. Panaitescu, Contributil la astoria lui tefan cel Mare, Buc.,
1934, p. 16.
22
www.dacoromanica.ro
gi" i "apitani" (1). Prin urmare, boierimea In marea ei
majoritate nu dorea fzboi, ci pace.
Din continutul acordului din 1459 se vede c, inainte de
incheierea pacii exista o stare de luptI intre moldoveni l po-
loni: razboi, discordie, jafuri, incendien i vrsri de singe.
Probabil, domnitoru mergea pe urmele lui Petru Aron, dorind
sa-1 ajung: pentru a-1 extermina.
Trebuie sa credem c, in afar de desele ciocniri dintre
polonezi i moldoveni, a avut loc si o btalie puternica intre
acesti inamici, care a si dus in sfirsit la incheierea pIcii intre
beligeranti In 1459. Probabil, aceast: batIlie n'a Post prea
fericitI pentru moldoveni, altf el tef an cel Mare n'ar fi fost
silit sa lase Poloniei Hotinul. Dar-nici Infringere.
"Promitem, s spunea in tratat, a lisa (polonilor) cetatea
flotinului In posesiune si pace nestricatg i nici intr-un caz
s nu ne gindim a o tulbura prin violent" (2). In alai% de
aceasta domnul se multumeste numai cu Indeprtarea de la
granita moldoveneasca a lui Petru Aron.
Judecarea certurilor intre moldoveni i polonezi se face
de Voievodul Hricko Impreun cu domnul In mod provizoriu,
ping, la decizia definitiva a regelui.
Intregul continut al tratatului nu poart pecetea victo-
riei moldovenesti. tef an s'a declarat vasal al coroanei
poloneze.
Acceptarea suzeranittii poloneze, corespundea interese-
lor lui tefan i statului rnoldovenesc, deoarece cgpatind in
persoana domnului un vasal, regele nu mai avea nevoie sA-1
protejeze pe Petru Aron, sg facg incercari de a-i reda tronul,
incit acesta, constatind racirea autoritatilor poloneze fata
de el, a fost nevoit s pgrgseascg Polonia, trecind in Ungaria.
Prin urmare, situatia creat a dovedit utilitatea tratatu-
lui din 1459 si nicidecum nu pledeaza in favoarea presiunii
boieresti asupra domnului.
www.dacoromanica.ro
4. CRESTEREA PUTERII VOIEVODULUI
IN DATE STATISTICE
Dorind a stabili cind a inceput sa creasca simtitor puterea
domneasca pe baza de criterii obiective de judecata, am soco-
tit ca pentru aceasta nu exista alta cale, decit examenul ati-
tudinii lui Stefan Voievod fata de membrii sfatului domnesc.
Competinta sfatului domnesc a fost generala. Daca boierii
in actele externe ale lui Stefan Voievod devin garanti, inseam-
na ca ei in statul lor domnesc se ocupau de toate problemele,
pe care le punea la ordinea zilei actualitatea reala.
Dad, actele ce s'au pastrat vorbesc mai mult de danii de
mosii si de confirmari de danii, de impartirea sau schimbarea
mosiilor etc., aceasta se datoreste faptului ca persoanele in-
teresate aveau grin sa le pastreze si pe de alta parte ca aceste
afaceri erau mult mai numeroase, decit celelalte, care dealtfel
nici nu se materializau in "hotariri serse", ca in timpurile
moderne.
Sfatul domnesc discuta diferite chestiuni in prezenta dom-
nului si acesta isi forma parerea, incotro inclina majoritatea
si care sint motivele diferitelor atitudini, dar nu era obligat
sa respecte intocmai parerea acestei majoritati.
Desigur, in cea mai mare parte sfatul domnesc era refrac-
tar cu privire la planurile de centralizare a puterii domnului
si multe masuri de mai mica importanta, socotite necesare,
domnul, probabil, le introducea in viata MI consultarea sfa-
tului.
In tot cazul exista tendinta domnului de a reduce in sfat
numarul sfetnicilor fara functii in favoarea celor cu functii,
fapt care clucea la intarirea puterii domnului. Boierii cu func-
tii, dregatorii erau mereu in atentia si supravegherea domnu-
lui, care in cazul preponderentei lar in sfatul domnesc ar fi
putut s Una' in friu pe boierii din sfat in general. Boierii mari,
conform cu regimul feudal, aveau indatorirea de a da sfat
domnului in sfatul domnesc.
Grupul boierilor fara functii in stat reprezenta tara, fiind
compus din elemente cu care domnul avea nevoie sa se con-
sulte ca sa fie de acord cu majoritatea boierimii mari a tarii.
Grupul boierilor cu functii reprezenta statul, administra-
tia tarii, subaltemii domnului.
24
www.dacoromanica.ro
Cetatea Hotinului, vetzutd dela rdsdrit dinspre Nistru.
(Biblioteca Academiei Romdne.)
www.dacoromanica.ro
Cetatea Hotinului. Vedere generald.
www.dacoromanica.ro
Pe cine se sprijinea mai mult tef an Voievod? Am intre-
prins o cercetare cu caracter statistic pentru a vedea care din
aceste douN grupuri predomina in sfatul domnesc si in ce
perioade de timp?
In documentele interne, ca regurg generala, sint arNtati
membrii sfatului, care au luat parte la discutii si hotgriri.
Componenta sfatului se schimba si reflecta temperatura po-
liticI si oscilNrile ei. De aceea am socotit cN, pentru a afla cum
a evoluat puterea domnitorului in stat si currx a crescut pres-
tigiul lui in ochii boierilor, e cel mai bine sN cercetez compo-
nenta sfatului domnesc.
Pentru a aduce la indeplinire analiza proiectat am ales
din documentele interne pentru fiecare an unul, douN sau
trei. Pentru unii ani avem numai cite un singur document cu
argtarea membrilor si anume pentru anii 1461, 1463, 1474,
1476, 1478, 1486, 1496, 1498.
Pentru anii 1477 si 1485 nu avem nici un document, ceeace
dealtfel nu e de mirare; in anii premergNtori 1476 si 1484 s'au
intimplat douN evenimente mari in istoria Moldovei: infrin-
gerea de la Valea AlbN (RNzboeni) i luarea Chiliei si Cet6,-
tii-Albe. In primul caz turcii au devastat tara intreagN ping,
la Suceava si era nevoie de timp pentru redresarea trii, in
al doilea caz evenimentul a trebuit s produa o mare im-
presie i sN. indemne domnia la autarea cNilor ulterioare in
politica externa. In ambele cazuri nu mai incNpea vorba de
functionarea normalN a sfatului domnesc.
Intotdeauna am avut in vedere, chid aceasta era posibil,
ca sI iau un document din prima jumNtate a anului, al doilea
din a doua jumNtate.
Oscilatii intre numNrul boierilor fArN functii si numNrul
celor cu functii au important considerabilN. DacN numNrul
boierilor cu functii este mai mare, decit numgrul boierilor
frN functii, inseamng, cg, domnul se sprijinN, pe subalternii
cu alte cuvinte pe forta sa proprie, politic.si social in
stat. DimpotrivN, dacN numNrul boierilor fArN, functie este
mai mare, decit al celor cu functii, inseamnN, cN, domnul tre-
buia s WIN cont de stratul acesta social al tArii.
Cercetarea a dat rezultate interesante, demonstrind jaloa-
nele schimbNrilor politice in stat i a dat posibilitatea O. for-
- 25
www.dacoromanica.ro
mm perioade de guvernare ale lui stefan, fiecare cu speci-
ficul lui.
Pe perioade de timp situatia se prezintg astfel.
1-2. (1457-1459; 1460-1465). Dacg facem abstractie de pri-
mul an de domnie, cind nu s'au cristalizat Inca definitiv ra-
porturile !titre domn i boieri, putem observa cg de la 1458 *i
ping la 1465, anul cuceririi cetgtii Chilia, avem urmgtoarele
cifre: boieri fgrg functie sint intre 17 *1, 12, boieri cu functii
intre 9 *i 10. Aceasta inseamng cg in acest timp domnul tre-
buia sg ting cont de acei boieri, care se bucurau in targ de un
prestigiu mai mare, decit ceilalti.
In perioada de la 1466 *i ping la juingtatea anului
1469, pe care o denumim perioada de tranzitie, se observg ten-
dinta spre paritate. In rindul pircglabilor intrg doi pircglabi
de Chilia (dela 1465) *i doi pircglabi de la Cetatea-Albg (dela
1468), in total intre 16 *i 12. In urma situatiei politice, create
de cucerirea Chiliei, vedem in sfatul domnesc boieri Mfg func-
tie aproximativ intre 12 *i 7, pe chid numgrul boierilor Cu
functii cre*te ping la 12 *i 16.
Numai odatg numgrul lor a fost de 6, anume in 1468, 5 fe-
bruarie, cind dupg evenimentele rgzboiului impotriva regelui
unguresc Mateia* din decembrie 1467 toti pircglabii, probabil,
stgteau pe la cetgtile lor *i nu puteau lua parte la *edintele
sfatului domnesc.
Jumgtatea anului 1469 marcheazg o schimbare radica-
lg. Dupg ce in prima parte a anului se produce paritatea (10
la 10). incepind cu a doua jumgtate se vgde*te declinul nume-
ric al boierimii fgrg functii in stat. Numgrul boierilor fdrg
functii coboarg ping la 8-10, lar numgrul boierilor cu functii
urcg ping la 16.
Pose,siunea cetgtilor de la margrnea sud-esticg a tgrii, Chi-
lia i Cetatea-Albg, i-au intgrit prestigiul In lguntrul tgrii. La
acela*i rezultat au dus *i alte doug fapte insemnate: 1) victo-
ria, obtinutg in lupta contra regelui unguresc Matei din anul
1467, cu care ulterior tef an s'a Impgcat *i 2) decapitarea lui
Petru Aron, In 1469. Deci privirile boierimii refractare nu mai
puteau fi indreptate spre dincolo de granitg. Domnitorul s'a
simtit insfir*it stgpIn pe situatia interng.
26
www.dacoromanica.ro
Nu se poate trece cu vederea si marea dramg interng: trei
boieri, printre care vomicul Isaia, au fost decapitati (1). Isaia
incepe cariera sa sub stefan Voievod Cu functia de postelnic
(la 8 sept. 1457) si la 12 aprilie 1458 il vedem in functia de
pircglab de Neamt, pe care o mentine ping la 1464 inclusiv.
La 3 martie 1465 in locul lui la Neamt se numeste pircglab
Bourenul.
La 11 aprilie 1465 il vedem pe Isaia pircglab de Chilia. Nu
se stie de ce la 18 februarie 1466 atit el cit si colegul sgu ph-
cglabul Bucium sint pomeniti fgrg functie.
S a produs o oarecare neintelegere intre colegi si ei si-au
prezentat lui $tef an demisia? La 10 mai 1466 amindoi nu Sint
pomeniti, hug incepind din iulie 1466 din nou figureazg in
documente si unul si altul.
La 10 ianuarie 1467 situatia se schimbg: colegul lui Isaia
nu mai este Bucium, ci Buhtea. Starea aceasta se mentine tot
anul 1467. La 5 februarie 1468 Isaia este pomenit fgrg functie;
tot in 1468 este pircglab de Cetatea Albg si de la 12 septem-
brie 1468 ping la sfirsitul sgu tragic este argtat in documente
mereu ca vornic (dvomic) (1).
Nu avem nici o informatie cu privire la vreo suprare a
lui Isaia, pe care i-ar fi pricinuit-o domnul sau la veleirti ale
lui nesatisfgcute de domn. Era doar cumnatul lui tef an Voie-
vod si a lost ridicat repede de la treapta putin insemnatg de
postelnic la rangul de pircglab.
Poate cg a fost nemultumit de transferarea sa de la Neamt
la Chilia, o provincie mai indepgrtatg de centru, dar si Cu
mai multg rgspundere. Nu cumva transferarea s'a dictat de
dorinta domnului de a nu-1 avea in apropiere de granita Un-
gariei?
Domnitorul dupg 1467 nu 1-a pedepsit pentru fapta sa
nesgbuitg, inspirar de veden i inguste sau de rutate, si 1-a
numit vornic. Insg la 15 ianuarie 1471, din ordinul lui tefan
i s-a tgiat capul, impreung cu Negrilg paharnicul si Alexa
Stolnicul. Deci au trecut 3 ani plini de la trgdare (1467-1471).
Din acest fapt s-a tras concluzia cg "doxnnul a fost incapabil
www.dacoromanica.ro
sg-si impung" vointa lui Isaia sau unuia ca Mihul, cg
faptul oglindeste "cercul ingust al aliantelor, pe care se spri-
jinea atunci autoritatea sa", cg mentinerea lui In functie In-
semna cg stefan cel Mare aplica programul de guvemare al
marilor boieri si cg, in sfIrsit, "tgcerea domnului In f ata bat-
jocoririi publice a autoritgtii lui produce o impresie peni-
bilg" (1).
Aceastg prezentare in culori negre a autoritgtii domnului
nu corespunde cu realitatea din acel timp. Dacg domnul ar
fi fost aservit programului de guvernare al boierilor, apoi el
n'ar fi Indrgznit sg schimbe componenta sfattului domnesc,
ceea ce de fapt a fgcut. La 5 februarie 1468 el scoate pe ur-
mgtoarele persoane din sfat: Crasnes vomic, pe Lazea, pe
Ion fost pircglab de Neamt si pe Sandrea din Dorohoi. In locul
acestor patru grit introdusi alti patru: Zberiea, Albota, Boo-
rian, Gangur (2).
Schimbgri noi s'au produs la 24 septembrie 1468. Acum
au fost scosi Coste Danovici, Petric si Albota din cei adgogati
la 5 februarie 1468, Dar in schimb au fost adgugite 7 persoane
si anume: Alb din Neamt, Oanti din Cetatea-Noug, Blaca din
Chilia, Petre Iachimovici, Ciocirlia, Iatco Hudici si Ivasca
Hrincovici (3).
tefan Voievod nu se opreste aici: la 5 iunie 1469 au fost
scosi Incg patru persoane: Sfetco Dgmgcus, Sacis spgtarul
Luca stolnic, Buhte din Chilia. In locul lor au fost pusi: Bode
spgtarul, Iuga postelnicul, Hernian clucer si Jurgiu aries (4).
Insg ultimele doug Dersoane si Ivasca Hrincovici la 1 aDrilie
1470 au fost scosi si inlocuiti cu Fete din Cetatea-Noug, eful
Cernat si Buhte din Chilia reprimit (5).
Din aceste schimbgri se vede cg domnul era stgpin pe si-
tuatie $i verifica cavacitatea fiecdruia din boieri.
Desigur, nu se Intelege de ce timp de trei ani domnul 1-a
rgbdat pe Isaia. Putem numai sg facem diferite presupuneri.
Intii de toate Isaia era o rudg prin aliantg, cumnat. Diferite
presiuni din partea rudelor puteau sg domoleascg minis. dom-
Barbu T. Cimpina, op. cit.. p. 34, 35, 36-37.
I. Bogdan, op. cit., vol. I, p. 125.
Op. cit., p. 129.
Op. cit., p. 135.
Op. cit., p. 143.
28
www.dacoromanica.ro
n.ului. eat% de aceasta, e foarte posibil c Isaia i-a prezen-
tat domnului explicatia actiunilor sale din timpul rdzboiului
contra regelui Ungariei Mateias, din care ar fi reesit ca nu
putea proceda altfel, ceea ce a format circumstantele atenuan-
te pentru vina sa. In sfirsit eventual i-a cerut i scuze i. dom-
nul l'a lasat sa se desvinovateasca i sa dea in viitor dovada
de lealitate.
5. De la jum. an 1469 pang la 1476. Dar iatd ca un nou
eveniment de natura politicii externe pune la incercare "cre-
dinta" lui Lsaia. El se arata a fi incorigibil, convertind la ne-
supunere si pe Negrila si pe Alexe. E vorba de expeditia lui
tef an cel Mare impotriva Munteniei din 1470, eveniment ce
ne d posibilitatea s ghicira atitudinea politica a grupului
Isaia.
N. Iorga, manifestind in acest caz o adevarata intuitie is-
torica, pune aceasta pedeapsa capitala in legatura cu eveni-
mentul ce preceda decapitarii: actiunea razboinica a lui Le-
fan impotriva lui Radu, domn al Munteniei (1). Inteadevar
Isaia a uneltit impotriva expeditiei, stringind adepti pentru
atitudinea sa. Sa nu se obiecteze ca deductia este gresita din
punct de vedere logic (post hoc ergo propter hoc), intrucit am-
bele fenomene sunt prea apropiate. N-au trecut, decit 9 luni.
E o consecventa politica vadita. Alta explicatie nu se intrevede.
E suficient sa examinam contextul, privitor la taierea ca-
petelor acestui grup, atit in cronica asazisd de la Bistrita,
cit si din letopisetul lui Gr. Ureche.
Citim in prima din aceste cronici: "In anul 6978 (1470),
luna lui Fevruarie in 27 marti, au pradat i ai darimat tef an
voevod Braila. In anul 6979 (1471), ianuarie in 16, Martia, s-au
taiat capetele lui Isai vornicul, Negrila paharnicul i Alexa
stolnicul" (2).
Reflectind psihologia boierilor refractan i la politica extern
a lui $tefan cel Mare, Gr. Ureche scrie: "Intr-aceia vreme
Intl% zavistiia intre stefan voda i intre Radul voda, domnul
muntenesc, pre obiceiul firei omenesti de ce are, de aceia
pofteste mai mult, de nu-i ajunse lui tefan vod ale sale sd
le tie si sa le sprijineasca, ci de lacomie, e nu era al lui Inca-
www.dacoromanica.ro
Vrea A coprinza. Strinsau tara i slujitorii sii au intrat
In tara Munteneasca, de au pradat marginea, februarie 27 dni
41 au arsu Brila in saptamina alba. De taierea capetelor a
ni4te boieri 6979 ghenarie 16 zile, Tale stefan voda pre Isaia
vomicul si pre Negrila paharnicul si pre Alexa stolnicul in
tirgul Vasluiului" (1).
Desigur, Gr. Ureche se face ecoul vederilor cercurilor boie-
rest care apreciau politica lui tef an Voievod ca
Desi scria milt mai tirziu (sec. XVII) de timpul, cind s' au
produs evenimentele, dar prin traditie a pastrat nealterata
atitudinea boierilor lui tef an Voievod fa% de domn., si de-
sigur in primul rind atitudinea grupului lui Isaia.
Daca punem in legtura doua evenimente pomenite, inte-
legem ce s'a produs. stefan Voievod a pus inceputul
sale antiturcesti. In scaunul statului muntenesc, dupa parerea
lui teran Voievod, trebuia sa fie asezat un domn care sa
nutreasca adversitate fata, de turci i astfel din statul mun-
tenesc s'ar crea un tampon intre turci i. moldoveni sau o
asociatie de doua state rominesti, strins legate intre ele
printr'o politic externa comuna.
Gr. Ureche nu intelegea uncle tinteste tef an Voda, expli-
cind pornirea lui tefan impotriva lui Radu, domn al Mun-
teniei, prin motive personale, prin egoism i setea de imbo-
gatire. *tirea despre pedeapsa capitala st imediat dupci ex-
pedifia impotriva Munteniei.
Poate, datorita influentei, exercitate de Isaia asupra ce-
lorlalti membri ai sfatului domnesc, odata Cu taierea capete-
lor boierilor, stefan scoate din, sfatull sau domnesc la 13
august 1471 trei persoane: Goian din Chilia, Albul din
Neamt si Paco din Chilla. Alexa nu figura in sfatul domnesc.
Deci au fost inlaturati, socotind si pe cei doi tiati, cinci
In locul lor au fost adaugati 6 boieri noi i anume: Arbure
din Neamt, Ivasco Chilia, Vrincean spatarul, Dajbog pahar-
nic, Toma stolnic. Huru comis. Au ramas 18 dinainte (2).
6. (1477 - 1480) Pentru anul 1477 nu avem documente
de comparat. Dar constatam ca de la 1478 continua declinul
www.dacoromanica.ro
numeric al boierilor fr functie. Ei sint acum aproximativ
6-5, pe cind numrul boierilor cu functie devine constant-16.
7. In perioada 1481 - 1489 numrul boierilor fr functie
se ridic la 8-7 in comparatie cu perioada precedent. Poate
aceasta marcheaza o eclips in prestigiul domnului, ca erect
al pierderii in 1484 a dou, cetti Chilia gi Cetatea-Alba. Pe
de alt parte evenimentele din 1485-1486 in luptele contra
lui Hroiot Hruet au creat o stare de confuzie. Autoritatea
dornnului a suferit o lovitur puternic. Impasul a fost de
scurt durat. Domnul a biruit, dar cu pretul schimbrii
politicii sale externe.
Firepte i numrul boierilor cu functii scade cu 4 persoane
(cite doi pircAlabi pentru fiecare cetate pierdut).
8-9. In urmtoarele trei perioade (1489-1491; 1492-1497;
1498-1503) numrul boierilor fr functii scade succesiv
pin la 5-4, 4-3 pi 1, pe chid numrul boierilor Cu functii 11-
mine perfect stabil (14-12) cu oarecare ridicare in ultima
perioad (15-14).
In acest timp se produc evenimente foarte importante in
viata Moldovei: conform cu ahanta moscovito-crimeean-mol-
dovenease, actiuni rzboinice in contra Poloniei, rdzboiul
polono-moldovenesc i incheierea pacii cu Polonia, pi Litua-
nia evenimente ce au avut un mare rsunet in viata intern a
statului.
Ultimii trei boierei fr functii din sfatul domnesc Sint
Duma, teful pi Duma Brudur, lar, chid avem un singur boier
fr functie acesta este teful.
Acest proces al diminurii numrului boierilor fr func-
tie pin la aproape zero inseamnd c domnitorul intrindu-
puterea, domnepte peste capul boierimii fr functii cu
boieri functionari supupi lui.
Dac ne-am pune intrebarea care dat este cea mai im-
portant in procesul Intrirli puterii dornnitorului In stat,
ar trebui ea' rspundem fard ezitare: anul 1469. Este un an
de demarcatie hotdritd i radicald (1).
(1) Exist o incercare de a dovedi c puterea domnului s-a Intarit
abia in ultima parte a domniei. Cu aceast ocazie se face un calcul
statistic pe baza claselor sociale imaginare 0 nu pe cele istorice reale,
se intrebuin%eaz o terminologie creatI ad-hoc. Totodat5, confirmarea
31
www.dacoromanica.ro
Puterea domnului se desvolt, mereu crescind.
Desigur, once domnitor de atunci trebuia s fi tinut cont
de boieri, care reprezentau tara i fr de care nu se putea
guverna. Ins Stefan Voievod a tiut A. inlture in opera de
guvernare once obstacol de pe calea sa spre ascensime.
www.dacoromanica.ro
! .
,
,
air
c.
e? .-11
"
1.
?
F
e*"
-
Fd,
i.
'5
97.4'''t
. - ...._
-,...... 6
-- .e
-..-- ,...., %
.
- --,-- -..----....
7;---, ,
-. 0 ..,
,
... , . .., ii. 4 ' ' / ft 4- -'.,...-,-- -I r'r --- ' '-'
www.dacoromanica.ro
membri ai sfatului domnesc in timp indelungat, de exemplu
In afarA de Vlaicul si fiul su Duma, HArman 30 de ani, Pe-
tried fiul lui ElArman 16 ani, Stanciul, 20 de ani, Mirze fiul
acestuia 8 ani, Jugo vistier 25 de ani (1).
Ierarhia functiilor in sfat a fost umatoarea: 1) virful
sfatului (diferite persoane in diferite perioade si fr functii
si cu functii, 2) sfetnici frg dreg4torie, 3) vornic, 4) pirc6.-
labi intre care si dup'd care apar sfetnicli Mil' functil si, in
sfirsit, furmeazA, 5) cellalti cu functii (2) si anume: spAtar,
postelnic vistiemic, stolnic, paharnic (ceasnic), comis si lo-
goat, care aplica pecetea dornneascA.
Logofltul avea in grija sa cancelaria domneascA, se ocupa
de chestiuni diplomatice, dar in politic intern4 nu juca un
rol insemnat. In total, stefan Voievod a avut trei logofeti:
Ion Dobrul 1457-1468, februarie, Toma, iulie 1468-1474 si
Ion Thutul 1475-1503 (3).
Un post de mare rAspundere a fost cel de vornic (4) si te-
fan Voievod a avut in total 8 vomici si anume: Goian 1457-
1463, Crasnes 1464-1467, Isaia 1469-1470, Bode 1471-1476
IiranA, probabil 1477 si, 1478-1484, Dragos Boul, probabil
1485 si, 1486-1491, Boldur 1491-1503 februarie si Juri Lungul
august 1503 pin4 la moartea domnitorului (5). Vornic a fost
In acelasi timp si un fel de ministru de justitie si cel de fzboi.
Am don i s subliniem cg, in ce priveste persoana care ocu-
pa in Sfatul domnesc primul loe (prim sfetnic), se desprinde
concluzia CA la inceputul aetivitdtii lui tef an Voievod primul
loe 11 ocupa in sfatul domnesc un boier fbir functie timp de 11
ani, in anii 1457-1467, si timp de 9 ani, in 1471-1479, pe cind
la sfirOtul domniei primul sfetnic era un boier cu functie
timp de 7 ani, 1494-1500, si timp de doi ani, 1502-1503, Mica
in total 9 ani.
A. Sacerdoteanu, op. cit., p. 171.
Op. cit., p. 165.
A. Sacerdoteanu, op. cit., p. 163 si 301. C. C. Giurescu: Con-
tributii la studiul marilor dregtorii. Vlenii de Munte 1925 si Noi
Contributii. Bucuresti 1926.
V. pentru postul de vornic T. Bllani Vornicia In Moldova
extras din "Codru Cosminului", 1931, VII si Gh. Duzinchevici: vornicia
moldoveneasc 'Ana la 1504, in Cercetri Istorice", V-VII (1929-1931),
p. 216-252.
A. Sacerdoteanu, op. cit., p. 202.
33
3
www.dacoromanica.ro
Aceastg constatare, trecind peste fluctuatii in diferite tim-
puri ale sfatului domnesc, se aflg in oarecare concordantg
Cu concluzia noastrg generar' asupra evolutiei insemngttil
politice a acestor doug grupuri de boieri. Desigur, pentru
alegerea primilor sgi sfetnici jucau un oarecare rol calitgtile
lor personale, indiferent de faptul cg aveau functii in stat
sgu nu le aveau.
In afarg de aceasta, atunci cind pe primul lac figurau
sfetnicii cu functie, acest loe apartinea mai ales pircglabilor.
Pircglabii ocupg primul loe in sfatul domnesc in anii 1468-
1470, Stanciu in 1480-1484, Vlaicul, in 1492 gi 1494-1500
Duma.
Unii din pircglabi se bucurau de un prestigiu chiar mai
mare, decit vornicul. Este interesantg din acest punct de ve-
dere ascensiunea in sfat a vornicului Boldur: in 1492-1493
el se afla pe locul al 3-lea, in 1494-1502 pe loul al 2-lea i, in
sfirgit, in 1503 pe primal loc.
Am putut observa cg numgrul pircglabilor se schimbg
mereu.
Ping la Stefan Voievod seful oragului (respectiv al cetg-
th se numea in cele mai dese cazuri posadnic sau pircglab,
foarte rar staroste, dar in a doua jumtate a secolului al XV-
lea denumirea de posadnic incepe sg dispara gi in local lui
apare goltuzul. lar pircglabul devine de preferintti militar,
cgpitan de oaste (1), gef al cetgtii gi al raionului ce tinea de
ea, desi are in acelagi timp i functii administrative gi jude-
cgtoregti.
Transformarea pircglabilor in functionari, de preferinta
militari, are in evolutia sistemului administrativ al lui Stefan
Voievod o insemngtate exceptionalg. Prin ei domnul tinea in
miinile sale cettitile, factor important din punct de vedere
militar, odatg cu ele gi tinuturile din jurul lor dar prin aces-
tea gi tara intreaga (2).
www.dacoromanica.ro
In primul timp 1457-1465 ei erau de la 1 pind la 3 (Neamt,
Hotin, Dorohoi). In epoca de tranzitie (1465-1469) erau 4-7
(odatd trei si odatd, nici un pircdlab, in 1467).
In perioada de schimbare radicar in 1470-1485 erau pre-
zenti la sedintele sfatului domnesc intre 7 si 8 pirclabi.
In 1486-1491, in urma cdderii Chiliei si C,etdtii Albe sub
turci, luau parte la sedinte cite 4-6 pircAlabi, ceea ce se men-
tine si mai departe pind la sfirsitul domniei.
Dar sd nu se cread cd numai din partea boierilor MI
functii domnul se putea astepta la opozitie si surprize. Dintr'un
anumit punct de vedere boierul Cu functie, prin faptul cd
juca un rol in stat, putea sd fie si mai primejdios, decit cei-
lalti fdrd, functie. Mai ales aceasta se poate spune despre
pircdlabi si vomic, pe care se sprijinea domnul in activita-
tea sa.
Insd, conforrn cu principiile generale ale sistemului feu-
dal, toti boierii Tdrii trebuiau sd manifeste depiln supunere
principelui ei.
In sistemul social politic feudal raporturile intre senior
si vasali se stabilesc printr-un contract feudal, care consta
in trei momente: depunerea de &are vasal al omagiului f ata
de senior, jurdmintul de credintd (fidelitate, foi) si investitu-
ra, adicd introducerea simbolicd in posesiunea feudului.
Aceste forme de leglturd filtre senior si vasal sint cunos-
cute ata in Apusul Europei cit si in Rdsritul ei (1).
Contractul feudal avea un caracter dublu: 1/vasalul se
supunea seniorului, dar 2/1a rndul sdu vasalul avea subvasa-
lii sdi.
(1) E. Glasson, Histoire du droit et des institutions de la France,
Paris, 1891, vol. IV, p. 301-303.
I. Calmette, La societ feodale, Paris, 1927, P. 31-32.
Achille Luchaire, Manuel des institutions franaises, periode des
Capetiens directs, Paris, 1892, p. 186.
Marc Bloch, La societ fodale, Paris, 1939, p. 351.
Heinrich Mitteis, Der Stadt des hohen Mittelalters Grundlinien
einer vergleichenden Verfassungsgeschichte des Lehnszeitalters, Wei-
mar, 1953, p. 58-64.
Pentru Polonia: S. Kutszeba, Schig a istoriei orinduirii sociale *i
politice a Poloniei. trad., S. Petersb., sub ingrijirea lui N. V. lastre-
bov, f. a., p. 1-2.
Pentru Rusia: N. P. Pavlov-Silvanski, Feudalismul in Rusia "ude-
luriloe", p. 449, q. a.
35
www.dacoromanica.ro
In Moldova, ea dealtfel in Wile romane in general, boierii
figurau ca vasalii principelui ei, care era socotit seniorul lor.
Insa and se ivea cazul ea acest principe-senior-sa se inchine
unui rege strain (al Poloniei sau al Ungariei, pricipele deve-
nea vasalul regelui, lar boierii moldoveni subvasalii acestuia.
Nu tim daca in practica romaneasca a existat i al treilea
moment. Insa primele doua Cu siguranta se respectau, ceea ce
se vede din ceremonia instalarii domnitorului in scaun. Dimi-
trie Cantemir a lasat descrierea ceremoniei de vasalitate-in-
chinare.
In scurt aceasta ceremonie consta in urmatoarele:
Dupa ce in biserica domnitorul imbraca caftanul domnesc,
ceremonia continua in palatul domnesc.
Cind domnul se aeza in fotoliul princiar, poala dreapta, a
caftanului lui o tinea hatmanul, iar poala stinga-marele pos-
telnic. Boierii, care asistau la aceasta ceremonie, se apropiau
pe rind de domnitor pentru a-i demonstra respect i supune-
re (omagiu) i urma ceremonia sarutaxii de mina- a domnului
i a poalei caftanului lui.
In documentele istorice romane deseori se intrebuinteaza
cuvintul "inchinare", adica supunere (hommage, comenda-
tio). Inchinarea celui slab domnului, care era socotit puternic,
superior, ii gasea i o forma de exteriorizare. Din omagiu pe
care 1-au adus regelui polonez stefan Voievod i boierii sal
In 1485, se vede ca boierii moldoveni s'au inchinat regelui
pina la pa-mint, ceea ce nu e de mirare. Inchinarea pina la pa-
mint a existat la multe popoare, nu numai la polonezi i
moldoveni.
De exemplu, la rui expresiunea "celobitie" insemna in-
chinare pina la pamir' it in ap fel ca fruntea sa atingd pd-
mintul.
La aceasta se mai adauga i ingenunchierea, care in cazul
inchinarii de mai sus a fost facuta, dupg, cum ne atesta do-
cumentele poloneze, de moldoveni "suo more", &lic dupa
obiceiul propriu al moldovenilor ( 1 ) .
www.dacoromanica.ro
La inchinare pina la pc-mint 4i ingenunchiere se adgaga
$i sdrutarea minii si poalei caftanului domnitorului (1). Sg-
rutarea miini, avea la romani o mare rgspindire $i s'a pgs-
trat ping in zilele noastre in expresiunea "sgrut mina". Pro-
babil, ritualul inchingrii individuale in cazul donatiei de mo-
$ie unui boier a fost acela$i ca $i acesta.
Nu este niciun dubiu cg in trecutul rominesc exista $i ju-
rgmintul de credinta pe lingg faptul cg insg$i sdrutarea minii
domnului $i a poalei caftanului insemna obligatie de fideli-
tate. Ideea aceasta $i-a ggsit oglindire in formula uricilor:
"$i la aceasta este credinta mea $i credinta boierilor no$tri".
Cind se lua hotgrirea in folosul vreunui boier sau vreunei
mftngstiri, se intrebuinta la sfinitul actului domnesc in mod
obligatoriu aceastg formulg, de "credintg". Trebuie ea' consi-
dergm c, ea se rezema pe fidelitate vasalg, care lega pe boieri
de domn. Ei, ca $i vasalii francezi fatg de seniorul lor, erau
obligati set ja parte in sfatul domnesc, a-i da domnului "con-
silium". Obligatia de a-i da seniorului sfat emang din jurg-
mintul de credintg (foi).
www.dacoromanica.ro
functie era sa intdreascd mosiile cumpdrate, ddruite sau
schimbate. Explicatia nu este valabild, deoarece competinta
sfatului domnesc era generald, cuprinzind toate afacerile sta-
tului.
Atimau sigiliile lor boierii, aflati in marile dregdtorii, in
slujbe (1).
Inceputul acestei practici de cosigilare, autorul il explicd
prin nevoia ce o simtea domnul de a-si asigura prin cosigilare
linistea din partea boierilor pribegi (fugan). Fdcind concesii
aparente si relativ de mic importantd, tefan vroia sd-si ase-
ze definitiv domnia, deci ar fi o cre;tere aparentd a dreptu-
rilor boierilor.
Ulterior insd, in cursul expuneril autorul ajunge la con-
cluzia cd a avut loe nu numai o crestere aparentd a dreptu-
rilor boierimii, ci si o cedare partiald, in fata opozitiei mari-
lor boieri dregdtori, ca cosigilarea prezintd un privilegiu al
marii boierimi, pe care ea l'a -smuls puterii centrale (2).
Autorul constatd un moment de srbiciune a puterii dom-
nest si totodatd o tactic pentru a dezarma pe acesti mari
feudali (3).
Insd nu stie care a fost cauza desfiintdrii si o vede in 1/in-
cheierea pdcii cu turcii dupd cuvintarea de la 8 mai 1479 a
lui Tamblac in senatul venetian, sau 2/in nasterea flului dom-
nului Bogdan-Vlad.
Argumentele autorului, prezentate alternativ, nu pot fi
luate in consideratie: primul din cauzd cd nu existd, dovezi
de incheiere in acest timp a pdcii intre tef an si turci, al doi-
lea c nasterea fiului n'are niel o legdturd logicd cu cosigi-
larea.
Intre 26 mai 1476 $i 24 mai 1479 au trecut trei ani fdra
ca procedeul de cosigilare sd fi fost aplicat. Abia dupd scur-
gerea acestui termen s'au mai dat doud acte: unul la 29 apri-
lie 1479 si al doilea ou o distantd de o lund la 24 mai al ace-
luias an.
E greu de ghicit de ce, dupd, un timp destul de apreciabil,
a mai fost nevoie de doud cazuri de cosigilare. Aceste cazuri
stau cu totul izolate, ca o rerniniscentd, intirziatd a trecutului
Op. cit., p. 425.
Op. cit., p. 422-423, 429.
Op. cit., p. 430.
38
www.dacoromanica.ro
dupa 1479 nu vedem reinfiintarea sau reinvierea practicii
vechi.
Nu ianpartasim parerea autorului cL cosigilarea insemna
limitarea puterii domnesti. E foarte probabil cA cosigilarea a
fost introdusa de $tefan cel Mare pentru a sublinia raspun-
derea subalternilor sAi boieri Cu functii in stat, pentru res-
pectarea hotaririlor luate de Sfatul domnesc.
In afirmatia noastra ne bazam pe faptul cA boierii pun
sigiliile lor si pe actele care privesc numai pe domn, averea
veniturile lui. De exemplu: boierii semneaza actul din 3
septembrie 1473, prin care tefan Voievod daruieste manastirii
Putna morile sale proprii de pe Siret, in tirgul Siretului i un
mertic anual de 12 buti de vin (1), actul din 23 aprilie 1460,
prin care se confirma mnastirii Bistrita veniturile dela vama
Tazlaului (2) si actul dela 10 rnai 1466, prin care tef an faga-
duieste manastirii Zografu din Sfintul Munte un mertic anual
de loo galbeni unguresti pentru a-1 pomeni (3).
Aplicarea sigiliilor pe asemenea acte de oatre marii boieri
in functii la stat insemna obligatia lor de a respecta cu stric-
tete vointa domnului i hot.ririle Sfatului domnesc. Cind
dup. infringerea oastei moldovenesti suferita dela turci in
1476 "credinta boierilor in tef an Voievod, dupa marturia lui
I. Dlugosz, s'a clatinat si se parea cA toti moldovenii l'au
rasit" (4), domnul nu mai putea insista la respectarea de co-
sigilare.
www.dacoromanica.ro
Anglia, dieta in Ungaria, seimul in Polonia pi Lituania, zems
kii sabor in Rusia (1).
Ma pronunt categoric impotriva acestei pareri.
Autorul considera &A acest caracter de adunari generale
ale taril l'au avut adunarile mari in cImp pentru alegerea
domnilor, ceea ce e o adevarata inadvertenta. Aceste adunari
sint n4te aduntiri directe 0 nu reprezentative (ca adunarle
din apus), adunari formate dintr'o aglomerare ocazionala a
oamenilor, de preferinta boieri, ale carei hotatiri au fost de-
seori dictate de vointa invingatorului, dupa cum a fost cazul
cu alegerea "lui stefan Voievod pe cimpul Direptate".
Asemenea adunari directe amintesc mai mult adunarile
din cimp ale germanilor, descrise de Tacit.
"Prima adunare generala cunoscuta in Moldova, scrie mai
departe autorul, apare intr-un document, dat de fratii Eie pi
tefan Voievozi la 25 lunie 1441, la Scheia pe Siret. Pisarul a
insemnat "Mihul a scris la Bulgari (Scheia), la Soimu" (2).
Se mai dau pi urmatoarele explicatii: "Actul era dat in
timpul unei adundri, inteun sat lingo, capital, deci in cimp,
In afara cetatii, in care nu incapea atita lume pi denumirea
adunarii este "soimu", forma ruseasca apuseand a numelui
dietei polone "seim".
S'ar putea trage concluzia ca. daca adunarea generala a
tarii a existat in 1441, trebuie sa credem ea a existat pi in
timpul lui tef an Voievod. Dar nu este apa.
Intl de toate cazul discutat nu se deosebeste prin nimic
de competinta obipnuita a sfatului domnesc. Ba dimpotriva,
este absolut tipic. E un uric dat de doi domni, pomeniti mai
sus, slugilor credincioase Vlad Jicov pi nepotului su Dragos
cu privire la dania, compus, din citeva sate pi selipti.
La emiterea actulu au asistat ca martori 20 de boieri,
&lid, un numr obisnuit al participantilor la pedinta sfatu-
www.dacoromanica.ro
lui domnesc. Parerea autorului, care s'a transforrnat inteo
viziune mare fantezista, a pornit de la un sin gur euvint Cu
care se termina actul "Na soirnu". InteadevAr lituanienii pro-
ntmtau cuvintul polonez "seim" ca "soim".
Cuvintele "na soimu" n'au fost bine intelese. In principiu
boierii prezenti, membri ai sfatului domnesc, reprezentau
intreaga boierime mare si mica, ceea ce se vede din fraza
sacramental; "si credinta tuturor boierilor nostri mari si
mici".
Cu toate acestea pentru ca boieritnea mica sa la parte de
fapt la sedinta sfatului domnesc ar fi trebuit sa se schirnbe
mentalitatea timpului, sa se produca evenimente marl Cu ca-
racter radical in societatea romOneasca. Nu mai vorbim de
participarea negustoriMii, care era la noi atunci Inca' "in
fase".
Tocmai in imprejurari foarte importante a aparut seimul
In viata vechii Polonii si a Lituaniei.
In general morfologia istoricO a institutiilor sta in strin-
sa legatura cu o serie de schimbari serioase si radicale, eco-
nomice, sociale i politice. Pentru ca sfatul domnesc sA la
alte forme ar fi trebuit sa intervina o schimbare de regim,
fiindca, una este g conduci statul in intelegere cu boierimea
mare si alta sa administrezi tara Cu ajutorul boierimii mici
si a negustorimii.
In secolul al XV-lea Moldova si Tara Romaneasca sint
conduse de domni impreund Cu boierimea mare. Numai in
secolul urtnator in legatura cu fenomene noi se produc schim-
bAri, care in secolul al XVII-lea due la aparitia ideologiei noi,
semn al prefacerilor in economia tarilor romOne.
Cazul cu dooumentul din 1441 e bazat pe o simpla confu-
zie. Orideciteori pisarul cancelariei domnesti vorbeste de sate
putin cunoscute, pentru a le localiza, adauga la denumirea
satului i ardtarea pe ce riu sau piriu se era. De exemplu
Bontestii na Strelbnicu, Saseni na Cotovtea, Seliste na Casin,
Procupeti na Revea (1), Berchisesti na Moldave, Fundesti na
Albine, Dragusesti na Baglui (2).
41
www.dacoromanica.ro
Este o formula' absolut tipica de localizare. Acela.si lucru
se poate spune i despre "na soimu".
M. Costachescu a identificat satul Bulgari Cu Batrinesti
pe 11111 Crasna (1). De ce in cazul acesta nu s'a spus in fraza
fined "na Crasna"? Riul Crasna are o mare intindere, pe el
sint situate multe sate i are multi afluienti piffle. Proba-
bil, sedinta sfatului domnesc s'a tinut undeva in apropiere
de piriu cu numele "soim", line. satul Bulgari (Batrinesti).
Daca ar fi vorba de o "adunare mare", atunci s'ar fi spus
despre soim in text. Insa textul nu este, decit o obisnuita danie
de sate. Pentru o danie de sate era nevoie de o "adunare ge-
neralA a tarii"? E logica i posibila o asemenea ipoteza?
Fireste acum e foarte greu sae identificam acest piriu. Fap-
tul cA piriul Soim a disparut nu trebuie sA ne mire. In seco-
lul al XIX-lea exista Inca riul Troian (2), dar acum nu mai
exista.
Ne referim i la analogia cu Rusia, iunde exista un riu cu
denurnirea de Seim, afluient sting al riului Desna (in limba
rusa cuvintul lituanian "soim" Ii are echivalentul in
"seim" (3).
In earl de aceasta ce ne indreptateste sa creden cA in-
trebuintarea ouvintului "soim" in actul discutat inseamnA
neaparat adunare generald a WO
Dad. 1-am impru.mutat din limba lituaniana, 1-am inteles
ca oricare adunare i nu "adunarea generala a tarii". Avem
dovada in documentul din 9 octombrie 1467, unde pentru li-
tigii de hotar intre Polonia si Moldova ouvintul "soim" este
intrebuintat de 6 ori pentru a insemna in general o adunare,
o consfatuire (4).
In sfirsit, pentru a hotari, dad.' este o adunare adevarata
de star sociale trebuie sa ne bazam pe un criteriu ferm, ob-
servat in istoria celorlalte tari ale Europei. Sint trAsAturi
care disting adunarile de star sociale de once alte adunan.
www.dacoromanica.ro
Adunarile de star sociale apar atunci cind la vechile clase
sociale privilegiate (nobilimea gi inaltul cler) se adauga re-
prezentantii celui de altreilea element social "le tiers tat",
in Occidentul Europei negustorimea, iar in rdsaritul ei si
alte elemente care in burla parte au ocupat locul acesteia.
Notiunea de "a treia stare" apare concornitent cu diviziu-
nea intregei societati in star sociale. Aceasta se intmpla
atunci, cind feudalismul intra in declin, si fortele noi sociale
incep sa-1 submineze.
In Moldova (precian si in Tara Romdneascd), in secolul al
XV-lea asemenea conditiuni n'afu existat, g nu puteau apd-
rea "adundri generale de tara". Ele au avut loc abia cu un
secol mai tirziri (in sec. XVII).
Nici adunarea din 1456, care a hotarit plata tributului tur-
cilor, nu este o adunare generar a tarii (1), ci o sedinta a
sfatului domnesc, largita prin participarea la consfatuire nu
numai a boierilor mari, care au venit in numar de 60 (dei de
obicei la gedintele sfatului domnesc luau parte 20 de boieri
mari), ci si a "altor toti".
Cine sint ei? Dupa toata probabilitatea, o parte din boierii
mici gi in tot cazul nu negustorii, care atunci n'au jucat nici
un rol insemnat in stat.
Ideea ca in secolul al XV-lea am avut cazuri de "adunani
generale ale tarii" in sensul adunarilor din alte tari ale Eu-
ropei trebuie definitiv parasita.
www.dacoromanica.ro
S'a pgstrat urmgtoarea legendg, inscrisg In "seama de cu-
vinte" a lui Ion Neculce, care precede cronica sa.
Suferind infringere de la turci la Rgzboieni (1476), atef an
Voievod a venit la Cetatea Neamt cu intentia de a intra. Insg
mama lui nu l'a lgsat sg intre, zicindu-i cg "pasgrea in cuibul
sgu piere" si l'a indemnat sg-si stringg din nou oaste In nor-
dul tgrii i c izbinda va fi a lui. atefan a plecat. La Cetatea
Neamt au venit turcii si au inceput sg o batg cu tunuri. In
drumul su atefan s'a oprit la Voronet, unde se afla Daniil
Sihastru. atefan a bgtut la lusa chiliei, dar i s'a rgspuns sg
astepte ping ce va termina ruggciunea. Apoi atefan a intrat,
s'a spovedit i i-a pus lui Daniil intrebarea: sg inchine tara
turcilor sau ba? Sihastrul i'a rgspuns s nu facg aceasta
c rgzboiul va fi a hit dar sg construiascg mingstire in nu-
mele Sfintului Gheorghe, purtgtorul de biruinte.
Stringind oaste la Cernguti i Hotin, atefan s'a Indreptat
spre sud. Auzind aceasta, turcii au lgsat Cetatea Neamt
au inceput sg fugg spre Dungre. atefan i-a urmgrit i i-a
bgtut (1).
Prima parte a legendei nu corespunde cu adevgrul: mama
lui atefan atunci (in 1476) nu mai era in viatg (a murit in
1465). In ce priveste restul i anume, vizita lui atefan la
Daniil Sihastru, ea putea sg fi avut loe in realitate. Chiar
dacg cazul in sine nu a avut loc in realitate, cel putin putem
fi siguri cg viata sbuciumatg a domnitorului Ii punea proble-
me in care sfatul cu fetele bisericesti i mai ales cu un om
ca Daniil, care si-a consacrat viata dumnezeirii, era necesar.
Aceastg legendg care ciroulg in popor are sensul de a ex-
plica de ce turcii obtinind victoria, n'au putut-o fructifica si
s'au retras in grabg spre Dungre si se baza pe faptul cg ate-
fan Voievod era un om foarte evlavios.
atef an a construit o mangstire la Voronet In 1488 pe locul
unei bisericute de lemn, cunoscutg incg din 1472. lar Daniil
s'a mutat la Putna, unde algturi de pgdure la marginea satu-
lui sgpat cu dalta in stinca tare a muntelui o chilie, care
s'a pgstrat ping in prezent si produce o irnpresie putemicg.
44
www.dacoromanica.ro
PARTEA II-'
STATICA SOCIALA IN TIMPUL
LUI STEPAN CEL MARE
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 2
1. PROPRIETATEA ASUPRA PAMINTULUI. ORIGINEA
El. DIVIZAREA SOCIETATII IN CLASE SOCIALE.
www.dacoromanica.ro
lucrat de oarnenii aezati pe acest pamint, "cu tot venitur
crea titularului lui situatia privilegiata Janata pe imunitati.
Proprietatea mica nu se bucura de aceasta favoare din
partea domnului din sirnplul motiv ca nu poseda stratul orne-
nesc, din care sa extraga venitul. Aceasta nu inseamna ca
existenta ei nu a fost aparata de dornnie, conform cu "obicejul
pamintului".
0 alta mare deosebire intre aceste cloud proprietati consta
in acea ca. proprietatea mare, dupa natura sa, era feud, grava-
ta de serviciul militar al titularului au oam,enii Zui. Acordarea
uricului ii avea reversul sau, anume posesiunea pdmintului
se conditiona de indatorirea militara.
Proprietatea mica, fag a se buoura de vreo favoare din
partea domnului, exista in plinA libertate, fara conditiuni, era
alodiald.
Cu toata diferenta mare ce exista intre aceste doua feluri
de proprietate, faptul cd i una i alta vizau pamintul avea
o importantA exceptional de mare. Proprietatea pamintului
era alfa i omega ale sistemului feudal. Cine avea in proprie-
tate pdmintul era considerat boier, "om" in sens deplin al
cuvintului. Cine nu-1 avea, se afla in alt compartiment social
al acestui sistem, in compartimentul inferior, dependent de
alt om i de pAmintul acestuia sau, daca era liber, se afla in
permanenta, primej die de ali pierde libertatea, decrece in
regimul de abuzuri, care nu erau atunci rare, gracia putea
duce uor la starea de dependen, la "vecinie".
Din lucgrile lui L. Morgan, M. Kovalevski i Fr. Engels,
cunoatem evolutia generala a proprietatii.
Cind in comunitatea gteasca loturile (jireabiile) membri-
lor ei au incetat sa mai fie supuse la o noua repartizare prin
sorti, lotaii s'au simtit proprietari deplini, totui obtea le-a
www.dacoromanica.ro
impus o restrictie: pgmintul trece in proprietatea lor indivi-
dualg, insg cind proprietarul lotului ii va fi manifestat do-
rinta de a se lepgda de el prin vinzare, ceilalti partai ai obtei
au dreptul sg interving in calitate de prirnii cumpargtori,
dreptul de preemtirune la cumptirare protimisis, iar in ca-
zul, dacg vinzarea s'a prodrus fgra tirea vreunui pgrta al
obtei, acesta are dreptul sa-1 rdscumpere. Prin urmare, "in-
diviziunea" a apgrut atunci, chid s'a fgcut un pas hotadtor
spre proprietatea privatg.
Dreptul de preemtiune i dreptul de rascumpgrare nu sint
decit nite rarna.ite ale destr6.mgrii obtii sateai.
A rgmas o trgsgturg caracteristicg a proprietatii mici,
care ulterior s'a numit razqeascd.
Desigur, intre aceti doi poli opui exista i proprietatea
medie care se apropia sau de proprietatea mare cu toate avan-
taj ele ei, sau de proprietatea mica cu specificul ei.
Prin lurrnare, inainte de regimul feudal popoarele lumii
au vietuit in comunitatea sgteascg, ca o etapg in evolutia lor
sociald.
Dacg vom trece la tgrile romane, nu vom ggsi mgrturii
directe cu privire la comunitatea sateasca (1). Docurnentele
vorbesc numai de boieri (pani) i de oameni supui lor (vecini,
liberi i robi).
Dar pentru timpurile indepartate care zac in intuneric,
avem unele "resturi" in izvoarele de mai tirziu, care prin ana-
logii cu alte popoare, mai ales vecine ne dovedesc cA i ro-
manii am trecut prin evolutia caracteristicg tuturor popoa-
relor.
www.dacoromanica.ro
Trebuie s fie &Age in documentele posterioare "serum"
care ne-ar arunca o lumina asupra inceputurilor istorice, frin-
turi, ramasite din grdinea sociala veche. Prin aceste dovezi
indirecte putem stabili adevarul (1).
La romini a supravietuit din vechile orinduiri: posesiunea
paraintului in indiviziune cu dreptul de protirmisis, pe alocuri
mosii cornune, tragindu-se de la mosi comuni, cnezatul, juzii,
compositio (posibilitatea de impacare cu vinovatul in caz de
amor), juratorii juramintul cu brazda in cap s. a.
Toate acestea ne marturisesc c lumea romaneasca a prin-
cipatelor, patrunsa de spiritul individualist al epocii feudale,
n'a aparut ca deus ex machina cu tot felul de institutii feu-
dale, ci a trecut printr'o lunga evolutie de la gen 0 familia
primitiva gentilica, conclusa In cele mai dese cazuri de un
mo; beitfin, cu dreptul de razbunare gentilica, de la aceastA
famine la comunitatea familiei mari care a lasat romanilor
ca arnintire institutul infratirii, de la aceasta comunitate la
comunitatea teritoriald, silteasca de vecindtate de la care au
ramas termenii de vecin (slavoneste sused), momean i drep-
tul valah.
Evolutia genului se termina cu desfiintarea comunitatii
satesti, care la inceput cuprindea nu numai familii-perechi,
ci si un numar de familii mari. Familia pereche a biruit, pas-
trIndu-se pin in timpurile noastre.
Daca citim bine "scriptele" acestor ramasite ale trecutului
romanesc, vom Intelege c Inainte de a deveni feudali am avut
o ordine prefeudala i cea gentilica cu toate derivatele aces-
teia din urma.
Fara indoiala, am avut in trecutul nostru si familia mare
(zadruga), din care s'a dezvoltat comunitatea sateasca.
Zadruga cuprindea mai multe generatii de urrnasi ai ace-
luiasi tata, impreuna eu nevestele lar, care traiesc toti laolalta
inter) singura curte, Ii cultiva laolalta ogoarele si se hranesc
In comun (2).
www.dacoromanica.ro
"Pretufindeni, scrie M. Xovalevski (1), a fost descoperitg
existenta familiei mari, nu numai la slavi, incepind Cu cehi si
polonezi, la care ea exista Inca in secolul al XIII-lea, ter-
minind cu muntenegreni si rusi, care ping in prezent si' au
pgstrat multe ramasite din aceastg ordine veche, ci si in sis-
temele juridice vechi ale indienilor, grecilor, celtilor, germa-
nilor si chiar la multe popoare semitice, inclusiv arabi. Nu
existg nici un dubiu cg familia mare a existat la chinezi, ja-
ponezi, la popoarele anamez si birman la osetini, cabardini,
tgtari, daghestani, albanezi, cabili, etc."
F. Leontovici, care s'a ocupat mult de aceastg forma so-
cialg a vietii trecute, afirmg a coanamitatea familiala a avut
o mare insemngtate in viata medievala a tuturor popoarelor
europene (2).
Printre primii, care a descoperit existenta in viata popoa-
relor slave a familiei mari, a fost V. Bogisic, care a publicat
In 1874 o colectie de cutume ale slavilor de sud, sub titlul
"Zbornik sadasnjih pravnih obicgja u juznih slovena" (3).
In Dalmatia existenta cotrumitgtii familiale a fost consta-
tatg de Vuc Karadzic. In partea ei xnuntoasg comunitatea
mare num6.ra ping. la 62 de persoane din care 13 femei cgsg-
torite si 2 vaduve (4).
O zadrugg slavg mare cuprindea cel mult 60 au 70 de su-
flete, iar cea mai mica ping la 10. Un fenomen obisnuit este
c in zadrugg se aflau aproximativ 25 sau 30 de persoane.
Membrii zadrugei erau in cea mai mare parte nudele de
singe cu exceptia slugilor si a celor din afarg, care aveau de-
numirea de "scupnic", "priselita" s. a. De obicei in cuprinsul
zadrugei intrau citiva frati primari, veri si rudele mai de-
pgrtate au sotiile si copii lor.
www.dacoromanica.ro
13. D. Grecov, consacrat multe pagini acestei unitati rU-
rale in istoria Rusiei (1).
Orinduirea familiala din istoria Lituaniei a fast studiata
de M. K. Liubavski (2).
Cauzele care au dus la descompunerea famiiei mari sud-
slave sint urmatoarele:
Aceasta comunitate, traind in ambianta economiei
nesti, a inceput sa simta puterea ei. Comunitatea nu impie-
deca pe membrii ei s aiba paralel cu munca comuna in pro-
ductie i ocupatii in afara de comunitate (meserie, schimb de
marfuri, etc.). Once cistig aparte ducea la inegalitatea avu-
tiei: membrii, ocupati de rnunci laturalnice devin rnai bogati,
decit ceilalti.
Incepe s existe in cuprinsul comunitatii i capitalul par-
ticular. Aceasta usureaza, divizarea comunitatii familiale in
familii mid. La despartire duc i neintelegerile interne.
Un alt fenomen care contribuie la descompunerea comuni-
tatii este slabirea legaturii de singe din cauza elementelor ve-
nite dinafara.
In sfirsit, 5ituatia de sef Ii perrnitea aproprieze mai
multe bunuri, decit rnembrii de rind, mai ales daca practica o
putere despotica.
Oamenii deveniti mai avuti incep s faca o gospodarie
proprie, atrag la munca pe ogoarele lor un numar de oameni
mai saraci din interiorul comunitatii in conditiuni de invoiala
astfel se pregateste trecerea la regirnul feudal. Inainte de a
deveni mare, feudalul a fost 7niC. In n.mele cazuri comunita-
tile familiale intregi treceau sub puterea feudalului. In pro-
cesul de aservire a populatiei din sinul comunitatilor jiuca un
rol insemnat i intrebuintarea fortei, silnicia, abuzurile, co-
tropirea.
Daca numarul mediu al membrilor familiei mari roma-
nesti a fost aproximativ de 20-25, ca i la slavii de sud, iar
satul romanesc n'a avut decit in medie 20 de familii, ceca ce
inseamna cam 100 de persoane, putem trage concluzia
www.dacoromanica.ro
pentru a forma un sat era nevoie ca sd se uneascd vreo 4
sau 5 "familii mail".
Unirea lor ducea la formarea comunitatii sgtesti cu un
alt principiu de organizare, decit al zadrugei, anurne princi-
piul convetuirii pe acelasi teritoriu, in loe de principiul legg-
turilor de singe. Fireste ca convietuind pe acelasi teritoriu,
membrii de rind ai zadrugelor deveneau unii pentru altii
vecini (1), termen care ulterior a fost insusit de preferinta
masei mari a muncitorilor cu bratele de munca de la mosia
si satele proprietarilor feudali.
Semantic-a cuvintului s'a schimbat, trecindu-se de la sens
general la unul special. In sinul comunitgtii sgtesti s'a produs
o noug stratificare socialg: s'au format cloud* elemente socia-
le: unul rnai influient, alai bogat si altul de rind, sgrac sau
mai putin avut.
In aceastg privinta este foarte instructiva acea metamor-
foza pe care o intilnim in satele din Galitia, traind sub do-
minatia dreptului valah. Putem socoti ca satele romftnesti din
Galitia prezinta o etapti tirzie petrificaffi din ordinea sociald
mai veche a romanilor in general.
In actele, serse latineste, ale Galitiei, din secolele al XV-lea
si al XVI-lea, se vorbeste ca in satele cu drept valah erau doug
categorii de oameni: 1) "starcze, seniores, antiqui homines,
boni homines", ceca ce romgneste am putea exprima scurt ca
bgtrini, oameni buni si 2) "obezi, ignoti, vicini, alieni, homi-
nes extranei", adica, oameni de rind, necunosouti vecini (2).
Comunitatea sateasca, legatg de rgspunderea colectiva, avea
In fruntea sa pe cneji, care rgspundeau numai inaintea mo-
sierului sau starostelui regal.
Cit de mult a avansat inegalitatea m,ateriala printre mem-
brii comunitatii satesti, se vede din situatia cneazului. El avea
53
www.dacoromanica.ro
un lot de pgmint, venituri de la tgrani (a treia parte a censulu
pi a treia parte din plgti pentru judecatg), precum i dispunea
de munca tgrgneascg de la 2 ping la 6 zile pe an de fiecare
lan, aflat in posesiunea tgranilor. Cneazul avea inlguntrul
obstii puterea administrativg i politieneascg. Dreptul de cne-
zat a cgpgtat un caracter de proprietate, care se transmitea
prin mostenire cu 1nvoirea mosierului. Cnejii stgteau in curti
(dvorisce).
Forma de posesiune a pgmIntullui de catre tgrani era co-
lectivg pe familii, Insg In secolul al XV-lea a intrat in des-
compunere adincg.: gospodgriile tgrgnepti se divizau, tgranii
stgteau pe jumgtgti de curti i chiar pe portiuni mai mici. Se
respecta indiviziunea.
Gospodgria tgrgneascg era de doua feluri, anume: sau a
unei familii simple, sau a familiei mari.
ateva comunitgti sgtesti (fiecare compusg din cite 25-30
de sate) formau o craind, in fruntea cgreia stgtea crainicul.
Adungrile din satele crainei (de doug ori pe an) judecau dife-
rite pricini. Aceste judecgti purtau numele de judicii vala-
chorum, lar participantii la judecgti, formind prima categorie
socialg a obpti sgtepti, se numeau fiecare "jtudex valachorum",
iar toti "starti", cu alte cuvinte "bgtrinii" care stabileau
hotarele posesiunii, um.blind cu "brazda in cap", etc.
Aceastg organizare o putem socoti ca o rgmgpitg din orga-
nizarea veche pi mai ales cea mai veche moldoveneascg.
Aplicind analogia cu ordinea valahg din Galitia, putem
spune cg cnejii din treoutul indepgrtat moldovenesc au deve-
nit cneji valahi, iar juzii vechi au dat nastere la judecgtori
din "judicii valachorum". Dacg primii au devenit mopieri
mari, cei de al doilea mosieri medii *i mici. Mopieri mici
pe solul moldovenesc au fost rgzepii.
Cealaltg masg a membrilor obstiilor sgtepti a sgrgcit, unii
pierzinduli libertatea i devenind vecini, altii ("liude"), pgs-
trind-o aru fost nevoiti ciptige existenta cu bratele de
muncg. i unii pi altii formau categoria a doua din ordinea
valahg din Galitia.
Indivizia rgzesilor nu este un fenomen pur romanesc, ci
larg rgspindit pi cunoscut tuturor popoarelor ariene, elinilor,
celtilor, germanilor, slavilor, hindupilor (1).
(1) Dino Arlon, op. cit., p. 122.
54
www.dacoromanica.ro
Catre momentul Intemeierii Moldovei, cnezatele gi juzatele
moldovenegti au reugit sa se desprinda din sInul obgtii sa-
tegti, au capatat proprietati funciare, care se lucrau cu bratele
de munca ale oamenilor de rind, din aceleagi obgti, saraciti,
pierzYnd loturile lor de parnInt.
Proprietatea razegeasca, dupa cum am pomenit mai sus,
era de provenienta alodial, dar spre sfirgitul domniei lui $te-
fan Voievod In ceea ce privegte Indatorirea de serviciu militar
se asemana cu proprietatea stapInitorilor de feude mosii
boieregti, cu acea deosebire ca obligatia militara Yi privea pe
razegi individual, pe cind boierii erau datori sa vina la oaste
cu oamenii lor pe cai gi Inarmati.
Prin urmare, proprietatea boiereasca s'a cladit pe nuinele
obgtii sategti.
Cind s'a intemeiat Moldova, tot paanIntul tarii a inceput
sa fie considerat apartinInd voievodului ca dominium emi-
nens (1).
Aceasta notiune Insemna ca once schimbare In situatia
proprietatii (Nei/mare, mostenire, etc.) are nevoie de aprobarea
domnului. Para consimtamlntul domnului nu se putea Inte-
meia un sat nou pe un loe pustiu sau pustiit de invaziunea
inamicilor, au atit mai mult ca pentru interneiere gi coloniza-
rea satului se cereau scutiri ("slobozenie") de dari gi munci
pentru un anutnit numar de ani (2).
Din dreptul superior al domnului asupra pamIntului tarii
decurgea gi dreptul de "retract seniorial" (3) In anumite ca-
zuri, anume: 1) In cazul refuzului de a-gi Indeplini Indato-
rirea de serviciai militar, In special In timp de razboi, 2) In
Pentru existenta In trecutul romanesc al dominiului eminent
s'au pronuntat N. Iorga, I. Peretz, A. D. Xenopol, I. Bogdan, Paul Ne-
gulescu, Dinu Arlon, I. C. Filitti. In sens negativ, C. Giurescu 0
I. G. Longinescu. Bibliografia la: Dinu Arion, Incercari asupra dome-
niului eminens In "Inchinare lui N. Iorga", Cluj, 1931, p. 20 0 la
I. C. Filitti, Proprietatea solului in principatele romane ping la 1864,
p. 107 . u.
De acela0 "Preadalica sa, nu fie" In "Revista Istorica Romana",
1932, fasc. 4, p. 345.
Vezi de asemenea: Ion Nadeide, Din istoria dreptului roman, Buc.,
1899, p. 29 0 A. V. Gidei, Contributiuni pentru istoria sociala a tara-
nimii noastre, Buc., 1904, p. 94.
De exemplu, pe timp de 5 ani. I. Bogdan, vol. I, p. 97.
Vezi, Viata, p. 277, dar retractul nu e suveran, ei senioriall
55
www.dacoromanica.ro
cazul de Incglcare a obligatiei de credintg fatg de domn, adicg
al actiunilor dupmgnoase fatg de domn ("hiclenie"), 3) In
cazul de vinzare a pgmintului domnitorul avind dreptul de
preemtiune pi 4) in cazul de desherentg masculing (in Tara
Romaneascg) sau In lipsa total d de moptenitori (Moldova).
Primii bojen mari In Moldova, dupg intemeierea ei, au fost
acele elemente, care au luptat algturi de domn pentru cuceri-
rea independentei tgrii. S'au nurnit viteji i au fost rgsplgtiti
Cu mo?ii intinse de citeva sate, dar cu conditia ca ei sg apere
ordinea stabilitg de voievod. Astfel s'a ngscut proprietatea
conditionatg de serviciul militar.
In voievodatele rominepti odatg cu intemeierea lor s'au
creat conditiuni pentru existenta proprietgtii mari pi la In-
ceput au coexistat doug elemente de boierirne: 1) boierimea
pgmnteang, organicg, cea din trecut, conducgtoarea satelor,
proprietari de pgmnt In indivizie, cnejii pi juzii pi 2) curtenii
principelui, druginicii lu, care au vent cu el sau au fost
miti dupg instalarea lui la cirma tgrii" (1).
Prin urmare chiar de la inceputul istoriei politice a roma-
nilor, de la Intemeierea principatelor, existau doug criterii,
pentru calitatea de nobil, de boier: mopia pi slujba ("vislu-
genie").
Treptat timp de un secol ordinea feudal g a cuprins pi pro-
prietatea cnezialg pi juzialg. Toti cnezii au acceptat orinduirea
feudal, care le oferea stgpinirea liniptitg asupra bratelor de
munc i exploatarea sgtenilor lipsiti de proprietate, transfor-
mindu-se In boieri rnari sam medii pi o bunk' parte din ei tre-
cfnd $i In compunerea sfatului domnesc pentru a administra
tara impreung cu voievodul.
Endosmoza acestor elemente sociale, adicg cgpgtarea mo-
pfflor de cgtre dreggtori gratie donatiei pi favorurilor din par-
tea domnului de o parte pi ocuparea posturilor la curte de
boierii pgminteni de altg parte, au contribuit la amestecarea
www.dacoromanica.ro
acestor elemente si la formarea unei clase sociale unitare, insa
Cu un alt caracter, decit 11 avea fiecare parte componenta.
La inceput deosebirea intre boier mare si mic, mai ales
inainte de intemeierea principatelor, nu era prea insemnat.
Dar cu timpul deosebirea intre ei a crescut tot alai mult pina
ce s'a transforrnat in adevarata prapastie. Boierul mare a de-
venit stapin pe multe sate, desean i latifundiar (1).
El se bucura si de unele elernente de putere publica, ca-
palate de la domn, prim imunittiti. El este sfetnic al tronului,
luind parte la sfatul damnesc, cirmuieste statul impreuna cu
domnul si conduce cetele oastei.
Boierii mici nu jucau acest rol, nu erau consultati de
domn si nu se bucurau de imunitati.
Rolul social si politic foarte diferit, al boierului mare si
al celui mic, II desparte, constituindu-i in doua categorii so-
ciale diferite incit unii autori, vorbind de micii proprietari
de pamint, nu vor sa recunoasca calitatea lor de boieri, pre-
ferind AA considere %rani (2).
Spre urcarea pe tronul Moldovei a lui stefan Voevod, or-
dinea feudala era in toi, domnea farimitarea feudal.
Cornunitatea sateasca isi continua existent& Proprietarii
mici ramineau in Mara de ordinea feudala naua, isi lucrau
singuri loturile lor mici, nu exploatau munca altora si de
aceea nu aveau nevoie, in deosebire de boierii anari sa le fie
asigurata interventia fortei de Stat.
Sub imboldul ideii gresite ca razesiul este taran unii autori
isi permit sa schimbe denumirea comunitatii satesti in "tara-
neasca" (3). Dar marca germana in secolele XIII i XIV a pur-
tat numele sateasca, avind in compunerea sa de la 6 pina
la 12 sate (4).
La vecinii rominilor rusi comunitatea poarta titlul "sd-
teasca".
www.dacoromanica.ro
De bung. seama, B. D. Grecov vorbeste de membrii comu-
nitatii "satesti", "liudi", sateni", "mireni" (de la mir) (1).
La galitieni deasemenea comunitatile se numesc sdte0i (2).
In sfirsit si la polonezi "opole" nu se deosebea prin nimic
de "verva" reseasca (3), care este o unitate teritoriala.
Deosebirea Intre aceste daua denumiri este foarte mare.
Termenul "obstea sateasca" nu este Intimplator, deoarece
istorice0te prezinta o negare a legeiturii gentilice !titre oameni
si totodata o afirmare a principiului mu de /egatura pur teri-
toriald, de convietuire comuna pe acelasi teritoriu, in aceasi
unitate teritoriala, care este satul.
Pe de alta parte "obstea sateasca" cuprinde toate elemen-
tele unui sat, atit instarite, cit si saracite, deci intreaga varie-
tate de stare sociala a membrilor obstei, pe cind notiunea
"taraneasca" indica nurnai raportul omului fata de pamint.
E de preferat terminologia storied reald.
In concordanta cu aceasta terminologie istorick C. Giu-
rescu afirma ca "ping in secolul al XVII-lea toti proprietarii
de pdmint se intitulau boieri. Clasa boiereasca cuprindea,
asadar, nu numai pe dregatori, pe marii proprietari si pe ur-
masii lar cei mai apropiati ci si pe mosneni" (4).
Respectind aceasta titulatura, s'ar fi putut vorbi: 1) de
"obstea sateasca (razeseasca, mosneneasca)" si 2) de "obstea
taraneasca" supusa mosierului. Istoria le-a despartit. Cei ce
s'au desprins de nevoie din obstea razeseasca au inceput
se deosebeasca profund de membrii acestei obsti libere, deoare-
ce erau obligati cu munca (corvoada) i ou dijane in folosul
rnosierului, in opozitie cu razesii (mosnenii) care continuau
sa fie perfect liberi de once obligate in fata cuiva.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 3
EXPLOA TAREA PAMINTULUI
www.dacoromanica.ro
Proprietarul de pgmtnt se interpunea intre domn i tgrani,
jucind pentru acestia din urmg un rol de "mic domn", de runde
rezultg cg domnul tgrii nu avea Cu tgranii dependenti ai mo-
sierului raporturi directe (1). Puterea domnitorului intervenea
numai atunci, and era nevoie sg-i sileascg pe tgrani la supu-
nere boierului lor.
Din aceastg regulg generalg a feudalisroului francez
german, numai Anglia, prezenta o exceptie. In aceastg targ
sgtenii erau obligati cu serviciul militar regelui direct si nu
seniorului lor, ceea ce a avut ca rezultat cg, toate contingentele
de ostasi se aflau la dispozitia regelui (2).
In evul mediu proprietatea era complexg. Asupra unuia
aceluiasi pgmint existau citeva "dominii". Domnul, ca senio-
rul suprem, avea "dominium eminens" sau "directrum" si con-
ceda boierilor o parte din dreptul sgu superior pentru o por-
tiune de pgmint, feud, pentru care boierul era obligat sg facg
servictul militar.
Din acest feud mosierul i retinea o xnicg parte, pe care
o lucra In regie, asa zisg "rezerva" ("terra dominicata"), iar
pe restul, impgrtit in loturi ("terra servilis") sedeau tgranii
(liberi sau serbi, iobagi), care aveau asupra pgrnintului "do-
minium utile" (3).
"Utilitatea" consta In extragerea mijloacelor de existentg
din lucrarea pgmintului pentru familia proprie i pentru dgri
In folosul mosierului.
Intre seniorii se stabilea o ierarhie, gradarea situabiilor.
Fiecare seniorie era un feud care depinde de o altg seniorie,
mai inaltg. In esentg senioriabul consta in scoaterea oameni-
lor de rind de sub dependenta statului i in supunerea lar ma-
rilor seniori.
In Moldova "rezerva" mosierului se numea "curtea", com-
pusg, In afarg de casa mosierului, din casele de loouit ale slu-
gilor, diferite clgdiri de gospodgrie, soproane, magazii, surg,
grajduri, pgmintul.
Parerea contrarl a lui. A. Cazacu, Contributiuni la studiul for-
m5rii ai evolutiunii dreptului protimisis, Chiainau, 1932, p. 77-78,
80, este greait5..
D. M. Petruaevski; Schite din istoria economic5. a Europei
medievale, Moscova-Leningrad, 1928, p. 226.
N. Kareev, Senioria-stat i monarhia de stgri sociale a evului
mediu, S-Pet., 1913, p. 49-50.
60
www.dacoromanica.ro
Taranul era aservit mosierului, caruia Ii datora raunca
sau era obligat sa dea dijma in produse. In forma clacii intra
dese ori munca pentru construirea casei mosierului, fortifica-
tiilor, drumurilor, podurilor, etc. Multe dad: se motivau de
nevoia apararii t'UU.
E greu de precizat in ce masura renta in produse concura
cu renta in muned. Insa acolo unde prima din ele s'a intro-
dus, ea prezenta un progres social, deoarece taranul putea
lucreze acasa nefiind supraveghiat de mosier, i sa intre-
buinteze timpul liber pentru nevoile proprii gospodaresti sau
pentru mestesug, iar rodul muncii sale sa.-1 duca in oras pen-
tru valorificare.
A aparut i a treia forma de renta, renta in bani, irisa nu
se poate preciza in ce masura banii au patruns in gospodria
agricola pe vremea lui stefan Voievod. Abia in secolul urrna-
tor renta in bani a facut progrese foarte insemnate.
La romni avea loe acelasi proces agricol ca i in Rusia, in
care intinderea exploatarii directe a pamintului de catre boie-
ri a fost foarte reclusa (1).
Nu se obseva nici un proces de reducere a rezervei In fa-
voarea exploatarii indirecte a parnintului.
Intinderea modesta. a "rezevelor" a avut loe si In Franta
in timpul feudalisanului dezvoltat (sec. XII) (2).
In Moldova, a avut loe procesul de faramitare a loturilor
satelor datorita mostenirilor i vinzarilor. Totodata se dez-
volta i procesul paralel de acumulare a paminturilor in une-
le miini, dornice de achizitie, prin cu,mparare i prin violare
a micilor gospodarii, fenomen ce a avut loe in multe tari
In special, in Rusia, unde exista pentru aceasta si un termen
f ara vre-o nuanta reprobativa-"priraisl".
Uzurparea era indreptata mai ales asupra satelor micilor
proprietari. Datorita ei boierimea mare se intercala printre
razesi. Era suficient ca boierul sa puna un picior in razeie,
cumparind un lot razesesc i devenind astfel razes, pentru ca
61
www.dacoromanica.ro
apoi sft lErgeasca sfera lui de achizitie in directia celorlalte
loturi.
In documentele domniei lui $tefan cel Mare, nu slut sem-
ne ca uzurparea sa aiba proportii cit de cat considerabile.
Spre regret nru avem informatii cu privire la viata interna
a "rezervei boieresti". Nu putem afirma nici ca ea s'a marit,
In detrimentul loturilor vecinilor, nici CA ea s'a redus pentru
a aseza pe pa,mintul eliberat pe vecini (1).
De altfel aceasta nu e de mirare. Dupa cum ne marturi-
septe B. D. Grecov, spre secolul al XV-lea o parte din ta,rile
europene Anglia, Taille de Jos, Franta, Italia, Castilla i Por-
tugalia au depapit raporturile lor feudale, inlocuindu-le in cea
mai mare parte cu cele capitaliste. Insa o alta parte, o parte
mult mai mare a Europei (Germania de est, Austria, Polonia,
Lituania, Livonia pi Rusia), raminea feudala (2). La a doua
categorie de state putem adauga i statele romane Moldova pi
Tara Romaneasca.
Consideram ca:
Rezerva boierului era mica, fiind aproximativ egala
cu intinderea medie a loturilor taranepti, ceea ce se confirma
pi de istoria evului mediu din Occidentul Europei (3). Deci
nu era de unde sa se mai croiasca sate noi.
Mopierul nu avea nici un interes gospodaresc de a-pi
micsora reserva, deoarece aceasta era servita de cultivatorii
pamintului depe t,oate loturile taranepti.
Cind banii s'au inradacinat mai temeinic in gospo-
daria agricola pi pi-au largit sfera lor de aplicare, evolutia
gospodariei nu consta in a se reduce intinderea rezervei, o
Ultima ipotez5, este sustinutii de Barbu T. Cimpina (Desvol-
tarea economiei feudale, p, 19, 20, 22 s.a., bazindu-se pe doug documen-
te, dela 1 iulie 1472 si 6 martie 1487, care ins5. sunt neconcluden-
te, deoarece in primul se vorbeste de o bucat de sat a boierului, of e-
rit5, nepotilor si, lar in al doilea de cumpgrarea unui sat si nu de
reducerea rezervei.
B. D. Grecov, nranii, ed. a II-a, Moscava, vol. 1, 1952, P. 5.
K. Lamprecht, afirm c rezerva mosierului n-a fost mai mare,
decit dimensiunile medii ale "mansilor" cultivatorilor de pg,mint,
Deutsches Wirtschaftsleben im Mittelalter, 1885-1886, aput D. M. Pe-
trusevki, op. cit., p. 204.
62
www.dacoromanica.ro
actiune care nu ar fi avut atunci nici un sens ci in trecerea
raporturilor cu cultivatorii pgmintului din stadiul lor natural
(renta-muncg si renta in produse) in stadiul bgnesc, prin "co-
mutatio".
Evolutia proprietgtii tunciare in secolul al X V-lea duce
la trei fenomene firesti: 1) se mgreste numgrul populatiei in
satele deja existente, ele se "ingrasg", 2) se fgrgmiteaza pro-
prietatea datoritg mostenirilor i vinzgrilor in lipsa unei sta-
vile a asa zisului "majorat" si 3) proprietarii marl cautg
sg-si mgreascg patrimoniul pe seama proprietgtilor mici (mai
ales cele ale rgzesilor).
Pentru a ne imagina cum se imbucgtgteau satele in tim-
pul lui stefan Voievod din cauze pur demografice relevgan
impgrtirea, efectuatg conform actului din 17 ianuarie 1495 (1).
Satul Naniesti se imparte nepotilor lui Foader Nanescu in
felul urmgtor: prima parte stgpineste o nepoatg, a doua par-
te doi veri ai ei, a treia parte trei veri ai lor, a patra
trei nepoti.
Nu se spnme cg pgrtile, care merg la impgrtealg, snt ega-
le. In ipoteia cg Sint egale repartizarea ar fi urmAtoarea:
nepoatg are 1/4 din sat, doi veri ai ei au cite 1/8, trei veri ai
lor cite 1/12 parte si, in sfirsit, a patra trei nepoti tot cite 1/12
parte. Iatg deci dintr-o singurg iscgliturd de condei in loe de
un singur stgpin al satului apar ()data 9 stgpini cu pArti Me-
gale.
Procesul de fgrgmitare a satelor i procesul paralel de acu-
mulare a lor in miini putine le-a expus exact Radu Rosetti,
care serie:
stgpini cu sate multe de la Inceput, numg,rul
creste cu cIt ne depgrtgin de origini si el creste mai ales prin
cumpgrarea ocinilor Impgrtite treptat. Stdpinii cu ocine mul-
te inghit ocinile cu steipini multi" (2).
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 4.
DOMNUL, BOIERII SI INSTITUTIILE BISERICESTI,
CA PROPRIETARI
www.dacoromanica.ro
Ci?g
P7014
o 0 &L
raebiti(i 4'9 ij
ocouuyzp
ocox.043?-)
()yowl.:
-- 65 -
5
www.dacoromanica.ro
care ofera favoare i altul care o primepte. Nici ()Wile sa-
tepti, nici proprietatea individuala, ce s'a desprins din obpte
inainte de intemeierea Moldovei, nu aveau imunitati, deoa-
rece nu exista cine sa le dea. "Imun" inseamna "interzis pen-
tru amestec" al dregatorilor domniei. Dar inainte de intemeie-
rea principatelor nu existau domni, care sa ofere imunitatea
data.
Proprietatile rurale ale boierilor, grevate de obligatia ser-
militar, care la inceput se acordau fara drept de mop-
tenire, in curind au devenit ereditare. Toti boierii clutau ca
proprietatea lar sa se transmita fiilor, nepotilor, tranepo-
tilor, etc., sa fie vepnica.
Pentru aceasta au fost intrebuintate cuvintele ocina (de
la tatal), dedina (de la bunic), pentru a insemna calitatea de
ereditate in general cuvintul "uric".
Insa in privinta terminologiei, intre Moldova pi Tara Ro-
maneasca exista o mare deosebire: pe cind in Moldova se in-
trebuinta expresiunea "uric cu tot venitul", In Tara Roma-
neasca in loc de aceasta "ocina i ohaba". De la loan Bogdan
pornepte traditia de a socoti aceste expresiuni identice (1).
"Uric" provine din limba ungureasca pi inseamna, pro-
prietate vepnica, dobandita prin succesiune (6zoc birtoc pa-
mint de moptenire) (2).
Sensul expresiunii "uric cu tot venitul" nu provoaca in-
doieli. Prin ouvintul "uric" beneficiarului i se recunoapte ca-
racterul ereditar al proprietatii, iar "cu tot venitul" inseamna
"Cu tot rodul ce-1 poate da asemenea proprietate, inclusiv
imunitati" (dan i pi prestatii, amenzile judecatorepti, imuni-
tati fiscale pi comerciale).
Uric se dadea pentru stapinirea moiior, satelor pi a altor
bunuri. Exista pi un caz interesant de "darea uricului pentru
"judecie" (adica pentru dreptul de a judeca populatia) (3).
"Ocina" munteana are acelapi sens de mopie ereditara, ca
pi uric in Moldova. Dar care e sensul cuvintutui slay "ohaba"?
I. Bogdan, Ohaba, ohabnic, in "Convorbiri literare", XL, 1906,
p. 295-299 si de acelasi, Documentele lui stefan cel Mare, vol. II, p. 609
(uric). Pgrerea lui este impArt5s1t6. de V. Co,stgchel in, Les immunits,
p. 10-11, si de V. Hanga, op. cit., p. 11.
I. Bogdan, Istoriografia romang, i problemele ei actuale, p. 24.
V. Hanga, ibidem.
M. CostAchescu, op. cit., vol, I, p. 398.
66 --
www.dacoromanica.ro
In prealabil mentiongm cg in Moldova termenul "ohaba"
a fost intrebuintat numai odatg, anume in documentul din 29
noiembrie 1443, prin care Stefan Voievod, unchiul lui Stefan
cel Mare, intgreste mngstiril Moldovita, vama, sate si mori.
Citim acolo: "sg, fie acestei mngstiri in uric si in ohaba, nes-
tricate niciodatg in veci, i cu tot venitul" (1).
In acest act apar cu toatg claritatea trei elemente ale sis-
temului de privilegii: 1) uric, 2) ohaba si 3) tot venitul. Pri-
mul aratg ereditarea, al treilea e o formulg, scurtg a imunitgti-
lor. Famine nedeslusit al doilea element ohaba. Acest ter-
men n'a fost aspindit in Moldova. In actele sale, Stefan Voie-
vod l'a intrebuintat o singurg dat anume in 1484 (2).
Dimpotrivg in Tara Romaneascg termenul a avut o mare
rgspindire si apare in diferite acte: act,e de danii i intgriri
de danii, actele de vinzare, intgriri de testamente, la infatire
de mosie, la constituire de dot, la danii intre particulari, etc.
Dacg exist, cuvintul "uric" si algturt de el se intrebuin-
teazg cuvintul "ohaba", trebuie sg cgutgrn sensul specific al
terminologiei i sg vedem nu are oare "ohaba" alt sens, decit
acela al "uricului"?
Vom incerca s scoatem la ivealg sensul exact al "ohabei".
Dar inainte de aceasta sg stabilim sensul cuvintului in bimba
slavg.
In cronica rusg sub anul 968 kievenii, trimisi la principele
rus Sviatoslav, care se afla atunci la Durare, i-au vorbit ast-
fel: "Tu, principe, cauti i ai grij, de pgmint stain, iar re-
nuntind (retagindu-se "ohabiv", la (pgminbul) propriu, eram
cit pe ce s fim luati de pecenegi, i mama si copii t.i; dacg
nu vei merge si nu ne vei apgra, ne vor lua, dacg nu ai milg de
ocina (tara) ta, nici de mama bgtring, niel de copii VAT' (3).
Aici cuvintul "ohabiv" este o forrag noug a participiului
trecut, despre care vorbeste in manualul sgu A. Valliant (4).
M. Costgchescu, op. cit., vol. II, p. 187-188.
Cuvintul "ohaba" se intilneste in domna lu stefan cel Mare
in documentul Rizenilor din 1484, care ins pe nedrept a fostpus la
indoialg. I. Bogdan, Documental Rizenilor din 1484 i organizarea
armatei moldovene in secolul al XV-lea, Buc., 1908, P. 4.
Letopisetul Lavrentievskaia, S. Pet., 1897, p. 65-66. A. A. Sa-
hamatov e de Were c "ohabiti-sea" inseamn5. "a se lepada". Cerce-
t6ri asupra celor mal vech letopisete ruse, S. Per., 1908, p. 547.
A. Vaillant, Manuel du vieux slave, traducerea rusk M., p. 275.
67 --
www.dacoromanica.ro
Am cAutat sA stabilese sensul cuvintului si dupA "Mate-
rialele" lui I. Sreznevski, la care "ohabiti-sea" inseamnA: 1) a
pArAsi, a lepAda, 2) a se ascunde, 3) a Inceta, 4 a renunta, 5)
a se retrage, a se lipsi (1).
Deasemenea si Vladimir Dali in "Dictionarul sAu al lim-
bii velicoruse" dA verbal "ohabiti" cu indicatia &A este am
cuvint vechi, avind sensul de a se feri, a se indepArta de
ceva (2).
Din verbal "ohabiti sea" provine si cuvintul "ohbeni" o
parte din oras sau cetate, inconjuratA de un zid special.
Pe aceastA bazA am socotit cA "ohaba" este substantiv,
format din verbal "ohabiti-sea" si inseamna "un bucru, la
care s'a renuntat de la care acela ce are dreptul s'a retras".
Avind In vedere sensul stabilit mai sus i cunoscind cA
dornnitorul poseda dominium eminens, trebuie sg, credem cA
prin ouvintul "ohaba" dornnul renunta la dreptul situ de a re-
trage pdmintul boierului in anumite cazuri.
Se stie cA in tArile romine, ca dealtf el si In Occidentul Eu-
ropei, exista dreptul de retract seniorial. Domnul putea sA re-
nunte la dreptul sdu de retract. Dar se pune intrebarea, in
care anume? Fireste, ar fi greu de admis ca domnul TArii
Romftnesti ar putea renunta la servicial militar al boierului
pentru cd prin aceasta s'ar fi dezorganizat armata, sau la
dreptul sAu de a pedepsi viclenia, complotul, etc., ceea ce ar fi
putut duce la impunitatea condamnabilA, la subminarea si-
tuatiei sale de dorm.
Dar domnul putea s'A stabileascA in acte, emise de came-
laria sa, ea renuntd la dreptul sdu de preemtiune la vinzare
0 la retract in cazul de desherentd masculind.
Ultimul caz avea o mare insemnAtate tocmai pentru Tara
liamaneasca unde fetele nu mosteneau spre deosebire de Mol-
dova, unde ele se bucurau de acelasi drept ca si feciorii.
Ca dovadA cA ohaba nu se confundA cu imunitAti servesc
douA acte de mai tirziu, emise de Mihai Viteazul in 1597
si 1598.
Prin actul din 24 septembrie 1597, dornnul dAruieste ma-
I. I. Sreznevski, Materiale pentru dictionar al limbii ruse ve-
chi dupg monumente literare, S. Pet., vol. II, 1902.
Vi. Dali, Dictionarul interpretativ al limbii velicoruse vii,
vol. II, 1914, col. 2002.
68
www.dacoromanica.ro
mei sale Tudora cinci sate, pe care ea sa, le stapineasca pina
la moarte, lar, cind aceasta se va intimpla, ele sa tread, la
fiica sa ca sa-i fie de ohaba.
Prin cel de al doilea act din 6 septembrie 1598 domnul
fixeaza domeniul su privat in cuprinsul celor 26 sate ale sale
din judetul Romanati, pe care le-a cumparat fiind inca boier.
Acest domeniu sa-i fie lui si fiilor lui si nepotilor si stranepoti-
lor domniei sale de ohaba neclintit in vecii vecilor. Sensul
actului este ca domnul obliga la respectarea vointei sale pe
toti urmasii sai in scaunul Tarii Romanesti.
Actul de mai sus, ne dovedeste ca ohaba nu are sensul de
imunitati: domnul nu putea sd-si ofere imunitdti, deoarece
poseda autoritatea superioard in stat si nu avea nevoie de ele
el fiind izvorul lor.
"Ohaba" nu are legatura niel cu "pradalica", deoarece
"ohaba" este renuntarea partiala la dreptul de proprietate
superioara, la asa zisul "dominium exninens", care da. dom-
nulrui posibilitatea sa intervina in posesiunea boiereasca atita
timp cit proprietarul traieste, deci ohaba este o "problema
inter vivos".
"Preadalica" sau "pradalica" incepe sa-si produca efectul
numai atunci, cind boierul muntean a decedat si se deschide
fenomenul mostenirii. Cine sa mosteneasca averea decedatu-
lui? Dac are mostenitori legali (fii), ei o mostenesc. Daca
fii lipsesc si decedabul are numai fete, averea revine domnu-
lui, daca nu s'a prevazut inteun act domnesc anterior ca
"pradalica" s5, nu fie", adica averea sa nu revind domnului (1).
Nu poate fi acceptata interpretarea ca ohaba inseamna
inlaturarea oricaror pretentii pornite din partea tertilor asu-
pra proprietatii ce a fost intarita de domn, "un fel de aparare"
erga omnes" (2). Notiunile "uric", "ocina" si "declina" erau
suficiente ca sa inlature once pretentiune din partea tertelor
persoane. Ceea ce este ereditar, primit dela tata sau bunic,
nu poate fi contestat de nimeni, raminind "de nimeni neclin-
www.dacoromanica.ro
tit". Prin urmare sensul "ohabei" nu este aparare impotriva
tertei persoane.
Nu poate fi acceptata i pgrerea ca termenul "ohaba" are
sensul de imunitate (1).
Spre deosebire de practica cancelariei moldovenesti, care
semnala acordarea imunitatilor printr'o formula scurtg "Cu
tot venitul", in actele domnesti, emise pentru boieri, sint arg-
tate precis imunitgtile date.
Confuzia dintre "ohaba" i "imunitate" se explica de de-
sele cazuri de convietuire a lor in actele cancelariei domnes-
ti. Uneori ocina i ohaba stau algturi de argtarea imunitg-
tilo
Dad, "ohaba" ar contine o formula scurta de imunitati,
n'ar mai fi nevoie de argtarea ion concreta.
Intrebuintarea larga a termenului "ohaba" in Tara Ro-
maneasca i numai ca o exceptie rarg in Moldova, aruncg o lu-
mina vie asupra raporturilor dintre domni i boieri in aceste
tart Boierii Tgrii Romanesti au reusit sa capete dela domni
renuntarea la retract (ohaba), ceea ce apoi a devenit acolo un
obicei constant. Boerii moldoveni nu au putut smulge dom-
nitorilor sgi aceasta, favoare. Deci puterea domnilor Moldovei
era mult mai autoritara, decit aceia a domnilor Tdrii Roma-
negti.
www.dacoromanica.ro
minul din tinutul Cernautilor gi morile din tirgul Siretului,
daruite manastirii Putna (1).
Ii apartinea satul Negoiestii la Trotus si o jumatate din
satul Costesti. In general, baza domeniului su privat era
situata pe Valea Trotusului, unde mai avea satele Borzesti, o
parte din Onesti, Patrascani i Radeani.
In afara de aceste sate razlete, despre care gasim infor-
matii foarte vagi, domnul avea ocoale donine0i au nume-
roase sate (2).
Cunoastem doua cazuri de organizare a ocoalelor orase-
lor Vaslui i Birlad (3). Avem i informatii partiale cu privire
la ocoalele Bacaului, Botosanilor, Hotinului, Pietrei, Badeu-
tilor
Bazandu-se pe faptul cL existau si ocoalele, nealipite la Ur-
guri, A. Saya, ajunge la concluzia c ocoalele prezentau pur
simplu niste circumscriptii de administratie domneasca,
"totalitatea mosiilor sau satelor domnesti grupate in jurul
unei curti domnesti, oriunde s'ar afla o asemenea curte dom-
neasca, in tirg, in cetate sau intr un sat oarecare" i denumi-
rea justa a ocolului este "ocolul domnesc" (4).
Voevozii erau proprietarii satelor din ocol. Ocoalele pot
fi concepute "drept ramasitele domeniului preluat de dom-
nie la intemeierea statului". Erau cirmuite de vornici, denu-
mire legata de "dvor" curte.
Dei autorul opereaza Cu documentele trzii, teoria lui
pare a fi conforma au realitatea istorica, cu atit mai mult
ca in actul despre constituirea ocolului Vaslui, Stefan Voie-
vod Il socoteste uric cu tot venitul al sau, al nepotilor, stra-
nepotilor, preastranepotilor, etc., si al neamului su intreg,
deci 11 privea ca patrimoniul sail (5).
In satele din ocoale, domnul se folosea de aceleasi dari
prestatii, ca i orice alt mosier in mosia sa.
I. Bogdan, vol. I, p. 333 s.u.
Constantin C. Giurescu: Thrguri sou ora.se 1 cetAti moldo-
vene, Bucuresti, 1967, p. 139, 141, 142, s.a.
I. Bogdan: vol. I, p. 476 s.a. din. 15 oct. 1941 Ocolul Vas-
vol. II.
A. Saya, Tirguri i ocoale domnesti i vornici in Moldova "Bule-
tinul Stiintific al Academiei R. P. R.", tom. IV, Nr. 2, ianuarie-iunie,
1952, p. 71-97.
Radu Rosetti, PAmintul, p. 172 nota 4.
71
www.dacoromanica.ro
In orase i tirguri el se folosea de o arena de la proprie-
tari de case si atelierele mestesugaresti, cite au fost.
Domnul punea mina pe mosii, declarate fara mostenito-
ri (1), si pe acelea, stapinii carora au devenit vicleni (caz de
"hiclenie")
Toate amenzile i taxele de judecata (tretina a treia par-
te din lucrul judecat) mergeau in folosul damnitorului. Morile
Ii aduceau un venit considerabil.
In iniinele sale se afla comertul cu peste, o marfa de mare
export. Ceara prezenta monopolul domnului, argintul, i sa-
rea, care se extragea din ocne.
Un motiv in plus pentru ocuparea Pocutiei de catre $te-
f an era faptul c in Colomea se aflau zacaminte de sare. Inca
In sec. al XIII-lea Principele Daniil al Galiciului exploata za-
camintele de sare i din venitul de la sare intretinea oastea
sa (2).
Vamile apartineau domnului si Ii aduceau un venit foarte
mare. Se distingea vama mare de import'care se platea de re-
gula la Suceava i vama mica de tranzit si de intrare a mar-
fii in orase (care corespundea cu vama medieval a franceza
"octroi").
Vama pentru exportul pestelui se platea la Bacau i Bir-
lad, socotite puncte de granita, la Siret i Cernauti. Vama se
platea de straini in bani, iar de moldoveni in bani sau in
naturk alternativ.
Blanurile scumpe de obicei nu se exportau in strainatate
dommil avea dreptul exclusiv al vinatului salbataciunilor.
Cine incalca acest drept era pasibil de pedeapsa (gloaba) (3).
Desigur, cu pierderea cetatilor Chilia i Cetatea Alba
(1484) veniturilor domnesti din vamali s'au dat o lovitura
puternica.
www.dacoromanica.ro
tefan Voievod fgcea un negot cu tgrile vecine in stil mare
cu toatg dreptatea Stefan Pasou, 11 caracterizeazg ca pe
"unul din cei mai mari negustori ai tgrii" (1).
3. INSTITUTIILE BISERICESTI
Meritg s. fie subliniat cg in Moldova, biserica, prezenta o
fortg social, foarte redusg, contrar situatiei, de exemplu,
din Rusia, unde dimensiunile domeniilor laice (boieresti)
eram prea modeste fatg de cele ale domeniilor princiare
ecleziastice (2), sau din Occidentul Europei, unde biserica se
prezenta ca o fortg. social g si politicg de prim rang.
Al. Gonta, a examinat donatiile domnesti, fgcute mngs-
tirilor i episcopiilor, ajungind la urmatoarele concluzii.
Mangstirile anoldovenesti in privinta inzestrgrilor i pri-
vilegiilor se aseazg in urxngtoarea scarg ierarhicg: m.ngsti-
rile Bistrita, Putna, Neamt, Moldovita, Pobrata, Tazlgu,
Voronet (3).
Privilegiile de care se buourau mangstirile erau urmgtoa-
rele: 1) danii i confirngri de sate, 2) imunitgti fiscale, judi-
ciare i comerciale (dreptul de a face comer, cu scutiri de
vamg: Moldovita, Putna, Bistrita), 3) dreptul unor mangstiri
de a incasa de la preoti din satele mangstiresti dgrile vrdi-
cesti i dreptul de a-i judeca gi a lua gloaba, in cazul incgl-
cgrii canoanelor.
Numgrul satelor cu frani dependenti, de care dispuneau
mftngstirile, era de 125 si 1/2 sate din care 47 de sate, doug ju-
Ingtati de sat si 2 selisti au fost cumpgrate cu suma de 12.492
zloti. Suma totalg cheltuitg pentru cumpgrarea de sate a fost
de 15.364 zloti.
Prin donatii de sate cumpgrate domnul slgbea puterea
feudalilor.
www.dacoromanica.ro
In ce privegte mitropolia i episcopiile, ele existau mai
mult din veniturile percepute de la clerul de mir in subordine
gi din dArile de la satele eparhiei. De aceea nu aveau intinse
domenii, ca manAstirile (1).
Episcopia din Radauti avea 11 sate (inc. din vremea lui
Alexandru cel Bun), episcopia din Roman avea 8 gi 1/2 sate cu
mori, pod umblAtor i vama din comert, facut de oamenii de-
pendenti, mitropolia din Suceava avea 8 sate Cu mori i pive,
2 prisAci i viile deasupra Hrlului. Aceasta e tot.
In schimbul atentiei deosebite fall de nevoile bisericii din
partea domnului, toti episcopii i egumenii Ii rIspundeau cu
o credintd nesovAelnica. Biserica nu numai c nu punea pie-
dici politicii domnitorului de a "centraliza" puterea, ciii sus-
tinea in toate mg.surile, luate de el.
Probabil, la baza atitudinii extrem de binevoitoare a dam-
nului WA de bisericg sttea i principiul, semnalat in multe
monumente ale evului rnediu, care repartiza rolurile tuturor
In stat in felul urmAtor: biserica se roagA lui durnnezeu pen-
tru toti, boierimea apgrA pe toti, lar oamenii de rind (liberi
gerbi) trebuie sg, lucreze gi prin manca lor sg, intreting, pe
clerici gi pe boieri (2).
Stefan Voievod in domnia sa foarte zbuciumat. a autat
sprijinul "fortelor supranaturale".
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 5.
CLASELE SOCIALE INFERIORARE
1. OAMENTI DEPENDENTI (VECINII), SARACII
(LIUDE) SI ROBII
UPA cum am constatat mai sus, tAranii depen-
denti provin din obstiile snesti, care s'au des-
campus sau au ajuns in situatia de supunere
si ascultare boierului (1).
Dup5, ce s'a intemeiat Moldova, unele obs-
ta snesti erau cotropite i aduse in stare de
dependentg. prin daniile domnesti.
In afarA de aceste cazuri, membrii obstilor
edtesti prin forta imprejurArilor defavorabile
erau deseori nevoiti ea' se "inchine" boierilor
sau mAnAstirilor cu pknint.
"Inchinarea" inseamnA c'd un membru al obstii devine
dependent de mosier. Aceast5. "inchinare" de supunere mosie-
(1) A. Boldur, Originea I sensul cuvintului "vecin", in "In amin-
tirea lui Constatin Giurescu", Buc., 1944, p. 167-174.
C. Giurescu, Studii de istorie social, ed. 2, Buc., 1943, P. 207 s.u.
Radu Rosetti, P5,mintul, Buc., 1907, p. 212 s.u. De acelasi, Teoria lui
C. Giurescu despre ruminie, in "Viata RomneascA", las!, 1921, Nr 2,
p. 171-188 si Nr. 3, P. 363-382.
Marcel Emerit, L'origine du mot "vecin" (paysan libert limite),
In "Rvue Historique du Sud-Est europen", VII, 1930, Nr. 12, p. 206.
I. Peretz, Istoria dreptului roman, vol. II, partea 1, ed. 2, p. 112. I. Fi-
litti, Proprietatea solului in Principatele Romane pink' la 1864, Buc.,
1935, p. 132 s.a. Dinu Arion, Vlahii, clasa social in voievodatele ro-
mAnesti, 1940, p. 7-21. Viata feuda16. (V. CostIchel), Tranll depen-
denti, p. 111-128.
75
www.dacoromanica.ro
rului se deosebeste protund de "inchinarea" vasalicg, a boe-
rilor fatg, de domn.
La asernenea inchinare sgtenii din obsti erau nevoiti din
cauza biruliui imposibil de plgtit al mizeriei, foametei
jafului inamic in timpul rgzboaielor i incursiunilor.
Inchinindu-se i ggsindu-si la inceput o ameliorare tem-
poral a situatiei, sgtenii apoi deveneau aserviti, obligati sg
dea dijrna i sg indeplineascg diferite rnunci. Sgteanul
pierdea dreptul ereditar asupra jireabiei, nici dreptul de strg-
mutare in alt loe, la alt stgpin. Insg de fapt posibilitatea de
strgmutare deseori devenea iluzorie, deoarece posesorul jirea-
biei era in neputintg de a achita stgpimului inainte de plecare,
toate datoriile contractate.
Omul dependent, care si-a apgtat denumirea de vecin,
era obligat sg, dea dijmg din cereale, asa zisa "ggleatg", i
din produsele animale, dijana de vin, dijma de rniere (albi-
ngrit), s plgteascg birul care se repartiza pe capete de fa-
milie prin sistemul de "cislg" (capitatio), sg facg in folosul
mosierului diferite servicii: sg, coseascg finul i sg-1 ducg, la
curtea mosierului, sg taie lemne si sg le ducg la gospodgria
mosierului, sg care butoaie cu vin, sg lucreze la mori, sg la
parte la diferite reparatii, sg, facg poduri poteci, sg ja parte
la defrisarea pgdurii, etc., si in sfirsit, era obligat sg meargg,
la rgzboi sub comanda mosierului, sg lucreze la construirea
cetgtilor si la repararea lor, sg facg posada, &lid, paza cetg-
tii. Cei de la marginile statului erau obligati sg pgzeascg, ho-
tarele lui. Transportul, pe care 11 fgcea tgranul in folosul pro-
prietarului, se mimes, podvoadg (1).
In afarg de %milli dependenti, care erau asezati pe pg,-
mintul lor propriu, mai erau i cei (din obstile sgtesti) care
si-au pierdut pganintul i erau nevoiti sg lucreze la tnosieri
dupg invoialg.
Ca exceptie in cronica moldo-germang ambele categorii
de tgrani sint cuprinsi intr7o singurg notiune de sgrg-
cime" (2).
www.dacoromanica.ro
Birul se stringea de la taranii dependenti si saraci de catre
/nosier si sumele adunate le varsau vistieriei domnesti (1).
Probabil, birul acoperea nu numai haraciul, platit turci-
lor, ci mai continea si un rest liber.
Din acest rest al birului domnul mai Men, cheltuieli pen-
tru intretinerea arrnatei si pentru alte nevoi.
Sintem indreptatiti sa credern asa ceva, intrucit din spu-
sele domnitorului insusi stim ca tributul turcilor se platea
din ceeace se stringea in tinutul Neamt (2), iar obligatia pia-
tii birului era generala pe toata intinderea %Ili.
Birul era foarte impovarator. Parerea c birul se platea
stapinului mosiei in folosul gal privat, neavind baza in docu-
mentele timpului, este gresita (3).
Vecinii mai erau obligati cu ilisul si joldul. Nu se stie ce
caracter aveau aceste indatoriri. Pe temeiul faptului c tre-
buie sa fi existat anl. speciale pentru razboaie, se banuieste
c ele mergeau in folosul intretinerii armatei.
Omul dependent putea sa se rascumpere. In ce conditiuni
mitea sa faca aceasta si daca cazurile de rascumparare au
fost frecvente, nu stim.
Spre regret, pe baza documentelor nu se poate stabili ce
parte din venitul oanului dependent ii raminea pentru nevoi-
le lui proprii.
Dupa cercetari pentru Franta, taranul francez lucra trei
zile pe saptarnina pentru stapin si ii raminea de la 20 % pina
la 50 % din venit (4). Starea lui era destul de grea: el loouia
inteo cocioaba cu acoperis de paie, deseori Me ferestre, se
hranea prost, intrebuintind rar carnea si painea alba, carnasa
fiind un obiect de lux (5).
lar cercetind starea taranului medieval in general, Inama-
Sternegg a ajuns la concluzia ca ii raminea acestuia abia a
treia parte din acel mic venit, pe care il aducea pamintul, deoa-
rece o treime se platea in calitate de census si plata mosieru-
I. Vladescu, Despre dart sau impozite, Birul, Buc., 1925.
Din scrisoarea lui stefan Voievod &are regele polonez Casi-
mir: Ungurii "au ars Neamtul si tara noastra cea de folos, din care
nehraneam si din care plateam tribut turcilor" ("Tributum solveba-
mus"), 1934, P. 3 si trad. p. 6.
Barbu T. Cimpina, op. cit., p. 24.
K. Lamprecht, Beitrage zur franz. Wirtschaftsleben, p. 55.
H, Se, Les classes rurales, p. 543 sm.
77
www.dacoromanica.ro
lui, din 66 %, care Ii ramineau, o zecime (6 %) mergea in
folosul bisericii ("desetina"), lar din '60 5 famase o treime
se platea fogtului si 10 % in calitate de plati in folosul sta-
tului, apoi veneau celelalte plati, corvoada, etc. Ca rezultat
starea taranului nu mai putea sa fie bung. (1).
In cela ce priveste tarile romane, se afirma uneori ZIA nici
'un temei documentar ca si boierii i Womll erau multumiti
i Ca majoritatea populatiei, ocupindu-se de cultura pamin-
tului (cu bratele proprii si altele naimite sau robite), alcatuia
clasa taranimii, clispunind liber de avutul si persoana sa mai
ales in Moldova si ca clasa socisla compusa din robi si din
persoane cu libertate reclusa, era putin numeroasa (2).
E o ipoteza tipica pentru toti acei, care vad in feudalism
un regim idilic, plin de bucurii.
Gen. R. Rosetti admira faptul ca. %mull dupg. invoiai de
15 zile (in 1476) s'au adunat din nou: organizarea Moldovei
"dadea tuturor locuitorilor folosinta pamintului si fAcea din ei
ostasi interesati O. apere fiinta statului, care le asigura folo-
sinta acestor bunuri" (3).
Dar potrivit marturiei lui I. Dlugosz, cine din Vrani nu se
prezenta la armata sau venind nu avea sageata, arc, sabie si
pinteni era sortit sa-si piarcla capul (4). i aceasta e verosi-
mil, avind in vedere moravurile crude ale timuului si faptul
ca si in Bulgaria exista aceasi sanctiune pentru neprezenta-
rea personar sau prin inlocuitor la armata (5).
Vorbind ipotetic, avem multe motive sa credem ca starea
taranului vecin si a robului era piing, de suferinte si neca-
zuri. Din cauza razboaielor dese multe sate nu se refAceau si
treceau in actele timpului ca "pustii".
Pentru a afla originea terminului moldovenesc "vecin" nu
este nevoie sa-1 cautam in istoria italiana', franceza sau spanio-
78
www.dacoromanica.ro
l (1), deoarece fenomenul "veciniei" a fost rgspindit in intrea-
ga Europa ping la "votiaci", dupg cum am argtat mai sus.
Putea oare sg ving acest termen la moldoveni din Italia,
Franta, Spania? Nu credem. Mai degrab de undeva mai
aproape de la popoarele vecine cu diplomatica lor lating?
In diplomatica romaneascg Cu caracter slay avem terme-
nul "sused" (cyceg), care corespunde cu "vecin" in sens ro-
mgnesc (2). Insg terminul "vecin" nu este o simplg tradu-
cere a cuvintului "sused", ci o adaptare a termenului latin
"vicinus" din diplomatica veche galitiand (nu lituarniand).
Fireste, cuvintul "vecin" exista in vorbirea romaneasc,
de cind se vorbeste romgneste, dar aici nu e vorba de cuvintul
"vecin" in sensul obisnuit al cuvintului, ci de intrebuintarea
unui termin Cu continut social.
Terminul "vecin" a apgrut atunci, cind "familia mare"
s'a descompus si membrii ei s'au separat cu gospodgriile lar
proprii miei, cind s'a pierdut sensul rudeniei de singe si in
calitate de cheag social a apdrut teritoriul satului, comunita-
tea sdteascd. Spre regret, nu este posibil s precizgm timpul,
cind s'a produs acest fenomen, dar in tot cazul inainte de
intemeierea statelor romgnesti i poate chiar cu =it inainte
de aceasta.
Tgranii liberi erau cunoscuti sub term,enul "liude" (oa-
meni) sau de preferintg "sgraci"; ei lucrau pe pgmintul
mosierului dupg invoia1g.
In satele, apartinind ocoalelor, locuiau atit vecinii, care
se aflau inteo situatie ceva mai bung, decit vecinii din satele
boieresti, i oamenii liberi denumiti, ca in celelalte sate, "sg-
raci", un termen care insemna cg nu aveau proprietate si
nici nu primeau din partea proprietarului de rnosie pmint
in posesiune. Desigur sg,racii se aflau si in hotarele tirguri-
lor i oraselor.
Robii formeazg cea mai inferioafg treaptg social (3).
Dupg provenienta lor etnic5., ei erau tigani i Mari. Ca ex-
www.dacoromanica.ro
ceptie cunoatem qi un caz de bulgari, ca robi (1). In situatia
robilor ajungeau prizonierii de razboi.
In 1498, dupg o incursiune in Polonia, domnitorul lug in
captivitate o multime de oameni de acolo. Cronicarii polonezi
dau chiar o cifrg exageratg de prizonieri: 100.000 de ini (2).
De data aceasta domnitorul, retinind probabil, o mic parte
din ei In targ, restul i-a vindut in strainatate.
E de remarcat faptul ca stefan Voievod mi lua prizonieri
turci in ciuda nenumdratelor lupte impotriva lor. Explicatia
o vedem in aceea ea nu avea incredere in capacitatea lor de
a fi supui i ascultatori, in calitatea lor de muncitori.
Robii erau domne0i, boiereti i mangstireti. Ei inde-
plineau diferite sarcini in curti i se ocupau de munca agri-
cola. Aveau i gospodaria lor proprie, vite i inventar, dadeau
o dare dommilui sau stgpinului lor, daca acesta ea-Data imu-
nitgti.
Stapinii aveau dreptul asupra persoanei lor i a avutu-
lui robilor; acetia puteau fi vinduti, donati, mosteniti, etc.,
ca i once alt obiect de gospodarie. Pentru delictele lor robii
nu plateau gloabg, fiind raspunzator pentru ei stapfnul lor. Ei
nu figurau in procese ca martori sau jurgtori. In cazul omoru-
lui de rob, vinovatul plgtea despagubire stgpinului lui.
Cel ngscut in familia de rob devenea rob. Casatoria cu un
rob sau o roabg ii insuea cgsatoritului starea de robie.
Robia putea sa fie rasoumparata sau iertata. Este cunos-
cut un caz de "iertare" a robiei in 1470, cind domnul d po-
sibilitatea unui oarecare Oang, care fugise cu familia sa in
Polonia, sa se intoarcg in tail pentru a fi slobod i sa traiasca
liber dupg dreptul moldovenesc (va1ah) (3).
Izvoarele romane istorice narative se afla sub influenta
mentalitgtii boierilor, iar din actele de danii i privilegii se
pot trage concluzii despre protestul maselor populare supuse
abia in mod indirect. In tot cazul se poate afirma c targnimea
moldoveneasa protesta din cind in cind impotriva subjuggrii,
silniciei, nedreptatilor.
www.dacoromanica.ro
Protestul lua diferite forme. Nemultumitii fugeau In ala
parte a tarn, la un alt mogier sau dincolo de hotarul tgrii in
autarea unei vieti ugoare, sau rezistau prin nesupunere sau,
insfirgit, se rsculau.
Dar fugarul in tar, putea fi gsit gi restituit mogierului.
lar impotriva rezistentei existau dregAtori domnegti speciali
sub numele de osluhari, care aveau nienirea sg reprime once
nesupunere. Numai fuga in strgingtate mai inspira speranta
inteun trai mai bun.
In 1490 s'a produs o rAscoalA a txanilor moldoveni la gra-
nita ou Polonia sub conducerea lui Muha, care este socotit
moldovean, dar ascoala a fost indreptat de domnitor peste
hotar impotriva nobililor poloni. Acolo s'au adunat vreo 9.000
de fsculati rugi gi moldoveni ,au cucerit cetatea Sniatyn gi
au prdat cumplit curtile nobililor. RAsculatii au fost invingi
gi s'au retras in Moldova. Aici ins s'au luat mAsuri impotriva
rsculatilor (1). In anul urnidtor lupta a reinceput sub con-
ducerea lui Andrei Borula, venit tot din Moldova cu t.ranii
moldoveni. Dupg doi ani el a fost prins de polonezi ling: ceta-
tea Halid, iar rscoala reprimat (2).
Aceste fdscoale probabil, n'au fost unice, dar despre cele-
lalte nu elsim urme in izvoare.
2. NEGUSTORII SI MESTESUGARII
Principala preocupare a populatiei a fost productia de ce-
reale, in al doilea rind cregterea vitelor gi in al treilea rind
camertul gi megtegugul.
Numai dup cultura cerealelor venea pAstoritul gi produc-
tia animalelor (3). Toate documentele interne din timpul dom-
niei lui stefan cel Mare vorbesc de lucrarea pAmintului, prin-
cipalul izvor de producere a bunurilor. Despre negugtori gi
megtegugari vorbim in capitolul 6, ce urmeaza.
Mihailo Hiusevski, Istoria ilustratI a Ucraniei, Kiev, 1919,
p. 165-166.
P. N. Batiuscov (si Petrov), Podolia, S. Pet., 1891, p. 78.
K. V. Bazilevici, op, cit., p. 241: incursiunea a avut loc In im-
prejurimile Katarginei.
Invers la D. Ciurea, Situatia interng a Moldovel in epoca lu
$tef an ce! Mare, "Studii", 1957, nr. 6, p. 65-74.
81
6
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 6
ECONOMIA MOLDOVEI I POLITICA ECONOMICA
1. ESENTA PROBLEMEI
www.dacoromanica.ro
Domnitorul, dupg cum am vgzut, era supremul stgpin al
pgmintului tgrii i in aceastg calitate oferea imunitg.ti boieri-
lor i institutiilor bisericesti, adicg conceda o parte din auto-
ritatea sa persoanelor influente in targ. Nevoia de a recom-
pensa pentru serviciul militar si slujbele administrative sau
pentru ruggciunea bisericeascg a egumenului mftngstirii, dic-
ta aceastg politicg de concesiuni din drepturile princiare in
favoarea boierilor i mgngstirilor, care pe aceastg cale cgpg-
tau dreptul de a stringe dgri de la populatie, de a o judeca
incasa amenzi fiscale. Domnitorul uneori conceda si dreptul
sgu de a incasa vama.
Acest sistem, desigur, era dgungtor, tgrii i domnitorului
insusi. O personalitate ca stefan Voievod trebuia sg fie impo-
triva lui. Intr'o mgsurg oarecare atitudinea domneascd fatg
de acest sistem s'a concretizat in incercarea de a concentra
puterea. Insg obiectivul hiptei nu era desfiintarea imunitgti-
lor ci numai sldbirea acestui sistem. Ceea ce incasau boierii
mg,ngstirile, desigur, nu intra in vistieria trii, ci in bugetul
lor propriu.
Stilpii pe care se baza bugetul tgrii (egal cu bugetul dom-
nitorului), erau: 1) birul, 2) venitul de la orase, proprietatea
domneascg si 3) anonopolurile.
Birul care era o dare directg, plgtit de populatia sgteascg,
se percepea dupg sistemul de repartitie (cisla). Acest sistem
In cele mai dese cazuri nu tinea cont de nivelul fortelor de
productie si de productivitatea muncii. Mgrimea impozitului
se calcula dupg nevoile administratiei in stat, era determi-
natg dinainte si repartizatg pe sate, fgrg vre'o analizg preala-
bilg a capacitgtii de platg a familiilor datornice. Birul se per-
cepea atit atunci cind era nevoie de a plgti turcilor haraciu,
atunci, cind dorimul nu-1 plgtea. In acesti ani birul in
intregime era folosit de domn pentru nevoile tgrii si ale gospo-
dgriei sale.
Veniturile de la orase erau urmgtoarele: 1) veniturile di-
recte (dgrile pe locuinta, circiume, sladnite, mgcelgrii, brutgrii,
piug, stupg i mori, dgrile pe produsele agricole i mestesu-
ggresti) si 2) veniturile indirecte: a) vgmi (venitul cintarului
vaina mare, vama nag, numgrgtoarea si brudina, b) amenzi
sau gloabe (dusegubinile, gloabele pentru delictele de furt,
83
www.dacoromanica.ro
amenzi pentru ceartd, lovire, nesocotirea poruncii domnesti
sau autoritdtii lucrului judecat) (1).
Luind in consideratie prestatiile in muncd (la cetdti, mori,
lemne butii, fin, cositul finului) si slujbele in serviciul dam-
nului (ca ildcari, curen, fustasi, ostasi vindtori etc.), putem
socoti CI "tirgovetii nu aveau o situatie cu mult deosebitd de
aceea a locuitorilor de la sate". Dup cum s'a vdzut din expu-
nerea noastrd precedentd, veniturile domnesti erau conside-
rabile.
Existenta in economia tdrii a monopolurilor domnesti, dei
imbogdtea vistieria tdrii, avea si partea ei negativd, deoarece
stinjenea cresterea stratului social al negustorilor, punindu-i
stavild. Impiedicind inmultirea rindurilor de negustori, mono-
polurile aduceau indirect prejudicii si desvoltdrii comertului
In general.
Pentru stringerea darilor si veniturilor dornnitorul isi avea
la dispozitie slujbasi speciali, care prezentau un adevdrat apa-
rat de presiune asupra celor ce datorau statului (2).
and nevoia de bani era prea presantd, domnitorul dddea
in arena o parte din veniturile tdrii, anume vdmi, in schim-
bul unor sume de bani pusi la dispozitia lui. Astfel, de exern-
plu, in 1464 vdmile au fost concedate in arena. genovezului
Dorino Cattaneo si armeanului Cocsa (3). Nu se stie cit de
reusitd a fost aceast operatie financial% si dacd ea a mai fost
repetat..
Numai in 1470 observdm un sistem xnixt, cu dare in aren-
a; numai a unor puncte de percepere a vdmii. Prin actul din
1 Aprilie 1470 tef an Voievod acorda mndstirii de la Neamt
www.dacoromanica.ro
privilegiul de a trimite trei care dupg peste, fie la Chilia, fie la
Bg,lti, fie la Cetatea-Albg sau la Nistru. Aceste care vor fi scu-
tite de vamg si la ducere si la intoarcere i prin tirguri i prin
sate, fie cg vgmile vor fi arendate sau nearendate (1). Vgmile
arendate puteau s', fie stabilite la sate, precum *i vgmile nea-
rendate puteau sg, existe la sate din ocolul tirgului in apro-
piere de tirg. In tot cazul sensul actului nu permite interpre-
tarea cg existau "vgmi feudale interne" ale boierilor in sa-
tele lor (2).
tefan Voievod urmgrea sg stringg cit mai multi bani in
vistieria tgrii. Prin aceasta se explicg mgsura luatg de domn,
ca negustorii strgini, care vin in tara moldoveneascg pentru
negot, sa plgteascg taxele de vamg in bani adicg in moneda
lor nationalg. Prin aceasta in vistieria domneascg se aduna
valuta strging, care Ii permitea domnului, pe angsura desvol-
tgrii comertului extern, sg cumpere mai lesne in strgingtate
mgrfurile, de care avea nevoie.
Raporturile comerciale cu diferite tgri aduceau in Moldova
moneda strging, care a avut o mare circulatie (3). Astfel, de
exemplu, in Moldova circula lira genovezg, care se numea *i
rubia de argint genovezg *i continea 20 florini de argint (4)
un florin se schimba Cu 100 de dinari. De provenientl geno-
vezg erau *i zlotii aga zisii tgtgreti, o monedg de aur, care se
pare cg era egalg cu lira de argint. Un zlot tgtgresc avea 18
grosi, iar grivna 20 groa Cele mai multe tranzactii cu privire
la cumpgrare de mosii *i sate se fgceau in zloti tgAgre*ti.
Pentru comert cu Ungaria *i Transilvania era in circulatie
zlotii ungure0i, care se mai numeau i ducati, galbeni, flori-
ni, ughi (5). Valoarea lor era aproximativ egalg cu zlotii tgtg-
re*ti. Un ducat se schimba Cu aproximativ 40-60 de aspri. Era
In uz *i marca (grivna) ungureascg, din care se putea bate
56 groa
Comertul Cu Caffa aducea some, care se intrebuintau acolo
pentru cintgritul argintului *i din care se bgteau 202 aspri.
www.dacoromanica.ro
In comertul Cu Polonia se intrebuinta marca polonI (sau
grivna), din care se putea bate 48 grosi.
Pentru comertul cu Turcia circulau foarte rar zlotii tur-
cesti.
Prin urmare, observAm o mare variatie de monede circu-
latorii in Moldova lui tef an Voievod. La cele de provenientg
strAin se mai adAugau i monede proprii, pe care el le
batea (1).
86
www.dacoromanica.ro
In timpul din urmg problema a fost reexaminatg de A. I.
Ganta (1), care a ajuns la concluzia cg,mu exista nici un act
emis de cancelaria domneascg, din care ar reie0 cg tirgul apar-
tine comunitgtii urbane. Tirgurile moldoveneti erau aezate
pe pgmintul domnesc, fgrg privilegii de fondare a lor fgrg
titluri de proprietate asupra terenurilor de pe hotarul tirgu-
rilor, pe care le Sint construite locuintele. Dornnii aveau drep-
tul de a arenda sau dona veniturile i de a instrgina bucg,ti
de pgmint din hotarul tirgurilor, chiar tirgul intreg cu tot cu
locuitori, cu satele din ocolul su i veniturile sale. Acest drept
a fost tradus in realitate de nenurhgrate ori.
De aceea tirgovetii din Moldova, atit meteugarii, cit
negustorii, rg,min in secolul al XV-lea neprivilegiati, formind
categoria social g a org4enilor sub diferite denumiri: tirgoveti,
oameni sgraci orgeni, lucfgtori (Hotinul, actul din 4 Aprilie
1459). Sint caracteristice pentru ei: lipsa unor titluri de pro-
prietate asupra pgmintului, rnunca zilnicg pentru asigurarea
existentei i obligatiile fatd de domnie. Ei nu beneficiazg de
imunitati, ca locuitorii orgelor din apusul Europei nici de
dreptul german de Magdeburg.
La afirmatia autorului mai putern adguga c confuzia s'a
creat datoritg, faptului cg dreptul de Magdeburg a fost larg
rgspindit la toti vecinii Moldovei, in Polonia, Lituania, Gali-
tia i mai tirziu in Ucraina din dreapta i stinga Niprului (2).
In gramotele regilor polonezi, prin care se acorda dreptul
german oraelor poloneze se spunea cg ora4u1 se elibereazg de
judecata i de administratia voievozilor, panilor, staroailor,
judecgtorilor i ajutorilor lor, loctiitorilor regelui i a oricgror
ureadnici. In ora4e se stabilea judecata proprie. Locuitorii ora-
elor se eliberau de datoria de a face servicial militar. Datoria
www.dacoromanica.ro
aceasta se inlocuia Cu obligatia de a da carele cu aprovizio-
flare pentru arxnata. In sfirgit, oragele au capatat dreptul de
proprietate asupra pamintului, ceea ce era ping atunci privi-
legiul exclusiv al nobilimii.
Acest sistem de autoadministrare orggeneasca s'a format
intii in Silezia, dar in evolutia sa a trecut prin doug etape: la
inceput deasupra comunitatii orggenegti stgtea "voitul", un
administrator pus de rege, cu timpul insa voitul se introduce
In cuprinsul adininistratiei rage negti, cgpatind insernnatgtea
unui organ interior al oragului, supus comunitgtii. Toate drep-
turile voitului trec asupra t omunitgtii orggenegti, in fruntea
cgreia stgtea "rada" oragului.
Transformarea aceasta se datoregte faptului ca oragele bo-
gate cumparau de la rege "serviciul de voit". Voitul In noua
sa situatie, ales de comunitate era autoritatea superioarg in
oras, care administra oragul gi judeca, fiind asistat de jurati.
Rada se compunea din burmigtri gi radti, alegi de voit din
lista candidatilor, prezentatg de cornunitate.
In Camenita dreptul de Magdeburg a fost introdus din se-
colul al XIV-lea fiind im,prumutat din Liov. Sistemul liovean
a fost adoptat in general in Galitia gi Podolia.
Daca de la aceste citeva scurte caracteristici ale dreptului
de Magdeburg in statele vecine vom trece la organizatia ora-
gelor in Moldova, vom constata in primul rind ca autoritatea
superioarg in oragele moldovenegti era reprezentatg in persoa-
na vornicului, numit de dornn. El judeca pricinile farg vre-o
participare a reprezentantilor oragului, aga zigilor jurati. Auto-
ritatea lui stgtea deasupra goltigului gi pirgarilor. Prin urma-
re, chiar daca exista in ora g un inceput de organizatie ora-
geneascg proprie, ea nu s'a situat in afarg de sistemul general
al administratiei domnegti. Spre regret, documentele ce s'au
pgstrat nu ne permit sa precizgrn cum functionau goltigii gi
pirgarii.
Insg vornicul este un dreggtor, care in mod normal judeca
"sfezile gi furtigagurile in tirguri" (1). lar in privilegiul acor-
dat bragovenilor la 13 martie 1458 in scara dreggtorilor dom-
negti vornicii ocupg primul loe dupg boieri gi inainte de sol-
(1) I. Bogdan, op. cit., actul din 30 august 1479 pentru Suceava
si Siret, vol. I, p. 229 s. u., actul din 23 august 1481, tirgul R4dauti,
vol. I, p. 256 s. u.
88
www.dacoromanica.ro
tuz. Domnitorul dispune ea brasovenii vor fi judecati de domn
In persoana, lar dregatorii acestuia boierii, vornicii 0 soltuzii
nu vor avea dreptul sa-i judece (fl).
Orasenii erau indatorati cu serviciul militar si nu pasedau
dreptul de proprietate asupra pamintului.
Fata de aceste particularitati esentiale ale administratiei
orasenesti din Moldova, desigur nu se poate vorbi de autoad-
ministrare a oraselor moldovenesti dupa sistemul din Magde-
burg. E foarte posibil ca din dreptul de Magdeburg s'a luat
ceva (administrara soltisilor si pirgarilor), dar foarte putin,
cu elucidarea miezului lui, si judecatile continuau sa se calau-
zeasca de "obiceiul pamintului", aplicat de vornicul orasului.
Inteo cercetare interesanta a lui V. B. Antonovici despre
orasele regiunii ruse sud-vestice (2) autorul subliniaza ca
dreptul de Magdeburg se conferea atunci, cind regii 0 marii
principi lituanieni doreau sd invioreze viata oraglor ,care de-
cadeau din punct de vedere economic. In orasele sud-vestice
ruse in loc de introducerea dreptului de Magdeburg in intre-
gime, se practica sistemul unor prvilegii, Cu caracter par-
ticular.
Printre cele anal importante au fost: 1) scutirea de plata
a vamii (mici), 2) conferirea dreptului de negot al bauturilor
alcolice si 3) organizarea "depozitului de marfuri", adica yin-
zarea obligatorie inteun anumit oras a anarfurilor, care ve-
neau din strainatatt (3).
Scutire de vaina s'a dat abia citorva orase mai importante;
guvernul pornea de la premiza ca locuitorii oraselor privilegia-
te vor socoti avantajos sa aduca marfa din strain-tate iar
apoi, cind mara va incepe sa circule in tara, fiind dusa in
centrele comerciale de mina a doua, vama va fi incasata. Dese-
ori scutirile priveau numai un fel de xnarfa.
Pentru a ridica din punct de vedere economic orasele Vas-
lui si Birlad, care au deckut si nu se puteau ridica prin pro-
priile lor forte, tef an Voievod a intrebuintat exemplele im-
prurnutate din viata economica a Poloniei si Lituaniei.
Orasele Vaslui si Birlad au fost arse in 1476 la porunca
I. Bogdan, op. cit., vol. II, p. 261 s. u.
V. B. Antonovici, op. cit., p. 133-195 (cercetare despre orasele
regiunii sud-vestice).
V. B. Antonovici, op. cit., p. 178-180.
89
www.dacoromanica.ro
domnitorului in fata invaziei turcesti. Fireste Ii incumba da-
toria sg, contribuie la reconstructia lor si la restabilirea pu-
terii lor economice. Probabil, renasterea acestor orase in mod
normal, prin puterile proprii ale populatiei, se producea ane-
voios i cu mare intirziere. De aceea domnitorul s'a gindit la
o masura extraordinarg, acordind populatiei acestor orase pri-
vilegiul de scutire de vamd mica.
Prin actul din 15 octombrie 1491 tef an cumpara 16 sate
de la proprietarii lor Cu 1490 zloti tataresti si le alipeste la
hotarul tirgului Vaslutului, constituind pentru el insusi si
pentru urmasii sgi "uric ou tot venitul". Citim totodata in
acest act: "Apoi iargs domnie me am socotit si am miluit pe
soltuzii i pirgarii si pe toti oamenii cei sgraci din tirgul Vas-
luiului si le-am intgrit obiceiul cel vechiu, precum, ca nici un
cm dinteinsii din carii au locuinta lor acolo in Vaslui, nici
cit de puting vaing sa nu aibg a plat acolo in tirgul Vasluiului,
nici de la un feliu de alesveris (cistig), fgra nu.mai sa prteascg,
aciia car vor aduce peste in tirgu, adica de la o maj un peste,
si de la o cam% iargs un peste, iar mai Inuit nimica" (1).
Sensul acestei scutiri de varna mica e cu totul ciar. Scutirea
se extinde ad personam: asupra locuitorilor cu locuintk adica
Cu domiciliul permanent in acest eras, si ad rem: asupra ori-
cgrii vinzgri pe piata Vasluiului in afara de peste. Cu alte
cuvinte, once ar aduce locuitorii Vasluiului pe piata acestui
oras (sau din produsele lor proprii, sau din cele aduse din
tara de ori unde ar fi) in afard de peste, ei sint scutiti de
plata vgmii.
E o favoare domneascg, destinatg sg contribuie la ridica-
rea prosperitatii acestui oras. Orasul apartinea domnului, deci
scutirea de varria, aducind cu sine inviorare economicd a gos-
podgriilor locuitorilor din Vaslui, contribuia totodata si la
cre;terea valorii patrimoniului dornnesc. Astf el se combinau
interesele locuitorilor orasului cu cele ale domnitorului insusi.
Luarea acestei mgsuri se caracterizeaza ca restabilirea "obi-
ceiului vechi". Desigur e vorba de un obicei ce a existat cu
mult inainte de interneierea Moldovei, dud nu exista ;hied
aparratul fiscal, stabilit de domnitor.
www.dacoromanica.ro
Pentru prima data acest serviciu a fost organizat in Mol-
dova de Alexandru cel Bun In 1408 cu ocazia incheierii trata-
tului comercial cu Liovul (1) cind s-au stabilit vamile tnari
mici.
Omasura analoaga Cu cea de la Vaslui a fost luata Cu 4
ani mai tirziu privitor la orasul Birlad. In ianuarie 1495 Ste-
fan, ascultind rugamintea soltuzilor, pirgarilor i tirgovetilor
din Birlad, precurn si al saracilor din satele i salistile ce se
tineau de acest tirg, dispune sa se cerceteze hotarul tirgului
alipeste la el selistea Ivancea. ()data cu stabilirea hotarului
In act se constituie si o scutire de varna mica pentru locuitorii
orasului. Citim: "Si intr-aceea ne am mai gindit si am miluit
pe soltuzii i pirgarii si pe toti oamenii saraci din Mr gui nostru
al Birladului i le am intarit obiceiul lor vechi, ca nici unul
din oamenii ce traiesc in Birlad sa nu plateasca vama cea mica
acele la Birlad, de la nici-o vinzare-cumparare, afara de cei
ce vor aduce peste: acestia vor avea s dea de la o maja un
peste si de la o caruta tot un peste altceva nimic" (2).
Dupd cum vedem textul este aproape identic cu cel al actu-
lui pentru Vaslui. Toate cele spuse mai sus cu privire la scuti-
rea locuitorilor Vasluiului sint valabile i pentru Birlad. Din
textul actului se vede ea el a urmat dupd plingerea soltuzului,
pirgarilor, locuitorilor orasului si a oamenilor saraci din sa-
tele care tin de oras. Acestia toti au induplecat pe Voievod cu
rugtiminti sg, le revizuiasca hotarul. Dar, desigur, in plingeri-
le lor au figurat si rugarninti pentru a le acorda acea favoare
care a fost acordata locuitorilor Vasluiului. Astfel se explica
identitatea de redactie a ambelor acte in ce priveste scutirea
de vam,.
Actele din 1491 de la Vaslui si din 1495 de la Birlad denota
ca Stefan Voievod ducea o politica economica proprie, care
consta in incuraj area eforturilor individuale cu caracter co-
mercial in orase. Se intirnpla sa fie date scutiri de dari si de
prestatii in orase si in trecut inainte de urcarea pe tron a
lui Stefan Voievod, dar numai in mod sporadic, ca exceptii
rare pentru unele persoane care au atras atentia domniei.
Astfel, de exemplu, in 1449 Ivan Armenciocul, proclarnat "tar-
www.dacoromanica.ro
can" nu dadea "nimic din casa sa din Suceava" (1) In 1451
armeanca Stana era scutita sa dea "dare domneasca", nici
mare niel mica si nici ceara"(2) . Deasemeni si arrneanul Ion
a fost scutit sa dea dari sau sa faca robote (3).
Masurile, luate de stefan Voievod, se deosebesc de aceste
privilegii personale si ocazionale prin caracterul lor de masd.
Scutirile vizeaza pe toti locuitorii oraselor Vaslui si Birlad si
au ca scop ridicarea economica a acestor orase.
De ce n'a fast introdus dreptul de Magdeburg in Moldova?
Probabil, el nu corespundea cu conditiile vietii oraselor mol-
dovenesti, niel cu interesele domnitorului, care era proprieta-
rul tuturor oraselor.
Poate dreptul de Magdeburg ar fi exercitat o atractie in
Moldova, daca el ar fi dat rezultate pozitive in orasele ruse
vecine cu Moldova. "In acele orase care apartineau feuda,lilor,
precum si in orasele regale de mina a doua, serie V. B. Anto-
novici dreptul de Magdeburg, numai in mica parte garanta
independenta comunitatii or4ene;ti" 1(4) Pe de alta parte
institutiile, pe care acest drept le introducea in viata oraselor
rada si judecata lavnicilor (juratilor), nu-si delimitau com-
petinta si deseori se ocupau de aceleasi afaceri.
Se produceau ciocniri de competinta, creind, in sfiuit, o
stare haoticd in administratie si judecata oraseneasca.
Dreptul de Magdeburg nu s'a aclimatizat pe solul rusesc,
fiind strain notiunilor juridice ale tirgovetilor din sudul rusesc.
www.dacoromanica.ro
In tara s'au agezat bulgarii la Schei pe Siret. Dupg cro-
nica i analele putnene lupta intre stefan cel Mare gi preten-
dentul la scaun moldovenesc Hroiot la 6 martie 1485 s'a dat la
locul nu.mit "la bulgari", iar mai tirziu Grigorie Ureche pune
aceastg batglie la "Schei" pe Siret. Cu dreptate A. Balota
afirmg ca aceasta emigrare a bulgarilor a fost la o dath mai
recentg, intrucit "viitorul sat al Scheilor nu dobindise Inca
nume geografic propriu" (1). Nu se gtie, daca acegti bulgari
au fost bogomill sau nu.
S'au agezat in Moldova in timpul lui stefan cel Mare gi
husitii.
P. Hagdeu a afirmat c oragul Hui a fost Intemeiat de
husiti, fugiti din Boernia i Ungaria, i c ei s'ar fi agezat
de prima data, in 1435 gi apoi in 1460 (2).
C. Giurescu a supus examenului gtiintific toate
cu privire la husiti in Moldova gi a ajuns la concluzia ca hu-
sitii eau gasit adapost in Moldova Inca pe timpul lui Alexan-
dru cel Bun, asezinduse de prima data in 1420. Au urmat
celelalte agezgri ale lar In 1437 gi 1460. Locurile lor de ase-
zare au fost: Trotug, Bacgu, Roman, Tirgul Nearnt, Cotnari,
Hui i Ciubarciu pe Nistru (3).
Mihail Dan dl gi date de asezare a husitilor mult mai tar-
ziu, anume, intre 1481 gi 1485-1486. Tot acest autor afirmg
c ei s'au intors In tara lor dupg moartea regelui Mateiag
aproximativ in 1492-1493. Credera totugi, dupa cum este obis-
nuit cu refugiatii ca o bung parte din ei a ramas In Mol-
dova (4).
I. Bogdan, Vechile cronici moldovenesti ping la Urechia, Buc.,
1891, cronica i analele putnene, p. 147, in satul Bulgari. Gr. Ure-
che, ed. P. P. Panaitescu, p. 108.
Anton Balota, Bogomilismul si cultura maselor populare din Bul-
garia si Tarile Romane, in "Romanoslavica", X, Buc., 1964, p. 64-65.
B. P. Hasdeu, Ion VodA cel Cumplit, 1865, p: 131, si de acelasi
autor, Istoria toleranVei religioase in Romania, Buc., 1867, p. 27 s. U.
C. C. Giurescu, Refugiul husiWor I centrele lor de asezare in
Moldova (Utociste husitu a jejich stredisca y moldavsku) in "Sbornik
k praci Filosoficke Fakulty Brnenske University", X, 1961, p. 105-120.
Mihail Dan, Cehi, Slovaci si Romani in veacurile XIII-XVI,
Sibiu, 1944, p. 197-203.
Pentru husiti in Moldova vezi i articolele din "Romano-slavica",
X, 1964: P. P. Panaitescu, Husitismul si cultura slavona in Moldova
(p. 275-289) si Tr. Ionescu-Niscov, Husitica in istoriografia Romana
(p, 385-405).
93
www.dacoromanica.ro
Motivul pentru care Stefan i-ar fi primit pe husiti in tara
moldoveneascg cu bungvointg ar fi, dupg I. Macurek alianta
lui Stefan cu Podiebrad contra lui Matei Corvin (1), M. Dan
cu toard dreptatea respinge ideea lui I. Macurek. Aceastg
aliantg n'a existat. Nu are temei in izvoarele istorice. In acest
timp Stefan era prieten i in raporturi de vasalitate fatg de
regele unguresc. Motivul primirii husitilor era gindul dom-
nitorului de a popula tara. Nu numai Moldova, ci i tara veci-
rig.' Polonia avea nevoie sg. aducg, oameni pentru colonizarea
pgrtilor ei rdsgritene, rgmase depopulate (2).
Stefan Voievod nu avea nici-o teamg cg bogomilii i hu-
sitii vor converti la credintele lor pe moldoveni. "Masele po-
pulare romineti, dupg curn bine precizeazg A. Balota, nici
odard n'au fost religios dogmatic bogomile i nu s'au organizat
In comunitti separate, ostile bisericii oficiale" (3). Acelai
lucru se poate spune i despre husiti.
Dar este adevgrat cg partea inferioarg a clerului, cgrtu-
rari mgrunti, dascgli de biserici i unii tirgoveti rgspindeau
apocrifele, create intr'o atmosferg strging bisericii oficiale, i
astfel contribuiau la circulatia in popor a cgrtilor pe intele-
sul tuturor. Apocrifele poporane se creau in spiritul ereziei
bogomile (4). S'a constatat cg in circulatia popularg romi-
neascd au pgtruns apocrifele "Adam i Eva", "Disputa lui Iisus
cu diavolul", "Maia Domnului in fata infernului" .a. Toate
acestea coexistau cu credinta religioasg, propagatg de bise-
rica ortodoxg oficialg, i se impgcau uor.
Rgzboaiele i bgtgliile ii aduceau lui Stefan Voievod multi
prizonieri. Tgtarii, prini in captivitate, se transformau in
robi, care se donau boierilor i mangstirilor in afarg de acei,
ce erau intrebuintati in gospodgriile proprii ale domnului.
Multi prizonieri su fost luati de domn i in 1498, cind in
timpul verei el a condus o mare expeditie in Polonia. 0 parte
din polonezi captivi a fost retinutg in targ, iar restul vindut
www.dacoromanica.ro
In strainatate, ceea ce desigur a adus visteriei un cistig in-
semnat.
O adevarata rezerva de oameni pentru munca tefan Voie-
vod a capatat dupa lupta de la Soci impotriva lui Radu cel
Frumos, cind a adus din Tara Romaneasca 17.000 de tigani-
robi (1). Din acest fond omenesc domnul facea danii manas-
tirilor (Putna, Bistrita s.a.).
Spre timpul lui stefan Voievod au ramas putine locuri
pustii (2). Totusi cind se ivea posibilitatea, domnul le dona
pentru a nu fi lasate nepopulate. La 8 iunie 1484 se daruies-
te un loc pustiu pe Visnovat ostasilor din ceata pircalabului
de Orchei Gangur pentru ca ei sa aseze acolo un sat (3). lar la
24 noiembrie 1492 domnul daruieste manastirii Putna satul
Stiubeiul pe Baseu, cumparat de dinsul, si un loc pustiu pe
Podraga pentru a-1 popula "cit va putea manastirea sa adune
oameni indestul" (4) Din cele de mai sus rezulta ca avem in
fata noastra o adevarata politica de populare a tarii, dictara'
de consideratiuni Cu caracter economic.
4. NEGOTUL
In orasele moldovenesti de negot se ocupau negustorii din
hotarul orasului. Insa la Inceput negotul se realiza prin ele-
mente straine, venite din Polonia, Lituania, Transilvania.
De comert se ocupau, in Mara, de negustori, si boierii.
Principalul oras, prin care se facea negotul moldovenesc
era Suceava, legata in sens comercial cu Liovul. Mai ales im-
portant a fost acest din urma oras in secolul al XIV-lea si
prima jumatate a secolului al XV-lea, cind drumul comer-
www.dacoromanica.ro
cial asa zis "ttresc" pornea de la Liov, bifurcindu-se: o ra-
mur se Indrepta spre peninsula Crimea, la Caff a (Feodosia),
cealalt spre lisrit prin Donul inferior in Persia si China(1).
Dup intreruperea drumului spre Orientul Indepktat si
ocuparea portului Caffa (1475) si a cettilor Chilia si Ceta-
tea-Albd (1484) de ctre turci insemntatea comerciar a Lio-
vului a deczut si mrfurile orientale au inceput s via. in
Polonia din Occident.
Intre Polonia si Moldova se dezvoltau intense legturi co-
merciale. Din Moldova se aduceau in Polonia mAtsuri, po-
doabe pentru vele, piper, chimion, acid grecesc (probabil ci-
tric), toate acestea se numeau "marfa ttreasc", fiindc
erau de provenient din regiunile ttaresti. In afard de aceas-
ta in Polonia mergeau si mrfuri de provenient proprie:
vite, cai, brnuri, piele, peste (2), ceard rniere vin grecesc.
Din Polonia se importa in Moldova: postav, cciuli, im-
brcminte, sbii, salitr pentru tunuri. Printe altele argin-
tul trecea din Transilvania in Polonia prin Moldova (3).
Din privilegiul dat la 3 iulie 1460 de domnie liovenilor se
vede cg, ei puteau aduce in Moldova pinz (litvana si nem-
tetscA), catifea, postv tdat, ngdragi, hars (stofa de lin), so-
fran pldrii, cutite, unelte agricole (coase, secere) fiare de
plug obiecte de cositor, anume talere, cofite, brlie ferecare
si tevi sbii unguresti, platose si lucruri mrunte (4).
www.dacoromanica.ro
Dupg ce Marea Neagrg a devenit lac turcesc, in porturile
maritime si dungrene pentru comertul moldovenesc i cel po-
lonez au apgrut intermediarii turci.
Un comert nu mai putin insemnat fgcea Moldova si Cu
Transilvania. Din Brasov, Sibiu si Bistrita moldovenii pri-
meau mai ales arme (sgbii, platose, etc.), si unelte agricole
(coase, seceri, fiare de plug). In 1500-1503 au fost aduse din
Brasov scdri de sea arme si funii (1).
Domnitorul de mai multe ori a scris brasovenilor sg pre-
ggteascg armele comandate de el, pentru a putea merge im-
potriva turcilor. Probabil, armele mai simple se fceau
In targ.
In problema leggturilor comerciale cu Transilvania $te-
fan Pascu aratg deosebirea ce a existat din punct de vedere
economic intre Moldova si Transilvania in epoca lui stefan
cel Mare (2). In Moldova "productia de mgrfuri s'a mentinut
(incg) la un nivel scgzut" i schimbul de mgrfuri nu putea sg
aibg proportii mari. Dimpotrivg Transilvania se afla pe o
treaptg economicg superioarg i putea s furnizeze Moldovei
diferite angrfuri.
Schimbul de mgrfuri intre aceste doug tgri a fost foarte
dezvoltat si Transilvania ocupa in acest schimb o pozitie do-
aninantg (3). Transilvania furniza moldovenilor cele mai va-
riate produse industriale. Negustorii moldoveni cumpgrau in
Transilvania mai ales produse anestesuggresti in leggturd cu
nevoile gospodgriilor lor si ale agriculturii (4).
Citeva informatii, extrase din registrele de vamg ale Bra-
sovului din anul 1503, ne aratg volumnul relatiilor comer-
ciale. In aceste registre se aflg pomeniti 94 de negustori mol-
doveni, care proveneau din: Baia -32, Birlad -19, Vaslui -19,
Vaslui -17, Suceava -13, Trotus -6, Putna -3, Iasi -1, Bacgu -1,
i Hui -1 (5).
I. Bogdan, op. cit., vol. I, p. 467.
Stefan Pascu, op. cit., p. 203-217.
Op. cit., p. 205.
Op. cit., p. 211.
I. Nistor a identificat pe negustorii moldoveni din urmAtoa-
rele IAN. ale Moldovei, din Suceava 8, Bacu 1, Birlad 7, Roman 7,
Trotus 2, Vaslui 9, Mircesti 1 si Baia 13. Nistor, Handel und Wandel
in der Moldau bis zum Ende des 16 Jahrhunderts, czernowitz, 1912,
p. 53.
97
7
www.dacoromanica.ro
at de intens a fost schimbul se poate vedea din faptul cA
negustorii moldoveni fAceau mai multe transporturi. De exem-
plu, unul din ei Hand a oumpArat din Brasov in trei rinduri
si a dus in Moldova 509 de valuri de bogasie, 1.000 de cutite de
tiria, 5 cintare de piper, etc., iar Nicula din Suceava a venit
la Brasov de sapte ori, aducfnd in Moldova numai Intr'un
singur rind 3.000 de cutite de tria, 4.000 de sabii si pum-
nale, 424 valuri de bogasie, 46 cintare de burnbac, 11 si 1/2
cfntare de mirocienii, etc. (1).
Printe mArfuri o deosebitd importan tA o aveau uneltele
agricole si instrumente pentru mestesuguri, care au contri-
buit la ridicarea economicd a Moldovei. In schimb in Transil-
vania se aduceau materiile prime si produsele agricole.
Schimbul cu Transilvania a jucat un rol considerabil in
ldrgirea pietii de desfacere si explicA rezistenta Moldovei im-
potriva ravdlitorilor turci (2).
Cum am spus de negot se ocupau nu numai negustorii, ci
si boierii; vorn addoga cd asa a fost si in tArile vecine cu Mol-
dova, in Polonia si Moscova.
Comertul Moldovei cu Volinia se fdcea prin Camenita si
Movildu (Moghilev) (3). Vinul rnoldovenesc mergea in tArile
rusesti prin Camenita, MovilAu si Cecelnic (4).
Negustorii indigeni, care la Inceput erau putini la numAr,
treptat pe masura desvoltdrii comertului moldovenesc se in
multesc. In 1469 un oarecare roman Dimitrie din Cetatea
Alba' a mers la Lemberg. In 1493, Costea Valah Cu un armean
se aflau la Lemberg pentru comert In 1495 pentru or ul Bir-
lad se fAcea negot in cea mai mare parte de insdsi negusto-
rii Birladu-lui. In 1500 cu Brasov-ul faceau comer t romanii
Niciord, Danciul si tefan (5).
In schimbul de mdrfuri cu strAinatatea un rol foarte in-
semnat jucau iarmaroacele. Brasov-ul a capAtat dreptul de
iarmaroace dela Ludovic cel Mare incI in 1364. In partea
Moldovei gAsim iarmarocul de granitd la Trotus (6). Cu Sibiu
www.dacoromanica.ro
comertul se fgcea mai ales prin intermediul Adjud-ului. Iar-
maroacele se mai fdceau la Roman si Iasi.
Pentru comertul cu ttarii se fdceau mari iarmaroace, pro-
babil, la Ldpusna sau Tighina. In sud comertul inflorea la
Cetatea A1b i Chilla.
Familia comerciantului Vallata din Cetatea Albd avea
agenti in Polonia. La jumtatea secolului al XV-lea Pietro
Manno din Seceava deasemenea avea agenti in strdindtate
pentru afacerile lui comerciale.
Polonezii aveau iarmaroace de granitd Cu Moldova la Sna-
tyn. Tranzactiile comerciale Cu xnoldovenii in socotelile Lem-
bergului erau denumite "conventii valahe". Iarmaroace erau
si la Colomeea, celdlalt oras din Pocutia.
In general diviziunea sociald a xnuncii i desvoltarea pro-
ductiei de xnarfd a producdtorului manual duc la desvoltarea
comertului intern. Cerealale devin marfd, si se vind in strdi-
ngtate. Cresterea vitelor deasemenea devine rentabild si se
desvoltg comertul cu vite.
Toatg varietatea articolelor care fdceau obiectul comer-
tului moldovenesc pe timpul lui stefan cel Mare, este prezen-
tatd de Nicoard Beldiceanu intr'un tabel Cu 9 rubrici (si 2 de
totalizare) (1).
Pentru simplificare le prezentdm in patru diviziuni:
A/. Mgrfuri importate din Polonia (1), din Transilva-
nia sau Ungaria (8).
B/. Mdrfurile importate din Tataria si Levant si cum-
pd,rate pe piata moldoveneascd. pentru a fi exportate
In Polonia (7).
C/. Mgrfuri exportate in Transilvania (3), in Polo-
nia (6), in Transilvania, Ungaria i Turcia (9).
D/. Mgrfurile in transit: din Ungaria pentru Polonia (2),
din Polonia pentru Ungaria, Valahia i Turcia (4),
din Valahia sau Turcia pentru Polonia (5).
O categorie specialg de mgfuri moldovenesti, care in mase
(1) Nicoar Beldiceanu, "La conqute de cits marchandes de Ki-
lia et de Cetatea Alta par Bayezid II", In "Sildost-Vorschungen",
chen, 1964, Band XXIII, anexa.
99
www.dacoromanica.ro
mari se vindeau in strdindtate erau pieile vitelor i animalelor
sklbatice (1).
Inca sub Alexandru cel Bun in cuno,scutul privilegiu co-
mercial, dat liovenilor la 8 octombrie 1408, se prevedea ex-
portul vitelor cornute, porcilor, oilor, calor i linei spre Polo-
nia. lar negustorii lioveni puteau cumpgra in Moldova piei
de veverite, de vulpi, de oi, de miei. Negustorilor strdini li se
interzicea s exporteze din Moldova jderi, ceard i cai buni
de tara. Prin urmare, chiar de atunci s'a pus inceput unei
politici comerciale moldoveneti rationale.
In cazul comertului de tranzit al pieilor din Ungaria pen-
tru Polonia, domnitorul ii rezerva dreptul de preemtiune pen-
tru cumpg,rarea lor.
In 1460 intervine in comertul pieilor o schimbare esentiald,
semnul ei a fost c doi armeni din Suceava Sahac i Agopsea
au cumpdrat piei de iepuri de casd din Liov (2). Aceasta in-
semna cd de la aceastd data Moldova nu mai exporta piei in
Polonia, ci dimpotriva le importa din aceastd tard.
In ceea ce priveate Transilvania nici un fel de piei nu se
exportau din aceastd tara, lar ardelenii importau vaci, boi
cai. De la 1466 se constatd dimpotrivd importul pieilor din
Ardeal in Moldova (3). Acest export transilvanean, fiind de-
zavantajos pentru meteugarii din Transilvania, se intervine
pe lingd rege pentru a-1 int,erzice, ceea ce se i incuviinteazd.
Totui in ciuda interdictiilor exportul pieilor din Transilva-
nia in Moldova continud i mai departe pind in a doua jumg-
tate a secolului al XVI-lea.
Explicatia acestei schimbdri esentiale, pe care o consta-
tm de prin anii 1460-1466, o gdsi,m in primul rind in faptul
c moldovenii s'au indeletnicit in meseria de prelucrare a
pieilor crude i o bung, parte din ele se prelucra in tara pentru
curtea glomneascd, pentru boieri i pentru negustori. Dovada o
avem in faptul c Inca in 1434 la Birlad au venit braaovenii
Stul Iacob i Tirbas s curnpere hamuri (4). ceea ce inseamn,
ea moldovenii tiau aceastd meserie.
Vasile Neamtu, Comertul cu piei i prelucrarea lor in Mol-
dova in sec. XV-XVII, "Studii i cercetri stiintifice", 1-2, 1951, p. 531-
546.
Op. cit., p. 532.
Op. cit., p. 533-534.
M. Costgchescu, op. cit., vol. II, p. 675-676.
100
www.dacoromanica.ro
Pieile se importau din Polonia si din Transilvania pentru
uzul intern, dar nu exclusiv. In anul 1478 pieile au fost cum-
pgrate de strgini pentru a fi exportate. In acest an floren-
tinii din Pera au cumprat in Moldova nu mai putin de 3.000
de piei pentru suma de 2.000 de ducati (1).
S'au mgrit si cererile Turciei pentru aceastg mara.
E foarte interesant privilegiul, acordat de sultanul Maho-
met al II-lea orgsenilor, aflati sub autoritatea lui Petru Aron,
domn al Moldovei, la 9 tunie 1456 (2). Li se asigurau conditiu-
ni bune pentru ca ei "sa ving cu corgbiile lar la Adrianopol,
Brussa i Constantinopol, fdcind negot Cu localnicii, atit yin-
zgri, cit i cumpgrgri atit la venirea, cit si la intoarcerea lar...
lar beii, subasii si spahii sg nu aducg risipg, sau pagubg
sufletului, capului si mgrfurilor acestora".
Privilegiul are o deosebitg importantg, deoarece atestg ne-
gotul moldovenilor Cu transportul mdrfurilor "in corcibiile lor
proprii". E nevoie sg punem acest fapt in lumina comertului
international din acel timp.
Comertul intre Europa occidentalg i tgrile Orientului se
afla in miinile Venetiel i Genuei, iar de la secolul al XV-lea
si in cele ale Florentei (3). Aceste orase nu se limitau numai
la trimiterea escadrelor lor comerciale in Orient, ci concomi-
tent trimiteu flotele lor i in tgrile Occidentului: Flandra,
Anglia, Franta de nord, devenind singurii intermedian i in
acest schimb.
Intre Venetia si Genua se ducea o luptg aprigg pentru
suprematie. Se crede cg, in bung parte datoritg luptei intre
aceste orase, a fost pierdut Constantinopolul in folosul Tur-
ciei. Archiepiscopul Tessalonicului numea Venetia "vipera de
mare, broasc, de bang", epitete pe care le merita pedeplin si
Genua.
Lupta dintre Venetia si Genua lua deseori forme sglbati-
ce: ele distrugeau intgriturile, blocau porturile, ardeau vasele
jefuiau reciproc mgrfurile.
Principala colonie a genovezilor era Calla, un punct comer-
www.dacoromanica.ro
cial important In coxnertul cu Persia, Asia Centralg si China.
In asernenea conditiuni privilegiul, acordat de sultanul
Turciei negustorilor molveni, capata o deosebitg impor-
tan% si marcheazg declinul comertului italian in acest timp.
Moldovenii au inceput sa faca comer t independent de strai-
ni si chiar pe vasele lor proprii, o stare care a dginuit ping
la 1484, cind cetatile Chilia si Cetatea Alba au fost pierdute
de Moldova.
Credem Ca. nu este lipsit de interes sg prezentgm aici o
scurtg caracteristicg a comertului european din timpul lui
tefan Voievod. Atunci lipsea specializarea functiilor. Unul si
acelas negustor se ocupa de vinzarea cerealelor, piperului,
scortisoarelor, sofranului pi a altor mirodenii, de vinzarea piei-
lor, blgnurilor, lemnelor de constructie *i peste.
Dupg cum a stabilit Below, in evul mediu nu existau an-
grosisti care sg nu se fi ocupat de vinzarea in detaliu, si ceeace
este *i mai interesant negustorul medieval era si bancher,
care se ocupa de schimbul monedelor si imprumuta bani. Ne-
gustorul medieval nu se sfia ea' prade, cind se ivea posibili-
tatea (1).
Regii, feudalii si orasele impiedecau negotul prin stabilirea
vgrnilor. Pe 11111 Rin se aflau 64 puncte de incasare a vamii,
la Dungre in Austria de jos 77, uneori vgmile renane erau
egale cu 2/3 din costul mariii (2).
5. METF4UGUL
Productia me*te*ugareasca caracterizeazg, intr'e mare ma-
surg intreaga economie a tgrii, deoarece aratg, gradul ei de
desvoltare. Cu cit mestesugul se desprinde de indeletnicirile
obisnuite ale taranului, cu atit economia tgrii avanseazg.
Procesul de specializare a mestesugarilor merge intfo linie
ascendentg.
Dupg cum ne atestg ?t. Olteanu, cgtre mijlocul secolului
al XV-lea a apgrut un nurnar de circa 40 de categorii de me*-
tesugari din care 20 de categorii sint mentionate in orase, 11
la sate *i restul de 9 pe domeniul feudal (3).
I. M. Kuliser, vol. I, 1931, p. 272.
Op. cit., p. 276.
St. Olteanu, Productia mestesugAreascA din Moldova si Tara
102
www.dacoromanica.ro
Procesul de specializare a fost mai pronuntat in orase.
S'a desvoltat mai ales in a doua ju.mgta,te a secolului
XV, cind ramurile mestesuggresti au crescut ping la un nu-
mgr de 38 (din care la sate 13 si pe domenii 11). Prin urmare,
mestesugul la orase ia un avint considerabil. Pentru prima
oarg apare in documente indicatia asupra strungului primi-
tiv de lucrat lemnul. Se utilizeaza apa pentru punerea in func-
tiune a ferestraielor, se naste un sistera specific moldovenesc
de boltire la constructii, metalele pretioase se prelucreazg cu
mgiestrie.
In a doua jumgtate a secolului al XVI-lea viata orAseneas-
cg decade in leggturg cu cgderea statelor romane sub domi-
natia otomang, dar in a doua treime a secolului al XVII-lea
ritmul desvoltgrii mestesuggresti se accelereazg din nou.
Mestesugul, care rupe legAtura cu agricultura, se mani-
festa in Moldova ca i in alte tgri, la inceput sub forma de
productie la comanda conswmatorului formg care se mentine
ca generalg pe teritoriul Moldovei i Trii Romanesti in tot
cursul secolelor X-XVII. Astfel, de exernplu, in a doua jumg-
tate a secolului XV pentru curtea lui stefan cel Mare lucrau
mesterii armurieri. E interesant cg la sfirsitul acestui secol
la Suceava s'a descoperit atelierul unui mester nasturar, pro-
ducgtor de nasturi de metal (1).
Ca rezultat al diviziunii muncii, apare productia mestesu-
gdreascti, pentru pieta. Intrucit procesul de circulatie a Ink-
furilor era incI slab desvoltat, mestesugarul era in acelasi
timp i negustorul produselor sale. Intre 1460 si 1511 fAceau
comert cu Liovul (Lemberg) Ion Pielarul, Iacob i stefan blg-
nari din Suceava, Cristofor cizmar din Cotnari (2).
Pentru protectia mestesugului mestesugarii apAtau uneo-
ri scutiri, "slobozenie".
Prin actul din 18 xnartie 1466 mitropolia din Roman ca-
pgtg scutire de vamg pentru produsele lucrate din fier, postav,
www.dacoromanica.ro
pluta vase de lemn i vindute de catre mestesugari prin Ur-
guri si sate (1).
Desigur in acest timp existau, in afara de mestesugari
vinzatori, i negustori de profesie, care cumparau i desfa-
ceau marfa pe cont propriu.
Exista in acest timp si un inceput de acumulare a capita-
lului comercial.
La orase mestesugarii prezentau o categorie sociala de
baza. Ei se grupau in profesii, pe uliti i mahalale ca i in
timpul de mai tirziu (sec. XVII), pentru care avem numeroase
documente.
Mestesugarii de la orase aveau fata de domnie multe obli-
gatii, care ca i in cazul vecinilor de la mosiile feudale pot fi
denumite "dari" i "servicii". Situatia mestesugarilor de la
sate si de la mosiile feudale era mai grea, decit cea a meste-
sugarilor de la orase.
In sinul mestesugarilor se producea, desigur diferentierea
sociald, unii imbogatindu-se i separindu-se de masa mare a
mestesugarilor. Altii saracind i neputind face fata darilor,
devenearu aserviti boierilor sau fugeau in alta parte.
6. CITEVA CONCLUZII
Spre deosebire de perioada de faramitare feudala, de tim-
pul luptelor intre succesorii lui Alexandru cel Bun, Stefan
cel Mare a introdus schimbari esentiale in economia
Daca in prima jumatate a secolului al XV-lea, nu s'a putut
stabili o linie ferma de conduita in trasarea politicii economice
a tarii, in a doua jumatate a acestui secol acest lucru a deve-
nit posibil. Stefan Voievod a putut realiza centralizarea pu-
terii in stat. Ori centralizarea insemna implicit si o economie
influentata de domn.
E de neconceput ca ea sa fi lipsit. Ducerea razboaielor
nenuanaratelor Warn ar fi imposibila fr o politica econo-
mica chibzuita. Daca dupa razboaie i batalii nu se crea o stare
de haos iremediabil, aceasta se datora numai faptului c dom-
nitorul tinea in miinile sale cheile de la tezaurul i econo-
mia
(1) Documente privitoare la istoria Romaniei, Veacul XIV-XV, A.,
vol. I, p. 342-343.
104
www.dacoromanica.ro
Se poate afirma flea greg ca politica economica a lrui te-
fan cel Mare se afla in strinsa legaturd cu politica lui fiscala
Scopul urmarit era sa scoata din negot cit mai xnulti bani
pentru a face fata nevoilor Valli gi pentru asigurarea balantei
banegti favorabile.
Totugi nu se poate tagadui ca domnitorul avea grija gi de
celelalte probleme ca desvoltarea comertului, imbunatatirea
starii anateriale a negustorilor gi rneseriagilor, popularea ta-
rii. Pentru a realiza concentrarea puterii domnegti in contra
boierilor mari, domnul trebuia sa caute simpatia elementelor
sociale de mai jos.
Pe de alta parte pentru a duce cu succes nenumarate Va.-
talii Cu dugmanii din afara domnitorul trebuia sa se gindeasca
la buna stare a poporului de rind gi in special la cea a ne-
gustorilor gi a megtegugarilor. Dealtfel avem gi o dovada a
grijei pentru aceste elem,ente sociale in documentele de mai
sus din 1491 pentru Vaslui gi din 1495 pentru Birlad.
Catre sfirgitul domniei se observa o aparare insistenta gi
o grij pronuntata pentru negustorii indigeni, dupd cum se
constata aceasta din tratatele cu Polonia gi Lituania din 1499.
In tratatul de pace din 12 iulie 1499 se prevede ca negus-
torii din amindoua partile vor fi liberi a face negot intr-o
tara sau intealta, platind vImile dup vechile invoieli gi
obiceiuri gi tot ()data se stabilegte un sistem de judecata pen-
tru nedreptatile gi pagubele, suferite de negustori de ambele
parti. Ca ultima instanta figureaza comisiunile de boieri, de-
legate de stapinii ambelor tari (1).
lar in tratatul din 14 septembrip 1499 intre tef an Voie-
vod gi marele principe Alexandru al Lituaniei se prevecle ca
strimbatatile din ambele parti vor fi judecate de starogti gi
dregatorii de la granite (2).
In actele romane interne gi in izvoare narative, privitoare
la stefan cel Mare, nu gasim nimic asemanator cu acea pa-
rere, exprimata cinic de catre tarul rus Ivan IV, despre
care vorbegte autorul descrierii Rusiei din secolul al XVI-lea,
J. Fletcher (3). Acesta scrie: "Raposatul tar Ivan Vasilievici
I. Bogdan, op. cit., vol. II, p. 417 s. u.
I. Bogdan, op. cit., p. 442 s. u.
La E. D. Stasevski, Politica economia, a statului moscovit in
sec. XVI-XVII, in colec%ia de schite si articole "Russkaia Istoria" sub
ingrijirea lui M. V. Dovnar-Zapolski, vol. III, 1912, p. 346.
105
www.dacoromanica.ro
spunea de obicei cA poporul se asearana cu barba lui: Cu Cit
mai des o tunzi, cu atit mai bine creste, sau se aseamInA cu
oile, care trebuie neaprat s fie tunse cel putin odatA pe an".
Materialul documentar din epoca lui stefan cel Mare ne
face sA ne formulAm pgrerea ca politica economicA a acestui
domnitor se axa pe unele principii rationale si sAnAtease pe
at aceasta era posibil Intr un regim de feudelism.
106
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 7
BAZA SOCIALA A PUTERII LUI STEFAN CEL MARE
1. CURTEA DOMNULUI
www.dacoromanica.ro
Dar in afard de curteni, Stefan cel Mare mai avea la dis-
pozitia sa si pe slujitori. Ei au fost chemati la viatd. de com-
plexitatea crescindd a functiilor statului si se intrebuintau
In timp de pace pentru indeplinirea diferitelor porunci ale
domnului.
Ne confirmd existenta acestui strat administrativ si croni-
carul Grigore Ureche, cind vorbeste cd la cucerirea de catre
domn a ceatii Chiliei in 1465 el a ldsat in aceasa cetate pe
slujitori si cd Stefan Voievod pentru invazia in Tara Roma.-
neascd in 1470 a strins "tara si slujitorii" (1).
Mdrturia lui Grigore Ureche nu poate fi respinsd pe mo-
tivul cd acest cronicar a extins la trecut fenomenul ce exista
In vremea sa, deoarece atunci ar trebui sd nu ddm crezare
nici celorlalte mdrturii ale lui despre fenomenele existente in
timpul dinaintea lui.
Dei termenul de slujitor nu se afla inregistrat in docu-
mentele timpului, aceasta nu inseanneazd cd fenomenul slu-
jitorimii (adicd a marei mase a celor care 11 slujeau pe domn)
n a existat dupd cum si termenul de "rdzes" nu se intilneste
In documentele acestui timp, dar este in deobste cunoscut cd
fenomenul proprieatii individuale in devAlmdsie era foarte
rdspindit pe vremea 1ui Stefan cel Mare.
Prin urmare, trebuie sd ne reprezentdm "curtea" damnu-
lui ca avind cloud elemente componente: 1) curteni care pre-
zentau un grad superior de ostasi permanenti, ostasi de ca-
rierd, fdrd alte ocupatii, decit miliaria, si 2) slujitori os-
tasi perrnanenti de grad inferior, care in timp de pace puteau
fi intrebuintati si pentru alte servicii in stat, decit miliaria,
si puteau sd nu locuiascd neapdrat in mod permanent in cur-
tea domneascd, poate in bung parte pedestri.
www.dacoromanica.ro
permanenta a domnului, cit i oastea temporard , intrebuin-
tata numai in timp de rdzboi din aqa zisi *Irani", pe care
identificam Cu razesi 4i tarani liberi.
Acest cronicar, care dese ori ne d informatii noi si precise,
necu.noscute noua din izvoarele noastre interne, bine dispus
pentru domnul moldovean, de patru ori afirma ca, atefan
Voievod se baza in actiunile lui razboinice nu numai pe oas-
tea boiereasca, ci si pe "agrestes", adica, elemente de tara
"tarani", razesi.
El vorbeste despre aceasta sub anii: 1465, 1467, 1475 si
1477. Iata pasaj ele respective:
1465: "Stephanus omnibus, tam militaribus, quam agres-
tibus, ita ut solae faeminae et pueri in aedibus remaneret, in
arma coactis, obuiam illi procedebat: mori cum suis univer-
sis, aut vincere paratus".
In traducere: k5tefan a chemat la arme atit pe ostasi, cit
si pe tarani, nelasind la vetre, decit pe femei i copii, si a
plecat in intimpinarea turcilor, pregatit s moard eu toti ai
si sau s invinga" (1).
1467: "Et non militares modo et nobiles, sed et agrestes in
arma cogerat: docens quemlibet patriae defensionem tueri. Si
quem agrester comperisset, non habere fagitas, arcum,
aut glaudium, aut in expeditionern calcariatum non accurisse,
absque ulla commiseratione capite damnabat".
In traducere: "El a pus in arme nu numai pe militari
pe boicri, ci si pe tdrani, facind pe fiecare s priceapa c tre-
buie sd lupte pentru apararea tarii i daca afla pe vre-un
ran ca nu are sageti, arc sau sabie sau daca nu va alerga la
expeditie cu pinteni, 11 osindea la taierea capului Mfg nici-o
mill (2).
1475: "Vix quadraginta habens millia pugnatorum in qui-
bus maior pars erat agrestium... Plurimi agrestes ex peditum
numero in equitum et peditum numerum militum traslati".
In traducere: atefan avea numai 40.000 de luptatori, din
care cea mai mare parte erau tdrani... Foarte multi tarani
109
www.dacoromanica.ro
au fost trecuti din numgrul pedestrasilor in numarul milita-
rilor cglarasi i pedestri" (1).
Ultimul pasaj pentru 1477 este scurt i mai putin impor-
tant. Acolo citim: "tefan, voievodul Moldovei, bgrbat mare
la suflet, dupg ce isi intrema armata, inlocuind cu Ward pe
cei cdzuti in luptd Cu turcii, ca sg. nu lincezeasca stind fara
nicio treaba, pe la ziva SI. Martin intra in Bessarabia" (adi-
ca in Tara Bomaneasca) (2).
Fiecare din aceste pasaje ne da indicatii speciale cu pri-
vire la componenta oastei lui *tef an Voievod.
In pasajul pentru anul 1465 cronicarul vorbeste de cloud'
parti ale oastei: 1) ostasi si 2) "Vdrani". Ostasii prezentau
oastea perrnanenta a domnului (curteni i slujitori), iar sub
termenul de "Vdrani" se inteleg rgzesii (in cea mai mare parte)
si %rani' liberi (in mica parte).
Sub anal 1467 cu toatg claritatea se vorbeste de toate par-
tile componente ale oastei lui stefan Voievod: 1) militari in
sensul de ostasi permanenti (curteni i slujitori), 2) boieri
(oastea oamenilor dependenti de boieri), 3) tgrani (aici e vor-
ba ou predilectie de rgzesi). Prin cuvintul "taran" cronicarul
vizeazg in primal rind pe rgzesi, care erau mai instgriti, decit
ta,ranii liberi si nu puteatu sd nu aibd arc, sdgeti, sdbii si
pinteni. lar dad, se intimpla sg nu aiba, oricine era indrep-
tatit sa creada ca era o neglijenta, condamnabilg.
In anul 1475 au luat parte la oastea voievodului: 1) %ra-
ni (de preferinta rgzesi si o parte din tgrani liberi) si 2) mi-
litarii, oaste permanentg de slujitori (calgrasi i pedestri).
tefan Voievod a trecut pe multi "tgrani" din oastea tempo-
rara pentru titnp de razboi in oastea lui permanenta.
Ultimul pasaj pentru anal 1477 vorbeste de oastea per-
manentg de slujitori i cornpletarea ei cu elemente Vranesti
(aceiasi lb-2W i tgrani liberi).
E interesant ca in al treilea pasaj 1475 se afirma chiar
ca; "tgranimea" forma cea mai mare parte din numgrul ce-
lor 40.000 de ostasi, cu care stefan a lruptat impotriva a
120.000 de turci ai lui Soliman pasa. Deci cea mai mare ba-
talie (1475) si cea mai mare victorie a lui $tefan, care a dus
www.dacoromanica.ro
faima lui ca conducnor de oaste si lupt-tor in contra necre-
dinciosilor departe in toate trile Europei, a fost cistigata
cel mai mult cu "trani", sau mai precis Cu asa zisi "trani".
Desigur, I. Dlugosz nu tia sa faca distinctie intre tarani
0 razesi, deoarece rzqii dup felul lor de viatei nu se deose-
beau de tdrani. Dar istoricii romini trebuie s-si dea seama
c atunci, cind I. Dlugosz vorbeste de trani, are in vedere mai
putin pe tarani liberi si mai mult pe fzesi. Ambele categorii
sociale intrau in notiunea cronicarului polon de "taran".
Cine afirm c tef an Voievod s'a bazat pe trnime nu-
si d. seama CO* majoritatea covir0toare a tarfinimii se afla
atunci in dependentd de mo0erii mari 0 mijlocii, era veci-
nit", iobag. Acesti trani ascultaru de boieri. Cind cdptau
scutire de armat, conform cu imunitti, se excepta cazul
conducerii personale a rzboiului de etre insusi domnul.
Atunci si ei erau obligati s mearg la oaste sub comanda
boierului mare, de care depindeau.
Dac domnitorul ar face incercarea de a-si supune pe ve-
cini direct, ocolind pe mo0er, aceasta ar insemna rsturna-
rea tuturor valorilor morale din acel timp, desfiintarea regi-
mului feudal. Actiunea lui ar fi socotit o adevArat "tiranie",
tentativ de a smulge pe vecini de sub supunerea boierilor.
Fat de aceast "revolutie" din partea domnului toat boieri-
mea pin la unul s'ar fi fsculat si repede l'ar fi scos pe dom-
nitor din scaunul trii moldovenesti.
E de notat CO' in tot Occidentul Europei tranii, care lucrau
pmintul seniorilor si sfteau pe loturile lor, se supuneau din
punct de vedere militar acestor seniori si nu regelui ca senior
suprem. Numai in _Anglia, ca exceptie, tranii erau obligati
cu serviciul militar direct regelui si nu seniorilor lor, fapt
datarit aruia toate contingentele trii se aflau la dispozi-
tia regelui (1). Ceea ce era in occidentul Europei era si in
Orientul ei.
lar dacI tranii dependenti se aflau in Moldova sub coman-
da boierilor, nu se poate afirma cg. "domnitorul se baza pe
trnime". El depindea de boierii mari si oastea lor feudal.
Dar poate unii vorbind de trnime, nu au in vedere t-
fnimea dependent, ci pe cea liber? Nu se poate admite
(1) D. M. Petruevsid, op. cit., p. 226.
111
www.dacoromanica.ro
nici aceasta. Ce fel de baza ar fi putut constitu acest strat
social pentru domnitor, daca numarul taranilor liberi a fost
foarte redus.
E suficient s ne darn seama c existenta acestui element
social in istoria acestui timp se deduce pe cale ipotetica din
intrebuintarea in documente a unor termini care insemnau
oameni liberi si anume: sarac, liude, zemleni si din conside-
rentul general ca nici statul, nici proprietarii mari nu posedau
suficienta for% ca s impung dependenta personal a absolut
tuturor oarnenilor atita timp, cit mai existau in Ora pamin-
turi libere neocupate i obsti stesti ne subjugate.
Prm urmare, in cele mai dese cazuri diferiti autori prin
%rani inteleg razasimea (ca i I. Dlugosz) fard a-si da seama
de aceasta acceptiune a cuvintullui.
atefan Voievod deci se bizuia in politica sa interna si ex-
terna po acest strat social mai mult, decit pe oricare altul.
Ins proprietatea razeseasca era anterioara intemeierii sta-
tului moldovenesc. Inca la inceputul secolului al XIX-lea boie-
rimea moldoveneasca era constienta de acest caracter al pro-
prietatii mioului proprietar de pamint razes. In Obsteasca
Adunare din 1817 a fost luata hotarirea: "Pentru nioiile ra-
zesesti proprietarii nu au nevoie sg, aduca carti domnesti, caci
ei le stapinesc din vechime, de dinaintea descalecarii" (1).
Pentru stapinii feudali, chid au aparut ei, proprietatea
micului proprietar era de natura alodiald, independentd
lipsita de conditiuni. Inainte de atefan Voievod razesul nu
era obligat sa fac serviciul militar, deoarece nu primise pa-
mintul sau de la seniorul voievod al tarii moldovenesti (2).
www.dacoromanica.ro
Dar iatg cg Stefan Voievod n'a tinut cont de independenta
rgzesului, de proprietatea lui alodial, si Pa obligat la servi-
ciul militar. In nenumgrate rinduri l'a chemat la rgzboi. Si
acest anindru proprietar rnic s'a supus, Intelegind cg patria
trebuie 8g fie apgratg si are nevoie de el.
Aceastg mIsur a fost dictatg, de multe bg,tglii, pe care
le-a intrepins Stefan sau a fost nevoit s la parte la ele, nu
numai de cele antiturcesti, ci de toate btdliile lui in ansam-
blul lor. Politic& externg influenta cea din interiorul tgrii.
Chemarea rgzesimii la rgzboaie a fost de a dreptul o mgsurg
extrem de radicalg, deoarece ducea la ridicarea Insemngtgtii
In stat al elementului popular, principiul ce std tea in flagran-
td contrazicere cu tot sistemul feudal.
Intrebuintarea rgzesilor in oaste prezinta o loviturd la si-
tuatia privilegiata a boierimii mari. Dacg boierimea mare nu
este singura fortg, militarg in stat i exista alte elemente socia-
le care depun serviciul militar fard a primi in schimb imuni-
tdti i privilegii, valoarea boierimii mari ca bazg socialg a tg-
rii, scade in mod esential.
Ba si mai mult. In germene continea i devalorizarea com-
pletg, a imunitgtilor si privilegiilor: dece boierimea mare sg
se bucure de ele, dacd rdzeOmea i?i indeplineee serviciul mi-
litar fgrg a avea o stare privilegiatg? Micul proprietar de pg-
mint rgzes nu pretindea de la stat nimic mai mult, decit
ca proprietatea lui sg fie apgratg.
Multi istorici romini au subliniat in scrierile lor cg rgz-
boaiele lui Stefan Voievod au influentat "centralizarea" pu-
terii in stat, fgrg a argta cuxn s'a produs aceasta, cgrui feno-
men se datoreste.
Putem deci afirma cg tocmai organizarea oastei asa cum
o intelegea domnul In leggturg cu nevoile de apgrare a tgrii,
a ajutat si a grgbit cresterea puterii in stat. Chemarea rdzqi-
lor la oaste a subminat privilegiul boieresc de a apdra tara.
Si in istoria Rusiei rgzboaiele de apgrare au jaicat un mare
rol in cresterea puterii princiare.
"Marele principe moscovit, scrie B. D. Grecov, pentru rea-
lizarea sarcinilor politice noi trebuia sg aibg fortg, de care
sg dispung, i aceastg fortg, armata el si-o creeazg prin
distribuirea Autoritatea nu putea sg nu vadg
c fgrg, o armatg ascultgtoare ea e neputincioasg. Inaintea ei
113
8
www.dacoromanica.ro
pnea problema a tine masa in sUptinere, precum si a apart).
$i a largi hotarele statului sau... Prime jdia externa punea in-
sistent problema aptirdrii tarii i grcibea procesul mn.tririi sta-
tului centralizat" (1).
In Polonia vecind, Cu toate primejdiile externe ce se iveau
pentru ea, nu s'a putut realiza alianta intre puterea regelui
$i elementele populare din cauzac prea de vreme s'a desvol-
tat si luat o exceptional de mare putere in stat nobilimea,
iar in unele perioade din istoria ei nobilimea mare.
Prin statutul de la Nyeszava din 1454 puterea regelui a
fost limitatd: el nu putea intreprinde o expeditie dincolo de
hotarele tarii fard consimtdmint prealabil al seimilor mici al
acelor provincii, care ar fi chexnate la rdzboi cu platd).
In earl de aceasta szlachta (care prezenta cavaleria terito-
riald) scdpa de sub jurisdictia regelui, exceptind cazuri grave
(incendiul, moartea, rdpirea, violarea) si era judecata de curti-
le provinciale. Judecdtorul lor era ales de rege din 4 candidati
desemnati de nobilime (2).
www.dacoromanica.ro
principiului cine lucreaza pamintul trebuie sa si-1 ape-
re (1). Se pare ca la noi de aceasta parere a fost N. Iorga, care
vorbeste de "apararea mosiei i mostenirii".
In unele documente moldovenesti, emise de cancelaria
domneasca, se prevede privilegiul de a nu merge la razboi,
ou exceptia cazului, cind Insusi dornnul in persoana, conduce
razboiul. In realitate exceptia devenea regula: rar se intim-
pla ca domnul sa nu conduca razboiul personal, ci sa incre-
dinteze aceasta misiune comandantilor lui.
Dar principiul in sine se afl in seria celorlalte imunitati,
deci parea a fi un privilegiu real si avindu se in vedere
imunitatile transferau boierilor o parte din puterea publica,
am inclina sA credem raai degraba ea la noi temeiul inda to-
ririi taranului de a merge la rdzboi rezidd in functia publicd,
cu care a fost inzestrat mosierul feudal.
Cu alte cuvinte serviciul militar al taranului dependent
era cerut de domn in virtutea situatiei privilegiate a boierului
astfel s'a nascut dreptrul moqierului de a sili pe oamenii sdi
sa mearga la rdzboi impreund au el.
Prin urmare numericeste partile principale ale oastei lui
Stefan Voiveod erau: 1) proprietarii mici de parnint (razes-
si), si 2) oamenii dependenti ai boierilor. Abia (1110, aceste
doua parti componente venea "curtea". Prima parte se afla
sub comanda capitanilor, pusi de domn, lar a doua sub co-
manda boierilor. Cdpitanul putea sa fie demis, schimbat, daca
domnul din anumite motive nu-1 aprecia ca bun. Boierul nu
putea sd fie schimbat, oricare ar fi al, bun sau prost, capabii
sau incapabil, energit sau moliu.
In aceasta diferenta de conducere, alaturi de insemnata-
tea sociala si politica a razesului ca ostas, se afla, explicatia
de ce tocmai oastea razeseasca a format baza sociala a pu-
terii lui Stefan Voievod.
115
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 8
ORGANIZAREA OASTEI MOLDOVENESTI
1. IMPARTIREA OASTEI IN CETE (STEAGURI)
www.dacoromanica.ro
cu (1). ateva studii despre rasboaiele lui stefan cel Mare le-a
publicat Al. Culici (2) si E. Fischer (3).
Ultimele luerari care se ocupa de oastea moldoveneasca
apartin lui I. Focseneanu i Gh. Diaconu (1956) (4) i colo-
nelului I. Cupsa (1959) (5).
Trecem la examinarea chestiunii.
In cronica germana sub anul 1473 se povesteste ea tef an
cel Mare avea 48 de steaguri, impartite in 12 grupe. Totodata
In Documentul Rizenilor, publicat de I. Bogdan, pe care 11
socotim autentic, se vorbeste de ceata boierului Gangur din
Orhei, de unde autorul a tras concluzia c oastea lui stefan
Voda se impArtea in cete. Ceata dupa eum stabileste agelasi
autor, era egala cu un steag sau cu buluc, cuvint imprumutat
de la turci (6). Deci grupa continea 4 steguri sau cete i putea
se asemene cu un pile, lar citeva pilcuri formau un corp-
de armata.
Dupa parerea autorului de mai sus, pe vremea lui tef an
Voievod erau cinci categorii de cete (7).
Cetele boierilor, care ocupau la curtea dornneasca
functiuni. Cetele boierilor miei, curtenii, adica ostasii de cur-
te identici cu "milites aulae" din Ungaria, "Curtenii se mai
numeau in Moldova si viteji";
Cetele boierilor de la tara, ale mAn'astirilor i episco-
piilor;
Andrei Radulescu, Luptele lui Stefan ce! Mare cu turcii in
1475 si 1476, Buc., 1908.
Al Culici, Batalia dela Valea-Alh-Rsboieni in "Romania Mi-
litar", LXXV (1938), n. 3, p. 69-93.
De acelas, Rsboienii, Buc., 1938, extras din "Romania Militar".
De acelas, Razboiul din 1467 contra Moldovei (Baia, in "Romania
Militara", LXXVII (1940), n. 2, p. 72-95.
Ed. Fischer, Malta din codrii Cosminului, trad. de cap. Strisca,
Buc., 1904.
I. Focseneanu i Gh. Diaconu. Bazele puterii militare a lui
Stefan ce! Mare, in colectia de articole "Studii Cu privire la Stefan
ce! Mare", Buc., 1956, p. 113-168. Recenzia asupra acestei lucrri a
lui N. Grigoras In "Studii i cercetri stiintifice", istorie anul
facs. 1, 1956, p. 183-187.
Colonel Ion Cupsa, Arta militara a moldovenilor In a doua
jumatate a secolului al XV-lea, Buc., 1959.
I. Bogdan, Documentul Rizenilor, p. 31.
Op. cit., p. 12-18.
117
www.dacoromanica.ro
Cetele pIrcglabilor pi staroptilor, compuse din sgteni,
apezati pe teritoriul ceatilor pi din straja hotarelor. In cate-
goria aceasta intrau pi oamenii suburbiilor cetgtilor, adicg
posadelor pi satelor domnepti;
Cetele tirgurilor sau orapelor fgrg cetgti, formate din
tirgoveti pi locuitorii ocoalelor;
Mercenarii strgini, dar din lipsg de bani, numgrul lor
nu putea fi mare.
Dat fiind cg In prima categorie sInt date cetele boierilor pi
curtenilor, iar ele se deosebesc Intre ele, Inseamng cg autorul
distinge nu cinci categorii, ci pase.
Tgria armatelor moldovene, dupg pgrerea lui I. Bogdan, o
prezentau: 1) cetele boierilor de la curte pi de la targ, com-
-puse toate din tarani, pi 2) vitejii (curtenii).
Autorul identificd pe viteji cu ourteni, crezInd cg de la
Alexandru cel Bun Incoace "numele de viteaz a Inceput 0,
cadg In desuetudine pi sg fie Inlocuit cu cel de curtean. Pe
vre.mea lui Ureche sensul vechi al cuvintului viteaz dispgruse
pi foptilor viteji li se zicea curteni" (1), iar In sec. al XVII-lea
curtenii au inceput s fie denuxniti slujitori. Pe timpul lui
$tefan Voievod curtenii, dupg pgrerea autorului, formau un
corp de armatg de 4.000 sau 5.000 de oameni, toti cglgri, ca-
valeria upoarg iar mai tarziu sub Petru Rarep, dupg spusele
lui Reichendorf, Moldova avea 3.000 de ourteni (2).
In identificarea vitejilor cu curteni pe urmele lui I. Bogdan
au pgsit ceilalti autori, gen. Rosetti (3), I. Focpeneanu pi
Gh. Diaconu (4), col. I. Cum. (5) p. a.
E o mare grepealg de a socoti cg viteji prezentau o cate-
gorie militarg, oaste. Ei nu eraiu, decit cdpitani de oaste.
Din autorii care s'au ocupat de problema vitejilor a sesi-
zat-o just C. C. Giurescu (6), cel putin pentru timpul de la
Inceputul secolului al XV-lea, pi I. Nistor (7) acesta din urmg
Op. cit., p. 43-44.
Op. cit., p. 46.
Gen. Rosetti R., Istoria artei militare, p. 121.
I. Foc,seneanu si Gh. Diaconu, p. 116.
I. Cupsa, op. cit., p. 18.
C. C. Giurescu, Istoria romlnilor, vol. II, partea II, p. 511.
N. Nistor, Temeiurile romano-bizantine ale inceputurilor or-
ganizatiei noastre de Stat, Buc., 1943, p. 17.
118
www.dacoromanica.ro
vgzind in viteji "cgpeteniile curtenilor". Vitejii puteau sg fie
conducgtori de oaste in general, pugi acolo unde nevoia cerea
prezenta unui cgpitan, Meg, a fi neapgrat la curteni.
Se gtie cg ridicarea la rangul de viteaz insernna innobilare,
iar innobilarea nu se putea face decit prin donarea de pamint.
Avea oare tef an Voievod posibilitatea de a crea o categorie
numeroasg de ostagi pe baz de donatiuni de pgmint? De
unde putea s aibg atita pgmint liber ca din el sg croiascg
parcele de pgrnint pentru aceastg presupusg oaste?
Col. Cupga afirmg cg tefan cel Mare "a curnpgrat un
mare numgr de sate pe care le a dgruit ourtenilor sgi, spgrgind
astfel unitatea i intinderea marilor mogii" (1). Autorul nu
si-a pus intrebarea de unde putea sg ja *tefan Voievod atita
pgmint ca s creeze o oaste? Spre regret, afirmatia de mai sus
nu are nici-un temei in dooumentele epocii gi nu poate fi
acceptatg.
O indicatie foarte pretioasg cu privire la felul curn se re-
compensau vitejii pentru faptele lor de eroisxn ne dg uricul
lui stefan Voievod din 12 mai 1475 pentru Avram Huiban,
care sung astfel: "Cu mila lui Dumnezeu, Eu tef an Voievod,
domnul tgrii Moldovei, ingtiintgrn cu aceastg carte a noastrg
pe oricine o vedea sau auzi cum cg acestui adevgrat Avram
Huiban i-am dat in susul Birladului, in apa Mgrului, valea
Cornilor de arce, pe unde este judele Sion. l-am dat acest UriC
Cu dreptul de rdze0e, insg (cu) atirnare de curtea noastrei
domneasca din Vaslui, pentru vitejia lui in bactlia cu turca
din susul V asluiului. Cunoscindu-1 dgraban din munte, l'am
fgcut cglgrag" (2).
Din document rezultg cg Huiban a prima o bucatg micg
de pgmint cu dreptul de rgzegie, devenind mic proprietar de
tefan Voievod nu avea intinderi mari de pgrnint, de
care ar fi putut dispune pentru a rgsplgti fapte de vitejie,
avem tot dreptul sg presupunem cg toti vitejii nu deveneau,
decit proprietari mici de ptimint rzei, $i nicidecum boieri
mari.
www.dacoromanica.ro
Citirea atentg a cronicilor moldovene4ti ne dovede4te cg
vitejii nu puteau fi oaste, ci numai un numdr restrins de cd-
pitani, conducdtori de oaste.
tef an Voievod practica ridicarea la rangul de nobil a
oamenilor de rind, voinici. "Facerea de viteji" se pomenete
In cronici numai sub anii 1481 i 1497, dar nu incape indoialg
cg aceastg actiune a dornnului este mult mai veche. Dacg
despre facerea de viteji cronicarul vorbete niumai sub ace4ti
ani aceasta inseamng cg atunci cronicarul a fost impresionat
de numgrul mai mare a celor distini cu acest titlu.
120
www.dacoromanica.ro
Steagul lui te fan cel Mare.
(dela Mntistirea Zographos-
Muntele Athos.)
(dupti I. Bogdan)
www.dacoromanica.ro
Vorbind de Izbinda asupra turcilor in 1475, cronicarul ter-
min Cu kirmatoarele cuvinte: tef an Voievod "facu atunci
mare ospgt mitropolitilor pi vitejilor sj i tuturor boierilor
sdi de la mare pind la mic". Aici se face distintie intre boieri
pi viteji .Totodata capatam o confirmare documentara a par-
ticipgrii la oastea domnului pi a boierilor mici (razesi).
Despre biruinta turcilor dela Razboieni din 1476, cronica-
rul scrie: "Cazura acolo harnicii viteji i boierii cei mari nu
putini i voinicii cei buni i tineri i oastea cea bung si vitea-
za ping, pi husarii cei viteji se innecara atunci; pi mare scirba
au fost atunci... end a aflat c'au cgzut bunii pi vitejii ostapi,
boierii cei marl, voinicii cei buni i tineri, impreung, cu hu-
sariii cei viteji" (1).
In acest pasaj ouvintul "viteaz" se intrebuintean intii ca
substantiv de terminologie speciald ("harnicii viteji") i apoi
ca un adjectiv cu sens comun (oastea viteaza, husarii viteji,
vitejii ostapi). Numai substantivul poate fi socootit termin cu
sens de distinctie militara.
In 1481 cu privire la luptele cu Tepelus din Muntenia se
vorbeste despre rnunteni ca "toti vitejii i boierii cazura atun-
ci", lar despre oastea proprie a lui tefan se spune ca "Mai
tefan Voievod mare spat mitropolitului i episcopilor pi
boierilor i ostirilor sale". Desigur, nu puteau sa nu ja parte
la ospat i vitejii, dar de ei nu se pomenepte de loc. Aceasta
inseamna ca vitejii se ascund sub cuvintul "boierilor".
Dar dupg cuvintele de mai sus cronicarul mai adauga:
multi viteji fdcu atunci i multe daruri si scule scumpe darui
boierilor sdi i vitejilor i tuturor ostapilor sal".
Expresiunea "a face viteji", desigur, inseamna a acorda
distinctie militara. Intrucit insa termenul "viteaz" deseori se
confunda cu boieri, trebuie s presupunem ca acordarea aces-
tui titlu insemna in acelasi timp i acordarea boieriei unui
viteaz care nu era de provenientg, boiereascg.
www.dacoromanica.ro
In sfirsit, incg clan-, revine cronicarul la chestiunea vite-
jilor, dupg ce pomeneste de victoria asupra craiului lesesc
din 1497. Citim: "Stefan Voievod porunci tuturor vitejilor
boierilor sdi sg se adune in ziva de Sfintul Neculae la locul
ce se creamg Hirlgu, si se adunar cu totii in acea zi, si acolo
fgou domnul Stefan Voievod mare ospgt tuturor boierilor sai
dela mare pine/ la mic".
E de semnalat aici deosebirea de expresiuni cu privire la
invitatie si la mnsi adunarea ce s'a tinut. In invitatie se po-
menesc vitejii, pe cind despre prezenta lor la ospgt nu e nici
un cuvint. E ciar c i aici vitejii se ascund in expresiunea
"tuturor boierilor" pi acordarea titlului de viteaz era legatg
de acordarea boieriei. La cuvintele de mai sus se tnai adaugg:
"Si multi viteji fgcu atunci".
Prin urm.are, in concluzie: Distinctia militara de viteaz
se acorda ant boierilor, cit i neboierilor, care au tuvtat pe
cimpul de lupta. Dar acordindu-se titlul de viteaz unui neboier,
acesta concomitent era ridicat la rangul de boier. Uneori in
cronicg acest titlu precede titlului de boier, dar aceasta nu
inseamng cg vitejii erau o categorie social a parte de boieri
cg in ierarhia social a timpului stgteau mai sus de ei.
Dacg ar fi asa, vitejii ar fi figurat $i incg pe un loe inainte
de boieri in actele cancelariei domnesti, vorbindu-se de mem-
brii Sfatului domnesc, prezenti la luarea hotgririi, dar aceasta
nu se constatg.
Vitejii erau comandanti de oaste. Izvoarele mu ne permit
sg precizgtn ce fel de oaste comandau ei. Cea mai verosimilg,
presupunere ar fi cg atunci chid titlul de viteaz coincide cu
dernnitatea de boier viteazul era comandant al oastei boie-
resti. Cind dimpotrifg titlul de viteaz Il purta un neboier,
ridicat la boierime, el era sau comandant al oastei personale
a domnitomaui, compuse din curteni si slujitori militari, sau
comandant al oastei adunate din rindurile poporului (ra ze0
fi tarani liberi).
Ridicarea la rangul de viteaz se practica de Vlad Tepes,
dupg cum ne atestg povestirea insg, despre voevodul Draculea
(epizodul II) (1) si nu putea s nu fie cunoscutg i lui Stefan
Voievod, care Il sustinea pe acest domn.
www.dacoromanica.ro
Radaciniie innobilarii celor distinsi in razboi ne duc chiar
la timpul dinainte de intemeierea Moldovei.
Tata citeva nume de viteji. .
123
www.dacoromanica.ro
Vitejii lui ,Ftefan Voievod nu trebuie sd fie confundati cu
vitejii din primele timpuri de dupd intemeierea principatului
Moldovei. Intre ei existg o mare deosebire. Pe cind vitejii ini-
tiali erau boieri mari, primind pentru vitejia lar in luptele
algturi de domn marl intinderi de pgmint, cei din a doua ca-
tegorie erau boieri mici.
Dacg printre vitejii innobilati ai lui ?tef an Voievod ar fi
fost un boier mare, el ar fi figurat in Sfatul Domnesc. Evo-
lutia istoricg a vitejilor aratg cg la inceput ei puteau fi nu-
mgrati pe degete si, cgpgtind boierie mare, erau introdusi in
Sfatul domnesc. Dupg un secol vitejii au ramas numai co-
mandanti de oti fgrg a mai lua parte la Sfatul domnesc.
Nu ne putem indoi cg stgm in fata unui fenomen, asemg-
ngtor cu practica feudalg din tgrile occidentale de a ridica
pe un om ce s'a distins in rgzboi dela starea de om de rind la
rangul de nobil (1). Existg acolo si o ceremonie de proclamarea
unui om ca viteaz.
Se pare Irma cg existg si o deosebire. In occident milites,
vitejii, aveau dreptul sg meargg la rg,zboi cu un detasament
propriu si steag. La moldoveni viteazul, probabil, comanda
oastea indicatg de voievod si nu o oaste proprie.
Dar nu poate fi nicio indoialg cg traditia ridicgrii la ran-
gul de boier-viteaz a oamenilor de rind n'a incetat si se prac-
tica in tot cursul domniei lui te fan Voievod, dei pe o scarg
mai micg si tocmai acesta este motivul pentpu care cronicarul
nu pomeneste de "facerea de viteji" la datele inainte de 1481.
In istoriografia romng fenomenul ridicgrii la rangul de
viteaz a Post semnalat de I. Bogdan si I. C. Filitti.
Primul noteazg cg, intrucit la noi nu se obisnuia sg se con-
f ere titluri nobiliare, nu poate fi vorba decit de danii de pg-
mint. Totdatg i se pare ciudat cg nu s'au pgstrat acte care sg
adevereascg asemenea danii de vitejie (2).
Al doilea interpretind cuvintele letopisetului de la Bistrita
cg "multi viteji fdcu tef an Voievod" vede sensul acestei ex-
www.dacoromanica.ro
presiuni in donatie de proprietate aceluia ce &a distins
rIzboi (1).
Se ridicA intrebarea de ce in documentul Rizenilor din
iunie 1484 nu se vorbe*te de "viteji"? Prin acest document
Stefan dAruie*te celor 4 frati, osta*i din ceata boierului Gan-
gur, pircalab de Orhei, pentru slujbele de pazA impotriva
tdtarilar un loc pustiu pe apa Vi*novAtului ca facd sat
stApineascA (2). Probabil, serviciul lor a fost destul de
ixnportant, dacA li se dAruie*te pAmint, lor simpli osta*i. Cre-
dern cA nu sint denumiti "viteji" pentru simplul motiv
s'au distins nu in timp de rAzboi, ci in timp de pace *i nu au
fost numiti comandanti de oaste.
D. Ciurea a etnis ipoteza c vitejii se divizau in Moldova
In dou'A categorii: vitejii mari (miles famosus) i cei de rind
(miles gregarius) dupA exemplul Poloniei, unde ace*tia din
urmA se recrutau din taranii liberi, membri ai "opolelor" (co-
munitAti sAte*ti), care Ii lucrau pArnintul singuri, i trimite
la lucrarea polonezA a lui I. Bardac (3). Autorul afirmA
termenul viteaz are la noi douA sensuri ca *i "Ritter", cava-
ler in occident.
Polonia aplica exemplul occidental (german). InteadevAr,
in Germania, de exemplu, sub Konrad al II-lea existau dau
categorii de miles (Ritter): 1) "milites primi", adicA vasalii
liberi care fAceau serviciul in cavaleria grea (milites propriu
zis) *i 2) "milites gregarii" (probabil ministerialii), fr ar-
murA i cu un cal u*or. In secolul al XIII-lea *i al XIV-lea a
doua categorie a cApAtat o altA denumire, anume: Knecht,
dar in privinta lefurilor, intre ei i primii, nu exista nici o
diferentA (4).
Spre regret, analogia nu se adevere*te *i parerea autorului
gse*te sprijin in documentele moldovene*ti. E adevA-
rat cA in Moldova in timpul lui Stefan Voievod existau vitejii-
bojeni vitejii proveniti din oamenii de rind i prin dania de
pAmint innobilati. InsA !litre unii *i altii nu existA nicio
www.dacoromanica.ro
deosebire din punct de vedere politic 0 militar, si unii i altii
erau comandanti ai unitAtilor ostdeti. In realitate un viteaz
proprietar 'I.-lie de pdmint putea sd fie chiar in mai mare
chiste la domn, decit un viteaz provenit din boierii malt
Printre curteni dup cum am ardtat mai sus exista o
categorie inferioarg, denumitd slujitori.
Barbu T. Cimpina a mils pdrerea cd slujitorimea a fost
creatd, sub presiunea rdzboiului lui stefan cel Mare irnpotriva
turcilor, in 1479, cind ar fi apdrut prima formd (incg imper-
fectd,) a slujitorimii (1), dupd modelul poslujiltilor rui i al
otilor lui Vlad Tepe.
Cu aceastd ocazie autorul cade inteo serie de v5,dite gre-
elf.
FArd niel o justificare slujitorirnii i se acordd titlul de
"viteji", care de obicei n'ar fi primit pArti din sate, ci s'ar fi
bucur,at de scutiri de ddri i prestatii, lar in cazul trimiterii
la sate ar fi primit ao, numitul "treapg.d" sau "ciubote", mici
taxe pldtite de localnici pentru indeplinirea justitiei.
Nu se tine cont de ardtarea izvoarelor, cu informatiile lor
precise de innobilare adicd de donatie de pdmint ca recompen-
sd pentru vitejie. Cdpitanii de oaste, dupd cum erau vitejii,
nu puteau fi trirnii pe la sate pentru indeplinirea sarcinilor
mdrunte. De aceasta se ocupau slujitorii de rind, care primeau
mici taxe pentru serviciul lor.
FArg nici un temei serios autorul crede cd la 6 decernbrie
1497 s'a sArbdtorit printr'o cerernonie festivd proclamarea
constituirii organizatiei slujitoreai. Din cronici se vede cd
'acest ospdt n'a fost ceva exceptional, deoarece exista obiceiul
de a lace ospete dup fiecare izbindd mare, aa s'a procedat
In 1473, 1475 i in 1481 (2). Deci ospdtul din 1497 nu era, decit
o continuare a unei traditii obinuite.
Comparatia intre poslujiltii ru0 *i "slujitori-viteji" nu
stA in picioare, deoarece "poslujiltii" ru0 erau o oaste wzatd
pe pgsnintul novgorodian, inteun nurar de aproape 2000,
fiind un fenomen de masa 0 nu cazuri izolate.
www.dacoromanica.ro
Am vzut cg vitejii primeau o bucatg de pgmint, intrind
In categoria micilor proprietari (rgzesi) si se puneau in lega-
tur cu o curte domneasc. Dar fenomenul avea o rdspindire
modesta, nicidecum un caracter de masa, ca in Moscova.
Afirmatia despre aparitia tirzie a slujitorimii (in 1479),
i-a trebuit autorului pentru a o lega de infiintarea postului
portarului de Suceava, care a apg.rut in 1479.
In documente nu gsim nici cea mai mic. aluzie la ocupa-
tiile portarului de Suceava. Le putem numai bnui, punind
aceasta functie in legatura cu evenimentele care o insoteau.
Postul de portar de Suceava a fost infiintat in 1479, pentru
a supraveghea purtarea boierilor, ca sfetnic domnesc in ches-
tiuni de securitate a Statului si a domnului. El statea de veghe
la poarta capitalei t.riisi. Ii asigra domnului conducerea li-
nistitg a statului moldovenesc. Era nevoie de aceastg functie
In stat, ca rspuns la defectiunea boiereasc, din 1476 in
preajma noilor lupte contra muntenilor i turcilor. In acest
post a fost numit cel mai apropiat sfetnic al voievodului en-
drea, ins el a czut pe cimpul de lupt in 1481 (impotriva
muntenilor).
In 1486 apare din nou portarul de Suceava in persoana lui
Luca Arbore (1). Constatm cg reaparitia postului cade
momentul de grea cumpdrul pentru domnitor, in momentul
evenimentelor dramatice in viata lui, cind era cit pe ce sg-si
piardg tronul (Hroiot, Hruet, Hronoda). Era din nou nevoie
de un sfetnic in chestiuni de securitate.
Dar in anul 1487 nu-1 mai vedem. Probabil, nu mai era
nevoie de acest post din causa schimbdrii radicale a politicii
externe. Lupta antiturceasca a incetat, domnul a inceput
plteascg tribut turcilor in mod regulat i sa intretin cu ei
www.dacoromanica.ro
relatii de pace. Once tearna de o defectiune boiereasch trebuia
sa dispara.
Trec 11 ani. Dupa razboiul polono-moldovenesc, care a pus
la incercare puterea de aparare a Moldovei impotriva inami-
cilor noi si a deschis posibilitatea nemultumirilor in sinul
boierimii, in 1498 se reinfiinteaza postul portarului de Sueca-
va de data aceasta ca un post permanent si se mentine pina" la
sfirsitul domniei.
Daca portarul de Suceava ar fi avut sarcina O. conduca
slujitorimea, el n'ar fi aprut dupa o eriza interna de o ex-
trema intensitate si apoi dupa un razboi pustiitor, ci cu mult
inainte de toate acestea.
Functia militara de aparare prin slujitori nu era o preocu-
pare vremelnica, de un oarecare moanent, ci permanenta,
care n' ar fi permis oscilatii in mentinerea si desfiintarea pos-
tului. data' infiintat postul acesta n'ar fi putut sa fie des-
fiintat, deoarece rindurile slujitorianii nu numai nu se redu-
ceau, ci dimpotriva cre0eau emereu.
Sa nu uitam ca stefan Voievod "in toate partile se batea
Cu toti" (1) si nici o domnie din istoria Moldovei si Tarii Ro-
mnesti nu prezinta atitea exemple de tensiune razboinica,
ca cea a lui *tefan.
De ce ar fi fost nevoie de un post nou pentru conducerea
slujitorimii, daca la nevoie s'ar fi putut dubla postul de vor-
nic, dupa cum a fost aceasta pe timpui iui Alexandru cel Bun
(1400 1403, 1404), sau chiar tripla (1408, 1409, 1411)?
Slujitorimea exista in Moldova Cu mult inainte de 1479.
Necesitatea ei era dictata att de complexitatea functiilor sta-
tuluil, cit si de razboaiele dese, pe care le ducea domnul, nu
numai de razboaiele contra turcilor.
3. OASTEA SI CARACTERUL EI
Pe baza celor de mai sus ajungem la concluzia ca oastea lui
tefan Voievod in timp de razboi se compunea din: 1) cetele
boierilor cu functii si f ara functii in Stat, 2) cetele proprieta-
rilor anici de pamint (boieri mici, r-zesi), 3) cetele din satele
mnastiresti, 4) cetele ostasilor din ocoale, 5) cetele din tirgu-
(1) Gr. Ureche, op. cit., p. 119-120.
128
www.dacoromanica.ro
ri si orase care formau mai ales gamizoana cetatilor si 6) ce-
tele curtenilor si slujitorilor asa zis a "eurtea", in a carel com-
ponenta intrau si husarii (probabil mercenari), despre care
se vorbeste in cronica de la Bistrita (1).
Ostasii de rind se numeau voinici, cuvint derivat din sla-
vonescul "voina" (razboi), latineste se numeau "milites sau
servientes, nemteste Kriegsvolc, la unguri iobagiones si cas-
trenses, deoarece luau parte la lucrarile de ingrijirea si apl.
rarea cetatilor (2).
Fortele militare ale tarii in intregime erau chemate la
indeplinirea indatoririi ostasesti niumai in cazuri de razboi,
intelegind prin fzboi operatiuni militare in stil mare, cind
toata tara se punea in miscare si-si apura avutul. Atunci era
nevoie de calareti (arcasi si sulitasi), pedestrasi si puscasi
(tunari).
Altfel era atunci, cind domnitorul facea incursiuni in tari
vecine. intrebuintind pentru aceasta nurnai cavaleria usoara
(curteni, uneori si boieri cu cetele lor calare sou razesi din
apropierea granitelor tarii).
In epoca feudalismului in Occidentul Europei razboiul era
o singura forma, inteadevar reala de aparare a contractelor
si drepturilor, si in acelasi timp si un xnijloc puternic pentru
intarirea privilegiilor incalcate (3).
Razboaiele erau dese, prezentind "o conspiratie cotidiana
a oricarei cariere de ser (4). Seniorii aveau nevoie de suita
armata, de rzboinici de profesie, mai ales de cavaleri, cala-
reti, care erau tovarsi de razboi (5).
In caz de razboi pe senior il urmau rudele lui din motive
de chiste, vasalii conform contractului, iar populatia sateasca
din ordin. Oastea se compunea din miles cavaleri si rotu-
rieri (sateni). Dupa definitia reusita a lui I. Grevs, feudalul
www.dacoromanica.ro
era un barbar furios si indraznet, bazat "pe dumnezeu
spada sa" (1).
Calul servea ca cel mai bun mijloc de a duce rgzboiul. El
permitea de a veni repede i fgr prea mare obosealg la cimpul
de Malle, a produce dezordine la inarnic prin aniscdri neastep-
tate sau, in cazuri mai rele, de a evita masacrul printeo fuga
oportang (2).
In tot cursul evului mediu carvaleria a ramas in toate ar-
matele principalul gen de arma. Popoarele orientale intre-
buintau mai mult cavaleria upar., pe cind la popoarele din
Europa occidental se prefera cavaleria grea. Cavaleria deci-
dea deseori desnodmintul btgliei. Cind conditiile de teren
permiteau cglgretii "se pedestrau", punind piciorul pe pg.mint.
Istoria militar a erei feudale abundd in exemple de asemenea
tacticg si ele s'au dovedit a fi un procedeu extrem de util pen-
tru bgtgliile de apgrare (3).
In secolul al XV-lea a apgrut pe cimpul de luptg artileria.
Multe din trasturile argtate mai sus ale rgsboaielor evului
mediu sint proprii si rgsboaielor lui tefan Voievod. i dinsul
se sprijin.ea pe spada sa si pe Dumnezeu, in a cgrui cinste
dupg vietorii ridica biserici.
Moldova ducea actiuni rgsboinice dese. Calul servea ca
principal mijloc de atac si de hgrtuire. i cglgretii moldoveni
stiau s'a se pedestreze in caz de nevoie :asa au procedat, de
exernplu, la bgtlia dela Baia din 1467. E o dovadg, cg arta
militar a moldovenilor era foarte avansatg.
Cit de avansat a fost stefan Voievod in general in opera
sa de a duce rsboaie se vede si din faptul cg el prirnul a in-
trodus in Moldova artileria, ca gen de armg..
Actiunile militare in Occident erau de doud feluri, anume:
1) "ost" sau "hostis", un rgzboi eu operatiuni militare in stil
mare sau, 2) "chevauche", "chevaucherie", "cavalcata", in
cursiune temporarg pentru a lua pradl si prizonieri (4).
"Ost" cerea o incordare militar, a intregii tgri cu partici-
www.dacoromanica.ro
parea tuturor genurilor de arma, deci nu numai a calgretilor,
ci pi a pedestrimii pi artileriei, pe chid "chevauche" se exe-
cuta inteun termen relativ scurt numai cu cavalerie upoarg,
care se retrggea indatg ce scopul urmgrit a fost atins. Pedes-
trimea nu lua parte la asemenea operatiuni, deoarece nu dis-
punea de iutealA, pi putea chiar sg ingreuieze operatiunile
cavaleriei prin necesitatea acesteia de a apgra pe ostapii pe-
deptri in caz de nevoie.
Impgrtirea operatiunilor militare in rgzboaie pi incursiuni
este valabil pi pentru istoria militarg a Moldovei, dealtfel cu
acea mare deosebire cg in aceastg tara nu erau lupte intre
seniori uneori de mina doua (sg zicem intre boieri), razboaie
apa zise "domestice", ci rgzboaie cu tarile vecine mari pi in-
cursiuni in ele.
A doua mare deosebire consta in aceea ca in rgzboaiele
mari din occident intre seniorii de prima clasg se proceda la
ridicarea populatiei in masa, a oaxnenilor capabili sa poarte
arma ("la leve gnrale"). Principiul acesta s'a mentimit in
cursul intregului ev mediu i chiar i-a supravietuit (1).
atefan Voievod nu putea aplica acest principiu general,
deoarece aplicarea lui inteo tara mica ar fi insotitg de com-
pleta desorganizare a functionarii statului pi in actiuMile
sale el depindea de raportul fortelor sociale. Impotriva ridi-
cgrii intregii populatii ar fi boierimea mare, pe care el nu o
putea neglija.
E semnificativ faptul ca nici in razboiul turco-moldovenesc
din 1476, cind a fost amenintatg chiar existenta statului mol-
dovenesc, atefan Voievod n'a indraznit sa proclame ridicarea
intregii populatii a tarii.
De aceea contrar unor pgreri emise de istoricii romani mi-
litari, nu se poate sustine ideea ca atef an Voievod in cazuri de
necesitate declara ridicarea generalg a rnaselor populare im-
potriva eventualului invadator.
In special a fost interpretatg grepit expresiunea izvoarelor
noastre "oastea cea mare". Aceastg expresiune nu inseamna
de loc ca se ridicau "toti barbatii" (2). Sau ca. "toti locuitorii
tgrii trebuie sg sarg in apgrarea ei" (3).
Marc Bloch, op. cit., p. 234.
Gen. R. Rosetti, op. cit., p. 79.
I. Bogdan, Documentul Rizenilor, p. 51.
131
www.dacoromanica.ro
Avem in fata noastra un termin medieval a cdrui sens este
cd a survenit "un reizboi" ("ost") i nu o incursiune (chevau-
chee), care priveste numai o parte din oastea rii, respectiv
de la marginea ei amenintatd sau invadatd de inamic.
Exceptind deosebirile de mai sus, multe trdsgturi in con-
ducerea rdzboiului in Occidentul Europei erau comune Cu fe-
lul de a face rdzboi in statul moldovenesc in epoca, de care ne
ocupdm.
In cazul de rdzboi, conducerea "oastei de tard.", Cddea in
sarcina domnului. Dealtfel, domnul sau fiul sgu, sub supra-
vegherea tatAlui, conduceau i incursiuni. Cunoastem citeva
cazuri de bdtglii, conduse de fapt de comandantii subalterni
(de exemplu, de F. Pop in 1469, de vornicul Boldur la Lentesti
In 1497 si de acelasi Boldur in 1501).
Comandau oastea, sub supravegherea superioard, a dom-
nului, vornicul, plrclabii, starostii, vitejii i boierii in general.
Principalele arme erau: arcul i mdciuca, sulita, sabia iar
In unele cazuri coase, prastia, t,oporul, iar cele de apdrare:
cuirase, coifuri i scuturi. Din armele de foc fgceau parte
`.pusca," (tun), care juca un rol considerabil in apdrarea cetd-
tilor. E de remarcat cd in intreaga domnie a lui tef an Voie-
vod nici o cetate nu s'a predat si nu a fost luatd, de inamic, in
afarg de cetgtile Chilia si Cetatea Albd, care au constituit sin-
gurul obiectiv al oastei turcesti ajutatd de tatari in 1484.
In timp de pace fortele militare erau reduse, constind nu-
mai din: 1/. Curteni i slujitori,; 2/ garnizoanele cetdtilor
locuitorii din ocoalele lor cu indatoriri pentru intretinerea ce-
tdtilor in bung stare; 3/ locuitorii satelor pe la rnarginile sa-
tului, obligati s pdzeascd granitile tdrii (asa zisa "paza mar-
ginii").
Locul de adunare ostdseascd pentru rdsboi se numea "be-
leag" si se indica de fiecare datd de domn.
tefan Voievod avea deosebita grije pentru ceteiti.
Pe vremea lui tef an cel Mare existau urmdtoarele cetdti:
Cetatea Albd, Chilia noug i Chilia Veche, Orhei, Soroca, Ho-
tinul, Suceava, Siretul, Roman Baia si Neamtul.
Suceava avea propriu zis doug cetAti: 1/ una la rdsgrit de
oras, cetatea mare si resedinta domneascg, construitd de Pe-
tre Musat si 2/ a doud la apus de oras la Scheia. Aceastd a
doud cetate a fost pdrdsitg nc inainte de timpul lui $tef an
132
www.dacoromanica.ro
cel Mare. La cetatea de scaun a Sucevei tefan Voievod a adgo-
gat o noud centurg de intkiri (1).
Chilia noug a fost ridicatd de stefan Voievod pe malul
sting al Dunkii in 1479. La constructie au lucrat 800 de zi-
dari si 17.000 de ajutoare (2).
Pentru a apka tara in contra tgtarilor, care fdceau dese
incusiuni In Moldova, stefan cel Mare a construit Cetatea Or-
hei la cotul Reutului, afluent al Nistrului (3).
La Roman erau doug cetgti:
Prima era situatd pe partea stingd a Siretului la confluen-
ta au riul Moldova si purta numele de Smeredova (din roma-
nescul Simedrin = sf. Dumitru). Principalul fort al acestei
cetgti vechi a fost refgcut in 1467, dar distrus de turci in
1476. tefan cel Mare a restaurat-o in 1483, dindu-i denumi-
rea "Cetatea Noug de la Roman". Cea de a doua cetate se afla
pe partea dreaptg a Siretului nu departe de orasul Roman si
deasemenea a fost refgcutd de stefan cel Mare (4).
Prima din aceste cetdti a fost cercetatg de colectivul Mu-
zeului Militar.
Dupg pdrerea lui I. Chitescu, la constructia acestei cetdti
se observd o influentg bizantind. ca si la Cetatea Alba.
In urma cercetgrilor s'a constatat cd, aceastg cetate a avut
doug rinduri de santuri. Pe intreaga suprafatd a santurilor
s'au bdtut pari asautiti lungi si grosi, 9 bucdti pe m. p. si
s'au asezat orizontal birne de stejar. Pe aceastg platformd s'au
Constantin C. Giurescu, Tirguri sau orase si cetti moldovene,
Bucuresti, 1967, P. 97 s. a.
N. Iorga, Studiile istorice asupra Chiliei sl Cet4ii-Albe, Buc., 1900.
K. A. Romstorfer, Cetatea Sucevei, Bucuresti, 1913. De acelasi, ceta-
tea Neamtu, 1913.
I. Minea, N. Grigoras si Gh. Cojoc, Din trecutul Cetatii Near4ului,
Iasi, 1940.
M. D. Matei si Al Andronic, Cetatea de Scaun a Sucevei, Bucu-
rest, 1965, p. 23-36.
C. C. Giurescu, op. cit., p. 205-216. Cronica moldo-germanA,
p. 67 si Cronica de la Bistrita, p. 123.
A. Boldur, Contributii la Studiul istoriei romnilor. Istoria
Basarabiei, vol. I, Epocile vechi (pin la sec. XVII), Chisinu, 1937,
p. 293-295.
N. Grigoras, Cetatea "Smeredova" si "Cetatea Nou5." (Novo-
grad) de la Roman in "Omagiu lui P. Constantinescu Iasi, Buc., 1965,
p. 241-246, crede c5, denumirea ' Cetatea Nou5," o purta cetatea pe
partea dreapta a Siretului.
133
www.dacoromanica.ro
Cetatea de Scaun a Sucevei
Zidurile fortului musatin. Ziduri din a doua fazd de constructie
(dupd G. lonescu).
- 134 -
www.dacoromanica.ro
ridicat doua ziduri: 1/ zidul de incinta i 2/ zidul de constra-
escarpa. La colturi s'au construit 7 turnuri circulare. Teren
filtre zidul interior i cel exterior era aa numitul "Zwinger",
caracteristic arhitecturii militare din Evul Mediu. In anturi
a fost abatuta apa Siretului (1).
In afara cetati propriu zise au rnai fost intarite i oraele:
Dorohoiu, Baia, Iai, Cetatuia" Birlad, Vaslui i Siret.
N'au fost neglij ate nici curtile domneti i ananastirile.
Manastirile erau imprejmuite, iar unele aveau cetati, ca de
exemplu: manastirea Horodnic. Chiar i boierii mari aveau
intarituri la curtile lor, iar unii cetati, ca de exemplu Duma
N'egru (2).
E important de subliniat ca arma cu foc dela insui ince-
putul intrebuintarii ei a devenit arma oraenilor i aceasta
a contribuit la creterea insemnatatii oraelor in opera de sus-
tinere a planurilor domnului intarind coeziunea dintre domn
i orae.
Arta militara a moldovenilor era la mare mnltime. Strate-
gia consta in actiuni de hartuiala, prin care slabea pe inamic
i astfel se modifica raportul de forte. Remarcam ca in cazu-
rile de razboi niciodata efectivul oastei moldovene*ti n'a fost
cel putin egal cu cel al inamicului, ci dimpotriva de doua, de
trei ori mai mic.
Astfel, de exemplu, in 1467 regele Matei dispunea de 40.000
de ostai, pe cind stefan Voievod numai de 12.000, in 1475
turcii aveau 120.000 de ostai, pe cind stefan Voievod abia
40.000, in 1476 sultanul avea 150.000 de ostai, pe cind tefan
Voievod, dupa, invoirea de doua saptamini, data unei parti din
armata, avea 16.000. In sfirOt, in 1497 polonezii au venit cu
80.000 de ostai i 40.000 de auxilian, pe cind tefan Voievod,
In afara de efectivul propriu obimuit al curtii, probabil 5.000,
mai avea un mic ajutor de la turci 2.000, de la munteni
www.dacoromanica.ro
4.000 i de la Matei Corvin 12.000, comandati de Dragfy-
"Birtoc", care insa nici nu au intrat in actiune.
Chid era posibil, dupa slbirea inamicului, fortele moldo-
veneti luau ofensiva, lar in etapa 'Maid urmareau pe inamic
fara incetare (1).
Operatiile militare erau precedate de pregatiri, daca ina-
micul nu intra in tara pe nea0eptate: se ascundeau alimen-
tele pkunile ardeau, satele se evacuau, pentru ca inamicul
Ea nu ga,seasca in tara nimic pentru hrana.
Tactica in cazuri de incursiuni era: viteza mare i sur-
prinderea.
Proportia intre cavalerie i infanterie se poate deduce din
comunicarea, pe care a facut-o medicul domnitorului Matei
Muricna, dogelui Venetiei Leonardo Loredano (2).
Intrucit comunicarea reprezinta un deosebit interes gene-
ral pentru chestiunile militare ale Moldovei, o reproducem
aproape in intregime: 1/. ( tefan) a zis ca. e inconjurat din
toate partile de dumani cu care avusese pima aici 36 de IA-
Valli, invingindu-i in 34 i fiind invins numai in doua. 2/. te-
fan este foarte intelept, iubit de supuii sai, pentru clementa,
justitie, energie i liberalitate. 3/. Bogdan (fiul domnului) de
vre-o 25 de ani imita in toate pe tatal sau, e modest ca o dom-
nipara, viteaz, virtuos. 4/. Moldovenii sint toti voinici, oa-
meni de lupta i nu de a sta pe saltea, formind o armata din
care 40.000 calarime i 20.000 pedestrime. 5/. Tara e frumoasa,
13-a.'unele ar putea nutri peste 100.000 de cai. 6/. Turcii se
tem foarte Inuit de tef an. 7/. In Octombrie 1502 moldovenii
au reluat nite castele i sate ce le-au fost rapite mai dinain-
te de Polonia, pe care in acelai timp au atacat-o tatarii din
Crimeia. 8/. Tatarii din Crimeia sint cei mai periculoi (du-
mani), au o armata de vre-o 100.000 de calareti i sint in stem-
sa alianta cu Turcia. stefan se teme de a nu fi atacat de ei
din spate in cazul unui razboi contra Turciei.
Numarul total al oastei moldoveneti este aici, desigur,
exagerat. Domnul Oia ca, spusele lui vor fi comunicate doge-
www.dacoromanica.ro
Cetatea-Alba. Vedere generala.
if
www.dacoromanica.ro
qantul cetatii Chilia.
www.dacoromanica.ro
Cetatea de Scaun o Sucevei
Pdnza exterioard de Ziduri, cu cele dona faze de constructie.
www.dacoromanica.ro
Orapul Suceava pi cetatea de Scaun.
(Starea lor actual)
www.dacoromanica.ro
Cetatea Neamt.
Intrarea in cetate (Dim. Constantinescu).
Cetatea Neamt.
Contra forturile cetatii.
www.dacoromanica.ro
lui, avea interes ca Venetia sg ajute Moldova si deaceea vroia
sa fie socotit mai puternic, decit era in realitate.
Dupg cum am vgzut, efectivul general al ostirii moldove-
nesti nu se ridica mai sus de 40.000 de ostasi. Insg proportia
intre cavalerie si infanterie este argtatg de Muriano, probabil
just. Daca din cifra total de 40.000 de ostasi excludem numg-
rul ostasilor aflati in cetgti, pe care Ii putem evalua cam la
10.000 de ostasi, restul destinat rniscgrii de trupe, de 30.000
se repartiza astfel: 20.000 cglgreti si 10.000 pedestrasi ou alte
cuvinte 2/3 cglgreti si 1/3 pedestrasi.
tefan Voievod se folosea de teren si de mijloace de indu-
cere in eroare sau de a produce spaima in inamic: la lupta
dela Baia din 1467 a fost incendiat orasul in mai multe locu-
ri, la Vaslui in 1475 tobosarii i trimbitasii au produs un mare
zgomot, in codrii Cosminului din 1497 au fost rdsturnati co-
pacii pentru a impiedeca pe inamic in miscgrile lui.
4. ATITUDINEA FATA DE PRIZONIERI
Deseori in istoria rgsboaielor lui atefan Voievod ne intilnim
cu fapte de extrema cruzime.
Cea mai frecventg pedeapsg fatg de prizonieri era trage-
rea in teapg. Asa s'a procedat dupg luptele: de la Lipnic in
1470 (1), de la Cursul Apei in 1473 (2), de la Vaslui in 1475 (3),
de la Rdzboieni in 1476 (4) si desigur i in alte cazuri.
Cruzimea se judecg deseori dupg preceptele morale ale
timpului nostru. E o rnare greseald. Secolul al XV-lea i coed
o altd morald , care nu fggduia cruzimea, dacg aceasta
justifica utilitatea, eficacitatea si scopul limit.
Teroarea lui tefan Voievod, desigur, in primul rind se da-
tora dorintei lui de a bgga frica in inamici (5). Avem doug
Martin Cromer, Polonia sive de origine et rebus gestis Polo-
norum, 1589, P. 403.
Cronica moldo-german5., p. 63 i 64.
I. Dlugosz, vol. II, c. 526.
Ibidem, c. 545.
I. C. Chitimia a remarcat just c5, efan "a ucis ca s5, bage
groaza in adversari'', dar a mai adAugat c5, "a ucis in numele plcatelor
lui zilnice", ceea ce inseamn o judecat5 izvoria din vederile secolului
nostru. Ins5 stefan Vod, probabil, nu socotea ca pAcate actiunile
lui in folosul %rii, oricare ar fi fost ele. I. C. Chitimia, Cronica lui
?tef an cel Mare, extras din "Cercetri Literare", Buc., 1939, III, p. 288.
137
www.dacoromanica.ro
dovezi peremptorii cd inteadevar once inamic, cdlcand pe pd-
mintul Moldovei, simtea o extraordinard frie.
In 14'716 cind Mull au ndvdlit pe neasteptate in nordul
Moldovei pe la tefdriesti, tef an i-a sdrobit. Cu aceastd oca-
zie I. Dlugasz sale: "Teroarea cuprinsese asa de mult pe
tdtarii ce fugeau, Inca ei isi aruncard jos nu numai armele,
dar si tolbele, selele depe cai si hainele depe ei" (1).
Medicul regelui Albert Miechovita cu ocazia campaniei
poloneze in Moldova in 1497 scrie despre polonii care au in-
trat in tard: "Dupd ce au ndvdlit in Moldova i-a cuprins o
fried si o groazd atit de mare (tantus metus et tremor), incdt
adesea multti poloni erau pusi pe fugd rusinoasd de putinii
moldoveni" (2). Aceastd povestire nu este, decit un ecou al ace-
lei orori, pe care o crea stefan Voievod. E de retinut faptul
polonezii, pdtrunsi de groaza mortii teribile indatd ce au 61-
cat pdmintul rnoldovenesc, au inceput s murmure impotri-
va regelui, ceea ce desigur nu contribuia la succesul expeditiei.
Prin urmare, cruzimea domnitorului fatd de prizonieri ur-
mdrea scopul de a intimida pe inannic i prezenta un mijloc
de a conduce rdzboiul.
Istoricii romdni abia ating aceastd chestiune sau, compa-
rind pe domn cu alte personalitAti istorice, cautd s stabileas-
cd cd stefan a fdcut mai putine atrocitsti (3).
In aprecierea generald a activitdtii acestui domnitor cru-
zimea nu se ja in seamd.
Dar sd nu se creadd c numai stefan Voievod proceda cu
cruzime fa% de adversari. Intorcindu-se dupd un rdzboi ne-
fericit (1467) in Transilvania, Matei Corvin s'a gindit sd se
rdfuiascd cu rdsculatii impotriva lui: pe Mihail din Tara
Romaneasca I-a osindit la moarte prin chinuri. Mihail Zekel,
www.dacoromanica.ro
Aladarrius pi Nicolae Visahna din porunca regelui furg pur-
tati pe strgzile Clujului, sfipiati in buceiti cu clege
i, in sfirpit, li se tgie capul (1).
Cg apa au fost moravurile din acel timp se vede pi din
evenimentele contemporane cu epoca lui stefan Vodg, care
au avut loe in indepgrtatul nord, la Moscova. In decembrie
1504, Soborul bisericesc, dupg cercetarea chestiunii ereticilor,
a hotgrit ca ei sg fie arpi. Ivan III, care inteun timp proteja
pe eretici, a ordonat sel fie ar0 in Trei au fost arpi la
Moscova unuia mntui i s'a tgiat limba pi apoi a fost ars la Ma-
rele Novgorod. "Au mai fost arpi, povestepte letopisetul Vos-
cresenschi, i aljii, iar unii au fost intemnitati sau trimipi la
mangstiri" (2).
SI nu ne mirgm de cruzimea moravurilor din acel timp,
dacg chiar dupg trei secole i ceva, in anul 1738, un tgran din
Ucraina, care s'a declarat fiu al lui Petru cel Mare, Alexei
Petrovici, a fost tras de guvernul rus in teapg (3).
Nu toteauna stefan Voievod proceda crud fatg de prizo-
nieri..Uneori prevala motivul de acgpta gratuit bratele de
munceg. Fgcind in 1498 incursiune in Polonia pi luind, dupg
mgrturii contemporane, peste 100.000 de prizonieri, el i-a
vindut tgtarilor i turcilor pi "multi rupi pi lepi au fost la tg-
tari, greci, in Tracia pi Macedonia" (4).
In judecarea cruzimii lui stefan Voievod trebuie sg ne ri-
dicgm deasupra mentalitgtii timpului nostru, dindu-ne seama
cg secolul al XV-lea este un "secol al principatului italian",
al napterii monarhiei absolute in Occidentul Europei, a cgrei
bazg ideologicg emana din punct de vedere istoric din tradi-
tiile politico-juridice ale Romei.
Se preggtea Renapterea pi se crea un om nou care rupea
cu traditiile feudale. Modelul acestui om era Cezar Borgia, pe
care contemporanii Ii socoteau "marele tiran al Renapterii".
139
www.dacoromanica.ro
El si-a creat drumul spre donanie si a mentinut-o prin cele mai
odioase crime, incOlcOri de jurminte etc.
Totusi un scriitor i filosof politic bine cunoscut al acelei
epoci N. Macchiavelli seria despre el: "Nu stiu ce i-asi putea
imputa. Mi se pare dimpotrivO cA el trebuie s serveasc, de
exemplu si model pentru oricine a cOpOtat puterea suprem,
cu ajutorul armei strOine. Avind in vedere mima lui sublim,
scopurile mArete pe care le-a urmArit, conduita lui nici nu
putea s, fie alta" (1).
Conform cu realitatea economick social i politicO a vre-
mii se crea si o ideologie noud. Ideea despre virtute ("virtu")
nu avea sensul din timpul nostru. Omul virtuos (un "virtuoso"
perfect) este despot, tiran pind la cruzime. Se nOstea un om
nou care nu vroia s tie de traditii. Virtutea cerca atunci
numai actiuni strOlucite, grele, oricare ar fi calea prin care
ele se manifest, (2).
tefan cel Mare se cOlOuzea in toat, activitatea s in do-
meniul politicii exteme de un scop inalt de aparare a tarii sale
impotriva oricdrui inamic prim toate mijloacele posibile. Din
acest punct de vedere el desigur prezenta un fenomen nou.
Cu toate c, trAia in mijlocul unui sistem de raporturi feudale
apOrea ca un still) al acestui sistem, in fOptura acestui domn
erau i trOsAturi bine conturate de principii noi, care Ii per-
miteau s mearg la tint nobilO prin toate mijloacele posi-
bile. In unele momente ale actiunilor lui 1-am putea denumi
"Temerarul".
Spre deosebire de multe alte personalitOti mari din timpul
sdu el nu s' a dedat la abuzuri pentru interesele lui personale
pentru imbogatire, ci calauzit de scopuri inalte de stet
de intdrirea puterii sale.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 9
STEFAN CEL MARE I BISERICA (1)
www.dacoromanica.ro
Prima perioada se caracterizeaza printr'o neobisnuita ener-
gie a reprezentantului bisericii, rnitropolitul Teoctist.
Obirsia mitropolitului Teoctist nu e clara. N. Iorga afirma
ca el e romin, unul din bastinasii clerici. "Am crede, scrie auto-
rul, chiar ca e un fiu de boier, o ruda de voievod, cad prea
mare e inriurirea lui in toate afacerile" statului. 0 dovada
In plus pentru parerea sa autorul o vede in faptul ca Teoctist
a fost inmormintat la 18 noembrie 1477 in manastirea Putna,
ceea ce ar fi o confirmare a ipotezei ea Teoctist facea parte
din dinastia domnitoare (1). In sprijinul ipotezei, dupa cum
vedem, nu este adusa nici o dovada serioasa.
Ilie Minea dimpotriva credea ca mitropolitul Teoctist e
venit din Serbia (2).
Serbia a cazut sub turci dupa lupta din 15 iunie 1389 pe
chnpul Kossovo. Ina' la inceput ea ii mai pastra o indepen-
denta aparenta., recunoseind suzeranitatea otomana si obli-
gindu-se SA puna la dispozitia sultanului 3.000 de soldati sirbi
pentru inrolarea lar in armata turca'. Inca' in 1459 capitala
conducatorului Serbiei Iurie Brancovici, Smederevo pe Duna-
re, in apropiere de Belgrad, a fast cucerita de catre turci si
Serbia transformata in pasalic (3). Astf el fiind, imprejurarile
politice au provocat exodul sirbesc in tarile vecine, mai ales
In Ungaria, dar desigur si in Muntenia si Moldova.
Atunci biserica sirba se bucura de popularitate in lumea
credintei ortodoxe deoarece avea o patriarhie ortodoxa pro-
prie, infiintata Inca in 1346.
Situatia politica' prin urmare a putut proteja emigrarea in
Moldova a unui cleric din Serbia si anume la ma.nastirea
Neamt, care era cunoscuta ca centru insemnat al ortodoxiei.
Spre regret, si ipoteza lui I. Minea nu este documentata. De
aceea chestiunea obirsiei mitropolitului Teoctist ramine si
mai departe deschisa.
Mitropolitul Teoctist a jucat un rol important in domnia,
142
www.dacoromanica.ro
care precede tirnpul lui Stefan Voievod. Petru Aron l'a pretuit,
Si l'a introdus in sfatul dornnesc. In acest sfat rnitropolitul a
fost la inceput asistat de arhimandritul Eustatie de la md-
ndstirea Eistrita (1), iar apoi figureazd singur ca martor in
diferite documente care privesc intdriri de sate atit mandsti-
rilor (Nearnt si Moldovita), cit si boierilor (2), inclusiv per-
soanelor, foarte apropiate de domn (protopopa Joil si fiul su
pan Giurgiu Grarnatic (3).
Nu putea lipsi mitropolitul Teoctist si de la o sedintd loar-
te importantd a Sfatului domnesc din iulie-septembrie 1456,
prin care Petru Voievod ii dd lui Mihail logofdtul scrisoare
ca sd meargd la turci si sd le dea tribut 2.000 de galbeni un-
guresti pentru a-si asigura pacea din partea lor. La sedinta
aceasta au luat parte peste 60 de boieri (4).
Documentele acestei domnii, dealtfel putine la numr, ne
indeamnd sa credem cd mitropolitul Teoctist s'a bucurat de
mare trecere la dornn. De la jumdtatea anului 1455 el e mereu
prezent la toate sedintele sfatului domnesc, cu exceptia a troj
sedinte, ce s'au tinut in martie, iulie si septembrie a anului
1456, adicd spre sfirsitul domniei.
Dupd izbinda lui Stefan Voievod asupra lui Petru Aran,
mitropolitul Teoctist a trecut de indatd de partea invingdto-
rului si,Alupd cum ne atestd Gr. Ureche, l'a uns pe Stefan ca
domn in adunarea pe cimpul, denumit "Direptate" (5). Aceas-
ta atitudine denotd simtul politic al xnitropolitului.
In domnia lui Stefan Voievod mitropolitul Teoctist ja par-
te la sedintele sfatului doinnesc atit in chestiuni care privesc
biserica, cit si in_ cele care se referd la donatii si confirmari
de sate si mosii boierilor, dar nu in mod regulat.
In sumedenia de acte emise de cancelaria domneascd in
aceastd domnie putem observa unele probleme de insemnd-
tate principiar, la care biserica trebuia sd-si spund cuvintul
si de fapt si-a manifestat atitudinea.
M. Costachescu. Documentele inainte de tef an cel Mare, Iasi
1931, vol I, documente din 2 iulie si 15 august 1455, in chestiunea
intdririi satelor laicilor, p. 540 si 543-545.
M. CostAchescu, op. cit., doc. din 20, 23 si 29 aug. 12 si 20 dec.
1455 si 8 si 13 iunie 1456, P. 549, 553, 559, 561, 563, 577, 582.
Op. cit., p. 568.
Op. cit., p. 797, si ur.
Gr. Ureche, ed. P. P. Panaitescu, p. 91.
143
www.dacoromanica.ro
Putem distinge trei cate gorii de chestiuni, in care ames-
tecul bisericii era irninent: 1) principiul moral al libertAtii
omului si al existentei lui, 2) intrirea prestigiului domnesc
prin aprobarea actiunilor domnului si 3) acte de imbunttire
a situatiei materiale a bisericii.
Vom prezenta exemple pentru toate trei categorii de ches-
tiuni pe rind.
Biserica trebuia s aprobe once act benevol de eliberare a
omului din robie. Prin actul din 8 februarie 1470 domnul eli-
bereazg din robie pe ttarul Oang care in trecut era rob dom-
nesc dar fugise in Polonia. La sedinta, consacrat acestei
chestiuni, au luat parte trei fete bisericesti: mitropolitul
Teoctis, episcopul Tarasie din Ilrgul de Jos si egumenul Josaf
de la mngstirea Putna (1).
Credem cg, n'am gresi presupunind c ideea elibergrii din
robie, in legg,turd cu cazul acesta concret, i-a fost inspiratd
domnului de insu0 mitro politul, sfetnicul lui permanent.
Ipoteza ne este sugerat de reprezentarea masivg, a biseri-
cii moldovenesti la discutia acestei mAsuri, dovadd de impor-
tanta ce se atribuia problemei de eliberare din robie. Domnul
dadea exem,plul de mrinimie sub dublul ei aspect: i se ierta
unui om atit robia, cit si fuga in strgintate. Prin aceasta se
intrea sentimentul patriotic, iubirea pentru pmintul natal
totodat se arat o pild, de urxnat in raporturile intre
boieri i robi.
Iat si un alt caz din aceeasi categorie. Din documentul
din 14 octombrie 1473 (2) aflgm cg, Petru Ponici a ucis pe An-
drit iar fata ucigasului Ilca a fost nevoir sg plgteascg f a-
miliei ucisului o despgubire, conform obiceiului timpului.
Ea s'a inteles ea' o plteasc, oferind pentru impciuirea ru-
delor satul su Brtiesti. Intrucit insg, satul valora mai rnult
de suma cu care se invoise a fi plgtit rnoartea lui Andrita,
i se plteste Ilcgi pentru valoarea in plus 40 de zloti ttresti,
iar satul trece in proprietatea fiului lui Andritg Petru. Se
produce impcarea.
In timpurile noastre impcarea intre prti in cazul unui
omor nu se admite, intrucit aceasta viciazg, moravurile
www.dacoromanica.ro
Portretul lui . tefan cel Mare cu primal sau fiu Alexdndrel (la stdnge),
brodat pe epitrahiul ddruit Mdnilstirii Putna (1490). (Colectia Mantis-
tirii Putna.)
www.dacoromanica.ro
i
www.dacoromanica.ro
Salvconductele din 12 iunie 1460, 28 iulie 1468 si lo august
1470 au fost semnate de chiar Teoctist, iar al patrulea din ele
in plus si de Tarasie, episcopul Romanului (I). In al trellea
salvconduct se mentioneaza ca. el a fost dat in urma inter-
ventiei repetate a regelui polonez si a "mitropolitilor" si boie-
rilor tarii (2).
Din interventia bisericii in favoarea intoarcerii lui Mihul
si a boierilor din Polonia se poate trage concluzia ea biserica
dorea pacea interna prin lichidarea opozitiei boieresti din
strainatate.
In sfirsit, mitropolitul Teoctist, impreuna cu ceilalti dem-
nitari bisericesti si civili ai Moldovei si cu toti sfetnicii dom-
nest jura la 2 martie 1462 ca vor amine credinciosi regelui
Cazimir si Coroanei polone si ca vor strui pe linga domnul
lor ca dinsul sa pastreze fata de rege si coroana aceeasi cre-
dinta (3). In schimb li se promite O. vor fi ocrotiti dupa ve-
chile tratate si obiceiuri conform cu dorinta lor ("sa ne tie
domnia sa craiul in bune obiceiuri").
Desigur, insemnatatea acestui document nu poate fi sub-
apreciat. Mitropolitul in numele intregei tari, conduse atun-
ci de domn cu ajutorul boierimii, sprijina inchinarea regelui
Poloniei prin autoritatea sa duhovniceasca Intareste actul de
supunere al domnului.
Cu ocazia acestui document N. Iorga, mentionind puterea
mare si rcspectul, de care se bucura mitropolitul, adauga:
"Inca el da singur actul in numele tuturor, fara, a gasi cu cale
macar sa aminteasca numele celorlalti duhovnici si domni
mireni ai Moldovei, si bogati si saraci, cu tot sfatul dorrumlui
nostru stefan Voievod" (4).
Aceasta mentiune produce impresia ca mitropolitul a pro-
cedat prea autoritar, fara consultare prealabila a sfatului dom-
nesc, ceca ce nu este exact. La actul de mai sus Sint a:tin-late
11 peceti, una la mijloc a mitropolitului si celelalte 10 boie-
regi cinci in stinga si cinci in dreapta. Ele dovedesc ca ches-
tiunea s'a discutat in sedinta sfatului domnesc si, probabil,
si forma actului a fost hot:Arita tot in aceasta sedinta.
Op. cit., vol. II, p. 269, 305, 309.
Op. cit., vol. II, p. 305-306.
I. Bogdan, op. cit., vol. II, p. 288 0 n.
N. Iorga, op. cit., p. 90. Sublinierea e a noastrI.
146
www.dacoromanica.ro
Dar afiranatia luat: in sensul ei general despre prestigiul
mare, de care se bucura mitropolitul Teoctist, este justa.
In a treia categorie de chestiuni intr numeroase docu-
mente, privind interesele pur bisericesti. E vorba de intariri
de sate si de danii, facute de domn manastirilor Neamtului,
Pobratei, Bistritei (1), etc.
Se face un schimb de sate intre mitropolie si boieri, cum-
pgrari de sate cu scopuri de compensare de asemenea schimb
intre manastiri i boieri, vinzari de sate mangstiresti (2), etc.
0 serie de acte Sint emise de cancelaria domneasca pentru
organizarea manastirii Putna. Aici figureaza cumpararea de
catre domn a satului Jicovului de Sus si daruirea lui mangsti-
rii Putnei Cu invoirea mitropolitului Teoctist si a episcopu-
lui de Roman Tarasie, cumpararea si daruirea acestei manas-
tiri de catre domn a unei jumAtati de sat cu jum-tate de moarA
ou aceeasi invoiala, a unei vii si a patru "corocini", cumpa-
rate de la locuitorii din tirgul Hirlau, a unui sat cumparat
de la Oana, a satului Ostrita pe Prut cumparat de la boierul
Tabuci (3).
E de observat c daca in text se vorbeste de invoiala dom-
nului cu mitropolitul, acesta din urang, nu semneaza actul in
calitate de martor.
Cu privire la mangstirea Putna alaturi de mitropolit sem-
neazA si episcopul Tarasie de Roman.
Uneori in afard de acesti doi reprezentanti ai bisericii
semneaza si episcopul Ioanichie de la RadAuti (4).
Merin,' de remarcat c dei in principiu toate afacerile
bisericesti ar fi trebuit sa se faca numai cu invoiala repre-
zentantului bisericii, ntlnim uneori acte, emise de cancelarla
domneasca far ca la hotarirea asupra lor sa fie prezent mi-
tropolitul. De exemplu, la 1 aprilie 1470 domnul acorda ma-
nastirii Neamt, uncle era egumen Siluan, privilegiul de a tri-
mite anual trei care dupa peste fie la Chilia, fie la BAAL fie
www.dacoromanica.ro
la Cetatea Albg, precurn i stgpinirea peste sate, prisacg
tigani. La 31 august 1458 se confirmg mngstirii Moldovita
privilegiul de a dispune de venitul cerii de la circiumile din
Baia si stapinirea asupra tiganilor. La 30 octombrie 1458 se
confirmg mngstirii Bistrita hotarele branistei sale (1).
Toate acestea cazuri fait, participarea mitropolitului le
putem socoti ca exceptii rare.
Intr'o chestiune mai importantg, anume la vinzarea de
mitropolie boierului Teodor Prodan a unui sat si la cumpg-
rarea concomitentg a unui alt sat de la boierul Rotompan (2),
iau parte la hotgrire mai multe fete bisericest, anume, in
afarg de rnitropalit, inca chir Tarasie, episcop de Roman,
egumenii popa Teodor de la mngstirea Bistrita, popa Iasaf
de la mngstirea Nearnt, popa Anastasie de la mngstirea
Moldovita si popa Stahie de la mngstirea Pobrata, in total
sase persoane cel mai mare numgr de martori bisericesti din
cite au fost.
Dup moartea mitropolitului Teoctist postul sgu 11 ocupa
Gheorghie cel bgtrin (3). S'a produs atunci o schimbare enor-
mg la cirma bisericii moldovenesti a unui mitropolit nou.
Acesta si-a restrins activitatea. N'a mai luat parte la sedin-
tele sfatului domnesc privitor la chestiunile laice, interesin-
du-se exclusiv de chestiunile pur bisericesti.
Doug chestiuni erau atunci in central atentiei bisericii:
inzestrarea mngstirii Putna cu sate si privilegii i organiza-
rea i inzestrarea episcopiei de Radguti.
E interesant c mitropolitul Gheorghe a consimtit la auto-
administrare a mantistirii Putna. La 17 noiembrie 1502
f an Voievod, cu consimtgmintul mitropolitului Gheorghe
al episcopilor de Roman si Rgdguti Teoctist i Ioanichie, a
decis ca popii de la bisericile satelor atirngtoare de mngsti-
rea Putnei, unde era egumen. Spiridon, sg asculte numai de
aceastg mingstire, s incaseze de la ei dajdea i veniturile
s-i judece, fgra niel un amestec al dreggtorilor episcopes-
ti (4). Mangstirea Putna a devenit de sine stdtgtoare, un fel
de "episcopie" fara episcop, conform cu dorirrta domnului.
Op. cit., vol. I, p. 143 i 144, p. 16 si 13, p. 21.
Op. cit., p. 83 (12 sept. 1464).
N. Iorga, op. cit., p. 23.
I. Bogdan, op. cit., vol. I, p. 209 si ur.
148
www.dacoromanica.ro
In ceea ce priveste episcopia Radgutilor ea se organizeazg
si se inzestreaza prin doud acte, ambele din 15 martie 1490 (1).
Un singur act cu caracter laic, ca exceptie in aceast, pe-
rioad, semnat de reprezentantii bisericii, este acela din do-
rneniul politicii externe, anume, pacea intre Polonia si Litua-
nia de o parte si Moldova de alta parte, incheiatA la 12 iulie
1499 (2). Dat fiind importanta documentului, D. semneaza, in
afara de domn si boieri, trei reprezentanti ai bisericii: mitro-
politul Gheorghie, dar cu titlul de "arhiepiscop" al Sucevei si
Tarii Moldovei, Vasilie episcop al Rornanului, si Ioanichie
episcop al Rddautilor.
Constatam, deci, ca din punct de vedere al reprezentrii
bisericii moldovenesti in domnia lui Stefan Voievod dupI curn
am afatat la inceput, avem daub, perioade distincte: prima
perioada de 20 de ani (1457-1477) si a doua de 27 de ani (dela
1478 ping, la 1504).
Ele se deosebesc profund una de alta. Pe cind in prima
perioad, biserica era prezenta in mai toate afacerile lumesti,
manifestind o mare energie, in a doua ea s'a inchis in sfera
intereselor pur bisericesti.
Are perfecta dreptate N. Iorga cind cu ocazia actelor din
1490, afirmA: "Stefan cel Mare, ctitor de episcopii noui in-
telegea s, stApineasca de fapt biserica tarii sale, ceea ce nici
un alt dornn nu cutezase a face i nici unul n'a putut face
dupa dinsur (3).
Socotim totusi c, diferenta intre dou1 perioade de repre-
zentare a bisericii nu ne impiedicg s extindem caracteristica
pe care ne-o d: N-. Iorga si asupra primei perioade, intrucit
Mitropolitul Teoctist aprob, politica lui Stefan cel Mare
atit externk cit si cea internA.
www.dacoromanica.ro
juste (1). Teologii i canonitii evului mediu erau preocupati
de problema razboiului, in special de chestiunea care trebuie
sd fie atitudinea bisericii fata de razboi i au gasit raspuns in
impartirea razboaielor in razboaie juste i injuste. Dupa con-
ceptia fericitalui Augustin razboaiele juste smnt acelea, care
rdzbuna nedreptatile, pricinuite vreunui popor, de exemplu,
i-a fost luat ceva pe nedrept. "Dar, fait indoiala, este just
i once alt razboi, pe care il ordona Dumnezeu. In asemenea
razboi oastea sau chiar intregul popor trebuie socotite nu
atit initiatorii lui, cit executorii."
Papa Nicolae I socotea razboiul ca just, daca il provocau
"Imprejurarile inevitabile, apararea vieii sau patriei sau le-
gilor pdrintilor".
fled aprobarea unor razboaie duse in evul mediu omenirea
ar fi putut ramine barbara, pagina, musulmana. De aceea
ne avind posibilitate sa opreasca razboaiele, biserica a staruit
cel putin sa transforme pe soldat inteun osta cretin.
Printre razboaiele lui Stefan Voievod erau i razboaiele
ofensive, nu numai de aparare. Dar in aceste cazuri chestiu-
nea trebuia sa fi fost judecata pe baza de motive i fapte con-
crete. Poate, ofensiva prevenea un atac i era de fapt o apd.-
rare preventiva.
Realitatea razboinica din aceasta domnie trebuia sa fi
ridicat problema atitudinii bisericii fata de razboaie i mi-
tropolitul Teoctist a rezolvat-o in sensul aprobarii.
Stefan Voievod urmarea crearea unui "Stat-tampon" in-
tre Moldova i Turcia sau incheierea unei aliante a celar doug
state ramneti indreptate impotriva turcilor.
Intrucit insa muntenii au fost mereu sustinuti de turci,
lupta Moldovei contra muntenilor insemna implicit i o lup-
VA in contra turcilor. Era un preludiu la marile lupte impotri-
va Portii Otomane din 1475 i 1476.
El probabil i-a dat bine seama de scopurile politice ale
domnului i a inteles c, luptind impotriva turcilor in mod
indirect impotriva muntenilor sau direct, domnul lupta in
contra pretentiilor necredincioilor, apara in contra lar tara
intreaga din sentiment patriotic, apara totodata biserica str-
(1) Paul Fauchille, Trait de droit international public, Paris,
tom. II (Guerre et Neutralit), 1921, p. 8-10.
E. cepkin, Cavalerii medievali, Milites, p. 770-771.
150
www.dacoromanica.ro
moseascg, credinta ortodoxg. Iatg motivele, care 11 indemnau
pe mitropolit sg susting fgrg nici o sovgialg politica externg
a domnului.
0 parte din boierime era impotriva ei, din (motive in guste
de gospoddrire Zinitit in domeniile lor, Cu atat mai mult cd
tributul turcilor Il pldteau tdranii, $i nu ei, boierii. Pe de
altd parte, ideea de neatirnare a Moldovei, era pentru ei o idee
abstractd , prea indepd rtatd.
Avea i biserica domeniul ei, dar nu se simtea ispititg sg
protesteze impotriva politicii lui tef an Voievod din mptive
de gospodgrire linitit, deoarece in concurenta cu aceastg
idee venea o idee superioarg anume a luptei in contra necre-
dinciosilor, in favoarea ortodoxiei.
Dar iatg, cg dupg, 1487 vine o schimbare a politicii externe
moldovenesti. tef an Voievod plgteste tribut turcilor, intend
cu ei in relatii pasnice. El i indreaptg privirea spre nord
luptg contra Poloniei, incheind aliantg politicg Cu marele
principe moscovit Ivan al 111-lea i cu tarul ttarilor din Cri-
meea Mengli-Gherai. tefan devine aliat al necredinciosilor
tgtari impotriva crestinilor.
De data aceasta domnul cgdea de acord Cu acea parte a
boierimii, care era nemultumit de rgzboaiele contra turcilor,
In schimb insg putea provoca nemultumirea fetelor bisericesti,
care aveau motive serioase sg priveascg negativ unja noug, a
politicii externe moldovenesti.
Dar si de data aceasta nu vedem nici un protest. Faptele
ne dovedesc cg in intreaga domnie n'a avut loc nici un caz de
pi test din partea bisericii, nici o defectiune eclesiasticg fatA
de domn. Fetele bisericesti Ii pgstrau toatg stima, in ciuda
deselor desacorduri intre domn i boieri.
Se vede ciar cg politica lui stefan Voievod in intregime
s'a bucurat de popularitate in sinul bisericii, fiind sustinutg
de ea frg cea mai mica irnpotrivire. Cu alte cuvinte, adeziu-
nea bisericii la masurile, pe care le preconiza i infgptuia
domnul, era desgvirsitg.
Nu provoca nemultumirea bisericii nici politica interng a
domnului.
stefan Voievod n'a fost autocrat dupg cum cred unii (1).
(1) I. Ursu, stefan cel Mare, Buc., 1925, p. 317.
151
www.dacoromanica.ro
tefan Voievod nu se amesteca In toate amgmmtele vie-
tii interne bisericesti, lAsate in grija mitropolitului. Era preo-
cupat mai mult de inzestrarea material a acestor institutii.
IntArirea autoritAtii domnului se desvolta pe unja stir-
birii drepturilor i privilegiilor boieresti. De pe urrna "con-
centrArii" puterii in rniinile domnesti, puteau s sufere boie-
rii marl, de drepturile i privilegiile bisericesti domnul nu se
atingea. De aceea si biserica nu avea nici un motiv plauzibil
de a se amesteca in politica interng, a domnului.
In earl de motivele principiale de sustinere a politicii
externe si interne a domnului, existani i unele de ordin se-
cundar.
In primul rind biserica nu prezenta o fold sociald In. stat.
Domeniile ei erau limitate i dispersate. Cifra totalA a sate-
lor bisericesti, a fost 153 (1).
Dac un boier mare ca Mihail de la Dorohoi avea peste 50
de sate, Ivan de Tulova 38 de sate vomicul Cupcici peste
20 de sate, vornicul OanA peste 30 de sate (2), iar Mihul pes-
te 50 de sate (3), ne putern da lesne seama c biserica mol-
doveneascI din acest timp cu numeroasele ei mangstiri, rgs-
firate pe toat intinderea teritorialg a Moldovei, nu prezenta
o fortA social si nu putea concura Cu boierimea mare si In-
fluenta ei
A doua imprejurare importantA, care prevenea once ne-
multumire fat'd de domn, este grija deosebit din partea dom-
nului pentru institutiile bisericesti. Inzestrarea mangstirilor
bisericilor Cu toate cele trebuincioase lar, intra in preocu-
parea constant a domnului.
Donatiile i privilegiile bisericii au fost acordate de
fan Voievod in decursul intregei dornnii cu unele intermitente.
Barbu T. ampina a facut o afirmatie cu totul inexactA,
pentru a infdri teza sa c centralizarea puterii domnului se
refer la ultima perioaa a domniei lui (4).
A. I. Gonta, Domeniile feudale i privilegiile mnstirilor
moldovenesti in timpul domniei lui Stefan cel Mare, in rev. "Biseri-
ca Ortodwid roming, 1957, nr. 5, p. 438-455, si de acelasi autor Mitro-
polia j episcopiile moldovenesti in secolul al XV-lea, in rev. "Mitro-
polia Moldovei i Sucevei", 1958, nr. 1-2, p, 21-36.
Istoria Romniei, vol. II, p. 324 si 310.
M. Costchescu, op. cit., vol. I, p.
Istoria Romniei, vol. II, p. 538.
152
www.dacoromanica.ro
I I,
)
I 4r r'F
r-
Ct.
,
-
4f a 1.
1'; 'T" 1
- Lot
.3.441,,,,X.if,r ALI
www.dacoromanica.ro
Biserica Sft. Nicolae din
Popduti (Botosani).
www.dacoromanica.ro
i tefan cel Mare, dupd tabloul votiv dela Voronet.
www.dacoromanica.ro
,174.4
Non
'r
,*4
s
_
tag
- ---- 4
T. -
T
(N-
F
.4.
' r, ,
a- - '"U
'
.te fan cel Mare i familia sa, in tabloul votiv dela Voronet.
www.dacoromanica.ro
Daniil Sihastrul
www.dacoromanica.ro
Y
-,.r
e. '
. f,!`
,4,>.
e 4
, '
_ter f
>4
'
OWN. ,t1
V.,4,44111. s
4.1.4
www.dacoromanica.ro
Documentele nu confirma aceasta afirmatie. Dupa calcu-
lul nostru pe prima perioada a domniei lui stefan Voievod,
1457-1472 cad 43 de donatiuni i confirmari de posesiune, pe
a doua perioada 1473-1488, 27, iar pe a treia 1489-1504
abia 22 (1).
Prim urmare, avem o ordine descrescinda. i nicidecum
nu se poate afirma ca, tocmai in ultima perioada a domniei
sale tefan a avut mai multa grija, de biserica i, in special,
de manastiri. Desigur, periodizarea este a autorukui, nu a
noastra.
Avem intreruperi mari de donatii i confirmari de pose-
siuni numai in a doua perioada de 4 ani (1483-1486) si in a
treia perioada de 5 ani (1492-1497). In prima perioada intre-
ruperile Sint cite un an (1461, 1464 1469).
Cele mai mari confirmari cad pe anul 1458 imediat dupa
inceperea domniei, anume 10, si pe perioada de trei ani 1488-
1490, dui:A o mare cotitura in politica lui externa, anume 16.
Aceasta manifestare de bunavointa fata de biserica putea
dezarma pe once nemultumit din sinul clerului.
Pe de alta parte reprezentantul autorizat al bisericii mi-
tropolitul Gheorghie nici nu era capabil s faca vreo opo-
zitie, ceea-ce se vede din atitudinea lui fata de toate proble-
mele extrabisericesti. Nu lua parte la sedintele sfatului dom-
nesc, consacrate competentei lui obisnuite. In general, era
un musafir rar in acest sf at. Numai extrema necesitate l'a
silit s ja parte la semnarea tratatului de pace au Polonia si
Lituania. Era si batrin i, probabil, neputincios: nu degeaba
i se zicea: "cel batrin".
Prin urmare, i caracterul lui personal Il facea nepotrivit
pentru o atitudine protestatara
Dar ceeace este si mai important, domnul se purta fata,
de biserica i, in general, ca un om perfect crestin. Birurritile
obtinute asupra vrajmasilor, nu le atribuia propriei sale per-
(1) Vez!: Documente privind Istoria Romniei, veacul XIV, XV.
A. Moldova vol. (1384-1475), Buc. 1954, vol. II, veacul XV, (1476-1500),
Buc. 1954. Cifrele pe, ani sint urmtoarele. Prima perioad: 1457 2,
1458=10, 1459=3, 1460=2, 1462=2, 1463=1, 1465=3, 1466=5, 1467=2,
1468=1, 1470=5, 1471=3, 1472=4. A doua perioad: 1473=2, 1475=2,
1476=2, 1478=1, 1479=4, 1480=1, 1481=3, 1482=1, 1487=4, 1488=7.
A treia perioadA: 1489=1, 1490=8, 1491=3, 1492=1, 1497=1, 1499=5,
1500=3.
- 153 -
www.dacoromanica.ro
soane, calitgtilor sale de conductor de ogti, ci fiintei supre-
me, Harului dumnezeesc. Cind se intimpla (rar de tot) sg
sufere infringere, o socotea trimisg de Dumnezeu ca pedeapsg,
pentru pgcatele lui.
tefan Vocla gi-a creat aproape un obicei ca dupg fiecare
izbindA obtinutg impotriva dusmanilor, sg zideascg, o bisericg.
Astf el de exemplu, dupg biruinta asupra tgtarilor, la 3
septembrie 1469, s'a fgcut sfintirea rangstirii Putna, la care
s'a lucrat mult, domnul dindu-gi seama cg "ajutoriul nu de
aiurea i-au fost, ci numai de la Dumnezeu gi de la Preacurata
Maica sa" gi "multumind lui Dumnezeu, au sfintit mftngstirea
Putna" (1).
Dupg cea mai insemnatg victoria a sa impotriva turcilor
In 1475, care i-a dus faima in toate tdrile europene, "dind
laudg lui Dumnezeu de biruinta ce au fgcut", a zidit la Vas-
lui biserica Sf. loan predicatorul. La intoarcerea sa la Sucea-
va, i'au iesit inainte mitropolitul gi cu toti preotii, aducind
sfinta Evanghelie gi cinstita cruce in rniinile sale, ca inaintea
unui impgratu gi biruitoriu de limbi pdgine, de l'au bla-
goslovit" (2).
Dupg, izbinda asupra lui Tepelus din Tara Romftneascg
In 1481 s'a zidit la Suceava biserica sf. Procopie. Urmeazg
dupg 1485 (Hroiot cu turcii) biserica sf. Nicolae la Iasi, in
1487 (Hroiot in 1486) biserica domneascg la tirgul Hirlgu gi
In 1497 (dupg rgzboiul polono-moldovenesc) biserica sf. Dimi-
trie la Suceava (3).
tefan Voievod a zidit mftngstirea Voronetului (in 1488),
biserica mare la Baia (dupg 1467), biserica ctitorie la Piatra
(1497-1498), mgngstirea de la Rgzboieni (4).
Dupg stirea, pe care ne-o dg Gr. Ureche, tef an a zidit 44
de bis erici (5).
Vl. Mironescu ne-a prezentat un catalog cronologic de mg-
ngstiri gi biserici intemeiate de domn, ajungind la aceeagi ci-
www.dacoromanica.ro
frg total g de 44 (1). E adevrat cg din acest numgr fac parte
si doug biserici, introduse in catalog dupg "traditia localg",
dar dacg le excludem din calcul, totusi cgpgtgm o cifr destul
de impresionantg.
Pentru victoriile sale tefan multumea lu Dumnezeu, and
In 1465 s'a intors dup. luarea Chiliei, tef an "porunci mitro-
politilor si episcopilor si si tuturor preotilor sa multumeascg
lui Dumnezeu pentru darul ce i-a %cut Dumnezeul cel de sus
Savaot cel ce pe heruvimi se odihneste" (2).
tef an Voievod tinea in mare cinste pe clerici, care in toa-
te ospetele mari, pe care le dAdea domnul, erau neapgrat pre-
zenti si ocupau primul loc.
Astfel, de exemplu, in 1473, dupg ce a bgtut pe Radu cel
Frumos, "fgcu mare ()slat mitropolitilor si vitejilor sgi" (3).
Ospgtul s'a repetat in 1475, unde in fruntea tuturor se
aflau "mitropolitii", si in 1481 la ospgt au luat parte mitro-
politul, episcopii si boierii" (4).
La toate acestea trebuie sg adguggm si caracterul drept
al domnitorului, despre care ne mgrturiseste cronicarul po-
lonez I. Dlugosz. Dinsul serie: "Prin asprimea sa si drepta-
tea sa, nelgsind nici o crimg nepedepsitg, ii fgcu pe acestia
(moldoveni) plecati si ascultgtori intru toate de poruncile
lui" (5).
Deci, vom intelege dece biserica in persoana reprezentan-
tiloar ei, i'a pgstrat domnului cel mai desgvirsit respect si nu
l'a contrazis niciodatg in politica lui externg si interng. Bi-
serica il pretuia cg pe un bun crestin, protector al bisericii,
un mare domn si un mare conducator de oaste.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 10
CONCENTRAREA PUTERII IN MHNILE DOMNULUI
www.dacoromanica.ro
derivat din "slujbg". Aceasta reformg a sdruncinat vechile
ternelii sociale ale statului si a dus la centralizarea puterii
In stat.
Centralizarea acestei puteri nu se impgca Cu libertatea va-
salului de a parasi pe seniorul su si de a trece la un alt senior.
S'a format o noug notiune politicg de "supusenie". For-
mula veche din gramotele intre principii rusi: "boierilor si
slugilor nostri liberi depling libertate" (de alegere a senioru-
lui) a fost abandonatg si a iesit din uz. Vasalul se transforma
In supus, farg dreptul de a'l parasi pe stgpinul sgu politic.
0 altg forma a luptei in contra feudalilor era asa zisa
"opala", adicg disgratie, in urma cgreia unii erau arestati,
altii isi pierdeau viata. Mosiile disgratiatilor pentru "vicle-
nie" reald sau nascocitg intrau in posesiunea rnarelui prin-
cipe.
In sistemul de centralizare contau si incercari de nimicire
a udelurilor (mosiilor princiare) mid, ingradirea imunitatilor,
Incetarea practicei de a da pamantul ca ocina si in sfirsit,
introducerea noii ordini de judecata, obligatorii pe tot intin-
sul posesiuni lor moscovite, prin intrarea in vigoare a noului
cod de judecatg, asa zisul sudebnic din 1497-1498.
Intfo alta lucrare acelasi autor aratg, Ca formarii statului
rus centralizat (in 1450-1500) (1), i'a precedat o lunga perioa-
da de preggtiri (inainte de 1380) si mai temeinice (in 1380-
1450), ceea ce inseamng cg, a trecut nu mai putin de un secol
ping ce s'a putut realiza concentrarea definitiva a teritoriilor
resesti in jairul Moscovei (2).
Pregatirea a fost inevitabila, fiind dictatg de nevoia cuce-
ririlor de teritorii rusesti, care se aflau sub puterea statelor
vecina.
Dac facem comparatie intre sistemele rusesc si moldove-
nesc de centralizare, observam deosebiri esentiale. In Moldova
dornnitorul nu manifesta pofta de a'si imbogati domeniul prin
Intrebuintarea fortei sau viclesuguri ingenioase. Nu s'a sem-
nalat in documente niciun caz de asemenea naturd. Grad dom-
157
www.dacoromanica.ro
nuI vroia sa-i rotunjeasca, ocoalele tirgurilor i oraelor, re-
curgea la cumpdrare de sate. Proprietatea dupa moartea titu-
larului ei se impartea futre succesorii legali, care "primeau
de la domn pentru drept credincioasa slujba a tatalui lor ac-
tele de intarire" (1).
In Moldova nu mai era posibila o reforma de esenta i pro-
portii novgorodiene. Nu exista nicio provincie moldoveneasca
care sa aibe o existen% politica proprie, pe care tefan Vote-
vod ar fi putut-o cuceri pentru a proceda apoi la reforma
agrara, dupg. cum a facut aceasta Ivan al III-lea.
In Statul moldovenesc slujba credincioasa fa% de damn
se rasplatea prin donatii de pamint. Si daca era lega% i de
fapte de vitejie in timp de razboi, persoana respectiva conco-
mitent Cu donatia de pamint se ridica la rangul de boier, vi-
teaz, capitan, conductor de oaste. Dar aceste donatii erau
cazuri izolate, nu de masa.
Cind stefan Voievod a organizat slujitorimea, el nu a pu-
tut sa o improprietareasca, deoarece statul moldovenesc nu
dispunea de cantitatea de pamint, suficienta pentru o aseme-
nea reforma. De aceea slujitorii primeau sau lefuri sau se bu-
curau de unele scutiri de taxe sau de servicii, dupa cum aceas-
ta se vede i sub domniile ulterioare i mai ales in domniile
din secolul al XVII-lea.
Dar, ca i in Moscova, in Moldova nu se mai socotea posi-
plecarea vasalului in tara vecina fara a aduce prejudicii
prestigiului i intereselor domniei. De aceea cazurile de emi-
grare erau socotite "viclenie" ("hiclenie") i moiile emigran-
tului se confiscau in folosul domniei (cazul cu Mihul) sau se
acordau altar balen, dupa cum a fost cazul ou Avram vistie-
rul, fugit in Lituania (2).
La moldoveni nu existau "udeluri princiare".
Practica imunitatilor continua in tot timpul domniei lui
*tefan Voievod i exista un singur caz izolat de restringere a
imunitatii episcopale. stefan acorda satelor Radauti i Cot-
mani privilegiul de a fi supuse episcopiei din Radauti Cu
exceptia pricinilor de sfadd i furt in timpul tirgului, care
Alexandru I. Gonta. Unele aspecte ale politcii interne a lu
tefan cel Mare, "Studii", 1957, nr. 4, p. 93.
Documente privind Istoria Rom&niei, A., XV, vol. II, p. 195
(doc. 15 martie 1493).
158
www.dacoromanica.ro
vor fi judecate de vornici (1), ceea ce inseamna CA a fost adop-
tat pricipiul "judicium loci" impotriva regulei generale de
judecata a oamenilor dependenti de stapinul lor conform cu
privilegiul de imunitate. Dar aceasta prezinta abia un inceput
de ingradire a imunitatilor, Meg. a forma un proces in istoria
mosiilor moldovenesti din timpul lui tef an.
Centralizarea in statul moldovenesc nu semana nici cu
tipul francez de centralizare.
Cind la coroana franceza au fost alipite ultimele feude
mari in timpul lui Ludovic al XI-lea (1461-1483), unificarea
teritoriala si nationala a Frantei s'a realizat. "Seniorul re-
gele" a unit toate teritoriile si Franta a devenit domeniul lui.
Puterea regala staruia sa se intareasca (2).
Doug, masuri, luate de puterea regala, au contribuit la cen-
tralizarea puterii si statului: 1) introducerea armatei perma-
nente sub comanda regelui si 2) infiintarea unui impozit per-
manent (taille) in folosul fiscului regal. Aceste masuri elibe-
rau puterea regala de dependenta ei de "Etats generaux",
"Statele generale de stari sociale".
La inceputul secolului al XVI-lea aceasta putere si-a pier-
dut tiazaturile puterei feudale senioriale. Regele a inceput
sa guverneze tara cu ajutorul oamenilor si (gens du roi, offi-
ciers du roi). Hanotaux numeste pe Francisc I (1515-1547)
"primul rege absolut al Frantei". Oamenii regelui au fost
numiti in provincii sub numele de "gouverneurs generaue
(guvernatori generali), "tresoriers de France" (administratori
financian), "juges royaux" (judecatori regali). Oamenii pusi
de rege au inceput sa se poarte in provincii ca niste "regi ade-
varati", incit a fost nevoie din partea regilor Frantei sa resta-
bileasca deplina putere regar.
Ulterior centralizarea administrativa a atins culmea. S'a
stabilit iun sistem, ierarhic cu general-controlor sus si inten-
denti si agentii lor subdelegati jos (3).
Nu vom urmari toate caile, prin care regii Frantei au de-
venit stapini absoluti, iar Franta o monarhie absoluta. Sint
suficiente informatiile de mai sus pentru a proceda la unele
comparatii.
I. Bogdan, vol. I, p. 257 (doc. din 23 august 1481).
P. N. Ardasev. Op. cit. S. Pet., 1902, p. 101-110 s. U.
Op. cit., p. 151.
159
www.dacoromanica.ro
2. CAILE DE CENTRALIZARE A PUTERII
IN MOLDOVA
www.dacoromanica.ro
statul moscovit, si niel in cele istorice franceze. Conditiile lo-
cului si timpului cereau o and' adaptare a ideei.
In fruntea tuturor masurilor luate pentru realizarea cen-
tralizarii std. chemarea la apararea patriei a rdzeOlor (proprie-
tari alodiali). Prin aceasta domnul desfiinta de fapt, fara a
recurge la o reforma speciala directa, privilegiul boierilor de a
li singurii apdrdtori ai patriei.
In evul xnediu in toate statele europene se socotea ea prin-
cipala indeletnicire a boierirnii (vasalilor) este apgrarea do-
meniului seniorului. Obligatia de a merge la razboi pentru
apdrarea lui se recompensa prin privilegii, prin imiunitati,
care dadeau vasalului posibilitatea sa-si organizeze curtea si
cete de ostasi, condusi de el, chid nevoia cerea.
Domnul a subminat 'inset 0 esenta feudalismului. Daca
boierimea mare inceteazd de a mai fi singura fortg militara,
apgratoarea tarii, atunci se punea involuntar problema: oare
nu sint susceptibile de a fi suprimate privilegiile boieresti?
Stefan n'a tras toate concluziile logice, care se desprindeau
din faptul ca principala for% de aparare a Valli devenea oas-
tea rgzesilor si a taranilor liberi. El a lamas cu xnentalitatea
de boier, insa a creat un sistem mixt, in care forta militar&
a boierimii maxi trecea pe planul al doilea, cedind primul loc
fortei militare a razeOlor 0 taranilor liberi.
Faptele noi in organizarea apargrii tarii creau premise
pentru o mud, infatisare a puterii domnului. El devenea mai
liber in activitatea sa, incetind de a fi la cheremul boierimii
mari, care ping la inscgunarea lui, se sirntea conducgtoarea
statului.
Situatia noug ce s'a creat i-a permis dom.nului sa reducg
treptat in Sfatul domnesc numgrul boierilor MA, functii. Obli-
gatia de a da sfat domnului, Cu slabirea pozitiei boierimii
marl, isi pierdea baza. Domnul nu mai avea nevoie de sfat al
tuturor elementelor din boierirne, care se socoteau fruntasii ei.
Am aratat cum reptat s'a redus numarul consilierilor dom-
nesti fara functii aproape pina la zero spre sfirsitul acestei
domnii.
Aceasta renuntare la serviciul unei parti din boierirne isi
are o mare insemnatate. Boierimea mare fara functii se soco-
tea reprezentanta tarii, pe chid boierii cu functii, legati de
tot aparatul statului, reprezentau statul. Astfel elementul
161
11
www.dacoromanica.ro
social-politic ceda in, sfatul domnesc locul elementului admi-
nistrativ.
E interesant c, stAruind la realizarea centralizdrii puterii
In miinile sale, Stefan Voievod se baza totodat: in bung* par-
te pe descentralizare. Cetdtile, care jucau atunci un rol foar-
te mare, am creat o retea de apgrare, cuprinzind aproape toate
marginile gird. Pircalabii, sefii cetdtilor, erau cei mai apro-
piati colaboratori ai domnului. Pircalabii erau in raza lor de
actiune administratori superiori i judeatori superiori. Ei re-
prezentau la fata locului persoana domnului. Orasele nein-
t:rite se supuneau dornnului in mod direct frg, a avea un
intermediar ca pircalab. Dar pircalabii, bucurindu-se de o
putere insemnatk totodatd erau rdspunzdtori in fata domnu-
lui de tot ce se petrecea in interiorul cefdtii, in ocolul ei
In tinutul inconjuedtor.
Sistemul de pircalabi a fost intregit prin crearea postului
de portar de Suceava, foarte important pentru securitatea
Orb. i domnului. Toate orasele neintdrite se conduceau cu
ajutorul curtii domnului, de insusi domnul. Cind dorruml a
imbdtrinit, conducerea administratie superioare a devenit
pentru el anevoias:. 136.nuim Ca' portarul de Suceava de la
1498 pe ling pireldbia obisnuit: i organizarea securit.tii
domnului, mai avea asupra sa i obligatia de a ajuta pe damn
In conducerea oraselor neint-drite, adic, a dorneniului dom-
nului.
Fiind i bolnav, domnul avea imperioas nevoie de un
sfetnic intim in permanentd si de ajutor in opera de admi-
nistrare.
Prin urmare, portarul de Suceava avea atributii de /Area-
lab si in afard de aceastaiunele in plus dictate de apropierea
fat de domn.
Dup'd cit se pare, postul de portar de Suceava era asema-
ntor cu postal politic de securitate din Polonia "marsza-
lek mare" (1).
SA* vedem acum ce alte m:suri de mai micd, importantd a
www.dacoromanica.ro
luat domnul pentru realizarea centralizgrii puterii dam-
nesti (1).
In urma factorului biologic continua impgrtirea satelor
intre mostenitori, succesori ai primului stgpin, care a primit
donatie pentru credincioasa lui slujbg. La acelasi rezultat
duceau $i vinzgrile i cumpgrgrile de sate sau de pgrti de sat.
Dar odatg cu aceasta pe aceastg cale, deseori se producea
concentrarea mai multor sate in miinele boierilor mari.
tefan Voievod intervine direct in procesul de transferare
a satelor de la micii proprietari in miinile marilor feudali:
1) El nu fgcea danii din satele, depinzind de ocoalele tirguri-
lor niclunui feudal, fie laic, fie comunitate religioasg; 2) Can-
celaria domneascg emitea titluri de proprietate numai moste-
nitorilor legali in virtutea drept credincioasei slujbe i in ca-
zuri de cumpgrare in virtutea drept credincioasei slujbe a
cumpgrgtorului; 3) stefan, incepind cu 15 septembrie 1466,
cumpgra sate si le alipea la ocoalele tirgurilor sau dona ctito-
riilor sale sau mangstirilor.
Din satele cumpgrate au fost donate mftngstirilor 46 sate,
2 jumgtgti de sat si 2 selisti, au fost alipite ocoalelor de Virg,
sau de cetgti 20 de sate si 2 selisti (anume tirgului Vaslui,
tirgului Birlad, cetgtii Soroca, strgjuitoare la hotarele tgrii
tirgului Piatra). Citeva sate cumpgrate i altele citeva con-
fiscate dela Avram vistierul, fugit in Lituania, pentru "hicle-
nie", au fost donate rudelor domnesti (2 sate).
tefan Voievod, de obicei, evita donatiuni din ocoalele
gurilor pentru a nu aduce daune visteriei ou veniturile ei. In
schimb fgcea danii pe locuri pustii i seliti pentru sate, nzai
ales pentru popularrea teritoriului intre Prut i Nistru (pe
Visnovgt lingg Bic, in tinutul Tigheci, pe Cogilnic, pe Sa-
rata) (2).
Conform calculului, fgcut de A. Gonta prin interventia
sa in pro cesul de vinzgri i cumpgrgri domnul a smuls boierilor
circa 76 sate si doug jurngtgti de sate dintr'un numgr de 153
de sate si 22 jumgtti cite s'au vindut, lgsind ca restul, rg-
Al Gonta, op. cit., p. 91-103.
Dup cum se vede din harta intocmitg de G. Reichersdorffer,
In partea Moldovei dintre Prut 1 Nistru existau in earl de Chilia
Cetatea-A1b tirguri i orase: LApusna, Tighina, Ciubarcea, Orhei,
Soroca, Hotin s, a. Istoria Romniei, vol. II, p. 575.
163
www.dacoromanica.ro
minind in muinile feudalilor, sd se macine prin impgrtire
intre mostenitori. Concluzia de mai sus ne demonstreazg cd
tefan Voievod a avut o anumitg atitudine fatg de proprieta-
tea feudalg. El nu introducea nimic radical, pgstrind fdrg
schimbare raporturile sociale existente pe atunci, insd cguta
sd rotunjeascd ocoalele tirgurilor si prin aceasta contribuia
la centralizarea puterii domnesti in stat.
Desigur i atentia rnereu atintitg spre satisfacerea nevoi-
lor bisericii ortodoxe din partea domnulu, in schimbul supu-
nerii desdvirsite a bisericii, juca un rol important in opera
de accentuare a puterii domnesti.
In sfirsit, un rol aparte in subminarea puterii boierilor
l-au jucat i rdzboaiele duse de stefan Voievod prin acea trd-
sgturd a lor esentiald cd ele au impiedicat asezarea stdrii so-
ciale a populatiei, in special a boierilor, pe bazg de linititg
acumulare a avutiei. In oursul anilor tulburi din aceastd dom-
nie "materia sociald" se afla In permanentd mgcinare.
Boierimea nu avea timp sa rdsufle dupg un rgzboi, cind
incepea unul nou. Unii se ridicau, altii decgdeau. Asernenea
situatie contribuia la diminuarea rolului politic al boierirnii
marl.
164
www.dacoromanica.ro
PARTEA III-a
DINAMICA POLITICA
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 11
SCHEMA POLITICII EXTERNE qI PRINCIPIILE
El DE BAZA
,......
A inceputul /ucrgrii am argtat in scurt care a
fost dinamica politicg a domniei lui stefan cel
Mare. Acum prezentgm explicatii pi schitgm
principiile, care statedu la baza ei. Dinamica
politicg a lui tef an cel Mare poate fi rezuma-
tg in urmgtoarea schemg:
1/. 1475-1469, primii papi. Plata tributu-
lui cgtre turci. Vasalitatea fat. de Polonia,
stabilitg in 1459 (a durat de jure ping la 1499,
iar de fapt numai ping la 1489 deci 30 de ani).
PrImele bgtglii pentru posibilitatea desvoltgrii economice
nestingheritg (cucerirea Chiliei in 1465) pi pentru apgrarea
independentei statului moldovenesc (rgzboiul ungaro-moldo-
venesc (1467) Incursiune in Ungaria (1469) pi decapitarea lui
Petru Aron (1469).
2./ 1470-1486. Perioada luptelor contra tdtarilor (1470),
munteni/or (1473, 1481), turcilor (1475) A doua vasalitate fatg
de unguri (1475) (care a durat ping la 1504, deci 29 de ani).
Un nou rgzboi impotriva turcilor (1476).
Pierderea cetgtii Chilia pi Cetgtii Albe (1484). 0 noug bg-
tglie contra turcilor, venal cu pretendentul la domnie Hruet
(1485) (1). Bgtglia contra beiului turcesc Molcoci la Catlabu-
ga (dec. 1475). A doua luptg Cu Hruet (1486).
(1) Numele lu se dg, in izvoare in mad varat: Hruet, Hromoda,
Hronoda, Hroet, Hronet, Chromot (Chromois).
167
www.dacoromanica.ro
3/. 1487-1503. 0 reevaluare a politicii externe, dusa im-
potriva turcilor, muntenilor i tdtarilor .
tefan inaugureaza o politica externa noua, mutindu-si
sfera intereselor de la sud la nord i trecind de la sistemul
de defensiva (faO de unguri i turci) la cel de ofensiva (fata
de polonezi).
Inceputul politicii externe noi are loe aproximativ in 1448-
1489, iar in 1491 tef an incheie o alianta, ou marele principe
moscovit Ivan al III-lea si in anul urmator cu hanul tatarilor
din Crimeea Mengli-Gherai. In 1497 a avut loc razboiul polo-
no-moldovenesc, care a dus in 1499 la incheierea pacii Cu Po-
lonia si Lituania. Iesirea lui stefan din alianta tripartita. Pu-
terca domnului se afla la apogeu. Totodata ultima perioada
externa este timpul desamagirilor in politica lui noua.
Trecind prin epizoade de ostilitate fata de turci, fara ur-
Mari (in 1499 si 1500), stefan duce apoi lupta pentru Po-
cutia, o provincie care in trecut (1388-1433) a fost moldo-
veneasca.
Trebuie s credem in ceeace era normal pentru acel timp,
ca stefan, luptind contra Poloniei, avea un program de re-
vendicari teritoriale. Atunci and apartenenta etnica a omu-
lui juca un rol secundar, si pe primul plan al raporturilor
dintre oameni aparea religia, tefan s'a g-indit, desigur
rotunjeasca granitele pe seama teritoriilor vecine poloneze
cu o populatie rusa ortodoxl. Capatind un terit,oriu nou, Mol-
dova ar fi devenit mult mai putemica, fall de vecinii sal. Dar
n'a reusit.
Din programul sal maximal a ramas o mica, parte: Po-
cutia, pe care vroia cu tot dinadinsul sa o alipeasca, la Mol-
dova. Moartea l'a impiedecat sa imbrace in forme juridice sta-
pinirea de fapt asupra acestei provincii.
Prima perioada a durat 18 ani, din care doi ani cuprind
primii pasi. A doua perioada a durat 14 ani. A treia 15 ani,
din care 9 ani cad asupra aliantei tripartite moscovito ta-
taro-moldovenesti"
Dupa cum putem constata, dinamica politica s'a desvoltat
In trei directii mari, in conformitate au trei vecini, capabili sd
cotropeascd Moldova: prima perioadd contra Ungariei a
doua contra Turciei a treia contra Poloniei.
Datorita aprecierii lucide a conjuncturii politice tefan
168
www.dacoromanica.ro
cel mare a gtiut cel putin sa apere independenta i integri-
tatea Moldovei.
Din schema de mai sus se vede ca la baza politicii externe
moldoveneW stateau trei principii de seama, anume:
1) tribut plait turcilor, 2) notiunea de vasaiitate i 3)
alianta cu Moscova i Crimeea.
Pentru un domn dintr'o tara mica, ca Moldova, situata
intre trei mari puteri (Ungaria, Polonia, Turcia) i satelitii
turce0i: Crimeea tatareasca i Muntenia, inchinarea unui
suzeran in calitate de vasal era absolut necesard. Vasalitatea
se prezenta ca o cerinta imperioasa a existentei statale, dic-
tindu'se de instinctul politic de conservare.
Una din principalele obligatii ale suzeranului, conform
dreptului feudal, era ajutorul militar dat vasalului in caz de
nevoie Trebuie s risipim o prejudecata a istoricilor romani,-
carora vasalitatea lui ?tefan Voievod fat de Wile vecine
pare ca un fapt necorespunzator cu figura mareata a aces-
tui domn.
Greeala provine din faptul c se judeca, trecutul dupa nor-
mele juridice i morale ale timpului nostru. Alte rezultate am
obtine, daca ne-am da silinta sa ne insuOm modul de a gin-
di din secolul al XV-lea. "A avea un senior, scrie un istoric
francez de seama, nu parea (atunci) de loc contrar liber-
Valli" (1).
Un alt reprezentant al istoriei medievale Heinrich Mit-
teis merge i mai departe, afirmind ca elemental hotaritor
al dreptului german feudal e fidelitatea, iar echivalentul ei
este reciprocitatea fidelitatii. "Fidelitate pentru fidelitate-
iata pozitia de baza, care pune pe amindoi, pe senior i pe
vasal, inteo situatie de perfecta egalitate" (2).
Modul modern de a gindi a dus pe istoricii romani la pro-
cedeul de a pune in umbra' cazurile de inchinare-vasalitate
contractate de stefan Voievod in lunga sa domnie, ca i cum
ele n'ar fi existat:
loan D. Condurachi, ocupindu-se de problema stabilirii
suzeranitatii ungare gi polone asupra principatelor romane
Marc Bloch, op. cit., p. 398-399.
Heinrich Mitteis, Der staat des hohen Mittelalters. Grundli-
nien einer Vergleichenden Verf assungsgeschichte des Lehnzeitalters,
Weimar, 1953, P. 58-64.
169
www.dacoromanica.ro
Moldova i Muntenia, distinge patru cauze de capetenie ale
suzeranitatii: 1) tarile romane erau mici i aveau nevoie de
aparare, 2) succesiunea la tron era pe jumatate ereditara, pe
jumatate electiva, cea ce permitea pretendentilor s. caute
sprijin In %rile vecine, 3) pericolul turcesc i 4) pradaciuni-
le tatarilor (1).
A treia 4i a patra cauza se contopesc Cu prima. Tartle ro-
mane, ca tad mici, firete, aveau nevoie de protectie din par-
tea unui vecin in contra celuilalt, inclusiv a turcilor i ta-
tarilor.
In ceeace privete succesiunea la tron, "electivitatea" atun-
ci de fapt aproape nu exista. Tronul se capata cu forta. Chiar
daca succesiunea ar fi fost ereditara, aceasta n'ar fi impiedi-
cat tare vecine sa intervina din cind in chid In Moldova (i
Tara Romaneasca) pentru a aeza in scaunul ei pe un can-
didat util intereselor lor i docil.
Lucrarea lui I. D. Condurachi a ramas aproape neobser-
vata in istoriografia roman, dei merita toata atentia.
Autorul apara parerea ca in ciuda tratatelor de vasalitate
'Ana la 1500 principatele romane au ramas pe deplin suvera-
ne i se bazeaza in aceasta afirmatie pe scriitorii apropiati
de evul mediu Jean Bodin, Grotius, Puffendorf i mai ales
pe Vattel. Aceste tratate nu grit decit aliante inegale i de
protectlune.
Teza principala a auterului o socotim perfect justa, deoa-
rece unele restrictii, pe care le intilnim inserate in tratate de
suzeranitate, erau de minima importanta.
Principatele nu se simteau stingherite de ele i continuau
sa duca o politica externa proprie, ou conditia ca ea O. nu fie
daunatoare suzeranului, aveau dreptul de a face razboi, drep-
tul de a bate moneda i celelalte prerogative ale suveranitatii.
Nu mai vorbim de faptul ca suzeranii niu se arnestecau in via-
ta interna a principatelor. Dupa cum bine a remarcat Paul
Fauchille, "vasilitatea ca i protectoratul, este susceptibila de
multiple i variate grade" (2) .Deci de fiecare data e o ches-
loan D. Condurachi. Suzeranitatea ungaro-polong i efectele
ei asupra suveranittii principatelor romne, pinI la 1500, Cernluti,
1923, P. 4-5.
Paul Fauchille. Trait de droit international public, tom. I,
partea 1, Paris, 1922, p. 285.
170
www.dacoromanica.ro
tiune de fapt, daca si in ce mAsurA este ating suveranitatea
statului vasal.
Dealtfel, teza de libertate de actiune a lui Stefan Voievod
fatg, de suzeran este exprimatA de Mate! Corvin elocvent cu
toatA iritatia i enervarea lui in scrisoarea sa catre regele po-
lonez din 1468, dupA infringerea suferitA de unguri in Mol-
dova (1).
SAntem de acord i cu cealaltA afirmatie a autorului, anu-
me, c suprematia ungaro-polonA (recte ungarA si polonA) se
deosebeste foarte mult de suzeranitatea turceascA de mai tir-
ziu si de protectoratul rusesc din veacul al XVIII-lea si ince-
putul celui de al XIX-lea (2).
Socotim c vasalitatea existA atunci, chid este atestatA de
documentele istorice (3). Dar din istoria raporturilor polono-
moldovenesti cunoastem c tefan Voievod continua datorit
inertieisA fie socotit de cerourile oficiale poloneze vasa1 l dupA
ce a ridicat arma impotriva regelui polonez dei conform cu
dreptul feudal, in cazul rAzboiului, facut de vasal impotriva
suzeranului, raporturile contractuale se sting.
Pe de alta parte turcii au venit in Europa cu notiunile
lor orientale, socotind cg, plata tributului atrage dupA sine
ascultare vasalA, dei din istoria evului mediu din occiden-
tul Europei stim cA tributul se plAtea fArA ca prin aceasta ea*
ja fiintA si acea legAturg. specificA, care este o trAsAturA ca-
racteristicA a vasalitatii.
Plata tributului joacA rolul rAscumpArArii independentei
statale si nu ducea la "inchinare-vasalitate".
"Singura obligatie de a plAti tribut, serie P. Fauchille nu
prejudiciazA statul, care Il plAteste, si nu face ca acesta
www.dacoromanica.ro
piarda suveranitatea nici externa si nici cea interna. Obi-
ceiul de a plat tribut era atit de frecvent pe vremuri" (1).
Asa priveau tributul si moldovenii. Insa conceptia lor
occidental a se ciocnea Cu conceptia turceasca orientala a tri-
butului ca semn al supunerii vasale. Din aceasta nepotrivire
a conceptiilor se nasteau neintelegeri si ciocniri, inclusiv raz-
boaie.
tefan Voievod a fnceput Cu vasalitate rege1ui polonez si
concomitent platea tribut turcilor, apoi la aceasta vasalitate
s'a adaugat a doua fata de regele unguresc in 1475 si atunci,
aflindu-se sub o dub16, vasalitate tef an si'a putut permite a
nu OW tribut turcilor, 'rasa indrazneala s'a soldat in sfirsit cu
un dezastru pentru Moldova. Insusi domnitorul era eft pe ce
sa-si piarda si tronul si viata.
Cind ideea de imposibilitate a luptei antiotomane in con-
junctura intemationala de atunci. a incoltit in mintea dom-
nului, el si-a schimbat directia politicii externe si si-a in-
dreptat privirea spre nord. Sub protectia vasalitatii ungare,
el a fnceput sa lupte impotriva Poloniei, intfo actiune co-
muna cu aliatii sai, marele principe moscovit Ivan III si ha-
nul familiar din Crimea Mengli- Gherai.
Cum sa ne imaginam dubla vasalitate in care se afla
tef an cel Mare?
"Ascultarea vasalului avea ca conditie esentiala exactita-
tea seniorului in respectarea angajamentelor. Beaumanoir
scria ea" omul datoreaza seniorului sail tot atita credinta si
lealitate in urma omagiului sa,u, cit si seniorul ii datoreaz la
rindul eau" (2).Prin urmare, dac seniorul nu-si respecta da-
toria de a veni in ajutor, vasalul putea sau sali schimbe se-
niorul sau sa-si a.nai adaoge la primul senior pe un al doilea.
Dubla vasalitate in epoca feudalti nu era o raritate. In ul-
timii ani ai secolului al XIII-lea un baron german s'a decla-
rat vasal la 20 seniori diferiti, lar altul la 43 (3).
Omagiul depus de un singur om la multi seniori era un
simptom al sltibiciunii, aproape congenitale a legaturilor feu-
dale.
Desigur, dubla vasalitate putea crea incurcaturi, de exem-
Paul Fauchille, op. cit., p. 296.
M. Bloch, op. cit., p. 350 0 351.
Op. cit., p. 326.
172
www.dacoromanica.ro
plu, daca doi seniori ai vasalului lor intrau in rgzboi unul
contra altuia, situatia acestui vasal devenea extrem de grea.
Cum sg procedeze? Dacg ar vrea sg rgming neutru, ar comite
o dublg incAlcare a lealitgtii. Trebuia sg procedeze neapgrat
la alegere.
In viata realg a evului mediu din Occidentul Europei au
fast elaborate trei criterii de a satisface in aceste cazuri da-
toria de vasal: 1) intii se dgdea prioritatea celei mai vechi
vasalitgti; 2) in unele cazuri la contractarea suzeranitgtii a
doua se fdcea rezervg de fideltate promisg seniorului prece-
dent sau; 3) mai mult respect se oferea acelui senior care a
dat vasalului cel mai bogat feud (1).
Al treilea criteriu nu putea fi aplicat Moldovei, deoarece
tefan Voievod ca vasal, nu primea in realitate feud, pi Mol-
dova numai in mod simbolic se socotea feud.
Dar contractind in 1475 o noug suzeranitate, ungureased,
In plus la cea polonezg, tef an Voievod a procedat foarte pru-
dent, intrebuintind prirnele doug criterii la un loc., anume, a
introdus in actul de depunere a omagiului rezerva cg nu va
da ajutor regelui ungur in caz de rdzboi intre Ungaria pi Po-
lonia, regele polonez fiind pi cel mai vechi suzeran.
A procedat apa dupg cum ar-proceda un debitor fatg de al
doilea creditor, cdruia nu i-a ascuns cg mai are o datoLie pi
cu care s'a inteles cg 11 va onora datoria, dacg la termenul
fixat nu-i va cere concomitent banii pi primul creditor. Astfel
regulele dublei vasalitgti au fost respectate intocmai.
In practicg dacg se ngstea un conflict intre senior pi vasal
pe tema indatoririlor, rezolvarea lui depindea de balanta for-
telor pi de calculul consecintelor. Marc Bloch comparg in mod
spiritual rezolvarea conflictului cu o cdsgtarie care se termi-
ng cu divort, MI ca sg fie cunoscute motivele lui pi fgrg ca
sg, existe un judecgtor pentru a le aplica (2).
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 12
PRIMA PERIOADA A POLITICH EXTERNE
1. POLITICA ANTIUNGUREASCA
www.dacoromanica.ro
exista o rivalitate Intre poloni i unguri mult mai mare, de-
eft cea intre poloni i turci (1).
Comertul se afla in buna parte in mina venetienilor i ge-
novezilor. Punctele, prin care faceau ei comer, erau Caf fa
(actuala Feodosia) i Suroj (actualul Sudac). Caravanele Cu
marfurile lor se indreptau mai ales spre Kiev prin insula Ta-
van pe Nipru, unde se facea trecerea pe malul drept al Nipru-
lui, sau prin Cetatea-Alba, traversind Bugul i alte riuri. Pe
timpul lui Kazimir Iagello polonezii exportau gnu la Constan-
tinopole i in Arhipelag (2),
Pentru unguri din punct de vedere economic prietenia Cu
Tara Romaneasca prezenta mai multa importanta, decit cea
cu Moldova, deoarece ei i trimiteau marfurile spre Chilia
prin Tara Romaneasca.
Insa stefan prezenta pentru Ungaria o alta importanta,
o importanta politica, ca un eventual aliat in cazul
ungaro-poloneze si ungaro-turcesti.
Polonii s'au grabit sa-1 recruteze pe stefan Voievod ca
vasal, folosindu-se de prima ocazie, de lupta lui din 1459, chid
tefan n'a reusit sa se impuna, ceea ce se poate vedea din
conditiunile impacarii intre Moldova si Polonia.
La lagarul dela Nistru la 4 aprilie 1459, intre plenipoten-
tiarii poloni Andrei Adrowacz, voievodul Rusiei, i Hricko din
Pomorzany, voievodul Podoliei, i ic,ef an Voievod al Moldovei
se incheie un tratat de pace, in care sint prevazute urmatoa-
relo stipulatiuni (3).
1) Starea de razboi intre ambele parti inceteaza, 2) pa-
gubele suferite pe teritoriul polonez se vor judeca, 3) stefan
va lasa in stapinirea regelui cetatea Hotinului, 4) se regle-
menteaza situatia cetatenilor, care vin in tirgul Hotinului,
5) dad; se va face cuiva de catre un moldovean o nedreptate,
www.dacoromanica.ro
cazul va fi judecat de voievodul Hricko impreuna Cu domnul,
1nsa in mod provizoriu ping, la decizia definitiva a regelui,
6) pribeagul Petre Aron nu va putea sa se apropie de granita
moldoveana mai aproape de Smotrycz, boierilor lui li se da
voie sa se intoarca in tara i in cazul acesta ii vor recapata
moiile i vor fi tinuti in cinste, 7) negustorii poloni vor fi
liberi sa villa in Moldova, p/atind vamile obinuite, 8) stefan
nu va recunoate i nu va sluji nici iunui alt suzeran afara, de
regele Poloniei 4i, in caz de nevoie, va da acestuia ajutor 1m-
potriva paginilor, 9) regele in schimb e dator sa-1 apere pe
tefan ca pe un supus al sau dupa vechtul obicei.
Din tot continutul documentului, mai ales din faptul pier-
derii cetatii Hotiniului, din preponderenta partii polone in ju-
decarea cazurilor de litigii, se vede c expeditia lui atefan in
Polonia nu era din cele prea fericite. Un singur avantaj pe care
l'a obtinut domnul era indepartarea lui Petru Aron de granita
moldoveneasca, dac facem abstractie de intrarea lui stefan
sub suzeranitatea poloneza.
Subliniem ca stefan n'a putut obtine de la regele polonez
izgonirea lui Petru Aron din Polonia, dei, desigur, ar fi dorit
aceasta. Succesul politic al lui stefan era limitat i corespun
dea cu succesele lui militare.
In 1460 Petre Aron fi muta, rwdinta, trecind in Ungaria.
In aceasta tug, din ianuarie 1458 pe tron se afla noul rege
Matei Corvin (fiul lui loan Corvin). In urma pretentiflor la
tronul Ungariei din partea imparatului Frideric al Austriei,
Incepe la 17 februarie un razboi intre Matei i Frideric.
Urmind pilda predecesorului sau i urmarind stabilitatea
interna, tef an pla,tete tribut turcilor (1).
Turcii l'au lasat pe stefan rnult timp in pace i linite,
datorita platil tributului.
In 1461 tef an face incursiune in Ungaria in regiunea se-
cuilor (2), care, probabil, era o demonstratie in contra ada-
postirii riva1ului sau Petru Aron (3). Pentru Polonia vasali-
Dlugosz, op. cit., C. 344: "tributum quotannis Turco redde-
bat" (an. 1465).
Cronica de la Bristita, p. 116. Grigorie Ureche, p. 91 vorbete
de "mult prad 6,,,.
I. Ursu, tef an ce! Mare, 1925, p. 16. V. Pirvan, Relatiile lui
$tefan ce! Mare cu Ungaria. "Convorbiri literare" anul XXXIX, Buc.,
1905, p. 879.
176
www.dacoromanica.ro
tatea domnitorului moldovean era dictata de interesele eco-
nomice, dupa cum cu dreptate afirma C. Racovita (1).
Autorul respinge pe rind explicatiile ce s'au emis in lite-
ratura istorica In chestiunea vasalitatii moldovene fata de
Polonia, si anurne: pericolul turcesc (I. Ursu), continuarea
relatiilor dintre Moldova si Rusia Rosie (Niemczewski), ac-
tiunea Iadvigai de a lua in posesiune tot ce a ramas de la
tatal ei Ludovic cel Mare (1342-1382), inclusiv dreptul asupra
Moldovei, restringerea vasalitatii moldovenesti fata de Polo-
nia numai in ce priveste Pocutia (N. Iorga), parere respinsa
de P. P. Panaitescu in "La Route comerciale".
In primele timpuri dupa intemeierea Moldovei existau
doua rivalitatea polono-ungureasca i polono-litua-
niana.
Prima se baza pe puterea politicae crescinda a Poloniei
interesele ei comerciale, pe cind Ungaria pretindea ca voievo-
zii moldoveni sa-i fie supusi dupa cum a fost aceasta la ince-
put. Dupa moartea lui Ludovic cel Mare (1342-1382) Ungaria
a fost respinsa din Rusia Rosie (Galitia), Podolia si Moldova.
Polonia i-a ocupat locul. Pentru poloni interesele comerciale
jucau am rol precumpanitor. Liovenii nu aveau alt drum co-
mercial, decit prin Moldova, deoarece drumul asa zis tataresc,
dupa, ce Otani se instalasera, in sud de Rusia in stepele de
line. Marea Neagra, a incetat sa mai fie sigur i utilizabil.
Rivalitatea polono-lituaniana fusese acuta pe timpul Jul
Alexandru cel Bun (1400-1432), dar sub unnasii si succesorii
lui, Lituania a trecut pentru Moldova pe planul al doilea.
In cazul unei politici filo-unguresti a Moldovei, ea ar fi
fost amenintata "sd fie transformatd in marca ungard, cum
fusese la inceput" (2).
Deci pentru Moldova nu era alta cale, decit o strinsa alian-
ta cu Polonia si totodata raporturi reci sau chiar si de ostili-
tate fata de Ungaria, corespunzator Cu caracterul raporturilor
polono-unguresti.
Politica filo-poloneza a lui tef an Voievod se afla pe linia
intereselor mari, esentiale ale Moldovei. Daca vom adauga la
C. RacovitA, Inceputurile suzeranittli polone asupra Mold,
vei, in "Revista IstoricA RomAug, MCMXL, vol. X, p. 237.
Op. cit., p. 327.
177
12
www.dacoromanica.ro
aceasta ca vasalitatea presupune autor gi asigurarea lui in
contra eventualilor dugmani, unguri, turci, tgtari, vom !rite-
lege ca politica hotarita a lui stefan Voievod prezenta un pro-
gres politic fata de politica govaielnica a predecesorilor lui.
Pe unja fireasca a curentului antiunguresc, stefan Voievod
a incercat in 1462 sg ja Chilia, care adgpostea sub zidurile sale
o garnizoana ungureasca (1), dar n'a reugit. A fost Tana la
glezna piciorului; rana aceasta a ramas nevindecatg in tot
cursul vietii sale.
La 2 Tnartie 1462 tef an Voievod a repetat omagiul eau de
vasalitate fall de regele polon, urmind pilda predecesorilor
sgi, a lui Alexandru (cel bun), Eias, tef an (II) gi a tatglui
sgu Bogdan, care pastraserg, credinta regilor poloni Wladis-
law fiul (Warnenczyk) (2). tef an recunoagte pe regele polo-
nez ca suzeran, se obligg a nu incheia nici un tratat cu alti
suzerani in dauna regatului polon gi sg-i dea ajutor contra
oricgrui dugman, a nu instraina nimic din cuprinsul tgrii sale
niel un ora g sau niel un feud, !Ara voia regelui, gi in caz de
instrainare a unei parti din teritoriul sau va cauta s'o re-
cigtige, gi, in sfirgit, va presta juramintul de fidelitate, cind
ii va fi posibil. Separat au jurat credintg regelui polon mitro-
politul Teoctist gi sfetnicii domnului (3).
In chip logic, dupg incheierea acestui act, turma ca Polo-
nia SA restitue Moldovei cetatea Hotinul, care inainte de 1459
facea parte din teritoriul moldovenesc gi a fost luat de polo-
nezi. Inteadevar in 1464 gasim in aceasta cetate un pircalab
moldovean (4). Cetatea se afla sub autoritatea domnului.
Ceea ce tef an nu a fost in stare sa realizeze in 1462, a
reugit la 23 ianuarie 1465. Chilia a fost cuceritg de tef an,
dupg cum afirmg I. Dlugosz, datoritg intelegerii lui conspira-
tive cu locuitorii acestei cetati. La aceastg data Chilia s'ar
fi gasit in mina lui Radu cel Frumos (5), deci a fost munteang.
Radu depindea de turci gi pentru a nu-i irita stefan a tri-
Cronica moldovo-polon, I. Bogdan, vechile cronici, Buc. 1891,
p. 224: "1-au rInit la picior pe Stefan Voievod ungurii din Chilia".
I. Bogdan. Documentele lui Stefan cel Mare, v. II, p. 282-288.
I. Bogdan, op. cit., p. 288-291.
I. Bogdan, op. cit., vol. I, p. 78 (28 apr. 1464); v. 0 A. Sacerdo-
teanu, op. cit., p. 177: Golan de Hotin la 28 aprilie 1464.
De acord Cu afirmatiile lui I. Ursu, Stefan cel Mare, Buc.
1925, p. 43.
178
www.dacoromanica.ro
mis sultanului tribut i daruri. Sultanul, fiind totui foarte
nemultumit de aceasta indrazneala, a bagat la inceput pe so-
lul moldovenesc in inchisoare. Dar, temindu-se de poloni *i de
pregatirile lui Stefan pentru lupta impotriva turcilor, a re-
venit la masurile luate sub prima irnpresie, l'a eliberat pe
sol, trimitindu-1 cu cinste in Moldova, i a fost nevoit s se
multumeasca Cu scuzele prezentate de domnitor i darurile
primite de la dinsul (1).
In istoriografia romaneasca a existat o divergenta de pa-
ren cu privire la chestiunea de la cine a fost luata Chilia, de
la unguri, sou de la turci.
A doua ipoteza se bazeazg, pe tirea lui Gr. Ureche, care
afirmase ca aceasta cetate a fost cucerita de la pagini (2). Nu
i se poate da crezare, deoarece se constata ca tirile lui sint
inexacte.
Astfel, de exemplu, acest cronicar afirma ca concomitent
cu Chilia a fost cucerita si Cetatea-Alba, dei se tie ca Ceta-
tea-Alba, a apartinut Moldovei inainte de aceasta data'.
Mult mai exacta este afirmatia lui I. Dlugosz ca, "Radu
Chilla pro turco tenebat" (3). Aceasta expresiune nu inseam-
na, decit ca Radu linea aceasta cetate pentru turci, avind de
gind sa o cedeze turcilor.
Cronica moldo-polona, cit i cea slavo-moldoveneasca din
cuprinsul letopisei Voskresenski (4) contin tirea c Chilia a
fost luata de la unguri, ceca ce, daca nu este perfect exact,
arunc totui lumin asupra adevarului. Radu cel Frunzas
ducea o politicA de duplicitate. El platea tribut turcilor ca
aliat al lor. Totodat trimetea tiri ungurilor despre micarile
trupelor turce0i, ceea ce producea in Ungaria impresia de
sincera lui ata4are la politica ungureasca (5). E foarte proba-
bil ca Cetatea Chilia avea in 1465 garnizoana ungureasca, ca
i in 1462.
www.dacoromanica.ro
In tot cazul China se afla atunci sub autoritatea principe-
lui Tarii Ramanesti Radu cel Frumos (1462-1474).
Cucerind Chilia, tefan Voievod lovea direct in interesele
unguresti si xnuntenesti, iar indirect in cele ale turcilor, care
se pregateau de a o capta de la Radu cel Frumos.
In preajma cuceririi Chiliei, regele ungur Matei Corvin a
incheiat la 12 septembrie 1463 un tratat de alianta cu dogele
Venetiei pentru a intra in razboi impotriva turcilor (1). Pe
chid stefan Voievod cucerea Chilia, regele unguresc era ocu-
pat in Bosnia si Serbia, deci nu putea interveni pentru men-
tinerea cetatii in cuprinsul Tarii Romanesti.
Cu toata dreptatea, I. Ursu afirma CA "dobindirea cetatii
a fost un succes al aliantei politice rnoldo-polone asupra celei
munteano-unguresti (2).
Cu privire la locul de asezare a vechii cetati Chilia in isto-
riografia romana exista o esentiala divergenta de pareri. P.
P. Panaitescu a incercat sa dovedeasca CA vechea cetate a
Chiliei se afla pe malul sting al Dunarii, pornind de la pre-
misa el local, unde este asezata Chilia Noua, e singurul loc
unde numeroase brate secundare ale Dunarii se reunesc, mai
jos local e inundabil, deci nu ar fi posibild acolo asezarea
une cetati (3).
C. C. Giurescu afirma ca. la Chilia Veche este de f apt unul
din grindurile Deltei, Irian si excelent loe de observatie, care
scapa de inundatie. Genovezii si venetienii in evul mediu pre-
ferau locurile greu accesibile pentru asezari omenesti si pentru
comert. Pentru a dovedi asezarea Chiliei in Delta, autorul se
refera la trei portulane, doua de la jumatatea secolului al
XV-lea si unul din al XVI-lea, care toate aseaza cetatea Chi-
lia in Delta Dunarii. De asemenea cinci harti din secolul al
XVI-lea situaza Licostoma sau Chilia in Delta, lar doua Mill
de la sfirsitul secolului al XVI-lea vorbesc de Licostorna in
Delta si de Chilia Noua pe malul basarabean.
In sfirsit, in cronica lui Francesco Longo se povesteste ca
In 1484 sultanul Baiazid II, dupa ce a cucerit cetatile basara-
bene, a obligat pe toti locuitorii orasului Licostoma sau Chi-
www.dacoromanica.ro
lia "s1 ref acg Licostomul vechi, situat pe un ostrov al Du-
ngrii (1).
Fatg de aceste dovezi peremptorii, desigur nu ne putem
asocia la pgrerea lui P. P. Panaitescu. Concluzia generalg a
lui C. C. Giurescu e cg inainte de 1479 cetatea i orasul Chi-
lia se aflau pe malul drept al Dung.rii in Deltg si in acest an
a fost construitg pe malul sting al Dungrii cetatea Chilia
Noug. Ridicind o cetate noug, Stefan cel Mare a dgrimat ce-
tatea veche din Delta.
E interesant cA, ducind o politicg de ostilitate fatg de un-
guri, Stefan Voievod totodatg intretinea relatii de bung veci-
ngtate si pace cu ardelenii. La 13 martie 1458 el reinoieste
braseovenilor i birsenilor privilegiul comercial (2).
Regele Matei a fost iritat atit de faptul cd a scgpat sg'l
ail:A, pe Stefan in ascultarea sa i cg voievodul moldovean a
cucerit Chilia, punct comercial, care intra in sfera interese-
lor unguresti, cit si de incursiunea lui in Ungaria si incura-
jarea rgscoalei din Transilvania. S'a gindit sg-1 alunge pe
Stefan din Moldova. Astfel s'a nAscut rgzboiul iungaro-moldo-
venesc din 1467.
www.dacoromanica.ro
Alexandru cel Bun, Me pi stefan, Moldova chiar pi in realita-
te a fost impgrtit intre ei.
Descrierea rdzboiului ungaro-moldovenesc, care a avut ca
punct culminant bdtdlia dela Baia, o g-dsim la cronicarul po-
lonez I. Dlugosz, la cronicarul unguresc Antonius Bonfinius
pi mai ales Inteo scrisoare &are regele polonez Kasirnir a
voievodului insupi tef an (1).
Dupd pdrerea lui I. Dlugosz, Matei s'a sup-drat cd "*te-
fan se pusese sub ascultarea lui Kazimir, regele Poloniei pi,
vazindu-se acum izolat pi dispretuit se hotdri sd-1 alunge pe
tefan din domnie, s ridice pe tronul Moldovei pe un apa
numit Berendeanu care pretindea cd se trage din familia dom-
nitoare a Moldovei pi astf el sg rdpeasca Poloniei drepturile
ce le avea asupra principatului Moldovei.
Dupd cum povestesc cronicele de mai sus, regele a adunat
o armatd putemicd, compusd din oaste de tard pi de merce-
nari, caxn de 40.000 de oameni pi luind cu sine pe Berendea-
nu, plea din Ungaria pe la mijlocul lunii Octombrie (1467)
Trecind in Moldova, a ocupat orapele Trotup, Bacdu, Roman,
Neamt, "arzind toate orapele acestea pi satele vecine, devas-
tind Cu sabie pi foc toatd tara pe unde trecea, necrutind nici
virsta nici sexul nici conditiunea oamenilor". "tef an in curs
de 40 de zile ataed incontinu din locurile ascunse pe unguri
cu multd vehement-V.
tefan cel Mare nu putea da bAtAlie in cimp deschis, din
cauza disproportiei de forte beligerante. Dar spre norocul dom-
nitorului moldovean regele a hotdrit sd se apeze in lduntrul
orapului pi Cetdtii Baia, intdrite Cu palisada de lemn.
Aflind de la un captiv (ungur din Transilvania cu nume-
(1) Dlugosz, ibidem. Traducerea lui Nic. Densusieanu. Rzboaiele
lui stefan ce! Mare dup istoricii poloni Dlugosz si Cromer. Revista
pentru istorie, arheologie si filologie, vol. VIII, 1920, p. 173-174.
Antonius Bonfinius, Istoria Pannonica ab origine gentis ad anum
1495, Coloniae Agrippinae, 1690, decadis IV, liber 1, pg. 396, traducere
de N. Orghidan, op. cit. p. 71-75.
N. Iorga, La lettre d Eienne le Grand, prince de Moldavie sur la
bataille de Baia (1467) in "Revue historique de sud-est europeen, XI
(1934), N 7-9, p. 249-253. P. P, Panaitescu, Stiri venetiene contempo-
rane asupra btliei de la Baia, in "Revista istoria VIII (1922), N
1-3, p. 47-50.
A. Gonta, Strategia lui Btefan ce! Mare in lupta dela Baia, In
"Studii", 1967, N 6, p. 1127-1144.
182
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
le Sythotus) cl 12.000 de rnoldoveni se preggtesc s. atace
oastea ungureascg "pe nevgzute", regele a prevenit pe toti
apitanii de primejdia ce-i amenintg si a dat ordin ca toti sg
pung mina pe arme si sg treacg la posturile din cetate. La toa-
te drumurile care intrau in cetate, au Post plasate unitgti de
gardg. Deasmenea au fost ocupate toate rspintiile.
In jurul casei regelui au fost adusi 200 veterani pentru
apgrarea persoanei lui.
Fortele moldovenesti au fost organizate in trei falange
pItrate. Pozitia central, a fortelor era condus de insusi te-
fan Voievod, la dreapta lui se afla, probabil, Vlaicu, iar la
stinga (la intretglerea drumiurilor dinspre Bogota si Bogdg-
nesti) avea pilcul sgu, xnarele vornic Crasnes.
In noaptea de 14 spre 15 decembrie orasul a fost aprins de
moldoveni din trei pgrti si focul a fost imprgstiat peste tot,
Inca s'a fgcut lurning ca ziva. Atunci a inceput atacul mol-
dovenesc Intl la intrgri in oras si la rispintii si apoi directia
lui principal g a devenit cantonamentul regelui.
Moldovenii au venit pe dou. cai. Aici s'a dat cea mai in-
versunatg bgtglie, in care au cAzut oameni din ambele pgrti.
Tinta moldovenilor era central, "deoarece, serie Bonfinius, el
odatg capturat toate celelalte ar fi fost pierdute ca si ceta-
tea". Regele a fast rgnit de doug sggeti. 0 sgeatg goticg (Cu
trei aripi de fier) l'a strgpuns in spate, nu departe de coloana
vertebralg.
Coplesit de durerea rgnii, lovit de moarte de dusman re-
gele a hotArit sg se intoarcg in Transilvania si apoi in Unga-
ria", povesteste cronicarul I. Dlugosz.
El nu cunoaste cg a fost si a treia falangg moldoveneascg
a lui Crasnes, care insg a comis defectiune frt. a intra in lup-
tg si pentru aceasta a fost pedepsit de stefan cu moartea.
Retragerea inamicului s'a fgcut pe drumurile spre Bog-
danesti si Bogota, tocmai in acea directie unde a avut loc
defectiunea.
Insg "ajungind la munti, regele aflg drumul inchis cu ar-
bori tgiati. In astfel de situatie disperatg, el dete foc la care
si bagaj ele sale de rzboi si ingropg cincizeci de tunuri ca
sg niu cadg in miinile inarnicului, apoi fiecare a incercat sg
scape cu fuga... Au fost ucisi 10.000 de unguri. stefan si osti-
rea sa "cistigarg o mare prad, de fzboi, corturi, care si tu-
- 184
www.dacoromanica.ro
eit4.14:1-
cIe -at..
t( an.ta. Sc11.24-q.a-t"
thzclAt14J0
e4. Z2teLC. .sch.
ca-
Letd
tee. G-e3vcaa...
i-orr, CotSit t c teatnentel
I I Zerletz .
czi gl.zwe Itsa irtai a4
ega7...L4'
Glea4'ncS,
'.
== 2'sr-A44'1444'4
=eka.feal,a4tplrcesillicl.
, c24.64.5.- a atl-
vine,ic.
185
www.dacoromanica.ro
nuri". Voievodul Transilvaniei "Ion de Daro,sz... Cu intreaga
lui min., cam de vreo 4.000 de luptdtori, au fost ucii pin
la cel din uring.".
Lupta a durat 4 ore, regele Matei pe tared se afla in mare
pericol de a cddea prizonier, dac'd nu l'ar fi scapat un moldo-
vean, pe care apoi stefan, aflind trddarea, l'a decapitat.
Cronicarul polon atinge printrealtele i chestiunea rapor-
turilor dintre stefan i boierii lui. El afirmI Ca* stefan "se
temea de necredinta alor sdi dumani ai dom,niei, din causa
severitdtii lui".
Ceea ce nu spune I. Dlugosz ii gAsete oarecum confir-
mare i in cronica moldo-german, unde se dau unele amA-
nunte, pe care nu le edsim inteo altg cronied intern4 (1).
"Atunci, se spune in aceastg cronied, a fost nimerit chiar
craiul cu daub: Dac'd lui tef an Vodd i'ar fi fost cre-
dincios Isaia, marele su vornic (2), i ar fi alergat acolo,
unde i se poruncise, atuci n'ar fi scApat nici un picior (de
ungur), Pentru aceea a trebuit cadI capul lui i altora
multi."
"In ziva de 15 decembrie, inteo miercuri, se impedtie
oastea lui stefan Vodd, aa melt i ungurii marled pe multi
dintre moldoveni i domnul insui a fost fuggrit calare cu doi
feciori i cAzu in miinile dumanului; se rdscumpgraed ins'd
tefan, cAci se tlrnAci cum putu i scsdpg de ei" (3).
"Chiar atunci intrar. i ttarii in Ord i oastea se strinse
din nou in jurul lui Vod, incit puse pe picioare o mare ar-
matd, aceasta ajunse ping. la urechile lui Matia Craiul i
porni Cu putin pradd sA lag, din tafd."
Dupb." terminarea urmgririi ungurilor stefan a pornit la
marginea de est a tArii, sA lupte contra tatarilor i fa izgo-
nit din tard.
AmAnunte la chestiunea cum s'a desrdurat bdtAlia mare
de la Baia (1467) ne da cel mai pretios izvor istoric, anume
scrisoarea lui stefan cel Mare sub denumirea de "misiva no-
vitatum", adresat'd regelui Poloniei la 1 ianuarie 1468 Cu ex-
Cronica lui stefan cel Mare, Versiunea lui Schddel, ed. I. C.
Chitimia, 1942, p. 38-39 si 60-61.
Cronica dI numele gresit: atunci marele vornic, comandant
al ostirii, a fost Crasnes si nu Isaia.
Aceasta inseamnA cb, domnul vorbea ungureste.
186
www.dacoromanica.ro
plicatii asupra invaziei maghiare. In extrase scrisoarea a
Post publicatg in Polonia de A. Prohaska Inca in 1913, dar in
intregime a fost prezentatg de P. P. Panaitescu in 1934 si
republicatg de N. Iorga in acelasi an.
Scrisoarea se adreseazg "gloriosului i venerabilului" din
mila lui Dumnezeu rege al Polonei, etc., din partea "Servi-
torului" mgriei sale si prietenului stefan Voievod, dar tot din
Tila lui Dumnezeu domn al "Tgrii Moldovei".
Din scrisoare se vede cg regele Matei a venit cu o mare
putere, ngvglind in Trotus. Oastea moldoveneascd a intimpi-
nat in apropiere de plaiuri i a luptat impotriva invadatori-
lor. Maghiarii au ars Trotwul, Bactiul ;i Romanul.
Lupta intre beligeranti s'a dat zi i noapte, fdra incetare
patruzeci de zile. Ungurii au inaintat spre Baia si Neamt re-
giunea care aduce folos tgrii si din veniturile cgreia se plgtea
tribut turcilor. Alungind la Baia, dusrnanii au inceput sg
ridice o cetate, (ceea ce aratg c ei vroiau sg facg aici o bazg
de operatiuni pentru a cuceri capitala i restul tgrii).
Oastea moldoveneascg era asezatg la o milg mai sus intre
riurile Moldova si omuz. In ziva de 15 decernbie s'a dat or-
din de cgtre voievod ca "toti cglgretii si intreaga oaste" sg des-
calece i sg atace pe dusman. S'a dat lupta piept la piept de
sear% si ping in zori. "Norocul a fost de partea noastra", serie
tefan. Astfel au cgzut multe capete ale demnitarilor ungu-
ri, ale cgpitanilor otirii. Insusi regele Motel a cgpgtat trei
rgni mortale (Asa credea atunci autorul). Oastea dusmang a
fost tgiatg cu sabie, numgrul mortilor unguri este de 7.000.
Regele bolnav a fost pus pe targg, precurn i alti domni de
asemenea i restul oastei unguresti a fugit spre munti, lg-
Sind la voia soartei carele, corturile, diferite bombarde, ma-
tunuri mari i mici. Intreg orasul Baia a fost ars.
Din aceste povestiri extragem urmgtoarele constatgri: 1)
neexecutarea poruncilor domnului de cgtre marele vornic
(Crasnes) 2) imprgstierea oastei moldovenesti, probabil a fa-
langei comandate de acesta si 3) ngvglirea tgtarilor.
Povestirea cronicarului unguresc Antonius Bonfinius se
deosebeste de cea a lui I. Dlugosz, mai ales in ce priveste lup-
ta de la Baia si rezultatul general el rgzboiului.
Cronicarul ungur ca de altfel dupg cum vom vedea mai jos
si insusi regele Matei, Il socoteste pe stefan supus al Ungariei,
187
www.dacoromanica.ro
"care trebuia sg plateascg toate dgrile oi sg Implineascg toate
poruncile, dar el scos din minti crunt din fire, insg zelos
strasnic in rgzboi, nu voia sg asculte Cu niciun chip. "Ba
mai mult: "intetea rgscoalele din Transilvania cu gindul ca,
tulburind liniotea de acolo, sg se poatg bucura de libertate".
Regele vroia s readucg pe rAzvrAtitul valah la ascultare".
Dupg aceastg explicare a cauzelor rgzbiului, cronicarul po-
vesteote apoi cum a fost luat oraoul Roman, ale cgrui ziduri
erau din lexnn i intgrite cu valuri i gropi.
Incepu un mare mgcel... Nimic nu pgrea mai ingrozitor...
La cartierul regelui moldovenii au dat peste veterani inar-
mati... Multi moldoveni au cgzut acolo... Moldovenii, respin-
oi din toate pArtile In cele din urmg intoarserg spatele... Abia
4.000 scgparg... Regele... indeplini In noaptea aceea datoria
celui mai ba.m soldat i domnitor... Luptind In tot locul cu cea
mai mare vitejie, s'a scApat pe sine oi a scgpat oi armata.
Clnd s'a luminat de ziug s'au ggsit 7.000 de valahi morti, un-
guri 1.200, ceilalti in cea mai mare parte 'AMU.% Regele a fost
rgnit cu o sAgeatg geticg, din cauza cgreia patru ani de zile
el a dus'o in grele suferinte".
Cronicarul caracterizeazg aceastg luptg ca datg "mai mult
pentru viatd, decit pentru cinste".
Se pune intrebarea de ce, obtinind victorie, ungurii s'au
retras? A. Bonfinius explicg aceasta prin faptul ca regele "a
fost Ingreuiat de rang" oi de aceea s'a hotgrit sg treacg intii
In Transilvania i apoi in Ungaria. In ziva de crgciun era la
Braoov. Acolo "pedepsi pe cei ce s'au rIzvrAtit impotriva lui
foarte crunt".
A. Benfinius mai afirmg sg regele, aflindu-se incg In Tran-
silvania, ar fi primit din partea lui stefan o scrisoare "rugg-
toare", in care "mgrturisea sincer indrgzneala *i cutezanta
sa de a ridica armele impotriva Maestgtii regeoti, care are
atita putere". Cerea ca sg i se treacg totul cu vederea. "Regele
ca sg nu se arate fgrg milg il fgcu sg ngdgjduiascg cg'l va ier-
ta. Cerea totodatg ascultare cuvenitg i legiuitg". lar dacg
nu, va face "un rgzboi ne mai auzit de singeros".
rcind abstractie de caracterul general al povestirii, favo-
rabil ungurilor, provoacg nedumerire mai ales doug afirma-
tii ale cronicarului.
Prima, explicatia retragerii este absolut insuficientg. Re-
- 188
www.dacoromanica.ro
ferirea la rana nu suporta critica. Regele avea comandanti si,
daca in lupta de la Baia regele ar fi biruit, el ar fi putiut sa
oblige pe comandantii si sa continue succesul obtinut prin
urmgrirea moldovenilor i sa aseze In scaunul Moldovei pe
Petru Aron, deoarece celglalt pretendent a cgzut pe cImpul de
luptg. In loe de aceasta el a dat porunca de retragere, ceeace
aruncg un mare dubiu asupra intregei povestiri, dind de ba-
nuit ca de fapt a avut loc infringerea ungurilor.
In al doilea rind provoacg indoieli povestirea cu privire
la scrisoarea lui Stefan.
Admitem el o asemenea scrisoare a existat, insg continu-
tul ei cu sigurantg e redat in culori potrivite Cu teza principa-
la a cronicarului: izbinda regelui. E greu de admis ca domnul
sa se fi pocait, ceea ce nu corespunde Cu caracterul i obiceiu-
rile domnului i ca regele s'ar fi argtat gata sal ierte pe
Stef an.
Un istoric mai obiectiv E. Sayous scrie, bazindu-se pe
Pray, ea Matei Corvin a vrut sa pedepseascg pe Stefan cel
Mare, care sustinea pe rebelii (din Transilvania) si tinea in
nesigurantg hotarele, dar, dupg ce a trecut defileurile primej-
dioase, a fost ranit i abia n'a pierit cu armata sa (1).
Nu ggsim nici o deosebire de fond in privinta faptelor in-
tre aceastg caracteristicg generala a razboiului din 1467 si
concluziile la care ajunge I. Dlugosz, care scrie sub an 1468
"Regele Matias al Ungariei, suferind o foarte mare infringere
din partea lui Stefan in tara Moldovei, pe care voise s'o tragg
de sub stgpinirea regelui Kazimir i sa incerce sa o supund
scapg cu fuga in regatul sgu, MIA ca sg-si fi implinit
planurile" (2).
Rzboiul ungaro-moldovenesc a stimit proteste in Polonia,
al cgrei rege era socotit suzeran al lui Stefan. La 16 martie
1468 prelatii si baronii polonezi au adresat regelui Matei un
protest impotriva razboiului si recomandau ca chestiunile
litigioase sg fie rezolvate pe calea arbitrajului si nu a 1.62-
boiului.
Edouard Sayouns. Histoire gnrale des Hongrois, Paris, f. a.,
vol. I, p. 447.
I. Dlugosz, op. cit., C. 437, traducere la N. Orghidan, op.
cit., p. 12.
189
www.dacoromanica.ro
In faspunsul su Matei neaga once instigare, iar vina pen-
tru fzboi o pune pe seama lui tef an care favoriza pe fascu-
latii ardeleni, lua prizonieri i prd6.. Matei 11 socoteste ca
vasalul su "si clack spune Matei, i fatg, de voi se linguseste,
tot sub acest mime, asa e felul lui, &del i turcilor i tAtarilor
tot asa se recomandg, evident c'd intre atitea stApini perfidia
lui s rgrninA multA vreme nepedepsitA".
Din aspuns se vede si pe ce se bazeazA regele, afirmind
cg, tef an e vasalul lui. "Voievozii moldoveni... au servit re-
gilor unguri si provincia aceasta n'a avut nici un stApinitor
neaprobat sau netrimis de aici, iar pgrintele nostril, care nu
era decit guvernator, a pus acolo mai multi voievozi succesiv
dupg, plac i fArA opunerea cuiva" (1).
Matei Corvin pretindea inchinarea lui stefan Voievod pe
baza trecutului Moldovei. Moldova care l'a inceput dupg, in-
temeiere era o marcA a coroanei ungare, treptat s'a eliberat
de dependenta ungarA si s'a apropiat de Polonia.
Dar in preajma venirii lui stefan Voievod la cirma Moldo-
vei, influenta ungarg. in Moldova a fast restabilitA (2). Petru,
fiul lui Alexandru cel Bun, era cAsAtorit cu sora lui loan de
Huniad si sustinea cu Ungaria raporturi de prietenie. In 1449
Bogdan, tatAl lui tef an Voievod, a alungat pe domn, pus
de polonezi, si la 11 februarie 1450 s'a inchinat Ungariei, fat
de care s'a obligat a nu recuceri Chilia stgpinit, de unguri.
Alexandrel VodA s'a inchinat si el ungurilor la 16 februarie
1453, dar la 23 septembrie acelasi an a promis inchinare re-
gelui Poloniei. Petru Aran, inchinat polonilor, era gata sg, se
inchine si ungurilor, dar a fost impiedicat s facg aceasta de
tef an Voievod, care i-a ocupat locul.
La 28 iulie 1468 stefan rggduieste rege1ui polonez in fata
a doi trimii ai lui cd nu se va supune nici unui alt suzeran
si-1 va ajuta in caz de trebuintk c va fi prieten prietenilor
dusman dupmanilor regelui, cg-i va presta omagiul de fideli-
tate i in schimb primeste promisiunea de a fi ajutat impo-
(1)V. Pirvan, op. cit., p. 907; I. Ursu, tefan ce! Mare, 1925, P. 57.
(2) V. Pirvan. Relatiile lui stefan ce! Mare cu Ungaria, in "Con-
vorbiri Literare", XXXIX, 1905, p. 871-875.
V. Pirvan, Alexandrel Voda i Bogdan Voa, 1904, p. 43-44, 118.
I. Bogdan, Cinci documente moldoveneti inainte de $tefan cel
Mare, vol. II, 1932, p. 691-692, 749-752, 755-758, 762-764.
190
www.dacoromanica.ro
triva turcilor, tAtarilor si ungurilor, fie prin interventie di-
plomaticA, fie prin putere armatg, (1).
Regele Kazimir sperase c tefan va veni in Galitia, unde
11 astepta depung, jurArnintul personal, dar au trecut 40
de zile si Stefan n'a venit. Pretextul a fost acela c in absenta
lui din tard "s." nu o ocupe turcii, ungurii sau muntenii". Mo-
tivul adevarat a fost lipsa de incredere in rege, deoarece Ste-
fan a fost instiintat in secret de un consilier al regelui c in
cazul venirii va fi aruncat in inchisoare (2).
Dupg victoria asupra ungurilor Stefan Voievod a pindit
momentul oportun pentru a se rdzbuna. Acest moment s'a
ivit in 1469, cind regele Matei a fost ocupat la "Wratislava"
(Breslau) Cu rAzboiul impotriva lui Podiebrad. Stefan a 'ANA-
lit in Transilvania cu 1.800 de cAlAreti cu mare rapiditate,
ca si cum ar fi o furtun. (dupg, expresia lui I. Dlugosz, "rapido
cursu quasi quaedam tempestas" a ars si a prAdat cu multe
cruzimi (3).
In acelasi an Stefan cel Mare a mai organizat si o alta
incursine in' Transilvania, punind in frutea ei pe Filip Pop,
Dupa precizarea lui A. Gonta, obiectivul acestei incursioni
nu era secuimea Transilvaniei, ci Bistrita, Rodna i Maramu-
resul. Oastea acestuia a patruns prin data coloane, una prin
pasul Biredului si alta prin Cirlibaba si a prgdat satele Dra-
gomiresti, Ouhea, Strimtura, Vancesti (Ancesti), Sighetul, Sa-
rasaul Stinele din munti SApinta, orasele Hosszumez, Vlac,
Teclu i Husst de peste Tisa. A bgtut pa rind doug osti adver-
se si s'a intors cu prada (4).
www.dacoromanica.ro
Stefan Voievod a reugit sl'l prind pe Petre Aron in cursI
gi sal decapiteze, in urma unui siretlic.
DupA indicatia domnului, boierii din Sfatul domnesc Stan-
ciu, Vlaicul, Goian, Isaia, Toma logordtul g. a. au trimis la
Petre Aron in Transilvania pe diacul Ilie Stravici s'A-1 convin-
gg. Ca' boierimea este nemultumita de domnitor din cauza
severitAtii lui gi ea' e timpul potrivit pentru ca Petru Aron s"
ving. in 'Wed, cu scopul de a ocupa tronul. Petre Aron l'a cre-
zut gi a venit in tara cu putini oameni. A fost prins de Ste-
fan Voievod, care i-a Valet capul la Orbic (1) gi astfel a azbu-
nat uciderea tatAlui su.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 13
PERIOADA A II-A
www.dacoromanica.ro
Cronica de la Putna red l mai amAnuntit, Sfintirea mAnAs-
tirii Putna arAtind cA chiar Teoctist i episcopul Tarasie au
avut alAturi un numAr de 64 de insi c sfintirea a aviut loc
la 3 septembrie sub arhimandritul Iosaf (1).
La Grigore Ureche nu gAsim nimic nou (2).
Acesti Mari apartineau Hoardei de Aur, concurentA Hoar-
dei tAtarilor din Crimeea i condusA de marele han Mamai
(polonezii 11 denumesc Mamac, Manyac). Ciambururile erau
conduse de fiul acestuia Eminec. In luptA cu Warn moldo-
venii au prins multi din ei, printre altii si pe fiul hanului,
Eminec.
I. Dlugosz insirA o poveste despre atitudinea domnului
fatA de prizonieri (3), despre care N. Iorga mentioneazA cA
ea "trebuie sA fie luatA "Cu socotealii", dei "pornirile dom-
nului Moldovei erau iuti i nemilostive" (4), Cronicarul polo-
nez spune c hanul a trimis la Stefan 100 de soli, care au ce-
rut cu insistentA sa i se dea fiului hanului libertate. InsA
Stefan "ingentis spiritus vir", iritat de obrAznicia lor, a dat
porunca ca fiul in vAzul solilor sa fie tAiat in patru bucAti,
iar solii s'A fie ucisi in afarA de unul care cu urechile tAiate a
fost trimis la han pentru a-i povesti cele intimplate.
In realitate fiul hanului Eminec n'a fost tAiat in bucAti,
dupA cum povesteste I. Dlugosz, ci luat prizonier i inchis
In cetatea AlbA, de unde a putut fugi abia in 1473 (5).
Martin Cromer adaogA Cu privire la ng,vAlirea tAtarilor
In Moldova urmAtoarele amAnunte: tAtarii de pe Volga au
trecut Niprul pentru a prAda Lituania, Podolia si Moldova.
In Moldova ei au fost bAtuti de trei ori, Cea mai importantA
decisivA bAtAlie s'a dat lined Lipinti (Lipnic), in apropiere
de Soroca, and Insusi fiul hanului a cAzut prizonier (6).
Pentru a preintAmpina In viitor incursiunile tAtare, a
fost ridicatA cetatea Orhei in apropiere de Nistru.
D. UrzicA a cercetat la fata locului localitatea unde s'a dat
194
www.dacoromanica.ro
- 195 -
www.dacoromanica.ro
bdtglia. Autonul aratd c denumirea Lipnic, Lipinti deriva de
la cuvintul slavon "lipneac", care inseamna pgdure de tei
(teius) (1). Vechea dumbravd, era o prelungire spre nord'vestul
tinutului Sorocii a vechilor codri de stejar, ardtati pe harta
lui Dimitrie Cantetnir. Ccmform, au traditia localei te4u1 se
afla in trecut in vei gtiuna hirtopului din vatrei i sub cimiti-
rul actualului sat Lipnic. Dumbrava teisului era situatg la
o depdrtare de 5 km. miazd'zi de locul actualului sat -Lipnic
si de circa 8 km. de apa Nistrului.
In vechiul sat Lipnic Ii avusese curtile boierul Vilcea a lui
Alexandru cel Bun. In actualul sat, care se arid la o distant-
de 5 km. de vechea seliste i fostd dumbravd, n'au fost curti
de boieri.
Calea presupusd a incursiunii tdtarilor ar fi fost de la Du-
bosari, unde s'a trecut Nistrul, de-a lungul Rgutului i apoi
pe valea i culmile Cuboltei ping la locul, unde ei au fost sdro-
biti de moldoveni.
Intrucit tgtarii veneau din Podolia, dupd ce, au jefuit-o
am putea admite ca verosimild o cale mai scurtg, deadreptul
prin Soroca.
Se pune intrebarea: de ce au ndvglit in Moldova fatarii
Hoardei Mari de pe Volga si nu tdtarii din Crimeea care erau
mai aproape de Moldova? Rdspunsul se all in raporturile
dintre hanul Mengli-Gherai din Crimeia i hanul Ahmed con-
ducdtorul Hoardei Mari (2).
Mengli-Gherai intretinea leggturi comerciale intense cu
colonia genovezd Cala. Dar boggia acestui ora Il atrAgea
si pe Ahmed. Acesta a reusit sd pung mina pe Cafa, dar oda-
td cu aceasta sg-1 bage in inchioare pe Mengli-Gherai. Hanul
Crimeii si-a putut recdpdta puterea mult mai tirziu cu ajuto-
rul turcilor. Prin urmare, in 1470 Ahmed era stdpinul stepe-
lor de lingd Crimeia.
196
www.dacoromanica.ro
Tara Ramaneasa pentru a asigura pe tronul acestei tgri un
domn binevoitor moldovenilor.
La 27 februarie 1470 el face incursiune in Tara Romaneas-
a, ja Brgila, Cetatea de Floci, Ialornita. Ca rgspuns la aceas-
tg incursiune Radu cel Frumos pgtrunde in tara de jos a Mol-
dovei. La Soci la 7 martie 1471, se dg o bgtglie in care Stefan
il invinge pe Radu (1).
Se pune o intrebare fireascg cum se impIca aceastg ac-
tiune cu inrudirea moldovenilor cu muntenii? Stg in afarg
de indoialg faptul cg, Ina inainte de epoca lui Stefan Voievod
se cunostea in Moldova perfect de bine inrudirea moldoveni-
lor Cu muntenii.
Astfel, de exemplu, o relatie anonimg din 1435 despre or-
ganizarea bisericii rgsgritene vorbeste de doug Valahii: "Duas
Balachias... quae douo regna sunt et domini duo (2).
In 1445 In= de Hunedoara se plibgea in privinta domni-
lor din arnbele Valahii ("utriusque Valachiae)" (3).
Cronicarul bizantin Chalcocondylas vorbeste de poporul
Daciei care este impgrtit in doug principate Cu legi si obiceiu-
ri asernAnAtoare (4).
In acelasi spirit se exprimg in 1479 umanistul Felix Pe-
tancius (5).
Stefan Voievod era constient de inrudirea etnicg a moldo-
venilor au muntenii. In cuvintarea lui Ion Tamblac in fata
dogelui din Venetia din 8 rnai 1478, care de fapt este o expu-
nere proprie a lui Stefan, se spune a Moldova a fost atacatg
nu numai de turci si de tgtari, ci si de cealaltg targ romft-
neasca (l'altra Vlachia). Dup curn cu dreptate mentioneazg
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
I. Bogdan, aceastd. expresie prezintd o dovadd a in secolul
al XV-lea exista constiinta originii comune a moldovenilor eu
muntenii (1).
In afard. de aceasta, cronica slavo-moldoveneascd din cu-
prinsul letopisei ruse Voskresenski contine o naratiune des-
pre originea Romftnilor vechi de la doi frati Roman i Vlaha-
ta, persoane mitice, menite sd explice originea comuna a mun-
tenilor i moldovenilor. Dupd toate probabilitdfile, motivate
de noi, cronica aceasta a fost alcdtuitd la curtea din Suceava
aproximativ in 1481-1482 (2).
and mai tirziu la Grigorie Ureche gd.sim afirmatii cd
"romanii, cifi se and locuitori in Tara ungureascd i la Ardeal
i la Maramure, de la un loe sint cu moldovenii i toti de la
Rim se trag" (3), putem fi siguri cd cronicanul putea sd cu-
noased aceasta din izvoarele interne, provenite incd. din se-
colul al XV-lea 0: nu e nevoie sd bAnuirn o sursd externa mai
tirzie, ca de exemplu, Gerard Mercator (4).
Prin urmare, fiind cunoscutd pe tirnpul lui Stefan Voievod
ideea inrudirii moldovenilor cu muntenii, cum se explicd du-
indnia intre acest domnitor i domnitorii Tdrii Romaneti?
Explicatia se afld in problema, pe care a urmdrit-o Stefan
Voievod in actiunile sale de politicd externd. El i-a pus de
scop sd aibd pe tronul Tdrii. Romftneti un prieten devotat
sau sa aducd aceasta tard la aliantd, contra turcilor, sd o aso-
cieze la o actiune comund impotriva lor (5).
S'ar pdrea, dat fiind insuccesul final al acestei politici,
cd Stefan Voievod l'ar fi putut evita, neangajdndu-se in actiuni
contra tdrii romane vecine. Ar fi greit sd judecdm astfel. Nu
trebuie s uitdrn cd Moldova lui Stefan fdcea parte din siste-
mul feudal de relatii intre state i cd, fcind chiar abstrac-
www.dacoromanica.ro
tie de turci, el nu putea fi sigur cg Muntenia nu'l va ataca
din simplul motiv de prad i cg pe de altg parte nu va ins-
tiga impotriva lui pe tAtari. Ataca nu numai $tefan Valk ci
domnul muntean (Radu in 1471).
Deseori s'a argtat cg turcii se aflau foarte aproape de gra-
nita munteank la Giurgiu, i oricind puteau interveni usor
In caz de nevoie impotriva muntenilor, si tocmai prin aceas-
ta se explicg c toti, absolut toti dom.nitorii munteni, pul
In scaunul Munteniei de $tefan Voievod, treceau curind sub
ascultarea turcilor.
Aceasta actiune antimunteang argtat mai tgrziu rever-
sul ei, fiind generato are de rkboaie din partea turcilor im-
potriva Moldovel. Once rgzboi sau inoursiune moldoveneascg
In Tara Romaneascg provoca nemultumire la Poarta Otomang
Iimita pe turci.
In 1471 regele Kazimir, avind nevoie de ajutor din partea
vasalului sAu $tefan in lupta lui pentru coroana Boemiei, ce-
rea 1.000 de cgareti moldoveni, sub comanda fiului dbmnului
Alexandru, insg $tefan a refuzat acest ajutor sub pretext a
mereu trebuie sg fie in stare sg rgspundg la atacurile tnari-
lor, muntenilor, secuilor, ungurilor (1).
La 31 martie 1472 intre Ungaria si Polonia se incheie un
armistitiu pe timp de doi ani (2). Regele Matei cere mina fii-
cei regelui Kazimir, Hedviga si ca zestre vasalitatea Mol-
dovei. Vasalitatea deci era mult pretuitg.
E de remarcat c dup decapitarea lui Petru Aron, $tefan
a stabilit relatii de prietenie ou ardelenii, Inca cronicarul po-
lonez I. Dlugosz avea impresia cg "tara secuilor a fost sustra-
O. de $tefan de la regele Ungariei si redusg sub stgpinirea
sa" (3).
Ca si in trecut $tefan intretinea legAturi strinse cu Ardea-
lul i prin aceasta se explicg, cg a dat in 1472 privilegiul co-
mercial brasovenilor, apAtind in 1473 pe baz1 de reciproci-
tate libertatea de comert a moldovenilor in Ardeal (4). Se in-
www.dacoromanica.ro
trezArea in viitorul apropiat schimbarea radicalA In bine a
politicii externe moldovenegti fatA de Ungaria in general.
Tot in 1472 stefan Voievod a primit pe solul lui Uzun-
Hassan, Isac- bei, rebelul din Asia Mica impotriva Turciei,
care Il incuraj a sa lupte Impotriva turcilor. Acest sol l'a vizi-
tat i pe regele Matei In acelasi scop (1).
DeocamdatA insA stefan Voievod urmArea crearea intre
Moldova i Turcia a unui stat asociat. El plAnuia sA aeze in
scaunul Munteniei pe Laiota Basarab. La 18-20 noiembrie
1473 la Cursul Apei undeva intre Rimnicul-SArat si Bucuresti
a avut loc un rAzboi intre stefan i Radu cel Frumos. Acesta
din airmA a fost nevoit sA fugA. in capitala tArLi sale, la ceta-
tea Dimbovita (2). La 23 noiembrie stefan a impresurat-o si
Radu a fost nevoit sA fugA noaptea, lAsind In voia soartei tot
avutul sAu, pe sotia sa i pe fiica sa.
Izbinda a fost anuntatA regelui polonez prin tefan Tur-
culet i alti boieri moldoveni, care au adus In dar Poloniei 28
steaguri luate de la munteni. Dar curind dupA aceasta un alt
sol moldovenesc trebuia ea' aducA la cunostinta regelui polo-
nez cA Rachi a venit cu ajutor din partea turcilor (15.000 de
ostasi) si si-a restabilit domnia. Laiota a fugit in Moldova.
Turcii veniti in ajutor, au ajuns pinA la Eirlad.
tefan. Voievod cerea regelui polonez ajutor. Dei Polonia
se pregtea pentru fAzboi impotriva Ungariei, totusi regele
a dat ordin oastei din Podolia OA ajute pe domnitorul moldo-
vean. Totodat a intreprins pasi spre impAcarea ku stefan Cu
Radu. stefan insI nu dorea pacea (3). Turcii eau retras din
Birlad in Muntenia i, sub protectia turceascA, Radu domnea
In 1474 in Tara RomneascA.
In martie 1474 stefan a continuat lupta impotriva
Radu, iar la 1 octombrie al acestui an a reuit s. QucereascA
cetatea Teleajen (4).
I. Ursu, Stefan ce! Mare 0 turcii, p. 45.
Cronica de la Bistrita, p. 120.
I. Dlugosz, op. cit., c. 508.
Cronica moldo-germang, p. 64 0 65.
Cronica de la Bistrita, p.
C. A. Stoide subliniazA c Radu cel Frumos a avut s1 infrunte cel
pi4in patru atacuri, venite din partea lui Basarab Laiota ajutat de
Stefan (in noiembrie 1473, martie i octombrie 1474 0 dup lupta de
la Vaslui in 1475) 0 cl in primele trei rinduri Stefan a venit in per-
- 201
www.dacoromanica.ro
Aceste repetate ostilitAti contra Munteniei cu izgonirea
domnilor supusi turcilor i'au iritat pe acestia atit de mult,
incit Mahomet II s'a gindit sa taie de la rAdacing, indrAznea-
la lui stefan.
La aceasta s'a mai adlogat neplata tributului j deti-
nerea de cgtre stefan Voievod a Cetdtii Chilia, pe care a cu-
cerit-o in dauna intereselor turcesti.
202
www.dacoromanica.ro
40.000 de ostasi si In calitate de ajutor 5.000 de secui si 1.800
de unguri (1).
La lo ianuarie 1475 lingI Vaslui el a obtinut cea 7rtai
victorie, care l' a fdcut cunoscut n intreaga Europa (2).
Btlia impotriva turcilor invadatori este localizatd de cro-
nicile romAne "la Vaslui". Aceast localizare o ggsim la cro-
nica de la Bistrita, in letopisetul lui Azanie, in cronica moldo-
po1on i cea de la Putna (3). Grigore Ureche o plaseaz.1 la
"Podul Inalt" din sus de Vaslui lIng lunca Bftrladului (4).
Cronicarii polonezi ne dau urmAtorele indicatii. I. Dlugosz
"circurn palum Rakowiecz et fluvium Berlad" (5). Miecho
wski pune locul lacul Racova i Mrlad" (6).
"Lacur acestui cronicar nu este altceva, decit "apa si 1unca"
cronicarului romln adicI "mlasting". Comer serie: apud
Barladum amnem et Racoveciam paludem" (7). In sfirsit,
Stryjkowski serie si mai precis: "pe malul lacului Racova
lingg apa Lacul "Racova" nu exista acum. Pro-
babil e vorba de o "mlastinV (8).
N. Antonovici a cercetat regiunea Vasluiului si a stabilit
locul btAliei a fost, probabil, lingg dealul Gherghitoaiei, unde
se afla si trei morminte. La confluenta riului Racova cu
Birlad, probabil, exista o mlastin.
Generalul Radu Rosetti, cu privire la locul bgtAliei din
Cronica de la Bistrita, p. 121. I. Dlugosz, op. cit., c. 526.
Ferdinand Lot, L'art militaire et les armes au moyen Age, en Euro-
pe et dans le proche Orient, Paris, 1946, P. 240 s. u. I1 manifest5.
scepticismul in ce priveste numarul prea mare de 40.000 al oastei
moldovenesti, frg a tine cont de mgrturiile istorice.
Cronica de la BistriVa, p. 121. AmInunte in privinta opera-
tiilor militare vezi /a col. I. Cupsa, Arta militarI a moldovenilor,
Buc., 1959; gen. R. Rosetti, Studii asupra chipului cum se fAptuiau
rzboaiele lui Stefan cel Mare, Buc., 1925. I. Focseneanu i Gh. Dia-
conu. Bazele puterii militare a lui Stefan cel Mare In "Studii cu pri-
vire la Stefan cel Mare", Buc., 1956, P. 113-168.
Cronica de la Bistrita, ed. I. Vadescu, p. 121-122.
I. Bogdan, Letopesitul lui Azarie, p. 181.
I. Bogdan, Vechile cronici, p. 226.
Cronica dela Putna, ed. I. Vladescu, p. 121.
Gr. Ureche, p. 100-102.
I. Dlugosz, op. cit, c. 526.
Miechowski, op. cit.
Cromer, op. cit., p. 630.
Stryjkowski la B. P. Hasdeu, Arhiva IstoricI, vol. II, p. 11.
,
203
www.dacoromanica.ro
1475, apreciazg mai ales indicatia, datg de Antonovici, di hi
grgdina de zarzavat a regimentului VII, Racova, nr. 25, se
aflg un adevgrat cimitir si s'au ggsit citeva arme. Looul este
aproape de Vaslui 2 km. Valea e strimtg si acoperitg cu
pgdure, lingg Willi Racova in valea Birladulut Numai de
aci puteau fugi turcii la izvoarele Similiei. Autorul conchide
cg interpretarea datg de Antonovici se potriveste datelor ce
le avem (1).
Avind in vedere cg pozitia luptei a fost stabilitg de N.
Antonovici dupg cercetgri la fata locului, credem cg intfade-
vgr aceastg faimoasg luptg a lui $tef an cel Mare s'a dat toc-
mai acolo, unde a indicat-o acest autor. In conformitate cu
argtg.rile acestuia dam in subsidiar o imagine generalg a bg-
tgliei inteo schem ipoteticg a locului bgtgliei si a cgilor de
ngvglire si de retragere a turcilor.
In ziva btgliei la lo ianuarie era ceatg. $tefan Voievod, pen-
tru a induce in croare pe turci a pus pe tobosari in dosul mlag-
tinei, ca prin trimbite sg facg cunoscut turcilor inceputul bg-
tgliei. Auzind trimbitele si crezind cg oastea lui $tefan este
plasatg lingg tobosari, turcii au pornit in directia lor si all
nimerit in mlasting. S'a produs o bgtglie crinceng.
Inteun moment al bgtgliei, secuii, veniti in ajutor, au
Inceput sg se clatine, dar, observind aceasta, $tefan Voievod
cu anoldovenii lui au intervenit, indreptind situatia. Lupta
a durat 2 zile si 2 nopti. In a treia zi turcii n'au rnai putut re-
zista. Soliman paga abia a scgpat. Moldovenii au urmgrit pe
inamic, care fiugea spre Dungre intre riurile Similia si Tutova.
"Zgceau turcii pe drumuri ca snopii pe cimp." "Cadavrele
celor ucisi au fost arse, dar, zice I. Dlugosz, "existg in& et-
teva grgrnezi mari de oasele acestora, care vor atesta si in
secolo depgrtate mgrimea acestei Infringen" (2).
Cu ocazia strglucitei victorii asupra turcilor I. Dlugosz a
lgsat in cronica sa citeva ouvinte de exceptionale laude la
adresa lui $tefan, pe care 11 nurneste "un bgrbat dem.n de
www.dacoromanica.ro
o
y-,r;,i
www.dacoromanica.ro
o
admirat, cel mai vrednic sa i se incredinteze conducerea gi
stapinirea lumii" (1).
Despre biruinta asupra turcilor gasim relatari i intr'o
scrisoare de la Buda, din 24 februarie 1475 (2).
Cronicarul turc Saad-Eddin, dei a trait in secolul al XVI-
lea gi si-a scris cronica la o apreciabila distanta de timp, adau-
ga citeva trasaturi interesante la ceea ce tim noi despre
aceasta lupta. Povestirea lui e piing, de naivitate gi de apre-
cien i grosolane la adresa lui $tefan i moldoveni (3).
Oastea turca, scrie cronicarul, "trecind Dunarea intrara
In Moldova. i deoarece dugmanul se Mouse nevazut
tea ascuns, egtenii turci incepura sa prade satele gi oragele
se &Muni cu totul jafului. i in vreme ce paga cu oamenii lui
Ii bateau capul cu jafurile, afurisitul domn al Moklovei (care
In privinta diavoleAi viclenii i rduttiti intrecea 0 pe dracul
i care in urma biruintelor lui asupra hanilor tatari din stepa
Cipceac gi asupra invecinatilor unguri gi munteni, petrecea
In siguranta, pretinzindu-se neatirnat i artitind ginduri de
necredintd i vrdjmd0e) (4) inchise toate intrarile
din tara gi navalnd cu calareti i pedestragi asupra
musulmane, ataca pe acei soldati obositi nepasatori i dati
jafurilor risipi astfel, incit cea mai mare parte bdu acolo
din paharul muceniciei i multi viteji pieir in lupta. Plin
de durere pentru acea nenorocire, paga abia putu scdpa el
insugi din primejdioasa strimtoare".
Expresiile la adresa lui tef an arata c acest domn intea-
devar prezenta o figur cu totul neobignuita.
Dupa biruinta asupra lui Soliman paga $teran Voievod la
25 ianuarie 1475 a vestit tuturor principilor cregtini fapta sa
Ibidem, c. 528.
N. Iorga, Acte i fragmente Cu privire la istoria romanilor,
vol. III, Buc., 1897, P. 92-95.
Cronica este cunoscut in traducere italiang a lui Bratutti,
Chronica derorigine e progressi della casa Ottomana, Madrid, 1652,
In traducere la N. Orghidan, op. cit., p. 96-98.
V. i traducerea la Mihail Guboglu 1 Mustaf a Mehmet, Cronici
turce0 privind trile romane, 1966, Bucure*ti, p. 322.
De altfel i cronicarul turc Tursun-beg 11 denume0e pe
Stefan "cApetenia diavolilor", "ghiaur nedemn", "nedemnul rgufAcA,-
tor". P. P. Panaitescu, Stefan ce! Mare in lumina cronicarilor con-
temporani in tArile vecine "Studii 1 Cercetri Stiintifice", Istorie,
anul XI, fase. 2, 1960, p. 215.
206
www.dacoromanica.ro
de arme. "Am luat sabia in mina scrie domnitorul, si Cu
ajutorul Domnului Dunmezeului nostm atot putemic am
mers impotriva dusmanilor crestinatatii i-am biruit si i-am
cglcat in picioare, si pe toti i-am trecut sub ascutisul sabiei
noastre".
Domnul se astepta ca turcii s ving din nou in primavara
viitoare pe mare si pe uscat, condusi de insusi sultanul in
persoang, pentru a supune "Moldova, care e "poarta crest/16.-
0U". Daca ea va fi pierdutg, atunci "toatg crestindtatea va
fi in mare prirnejdie". stefan Voievod ruga sg-i fie trimis aju-
tor, capitani (Cu ostasi). Promitea ca, "dup ce i-a Mat ina-
micului mina dreaptg, va lupta ping la moarte pentru legea
crestineasca," (1).
Dupg aceastg mare victorie tef an a trimis regului Kazi-
mir 4 conducgtori mai distinsi ai turcilor luati prizonieri, 36
steguri militare turcesti si o insemnatg pradg de rgzboi. To-
todatg l'a rugat pe rege sag ajute cu trupe, cu arme, 'au bani
si cu Bate lucruri necesare pentru rdzboi. Regele i-a promis
ajutor. Deasemenea au fost trimisi si papei Sixt IV citiva cap-
tivi si steaguri, ii cerea ajutor (2).
Apoi a trimis regelui Matei o parte aleasg din prada de raz-
boi, "dorind sa-1 atragd in partea sa ca sg-i fie In ajutor, Ina
regele Matei uzurpg pentru sine intreaga pompa a acestui
triumf".
In sfirsit, a trimis o delegatie au daruri si sultanului Maho-
met si culmea ironiei: s'a plins sultanului ca niste tilhari
si oameni izgoniti din Turcia au cutezat sa navgleasca asu-
pra tgrii sale fara stirea sultanului. Sultanul a dat ordin sa
aresteze pe oamenii lui tef an, si dupg citva timp i-a trimis
indgrat, despuindu-i de lucrurile lor, lg.sindu-i aproape fara
haine pe ei.
La 6 iunie 1475 turcii au ocupat Calla, un port comer-
cial foarte important in Crimeea, precutn si celelalte colonii
italiene de la Marea Neagrg.
La luarea Caffei au fost ggsiti in cetate citiva soli si spio-
ni de ai lui stefan Voievod si 160 de moldoveni. Toti au fost
decapitati (3).
I. Bogdan, op. cit., II, p. 319-392.
I. Dlugosz, op. cit., c. 525, trad. la N. Orghidan, op. cit., p. 16-18.
I. Dlugosz, op. cit., col. 533.
207
www.dacoromanica.ro
tefan Voievod stia cl turcii nu se vor lgsa bgtuti, cg vor
stringe o noug oaste si poate, vor ataca cu flota Chilia i Ceta-
tea Albg. De data aceasta lupta va fi xnult mai grea i pentru
prestigiul turcilor va veni insusi sultanul Mahomet sg condu-
ch. oastea In Moldova.
Regele Ungariei a trimis la $tefan 3 soli cu daruri sg-1
Indemne sg se intoarcg de la regele i regatul polon cu fggg-
duiala cg-1 va apgra impotriva turcilor. In imprejurgri destul
de grele, silit de mare nevoie stefan face un pas indrgznet, o
voltg diplomaticg, punindu-se sub ocrotirea regelui Matei. In-
sg tefan "nu a putut fi induplecat ca sg se rupg de regatul
polon, sau sg se declare dusman al aceluia, cum doreau foarte
mult ungurii" (1).
Prin actul semnat de stefan la Iasi la 12 iulie 1475 In
fata solilor regesti, stefan recunoaste suzeranitatea ungu-
reascg i totodatg cere un loc de refugiu In cazul, cind ar fi
a1ungat de turci. tef an isi ja obligatie sg lupte In contra
tuturor dusmanilor regelui, in afarg de poloni, iar regele Ma-
tei II primeste sub ocrotirea sa, Ii promite ajutor si un castel
la dispozitie (2). Regele a semnat actul respectiv la 15 august
1475 (3).
Exceptind pe poloni din cercul acelora, impotriva cgrora
isi lua obligatia sg lupte, tef an se gindea sg pgstreze odatg
cu suzeranitatea ungureascg si cea polonezg, ceeace ulterior
s'a sifideverit. La 7 septembrie 1475 regele polonez a trimis
la tefan pe solii sgi ca sg-i ja un nou jurgmint de credintg
fatg de coroana polong. tefan a depus i acest jurgmint (4).
Trimitind aceastg solie regele polonez s'a cglguzit de teama
ca nu curnva domnul moldovean sg uite obligatiile sale fatg de
Polonia "din cauza firei lui schimbgtoare" (5).
www.dacoromanica.ro
Sultanul turc Mahomet al II-lea cuceritorul
www.dacoromanica.ro
I. Ursu, bazindu'se pe faptul c la lupta de la Vaslui au
luat parte 1.800 de unguri, credea ca inca din 1474 exista un
acord intre Matei si stefan (1)-. V. Pirvan sublinia ca. "tefan
nu avea pace cu Matei, cind turcii pornira impotriva lui in
tirziul toamnei 1474, dar avea de la secui 5.000 de ostasi
1.800 de unguri, care ii fusesera, lasati de vice-voivodul
fan Bathory la intoarcerea lui in Ardeal din expeditia impo-
triva lui Laiota". Deci, conchide autorul, "ajutorul a fost nu
de las Matias (2).
Ambele pareri nu pot fi acceptate. Prima deoarece "acor-
dul" inseamna o intelegere formalk pe dud s'ar putea vorbi
cel mult de o intelegere neformala, pur diplomatica, izvorita.
din constiinta de interes comun.
A doua parere nu tine cont de faptul ca. 1.800 de unguri nu
puteau fi lasati lui stefan Bathory fara aprobarea regelui
Matei. Acest ajutor marcheaza un fel de pregatire pentru
stringerea relatiilor de prietenie intre tefan i Matei.
Contractarea celei de a doua vasalitati se prezinta in is-
toria domniei lui stefan ca un fapt extrem de important, pe
care istoriografia din trecut 11 neglija, punea in umbra, MIA
a-i atribui o insannatate cuvenita sau i gsea o motivare nea-
decuata (3).
In fata primejdiei, pe care o simtea vie si
fan s'a aruncat la o solutie extrema: a acceptat dubla vasa-
litate, considerind ca dacd nu din =bete pc-mg eel putin din
una if va veni ajutor. I. Dlugosz afirma c stefan a facut
pace cu regele Matei "temindu-se de puterea sultanului" (4)
si in speranta de ajutor, dar nu pentru, a-si asigura pacea de
la apus si de la nord, dupa cum credea I. Ursu (5).
Dubla vasalitate era de f apt o contraasigurare a ajuto-
rului.
Kazimir i-a oferit un mic ajutor de 2.000 de pedestrasi pen-
tru a apara Chilia i Cetatea Alba si a trimis la turci un sol ca
sag convinga pe sultan sa nu fad. razboi Moldovei, care este
I. Ursu, stefan ce! Mare, 1925, p. 103.
V. Pirvan. Relatiile lui Btefan ce! Mare cu Ungaria, in Con-
vorbiri Literare, an. XXXIX, Buc., 1905, p. 921.
De exemplu, I. Ursu scrie: "Pentru idealul su nu ezitat
sI sacrifice mindria personal6". I. Ursu, stefan cel Mare, p. 106.
I. Dlugosz, c. 534.
I. Ursu, tef an cel Mare si Turcii, 1914, p. 64.
209
14
www.dacoromanica.ro
"o parte a regatului polon". Lui stefan aceasta solie "i-a parut
putin onesta i putin util, dupg, cum si era" (1).
In anul viitor (1476) regele polonez a facut din nou o in-
terventie diplomatic-a' in favoarea vasalului sau, pe and sul-
tanul se afla in drum spre Moldova, deci o interventie tardi-
va, care apoi s'a transformat 'Mtn) lamentabila tradare. E
cunoscuta scrisoarea sultanului din 19 mai 1476 din tabara
In drum spre Moldova, in care el scria: "Voi trimite i eu pe
ambasadorii mei pentru ca prietenia frdteascd, deja stabilita
intre noi, sa se inchege mai puternic i sa se intareasca (2).
Lipsa de incredere a lui atefan in regele polonez si-a gasit
deplina justificare mai curind, decit s'ar fi putut astepta.
Regele unguresc a facut ceva in interesul lui stefan (3).
Matei Corvin a pornit cu razboi impotriva turcilor si a atacat
fortareata Salacz, care dupa, o luna de asediu a fost cucerita,
i-a trimis lui atefan 300 de secui in ajutor totodata a trimis
In Tara Romaneasca o oaste conclusa de Vlad Tepes, pentru
a atrage o buna parte din fortele turcesti, care ar putea
intrebuintate eventual in Moldova impotriva lui atefan.
In problema vasalitatii se poate pune promema "de jure"
si "de facto". V. Pirvan afirma c atefan cel Mare "de fapt n'a
fost vasal al Ungariei" si se bazeaza pe declaratia solilor lui la
Venetia ca "atefan Voievod nu e intru nimic supus regelui
Ungariei, ci domn al provinciei i oamenilor sal." (4). Se pare
ca in privinta Ungariei aceasta afirmatie e justa, daca tinem
seama de raporturile reale ungaro-moldovenesti si nu de cele
"de jure". In tot cazul putem constata o prietenie constanta,
prietenie, inceputa in 1475, si continuata pg.na, la moartea lui
atefan (5).
I. Dlugosz, op. cit., c. 532.
A. Lewicki. Codex epistolaris saeculi decimi quinti, vol. III.
Krakowia, 1894, P. 243, 224.
I. Ursu, tef an cel Mare si turcii, p. 66.
V. Pirvan. Relatiile lui Stefan ce! Mare cu Ungaria, in "Con-
vorbiri Literare", an. XXXIX, Buc., 1905, p. 1080.
Papa Sixt IV. a destinat regelui maghiar Matei Corvin 100.000 de
ducati pentru lupta contra necredincio*ilor "ca 0 cum Moldova ar fi
supusd acestuia, pe and in. realitate este o tard Cu totul independentd,
care se va bate in contra pAginilor, claed va fi ajutata, lar dac nu
va fi ajutat., se va gindi la propriile sale interese". C. Esarcu, stefan
cel Mare, Buc., 1874, p. 30-34.
V. Pirvan, op. cit., p. 926.
210
www.dacoromanica.ro
Dupg cucerirea cetItii Sabasz regele s'a intors in capi-
tala sa.
Situatia a fost complicatg prin faptul cg o corabie ou tineri
italieni a fugit din Caffa la Cetatea Albg i stefan a pus
mina pe aceastg corabie cu tot avutul ce se afla in ea. Prizo-
nierii au fast adui la Suceava i pu0 sub paz. Sultanul a ce-
rut extrgdarea lor i restituirea avutului. tefan a refuzat sub
motivul cg porturile sint libere i oricine poate debarca in
ele (1).
In schimb i tef an avea o chestiune de prezentat sulta-
nului, anume eliberarea cumnatului sgu Alexandru din Man-
gup, fratele sotiei, care a cgzut prizonier al turcilor in de-
cembrie 1475 (2). Alexandru a fost dus de turci la Constan-
tinopole i acolo decapitat, ceea ce n'a ajuns la cunotinta
lui stefan. La cererea lui stefan de a-1 elibera, sultanul a
cgutat sg-1 inele pe solal moldovean substituind pe prizonier
Cu o ang persoang. Solul, prefgcindu-se cg n'a observat ine-
lgciunea, s'a argtat gata ea' plgteascg tribut i sg restituie
corabia cu prizonieri (3).
Dar sultanul nu s'a multamit cu atita. El a prezentat lui
tefan printr'un sol turc la 23 mai 1476 un adevgrat ultima-
tum (4): cedarea Chiliei, tributul neplgtit pe trei ani, unul
din copiii domnitorului sg fie trimis la Poarta ca cheza4, eli-
berarea prizonierilor turci, luati in bgtglia dela Vaslui, i a
prizonierilor italieni cu corabia, cu tot. tef an a ordonat ca
prizonierii turci sg fie ucii in vgzul solului turc.
Firete dupg aceste evenimente o ciocnire noug intre turci
i moldoveni a devenit inevitabilg.
Sultanul venea in Moldova, dupg explicatia lui I. Dlugosz,
aprins de urg neimpgcatg asupra lui stefan, care nu-i plgtea
www.dacoromanica.ro
tribut, ocupase Chilia, iar In anul trecut a nimicit intreaga
Wire puternicg, in numAr de 120.000 de oameni (1). Sulta-
nul plgnuia s-1 alunge pe stefan de pe scaun, punind pe
locul lui pe un oarecare Alexandru, care pretindea a fi frate
bun al lui stefan (2).
I. Dlugosz afirmA cA sultanul, intrind in Moldova, conta
i pe nemultumirea boierilor. El serie: "Tara, mustrind pe
domnul sAu de tiranie i de cruzime, a refuzat cu totul a se
ingramgdi in jurul lui, ceea ce simtind dumanul a rIspindit
vestea ca n'a venit ou atita aerie contra poporului, ci contra
unui aa de stramic chinuitor al neamului moldovenesc (3).
Desigur, se poate admite c turcii mizau i pe neintele-
gerile interne, pe relatiile intre damn i o parte din boieri,
ostili actiunii lui antiturcesti, deci pe coardele socialq ale
Sultanul a pregAtit o armatI de 150.000 de ostai, con-
form cu arAtarea lui Angiolello. Basarab Laiota din partea sa
avea pregAtiti 12.000 de ostai xnunteni. Trebuiau sI inter-
vin. i tAtarii cu ajutorul lor.
Pentru a preveni iunirea tAtarilor cu turcii, stefan s'a
unit s infrunte pe tatarii intrati in Moldova i i-a invins.
Lupta cea mare intre moldoveni i turci s'a dat la 26 iulie
1476 la RAzboieni. Armata moldoveneasa, a fost infrinta (4).
O interesantg descriere a evenimentelor ne-a lAsat croni-
carul turc Saad-Eddin (5). Acesta ne povestete urrnAtoarele.
AfLind de minis. i indignarea sultanului, domnul Moldovei
dete foc tuturor cimpurilor cultivate ale tArii sale, MI, a rsa
macar urme de grine, de roduri, de iarba, dete foc chiar mun-
tilor i satelor. FlacAra dumanA i razboiul pricinui atita
I. Dlugosz, op. cit., c. 544.
Biografia i cuceririle lui Mahomet al II-lea grit expuse intr-o lu-
crare de ansamblu a lui Franz Babinger "Mehmed der Eroberer und
seine Zeit", editia a 2-a (1959), Miinchen. Exist6 traducerea prime'
editii in limba francez1 in 1954, Paris 0 in limba italiand in 1957
(Turin). Biografia neglijeazg, uneori mrturlile 'zvoarelor romne.
Dar Baldasar de Piscia spune c sultanul aduce in Moldova
pe fiul lui Petru Aron, "Columna lui Traian", 1876, p. 380.
I. Dlugosz, op. cit., c. 544.
Cronica de la Bistr4a, p. 122.
Saad-Eddin 0 N. Orghidan, op. cit., p. 98-100.
V. Mihail Guboglu i Mustafa Mehmet, Cronici turceti, privind
t6rile romne, vol. 1, 1908, p. 322-324.
212
www.dacoromanica.ro
lipsg de hrank incit o mare parte a ostirii inUsuhnane s'ar fi
stins de foame, precum i caii i celelalte animale ar fi pierit
fgrg ovas si fin dacg n'ar fi sosit vasele la Dungre, multumitg
prevederii sultanului. Apoi trimitind pe cei Cu stare la munte
prin locuri sigure, domnul Moldovei cu porcii sgi de ostasi
se tinea ascuns prin desisurile unui codru, a cgrui intrare o
astupase Cu copaci ruriai, asa Inca sultanul in zadar II cguta,
cgci nu putea ggsi urmele acelor hoti."
Mai departe cronicarul vorbeste de consecintele foametei
si de boli. In sfirsit datoritg unei cglguze, a fost ggsit locul
In pgdure mide se afla domnul. "Looul era inconjurat Cu
santuri foarte adinci, baricadat cu mgrgcini i alte obstacole,
cu tunuri asezate in bgtaie. A doua zi la rgsgritul soarelui,
sultanul inconjurg poalele acelui codru. Incepu bgtglia cu fo-
curl de tun i cu aruncgri de sggeti. Insg miseii de dusmani
chid au vgzut asaltul otirii otornane, deterg si ei foc cu tu-
nurile lor de se outremurg pgmintul."
"Intrarea in codru era inchisg, nimeni nu cuteza sg inainte-
ze... Dar sultanul a dat exernplu de curaj, aruncindu-se in
luptg. Dupg el au mers i alti ostasi turci... Oastea turcg se
incunung cu Cei rdmasi (din moldoveni) nu ldsard
armele din mind ci-si apdrau femeile i copii, incordindu-si
mereu puterile i dind mereu ataouri in oarba lor vitejie...
Pli atunci steaua mriri moldovenilor si se micsora puterea
lar. lar acel indracit domn moldovean, ie;ind din pddure pe
o cgrare ascunsg, fugi la munte cu putini de ai
La cele spuse de Saad-Eddin mai adaogg ceva i Tursun-
bei. El scrie cg cglgretii lui tef an au fost pedestrati, iar care-
le rnoldovenesti au fost asezate in fata otirii asemenea unui
zid de aparare. stefan avea i tunuri de asediu (1).
Asic pasa zade deasemenea atinge tema Rgsboienilor.
"Necredinciosul, spune el, a inceput s improaste din tunuri
pline de foc. Dar gazii... n'au tinut seama de aceasta i s'au
rgsboit asa de tare, incit s'au mirat i ingerii din cer." i acest
cronicar confirmg cg sultanul a umblat prin Siretul Moldo-
vei im.preung cu gazii timp de vre-o doud luni (2).
Ibn-Kemal-pasa in cronica sa afirmg cg atunci, cind s'au
ciocnit ()stile, tef an cel Mare a dat glas intregei sale puteri
Op. cit., p. 75.
Op. cit., p. 97.
213
www.dacoromanica.ro
bravuri. El a stat cu spatele la o padure, inteo vale ingusta,
cum nu exista in tara Moldovei un alt loe mai strim,t decit
acesta. Erau vre-o 20.000 de luptdtori. Toti au fost facuti pe-
destra*i. Avea multe sute (?) de tunuri. El a facut In fata
o*tirii sale, "un perete stra*nic". Musulmanii la inceput n'au
putut umi cetatea din loc. Moldovenii se luptau bine i nu
aratau tradare... Rd,ufacatorii aceia, fiind oameni ai
0-au descoperit capetele i intend in luptd au luptat pin&
in seard."
Cind sultanul se pregItea s meared impotriva cetatilor
de la Dunare i in vecinatatea Marii Negre, a venit o iscoada
care a anuntat trecerea la atac a regelui Ungariei (1).
Izvoarele romane zugravesc aceastd. infringere ca un ade-
varat dezastru. Cronicarii straini I. Dlugosz *i Angiolello
potriva o descriu in culori mai putin tragice, afirmind
tefan *i-a pdstrat oastea aproape intreaga. Angiolello d ci-
fra de moldoveni morti i prin*i In captivitate 800, iar I. Dlu-
gosz da cifra de 200 m,oldoveni cazuti *i 30.000 de turci
morti (2).
Diferenta de apreciere o explicam prin diferite criterii puse
la baza ei. Isvoarele interne se aflau sub impresia devastarii
saracirii tarii, pe cind cele exteme judecau evenimentul,
calauzindu-se de pierderile in osta*i.
Cetatile Suceava i Neamt au rezistat atacurilor turce*ti.
Flota turceasca a fost distrusa de furtuna. Descurajat de in-
fringerile suferite-sub zidurile acestor cetdti, de foamete *i de
ciuma, care a secerat rindurile armatei turce*ti, *i, probabil,
aflind de pregatirile ungurilor pentru lupta, sultanul a ho-
trt se retraga.
Pentru starea sufleteascd a moldovenilor in aceste
mente grele I. Dlugosz ne dd o mentiune interesanta cg, atun-
ci chid tef an Voievod se afla sub protectia zidurilor cetatii
Suceava, aparate de endrea, "credinta moldovenilor fatg, de
tef an Voda a inceput sa se clatine *i se parea c aproape
toti moldovenii l'au parasit" (3).
Foarte elocvent descrie I. Dlugosz nepasarea regelui polo-
Op. cit., p. 214.
I. Ursu, stefan cel Mare, 1925, p. 139-140. Autorul se limiteaz
la constatarea diferentei frg a o explica.
L Dlugosz, op. cit., c. 546.
214
www.dacoromanica.ro
nez fata de aceste evenirnente. El scrie: "Sultanul cu toate
ostile sale, ca o fiara prinsa in retele, ar fi putut sa fie doborit
prin un mare dezastru de regele Kazimir, si armatele sale si
jalnica devastare a Moldovei sa fie intoarsa in contra lui, dar
fiindca n'a fost cine sa invinga pe un inarnic infrint si de
greutatea locurilor si de foamete i de ciuma..., acea flail a
se-4st din miini i. gloria eterna a regelui Poloniei a fost
evitata" (1).
Regele Matei avea intentia sag ajute pe stefan, insa nu s'a
ge,bit. Oastea, condusa de tef an Bathory, a ajuns la hota-
rul Moldovei pe la mijlocul lunii august, cind razboiul turco-
moldovenesc fusese terminat si sultanul ret4ise sa plece.
E multa exagerare in afirmatiile regelui Matei ca "sulta-
nul nu s'a intors, ci a fugit de frica apropierii sale" (2). E greu
de apreciat ponderea fieca,rui motiv in parte pentru retra-
gerea tuna, ins pe linga foamete, ciuma, dezamagirea fata
de rezistenta cetatilor moldovenesti, probabil a jucat un rol
oarecare si pregatirile unguresti pentru apararea Moldovei.
"Nu trebuie sa fie exclusa aceasta posibilitate, dupl cum s'a
procedat astfel in istoriografia romaneasca, veche (3).
In legaturd cu starea de jale in care a cazut Moldova, a
aparut stirea ca "domnul scapase in Polonia cu 15 ping, la 20
de calareti in Snyatin, mincind intfo crisma de rind, si res-
taura oastea sa la Camenita (4). Stirea e legendara. N. larga
o respinge cu toata dreptatea aratind ca tefan cel Mare, daca
avea nevoie de refugiu, putea sa se refugieze mai bucuros in
Ungaria, unde isi avea adapost in cetatea Ciceul (5). tirea
pare dubioasa i din alt punct de vedere.
Daca voievodul avea nevoie de a-si restabili oastea in Po-
Ionia, el, desigur, putea sa BAIA o alta primire intr'o tara prie-
ten si suzerana, decit inteo circiuma de rind. Pe de alta
parte, cum putea el sa-si restabileasca oastea la Camenita,
(1) I. Dlugosz, op. cit., c. 544, traducerea la N. Orghidan, op. cit.,
p. 27.
(2) I. Dlugosz, op. cit., c. 545 . u. trad. la N. Orghidan, op. cit.,
p. 28.
(3) Deci trebuia s5, fie respins calificarea atitudinii regelui Ma-
te! ca "comedie". I. Ursu, stefan ce! Mare pi turcii, 1914, p. 147.
(4) I. Ursu, Relatiile Moldovei Cu Polonia, Piatra Neamt, 1900,
p. 114.
(5) N. Iorga, Istoria lui stefan ce! Mare, 1904, p. 180.
215
www.dacoromanica.ro
daca fortele, pe care le-a anai avut, rmineau in tar i n'a
fost inconjurat decit de 20 cglreti?
Deaceea inregistram aceast tire ca legendard, algturi
de numeroase alte lege.nde, care s'au nscut in legtur cu
glorioasa domnie a lui Stefan cel Mare.
Cronica moldo-polon, povestete c "impratul turcesc a
venit cu 200.000 de oameni i se bAtu cu Stefan ling un piriu
ce se cheam. Valea Albg, i moth% turcii toga oastea lui
Stefan Voievod i pe apitanii ei i pe boieri, incit se intoarse
cu putin oaste. Ii arsese aproape toar tara, dar nu putu
ja nici o cet ate. Asedie impratul si o cetate cu numele Neamt;
lar cei din cetate trasera in tunul cel mare i impu$car
pe meterul tunar. Atunci impratol plea. Dar Stefan Vodd
adun din nou o oaste ca la 16.000 de oameni i se ardr tur-
cilor; turcii crezind CA el ar fi dobindit ajutor de la poloni
sau de la unguri fugir spre cas totusi le smulse Stefan Vod
multi luptg,tori (1).
Toate cronicile romine recunosc unanim cA Stefan eel
Mare a fost invins de turci. Totusi semnaleazA c nici o ce-
tate moldoveneasc, (Neamt, Suceava . a.) n'a czut in mina
turcilor. lar cronica lui Grigore Ureche i cea Moldo-polon
vorbesc i de un episod interesant al rzboiului anume: ur-
mgrirea turcilor ping, la Dunre.
Dealtfel, recunoate infringerea i insu4i Stefan Voievod.
Pe locul ande s'a dat bg.tlia la Rzboieni el a construit ul-
terior o biseria Aici s'a nstrat o inscriptie, in care se
spune Ca* impotriva Moldov-ei a venit sultanul Mahomet Cu
toat puterea lui rsriteang. i cu dinsul Basarab Laiota Cu
toar tara lui basarabeascA, au venit "s prade i s ja tara
Moldovei". "Eu Stefan Voievod cu fiul meu Alexandru am
ie*it inaintea lor... i la 26 iulie au fast invin0 creWnii de
Care pagini."
Ce concluzii putem trage din toate mrturiile izvoarelor?
Din expunerile cronicarilor se desprinde idea Ca Stefan
(1) Gh. Bals, Bisericile lui stefan cel Mare, Bucuresti, 1926,
p. 75-76.
216
www.dacoromanica.ro
cel Mare in Walla de la Rasboieni a fost invins. Este prima
luilnfringere din cele doua, despre care a vorbit el doctorului
venetian Muriano.
Insa daca aruncam o privire mai larga asupra campaniei
turceti in intregime, care a durat aproximativ (iota luni, tre-
buie s recunoa4tem c sultanul turcesc n'a izbutit de loe in
scopurile sale. El nici n'a incercat macar s puna pe candida-
tul su ca domn in locul lui stefan. De altfel i unde putea
sa-1 puna daca capitala tdrii Cetatea Suceava a ramas in
miinele moldovenilor?
Mahomet al II-lea n'a putut sub juga Moldova, dupa cum
a facut aceasta cu Tara Romaneasca, ci a fugit. El n'a putut
lua atunci in stapinirea sa Chilia i Cetatea Alba, dei se
parea ca. are toata posibilitatea s faca aceasta. El s'a retras
ruOnos dincolo de Dunare (1). Deci avem in fata noastra o
batalie ciudat in ce privege urindrile ei, o blitdlie ramasti
absolut infructuoasd pentru invingdtor.
www.dacoromanica.ro
$tefan a si incuviintat, lasindu-i 200 de curteni. Dar Laiota
s'a intors Cu turcii. Vlad Tepe* a fost ucis, lar garda moldo-
veneasca, a fost deasemenea omorita aproape intreaga, in afa-
ra de lo oameni (1).
In 1479 dornnul Tarn Romanesti Tepelus impreuna cu
turcii a navalit in Ardeal, unde s'a dat o lupta pe "Cimpul
Piinii" i turcii au fost infrinti (2).
La 8 mai 1478 stefan, temindu-se de un atac din partea
turcilor impotriva Chiliei i Cetatii Albe, cere ajutor de la
Venetieni si Papa. Unchiul lui tefan, Tamblac a tinut in
senatul venetian o cuvintare, in care a aratat intimplarile din
1476, afirmind c stefan n'ar fi suferit o mare infringere,
daca n'ar fi fost parasit de crestinii care i-au fagaduit ajutor
si nu il-au dat (3).
"Tarisoara mea, spunea tefan prin gura lui Tamblac, este
straja tarn unguresti si a Poloniei. Este sigur c turcii vor
veni pentru acele doua tinuturi, Chilia i Cetatea Alba,, care
sint Moldova toata lar ea este zid pentru Ungaria si Polonia."
Venetienii au rugat s asigure pe donmul Om de bunele
/or intentii.
In anul 1480 tef an impreuna cu ardeleni a navalit in
Muntenia si l'a alungat pe Tepelus, care era nevoit s fuga la
turci (4).
tefan a lansat la 15 martie 1481 o proclamatie locuito-
rilor Bradlei, Buzaului si Rimnicului anuntand c intentio-
neaza sa puna ca dornn in Muntenia pe un oarecare Mircea,
pe care l'a denumit "fiul meu", dar acesti locuitori 7111 s'au
aratat prea entuziasmati de perspectiva de a avea ca domn pe
L. Bogdan, op. cit., vol. II, p. 349.
I. Ursu, stefan cel Mare pi turcii, 1914, p. 100.
I. Bogdan, op. cit., vol. II, p. 342-354.
Ion Tamblac sau mal precis Ion Paleologu Tamblac, grec din
Constantinopole, era cunoscut venetienilor, ca despot al Moreei, care
a luptat allturi de ei contra turcilor. Fiind invins s'a refugiat intii la
Venetia, apoi la Roma. Prin urmare, el nu era nici boier de tara, nici
dregnor. E denumit "unchiul" lui tef an, insl nu e posibil de stabilit
ce f el de rudenie exista intre ei. I. D. Condurachi, Diplomatii romani
In trecut (sec. XIV-XVII), Brawv, 1937, p. 34-37.
I. Ursu, stefan cel Mare, 1925, p. 161: scrisoarea reginei Bea-
trice, sotia regelui Mate!.
A. Bonfinius, p. 618, Monumenta Hungariae Historia, vol. II, nr. 288,
p. 437. V. *i I. Ursu, *tefan cel Mare, 1925, p. 161.
218
www.dacoromanica.ro
Mircea, pe care l'au caracterizat ca fiul "Catunei", o femeie
de moravuri 'mare cunoscutA tuturor pescarilor (1).
In 1481 Tepelup a venit ajutat de turci, condusi de Alibeg
pi. Schenderbeg (2). La 8 iulie a acestui an s'a dat o lupt
crincen. la Rimnic, in care Tepelup cu turcii au fost infrin-
ti (3).,Tepelup fugit in Mehedinti a fost ucis acolo de boieri.
In scaunul Munteniei a fost apezat Vlad CAluggrul, orn me-
diocru.
Sultanul Mahomet a murit la 3 mai 1481 pi fiul sAu Baia-
zid, dupA o lupt pentru putere cu fratele sgu Gem, a preluat
puterea in statul otoman. Stefan s'a folosit de vreme tulbure
pi la 10 martie 1482 a cucerit de la munteni cetatea Cll.-
ciuna (4). Vlad Caluggrul ca atitia alti a trecut de partea
turcilor.
Stefan s'a convins cg, nu se mai poate aseza in scaunul
vecin al Munteniei un om independent de turci. Candidatii
alepi de Stefan pentru domnia Munteniei erau slabi de carac-
ter pi, ternindu-se de invazia turcilor, treceau pe rind sub
ascultarea lor.
Astfel datoritg, insistentei lui Stefan Voievod in urmAri-
rea scopului s'au politic, s'au perindat la cima statului mun-
tenesc urmAtorii domni: Laiota Basarab 1477-noiembrie 1477,
Tepelup noiembrie 1477-iulie 1481, Mircea iulie 1481-noiem-
brie 1841 Wad CAluerul noiembrie 1481-ianuarie 1482, Te-
pelup ianuarie 1482-martie 1482 pi Wad Caluggrul martie
1482-1495. Ultirnul domn a fost pus de Stefan in intelegere
cu Bathory.
www.dacoromanica.ro
In 1483 s'a Intimplat un fapt foarte important pentru
dornnia lui tefan: regele Matei al Ungariei; fiind ocupat de
un rzboi costisitor Cu impkatul Frideric al Austriei i avind
nevoie de neutralitatea Turciei a incheiat pacea cu turcii pe
timp de 5 ani. In tratatul de pace n'au fost incluse cetAtile
Chilia si Cetatea Albg (1).
www.dacoromanica.ro
sau 5 august. Dupg cercetarea izvoarelor turce (mai ales a
cronicii lui Neschei), Nicoarg Beldiceanu a precizat (1) cg,
aproxixnativ la 9 iulie a inceput bombardarea Chiliei pi la 19
iulie, dupd 10 zile de bombardament, ea a fost luatg. S'a pro-
dus pi o defectiune. Conform, cu argtarea lui M. Guazzo, trg-
dgtorul a fost un oarecare Mamolaco (2). Ce functie a ocupat
el in cetate nu se ptie. Unul din cei doi pircalabi moldoveni
(Ivascu pi Maxim) s'a prezentat sultanului pentru a-i preda
cetatea (3).
La 22 iulie armata turcg, ajutatg de fortele tgtgrgpti ale lui
Mengli-Gherai, se afla la zidurile Cetgtii-Albe. La 5 august
aceste ziduri au inceput sg cedeze, iar la 7 sau 8 august ceta-
tea a cgzut, deci dupd 15 zile de bombardament.
Ambii pircglabi ai cetgtii Albe au murit in timpul ase-
diului pi la sultan s'a prezentat o delegatie de 5 cetgteni ("no-
tabili" dupg expresia lui Mlipiero).
Ceeace era pi mai gray, turcii au luat nu numai cetg,tile,
dar pi portiunea de pganint care le inconjura i tinca de ele.
Cronicarul polon ne atestg cg au fost luate de turci nu numai
cetgtile, ci i "litoralul rnaritim", care se numeste "Basara-
bia". Desigur nu era vorba nurnai de litoralul mgrii, ci pi de
malul Dunrii, cgci Chilia era situatg la Dungre pi nu la mare.
"Basarabia" prezenta atunci, probabil, o fipie ingust de
pgm,int de-a lungul bratului Dungrean Chilia pi nu acel te-
ritoriu larg al Bugeacului pe care-1 ounoaptem din domnia
sultanului Soliman al II-lea, dupg luare in 1538 a Tighinei
transformarea ei in raja turceaseg. Denumirea "Basarabia"
221
www.dacoromanica.ro
se trage de la numele stapinitorilor xnunteni din trecut Ba-
sarabi (1).
Regele Matei a protestat cu amenintdri din motivul
aceste cetdti "se tin de regatul Ungariei" (2). Sultanului Baia-
zid nu i-a fost greu s rdspundd cd in tratatul, incheiat cu
Ungaria, cetAtile n'au fost prevdzute, addogind cd va da po-
runc pasilor de la cetdti sd nu atace Moldova si cd nu se
teme de amenintgrile ungare (3).
Regele Matei a strins oastea, pentru a-1 ajuta pe tefan,
dar si de data aceasta ca i in 1476, s'a ardtat un mare "cunc-
tator". Cind era gata ea' pomeasa a aflat c cetatile sint
cucerite i in loe de a merge inainte pentru recucerirea lar,
s'a intors in capitala sa si de acolo protesta si ameninta pe
turci. Aceastd, atitudine s'a terminat cu un nou tratat de pace
a ungurilor Cu turcii, in care a fost inclusg Moldova, insd
fgrd cetgti (4). Regele a luat act de un fapt implinit.
Incercarea lui tefan cel Mare de a relua de la turci Ce-
tatea-Albd, despre care vorbeste Asic-Pasa (5) trebuie a fie
fixatd inainte de venirea in targ a turcilor, condusi de Ali-Bei,
cu pretendentul la domnie Hronoda, deci la inceputul anului
1485. Acest Pasd povesteste c tefan cel Mare avea intelegere
cu crestinii din cetate care au promis sg-i predea cetatea.
Noaptea ostenii moldoveni au pus sari la zidurile cetdtii, dar
atacul a fost respins.
www.dacoromanica.ro
tiemicul i satul lui Oniceanii a fost donat in 1493 comisului
PetricA (1).
Cauza acestei viclenii nu se cunoate. Dar fuga avea as-
pect de trAdare, deoarece, probabil, a avut loe in curgnd dupg
incheierea de &are tef an a aliantei cu Moscova (1491) i
Crimeea (1492) i apArea ca un protest impotriva politicii
externe noi. In documentele de mai tirziu aflAm cg *teen
Voievod a luat satul Poienile de la un oarecare Ivan, desigur
"viclean" (2), i satul Coseti dela Roman Girbovet, "din hi-
clenie. chid a fugit in Tara Romineascg" (3).
Insg aceastg nesupunere avea un caracter individual *i nu
se rgsfringea asupra mersului general al politicii interne a
domnului.
0 mai mare insemngtate aveau defectiunile boiere0i de
grup, ca cele din 1467 i 1476, pe care le-am semnalat mai
sus i care puneau pe domn in incurcgturi serioase. Totu*i
i efectul acestor defectiuni nu se poate compara cu o adevg-
ratg. revoltA boiereascg ce s'a produs in 1485 in 1486. Este
timpul marii crize politice din tare moldoveneascA, cind s'au
pus problemele de principii, de schimbdri radicale in domeniul
politicii externe.
Domnul trebuia sg se convingd atunci c stg singur, apro-
pe solitar in fata primejdiei turceti, cg politica lui antitur-
ceascg nu se bucurg de popularitate in marea majoritate a
boierilor i 01 ea Ii poate aduce surprize neateptate i pri-
mejdii mari pentru insgi existenta tronului sAu.
tefan s'a gindit sg, dispung pentru ajutor pe poloneji,
aducAnd omagiu de fidelitate i jurAmintul de credintg rege-
lui polonez in persoand . De mai multe ori in trecut i s'a cerut
sg ving in Polonia sg depung acest jurAmint. stefan sub dife-
rite pretexte se eschiva.
In fate dezastrului, suferit de la turci, el s'a hotkit la
Inchinare personalg,. La 15 septembrie 1485 tef an s'a prezen-
www.dacoromanica.ro
tat la Colomeea si acolo a depus omagiul si juramintul de
credinta, conform ritualului medieval (1).
E interesant ca in actul omagiului partile contractante
isi iau anumite obligatii in privinta politicii externe, anume:
tefan se obliga a nu incepe razboi si a nu incheia pacea fail
stirea lui Kazimir, lar la rindul sau acesta din urma "nu va
cere si nu va incheia pacea in ce priveste granitele Tarii Ro-
minesti si ale Moldovei far stirea lui tef an Voievod.
Multi autori romini care au scris despre aceasta, carac-
terizeaza depunerea omagiului ca umilinta (2). E un mod
de a vedea al timpului nostru. Atunci suzerani erau putini,
iar vasali multi, chiar foarte multi. Inchinarea era insotita
de obligatia de a apara pe vasal, Moldova, o tara mica, nu
putea trai fara a se recunoaste vasala a unuia din cele trei sta-
te vecine mari (cloud regate si imparatia turceasca). Instinctul
national de conservare il indemna pe stefan la supunere de
vasalitate. Trebuie sa recunoastem ca domnul manevra Cu
aceste formule medievale cu mare maiestrie si abilitate i nu
s'a afiit sa intre chiar in dubla vasalitate.
Inchinarea lui stefan regelui polonez facuta la Colomeea
In 1485, prezinta ultimul pas, legat Inca de politica sa anti-
turceasca, dar totodata si un act de disperare.
Cucerirea de catre turci in 1484 a cetatilor Chilia si Ceta-
tea Alba., cetati situate la marginea statului saa, a constituit
o aMenintare direct la insasi existenta statului moldovenesc.
tefan nu parasise fried ideea de lupta impotriva turcilor si
cauta iesire din impas. Apropierea de polonezi i se parea o
supapa de salvare.
Mdajduia ca., dat fiind interese economice si politice co-
mune fata de turci, in viitor va putea sa fie ajutat de polone-
zi in mod esential.
B. P. Hadeu, Arhiva istoricA a Romniei, vol. I, 2, P. 23-26
(din I. Przyluski, Leges et Statuta de Privilegia Regni Poloniae, Cra-
covia, 1553). Doghiel, Codex diplomaticus, I, p. 603. E. Hurmuzaki,
Documentele, II, 2, P. 288-289.
A. Lewicki, "Codex epistolaris saeculi decimi quinti, II, p. 480.
Bernard Wapowski, Scriptores rerum polonicarum, tom. II, Cra-
coviae, 1874, p. 4 (Hommagium Stephani Colomiae, 1485).
I. Bogdan, op. cit., vol. II, p. 370-378.
I. Ursu, gtef an cel Mare, 1925, p. 191-195.
224
www.dacoromanica.ro
Inchinare Poloniei nu este un fenomen nou, avindu-i
radacini in trecutul Moldovei, chiar dela 1387. Predecesorii
lui tefan depuneau regelui polonez omagiul, juramintul de
credinta, (prin sarutarea crucii) semnau actele si, in afirsit,
mai dadeau si boierii garantia lor. A depus omagiul si jura-
mintul de credinta i insusi tefan voda in 1459 i 1462. Boie-
rii dadeau un act independent de actulinchindrii d-omnului;
actul semnat de boieri avea un caracter de garantie suplimen-
taril (1).
In afara de actele de omagiu, in izvoarele istorice romane
gasim deasemenea proMisiuni de omagiu in viitor, confirma-
ri de ornagiu si garantia boierilor.
Inchinarea s'a facut dintr-un calcul gresit ea, polonezii,
apreciind importanta pierderii debuseurilor comerciale (Chilia
si Cetatea-Alba), vor face un pas hotaritor Impotriva turcilor.
Domnul moldovean sperase c polonezii vor intelege chemarea
momentului politic si vor ajuta pe moldoveni in lupta lor
contra turcilor din interesul propriu al Poloniei. Moldova
pentru aceasta tara se prezenta ca o avangarda a lumii apu-
sene. Dar cele mai apropiate imprejurari au dovedit c spe-
ranta domnului nu este intemeiata.
Cronica moldo-germana ne povestete c atunci, cind
fan se afla in Colomeea in 1485, "venir a turcii in taind cu
Hronoda Petru Veda la Suceava iar, daca Suceava nu voi sa se
predea arsera orasul i pustiira intreaga tara" (2). Venirea
turcilor a avut loe la 19 septembrie.
Cuvintul "in taind" da de &dn. Turcii sub conducerea
eunucului Ali-bei nu puteau veni in deplina taina, deoarece
trebuia sa se indrepte din Cetatile Chilia si Cetatea-Alba
prin tara de jos 0 sd ajungei treptat 'And la Suceava. Ce fel
de taina putea prezenta aceasta miscare dusmanoasa? Cro-
nicarul a vrut s sublinieze o particularitate a acestei mi-
C. Racovita. Inceputurile suzeranittii polone asupra Moldo-
vei. Revista Istoric5. Romink MCMXV, vol. X, p. 269 si 271.
Picot emite ipoteza c Hronoda ar fi fost un sef de mercenari
boemi, bazindu-se pe relatarea lui M. Miechowski c5, "`tef an s'a luptat
ling5. Colomeea "Cu niste mercenari boemi". V. Firvan cu dreptate
obiecteazg cA, stefan a avut de luptat cu o armatk nu cu niste hoti.
E. Picot. Urechi. Chronique de Moldavie, p. 168-169. V. Pirvan, Rela-
tine, p. 1047. V. si M. Miechowski, la B. P. Hasdeu, Arhiva Istoric5.",
vol. 1, 2, p. 37.
225
15
www.dacoromanica.ro
cg,ri: ea a venit pe nea$teptate pentru domn. Altfel el n'ar
fi plecat la Colomeea, ci s'ar fi preggtit pentru ripostg dim-
manilor. Aceasta inseamng cg boierii, care s'au angajat in
aceastg revoltg, au tinut in secret toate pregtitirile lor pentru
ieOre impotriva domnului.
Cit de neateptatg a fost vestea acestei m4cgri antidom-
ne0i se poate vedea din faptul cg regelui polonez nu-i venea
sg creadg in aa ceva 0-1 retinea pe tef an.
La plecare i-a dat in ajutor putind oaste de mercenari (1).
Cu acetia i cu ostaii sgi tef an a dat turcilor la intoar-
cerea lor la Catlabuga, la 16 noembrie, o bgtglie i a rel4it
sg-i izgoneascg, luind dela ei ceea ce au prgdat.
Dar nu la un asemenea mic ajutor se atepta tef an Voie-
vod, ci la un ajutor esential. Desamggirea cumplitg l'a cu-
prins i din ea a rgsgrit ideea cg alianta cu Polonia trebuie
sg fie pgrgsitg.
www.dacoromanica.ro
In ce priveste cronica moldo-polong pasajrul respectiv a
fost interpretat de unii (1) gresit. In aceast cronicg pentru
anul 6993 (1485) se afirmg cg pe timpul, cind tefan Voievod
se afla la Colomeea, "au venit turcii (przyszli Turcy) chiar
ping la Suceava cu Chromotem (Chromoisem)". Urmeazg sti-
rea cg stefan Voievod i-a bgtut pe turci cu ajutorul polone-
zilor la Catlabuga.
Dupg aceea citim 0, la 15 februarie 1486 tef an Voievod
a bdtut pe Chromota, "care venise cu turcii asupra lui" (2).
Aici verbul "a veni" este intrebuintat in forma de mai mult
ca perfect, ceea ce pare cu totul potrivit, Mud in realitate
vorba de anul trecut. "Venise" se referd la prima aparitie a
lui Chromota in 1485. Dacg turcii ar fi venit Cu Chromota si
In 1486, ar fi trebuit sg figureze propozitia "au venit turcii
din nou", si sa se spund ca itejan Voievod a bet-tut pe turci,
fiindcg ei ar fi prezentat forta adevgratg si nu Chromota,
dar despre vreo bgtglie Cu turcii nu ggsim in cronicg niel
un cuvint. S'ar fi putut trece cu vederea lupta impotriva tur-
cilor? Desigur cg nu. Avem tot dreptul sg considergm cg in
1486 turcii n'au fast prezenti cu Chromota in lupta dela
cheia.
Semnalgm si acea inexactitate din cronica moldo-polong
cg tefan Voievod a bdtut pe Chromota, pe cind stim acum din
cronica moldo-germang cg acea bgtglie a fost pierdutg de
$tefan si numai datoritg imprejurgrilor fericite el si-a pgs-
trat tronul.
Cele mai multe arngnunte ne dg cronica moldogermang,
amgnunte pe care nu le ggsim nici hate altg cronicg moldo-
veneascg. Citim acolo: In luna martie, in ziva de 6, inteo
luni, se bgtu tef an Vodg cu Hronoda, la Bulgari ( cheia) pe
apa numitg Siret. Atunci Hronoda Petru WO, lovi pe te-
fan Vocia si cistigg, llupta, si fiindcg *tefan Vodg cgzu de pe
cal si sezu intre morti de dimineatg ping la amiazg, veni
un boier cglare Cu numele Purece, care recunoscu pe tefan
Vodg. Plecg atunci voievodul pe cal si isi adung oastea sa;
trimise la Petru Vodg (Hronoda) pe un boier cu numele Pin-
I. Pirvan, RelaWle, p. 1046.
I. Bogdan, Vechile cronici moldoveneti, Bucure0i, 1891, p. 177
i. 227.
227
www.dacoromanica.ro
tece, care se predd lui Petru Vodd conduce earl de lupfd,
asigurindu-1 cd, a si cistigat btlia l cu tovarsii si 1.1 de-
capiteaz pe Petru Vodd, i aduse capul acestuia lui stefan
Vodd, care stefan \Todd rdmase domn in tard cu ajutorul lui
Dumnezeu" (1).
Din aceast povestire tragem concluzia: 1) cd nu se spu-
ne de runde a venit Hronoda in 1486, ce efectiv ostAsesc a avut
si de ce provenientd, a fost; 2) cd. Hronoda Petru este denu-
mit "Vodd", ceca ce inseamnd cd a fost recunoscut de boieri
(sau marea lor majoritate) ca domn; 3) cd Hronoda a c4tigat
Zupta, c stefan era pa cale de pieire, dar a rdmas domn nu-
mai datoritd mntmplrii fericite de a fi fost gdsit de cdtre
boierul Purece.
Cronica lui Gr. Ureche, vorbind despre evenimentele din
1486, ne povesteste faptele inteun mod cu totul deformat.
Nepotrivirea acestei povestiri cu cea din cronica germand este
esentiald si evidentd.
In deosebire de cronica rnoldo-germand Gr. Ureche afirmd
cd: 1) Hroiot au venit Cu caste de la unguri, 2) cd, Hroiot pier-
du reizboiul i oastea, 3) ed. stefan Vodd era in mare primejdie,
deoarece "s'au pomit cucalul jos, putin de n'au incdput in
miinile vrdjmasului sdu si 4) cd Hroit, fiind prins viu de
fan Vodd, i-au tdiat capul" (2).
Gr. Ureche greseste, afirmind c Hroiot a pierdut rdz-
boiul, deoarece din cronica germand cunoastem cd el a cip
tigat bateilia i este al doilea caz de pierdere a bdtaliei de
cdtre tef an Voievod Dupd descoperirea cronicii moldo-ger-
mane am aflat care este acest al doilea caz de infringere a
lui stefan din cele doug, de care el insusi a vorbit doctorului
venetian Muriana.
In al doilea rind nu se poate spune c stefan Vodd "pu-
tin n'a incdput in miinile vrAjmasului", de oarece stim acum
cd a stat "intre morti de dimineatd pind la amiazd", nu mai
putin. de 4 ore intins pe pdmint.
In al treilea rind, nu e adevdrat c "Hroiot a fost prins
viu de stefan Vodd), deoarece numai datoritd unui siretlic
Hroiot si-a pierdut viata.
www.dacoromanica.ro
Prin urmare, constatgm un gir de inexactitgti gi ele ne
fac sg punem la indoialg calitatea izvorului, de care s'a fo-
losit cronicarul, gi povestirea in general. Nu putem crede in
afirmatia c "Hroiot a venit cu oaste de la unguri". Hroiot
era omul turcilor, candidatul lar la domnie. E oare posibil
de admis ca in curs de cinci luni gi jumgtate Hroiot, acest
candidat turcesc, s reugeascg sg capete oaste de la unguri?
Este aceasta absolut neverosimil. Dupg cit cunoagtem, niciun
izvor unguresc nu ne a atestat faptul adungrii oastei de cg-
tre Hroiot in Ungaria. Pe lingg faptul cg Hroiot a fost candi-
datul turcilor i izbinda lui nu ar putea suride regelui Matei
Corvin, trebuie sg mai lugm in consideratie i faptul cg in
acest timp tefan intretinea cele anal bune leggturi cu Matei
Corvin.
Regele Matei 11 gtia pe tef an ca aflindu-se in dublg vasa-
litate polono-ungarg Ina din anul 1475. Inchinarea de la
Colomeea nu era ceva cu totul nou si nu putea sti producd o
impresie atit de puternica, incit el sd doreasca inlocuirea lui
te fan. Ounogtea, probabil, i pentru ce anume scop fgcea
tefan aceastg inchinare, cu atit mai mult cg datoritg ajuto-
rului polonez, cit de mic a fost (3.000 sau 2.000) $tefan Voie-
vod a reugit sg izgoneascg, pe turci condugi de Malcoci din
targ, avind ultima ciocnire cu ei la Catlabuga in decembrie
1485.
Grigore Ureche, care oglindegte aspiratiile gi pgrerile cla-
sei boierilor, probabil a inventat acest arranunt despre veni-
rea lui Hroiot cu unguri pentru a nu scoate in relief atitudinea
trgdgtoare a boierilor fatd de domn gi pentru a explica totugi
faptul aparitiei a doua a lui Hroiot.
Respingen deci afirmatia lui Gr. Ureche cg, Hroiot a avut
oaste ungureascg. Dar din cine atunci se compunea oastea lui
Hroiot (sau Hronoda) in 1486? Cea mai verosimilg ipotezg este
cg, a avut in sprijinul sgu fortele unei pgrti a boierimii moldo-
venegti si cg aceste cinci Zuni a petrecut in ascunz4 poate
undeva in munti, sustinut de nemultumitii regimului politic
al domnului, preggtindu-se pentru o noug ciocnire.
E de retinut faptul cg in expunerea cronicii moldo-ger-
mane in momentul bgtgliei din 1485 pe cimpul ei se aflau doi
domnitori ai Moldovei: Hronoda Petru Vodg i stefan
(unul recunoscut de bojen i altul desavuat de ei).
229
www.dacoromanica.ro
Se ptie care a fost rezultatul acestei bgtglii. Prg. sg aibg
In fata sa pe un adversar de seamg cu insemnate forte de
ostapi, pe un sultan, un paga turc, han tataresc sau un domn
muntean, .te fan a pierdut bdtdlia. Cgzind de pe cal, se afla
In nesimtire intins pe 'Ararat.
E ciar cg. avem in fata noastrg o adevilratd revoltd a
boierimii moldovenegti imotriva lui isitefan. Confirmarea pre-
supunerii noastre o ggsim la un cronicar turc Apic papa Zade,
care ne atestg cg la atacul turcesc in Moldova, condus de
Ali-bei, "o multime de bei ai Bogdaniei ratimpinind pe turci,
li s'au supus" (1). E vorba de turci veniti cu Hronoda in 1485,
pentru a-1 pune down in Moldova.
Aceastg ptire ne d deslegarea enigmei de ce damnul a
pierdut bgtglia ou Hronoda. 0 bung parte din boieri nu-1
sustinea, fgcind probabil, opozitie politicii lui antiturcepti.
Independenta tgrii era pentru boierime o idee vagg, abstractg,
de o distantg depgrtatg, pe cind prosperitatea mopiei era o
idee concretg i apropiatg.
Dealtfel tenacitatea boierilor marl in a contesta politica
antiturceascg a dorrraului nu trebuie s, fie judecatg prea
aspru. Aveou pi ei motive serioase pentru a o respinge. In-
vazia turceascg se prezenta totdeauna ca o adevgratg cala-
mitate. Inainte de venirea turcilor in targ, populatia era obli-
gatg s ascundg bunurile ei. lar tot ce nu putea fi ascuns
trebuia sg fie ars S a U devastat. Inamicul pustia in drumul
sgu totul, lua plean, jefuia, pretutindeni semgna pirjol
dezastru.
Nu venea singur ci insotit de tgtari, care stgteau ca corbii
pe linia Nistrului, prevestind nenorocire j atrocitgti. Cu ei
se asociau i muntenii dintr'o targ vecing, inruditg, argtind
invadatorilor drumul i potecile. Primejdia se contura din
trei prti: est, sud, pi sud-vest. i stefan Vovievod, ca un leu
cu voinicii lui, alerga in toate pgrtile pentru a confrunta pe
inamic.
Rdzboiul antiturcesc cu toatg iminenta lui dezorganiza
gospodgria tgrii. E de admirat cum dupg trecerea nenorocirii,
(1) Die altosmanische Chronik des Ashic-pasha Zade, Ed. Fr. Gie-
se, Leipzig, 1929, i scurta expunere la P. P. Panaitescu. $tefan cel
Mare in lumina cronicarilor temporani din Wile vecine, Studii 1
Cercelari StiinVfice, Istorie, anul XI, f asc. 2, 1960, p. 216.
230
www.dacoromanica.ro
moldovenii se puneau la lucru pentru a restabili gospodgria
gi ordinea, ca albinele un stup deranjat de o Ming strging.
Desigur, nu poate fi vorba de nemultumirea intregei boie-
rimi. Acea parte a boierimii, care Il urma pe tef an in poli
tica lui turceascg a plecat cu el la curtea regelui polonez in
Colomeea. Pe de altg parte, boierii ca Purece i Pintece, dease-
menea prezintg o dovad c boierimea mare din pullet de
vedere politic nu era unitarg. Ea se impgrtise in doug tabere.
Desbinarea aceasta l'a impiedicat pe stefan sg se pregg-
teased pentru luptg. A doua aparitie a lui Hronoda era pentru
tef an cu totul neasteptatg. Domnul nu dispunea de timp
suficient pentru a stringe oastea sa de slujitori militari, pre-
cum, probabil nu el a ales locul bgtgliei, ci adversarul sgu.
Nurnai prin aceste imprejurgri defavorabile se poate explica
infringerea lui tef an.
Situatia implica ingrijorare i cerea rngsuri. In leggturg
cu aceasta stau doug mgsuri importante luate de dorm: pri-
ma de natura interng, cealaltg de naturg externg. Prima este
reinfiintarea postubui de portar de Suceava, al cgrui sens 1-am
explicat in altg parte a lucrxii, si care dealtfel a devenit
peste un an inutil odatg cu realizarea celei de a doua mg-
suri anume schimbarea radicala a politicii externe moldo-
venefti.
Nu se poate guverna usor, chiar cu mina forte, o targ, in
care o bung parte din boierirne s'a revoltat impotriva dom-
nului din cauza politicii lui antiturcesti. In cazul de schim-
bare a acestei politici stefan intra in asentimentul majoritgtii
boierimii mart
Criza politicii antiturcesti a atins apogeul, dar ceea ce
este interesant, schimbarea acestei politici se cerea 0 de mo-
tivele de politicd externa. Nu mai era posibil de a lupta im-
potriva turcilor, cind ungurii i polonii s'au impgcat Cu ei.
Continuarea politicii antiturcesti ar fi insemnat izolarea com-
pletd a Moldovei, care ar fi menitg sg o ducg la o ruin. de-
pling.
Intelegind cgfAr ajutoare serioase, pe care nu le-a avut
In trecut si nu le poate avea in viitor, impotrivirea sa turcilor
nu mai este posibilg tefan a inceput sg le plgteascg tribut.
Existg o stire precisg. cg Moldova s'a supus la plata tributu-
- 231
www.dacoromanica.ro
lui turcilor in ajunul plecgrii expeditiei lui Daud-pasa in
Arabia, adic in anul 1487 (1).
In 1488 regele Kazimir mai continua jocul diplomatic,
trimitind pe solul sgu Firley la turci. I s'a dat instructiunea
sg. nu incheie pacea fgrg restituirea cetgtilor moldovenesti,
de care, ca debusee, avea nevoie comertul polon. Dar cererea
aceasta in aparen % radicar i hotgritg s'a muiat repede
regele a cgpgtat ceca ce a vrut de fapt, anume pacea cu tur-
cii, pentru ca sg facg negot prin intermediarii turci.
Astfel rezistenta polong a durat abia pind la 21 martie
1489 (2), cinc/ intre poloni gi turci a fost incheiata pacea pe
timp de doi ani.
tefan Voievod si-a dat seama cg trebuie se fie cdutate cal
noi diplamatice gi militare. In timpul acela se manifesta
foarte vgdit rivalitatea moscovito-lituaniang. fria din 1470
Moscova se simtea apgrgtoarea crestingtgtii ortodoxe. In cu-
prinsul Lituaniei se aflau multe teritorii rusesti. Conducg-
torii Moscovei pretindeau ca toti principii rusi, supusi Litua-
niel, sg treacg Cu teritoriile lor Cu moiile lar in supusenia
moscovitg. Sub paravanul apgrgrii ortodoxismului a inceput
o luptg secularg a Moscovei impotriva Lituaniei i Poloniei.
S'a ngscut in mintea voevodului moldovean ideea de a-si
schimba politica externg.
E interesant cg tocmai in acest an, cind incheierea tra-
tatului polono-turcesc de pace ducea de fapt inevitabil la
desfacerea leggturii de suzeranitate-vasalitate intre regele
polonez si voievodul moldovenesc, s'a iscat o ceartg intre re-
gele polonez i unguresc cu privire la chestiunea cgrnia din
ei trebuie sg fie supus stefan.
Olgierd Gorka. Nieznany zywot Bajazida II (Viata necunos-
cutg a lui Baiazid II), Lwow, 1938, "Kwartalnik Historyczny", LII,
1938, P. 23. Data, de 1487 a fost stabilitA just de P. P. Panaitescu in
desacord cu O. GeIrka, care o credea la 1492. P. P. Panaitescu, $tefan
cel Mare in lumina cronicarilor contemporani din Orne vecine, in
Studii CercetAri Stiintifice, Istorie, anul XI, fase. 2, 1960, p. 217 si
nota 72.
La Saad-ed-din Mehmet gsim stirea cg, intre 28 decembrie 1486 si
16 decembrie 1487 "a venit din Moldavia sol cit haraciu pe doi ani
a plecat primind rAspunsul de pace". M. Guboglu si Mustaf a Mehmet,
op. cit., D. 328.
E. Hurmuzaki II, 2, p. 306, scrisoarea lui Baiazid din 23, 3,
1489. M. Cromer, De origine et rebus gestis Polonarum, p. 637.
232
www.dacoromanica.ro
Sistemul dublei vasalitAti avea acel neajuns cA era suscep-
tibil de a naste neintelegeri intre doi suzerani. Fiecare pretin-
dea la supunerea vasalului sAu. Cearta hitre Ungaria si Polo-
nia cu privire la vasalitatea Moldovei a ajuns la arbitrajul
papei Inocentiu VII, care a opinat ca Moldova sA fie consi-
deratA sub protectia Ungariei. In Iunie 1489 regele polonez
Kazimir se plhigea papei cu privire la aceastA "hotArire ne-
dreaptA" (1).
Nu se stie, dacA a fost intrebat Stefan Voievod in ches-
tiunea, care il privea direct. Poate ca nu. Dar el isi urma calea
sA proprie si protectia ungarA 1i convenea. Vasalitatea fatA
de poloni cAdea in neant, lAsind nu.mai o slabA amintire a
trecutului.
Incheierea pdcii intre Polonia i Turcia presenta pentru
Moldova un eveniment de cea mai mare insemndtate, care
trdgea o linie de demarcatie intre trecut 0 viitor.
Dubla vasalitate nu i-a adus lui Stefan foloasele dorite.
Ungaria in 1483, iar Polonia in 1489, au intins mina turcilor,
dupnanilor lui stefan (2). Vasalitatea ungar tefan o mai
pretuia, deoarece avea de la unguri doug ceti: Ciceu si
Cetatea de Salta, puse la dispozitia lui ca adApost in caz de
nevoie. Dar vasalitatea fatA de poloni nu mai valora ninlic.
Stefan s'a vAzut izolat si s'a hotAfit la o schimbare brusel
a politicii sale exteme. Rdminind sub vasalitatea ungard, din
care a tras mai multe foloase aeon din cea polonezd, Stefan
a rupt cu vasalitatea fatA de poloni. In schimb a incheiat
alianta cu Moscova si Warn din Crimeea.
N. Iorga caracterizeazA ultima perioadA a domniei lui Ste-
fan cel Mare ca "rdzboaiele de rd zbunare au polonii", dup
ce a isprvit "razboaiele de apArare cu turcii" (3). Desigur,
In aceastA calificare a epocii, prin sentimente individuale ale
voievodului se aflA o vAditA ingustare a problemei.
V. Pirvan, Relatiile, p. 1049.
I. Ursu, aef an ce! Mare si turcii, p. 128.
Gr. Conduratu, RelaVile Tkii Romaneti pi Moldovei Cu Ungaria
pinif, la 1526, Buc., 1898, p. 433.
In vara anului 1485 regele Matei a reinnoit legaurile de pace
cu turcii. N. Iorga, Acte si Fragmente, III, p. 63-65. Acta extera, VI,
p. 123. Mon. Hung. Hist., Diplomataria, III, p. 123, 294. V. Pirvan,
op. cit., p. 1043.
N. Iorga. Istoria lui tef an ce! Mare, 1904, p. 219
233
www.dacoromanica.ro
I. Ursu vorbege de "intrarea lui stefan 'in sfera politicd a
Ungariei (1). Aceasta nu este exact. In aceastg sferg domnul
moldovean se afla Incg din 1475, de pe timrxul cind a incheiat
dubla vasalitate. Dar acum in 1489 ruperea leggturilor Cu
Polonia ducea inevitabil in mod indirect la intgrirea vasa1i-
tgtii fatg de Ungaria i la desvoltarea aliantei Cu ea.
Pentru o noug politicg, pe care o inaugura stefan, era
nevoie de pace cu birch. Pacea se obtinea prin plata tribu-
tului. Prevgzind schirnbarea atitudinii poloneze fatg de turci,
!mg inainte de a fi aflat vestea cg i Polonia a incheiat pa-
cea cu turcii, *tef an a tras concluzii i a inceput sg. plgteascg
turcilor in mod regulat tributul fapt in urma cgruia turcii
l'au lgsat in pace (2).
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 14
A TREIA PERIOADA DE POLITICA EXTERNA
ALIATII
www.dacoromanica.ro
Pentru a stabili pacea cu turcii, probabil, intre stefan cel
Mare i ei a fost incheiata o intelegere. In izvoarele romane
nu gasim nici o urma. a actiunii lui tef an in aceasta directie.
Dupa cit ?Um, nici in cele exteme nu avem vreo dovada de
un tratat oficial intre partile interesate. S'ar putea admite
o intelegere neformala, pur diplomatick ceea ce era in uzul
timpului: din moment ce suzeranul s'a impacat, urmeaza ca
vasalul sa paeasca, pe urmele lui.
In tot cazul nu putem socoti pretinsul tratat de pace
intre Moldova i Turcia, pe care l'a publicat Aurel Decei (1),
ca o expresiune a intelegerii de pace survenite intre
i turci. Din textul acestui aa zis tratat se vede ca el nu are
data. Autorul a presupus c aceasta data ar fi anul 1479.
Dar intre anii 1479-1481 n' a existat in relatiile moldo-tur-
ce$ti 'o perioadd de pace (2).
Documental, publicat de A. Decei, putea sd fie un proiect
de tratat, compus de un mare vizir sau de un subaltern al
lui, o ciornd , dar nu un tratat intrat in vigoare. Dealtfel,
existenta lui s'ar fi adeverit de izvoarele interne moldoveneW
sau cel putin de insusi caracterul general al raporturilor mol-
do-turce0i din acel timp.
Revista Istorica Romina, anul MCMXLV, vol. XV, fase. IV
"Tratatul de pace suhlname incheiat intre sultanul Mehmet II si
*tefan cel Mare la 1479.
M. A. Mehmet, Din raporturile Moldovei cu imperiul Oto-
man in a doua jumatate a veacului al XV-lea, in "Studii", vol. V
(1960), pag. 173-176, raporteaza acest tratat la timpul infra 1479-1481,
Barbu T. Cimpina, Haraciul Moldovei Tarii Romanesti in sec. XV-
XVI, in "Studii si materiale de istorie medie", vol. II, 1957, P. 8,
nota 3, propune data de 1481, N. Grigoras. A existat un tratat de pace
intre Mahomed al II-lea al ?tef an, Ia0, 1948, p. 4-5, 6, 11, respinge
cu toat dreptatea posibilitatea incheierii unui asemenea tratat in
timpul lui Mahomed al II-lea.
Nicoara Beldiceanu, op. cit., p. 43, fail a se pronunta definitiv, con-
sidera totusi e acest tratat putea fi incheiat chiar la inceputul dom-
niei lui $tef an cel Mare, cind acesta avea nevoie de "buna dispozitie"
a "Marelui Senior". Aceasta parere nu poate fi acceptata, deoarece
lipsa de data infirma acest document ca tratat oficial, lar triplarea
tributului in curind dupa plata tributului sub Petre Aron in suma
de 2.000 de galbeni, pare absolut neverosimila, cu atit mai mult ca
In 1503 tributul moldovenese era abia de 4.000. Mai adaogam ca in
acest timp sultanul turc nu era pentru stefan "Marele Senior", Mol-
dova pastrindu-si pe deplin neatirnerea politica fata de turci.
236
www.dacoromanica.ro
Stefan cel Mare incepe sd tatoneze situatia in nordul
tdrii sale. In 1488 trimite pe un cdpitan de oaste in Pocu-
tia (1). Cronica moldo-germand, care ne dd aceastd gtire,
aratg e cdpitanul a ocupt-o ping la Halici. Aceasta coincide
cu rdzboiul de granitd moscovito-lituanian. A fost o actiune
paraleld i de acelagi stil de rgzboi andrunt de granitd. Desi-
gur, Stefan a intreprins aceastd actiune, fiind bine informat
de cele ce se petrec intre Moscova gi Lituania.
Aceastg actiune, fdcutd pe cale neoficiald, ca sd zicem
aga ascunsd precede actiunea proprie deschisd a lui Stefan.
Desigur, este vorba de revolta pe care a ridicat-o Muha.
Dei numele cdpitanului in cronicd de mai sus nu este dat,
dar din coincidenta de timp tragem concluzia cd este cea a
lui Muha. In deosebire de alte izvoare cronica moldo-germa-
nd aratd ea* revolta lui Muha s'a efe ctuat in doud reprize:
prima in 1488 gi a dolua in 1490. Acum afldm gi unele amd-
nunte cu privire la rolul lui stefan in aceastd, revoltd. Dupg
primele insuccese cdpitanul (Muha) fuge la Cetatea Albd. Dar
Stefan 11 urmgregte, 11 prinde si-1 aduce la Suceava. Drupg ce
11 tine un an intreg in inchisoare, dindu-i arx:Ii libertate, il
silegte sd ocupe Pocutia din nou, ceea acela a gi fgcut.
Intreprinderea, organizatd secret, s'a terminat cu prin-
derea cgpitanului de cdtre Nicolae Halicki gi ou tdierea ca-
pului lui (2).
Istoricul ucrainean Hrugevski anal semnaleazd o gtire vagd,
dar importantd, despre un pretendent la scaunul Rusiei (Ga-
litiei) pe care r a trimis $tefan Voievod. Acest pretendent se
numea "domnitor legal al Rusiei" i a ridicat rdscoala in Ga-
litia, pentru ca avind ajutorul sultanului, sd o rupd de Polo-
nia, dar a fost prins de polonezi (3).
Dupg cit se pare, aici e verba de altceva, decit de rgscoa-
la lui Muha, gi dacd pretendentul a fost trimis de Stefan
Voievod, inseamnd cd ruperea Galitiei de Polonia intra in
plamirile domnitorului moldovean. Existenta pretendentului
Cronica moldo-germang, p. 51 si 68. Data de 1490 se stabileste
in mod indirect: in cronia se spune "dup patru ani" (de la data
de 1486).
Vezi si P. N. Batiuscov, Podolia, S. Pet., 1891, P. 78.
Mihailo Hrusevski, Istoria ilustratI a Ucrainei, Kiev, 1919.
p. 165-166.
237
www.dacoromanica.ro
de mai sus, fie el Muha, fie o alta persoank arunca o lumina
asupra obiectivelor politicii externe moldovenesti.
Dupa prima actiune neoficiala urmeaza dela 1489 o ac-
tiune anti-poloneza dusmanoasa, directa, deschis4.
In acest an stefan a intrat in faza politicii sale externe
noi. Dupa pilda tatarilor, care au atacat Polonia, si el a jefuit
tinuturile poloneze si a incercat sa cucereased Camenita, ins
nu a reusit s'o ja.
Dupg marturia lui L. Nacker, regele polonez a trimis soli
la stefan care urmau sA stabileasca intelegerea si pacea ou
Moldova, precum si reinnoirea supunerii lui stefan. Acesta
le-ar fi raspuns :"Recunosc cd am fost supus rAposatului rege,
ca unuia care m'a sprijinit, cite odatk dar cind i-am cerut aju-
t,or si protectie, el nu m'a sprijinit, Inca m'a lasat ca eu s
devin tributar turcilor. Acum insI am aruncat un os intre
doi ciini, care se vor musca pentru el, si acela care va invinge
va fi domnul meu" (1).
Considerind acest pasaj autentic, cum trebuie sA-1 intele-
gem? E adeva-rat ea stefan cel mare, dupa o perioada de lup-
te contra turcilor directe si indirecte, a devenit dela 1487
tributar al turcilor. Dar e irnposibil de adrnis cA in cazul reu-
sitei turcesti impotriva Poloniei stefan Voievod s'ar fi supus
Turciei. E de necrezut o asemenea ipoteza, deoarece sta in
flagrantA contradictie cu tot ce stim noi despre conceptia
politia, si firea lui tefan Voievod.
Prin plata tributului turcilor el isi rascumpAra indepen-
denta si posibilitatea de actiune linistitg in nord. Deci ex-
cludem posibilitatea vasalitAtii fat, de turci. N'a luptat el
impotriva domnilor munteni pentru ca insfirsit s urmeze
pilda lor.
Trebuie sa credem ca in acest pasaj tef an Voievod n'a
redat sincer pgrerea si convingerea sa, ci intelegea ca vor-
beste solilor polonezi, care vor duce cuvintele lui in Polonia.
Scopul pasajului este acela de a arg,ta regelui polonez cit de
mare e vina lui, nedind la momentul oportun ajutor pentru
redobindirea cetatilor, pierdute de moldoveni. Acum deci tre-
buie sa supoarte toate consecintele pasivitatii sale nesabuite.
238
www.dacoromanica.ro
tef an a recurs la comparatia Cu doi cftini numai pentru a
arOta c polonezii eventual vor avea de luptat cu turcii, dar
nu vorbea nimic despre atitudinea sa in timpul luptei intre
"doi cOini".
E de bOnuit c tef an nu ar fi neutru, stind cu miinile
incrucisate i asteptind cine va invinge, ci ar da ajutor uneia
din pArti. Judecind dup. iritatia, ce se ascunde sub compa-
ratia de mai sus, e de presupus c ajutorul ar putea sO, fie dat
eventual turcilor direct sau indirect, si in tot cazul mu polo-
nezilor.
turcii i polonezii erau socotiti dusmani deopotrivA si
in aceastg, privintO nu se face intre ei nici o deosebire.
Pasajul citat mai are si o alta semnificatie anume cd voie-
vodul moldovean dertuntd ruperea supunerii sale regelui po-
lonez, care de acum inainte trebuie s tie c stefan Voievod
a iesit din situatia de vasal al coroanei poloneze.
Dela sfirsitul amilui 1486 in nord-estul indepOrtat la gra-
nita intre Moscova si Lituania incep ciocniri. Incetul cu in-
cetul aceste ciocniri se transformO in stare de rOzboi Meg
proclamarea lui.
Regele Kazimir al Poloniei se plingea c oamenii Moscovei
vin in orasele lituaniene in "pilcuri intregi" (1).
In general in anii 1487-1489 mergea de fapt un razboi
mArunt de granit, intre moscoviti si lituanieni, ou succes de
partea rusilor. Ca resultat al acestor actiuni principii Voro-
tinski i Belevki cu toate posesiunile lor au trecut in su-
pusenia Moscovei.
www.dacoromanica.ro
hotarele pasunilor vecine. Astf el apar cazuri de rizboi in
urma incalcarii intelegerilor stabilite" (1).
Cine a fost Mengli-Gherai, care a jucat un rol atit de
important in desfasurarea evenimentelor ultimuliul sfert al
secolului al 15-lea? Iata caracteristica pe care ne-o d isto-
ricul ucrainean M. Hrusevski.
Hoarda crimeena,, care a aratat puterea sa strasnica de
distrugere in teritoriile ucrainene ale Lituaniei i Poloniei,
dupa descompunerea Hoardei tatarasti vechl, Kipceac, s'a
format definitiv la jumatatea secolului al XV-lea sub condu-
cerea lui Hadji-Gherai. La inceput ea se afla in raportruri de
prietenie Cu Lituania, lug pe de o parte intrigile marelui
principe moscovit si pe de alta parte incercarile de a fi prie-
teni i Cu Hoarda de aur, dusmana Crimeei, au stricat prie-
tenia. Fiul lui Hadji-Gherai, Meng Gherai Ii consolidea-
za situatia prin supunere Turciei Ii schimba dela 1482 ati-
tudinea fata de Lituania si Polonia si prin incursiunile sale
devine un important si distrugator factor al vietei ucrainene
pentru &Put/ secole (2).
In alta lucrare a sa acelasi autor subliniaza ca. Meng11-
Gherai, "Cezarul din Perecop" personal si prin fii sad saracea
fara incetare paminturile ambelor tari, aducind nenumarate
pagube materiale si luind prizonieri. Guvernele lui Kazimir
Alexandru lituanian nu aveau putere s stavileasca acest
"uragn de stepa" al "tilharului Crimeean", Abia la ince-
putul secolului al XVI-lea Lituania a reusit sa-1 imblinzeas-
ca, obligindu-se plateasca 15.000 de galbeni, care se pla-
teau de Lituania si Polonia pe jumatate (3).
Unele adaugiri esentiale la aceasta gasim la un alt isto-
ric (de origina velicorusa), A. I. Efimenko, care ne d urrna-
toarele informatii.
Principatul Lituanian pe timpul lui Witold s'a intins si
sustinea puterea prin cetati, din care una se afla pe locul ac-
tualului oras Odesa. Primul han din dinastia Gherailor, Had-
240
www.dacoromanica.ro
ji-Gherai, se socotea supus al marelui principe lituanian. Insa
situatia s'a schimbat dupa aparitia turcilor in Europa (1453).
Al doilea han din aceasta dinastie Mengli-Gherai s'a declarat
vasal al Inaltei Porti i a inceput lupta in contra Lituanie.
In 1482 el a ocupat Kievul i l'a devastat atit de puternic,
incit nu se stie, daca aceasta devastare n'a intrecut pe cea
facuta de Batu. El a indepartat Lituania de Marea Neagra
deoarece a ocupat partile inferioare ale Niprului, construind
cetati (Oceacov la gura Niprului, Incherman la insula Tavan
pe Nipru).
Pe linga prada, pe care o luau tatarii, prizanierii rfloi au
devenit principala sursd de circulatie in viaja economicd a
Crimeei. Prizonierii rusi se ocupau de munca productiva in
interiorul peninsulei i totodatg, ei 8111 devenit cel mai impor-
tant obiect al desfacerii nu numai pe pietele apropiate, ci
pe cele deprtate ale Asiei i Africei (1).
Cine a fost principala figura din alianta tripartita",
Ivan III?
Moscova care era succesoarea adevarata a Hoardei de Aur
si la inceput a inprumutat mult in viala interna de la ta-
tari (2), pe vremea lui Ivan III a inceput sa fie dominata, de
ideea bizanting,. Casatoria in 1472 a lui Ivan III cu princi-
pesa bizantina, nepoata ultim,ului imparat bizantin, Sofia
Paleolog, deschidea drumul pretentiilor moscovite la succe-
siunea Imperiului roman de rasarit. Conducatonul Moscovei
incepea O. se simta ef al ortodoxiei, pretinzind ca toti prin-
cipii rusi supui statului Lituano-rus, 0, treacA cu teritoriile
lor in supusenia moscovita. Aceasta nu se putea
realiza, decit prin accentuarea puterii in stat in sensul cen-
tralizarii i prin raboaie impotriva Lituaniei.
Moscova a inceput o lupta seculara impotriva Lituaniei
i Poloniei. Istoricul rus V. O. Kliucevski, calculind timpul
intrebuintat de moscoviti pentru razboaie impotriva acestor
tAri, a ajuns la concluzia c din 90 de ani (1492-1582) nu mai
putin de 40 de ani au fost ocupati de edzboaie (3).
A. Ia Eimenco, Istoria Poporului Ucrainean, S. Pet., 1906,
p. 103-104.
Mihael Prawdin. L'Empire mongol et TamerIan, Paris, 1937,
p. 264-265, 267.
V. O. Kliucevski, cursul Istoriei rusestl, Moscova, 1906, vol II,
p. 140, 143, 146.
241
16
www.dacoromanica.ro
Desigfur aceste rzboaie au putut fi sustinute de Moscova
numai datorit, marelui ei avint economic. DupA invazia rnare
a tatarilor din sec. al XIII-lea i distrugerea centrelor vietii
rusesti din sudul teritoriului rusesc, Moscova a devenit acu-
mulatoarea energiilor i muncii productive ruse si alogene
si s'a putut dezvolta economiceste in pace pentru a deveni o
mare putere
In conformitate cu aceasta s'a nscut si o ideologie
nou. Roma cgzind in catolicism, ar fi trddat puritatea
crestinismului. Constantinopole, pdstrAtorul traditiilor cres-
tine, a devenit a doiva Rom., dar a azut sub turci, iar bise-
rica crestinA orientalk admitind unirea cu catolicismul la con-
siliul din Floreta (1439), a deviat de la drumul drept al cresti-
nismului. Moscova devine a treia Romg iar a patra nu mai
poate fi. Conducgtorul Moscovei este capul tuturor crestinilor,
dar mai ales acelor ortodocsi.
Aceastg teorie, creat de alugrul Filofei i sustinut de
fnaltul cler moscovit, s'a transformat cu timpui in ideologie
oficial a statulrui (1). In leggturg, cu rolul nou al Moscovei
au apArut i diferite legende patriotice (2).
In ceia ce priveste personalitatea lui Ivan III istoricii rusi
1.1 zugravesc ca pe un las f.r. pereche. Chid a izbucnit r.z-
boiul intre moscoviti si ttarii Hoardei de Aur, Ivan III se
eschiva, temindu-se s, plece la conducerea armatei, incgt
a inceput s, fie aspru criticat pe fat, de arhiepiscopul Rosto-
vului Vassian Rilo. lar aflindu-se in mijlocul armatei, se te-
www.dacoromanica.ro
mea sg, inceap, bAt'dlia (1). Mai tirziu in 1502 Hoarda de Aur
a fost distrusg, nu de Ivan, ci de Mengli-Gherai (2).
Lasitatea se imptica usor Cu bunul plac, ou capricii, cu
ovaiald i cu un despotism asiatic. Pe fratele sAu Andrei el
l'a morn dupa ce o searg Intreagg petrecuse Cu el in convor-
biri amicale, iar pe doi fii ai acestuia i-a tinut in inchisoare
pirf ce au murit. Dar aceasta i-a dat posibilitate s acapa-
reze moiile fratelui (3).
Pentru realizarea planului su de a incorpora la Moscova
teritoriile lituaniene Cu caracter rusesc i ortodox Ivan
avea nevoie de Mengli-Gerai i de stefan, voievodul Moldova
Cu ajutorul primului el s'a eliberat de sub jugul secular tAta-
resc al Hoardei de Aur fArg o singurA luptA contra lar. lar
atit unul cit i cellalt l'au ajutat sa dua, cu mare succes
lupta impotriva Lituaniei i indirect impotriva Poloniei.
3. PRIETENIA TATARO-MOSCOVITA
Primele incercgri de a lega prietenie cu Mengli-Gherai,
hanul tAtarilor din Crimeea, poreclit in correspondenta diplo-
matia "tar", se fac de Ivan al 111-lea inc.a. in 1474. Tratati-
vele continuau i in 1475. Insg, tronul lui Mengli-Gherai l'a
ocupat rivalul su Zenebec, care nu s'a putut mentine mult
tim,p In scaunul Crimeei. La 30 aprilie 1479 Ivan al III-lea
felicitN, pe Mengli-Gherai cu ocazia reocupgrii tronului, mul-
tumete pentru propunerea de a reinoi alianta din trecut
Ii promite c In caz de vreo nenorocire il va ajuta. Se preci-
zeazg, cg, dumanii comuni stilt tarul Ahmat al Marilor Hoar-
dei Mari i regele polonez Kazimir (4).
La 16 aprilie 1480 se dau instructiuni trimisului moscovit
Zvenet ce f el de gramota (ladle) trebuie s obtinN, el dela Men-
gll-Gherai. Formula aliantei trebuie 0, fie: "prieten priete-
nilor cornuni i duman dumanilor comuni" (5).
N. N. Kostomarov op. cit., p. 164.
Op. cit., p. 143-165.
Op. cit., p. 173 si 179.
Colec%ia Societtii Istorice ruse, vol. 41, S. Petersburg, 188,
p. 14-15 (se va cita ulterior Sbornic) : atunci regele polonez era si
marele principe lituanian.
Sbornic, vol. 41, p. 16 s. u.
243
www.dacoromanica.ro
La sfirgitul instructimilor pentru Zvenet se pomenegte ca
voievodul valah Stefan a trimis pe un om din partea sa gi
marele principe Ivan III deasemenea doregte sg-i trimitg un
sol, lar daca Stefan va trimite pe un orn al sgu, Ivan III roagg
pe Mengli-Gherai sa-1 lase ea' ving la Moscova impreung cu
Zvenet. E vorba de afacerea cneaghinei Fedca cu privire la
casatoria Elenei, fiicei lui Stefan, Cu flail lui Ivan III, Ivan
cel tingr. Marele principe poruncegte O. se vorbeascg trimi-
sului lui Stefan in numele cneghinei Fedca, sotia principelui
Simion Iurievici Patricheev, ca el, Ivan III, a consimtit sa
la fiica lui Stefan dupg fiul su gi Stefan sg trimita "Cu toata
acea afacere" pe un om bun al su la Moscova, la principele
Mihailo Alexandrovici (1).
Tratativele cu privire la incheierea cgsgtoriei au inceput
In 1479 din initiativa lui Stefan, dar din motive necunoscute
s'au intrerupt, fiind reluate in 1480 din initiativa lui Ivan.
Interventia lui Ivan III a avut succes: pe la sflrgitul lunei
decembrie a anului 1482 Elena se afla in drum prin Polonia
spre Moscova, iar la 12 ianuarie 1483 cgsgtoria a fost oficiatg
la Moscova in mod solemn.
Intre timp Ahmat a murit gi locul lui l'au ocupat "copii
lui". Ivan III mereu D. indeamng pe aliatul sau Mengli-Ghe-
rai la actiimi rgzboinice impotriva copiilor lui Ahmat gi a
regelui Poloniei.
www.dacoromanica.ro
a fost retinut de turci in acest oras, deoarece solia lui in Un-
gana le-a pgrut turcilor suspectg. Dupg ruggmintea lui Megli-
Gherai, F. Kuritin a fost lasat sa plece mai departe si proba-
bil, s'a intors la Moscova in 1485, dupd cum a stabilit J. S. Lu-
rie (1).
F. Kuritin a adus la Moscova o gramotg a lui Matei Cor-
vin, al carei continut ne-a ramas necunoscut. Insa, se stie ca
Ivan III a fost nemulturmit de ea, deoarece nu se spunea nirnic
despre inceperea ostilittilor Ungariei frnpotriva Poloniei. Era
nevoie de continuarea tratativelor.
In 1488 a fost trimis in Ungaria soliul moscovit tibor Cu
ruggmintea pentru rege de a respecta Intelegerea, a nu in-
cheia pace cu regele polonez si a actiona impotriva lui.
tibor s'a intors la Moscova la 9 aprilie 1489 cu o gramotg
din partea regelui Matei. Continutul ei e cunoscut (2). Matei
comunica lui Ivan III ca, regele polonez Kazin& prin inter-
m.ediul regelui ceh (Vladislav) si al altor persoane i-a propus
pace, dar ca el, regele Matei, nu va Incheia pacea fara, asenti-
mentul marelui principe moscovit. El mai comunica ca se
pregdtege pentru actiuni impotriva Poloniei i promitea
trimitd la Moscova pe solul sau pentru tratare in aceasta
che stiune.
Ivan III a fost nemultumit de continutul gramotei, deoare-
ce se vedea ciar ca regele Matei se eschiveaza, de a porni razboi
impotriva Poloniei. Matei ducea atunci lupta impotriva turci-
lor i regelui ceh Vladislav Jagiellon i chestiunea Poloniei
raminea in suspensie: El refuza sa atace Polonia, calauzindu-
se numai de interesele propiei tarn, nu de interesele statului
moscovit.
Solul unguresc nu a mai fost trimis la Moscova, iar in
1490 regele Matei a murit I Cu moartea lui conjunctura in-
ternationala s'a schimbat. Pentru coroana ungureasca luptau
trei pretendenti: fiul lui Matei Corvin, Maximilian Habsburg,
Vladislav Iagiello, care a reusit sa pung pe coroana Unga-
www.dacoromanica.ro
riei. Cu incoronarea lui Vladislav once raporturi ungaro-mos-
covite au incetat.
Ce rezulta din aceasta evolutie a raportfurilor ungaro-mos-
covite? K. V. Bazilevici nume0e pe Matei i Ivan III "alia-
ti" (1). Noi nu impArtWm aceasr calificare.
Din corespondenta cu Moscova iese la ivear superiorita-
tea diplomaticA a lui Matei Corvin. Tot sensul tratativelor
lui se reducea la indemnul de oastilitate moscovir impotriva
Poloniei, far-l ca el e fad. macar un pas in acee4i directie.
Credem ca in asemenea conditiuni nu se poate vorbi de
aliantk In realitate e mai degrabg un proiect de aliantk care
putea EA fie pus in aplicare i de fapt nu s'a realizat.
DacA alianta moscovito-ungureascA s'ar fi realizat, am fi
avut o aliantg, quadripartitA. Insg din Ward corespondenta
diplomatick publicar pinA acum, se constatA cs erau numai
trei aliati: Ivan in, Mengli-Ghirei *i. tef an Voievod. Ungu-
rii i Moscova aveau interesele lor speciale. Concilierea lor
i sincronizarea actiunilor militare era absolut imposibil.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 15.
ALIANTELE
1. ALIANTA INTRE WEFAN I IVAN AL III-LEA
i. U se cunoapte data incheiereii aliantei lui
fan cu Moscova.
In arhivele moscovite nu s'a pgstrat dosare-
rl le privind raporturile moscovite-moldovenepti.
V. A. Ulianitki precizeazg el in prima jumg-
tate a secolului al XVII-lea existau incg M-
U valahe dela 6990 (1482) ping la 7013 (1505)
Cu trimiteri din Moscova pi sosiri ale solilor
moscoviti precurn pi cu sosiri la Moscova pi
plecgri ale solilor valahi. Nici-o carte din aces-
tea nu s'a pgstrat. La inceputul secolului al XIX-lea ele nu
mai figurau in cataloagele arhivei din Moscova (1).
K. V. Bazilevici considerg anii 1482-1483 ca data verosi-
mill a incheerii aliantei intre Moscova pi Moldova (2).
P. P. Panaitescu in recensia asupra crtii lui K. V. Bazile-
vici, incearc'. sg "intg.reascg" afirmatia acestui autor, moti-
vind cg in anul 1482 s'a produs "o crizg" intre Polonia pi "Ru-
sia": Kazimir a cerut lui Ivan sg-i predea Novgorodul, lar
acesta a indetnnat pe Mengli-Gherai s treacg prin foc Kie-
vul ceea ce s'a pi fgcut" i tocmai acesta ar fi momentul po-
litic in care se incheie alianta dintre Moldova pi "Rusia" (rec-
(1) V. A. Ulianitki, Materiale pentru istoria raporturilor reciproce
ale Rusiei, Poloniei. Moldovei, Valahiei (nail romnesti l Turciei in
sec. XIV-XVI, Moscova, 1887, prefata, p. IV.
(2) K. V. Bazilevici, op. cit., 248, in traducere rornftneascl, p. 212.
247
www.dacoromanica.ro
te Moscova) (1 ) . In. sprijinul parerii sale recenzentul mai adau-
ea' cg, in acest timp stefan se desprinsese de sub vasalita-
tea polonezg si recunascuse ca suzeran pe Matei Corvin din
Ungaria.
Dupa cum am demonstrat, vasalitatea ungaro-moldove-
neascg, a inceput cu mult inainte de aceasta data, anume in
1475 si nu in 1482, iar vasalitatea fa Vg: de regele polonez s'a
terminat de fapt abia in 1489 (iar de jure si mai tirziu).
K. V. Bazilevici n'a motivat afirmatia sa, in schixnb a fa-
cut aceasta recenzentul. Insa nu impartasim aceasta parere si
nici argumentele recenzentului.
Recenzentul pleacg, de la premisa ea Ivan al 111-lea avea
nevoie de ajutorul Moldovei. E just, dar trebuie dovedlia si
cealalta parte a problemei, anume ca tef an Voievod avea ne-
voie de Ivan III si in caz pozitiv, daca conjunctura interna-
tionald i preocuptirile bin: ii deschideau posibilitatea sa intre
In alianta Cu marele principe moscovit.
In 1482 nici Ivan n'a ajuns la ostilitate fatal de poloni ?i
nici ,Sitef an nu pi-a rnanifestat atitudinea dupnelnoasti fatel
de ei. Daca stefan ar fi fost aliat al Moscovei, el ar fi trebuit
sg, ia parte la actiune impotriva Poloniei alaturi de tatari. Deci,
nu exista nici un teTnei serios pentru a afirma incheierea in
acest timp a alianZei moscovito-moldovenesti.
Inouscrirea Cu Ivan al 111-lea in urna casatoriei Elenei nu
poate fi socotita suficienta pentru o alianza politica (2).
lar argumentul trecerii lui tefan din vasalitatea poloneza
In vasaliatatea ungarg, nu este valabil din simplul motiv ca
Tin s nu tree cu vederea greeala mare care se comite, in-
trebuintindu-se denumirea Rusia in loc de Moscova. Consider util s6.
prezint aid un scurt istoric al intrebuintrii acestei denumiri. In
cronica rus. Lavrentievscaia "tara ruseasc" era socotit Cernigovul
0 era opus Galiciului 0 Vlatlimirului-Volinski (1202), lar in cronica
Ipatievscaia i se mai opunea 0 Berladul (1174). Mai tirziu denumirea
"Ora ruseasc.." a trecut 0 asupra Kievului 0 Pereiaslavlului. Dup
invazia ttreascA, sec. XIII 0 distrugerea Kievului, denumirea "Rusia"
a trecut asupra Haliciului pi Vladimirului-Volinski. Moscova a inceput
sa fie denumitcl "Rusia" mult mai tirziu, and s'a format definitiv sta-
tul centralizat rusesc. Deci in procesul naterii acestui stat nu se in-
trebuinta aceast. denumire 0 in toate izvoarele principatul moscovit
se numete "Moscova", "Moscovia".
A. N. Nasanov, "Tara Ruseasc. 0 formarea teritoriului statului
rus". Moscova, 1951, p. 29-32.
In recenzie este trecut gre0t anul 1482.
248
www.dacoromanica.ro
de fapt Stefan nu a trecut dintr' o vasalitate in alta, ci
combinat. Dacg ar fi avut loe trecerea, ea ar fi fost primejdio-
sg pentru Stefan Voievod.
In acest tim.p, dupg cum am vgzut, atentia lui qtefan a
fast atintitd incd spre sud. In 1482 el cuceregte cetatea Crg-
ciuna Cu tot tinutul ei i il lipegte de Moldova, iar in anul
urmgtor s'a ocupat de restaurarea cetgtii Smeredova (la tir-
gul Romanului) (1). Tot in acest an (1483) regele Matei, lip-
sit de ajutorul venetienilor gi al Imperiului, fusese nevoit sg
incheie pacea cu turcii.
In 1484 in toiul verei turcii cu ajutorul lui Mengli-Ghe-
rai (2), cuceresc cetgtile Chilia i Cetatea-Albg. Urmeazg ani
de mare crizg politicg externg gi interng,, 1485-1486, in care
Stefan nu se putea gindi la incheierea aliantei cu Moscova,
fiind ocupat de apgrarea tgrii i chiar a tronului sgu.
Tratatul de aliantg dintre Moscova gi Moldova nu putea
sg fie incheiat de Stefan Voievod inainte de a avea deplina
sigurantg cg din partea Turciei nu existg nicio primejdie.
In cazul intrgrii in aliantg cu Ivan III Stefan trebuia sg fie
gata la actiuni de ostilitate fatg de Polonia, deoarece in ele
consta miezul aliantei. Dar cum putea sg se infgptuiascg
aceastg aliantg, dacg raporturile moldovenegti cu Turcia n'au
devenit incg pagnice. Stefan nu putea sg rigte sg se pome-
neascl la un moment dat cu doi dugmani puternici impotri-
va sa, Polonia gi Turcia.
Deci pgrerea cg tratatul de aliantg intre Ivan III gi Ste-
f an a fost incheiat in 1482 nu tine cont de con junctura inter-
nationald, de caracterul diplomatiei fine a lui qtef art Voie-
vod fi de interesele speciale, pe cafre le avea atunci Moldova.
De la 1487 mulle lui Stefan erau deslegate gi el gi-ar fi
putut permite ostilitgti fatg de Polonia. Dar, ceea ce este in-
teresant, tocmai din acest an incep ciocnirile de granitg in-
tre moscoviti j lituanieni (3).
www.dacoromanica.ro
Cu toate acestea in acest timp nu exista incd un tratat de
aliantd intre Moldova 0 Moscova. Concluzia aceasta se des-
prinde cu toatg claritatea si din documentul din 1 iunie
1486 (1).
Continutul lui este urrngtor. Regele Kazimir, trimitind
solie la marele principe moscovit Ivan III Cu instiintare
sultanul a cucerit Chilia i Cetatea-Albg, Ii propune ca im-
preuna cu el sa-1 ajute pe Voievodul valah. Ivan III se scuzd
pe motivul ca se afla prea departe pentru a-1 ajuta pe atefan.
Kazimir totusi repetg. propunerea de "a sta impotriva dus-
manului intregii crestingtati". Prin T. Mansurov marele prin-
cipe Ii rdspunde csi la dinsul a venit solul lui tef an, Ivan
Turcul, cu rugamintea ca Ivan III sa-1 indemne pe regele po-
lonez la ajutor impotriva turcilor. Din partea sa marele prin-
cipe rnoscovit adauga: "Cine din stapanitorii crestini este
aproape trebuie sa-1 ajute pe atefan, deoarece fiecare gospodar
crestin este obligat s stea intru apg,rarea crestinismului".
Aceasta o spunea Ivan III cu mare dozg de ipocrizie, aflindu-se
In alianta cu tatarii
Mamie principe a trimis la stefan pe omul sgu, feciorul de
boier Procofie. Regele prin Mansurov Ii trimite lui Ivan III
rgspunsul sau cg nici nu e nevoie ca marele principe sd-i vor-
beascd in favoarea lui qtefan, deoarece acesta este vasalul
lui (rorgobnuk) i el, regele, cu ajutorul lui Dumnezeu vrea
sa-1 apere de once diusman al lui".
Din acest document reiese c in 1486 atefan era in rapor-
turi normale cu regele polonez si pe de alta parte ca nu era
Ind, in raporturi de alianta cu Ivan III. Altfel regele polonez
n'ar fi scapat prilejul sd-i aminteascd marelui principe mos-
covit cd qtef an este aliatul lui i ii incumbd datoria de a-1
apara.
Sa nu luitam ca in 1484 tgtarii din Crimeea au luat parte
la cucerirea de &are turci a cetgtilor Chilia i Cetatea-Al-
bd. (2). Tatarii, fiind vecini cu cetgtile moldovenesti, au jucat
un rol insemnat in cucerirea acestor cetgti de &are turci. In
ipoteza aliantei intre atef an si Ivan III acest ajutor tataresc
pentru turci ar fi fost imposibil sau, daca, el s'ar fi intimplat
V. A. Ulianitki, op. cit., M., 1887, p. 115-116.
Ajutorul thtaresc Il recunoaste si P. P. Panaitescu in recenzia
citatg, p. 178. Istoria Rornaniei, vol. II, p. 528.
250
www.dacoromanica.ro
In ciuda aliantei, in corespondenta diplomatica a timpului
am fi gasit un protest al lui Ivan III sau cel putin unele urme
ale dezaprobarii, din partea lui a atitudinii lui Mengli-Gherai
fata de Moldova. Toate acestea lipsesc.
Cea mai indicata data pentru incheierea aliantei a fost
1491, deoarece razboirul moscovito-lituanian a inceput in 1492
si, hotarindu-se pentru un razboi contra Lituaniei, in preaj-
ma lui, Ivan III avea nevoie de a-si asigura si un ajutor in
plus in afara de tatari. Urma ca alianta Moscovei Cu tatarii,
care data mai de mult, sa fie largita prin includerea in ea
si a lui Stefan Voievod. Ivan III 1-a atras pe Stefan in alianta
si I-a indemnat totodata sa, se apropie de Mengli-Gherai.
Cum s'a produs aceasta? Documentele nu ne vorbesc des-
pre aceasta expresis verbis si este nevoie in mod ipotetic sa
stabilim numai aproximativ timpul incheierii aliantei mos-
covito-moldovenesti. Exista unele indicii indirecte care in-
taresc ipoteza incheierii tratatului de alianta intre Stefan
Voievod si Ivan III tocmai in anul 1491. Constatam din docu-
mente ca in tot anul 1490 si in prima jkunatate a anului 1491
se produce o vie activit ate diplonzaticd moscovito-moldove-
neascd. Mereu are loc un schimb de soli intre Moldova si
Moscova.
In februarie 1490 marele principe moscovit comunica re-
gelui polonez ca intentioneaza sa trimita pe fiul de boier Pro-
cofie Zinoviev la Stefan cu ocazia casatoriei fiului lui, Irma
regele retuza sa dea solului libera trecere (1), banuind, pro-
babil, ca la mijloc se erg, o problema de apropiere. In acelasi
an Ivan III a_ trimis la Stefan pe Ivan Dimitrie Liharev (2),
care s'a intors in ianuarie 1491 impreuna Cu solul lui Stefan
Stetco. La 28 iulie Ivan III il lasa pe Stetco ea piece si impreu-
na cu el trimite (prin Lituania) pe Scurat Zinovievici (3).
Probabil ca in cursul acestui schimb de soli alianta a fost in-
cheiata.
Insa problema fusese mai complicata. La alianta trebuia
sa, fie inclus si hanul tatarilor Mengll-Gherai in mod direct
printr-un tratat intre Stefan si Mengli-Ghrai.
V. A. Ulianitki, op. cit., p. 120.
Adunarea complet'd a cronicilor ruse, vol. IV, p. 147, vol. VI,
p. 279, vol. VIII, p. 219.
Adunarea complet5., vol. IV, p. 159, vol. VIII, p. 221, 222.
251
www.dacoromanica.ro
E probabil cg tocmai aceastg imprejurare a dat imbold
pentru continuarea tratativelor. Tgtarii s-au indeletnicit in
opera de devastare a Moldovei. Era nevoie de tratative i de
asigurgri din partea tgtarilor i, ceea ce era i mai important,
de impartirea rolurilor de actiune intre te fan $i Mengli-Ghe-
rai impotriva dumanilor Polonia 0 Lituania, pentru a evita
in viitor neintelegerile intre aliati.
Aceastg a doug fazg a tratativelor se marcheazg printr-un
non schimb de soli, in februarie 1492 vin din Moldova la Mos-
cova Scurat Zinevievici cu solul lui $tef an Muat. Ivan III
nu-1 tine mult i in aprilie ii dg drumul indgrgt (1). La 30
august a plecat din Moscova la stefan Voievod prin Crimeea
solul moscovit Ivan Subota (2), iar dupg aceasta aflgm din
octombrie a aceluiai an amgnunte cu privire la incheierea
aliantei intre $tef an i Mengli-Gherai. Evident cg tocmai
Ivan Subota a fost acela, care l'a convins pe aefan sg intre
in raporturi de prietenie cu Mengli-Gherai.
Prin urmare, incheierea aliantei nu poate fi pusg in anul
1482 sau 1483, dupg cum a presupus K. V. Bazilevici i a sus-
tinut P. P. Panaitescu (3). Cea mai verasimilg datg pentru
aceasta este anul 1491.
Incg inainte de incheierea aliantei cu Moscova i Crirneea,
tef an Voievod a inceput ostilitgtile sale impotriva Poloniei.
Chiar in iarna 1489 tgtarii au atacat Polonia, iar tefan dease-
menea a prgdat tinuturile vecine i afgcut incercare de a cuce-
ri Camenita, insg nu a putut lua aceastg cetate (4).
In 1490 tgtarii din nou au atacat Polonia i au prgdat-o
ping la Liublin. lar tef an in august al aceluiai an a cucerit
Colomeea i castrul Halici i a bombardat Sniatynul (5). Mo-
mentul a fost ales foarte potrivit, deoarece la 6 aprilie 1490 a
murit regele Matei Corvin. In locul lui a venit Vladislav, care
inainte de aceasta datg era rege al Boetniei, i astfel a unit
In persoana sa doug coroane: coroana ungarg i cea boemg.
Adunarea complet a cronicilor ruse, vol. VIII, p. 224.
K. A. Ulianitki, op. cit., p. 122.
PArerea aceasta gresit" a pItruns i in tratatul asupra "Isto-
riei Rominiei", vol. II, p. 540.
I. Ursu, Relatiile Moldovei Cu Polonia, Piatra-Neamt, 1900,
p. 133.
Levicki. Codex epistolaris. Scrisoare cu data de 22 august 1490,
vol. III, p. 368.
252
www.dacoromanica.ro
Regele polonez dela vacanta tronului unguresc a fost preo-
cupat de mostenirea coroanei unguresti, si niste incursiuni
de margine ale valahului nu aveau pentru el irnportantg.
In 1491 stefan a intreprins din nou atacuri asupra unor
castre in numgr de patru sau cinci, le-a ars si a dus cu el
cete de oameni si turme de vite (1). Solii poloni Ion episcopul
Leopolei si Iacob de Buczasz, castelanul Haliciului, au pro-
testat pe lingg tef an Cu amenintgri (2). Bazindu-se pe L.
Nacker, I. Ursu afirma ca amenintgrile au fost paralizate,
deoarece moldoveanul ar fi "in intelegere cu regina Elizabeta,
cgreia, dupa cum se spune, 11 trimitea daruri (3). Desigur, ex-
plicatia este imaginard, ceea ce dealtfel se vede si din redac-
tia textului lui L. Nacker ("dupd cum se spune").
Trebuie sa ne gindim mai degrabg la xnotivul de impuni-
tate care se desemna atunci in conjunctura polono-ungarg.
Cu toate ca nici in 1489 si nici in 1490 n'a existat incg un
tratat de aliantg intre Moldova, Crimeea si Moscova, tatarii
si moldovenii erau impinsi de comrunitatea de interese la nis-
te actiuni concertante.
Liborius Nacker explicg schimbarea in politica extern-a
moldoveneascg astfel: "Dacg, serie el, $tefan ar fi fost spriji-
nit de regele Kazimir, el ar fi rezistat cu succes sultanului.
Intrucit insa Moldoveanul a rugat pe regele rgposat (Kazimir)
pentru sprijin si ajutor si s'a intimplat s fie pargsit, s'a gin-
dit la calea cuin ar putea sa plateasca sultanului tributul din
tara regelui si nu din tara sa proprie, deoarece regele a fost
cauza nenoricirii sale". Din aceastg idee s'a ngscut actiunea
dusmanoasg a lui stefan fata de Polonia. "In fiecare an lua
numgr atit de mare de robi, vite, cai si averi, incit din ele
putea sa plateasca tribut turcilor. Tinuturile erau atit de
prgdate incit domnii mari care avearu multe rnosii... sint as-
www.dacoromanica.ro
tgzi ruinati *i siliti sA meargg sg ceneastg" (1). Desigur acest
calcul economic de pradA juca in acele timpuri un rol con-
siderabil fi nu trebuie suba preciem. Insg el era de ordin
secundar *i existau *i alte motive pentru actiunile moldove-
ne*ti.
Istoricul care s'a ocupat de doxnnia lui Stefan Voievod,
mai mult decit altii, Ion Ursu explicg noua politicg externa
a domnului prin doua motive: 1) dorinta de a se despAgmbi
pentru teritoriile pierdute prin ocuparea Pocutiei *i 2) pe-
ricolul Iagiellon pentru Moldova (2). SA vedern in ce mAsurg
are dreptate.
In primul rind, Pocutia ca teritoriu de incorporare a apg-
rut xnult mai tirziu, anume prin 1501 *i nu in 1490, desi n'ar
fi exclus ca Stefan sg se gindeascA la Pocutia i in 1490.
In al doilea rind, rolul regelui ungiuresc Matei este exage-
rat, fiind prezentat intfo imagine neconfonng cu realitatea
istoricg. Autorul scrie cA "Matias, genialul rege, a izbutit sA
inlAture pericolul Iagiellon, creind o retea de state in contra
Poloniei: Ungaria, Moldova, tgtarii *i a.noscovitii", pe cind
regele polonez "Kazimir avea planul sg concentreze Ungaria,
Polonia, Boemia *i Lituania" (3).
De fapt regele polonez nepfutind asocia Ungaria i Boemia
cu Polonia, rAminea nurnai cu Lituania. lar initiativa neizbu-
titd a prieteniei moscovite cu Ungaria apartinea lui Ivan al
III-lea i nu regelui Matei.
Intrucit regele unguresc se eschiva de a merge impotriva
Poloniei dupg dictatul moscovit, Ungariei nu i se rezerva un
rol important.
Raporturile polono-unguregti erau destul de ostile *i pe
aceast imprejurare se baza stefan, ocupind o pozitie du*mg-
noasg fatA de Polonia *i rAminind in ace/4i timp vasal al
regelui unguresc.
In 1492 noul rege al Ungariei Vladislav, care era *i regele
Boemiei, a continuat sA susting cu atefan raporturi de prie-
tenie, ca *i predecesorul sAu Matei Corvin, *i pentru stringe-
rea relatiilor i-a confirmat lui atefan stApinirea asupra ce-
Liporius Nacker, Tagebuch in Scrptores rerum Prussicarum,
vol. V, 1874, p. 306-307.
Ibdem.
I. Ursu, Stefan ce! Mare, 1925, p. 211.
254
www.dacoromanica.ro
tatilor Ciceul si Cetatea de Salta, primite In stapinire de
$tefan dela regele Matei (1).
Din intreaga atitudine a lui $tefan Voievod fatg de Polo-
nia se vede cg, in afar de interesul prgzii, el avea un plan te-
ritorial din core Pocutia constituia numai o parte
Desigur el trebuia sa, se gindeascg la unele avantaje pen-
tru tara sa. Aceste avantaje puteau sg fie revendicgri teri-
toriale, in afarg de prada inerentg incursiunilor din acel timp.
Probabil, in tratativele diplomatice cu privire la alianta tri-
partitg, solii moscoviti ii: fluturau ideea de a-si mgri terito-
riul tgrii si prevedeau aceasta posibilitate in conditiunile rgz-
boiului moscovto-lituanian din 1492-1494. Principalele actiu-
ni moldoveneti impotriva Poloniei cad anume asupra anului
1493, In toiul acestui rgzboi.
In sfirsit, mai trebuie s avem in vedere ea' $tefan cel Mare
Inc in perioada rgzboaielor antiturcesti nutrea un oarecare
vast plan, asupra cgruia a fgcut aluzie Tamblac, vorbind vene-
tienilor (1). In cuvgntarea sa el preciza ea', dacg cetatile Chilia
si Cetatea-Albg vor fi pgstrate pentru Moldova, va fi cu putin-
tg ca turcii sg piardg si Caffa si Chersonesul.
Nu-1 putem imagina pe $tefan cel Mare OA formularea
planurilor in once situatie politick care se crea. Le modifi-
ca dupg posibilitgti reale.
2. ALLfiNTA INTRE STEFAN VOIEVOD SI HANUL
TATARILOR DIN CRIMEEA MENGLI-GHERAI
Dela finele anului 1492 (27 octombrie) avem o gramotg a
lui Mengli-Gherai &are Ivan III, prin care tarul tgtarilor
rgspunde acestuia c va merge impotriva teritoriilor regelui
polonez Indar ce va intgri pedeplin cetatea sa construit la
gurile riului Nipru (Aceacov). Totodatg comunicg marelui
principe ca", dela marele principe lituanian Alexandru a venit
un sol cu propunerea ca el O. scoar pe oam,enii sal din ce-
tate si Ca' In acest caz ii va plat costal constructiei. Desigur
Alexandru conta pe legaturi de prietenie, care eventual ar ur-
ma dupg acest prim pas de bungvointg reciprocg.
I. Ursu, Relatiile Moldovei cu Polonia, p. 137.
I. Bogdan, vol. II, p. 350.
I. Ursu, Relatiile Moldovei in Polonia, p. 137.
255
www.dacoromanica.ro
Inainte de sosirea solului lituanian a venit dela Voievodul
valah stefan solul Mitea Gornza Cu propunerea din partea
voievodului de a fi cu tarul crimeean in "dragoste, prietenie,
vecinatate (bung.) ii alianta" dupa formula "prieten priete-
nilor comuni, dusrnan dusmanilor comuni", pentru o luptd
comuna impotriva regatului pokmez 0 a copiilpr lui Ah-
mat (1).
Mengli-Gherai a acceptat propunerea moldoveneasca
astfel dubla aliant tataro-moscovita s'a transformat in alian-
ta tripla cu adaugirea la aliati a lui stefan.
Pentru a se asigura, Mengli-Gherai a trimis pe solul su
Cazimir la voievodul tef an cu rnisiunea sa asiste la sarutarea
de cruce a lui stefan, lar din partea sa i-a trimis gramota-
"sert", adica gramota de alianta cu juramint (2). Pentru in-
tarirea aliantei solul trebuia s aduca in Crmeea pe un mol-
dovean din patru cei mai buni oameni ai Moldovei, ca un fel
de ostatec.
Se specifica c daca tarul tataresc va merge impotriva
cuiva din dusmanii comuni, sa mearg i stefan impotriva
acelui dusman, sau daca stefan nu va putea merge personal,
trimit. pe oamenii
Din citirea atenta a intelegerii intre Menkli-Glterai
tefan rezulta c in calitate de dusmani comuni figureaza
numai regele polon i copiii lui Ahmat, adica Hoarda tata-
reasca de dincolo de Volga, nu si xnarele lituanian. qtefain nu
era obligat sa lupte inn potriva Lituaniei.
Probabil, in cursul convorbirilor inainte de a fi stabilita
alianta, s'au precizat zonele de actiune a aliatilor in felul ur-
mator. Podolia estica, care faces, parte din teritoriul Litua-
niei i cuprindea regiunile Breaslavl i Vinnita la curentul
mediu al Bugului ("Pobugie"), precum i regiunea
Sbornic, vol. 41, p. 166.
M. A. Berejcov, Gramotele crimeena de *ert in Rapoarte in
Societatea Istoric'd cronicarul Nestor, Kiev, 1894, vol. VIII, p. 35-36.
Gramotele aa zise de "ert" se deosebesc foarte mult de primele
gramote ttre$i, denumite `garlic", and tAtarii dispuneau de prin-
cipatele rese0i i puneau in fruntea lor pe principi agreati de el.
Dimpotriv5., gramota "ert" este o gramot de invoialA, de intelegere,
respectiv de aliant5., la incheierea cgreia se iau in consideratie inte-
resele ambelor part' i cu care ocazie se depune l jurAmintul.
256
www.dacoromanica.ro
se aflau in zona de actiune a lui Mengli-Gherai. Cu alte cu-
vinte atentia acestuia trebuia sg fie indreptatg asupra Litua-
niel.
Judecind dupg locurile de incursiuni, pe care le-a fgcut
tef an Voievod, lui i se rezerva Polonia vecina cu Moldova,
adica Podolia de vest cu cheia ei Camenita, Cu orwle Smo-
trici, Scala, Cervonograd 0 Bacota, Rusia Haliciand cu ora-
;ele Halici, Holm 0 Belz 0 Rrusia Ro0e cu orapa Lvov (Liov).
Podolia de vest, care uneori se numea pi "Podnestrovie", in
cursul istoriei a format un obiect de mare discordie intre
regii polonezi pi marii principi ai Lituaniei, dar a intrat in
compunerea Poloniei definitiv in 1434 (1).
Concluzii despre impartirea rolurilor se intgresc pi prin
faptul cg tgtarii pi-au format o oarecare obisnuintg de a face
incursiuni pe doug drurnuri mari, anume pe Unja despgrtitoa-
re a apelor lui Nipru pi Bug (apa zisul "leah Negru") pi pe
lirlia despgrtitoare a apelor lui Bug pi Nistru (apa zisul "leah
Kuciumanski" (2).
Cu alte auvinte, stefan trebuia s lupte in teritoriile polo-
neze, vecine cu Moldova, iar Mengli-Gherai in teritoriile li-
tuaniene vecine cu stepa ttreasa stefan intl.' adevgr a lup-
tat in locurile vecine cu Moldova pi numai odatg a depgpit zona
sa probabil voit (in 1495 cu privire la Breaslavl).
Sintexn convinpi cg nici un fel de ostatec n'a fost trimis
In Crimeea din partea lui $tefan, deoarece niciodata in cores-
pondenta diplomaticd ulterigra nu intilnim vreo aluzie la cqa
ceva.
Intrarea lui $tefan Voievod in aliantg cu Ivan III pi Men-
gli-Gherai a avut loc inteun moment foarte oportun in preaj-
ma inceperii rgzboiului lituano,moscovit din 1492-1494.
Regele Albert a reinnoit In 1493 pacea cu turcii pe timp de
trei ani (3).
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 16
ACTIUNEA ALIATILOR
www.dacoromanica.ro
razboi pe fiul sau in Polonia, gi fiul voievodului a luptat mult
lInga Liov (1).
Actiunile razboinice anti-poloneze ale lui $tefan coincid
cu intensificarea actiunii antilituaniene a lu Ivan III.
In acelasi an (1493) Mengli-Gherai de trei ori a incalecat
personal Impotriva Lituaniei.
Cu ocazia decesului lui Kazimir (7 junie 1492) $tefan Voie-
vod a trimis la 8 februarie 1493 la marele principe Alexandru
in solie pe Giurgea gi pe Iurie Serbici pentru a-i prezenta con-
doleante,a-1 felicita cu ocazia suirii pe tronul lituanian gi
a-i adresa rugamintea sa conlucreze cu fratii sal gi cu cei-
lalti principi cregtini hnpotriva paginatatii tataregti gi tur-
cegti (2).
Totodata $tefan a incheiat alianta Cu Meng11- Gherai In
octombrie 1492.
Cum se leaga una cu alta? Gum se explica ca nu au trecut,
decit vreo trei luni si ceva dupa incheierea aliantei Cu tatarii,
gi $tefan se area gata a lega prietenia cu Alexandru gi sa, se
uneasca impotriva oricarui dugman comun gi impotriva td-
tarilor? E aceasta o inconsecventa politica din partea lui $te-
fan sau la mijloc e o alta explicatie?
Trebuie sa fie luat in consideratie faptul ca alianta Cu
Mengli-Gherai a fost incheiata dup moartea lui Kazimir (7
iunie 1492), cu alte cluvinte dupa ce regatul polonez unit de
sub puterea sa s-a impdrtit in, cloud: Polonia 0 Lituania. Din
actul aliantei lui $tef an cu Mengli-Gherai se vede ca $tefan
nu considera pe marele principe lituanian "un dugman co-
rnun". In calitate de dwmani comuni figureazd numai regele
polonez 0 copiii lui Ahmat.
Prin urmare, ne fiind obligat sa fie ostil lui Alexandru,
$tefan avea tot dreptul sa lege cu el prietenie. Dar ne intre-
barn de ce sa alba ea ascutigul sail indreptat hnpotriva tatari-
lor? Aici iese la iveala prudenta lui $tefan. Nu avea incredere
In tatari. Prevedea neintelegeri gi ca o masura de contraasi-
gurare a avut intentia sd incheie cu Alesandru o aliantd pen-
tru once eventualitate.
Sbornic, vol. 41, p. 181. I. Ursu, aefan cel Mare si Polonii,
1900, p. 138 serie gresit c5, n'avem stiri ea Stefan s, fi atacat Polonia.
I. Bogdan, op. cit., p. 383-390.
259
www.dacoromanica.ro
Din corespondenta diplomatica intre Ivan III *i Mengli-
Gherai se vede cd, i marele principe moscovit nu avea incre-
dere in tdtari. Cu atit mai mult nu putea nutri incredere in ei
tefan, care in trecut a avut Cu ei nenumdrate ciocniri
*tia ce inseamnd s ai de a face Cu ei, fiindcd deseori nu se
in de cuvint.
A urmat in 1494 un schimb de soli intre Moldova *i Li-
tuania, care insd nu a dus la rezultate pozitive: alianta n'a
fost incheiatd. Probabil datoritd influentei lui Ivan, dei aces-
ta pe timpul acela ducea tratative cu Alexandru in sensul ar-
mistitiului ca urmare a rdzboiului, in care lituanienii nu au
avut succes. Intrucit impdcarea pentnu Ivan nu era sincerd,
el probabil, a impiedicat pe te fan sd incheie alianta Cu Li-
tuania.
La 17 aprilie 1494 a avut loc un congres la Leutshau (re-
giunea Zips) a tuturor fratilor iagielloni. Vladislav al Unga-
riei, Albert (Albrecht) al Poloniei, Alexandru al Lituaniei,
Sigizmund i cardinalul Frederic. Discutiile s'au purtat
publice *i secrete. In secret s'a discutat chestiunea rdzboiului
impotriva turcilor i "extirparea" lui tefan (1). A*a ne po-
vestqte M. Miechowski.
Alti cronicari polonezi vorbesc de alungarea palatinului
tefan din Moldova *i inlocuirea lui cu Sigizmund, care ar
putea apdra malul Dundrii contra sdlbaticilor turci mai cu
bAgare de seamd (2).
Actiunea contra turcilor ar urma sd fie intreprinsd dupd
alungarea lui tef an *i a*ezarea lui Sigizmund in Moldova.
Secretul insd a ajuns la cuno*tinta magnatilor unguri,
iar de la ei la tef an, care s'a pus in garcld.
Chestiunea publicd era stabilirea aliantei intre Polonia *i
Ungaria. Magnatii unguri erau insd impotriva politicii lui
Albert. stefan primea subsidii de la unguri (3), *i regele Vla-
www.dacoromanica.ro
dislav trebuia ea' se conformeze opiniei generale a magnatilor.
Planul regelui Albert a fast calificat de istorictul polonez M.
Bobrzynski ca "cel mai mare 0 cel mai dirz din cite a lansat
Polonia in tot timpul existentei sale istorice" (1). Kazimir
vroia sg incorporeze Poloniei nu numai Lituania gi Prusia,
ci i Cehia, Ungaria gi chiar Valahia (Moldova). Intrucit un
singur domnitor nu ar putea sg domine situatia in toate
aceste tgri gi avind gase fii, regele intentiona sg pung in
fiecare targ cite un rege din fii sgi gi sg-i lege printr'o aliantg
foarte strinsg sub conducerea sa proprie. Astfel Polonia s'ar
fi transformat intr'un centru al marei federatii a popoarelor
sub sceptrul "Iagiellonilor", dela Marea Bahia ping la Marea
Neagrg. Insg planul a intampinat o rezistentg din partea
Prusiei, Papei i Ungariei. Moartea lui Matei Corvin (1490) a
deschis concurenta a doi frati, Albreht gi regele Cehiei Vla-
dislav, intinsg ping la o bgtglie din 1491 pentru ocuparea tro-
nului unguresc. Competitia s'a terminat impotriva dorintei
lui Kazimir cu ocuparea scaunului unguresc de cgtre Vladis-
lav, care astfel a devenit rege a doug tgri, Cehia i Ungaria.
La 7 iunie 1492, in urma mortii lui Kazimir, tronul polo-
nez a revenit fiului sdu Ian Albreht. Celglalt frate se afla in
postul de mare principe al Lituaniei. ne nici o intrebuin-
tare potrivitg rIminea fratele lor Sigizrnund.
Aranjarea lui s'ar fi putut face numai cu realizarea pla-
nului lui Kazimir. Polonia insg nu-si putea permite aventuri
militare atita timp, eft Moscova era obsedatg de intentii rgz-
boinice impotriva Lituaniei, lar Mengli-Gherai in once mo-
ment o putea ataca din indemnul Moscovei. Prin urmare
planul polonez mare nu avea prea multe ganse de reugitg.
E un lucru ciudat: polonezii Il denumesc pe tefan. i in
1494 "palatin", cu sensul de vasal, dei acest "palatin" si-a
permis sg atace Polonia in mai multe rinduri. Conform drep-
tului feudal, un vasal, dacg se ridic impotriva suzeranului,
este socotit "rebel", "trgator" gi relatiile intre suzeran gi
fost bine informat. La 9 ianuarie 1494, data raportului, atentiunea lu
tefan Voievod era atintitA spre nord spre raporturile moscovito-li-
tuaniene. In conditiunile aliantei Cu Mengli-Gherai, supus turcilor,
un asemenea act de ostilitate fat de turci nu era de conceput. V.
Pirvan, op. cit., p. 1054.
(1) M. Bobrzynsk, Dzieje Polski w zarysie, Krakow, 1879, V. I &
60, dup5, tr. rusi din 1888, P. 259.
261
www.dacoromanica.ro
vasal se rup. Deci, dup cum am vAzut, aefan a iesit de fapt
din supunerea regelui polonez in 1489, intarind gestul sga Cu
atacuri impotriva polonilor.
Congresul de la Leutschau se prezintA ca un embrion, din
care ulterior va rasAri un eveniment de cea mai mare impor-
tan% edzboiul polono moldovenesc.
Anul 1494 este anul impacArii lui Ivan III cu Alexandru.
Dup tratative de citeva luni, se incheie pacea i Alexandru
se cgsatoreste Cu fiica lui Ivan III Elena Ivanovna cu condi-
tia insA pusg, de Moscova ca Elena g.-si pdstreze legea orto-
doxg, i sA nu fie silitd la trecerea in catolicism. In ianuarie
1495 Elena a plecat din Moscova in Lituania (1).
CasItoria fiicei a fost pentru Ivan III un prilej de pre-
siune asupra lui Alexandru folosind tema respecrdrii religiei
ortodoxe a sotiei lui.
La 15 - 24 mai 1495 Alexandru se pringa lui Ivan impotriva
incursiunilor pe pAmintul lituanian ale lui qtefan valahul.
Alexandru li comunicg cu amgrAciune lui Ivan III c acesta
i-a trimis un sol al s'Al.' special pe Semion Stupisin cu rugA-
mintea dea liber trecere prin tara sa solilor lui la aefan
Voievod si el, Alexandru, a indeplinit aceasta dorin%. Con-
fort-1i intelegerii, Ivan III si Alexandru trebuia s'a' fie "in dra-
goste i prietenie vesnica".
Dar iatg cg, "aefan, voievodul valah ne-a pricinuit pa-
gub mult; trimitind pe oamenii si in taind, a ars or4u1
Breaslavl gi a luat multi prizonieri gi alte multe pagube a
comis" (2).
La 27 august 1495 Ivan III promite s lAmureascA chestiu-
nea cu Breaslavlul si totodatA comunica lui Alexandru: "IncI
In via% fiind tanl tu, aefan se afla au noi in rudenie
identitate de veden i ("odinacestvo") (3), iar cu tine am avut
ceartA. Dar dat fiind c am stabilit cu tine dragoste Si inte-
legare, noi pe oamenii nostri la aefan Voievod nu i-am trimis,
nu tin./ pentru ce a procedat apz te fan" gi roaga s dea
Sbornic, vol. 35, p. 159 s. u.
Sbornic, vol. 35, p. 189-190.
. (3) "Identitate de vedad" nu inseamnd alianta, ci numai parale-
lism in urmitrirea acelorali scopuri. E o aluzie la faptul c *tefan a
inceput actiunea sa rIzboinic inc pe timpul cana trgia tatal
Alexandru, axila Inainte de 7 iunie 1492.
262
www.dacoromanica.ro
13 tam
necuttemA"-
- -Todo-Gsh:
p c.,..54;g,s* de
.Atacuti g)ou.
a.:4251-pe pun_
O'SrvotcAtattniha If .9 .51 wt. 4
Planta. SeiLetna-agar..
263
www.dacoromanica.ro
libera trecere lui Mihailo Kutuzov la tefan pentru stabilirea
prieteniei cu Lituania (1).
La 19 mai 1496 Ivan prin solul su Eropkin afirmg lui Ale-
xandru dorinta lui Mengli-Gherai i stefan Voievod sg. fie
Cu ginerele lui in pace si aliantd.
TotodatdIi reproseazd de ce n'a lgsat sg. treacd prin Litua-
nia solul turcesc spre Moscova, i cal:AM de la Alexandru rds-
puns ca el nu refuzd O. fie in prietenie cu aliatii lui Ivan,
insd pina in prezent el, Alexandru, a avut din partea lar nu-
mai pagube si le are si aaum. "Sd vadd fratele nostru ce fel
de prieteni sint ei. Dacd vor s fie prieteni, s fie prieteni,
repare pagubele, ca sd nu regretdm".
Chestiunea nu se opreste aici. Alexandru enervat cere in
ianuarie 1497 lui Ivan ca s renunte la alianta cu tdtari si
cu tefan, dela care Lituania are nuanai pagube. "Nu stiu,
adaugd Alexandru, daca cu ;Urea ta se fac aceste nedreptdti
si pagube oamenilor ncltri sau /ara stirea ta? (2). Prin intre-
barea aceasta Alexandru aducea invinuire directd lui Ivan III
de nesinceritate si duplicit ate, ceea ce a i fost in realitate.
Se apropia de hotarele tdrii moldovenesti furtuna, care se
desldntuia in urma planului regelui polonez Albert. Fiind
prevgzdtor, aefan Voievod s'a gindit sd-i despartd pe Albert
Alexandru. De aceea el intreprinde un act diplomatic in-
draznet, propunind lui Alexandnu prietenie i incheierea
aliantei.
Prin trei acte consecutive, pe care, in mod conjectural, le
referim toate la anul 1497, primul inainte de aprilie 1497,
cind regele a plecat la Liov pentru a organiza ofensiva im-
potriva Moldovei, al doilea in curind dupg aprilie, si al treilea
despdrtit de cel de al doilea cu vreo doug luni, in insgsi preaj-
ma rgzboiului polono-moldovenesc (3), tef an face incercare
N. Iorga pune nAvAlirea lui tef an la Braelaw in 1498, ca 0 N.
Karamzin in "Istoria Rusiei" (trad. franc.. vol. VI, 1820, p. 361-362).
Vez! nota 291 din "Istoria lui $tefan cel Mare", 1904. Din expunerea
noastr se vede cl ipoteza acasta e gre0ta. N. Karamzin scria inainte
de publicarea documentelor respective.
Sbornic, vol. 35, p. 208.
Sbornic, vol. 35, p. 226.
I. Bogdan le publica toate aceste trei documente sub anul
1496, Ms din notele cu care le insoteste se vede a se af1 in dubiu
si este gata sel le ref ere la 1497, sub care ele in chip logic ar trebui
figureze. I. Bogdan, op. cit., p. 390-396, 397-401 si 401-406, notele res-
pective la p. 394. 399-400 0 404-405.
264
www.dacoromanica.ro
Marele Principe al Moscovei
Ivan al III-lea
dupd o gravurd francezd
www.dacoromanica.ro
Cet atea Soroca.Vedere dinspre Nistru.
www.dacoromanica.ro
de a stabill o eventualg colaborare militarg Moldo-lituaniang.
La Inceputul anului 1497 stefan Vaievod trimite o solie
la marele principe lituanian, compusg din vornicul Giurgea
diacul Matias (1), ca un rgspuns Intirziat la solia lituania-
rig din trecut (1496), rAmasg fled efect, a marsalcului Voiteh
Kuciukovici, loctiitor din VolkovIsk, si a ceasnicului pan Fed-
co Gavrilovici. stefan prin solii si propune ca Lituania sg
fie cu Moldova In pace si prietenie dupA pilda predecesorilor
marelui principe Vitolt s. a. si sA se incheie un tratat de
aliantg si un tratat comercial.
Alexandru rgspunde cg i-a trimis soli In trecut pe Voiteh
Kiciukovici si pe Fedko Gavrilovici, dar stefan "nu a sfirOt
aceastd treabd cu noi". In acelasi timp priveste propunerea
pozitiv, dorind sg reinnoiascA scrisorile "facute de strdbunii
no$tri" i promite sg trimitg soli.
Probabil cg Alexandru se cotepta sA fie din partea lui
f an semnat un tratat de vasalit ate, dar aceasta nu mai cores-
pundea timpurilor noi i aspiratiilor lui tefan ceca ce va duce
la imposibilitatea intelegerii.
Prin al doilea document *tef an cere lui Alexandru sA
aprobe proiectul tratatului de pace si alianta in redactia,
fAcut de insusi domnitorul moldovean, j sg-i trimitg exem-
plarul tratatului semnat, impreun cu o foaie de jurAmint.
Primind acestea, tef an Voievod promite s semneze acel tra-
tat si sA facA jurgtnint inaintea solilor lituanieni. Totodatg co-
municg cA el a trimis pe solii sAi la tanul turcesc si, dacg ma-
rele principe al Lituaniei ar don i deasemenea sg, incheie pace
cu sultanul, roagA sg-i dea de stire in curs de patrusprezece
zile. Chiar dacg solii intre timp ar fi plecati, el ar putea sA-i
intoarcg.
Se mai adaugA ca din tara turceascg si Tara RomAneascA
vin stiri despre pregAtiri ce se fac pentru o expeditie. DacA
tratatul propus spre semnare va fi semnat de Alexandru, tur-
cii vor porni impotriva Moldovei, in caz contrar, dupg. cum
se aude de acolo, acei oameni au sa porneasca fie impotriva
tgrii craiului polonez, fie Impotriva Lituaniei.
E sub semnul intrebArii, dacA informatiile ce contine acest
(1) Diacul Matei este prevkut intr'un act al Sfatului domnesc
din 14 martie 1497, A. Sacerdoteanu, op. cit., p. 191.
265
www.dacoromanica.ro
document erau adevgrate sou prezentau simple inventiuni
diplomatice ale curtii moldovenesti.
Alexandru rgspunde prin solii lui ?tefan cg acceptg pro-
punerea si va trimite prin ei textul tratatului, dar cere de
la acesti soli jurgmint cg domnitorul va semna tratatul in
redactia lui Alexandru, adicg "in acelasi fel si in aceleasi cu-
vinte" si cg domnul, fiul sgu si boierii sfetnici, 11 vor intgri
Cu jurgmint.
Fireste cg solii lui ?tefan nu puteau sg-1 asigure pe Ale-
xandru cg domnul lor va sernna si intgri proiectul tratatului
In aceeasi redactie pe care o doreste marele principe lituanian.
Asa s'a si intimplat. Prin solii Sig Ivan Isaescul si Toma
(al treilea document), tef an rgspunde cg n'a semnat proiec-
tul, pe care l'a trimis Alexandru, deorace la el s'au adaugat
"multe vorbe", pe care tefan Voievod nu le-a dorit. stefan
inapoiazg lui Alexandru exemplarul trimis si roagg sg i se
elibereze altul conform proiectului initial (al sgu).
Alexandru, pomenind cg lui tefan nu i-au plgcut unele
articole, rgspunde cg el si boierii Sfatului lui (Radei), au ju-
rat pe acel proiect de tratat, pe care l'au trimis lui tef an si
tin la el. Se afirma totodatg cg (in fond) ei au acceptat proiec-
tul lui stefan. Cul alte cuvinte vroiau sg spung cg proiectul
lui Alexandru coincide cu cel al lui tefan.
In rgspuns se mai spaine cg s'a dat libera trecere prin Li-
tuania spre Moscova solilor lui stefan, cg se vor lua mgsuri
impotriva oamenilor rgi dela granitg, cg din lucrurile furate
si ggsite acolo se va lua numai a zecea parte, dupg cum se cere,
si nu a treia si, in sfirsit, cg Lituania nu tine pe teritoriul sgu
oarneni, care nu vor binele domnului moldovean.
Probabil cg lui stefan Voievod nu i-a plgcut textul, pro-
pus de Alexandru, si deaceea nu ggsim nicio urmare a propu-
nerilor acestuia. Abia dupg rgzboiul polono-moldovenesc a fost
incheiatd alianta intre tef an si Alexandru, insg dupg cum
vom vedea, in redactia, propusg de tef an, in care nu se mai
vorbeste de vasalitate: tratatul a fost incheiat !litre pgrtile
contractante ca egale.
www.dacoromanica.ro
cu un plan bine chibzuit i stabilit ferm de a lupta Impotriva
lui tefan si a preface Moldova inteo provincie polonezg. Pen-
tru acoperirea viitoarei actiuni rgzboinice s'a inventat pri-
mejdia turceascg.
La 13 iunie 1497 Alexandru prin solii sgi cere lui Ivan
ajutor In contra turcilor i atarilor (1), care, dupg cum se
spune in gramotg, "au intentia sg atace posesiunile lituanie-
ne". A sosit in Lituania vestea cg. "turcii vin Impotriva noas-
trg. Cavaleria turcg compusg din 60.000 de ostasi este trecu-
O. peste Dungre, iar anti pe vase au sosit la Belgorod (Cetatea-
Albg). Deasernenea tgtarii din Perecop sau din Hoarda de
dincolo de Volga, vor vent in ajutor". Alexandru ixnpreung cu
fratele sgu regele polonez Albrecht vrea sg stea impotriva ina-
Regele unguresc nu poate lua parte la apgrarea Po-
loniei i Lituaniei, deoarece a incheiat cu turcii armistitiu
pe 6 ani, dar a trimis regelui polonez In ajutor 11.000 de osta-
0. (7.000 unguri si 4.000 cehi).
Diacii moscoviti au intrebat pe solul lituanian Ivan Sope-
ga: unde se asteaptg sg vie turcii? El a rgspuns: aceasta nu
se *tie. Regele polonez Ii va astepta la Camenita, iar Alexan-
dru la Lutcul mare.
Diacii nu s'au lgsat convinsi, punind o noug Intrebare: de
la cine a aflat marele principe c merg turcii? El a rgspuns
c vestea a venit dela regele polonez, care a trimis la turci
pe solul sgu Strijewski in chestiunea Incheierii armistitiului,
deoarece armistitiul vechi cu turcii incheiat pe 3 ani a expi-
rat. Turcii au lgsat pe sol sg plece, dar nu au incheiat armis-
titiul. Acel sal a spus cg a vgzut cum turcii "fgceau ceva"
la Dungre i se indreptau a Belgorod.
Diacii au continuat cu Intrebgrile lor: cu cine merge Va-
lahul impotriva turcilor sau cu turcii, deoarece dup pgrerea
lor voievodul depinde de turci? Solul a rgspuns cg Valahul a
trimis la noi ca sg aflgrn In dragaste si intelegere i noi i-am
trimis pe solii notri VoitehKuciukovici i Fedco Gavrilov ca
sg fim in dragoste *i intelegere, dupg cum a fast pe timpul
principelui Vitovt si al Voievodului Valah Petru. Sperdm, cd
Valahul va sta cu noi impotriva turcilor.
Moscovitii au rgspuns vag: ar trebui s dgm ajtutor, dar
(1) Sbornic, vol. 35, p. 233 *1 u.
267
www.dacoromanica.ro
tema n'a fost aprofundatg si imediat s'a trecut la alte ches-
tiuni.
Fr Indoialg cg povestea cu primejdia turceascg a fost
inventatg. Chiar si din expunerea solului lituanian se vede cg
vestea lui nu e serioasg. C turcii "fticeau ceva la Dundre"
era cu totul firesc. Aveau la Dungre cetatea Chilia, iar la guri-
le Nistrului si mare Cetatea-Albg i puteau trece pe acolo
ostasii lar.
iretul Ivan III, rgspunzind la solia lituaniang precedentg,
pune o noug Intrebare: Impotriva cgrei localitgti vor merge
turcii si cum sg fie dat ajutorul? si o Insoteste cu plingeri
Impotriva Lituaniei (1).
Regele polonez Albert s'a hotgrit sg realizeze vechiul sgu
plan, de a transforma Moldova Intr'o provincie polonezg prin
inlocuirea lui stefan Cu Sigizmund Iagiellon.
Pentru realizarea planului regele a recurs la o siretenie,
cerInd In mod prefgcut dela stefan ajutor pentru proiectul
sgu de a face rgzboi turcilor Cu scopul de a cuceri cetgtile
rgpite Moldovei (2). stefan a trirnis Intli pe Isac vistierul Cu
daruri ca sg afle intentiile regelui. Regele I-a asigurat cg
merge spre cetgtile de jos. Voievodul nu s'a xnultumit cu aceas-
ta si din nou a trimis soli, pe acelasi Isac si pe logofgtul
Tgutu tot cu daruri. Solii au fost retinuti i trimisi la Liov.
lar regele a trecut Nistru la satul Mihalceni i inainta la
Cotrnani.
tefan a Inteles cg regele are alte ginduri, decit cele expri-
mate oficial, i i-a rgspuns cg Ii va da ajutor atunci, cind re-
gele cu oastea sa se vor ggsi In fata Chiliei i Cetgtii-Albe.
Altfel turcii ar afla miscarea lui stefan Inainte de vreme, ceea
ce ar dauna succesului operatiilor militare.
tefan a cerut ajutor de la ardeleni, turd j xnunteni.
i-a venit ajutor din Ardeal 12.000 de ostasi, din Turcia 2.000.
Trebuiau sg-1 ajute tnuntenii i tgtarii, aliatii lui.
In loe de a merge pe drumul cel mai scurt spre cetgtile
Chilia i Cetatea-Albg pe unja Nistrului regele a apucat pe
calea Prutului spre Suceava, ceea ce i-a demascat
Oastea ardelenilor a fost comandatg de Dragfy, numit In
Sbornic, vol. 35, p. 235 (29 lunie 1497).
Matei Miehowski. Cronica Polonorum 1521 In Scriptore rerum
Polonicarurn, II, p. 350.
268
www.dacoromanica.ro
ivoarele moldovenesti interne Birtoc, cuscrul lui tef an, si
Tharczay.
Regele a asediat Suceava. Asediul a durat trei saptamini,
dela 26 septembrie pink la 16 octornbrie 1497, WI vreun re-
zultat pozitiv. Ba chiar si mai mult. Moldovenii de pe inalti-
mea zidurilor cetatii rideau de dusanani.
Moldovenii hartuiau necontenit stile dusmane. Oastea, re-
crutata in Polonia Mica, a suferit infringere dela turci i xnol-
doveni. Separat au fast infrinti prusienii i cei din Mazovia.
Oastea poloneza cerea sa fie clued inapoi, insa drumurile de
retragere erau Mate de moldoveni.
Dupa dorinta regelui unguresc Vladislav, care nu era dis-
pus pentru acest razboi, Birtoc a mijlocit impacarea si a
reusit impace pe rival'.
Insa dupa. impacare, tef an i-a propus regelui Albert sa
mearga pe acelasi drum., pe care a venit, deoarece in caz
contrar nu-i poate garanta c taranii nu-1 vor ataca. Regele
nu a ascultat sfatul domnului si s'a indreptat spre tara lui
prin Codrul Cosminului, runde tefan, prevazator, i-a pregatit
din timp cumplitul dezastru al infringerii. Oastea polona, a
fost macelarita si regele abia a putut scapa in Polonia cu o
parte mica din oastea sa.
Efectivul polonez in batalia de la Codrii Cosminului se da
de cronicarii polonezi in mod diferit, intre 150.000 si 80.000
de luptatori. Prima cifra e vadit exagerata. E mai probabila
cea de a doua. Dupa sursele poloneze stefan cel Mare dispu-
nea de 40.000 de oameni (1). Aceasta cifra deasexnenea este
exagerata. Spre regret, cronicile rotnane demne de Incredere,
nu dau nici o indicatie in aceasta privinta.
Contingentul transilvanean care Ii venea in ajutor lui
tef an sub comanda voievodului Transilvaniei Bartolomeu
Dragfy era de 12.000 oameni. In afara de aceasta domnitorul
moldovean mai avea 4.000 munteni si 2.000 turci (2).
Prin urmare, in privinta numarului de ostasi moldoveni
se pot face numai presupuneri. Am inclina sa credem ca el nu
putea sa fie mai rnic decit cel al muntenilor tot de 4.000, sau
ceva mai mult poate 5.000, eft putea s aiba in "curtea" sa.
Oastea Transilvaneana a fost concediata inainte de Walla
Scriptores rerum polonicarum, vol. II, p. 27.
Cronica de la Bistrita, p. 128.
269
www.dacoromanica.ro
de la Codrii Cosminului. Deci Stefan Voievod avea in total
In aceasta bAtAlie cam 11.000 de ostasi contra 80.000 de po-
lonezi.
In relatarea de la Buda, publicatA de O. Gezka au prilejul
descoperirii manuscrisului necunoscut despre viata sultanu-
lui Baiazid al II-lea, se pomeneste i despre participarea la
sus numita luptA a tAtarilor de partea lui Stefan.
Dar aceastA afirxnatie se desminte categoric de correspon-
deanta diplomaticA intre Stefan cel Mare si Mengli-Gherai,
despre care ne ocupAm mai jos. DacA tAtarii ar fi luat parte
la aceastA luptA, Mengli-Gherai ar fi pomenit despre acest
fapt in scrisoarea sa cAtre Stefan Voievod. Nici in cronicile
romne nu se vorbeste nimic despre tAtari.
Asa s'a terminat planul polonez de a-1 alunga pe Stefan
din Moldova. Sigizmund a trebuit sA se multumeascA au mai
putin decit Moldova, anume cu guvernAmintul Sileziei, pri-
mind titlul de duce de Glagow i Opava (2).
La istoricii polonezi intilnim deseori afirmatii ea' acest
rAzboi urmArea am scop vast antiturcesc de a respinge pe tur-
ci si tAtari dela gurile DunArii i Nistrului i numai pe planul
al doilea de a-1 izgoni din Moldova pe Stefan, vasal al Osman-
liilor, punind in locul lui pe Sigizmund.
E o versiune oficiar cA Voievodul Moldovei, &gland jura-
mintul de credintA Poloniei, s'a declarat in mod public tri-
butar al sultanului i astfel a atras asupra sa rAzboiul (2).
Recent teza aceasta a fost sustinutA de Fr. Pape, fArA
vreo documentare nauA, repetindu-se afirmatia cA Albert a
urmg,rit la inceput sA recucereascA Chilia i Cetatea Alb4 de
la turci i numai trAdarea lui Stefan Voievod, care s'a unit
cu pAginii, 1-a silit sA ja o atitudine ostilA lui Stefan (3).
Totusi Sint in istoriografia polonezA i pAreri nepArtini-
toare, care socotesc cA regele Albert si-a permis o aventura
Sobieski, Histoire de Pologne, Paris, 1934, p. 119.
E. Hurmuzaki. Documentele, vol. II, 2, p. 399.
N. Iorga, Acte si fragmente, vol. III, Buc., 1897. p. 66-68.
A. Levicki, Krol I. Olbracht o klesce bukovinskieY r. 1497
(Regele I. Albert despre infringerea din Bucovina). "Kwartalnik His-
toryczny", 1893, p. 1-13". Cam in acelasi f el si Fr. Papee. Zagodnienia
Olbrachtowej wypra W z r. 1497. (Problema exped4iei lui Albert din
1497). "Kwartalnik Historyczny", vol. XLVII, 1933, p. 17-30.
270
www.dacoromanica.ro
actrr.,
prided, .Cozm mu,
11/1/
Cp ints:
er"n44
o
o
ceano.
0 Aii:hate.
O attrwtzt-
0 b; i4taii,ttet
Owe-era
7ozcloCng,st: oZt:nucc-
(..Patitta nirwa ,
\1.
Va.'s La.rttct cA,Oniet
44: 2) Vcocialt,to, E. nuke/L.
ite 53-4r.4.1.
Shur.
fi cod ce- scItentatie. Sticeavd.
www.dacoromanica.ro
In favoarea fratelui sau, ca de exemplu, St. Lucas (1). lar
istoricul polonez V. Grabenski recunoate c scopul regelui
Albrecht a fost s cucereasca Moldova pentru fratele au mai
mic Sigizmund si s creeze "am avantpost impotriva egemo-
Mel turcesti (2). Scopul n'a reusit. "Opinia publica, serie
acest autor, sub impresia nenorocirilor a banuit c regele
In intelegere cu gospodarul moldovean are intentia s nimi-
ceas sleahta pentru ca apoi s introdUca in Polonia mo-
narhie absoluta". Asa s'a resfrint in aceasta tara ideologic
biruinta lui tef an Voievod.
S'a observat de mult a povestirea cronicarului M. Mie-
chowski, pe care se bazeaza istoricii polonezi, a fost in edi-
tia a doua cenzurata. In prima editie din 1519 (Cracovia)
cronicarul arata c regele Albert a intreprins aceasta expe-
ditie impotriva Moldovei, pentru a-1 inlocui pe domnitor cu
Sigizmund. In editia a doua cu doi ani mai tirziu se spune ca
regele Albert a mers irnpotriva turcilor, dar c stefan a tra-
dat Polonia, unindu-se cu paginii, si din aceasta cauza regele
a pomit impotriva lui. Autorul acestor schimbari in textul
cronicii a fost loan Laski, arhiepiscop de Gnesno, dupa cum
a artat aceasta F. Bostel (3).
In conforrnitate ou cele aratate de acest autor deosebirea
intre prirnele doua editii a fost demonstrata de P. P. Pa-
naitescu (4).
O caracteristica justa a razboiului din 1497 i-a dat-o Ber-
nard Wapowski, care serie: "Razboiul impotriva Moldovei (a
fost) pornit cu planuri necinstite i purtat in chip neno-
rocii (5).
In jurul infringerii polonezilor in codrii Cosminului in
ziva de 26 octombrie 1497, s'a iscat I/Are istoricii polonezi o
polemica. Grka a afirrnat ca in batalia din Codrii Cosminu-
St. Lucas Orzekomei wyprawye na Turka w r. 1497 (Despre
pretinsa expeditie impotriva turcilor din 1497) in "Album I. I. Kras-
zewskiemu", Liov, 1879, p. 1-19.
Vlad, Grabenski, Istoria poporului polonez, 1906, tr. rug., S. Pet.,
1910, p. 95.
F. Bostel. Zakaz Miechowity (ceea ce a fost interzis din Mie-
chovita), in "Przewodnik naukowy-literacki", 1884, p. 438 q. u.
P. P. Panaitescu, $tef an cel Mare in lumina cronicarilor con-
temporani din tarile vecine. "Studii i Cercetri Stiintifice", Istorie,
Iaqi, anul XI, fase. 2, 1960, p. 205-207.
B. Wapowski, trad. la N. Orghidan op. cit., p. 55.
272
www.dacoromanica.ro
lul au luat parte numai turcii trimi*i de sultan In ajutorul
lui stefan, Mari *i munteni *i chiar o ceata de unguri, dar
nu *i moldoveni.
Aceasta parere a fost criticata de Pape, care afirma ca
daca in urma virstei *i sanatatii stefan n'a luat parte in
persoana, este sigur ea armata moldoveneasca cu consimti-
mintul domnitorului a contribuit la infringerea polonezilor.
Dar in Biblioteca Nationala din Paris a fost descoperit de
acela* O. Grka un manuscris scris pe la anul 1500 *i avind
titlul: "Nieznany zywot Bajezida" (Viata necunoscuta a lui
Baiazid II") *i publicat in "Kwartalnik Historyezny" (1938,
fasc. 3), in care e oglindita chestiunea razboiului polono-mol-
dovenesc. Aceasta a permis autorului O. reja chestiunea, pu-
blicind acest manuscris, dar *i-a schimbat parerea, admitind
c moldovenii au intervenit in Mahe la o zi sau doug, dupa
dezastru.
Gh. Duzinkievici, care a cercetat intreaga bibliografie a
chestiunii, afirma ca. moldovenii *i $tefan in persoana au luat
parte la aceasta batalie, bizuindu-se pe urmatoarele argu-
mente (1):
1. tef an a fast comandantul general al o*tirii. 2. El a
impartit oastea turcilor, venifa In ajutor, In trei corpuri, ca
sa para mai multi. 3. $tefan nu putea s se increada numai
in turci. 4. stefan a livat prizonieri 9 comandanti *i vre-o 200
de soldati. Daca ace*ti prizonieri ar fi fost luati de turci, ce
rost ar fi avut ca ei sa-i predea lui stefan pentruca apoi el
sa-i trimeata la Constantinopol la 24 decembrie... *i in stir-
*it. 5. In documentul din 1514 regele polonez Sigizmund re-
cunoa*te dupa 10 ani de la moartea lui tef an cel Mare ea
voievodul moldovean a fost invingatorul lui Ian Albreht.
ATITUDINA ALIATILOR LUI STEFAN
3.
Marele principe Alexandru, dupa cum, arata M. Miechows-
ki (2), a pomit in ajutorul regelui *i s'a oprit cu Wile sale
Gh. Duzinchevici, A participat $tefan cel Mare la lupta din
codrii Cosminului? in "Omagiul lui I. Lupas" p. 228-245. Tot acolo
intreaga bibliografie a chestiunii. V. A. Lapedatu, *tef an cel Mare,
Bucarest 1904, P. 68-69 si D. Onciul, tef an cel Mare si Mihai Vitea-
zul, Buc. 1904, p. 22.
Vez! B. P. Hasdeu, in Arhiva Istoricg a Romdniei, vol. I, 2,
p. 35-46.
273
18
www.dacoromanica.ro
la Braelaw (Breaslav1). Inteadevgr din documentele diplo-
matice ale timpului se vede cg, marele principe lituanian n-a
intrat in Moldova impreung au regele polonez. Ajutorul su
ar fi putut sg fie dat, dacg i s-ar fi permis aceasta de cgtre
"Rada" lituaniang.. Dar regele, vgzind situatia in care se afla
i fiind dispus sg facg pace, i-a dat de tire lui Alexandru sg
nu intre in Moldova.
La 19 august 1497 Ivan III trimite lui Alexandru o solie ou
misiunea sg-i aducg, la cunotint cg a parvenit la Moscova
tirea cg marele principe lituanian a pornit impotriva lui
tefan, Voievodul valah. Solul Ivan Vole trebuia sg-i atragg
atentia lrui Alexandru cg nu numai odatg i s-a spus marelui
principe lituanian cg,, incg in viatg, fiind tatgl lui Alexandru,
tefan a fost cu Ivan III in cuscrie i in unitate de veden i (1)
i "ai fi i tu cu el in pace, sg-i fii lui, fratelui nostru, ca i
noug prieten prietenilor i diurnan durnanilor. Noi, Ivan III,
i-am poruncit lui $tef an prin schimbul de soli sg fie cu tine
In pace; i tef an Voievod a poruncit sg ne spung c a trimis
un sol la tine "pentru pace i tu nu i-ai trimis sol".
Solul Petru Loban trebuia sg-i mai spung lui Alexandru
ca, in baza intelegerii reciproce, sg nu meargg impotriva lui
$tefan, ci sg fie cu el in pace i cg acelai lucru 11 dorete i
tefan.
Ivan al 111-lea dorea foarte mult sg-1 indemne pe Alexan-
dru sg, nu lupte impotriva lui tef an, dar numai cu mijloace
diplomatice de sfdtuire, de recomandare 0 persuaziune fgrg
o amenintare cit de micg i vagg de actiuni impotriva lui.
Ivan mai porunceae solului sg-i prezinte lui Alexandru i
explicatii cu privire la Breaslavl (2). Explicatia ar fi urmg-
toarea: "Solul voievodului ne-a spus cg Voievodul n'a luat
Sbornic, vol. 35, p. 237-238.
P. P. Panaitescu a tradus gre0t acest pasaj din "gramota" lui
Ivan III atre Alexandru din 1497, care se vorbete de cuscrie 0 unita-
te de veden ("odinacestvo"). In traducerea autorului figureaza cu
totul arbitrar "in unitate 0 alianta". Pasajul ii serve0e ca dovada de
existenta tratatului de aliant intre Ivan III 0 Stefan inca pe vre-
mea regelui Kazimir, dar traducerea exacta' face se cad aceasta. con-
cluzie. P. P. Panaitescu, recenzia asupra lucran! lu K. V. Bazilevici,
"Studii" IX, 1956, nr. 1, p. 178.
Sbornic, vol. 35, p. 238.
Natam eh aceste explicatii apar acum abia peste doi ani i ceva
dup evenimentul ce s'a produs.
274
www.dacoromanica.ro
Breaslavlul Cu fortg, ci insi*i breaslavlenii au dorit sg meargg
In tara valahg pentru a trgi acolo. De aceea Voievodul valah
a trimis la ei pe oamenii OA *i ace*ti oameni n-au ajuns incd
la Breslavl, cind breslavlenii au ie$it in intimpinarea lor cu
femei $i copii, dar pe nea*teptate au venit tgtarii, au ocupat
orgul Breaslavl *i l'au ars. Oamenii Voievodului indata ce
au aflat aceasta au pomit in urmgrirea tatarilor *i i-au bgtut.
Pe breaslavleni i-au eliberat, *i ei toti au venit in tara valahg
cu femei *i copii pentru a se muta acolo".
Alexandru a aflat explicatia despre Breaslavl, dar nu i-a
dat crezare.
Explicatia evenimentelor din Breaslavl, corespunde totu*i
cu adevarul de*i nu in intregime. i aici e locul sg notgm ea
din aceast comunicare se vede absolut ciar ca in alianta
intre tatari *i moldoveni s'a produs o fisura serioasa. Aliatii
s-au &Ulu&
Se prea poate ca stefan nu a respectat impartirea rolu-
rilor Breaslavlul argue de Vinnita facea parte din Podolia
esticg. Deci moldovenii au cglcat intelegerea aliatg. De aceea
In explicatia cazului nu se spune ca moldovenii au ocupat
Breaslavlul, ceea ce probabil n-aveau dreptul sa facg, ci nu-
mai c insd$i populatia ora$ului a ie$it din ora $ pentru a mer-
ge la moldoveni. i numai dorinta populatiei i-a silit pe mol-
doveni sa la pozitie impotriva tatarilor gi sl se ciocneascg
cu ei.
Incglcarea de cgtre tefan a tratatului de aliantg Cu Men-
gli-Gherai in privinta zonelor de actiune ne o putem explica
prin faptul ca. *i Mengli-Gherai de mai multe ori nu l'a res-
pectat, facind incursiuni in Polonia.
Dupg cum vom vedea, aceasta prima, neplacere intre alia-
ti va na*te a doua provocatg de nerespecarea de catre tatari
a intelegerii in timpul rgzboiului polono-moldovenesc din 1497.
Nu e de mirare cg asernenea desbingri se intimplau atunci
intre aliati. In aceasta, privintg este foarte concludentg plin-
gerea lui Ivan III, adresatg lui Mengli-Gherai la 2 noiembrie
1497, ca tgtarii au jefuit pe solul valah care era cu solul mos-
covit 0*cerin. Le-au luat t,ot ce au avut: caii, imbracarnintea
*i amindoi a trebuit sa fuga goi. `V,ef an Voievod ti-a cerut
restituirea celor jefuite *i tu ceva i-ai intors, dar prada mare
a rgmas la tine", conchide Ivan III.
275
www.dacoromanica.ro
Deasemenea a fost jefuit *i Ivan Subota, care venea de
Ja valahi etc. i adauga Ivan: "Ne elan.) in fratie *i dragoste,
iar oamenii OA fac asemenea lucruri". Ivan III cere restitui-
rea celor furate *i sa nu se intimple in viitor cazuri ca
acesta (1).
Dupa cum se vede din documentul din 27 febriarie 1498,
Mengli-Gherai comunica lui Ivan ca, principele Alexandru i-a
trirnis pe un sol Cu vestea ca a incalecat impotriva lui te fan,
i sublinia totodata ca n-a avut neprietenie cu Mengli-Gherai.
Acesta din luring i-ar fi raspuns: "Daca vei merge impotriva
lui $tefan, voi merge *i eu cu clinsul. Pe $tef an nu vom lasa
singur. Dar daca vrei sa te impaci, in doi sau trei, voi contri-
bui la impacare. Insa omul nostru n'a ajuns sa vina la Ale-
xandru cu raspuns, cind oastea lui s'a impra*tiat. Dupa aceea
am auzit ca regele polonez a /tiers cu razboi impotriva lui te-
fan *i noi am incalecat sa hm cu $tef an impreung," (2). Desi-
gur, e vorba de luptele din oct,ombrie 1497.
Tot in 1497 (document Mfg precizarea lunii *i zilei) Ale-
xandru a raspune lui Ivan III cu privire la zvonul c el ar fi
mers impotriva lui $teran, Voievodul valah (3). "Ar fi pen-
tru ce se xnerg impotriva lu, comunica Alexandru; $tefan,
ne-a nutrit mare dugmanie *i o nutre*te qi acum, ora*ul nos-
tru Breaslavl l'a ars *i *i-a luat pe oamenii noari din acest
ora* cu femei *i copiii *i cu tot avutul lor *i acum ei Inca se
era la el. Noi nu numai data 1-am rugat ca sa ne intoarca
pe ei, dar *i ping acum nu i-a intors."
"Marele principe al Moscovei ne recomanda sa, kiam cu
$tef an pace *i prietenie, dar fratele nostru sa se gindeasca
singur, ce fel de prieten ne este stefan, daca ne-a facut astfel
de rele *i acuma ne face. Speram ca fratele nostru, marele
principe, mai mult ne agreeaza pe noi, ginerele sail, decit pe
$tefan Voievod. i a mai adaugat: sa spuna lui Ivan III ca
"daca am pornit, apoi impotriva paginilor, impotriva tatarilor,
care au pricinuit pagmbe marginilor statului nostru. Dar in-
data ce am mers la Breaslavl, dumanul nostru fara a ne a*-
tepta a plecat, *i noi am recucerit (acest oras) cu voia lui
www.dacoromanica.ro
Dumnezeu i ne am intors. Vom cguta 4i pe viitor pe ina-
micul nostnu".
Din aceastg comunicare rezultg cg in 1497, pe timpul rgz-
boiului polono-moldovenesc, Breaslavlul se afla in mina Oita-
rilor lui Mengli-Gherai i cg Alexandru, venind cu osta4ii si
In acest oras, 1-a eliberat, iar Warn au fugit.
Deseori s'a afirmat, mai ales in timpul din urmg, cg Ivan
l'a ajutat pe stefan Voievod, impiedicind pe Alexandru
meargg impotriva lui tef an in ajutorul fratelui sgu.
In realitate tot ajutorul lui Ivan III s-a limitat la inter-
ventia diplomaticd pe lingg Alexandru in folosul lui tef an.
Ca regulg, interventiile diplomatice nu rewesc atunci, cind
e nevoie de intrebuintarea fortei. Ivan III nu socotea momen-
tul prielnic pentru o iesire impotriva lui Alexandru. lar Rada
/ituaniand nu vroia sd se amestece in con flictul polono-mol-
dovenesc, cunoscind c socotelile cu Moscova nu sint Inca
terminate definitiv i cg e nevoie de pgstrarea fortelor milita-
re ale tgrii intacte.
Nimeni insg nu 4i-a dat osteneala sg cerceteze documen-
tele vremii mai amgnuntit. Ele ar argta cg nu interventia
moscovitg l'a impiedicat pe Alexandru s meargg in Moldova,
ci Rada lituaniang, care nu vroia sg se amestece in conflictul
polono-moldovenesc, iar marele principe Alexandru in lama
actului din august 1492, nu putea faca nici un pas fdrd
aprobarea radei (1).
In preajma rdzboiului polono-moldovenesc din 1497 Litua-
nia a fgcut incercare de a se asocia au Polonia, insg in actul
respectiv se specifica cg dacg pe una din pgrtile contractante
imprejurgrile vor impiedica sg ving in ajutorul celeilalte, acest
fapt nu trebuie sg fie socotit o incglcare a aliantei (2).
Confirmarea pgrerii cg Alexandru n-a 'Tiers in ajutorul
fratelui sgu nni pentru cg I-a oprit Ivan III, ci pentru c s-a
www.dacoromanica.ro
opus Rada, gg.sim in cronica vest-ruseascg in redactia lui
A. Blhovet. Ream in extenso povestirea ei (1).
"Alexandra s'a inteles cu fratele sgu Olbracht (Albrecht) la
seimul din Parkowie, fdrd ;Urea tuturor panilor radelor lor,
a Alexandra va merge prin Breaslavl la Soroca in tara valahg,
lar regele Olbracht va merge din altg parte. and a venit ma-
rele principe Alexandra la Breaslavl, la riul Bug, panii litua-
nieni au inceput sa-1 intrebe: Milostive gospodar al nostru!
Uncle Mgria ta mergi cu noi? Principele Alexandra a rgspuns:
"Dacg gindul meu 1-ar sti "koszula mea (probabil cgmasa),
care este pe mine, eu o as arde".
Panii au spus: "Dacg tu, gospodarul nostru, nu impgrtg-
sesti gindul tgu noud, Radei, noi, ostasii, nu vrem sa mergem
dincolo de Bug". i marele principe Alexandra... "nu putea
fi acolo cu toatd tara, intrueit panii Radei, toatd tara, nu
vroia sd meargd acolo". Dacg (Alexandra) n-a spus gindul sgu,
el a putut trirnite in ajutorul fratelui sgu niumai pe marsalcul
din Lidskovo panul Stanislaw Petrovicz, pe principele Semion
Ivanovici Mozayski si pe principele Vasilie Ivanovici Szemiac-
zycz si cu ei citeva mii de principi mai mici si nobili... Dela
Breslavl Alexandra s'a indreptat spre Troki".
E de notat cg Alexandra n'a putut trimite pe lituanieni.
Au plecat in ajutor numai un numgr de ostasi, recrutati din
tdrile rusesti, probabil pe socoteala lui proprie.
Numdrul ostasilor trimisi de Alexandru este exagerat de
acest cronicar. N'au fost citeva mii, ci numai 1.000. Aflgm
aceasta din cronica lui Bernard Wapowski, care scrie (2).
"Regele polonez se hotg,rise chiar sg porneascg din Cer-
nguti, cind sosirg ca la 1.000 de cadreti litvani, trimisi de
fratele sgu Alexandra de la riul Bug... i pricinuirg multg bu-
aurie regelui i taberei, desteptindu-le ngdejdea a le va mer-
ge bine de vor ngvgli dusmanii", adicg rnoldovenii dupg ce
rgzboiul Ii luase sfirsit. Deci i atunci, aflindu-se in depling
retragere si in apropiere de hotarul trii, polonezii se temeau
de rnoldoveni.
Din aceastg povestire reiese c Alexandra a fost retinut sg
meargg in ajutor fratelui SA1.1.1 nu de interventia diplomaticg
Colectia completa a cronicilor ruse, vol. XVII, Cronicile vest-
ruse, S. Pet., 1907, P. 554-555.
Bernard Wapowski, la Orghidan, p. 54.
278
www.dacoromanica.ro
a lui Ivan III, ci de Rada lituaniand, principala fortg In sta-
tul lituanian.
Spre regret, P. P. Panaitescu apreciazg, foarte mult inter-
ventia diplomaticg a "Rusiei" (recte Moscovei) in favoarea lui
tefan, pe care o considerg "un f apt real $i pozitiv al aliantiei
acestei tari Cu "Rusia" (recte Moscova), afirmind cg dacg Ale-
xandru ar fi intrat cu Wile sale in Moldova, situatia lui te-
fan ar fi fost cit se poate de criticg" (1).
Rada I-a retinut pe Alexandnu de la o actiune, deoarece
pima in mina sa visteria statu/ui pi dispunea de fortele /ui
militare.
Alexandru nu era, decit un fel de marionetg pi atita tot.
Cum pi-a adunat cu chiu pi vai abia o mie de ostapi, numai el
a ptiut, dar recrutarea cerea timp pi din aceastg cauzg i-a
trimis fratelui sgu ostapi cu intirziere. Maya pe care a co-
mis-o Alexandru, stind la Breaslavl pentru adunarea optilor,
a fgcut inoportun micul sgu ajutor trimis fratelui atunci, cind
nu mai era nevoie de el: regele era infrint!
In zadar ne am pune intrebarea ce ar fi fost, deed Alexan-
dru ar fi venit Cu optile lituaniene in Moldova. Aceasta posi-
bilitate nu a existat, e de domeniul fanteziei.
De aceea e timpul sg se termine cu legenda eficacitgtii
ajutorului, dat de Ivan III lui stefan, legenda, pe care nu
ptim cine a pus-o primul in circulatie pi acum se repetg mereu,
impruxnutindu-se dela un autor la altul, fgrg nici un discer-
ngm.int ptiintific (2).
P. P. Panaitescu. Recenzia asupra lucrrii lui K. V. Bazilevici,
(in traducere romneasca din 1455), in "Studii", an. IX, 1956, nr. 1,
p. 180.
Aceeasi idee dar exprimat mal ascuVit o gsim si la I. Ionascu, ate-
fan cel Mare, 1955, p. 41: "Alexandru n'a ptruns cu ostile in Moldova
si astfel atefan a putut infringe pe poloni". Deci victoria lui atefan
cel Mare nu se datoreste geniului lui militar, ci... moscovitilor.
Poate curentul acesta de preamrire a ajutorului lui Ivan M,
dat lui atefan, porneste de la un manual de "Istoria U.R.S.S." de
K. V. Bazilevici si G. A. Novitk, Moscova, 1946, partea I, p. 303, unde
se serie c," "aceast aliant a avut o mare insemntate pentru ambele
tri: retinind fortele poloneze de a fi intrebuintate impotriva Moldo-
vei, Ivan III o ajuta pe Moldova s duc lupta impotriva Turciei".
Aceast afirmatie este completamente gresit. Pin la 1487-1489 ate-
fan Voievod a fost vasalul regelui polonez si se bucura de bine de ru
de aprarea lor impotriva turcilor. Once tentativ moscovit de a
slbi Polonia ar fi dus inevitabil la diminuarea posibilittii de ajutor
-- 279
www.dacoromanica.ro
tJrmeaz s vedem acum ce rol a peat in acest razboi
IVIeng1I-Gherai.
Vine in discutie cel mai interesant moment din raportu-
rile intre aliati. Se vadete o fisura foarte inseinnata, care
va duce in curind la rezultate cu totul neateptate.
La 29 aprilie 1498 marele principe moscovit socotea posi-
bad i chiar foarte oportund impdcarea lui Mengli-Gherai cu
Alexandru (1). Probabil, cu aceeai propunere i perspectiva
Ivan III trimite pe solul su Fedet (Feodor Alexeev) la *tef an
Voievod.
Din gramota din 19 august 1498 se vede c. Fedet a fost
trimis la valahi cu o saptamina Inainte de ziva lui Petru, adi-
ca. la 22 iunie, i cu el au fost trimii i oamenii lui Mengli-
Gherai (2).
Mengli-Gherai a trimis au Fedet pe omul sAu bun Saban-
cea Afiza i 1-a insarcinat sA vorbeasca lui *tefan in felul
urmator: "Nu 0iu de ce se suptird pe mine Ltel an Voievod.
In timpul verii el a trimis la mine pe omul sAu cu intiintare
ea regele polonez i Alexandru lituanian merg impotriva
i impotriva mea. Eu cu principii mei, cu "ulanii" i cu
am trecut riul in cetatuia mea noua, (Oceacov) i cu mine
eraiu 4.000 de oameni, iar altor oameni le am poruncit sa fie
gata. Din pacate a venit in cetguia noud o board molipsitoa-
re, i au venit la mine oamenii mei i mi-au vorbit aa: Omu-
le, cu Dumnez,eu te certi? de ce stai aici la rail? pleaca!"
"lar tef an Voievod a trimis la mine (sa-mi spuna): Eti
liber, mergi la tine; regele polonez i Alexandru lituanian nu
vor veni la noi acum, ci lama". i eu 1-am ascultat i am ple-
cat la mine (la Perecop), iar in cetatuia mug. am lasat pe fiul
meu Mahmet-Gherai i pe ginerele meu Usein, fiul lui Temir,
i au ei 1.000 de oameni, poruncind sA aiba grija de stefan
Voievod. i a venit principele Constantin Ostrojski i a luat
dela stefan oameni cu sotii i copii i i-a Minat la sine".
"Fiul meu i ginerele meu au mers impotriva lui i s-au
btut cu el trei zile. Pe fiul meu 1-asu sagetat i 1-au purtat
polonez, dat lu Stefan impotriva turcilor. lar mai tirziu, chid Ste-
fan a rupt legAtura Cu Polonia i avea in 1497 nevoie de apgrarea
moscovitA, am vazut ce apArare a apItat.
Sbornic, vol. 41, p. 250.
Sbornic, vol. 41, p. 255.
-- 280
www.dacoromanica.ro
EVDOCHIA OLELCOVICI
Principesd de Kiew-Sotia lui ,5tefan cel Mare
Mama Elenei.
www.dacoromanica.ro
ELENA
Fiica lui .5 te fan cel Mare pi nora lui Ivan al Ill-lea
Principele Moscovei.
www.dacoromanica.ro
pe jas, i oamenii mei 1-au eliberat si aici au fost ucisi din
oamenii mei 300 de oameni buni si 200 de oameni tineri. Tu
aceste vorbe sg le transmiti voievodului. Dacg stefan Voievod
va trimite pe omul sgai la marele principe, eu voi porunci ca
el sA fie dus la fratele meu, marele principe. Eu am trimis la
turci pentru cauza lui stefan pe omul meu Tamlac si in timp
de 5 zile el si-a indeplinit misiunea" (1).
"lar regele polonez i principele Alexandru litaianian au tri-
mis la mine pe oamenii lor si au vorbit asa : "Impacg-te cu noi
vom merge impotriva Valahului", i eu le am rgspuns :
"Dacg doriti sg mergeti impotriva Valahului, eu nu mg impac
cu voi. Dacg vreti s. vg impAcati cu tef an, eu v voi impgca,
voi fi mediator. Dacg nu VA yeti impgca cu el, eu voi merge
impotriva voastrg impreung cu tef an". Nu se stie ce este
adevgrat si ce este fals in aceastg povestire. Insg intfo gra-
motg trimisg voievodului Mengli-Gherai Il denumeste lingu-
sitor "pgrintelul" ("otcici"), simtind probabil, mustrAri de
constiintg.
In acelasi august 1498 marele principe al Moscovei Ivan III
trimite la Mengli-Gherai pe principele Semion Romoda-
novschi (2), cu porunca sg-i spung ca impAcarea cu Alexan-
dru se lasg de catre Ivan III la latitudinea lui Mengli-Gherai.
Desigiur aceastg dorintg de a se impgca cu Lituania este
un reflex al curentului de pace, care, dupg cit se vede din
corespondenta diplomaticg, era dominant In 1498 la curtea
moscovitg, cind Ivan III admitea fmpgcarea aliatilor Cu Ale-
xandru. lar peste un an in octombrie 1499, stirea incheierii
tratatului de pace intre tef an si Polonia si Lituania a produs
o impresie puternicg asupra lui Mengli-Gherai, incit si el a
manifestat dorinta de a se impIca.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 17
FIICA LUI STEFAN CEL MARE ELENA SI SITUA TIA
INTERNA DIN MOSCOVA IN 1497-1504
1. COMPLOTUL DIN 1497. ASCENSIUNEA ELENEI
282
www.dacoromanica.ro
Ascensiunea Elenei i apoi cgderea ei era privitg in legg-
turg cu participarea ei la a4a, zisa erezia "jidovitilor, dupg
cum a poreclit-o biserica oficialg.
Aa credeau S. M. Soloviev, N. Kostomarov, V. O. Kliucevs-
ki . a. (1).
Aceastg conceptie a fost rgsturnatg de istoricii actuali.
Au fost reexaminate pgrerile vechi i s'a stabilit cg Sofia
intretinea leaturg. cu boierii mari feudali i dorea pace cu
Lituania, unde fiica ei Elena Yvanovna era casgtoritg cu ma-
rele principe Alexandru (2). Dimpotrivg, Elena "Volopncg",
dupg oum a parecliVo Ivan al III-lea, crescutg la tatgl su
In condituinile de centralizare a puterii in stat, simpatiza re-
formale intre-prinse de marele prncipe in aceeasi directie.
Dar cine era atunci pentru centralizarea puterii, dorea
In mod implicit i trecerea teritoriilor rusesti de la Lituania
la Moscova. Acest cop nu putea fi atins farg rgzboi.
Evenimentele de la curtea Moscovei s'au desfgsturat in
modul urmator.
In 1497 diacul Fedor Stromlov a comunicat fiului lui
Ivan III Vasilie cg tatgl sgu vrea sg dea codomnia nepotului
su Dimitrie, numindu-I prncipe al Vladimirului i Moscovei.
De aceea Afanasie Eropkin, diacul Stromilov, Poiarok, fratele
lui Huno, si alti fecori de boieri au inceput sg sugereze lui
Vasilie ideea ca el sg, plece dela tatgl su la Vologda i Be-
loozero, luind cu sine i visteria statului. Se presupunea to-
todad: cg principele Dmitrie Ivanovici va fi omorit. Pentru
aceasta babele aduceau Sofiei, mamei lui Vasilie, otravg (3).
Sensul complotului nu lasg, nici un dubiu. Planul plecgrii
lui Vasilie la Vologda i. Beloozero, care n'ar putea sa fie rea-
S. Soloviev: Istoria Rusiei din cele mai vechi timpueri, ed a
2., S. Pet., vol I. p. 149 si u.
N. Kostomarov: Istoria rusa in biografii ale principalelor ei figuri.
S. Pet., 1911, vol. I, p. 167, 172, 173, 191, 192.
I. S. Lurie: Din istoria luptei politice in timpul lui Ivan III:
"Ucionie Zapiski Leningradskogo Universiteta". Seria stiintelor isto-
rice, caietul 10, 1941, P. 107. De acelas autor: Lupta ideologica in pu-
blicistica rusa sfrsitul secolului XV si inceputul secolului XVI, Mos-
cova-Leningrad, 1960, p. 187-183.
N. Kostomarov, op. cit. (Istoria rusa in biografii ale principa-
lelor ei figuri), S. Pet., 1911. vol. I p. 178.
V. O. Klincevski: Cursul de istorie rusa, vol. II. partea II., 1957,
p. 120-121, 129.
-- 283
www.dacoromanica.ro
lizat gird consintamintul mamei sale, n'a fost decit afirma-
rea vechiului drept al vasalului de a sluji cui va dori $i ne-
garea principiului nou al autocratiei. Prin aceasta Sofia se
punea in opozitie vddita cu politica interna a lui Ivan M.
Ea a fost autoarea adevgratg a complotului. Nu e de mira-
re, deoarece i inainte de aceasta Sofia manifesta tendinte
de sustinere a boierilor din opozitie.
Aflind in decembrie 1497 despre acest complot, marele
principe Ivan s'a miniat strasnic si a ordonat sg fie omoriti
Vladimir Gusev (1), principele Paletki Hrulea, Poiarok,
Scriabin-Travin, diacul Stramilov i Afanasie Europkin,
iar babele vinovate sg fie innecate in riul Moscova in timpul
noptii.
Dupg rgfuialg cu opozitia Ivan III a dispus ca domnia in
stat, arturi de el, sg fie data nepotului su Dimitrie, fiul Ele-
nei Volosanca.
In acest timp Elena juca la curtea Moscovei un rol politic
de seamg (2).
In 1498 Elena si fiul ei Dmitrie ajung la apogeul influen-
tei lor politice. In februarie 1498 are loe incoronarea festivg
a lui Dmitrie. Pentru aceasta a fost alcgtuitg o skijbg biseri-
ceascg specialg. In ruggciunea mitropolitului s'a pomenit cg
Dumnezeu l'a binecuvintat pe Dmitrie ca pe "un tar" i i'a
dat "sceptrul domnier.
In timpul acestei incorongri Ivan al 111-lea a pus pe Dmi-
trie insemnele damniei i "sapca lui Monomah", ceea ce in-
semna recunoasterea si exprimarea oficialg a ideei trecerii ro-
lului "Romei noi" asupra Moscovei (3). Totodatg Ivan III a
spus nepotului su: "Te am miluit si te am binecuvintat ca
marele principe. Sei ai grija din toatd mima de toatti crqti-
natatea ortodoxti" (4). Aceastg recomandare are sensul luptei
L. V. Cerepnin Arhivele ruse feudale. Partea Moscova.
1951. p. 290.
Este respinsa vechea versiune c autorul noului cod de justitie
centralizata, a*a zisul Sudebnic, publicat In 1497, ar fi V. Gusev. Daca
el ar fi fost autorul ar fi de neinteles omorirea lui.
Contrar pareii lui K. V. Bazilevici, op. cit., p. 364-365.
I. S. Lurie, Lupta ideologica, p. 383 i 385.
Colectia completa a cronicilor ruse, vol. VIII, Voskresenskia
Letopis, p. 236.
P. P. Panaitescu (recenzia asupra lucrarii lui K. V. Bazilevici), "Stu-
dii" an. IX, 1956, nr. 1, p. 181) vede in recomandare de mai sus un
284
www.dacoromanica.ro
impotriva Lituaniei, care si dup armistitiul lituano-rus din
1494 mai detinea in posesiunea sa teritoriile rusesti, este o
anuntare a programului politico-national pentru viitor, in-
demnul la actiruni.
Coincidenta de timp intre publicarea "Sudebnikului" din
1497-1498 cu tendinta lui de centralizare a judecAtii, i inco-
ronarea lui Dmitrie arat. a Elena si fiul ei Dmtrie au con-
simtit sa introducti in viatI acest act de legislatie in scopul
de centralizare a puterii in stat.
zisii eretici dela finele secolului al XV-lea au fost apA-
rAtori ai autocratiei i centraliz.rii (1), si Elena, care era in
fruntea cercului moscovit al ereticilor, nu putea sA nu fie apg.-
rtoarea norului regim.
www.dacoromanica.ro
In vederea Irnpdcdrii lui Ivan III cu sotia sa lui Vasilic
i-a fost oferit in 1499 titlul de mare principe al Novgorodului
Pscovului. Dimitrie n'a fost eliberat !neg. de codomnie.
Dar Vasilie nu s'a multiunit Cu acest compromis.
Dupg. cum aratg .I. S. Lurie, bazndu-se pe o stire a leto-
pisei ruse, in 1500 "Vasilie dorind codomnia, a fugit la V eazma
Cu sfetnicii scli, i marele principe a Inceput sd se sfdtuiascg
cu kneaghina Sofia, I-a Intors i i-a dat codomnia, iar pe
Dmitrie si pe mama Elena i-a pus sub strajd" (1).
Prin urmare, Vasilie in 1500 a realizat planul, pe care II
avea Incd din 1497. Atunci num,ai se gindea sA fugd, Yar acum
a tugit de-a-binelea i fried la granita cu Lituania, unde se
desfdsurau lupte Impotriva lituanienilor. Ivan trebuia O. se
gindeascg bine ce sd facd: sd riste sA compromitd mersul
Incd neterminat, prin actiuni Impotriva fiului, sau
cedeze, sacrificind nepotiul (2). Evenimentele Il Irnpingeau la
cea de a doua solutie.
La 11 aprilie 1502 marele principe "a pus opala (disgra-
tie) asupra lui Dmitrie si a mamei lui Elena si i-a Inchis, iar
peste doud zile la 14 aprilie 1502 Vasilie a fost proclamat
mostenitor al tronului i codomnitor.
Ivan al III-lea explica schimbarea radicald a situatiei in-
terne politice prin faptul cd, Elena "nu s'a purtat cum se cu-
venea", iar altd, dat mai adduga cd "Dmitrie a Inceput sa
vorbeascd cu el grosolan (3). Desigur, explicatia a fost inven-
tatg pentru a ascunde adcvdrul: nevoia de a se Ympdca Cu
sotia sa Sofia si fiul sdu Vasilie.
V. Bazilevici presupune cg Impdcarea lui Ivan cu Sofia
a provocat intrigi accentuate din partea Elenei si a fiului ei,
care se temeau de victoria depling a pdrtii adverse (4). E po-
sibil ca aceasta sd fi avut loc. Dar explicatia nu este suficien-
td, fiind doar o verigd in lantul evenimentelor ce s'au produs.
V. Cerepnin sustine just cg indepartarea liui Dmitrie
trebuie sd fie privitd sub prizma raporturilor moldo-mosco-
vite (5) si presupune cg disgratia, care a cdzut asupra lui Dimi-
www.dacoromanica.ro
tre gi Elenei, a fost provocatg de refUzul kui Stefan de a rupe
leggturile lui pasnice Cu Lituania si de a intra in rgzboi cu
aceastg tuth de partea Moscovei.
Aceastg afirmatie insg lasg fgrg expliptie psihologia mo-
mentului politic pi Ii permite autorillui sg' afirme ou totul
gregit cg boierii Patrikeev apartineau partidului Elenei, care
si ea ar fi fost impotriva rgzboiului cu Lituania.
Explicatia trebuie cgutatg in faptul cg. din momentul im-
pgcgrii lui Stefan cu Lituania si al eventualului refuz de a
mai lupta contra Poloniei Lituaniei, voievodul valah deve-
nea mutil Moscovei. Stefan nu mai conta ca aliat i prin
aceasta a inlesnit lui Ivan III sacrificarea nepotului si ma-
mei lui in favoarea fiului. Cu alte cuvinte, evenimentele exter-
ne aa avut o repercusiune asupra situatiei politice interne si
s'au combinat.
Probabil, Stefan Ii punea intrebarea: ce profit a avut el
de pe urma aliantei tripartite? In afarg de prada de rgzboi,
care cgdea In mina lui Stefan ca urmare a incursiunilor sale
rgzboinice, el nu s'a ales cu nimic.
A venit desgmggirea. De aceea ne putem da lesne seama
cg, Stefan nu dorea sg intre din nou in rgzboi cu Lituania.
Prin iurmare, arnenintarea fiului marelui principe in con-
ditiunile rdeboiului moscovito-lituanian, activitatea energicd
a Elenei in vederea pgstrgrii situatiei pentru fiul ei Dimitrie
si o lisura adincti in raporturile a/iati/ar, toate acestea au ju-
cat un rol in cgderea Elenei i fiiului ei Dimitrie.
Se pune incg o intrebare fireascg: in soarta Elenei nu a
jucat oare un rol oarecare pi participarea ei la miscarea liber-
cugetgtoare, asa zisg ereticg din Moscova?
Din istoriografia sovieticg cunoastem cd au existat doug
cercuri de eretici: novgorodian si moscovit. Cercul moscovt
tgggduia traditia Sfintilor pgriuti, care in persoana Si. Iri-
nou afirmase cg sfirsitul lu.mii va veni la implinirea a 7.000
de ani dela crearea lumii. Dar in 1492, pe care dupg calcul
cgdea acesti 7.000 de ani, sfirsitul lumii nu a venit, de unde
s'a tras concluzia cg sfintii pgrinti mint gi n umeritg incre-
dere. Cercul moscovit ducea o propagandg sustinut impotriva
existentei institutiei monahale (1).
In cuprinsul cercului din Moscova in afarg de Elena in-
(1) I. S. Lurie. Lupta ideologa, p. 129, 138, 140, 161.
287
www.dacoromanica.ro
trau: patru dieci (fratii Kuritin, Istoma i Svercioc), un fecior
de boier (Mitea Konopliov), doi negustori (Klenov i Zubov),
un scrib profesional din rindul tercovnicilor (Ivaska Ciornii)
si o figur nelgmurit a lui "ugrinul Martinko" (adicA din
Ungaria), cu alte cuvinte ntunai persoane, legate de aparatul
de stat, slujbasi si nu boieri mari (1).
Ambele "erezii" sustineau in principiu confiscarea averi-
lor bisericesti. Ambele cercuri de "eretici" inteun fel oare-
care participau la lupta intre biserica oficialg. prezentat prin
Iosif Volotki, care milita pentru mentinerea averilor biseri-
cesti, si Nil Sorski, care dimpotrivg sustinea ideea seculari-
zrii lor.
Pentru Ivan al 111-lea nru exista nici-un motiv s lupte
impotriva "ereticilor" ba dimpotriv Ii simpatiza, deoarece
"if suridea ideea secularizdrii averilor biserice0i.
Dac nora lui Ivan Elena si fiul ei erau legati de "eretici",
apoi sotia lui Ivan Sofia si fiul ei Vasilie prin slugile lor Tra-
hanioti sustineau legtura ciu partizanii lui Iosif Volotki, care
se aflau de partea reactiei feudale (2).
Participarea Elenei la "erezie" intreste prerea despre ea
ca partizan a statului centralizat. Probabil, ea sustinea
ideea despre o guvemare "cu 'fling. tare".
Ideologia centralizrii puterii in stat trebuia sg fie for-
mulat pentru uzul tuturor. I-a servit de baz "Povestirea
despre Draculea", adicg despre Tepes Vodg, care in guverna-
rea sa a fost foarte crud, dar si drept. L. V. Cerepnin crede
c aceast povestire a fost alcg.tuitg din insgrcinarea guver-
nului moscovit (3). Impgrtgsim aceasr parere.
Cine a fost autorul ei nu se stie. Judecind dupg "romg-
nismele" povestirii, autorul ei a fost, probabil enigmaticul
"Martinko", "ugrianin", adie om de provenient din Un-
In articolul meu din "Studi i Cercetri Istorice", Iasi, 1943,
sub titlul: "Politca extern a lui tef an ce! Mare Intr o lumina nou.",
p. 28 (din extras), bazindu-m pe istoriografia veche ruseasc. (S.
Soloviev), N. Kostomarov, V. Kliucevski) afrmasem cA, boierii Pa-
trikeev i principele Semon Riapolovski fceau parte din anturajul
Elenei 1 partidul e. In urma investigaOilor istoricilor sovietic
rerea aceasta a devenit eronat.
I. S. Lurie. Lupta ideologia, p. 347.
L. V. Cerepnin, op. cit., p. 391-392.
288
www.dacoromanica.ro
gana ("Ugria"), transilvanean, care fgcea parte din cercul
moscovit al "ereticilor" condus de Elena.
Dar cine a inspirat aceastg povestire, putem afirma aproa-
pe fgrg gres. Inspiratoarea ei a fost Elena "Volosanca", care
desigur, a auzit despre domnia lui Tepe Vodg (1456-1462 si
noiembrie-decembrie 1476). Acest gospodar, care a fost con-
cornitent si crud dincolo de once mgsurg si drept, trebuia sg
se/weasel ca model de imitate in unele privinte conforme
cu ideea de domnitor autocrat, adungtor de teritorii rusesti,
"centralizator".
Dar pentru impgcarea cu sotia si cu fiul Vasile Ivan al
III-lea a renuntat la secularizarea averilor bisericesti. In 1503
Ivan III a invitat pe Iosif Volotki s vie la dinsul si a avut
cu acesta o convorbire semnificativg (1). El a invinuit pe nora
sa de erezie, a recunoscut a a avut cunostintg de erezie n'a
luptat impotriva ei si a rugat "sg fie iertat". Concesiunea s'a
realiz at.
In acelasi an a avut loe un sobor bisericesc, care a con-
damnat pe eretici la moarte. In conformitate cu aceasta, din
ordinul marelui principe, ereticii in decembrie 1504 au fost
arsi intr-o cuscg cu gratii, in afarg de Elena, care se afla in
inchisoare si acolo la inceputul anului urmgtor a murit (2).
Stratagema Sofiei s'a incununat cu succes: lovind in ere-
tici, se lovea si in Elena.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 18
www.dacoromanica.ro
trikeev partizani a impacarii i apropierii cu Lituania. Ivan
III a intimpinat opozitie planurilor sale de rzboi pentru pa-
minturile rusesti impotriva go,spodarului lituanian (1).
Dar, contrar parerii autorului, aceasta nu ins'emna
aceste persoane nu erau in opozitie si la politica interna, dusa
de Ivan III, deoarece cine era partizan al impacarii cu Litua-
nia. acela, fireste, era cuprins de teama reformelor de cen-
tralizare a puterii in cazul razboiului reusit ou Lituania. In-
clinarea spre pace cu Lituania avea ca revers tagaduirea po-
liticii de centralizare a lui Ivan III.
Evenimentul din 1499 cu pedepsirea boierilor Patrikeev si
altor persoane, in legatura ou ei, Ii capata o explicatie plau-
zibila in legatura cu ceea ce a avut loc in anul precedent,
In 1498.
Probabil, aceasta opozitie in 1498 a desf4urat o activita-
te deosebit de energicti pentru pace Cu Lituania 0 l' a ademenit
pentru un timp oarecare 0 pe Ivan III. i ceea ce n'a lost
remarcat nici de K. V. Bazilevici, nici de alti autori, care au
scris despre evenimentele dela sfirsitul secolului al XV-lea la
curtea moscovita, Ivan al 111-lea, dupa cum se vede din cores-
pondenta lui diplomatica cu Mengli-Gherai, se pronuntd pen-
tru pace cu Lituania, deci nu are dreptate K. V. Bazilevici,
afirmind c In 1498 la Moscova isi dadeau seama c razboiul
impotriva Lituaniei este inevitabil (2).
In 1498 se constata oscilatie i o explicam prin influenta
cercului S. Riapolovski-Patrikeev. Probabil, I. Patrikeev, care
dupa ocupatia sa era diplomat i jurist, se afla in fruntea tra-
tativelor ou Mengli-Gherai i Voievodul stefan si le influenta
puternic prin insusi marele principe. Numai asa se poate ex-
plica faptul c in aceasta corespondenta. Ivan III nu se im-
potrive0e p/anuri/or aliatilor sdi de a se impdca cu Lituania
dupd cum am vdzut ltisa la latitudinea bui Mengli:Gherai
chestiunea
Faptul c ciocnirile la granite, lituaniana continuau
1498 nu contrazice teza privitoare la existenta curentului pas-
nic dela curtea moscovita in acest timp. Militarii isi faceau
datoria dupa inertia din trecut, iar Ivan III oscila. Tot astfel
a fost si mai tirziu, cind se duceau tratative de pace in 1503,
K. V. Bazilevici, op. cit., p. 374.
K. V. Bazilevici, op. cit., p. 428.
291
www.dacoromanica.ro
militarii !pi indeplineau misiunea. Operatiile militare de obi-
cei contirmg atita timp cit nu este incheiat armistitiul.
tefan Voievod, probabil, nici nu Wa cg la Moscova dupg
o atitudine papnicg pentru Lituania din 1498 a intervenit o
schimbare hotgritg a atitudinii fatg de Lituania pi deaceea
conform Cu recomandgrile lui Ivan III din 1498 a ordonat ca
delegatii si Hgrman pi Ivanko sg semneze preliminarele la
tratatul de pace cu Polonia pi Lituania, ceea ce a pi fost exe-
outat la 16 aprilie 1499 (1), iar la 12 iulie 1499 a fost incheia,
tg aceastg pace printr' un tratat amg,nuntit. Prin urmare hotg-
rindu-se pentru pace cu Lituania, stefan Voievod nu papea
In desacord cu liniile generale de politicg a aliatului sgiu mos-
covit fatg de Lituania (din anul 1498). Dealtfel 15tefan avea
0 motive pro prii pentru impti care cu Polonia 0 Lituania.
www.dacoromanica.ro
t.o
co
www.dacoromanica.ro
la Cracovia si acolo a fast confirmat unirea intre ambele state
inteo formI moderatA (1).
Un ajutor eficace i-a dat regelui Vladislav al Ungariei,
care a mijlocit impacarea lui Albrecht cu tefan Voievod.
In a doua jumbitate a anului 1498 la curtea rnoldoveneas-
ea" din Suceava domnea ourentul de pace cu Polonia. Era de
ales dintre dusmani. Polonia de trei ori devastatU, nu mai
prezenta pentru Moldova cel putin pentru un timp apropiat
nici un pericol, pe chid Turcia rminea si mai departe un
adversar groaznic, amenintAtor, capabil s pericliteze InsAsi
existenta statului xnoldovenesc.
295
www.dacoromanica.ro
5) obligatia de a pritni pe stefan in Ungaria sau Polonia,
dacg aefan ar fi alungat din targ de vreun pretendent la
tron, 6) obligatia lui aefan de a nu face nici o pagubg rega-
tului, 7) dacg s'ar intimpla rgzboi contra turcilor, se prevede
cg Vladislav va trece Dungrea prin Tara Rornineascg, iar Al-
brecht prin vadul dela Oblucita; o altg cale s-ar putea admite
numai cu consimtg,mintul lui aefan, 8) regele Poloniei i cel
al Ungariei i fratii lor vor da ajutor rggduit in contra tur-
cilor, dacg teran va avea nevoie, dar tef an sd nu fie ccmsi-
derat necredincios tratatului contra vointei sale, dacti ar fi
silit sd mearga Cu turcii, 9) negustorii din ambele tgri vor fi
liberi sg facg negot, 10) se prevede un procedeu de aplanarea
nedreptgtilor sau pagubelor suferite de supusii poloni pe te-
ritoriul rnoldovenesc si de supusii moldoveni pe teritoriul
polon.
Tratatul a fost semnat de tef an si boierii lui, aflati in
functiuni, cu aplicarea sigiliilor. Tratatul a fost redactat in
limba slavg i lating.
Chestiunea Pocutiei a rmas in tratat nelgmuritg. O i-
nea in stgpinire tefan Voievod. Fiecare din pgrti sperase cg
In viitor chestiunea se va aranja in favoarea sa, dei o aseme-
nea aminare a chestiunii era in mod obiectiv o gresalg poli-
ticg din partea lui aefan.
Cu Alexandru, marele principe al Lituaniei, tefan incheie
la 14 septembrie 1499 un tratat de aliantg in plus, prin care
ambele pgrti i fgggduiesc prietenie i Ii iau obligatia de a
extrgda pe pribegi, a face dreptate in cazul delictelor i cri-
melor intimplate la granitg si de a nu pune piedici negotu-
lui (1). E interesant a la incheierea tratatului au luat parte
nu numai boieri, aflati in functiunile statului, ci i alti boieri
care au lost, fgrg a pomeni numele lor.
Pentru atitudinea, ca sA zicem asa, rezervatg a lui tefan
Voievod in 1500-1503 autorul vede trei cauze. In primul rind,
situatia intemationalti in sudul Europei. Din Roma se fgceau
chemgri la cruciada impotriva Turciei. E posibil cg speranta
de eliberare de sub jugul turcesc Il indemna pe aefan
intreting raporturi pasnice cu eventualii participanti ai cru-
ciadei anti-otomane. In al doilea rfrid, in cazul egzboiului in-
www.dacoromanica.ro
57EFAN CEL MARE
Detaliu din pictura mdndstirii.
Dobrovdt (reg. la0).
www.dacoromanica.ro
tre stefan i Iagielloni, care dispuneau de cele trei tri,
fan nu se putea astepta la ajutor din partea lui Ivan al III-lea
"din cauza distantei mari". In al treilea rind continua "ra-
cirea" !titre tefan si Ivan din cauza mostenrii tronului
moscovit.
Sinter'', de acord c situatia international putea s in-
fkienteze pe tefan, ceea ce se confirm, prin delegarea lui
andru la Moscova in decembrie 1501 cu propunere de parti-
cipare la liga anti-otoman. Deci tef an credea atunci in po-
sibilitatea organizrii ei.
Intelegerea celor trei frati, avind coroane in Polonia, Li-
tuania i Ungaria, in favoarea rzboiulur impotriva lui Stefan
nu era posibil. Iagiellonii nu se intelegeau intre ei i niu se
ajutau reciproc. Ca dovadd serveste faptul cg Polonia nu a
ajutat Lituania, cind Ivan III a atacat pmir' lituaniene.
Fiecare din cele trei state, conduse de Iagheloni, Ii avea in-
teresele lui proprii.
"Fracirea" lui Stefan fat de Ivan III desigur a jucat un
rol oarecare in pAstrarea neutralitgii Moldovei in anii 1500-
1501, ins schimbarea atitudinii politice a lur stefan dateaz
din 1499 si !nth de toate trebuie s fie explicat, pacea din
acest an.
Inteun articol mai vechi, consacrat politicii externe a lui
tefan Voievod (1), am arAtat dou cauze ale schimbrii de
atitudine politic a lui Stefan. In primul rind, Polonia imediat
dup devastarea el in mai si iunie 1498, a incheiat la 13 iulie
1498 un tratat de aliantd Cu Ungaria (2).
In ipoteza pstrrii de &are stefan a atitudinii stile Po-
loniei s-ar fi putut incorda relatiile Moldovei cu Ungaria.
Domnitorul moldovean dat seama di e mult mai usor
ooupi teritoriile polone i lituaniene, decit s le retii in tesa-
tura evenimentelor ce se desfsurau.
In al doilea rind, stefan avea motive s fie nemultumit
de aliatii si. Am vzut ce explicatie trebuia s dea Mengli-
Gherai lui tef an cu privire la lipsa de ajutor in cel mai greu
www.dacoromanica.ro
moment pentru el in timpul razboiului cu Polonia din 1497,
Oare periclita insgpi existenta statului moldovenesc.
lar in ce privepte pe Ivan III, acesta s'a limitat numai la
ajutor diplomatic cu arAtarea c e ruda pi de aceleapi vedeni
Cu stefan, fraz5, pe care a repetat-o lui Alexandru de mai
multe ori pi pe care acesta o cunoptea pe de rost (1). Desa-
m5girea in ceea ce privepte politica externa nou5 i-a upurat
lui stefan intelegerea cu polonii pi lituanienii. Acest pas nu
insemna c rupe pacea cu turcii. Ca un diplomat vigilent,
aefan pentu once eventualitate a introdus in tratatul ou Po-
lonja pi Lituania din 1499 o rezerv5 important5 pi foarte sem-
nificativa, care la nevoie ar putea s5 aduc5, o anihilare com-
pleta a tratatului. Astfel tef an ipi asigura libertatea de ma-
nevrare diplomatic5 pi in timp de pace pentru refacere in-
terna a Moldovei.
In sfirpit, mai putem adauga un rnotiv pentru atitudinea
papnic5 a lui tef an Voievod. Turcii pi tatarii au devastat in
1498 tocmai acele regiuni, Podolia g Galitia, asupra cdrora
aveau pretentii insdsi moldovenii. In afar5 de aceastb,, devas-
tind pi pirjolind pgrninturile polone pi lituaniene, turcii ii da-
deau lui tef an un prilej de gindit: dar dac5, succesele tur-
cepti vor continua in Polonia pi Lituania, ce va fi cu Moldova?
Nu cumva "pofta vine mincind", turcii vor incerca s faca
din Moldova un papalic?
Toate acestea luate la un loe au contribuit la schim.barea
atitudinii politice a lui tef an Voievod.
tefan mijlocepte pacea intre Alexandru pi Ivan III pi pro-
mite celui dintii s5 trimitg, din nou pe Costea la Moscova pi
totodat5 trimite o alt5, colie la Mengli-Gherai (2).
In anul 1499 dup5 r5fuiala Cu grupul Patrikeev-Riapo-
lovski, la curtea moscovita trebuia sa triuxnfe curentul de
luptd impotriva Lituaniei. De aceea nu este de mirare cd in
aprilie 1500 marele principe moscovit comunica in Crimeea
cb". Alexandru nu vrea sd se impace, adic5, s5 consimte la cere-
rile moscovite pi in august aceluiapi an Mengli-Gherai pri-
mepte vestea ca Moscova a declarat rAzboi Lituaniei. Toto-
K. V. Bazilevici caracterizeazg actiunea lu Ivan III pentru
incetarea ea"zboiului din 1497 Cu totul gre*it ca "energieg", op. e 443.
I. Bogdan, op. cit., vol. II, p. 446 *. u.
- 98 -
www.dacoromanica.ro
data Ivan III trimite la tef an pe omul sgu Michita, insotit
de tef an Petru, prin Crimeea (1).
Trebuie sg credem cg, intrind in rgzboi cu Lituania,
Ivan LII dcrea ca g5'tefan sci-1 ajute cu toate cg de curind te-
fan se impgcase cu Lituania gi Polonia. In august 1499 marele
principe moscovit a primit dela Alexandru cornunicarea cg
el impreung cu regele unguresc gi ceh Vladislav gi regele
polonez Ian Albreht gi cu alutorul lui Dumnezeu vor sg apere
pe stefan impotriva turcilor (2).
Totodatg propune ca gi Ivan III s le fie in ajutor impo-
triva pgginului turc, care se gindegte sg, distrugg, toat legea
cregting gi sg ja plmintul tgrilor cregtine. Tara lui stefan
este "poarta tuturor tgrilor cregtine al insulei noastre. Dacg
va cuceri tara lui stefan, nu va fi linigte nici noug., nici tie".
Cu privirea la propunerea de ajutor impotriva turcilor
Ivan III rgspunde: "Cu te fan valah sintem in rudenie, gi
dacg va fi din partea lui stefan vestea cg irnpotriva lui vin
turcii, pi ii va fi nevoie de ajutor, noi, cu mila lui Dumnezeu,
vrem sg stgm intru apgrarea cregtinisrnului imotriva pggi-
nismului".
Acest rgspuns a fost foarte circumspect. Inteadevgr, cine
era prim,u1 gi cel mai interesat in chestiunea apgrdrii contra
turcilor? Desigur, insugi voievodul Valah, care putea sg-i aducg,
lui Ivan III la cunogtintg, vestea planului de of ensivg tur-
ceascg. contra Moldovei gi a-i cere ajutor. Dar aceasta n'a avut
loe, ceea ce denotg cg ideea primejdiei turcegti a fost mult exa-
geratg de regele Alexandru, dacg nu chiar inventat.
La sfirgitul anului 1499 sultanul Baiazid cu asentimentul
solilor Milanului, Florentei gi Neapolului gi mai ales al Papei
i al impgratului Maximilian a inceput un nou rgzbou contra
Venetiei, care a durat gi in 1500 (3). Deci Turcia avea atunci
cu totul alte preocupgri gi nu plgnuia de loe actiuni rgzboi-
nici la nord de Dungre.
Desigur hotgrindu-se la un rgzboi impotriva Lituaniei, in-
Sbornic, vol. 41, p. 288, 300 *. u., 314 . u.
Sbornic, vol. 35, p. 281 0 284.
Acest rzbol intre Turcia 0. Venetia era al doilea la num5r.
Primul a durat 16 ani dela 1463 0 ping la 1479 1 s'a terminat Cu vic-
toria turcilor. Venetia a fost nevoitA s5, Inchele cu el pacea (tratatul
dela Constantinopole de la 1479), cind 0 hanatul Caraman din Asia
Mic s'a supus puterii sultanului.
299
www.dacoromanica.ro
teresele proprii fiind mai presus de toate, Ivan M cAuta spri-
jin si dela stefan in ciuda principiului "pacta sunt servanda".
In cronick rusa a lui Bihovet se face o afirmatie intere-
santg. CitAm: "In 1499 marele principe Ivan s'a gindit s
inceap rAzboi Cu ginerele su marele principe livanian Ale-
xandru dupd intelegere cu tarul din Perecop Mengli-Gherai
Cu cuscrul sdu , tefan, voivodul valah, In ciuda jurAmintu-
lui, a intelegerii vesnice si a legIturii de singe" (1).
Acest pasaj se preteazA la interpretare. Dacg, e vorba nu-
mai de planul lui Ivan III ("s'a gindit"), atunci ckAtIm o
confirmare precied c marele principe moscovit in ciuda tra-
tatului de pace intre Polonia, Lituania si Moldova, mai nu-
trea speranta de a atrage pe stefan la o actiune impotriva
Lituaniei.
Dacg, sensul pasajului este cA a aviut loc o intelegere intre
Ivan III, Mengli-Gherai i fostul sAu aliat $tefan, el este com-
pletamente eronat, ceea ce se adevereste prin faptele ce au
urmat. Nici la inceputul rgzboiului moscovito-lituanian din
1500-1503, nici la continuarea lui, stefan n'a luat parte.
El pg,stra neutralitatea pina la sfirsitul anului 1502, cind
a intreprins o actiune pe cont propriu, Cu totul independent
de Ivan III. Aceeasi cronicA tnentioneazg, actiunile edzboinice
ale lui Mengli-Gherai (2), dar nimic nu pomeneste de vre-o
actiune fzboinicg, a lui tef an impotriva Lituaniei sau Po-
loniei in 1500-1501, ceea ce ar fi trebuit sA aiba loc In ipoteza
continuArii aliantei moscovito-moldovenesti.
Dae tef an ar fi acceptat propunerea lui Ivan de a lupta
contra Lituaniei sau Poloniei, el nu si-ar fi permis ostilitsti
impotrva turcilor In 1499 si 1500, de care vorbim mai departe.
Una nu concordA Cu alta. Ostilitatea fata de turci cerea impe-
rios pacea cu Polonia si Lituania.
Deci credem ea' tocmai prima noastra presupunere asupra
sensului pasajului cronicii este pstg.
In Incheiere semnalArn un fapt, care vorbeste in folosul
eficacittii tratatului de pace din 1499. In urma acestui tra-
tat, dupg cererea tefan regele polonez a ordonat Ea fie
tgiat capul lui lije, fiul lui Petru Aron, un eventual preten-
Colectia completa a cronicilor ruse, vol. XVII, S. Pet. 1907,
C. 557.
Op. cit., c. 565-566.
300
www.dacoromanica.ro
dent la tronul Moldovei. Executia a avut loc la Czchow in 1501
In prezenta solilor moldovenegti. Pretextul condamnrii la
moarte era falsificarea de ctre Ilie a unor scrisori regegti (1).
www.dacoromanica.ro
me: bani, vesel de argint si de aur, 5 sube de samur, 5 sube
de jder, 5 de ermelin, sube de blan fg,r'd precizare, o cup.
Darurile moscovite incep sg, cure in curtea hanului, dupN
cu.m se contat: din corespondenta diplomaticA (1) de la 1486,
mai intens de la 1491.
Tarul tAtarilor din Crimeia Mengli-Gherai a fost literal-
ment cumpdrat de marele principe moscovit Ivan al 111-lea.
Frecventa donatiilor creste mai ales in anii cind Ivan al 111-lea
avea cea mai acutd nevaie de tdtarii din Crimeia, anume in
perioadele ref zboaielor mascovito-lituaniene din anul 1492-
1494 i 1500-1503.
DacA la aceste daruri mai adauggm prada de fzboi in
urm.a jatului pAmintului lituanian i polonez, vom intelege
mobilul actiunilor rgzboinice ale lui Mengli-Gherai i vom
putea determina pretul "dragostei, prieteniei i frAtiei" pentru
merele principe moscovit din partea lui Mengli-Gherai.
Marele principe lituanian Alexandru solicit i el priete-
nia lui Mengli-Gherai. Ii promitea chiar plg,teascA suma,
cheltuit cu ocazia construirii cetAtii Oceacov (27 oct. 1492),
dar Mengli-Gherai a preferat sg.-i fie plAtite aceste cheltuieli
de darnicul Ivan al 111-lea. Pe de alta parte intelegea cs e
mai usor s faci incursiuni in Lituania, decit in hotarele sta-
tului moscovit.
Cerlalt aliat al lui Ivan III stefan Voievod in corespon-
denta diplomaticA a marelui principe moscovit intotdeauna
ocupa locul al doilea, pe primul loc figurind Mengli-Gheral.
Se stie de ce. *tef an Voievod nu 0-a luat obligatia sa lupte
impotriva Lituaniei, principalul dusman al Moscovei, ci nu-
mai s, atace teritoriile poloneze, pe cind Mengli-Gherai era
principalul ajutor al lui Ivan III, avind sarcina directg: rAz-
boi impotriva Lituaniei.
tefan Voievod nra cerea si nu prirnea daruri. Nu exist
niel un caz de asemenea naturA. stefan era un vecin apro-
piat al Poloniei, stabil in hotarele statului sgu, deci in cazul
incursiunilor sale edzboinice in paminturile poloneze era mult
mai vulnerabil gi de aceea i aceste inaursiuni puteau fi mai
rare, decit cele ale tAtarilor din Crimeea, care se aflau la o
distant apreciabilA de hotarele lituaniene i poloneze, fiind
despgrtiti de el prin stepA.
(1) Sbornic, vol. 41.
302
www.dacoromanica.ro
Situatia statului moldovenesc intre diferite alte state (Un-
gana, Polonia, Lituania, Muntenia, Turcia) era cu mult mai
complicat, decit cea a lui Mengli-Gherai, care avea 'un sin-
gur duman copii lui Ahmat, dar in schimb *i un mare prie-
ten in.persoana sultanului turcesc. Nu mai vorbim de Ivan
Cu toatI legN,tura de rtudenie intre tef an *i Ivan, alianta
lor politied era de mina doua. Pentru tefan insemnAtatea ei
se reducea prin faptul cg, Ivan nu putea sa-1 ajute in caz de
nevoie. Alianta capA,t6, un caracter unilateral. Predominau
interesele moscovite peste tot.
In procesrul exercitArii aliantei tripartite stefan Voievod
trebuia s se convingl GA ea nu-i aduce foloasele dorite,
este un aliat de rangul al doilea *i nu poate indeplineas-
d. un program teritorial propriu, deoarece are numai obli-
gatii fat. de Ivan III *i nu drepturi. Pe lingd aceasta, cind
nevoia a dictat un ajutor pentru tef an, nici unul din aliati
nu a intervenit eficace Cu fortd in con flictul polono-moldo-
venese. Chid conjunctura intemationalg i-a permis, stefan
a ie*it din joc, a incetat sA mai facA parte din aliant, *i a in-
ceput sA clued o politicg. pe cont propriu i numai pentru in-
teresele statukii sAu.
Nemultumirea lui stefan Voievod Ii avea *i un alt subs-
trat. Pe cind el se tinea de Intelegerea stabilit Cu Mengli-
Gherai, rcind incursiuni numai in Polonia de sud, vecing. cu
Moldova, cu o singurA exceptie (Breaslavlul), tarul tAtarilor
nu tinea cont de 1m/34'1-Urea teritoriald in zone de actiune,
atacind nu numai Lituania, cl *i Polonia, in locurile, apro-
piate de Moldova.
Dacd privim alianta moscovito-moldoveneascA prin pris-
ma perspectivei istorice, constatAm cb, prin aceastd
tefan devenea, pe linia politicii religioase a lui Ivan, aptira-
tor al creOinismului ortodox impotriva catolicismului polo-
nez, dar ceea ce este *i mai important: contribuia la na0erea
statului velicorus national fdra a bdnui insemndtatea lui in
viitor.
Este un deosebit merit istoric al lui $tefan Voievod fatg.
de ru*i cd el a ajutat naterea acelui stat, pe care Karl Marx
1-a denumit "imperiu colosal, apArut brusc" in rAsAritul Euro-
pei, spre marea ei mirare (1).
(1) K. Marx. Diplomatia secretl, a sec. al XVIII-lea, citat dui:A
303
www.dacoromanica.ro
Daca. am pune pe cintar foloasele, trase din alianta tri-
partita, de marele principe moscovit si de domnitorul Moldo-
vei, apoi ne-am convinge c primul s'a bucurat de succese
formidabile, pe cind cel de al doilea, daca facern abstractie de
independenta completa fata de Polonia si Lituania, capatata
prin pacea din 1499, s'a ales cuero.
Cu mare temei si amaraciune stefan constata ca pecind
lvan III, ezind acasd i dormind, isi ltirge0e dimensiunile
statului, el, luptind in fiecare zi, abia Ii poate apdra ho-
tarele (1).
Ce era Pooutia in comparatie cu teritoriile irnense, pe care
le-a incorporat statului moscovit Ivan? Un petec de pamint.
Dar i pe acesta , te fan nu l-a putut cdpdta definitiv.
E foarte probabil c el ar fi putut atinge telul urmarit:
Intarirea in formele de drept a incorporarii Pocutiei in sta-
tul moldovenesc, daca soarta nemiloasa nu i-ar fi ourmat
firul vietii.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 19
O INCERCARE DE POLITICA MOLDOVENEASCA
INDEPENDENTA (1499-1503)
www.dacoromanica.ro
fost soarta lor, furl apucati de frig, zapezi, ploaie si foarnete,
din care cauza pieira ca la 40.000 de cai si oaxneni. Cellalti,
despre care se zice ca au rnai ramas ca la 20.000, se retrasera
fara alta paguba (1).
Bernard Wapowski povestegte ca tucii intr'un numar de
70.000 8111 facut o incursiune in Polonia (in Rusia) si au jefuit
tot cuprinsul acestei taxi dealungul riului Tyra (Nistru), Ha-
liciul, Sidaciovia, Drohobicin si Sambor fara vreo impotrivi-
re._ "(Dar) era asa de frig si un ger atit de nesuferit (parch'
anume a fost trimis de ceruri) si pe linga aceasta a cazat atit
de multa, zapada, incit turcii, inconjurati din toate partile de
troiehi, nu puteau niel sa inainteze si nici sa se intoarca si
pareau ca si impresurati... De foame si de gerul cel mare...
a pierit mai mult de 40.000 de oameni, pe linga pierderile ou
mult mai mari in vite"...
"Partea ce a mai ramas de oaste, intorcindu-se prin Mol-
dova fu greu incercata, si macelarita de stefan palatinul si
de moldovenii sai imbracati rnincinos in haine polone... Abia
de s'au mai intors la Constantinopole ca la 10.000 de oa-
meni" (2).
Prin urmare, constatam ca la Matei Miechowski cifra tur-
cilor, care s-au putut retrage este aratata la 20.000 de ostasi,
pe cind la Bernard Wapowski figureaza 10.000. Luind in con-
sideratie toate cifrele, pe care le da acest cronicar, putem face
urmatorul calcul: au venit in Polonia 70.000, au pierit 40.000,
sau intors 10.000, deci restul de 20.000 de ostasi au pierit in
luptele cu moldovenii, travestiti in haine polone.
In sfirsit M. Stryjkowski in cronica sa ne da doua date
ale incursiunii, anume incursiunea s'ar fi facut la sfirsitul
lunii noiembrie 1498, insa cei ce au scapat si au fugit in
Moldova ar fi fost macelariti de oastea lui stefan in 1499, im-
bracata in hainele luate de la poloni in codrii Conninului (3).
0 alta versiune gasirn in cronica moldo-germana. Citim
acolo (4) : "In 1499, in luna februarie, ajunse Malcocz cu mul-
ti turci in Polonia, pina la Halicz. i veni o iarna grea si
Matei Miechowski, op. cit., la N. Orghidan, 34-35.
Bernard Wapowski, op. cit., la N. Orghidan, op. cit., p. 56-57.
M. Stryjkowski, Kronika Polska i litewska, Varsovia, 1846,
p. 306, citat6 dupti I. C. Chitimia, Cronica lui Stefan cel Mare, p. 19,
nota 1.
Cronica moldo-germang, p. 54-55 si trad. p. 70.
306
www.dacoromanica.ro
ger, zgpadd, incit multime din ei inghetard i murird de foa-
me, cdci nu puteau sd tread. Nistrul, i plecard inapoi in
mare sdrdcie pi foamete, iar chid sosird in Moldova intre
Nistru pi Prut, voirg.s trend Prutul. lar Stefan vodd
orindui oastea pi puse s6, omoare pe turci in toate chipurile,
Inct omori mai mult de 80.000 de turci pi puse sd-i arunce pe
toti in Prut".
Prin urmare, stdm in fata kinei esentiale divergente in ex-
punerea evenimentelor cu privire la timpul expeditiei, fortele
angaj ate in aceastd expeditie pi la atitudinea domnitorului
moldovenilor.
Comunicarea lui Stryjkowski care combing: cloud date:
noiembrie 1498 pi 1499 e foarte Indoielnic. E greu de admis
ca expeditia turcilor in asemenea conditiruni exceptional de
grele sg, fi putut dura doud luni pi ceva ping, la februarie
1499 data cronicii rnoldo-germane. Deci trebuie s alegem
sau noiembrie 1498 sau februarie 1499.
Dei Stefan Voievod in a doua jiumdtate a anului 1498 se
simtea liber de a incheia pacea cu polonezi, Ins iepirea lui
impotriva turcilor mai bine se potrivepte cu inceputul anului
1499, cind pacea cu polonezii era hotdritg, *i se punea numai
problema gsirii formiulelor mai potrivite pi a indeplinirii for-
Nu ne indoim cd Stefan a luptat Impotriva turcilor, folo-
sindu-se de conditiile timpului de iarnd pi de impunitate in
con junctura internationald de atunci.
Dar cifra de 80.000 de ostapi turci, cdzuti in 1upta cu mol-
dovenii, e desigur foarte exageratd.
E mult mai verosimil numdrul de ostapi turci, pe care ni-1
dg, E. Wapowski, anume 70.000 pi numdrul de ostapi turci
cazuti in luptd cu moldovenii 20.000.
In ceea ce privepte travestirea ostapilor moldoveni in po-
lonezi, o socotirn o simplg. legendd (1). Nu se poate admite
(1) Multi istorici iau de bung stirea despre travestire de exemplu
I. Ursu, tefan ce! Mare, 1925, P. 256, si C. C. Giurescu, Istoria roma-
nilor, vol. II, partea 1, p. 83.
Cu deplin5, dreptate N. Iorga respinge veracitatea povestirii, scriind:
"Zvonul ca stefan ar fi atacat pe turd, la intors, mascind lovitura
supt o aparent,5, polonezI, nu merit5. s5 fie tinut in seam5., desi se
intilneste si in izvoarele venetiene". Istoria Romanilor, vol. IV, p.
236, nota 1.
307
www.dacoromanica.ro
ca pe timpul acela sg fi existat un serviciu moldovenesc de
intendentg., aa de bine organizat, ca sg se prevadg nevoia
de travestire a ostirii i pentru aceastg ocazie sg se pregg-
teasel imbracgmintea polonezg pentru oastea moldoveneascg.
E o legendg din seria legendelor, create in jurul figurii
mgrete a lui $tefan, viteaz fgrd seamgn.
0 alt actiune, care deasemenea este caracteristicg pentru
atitudinea independentg a lui tef an este cea din 1500. Pe
neasteptate solului turcesc venit in Moldova Cu scrisoarea sul-
tanului dupg tribut $tefan a ordonat sg i se scoata ochii. To-
todatg el a trimis pe vornicul Boldur cu cglgreti sg arunce
sggeti aprinse in cetgtile de sud cuprinse de turci, ca sg le
incendieze (1).
N. Iorga explicg. motivele acestei actiuni din 1500 prin
"goana din anul 1498", care "ii fg.cuse iargi pofta de a lupta
cu pgginii" (2). Dar, dupg curn am vgzut, "goana din 1498"
nu era indreptata impotriva turcilor, ci impotriva cretinilor.
Pentru actiunea lui $tefan se cere o altg explicatie.
Nici turcii, nici tgtarii din Crimeea, care erau vasalii tur-
cilor, nu puteau reactiona impotriva lui $tef an. In 1500 ex-
pira termenul de armistitiu ungaro-turcesc. In loc de a-1 rein-
noi pentru un nou terrnen regele Ungariei incheie o aliantd
cu Venetia i cu regele Ludovic al XII-lea al Frantei in contra
Portii Otomane. Regele Vladislav declarg inceputul campa-
niei contra Turciei la 21 septembrie 1500. In 1501 intre Ve-
netia, papa 4i Ungaria a fost incheiat o aliantg, care a pus
temelie pentru "liga statelor crestine impotriva Turciei" (3).
In ceea ce privete pe tgtari, ei inteadevdr erau nite
jandarmi la hotarele statului moldovenesc. Se cunoaste rolul
mare, pe care-I atribuia sultanul lui Mengli-Gherai. Mai tir-
ziu, la 12 mai 1502 sultanul comunica lui Mengli-Gherai:
"Dacg vei retine Moldova, noi vom avea cimp deschis sg ie4im
in toate pgrtile lumii" (4). Datoritg aliantei cu turcii tgtarii
11 tineau pe $tef an in imposibilitate de a actiona liber impo-
triva Turciei (5).
Sanuto, Diarii, IV, p. 1627-1628.
N. Iorga: Istoria lui Stefan ce! Mare, 1904, p. 226.
K. V. Bazilevici, op. cit., p. 195.
V. A. Ulianitki, op. cit., p. 195.
Doctorul venetian Mate! Muriano la 7 decembrie 1502 comu-
nia dogelui Loredano c'd tAtarii din Crimeea ant cei mai perieuloS.
308,
www.dacoromanica.ro
Dar in acest timp tAtarii nu puteau interprinde impotriva
lui stefan nirnic, deoarece in 1499 se fAceau la Moscova pre-
etiri pentru un rdzboi impotriva Lituaniei, iar in 1500 acest
rAzboi a gi fnceput. Tbitarii, ca aliati ai Moscovei, trebuiau sA-i
dea ajutor impotriva Lituaniei.
Deci calculul domnitorului moldovean a fost just. Ambele
actiuni s'au produs in conditiuni de impunitate. Momentul a
fost ales foarte potrivit. Nu-1 puteau ataca Mci turcii, nici
tAtarii.
Totu4i in curind desvoltarea evenimentelor a luat o altA
intorAturg.: turcii all inceput s aibg, succese militare. tef an
4i-a dat repede seama c ele nu favorizeazg continuarea ac-
tiunilor sale 4i chiar in 1501 a revenit la raporturi pamice
Cu turcii (1).
S'au resemnat 4i Ungurii. La sfir4itul anului 1502 ei au
inceput tratativele cu turcii, care in februarie 1503 s-au In-
cheiat cu un tratat de pace pe timp de 7 ani, ratificat de
regele Vladislav la 20 august 1503. In acest tratat au fost
cuprinse Moldova si Tara transalpinA; pentru arnindoug, s'a
prevgzut ca sultanul 0, nu cearg, un tribut mai xnare sau
daruri si servicii in afarg, de cele existente la momentul in-
cheierii pAcii (2).
Acest tratat a fost incheiat dupg, ce sultanul Baiazid II
stabilise pacea cu Venetia, papa 4i Ludovic al XII-lea (3).
Cu toatA dreptatea N. Iorga afirmA cg, in 1503 "cruciada
se isprAvise in ridicol" (4).
Prin urmare, succesele militare turcesti au provocat sto-
parea actiunilor antiturcegi ale Moldovei. Dac aceastg, actiu-
ne ar fi continuat sa, se desvolte, ea ar fi devenit primejdioasa
pentru Moldova. tefan a revenit la raporturi pa4nice cu Tur-
cia si in viitor toat atentia sa a indreptat-o spre a sili Polo-
www.dacoromanica.ro
nia sa recunoasca anexarea de catre Moldova a Pocutiei. Lup-
ta pentru aceastA provincie era favorizata de razboiul mosco-
vito-lituanian din 1500-1503. Polonia, dela care Lituania as-
tepta ajutor, nu mai putea face razboi Moldovei pentru o
cauza relativ mica ca Pocutia.
www.dacoromanica.ro
limbi, gi anume, in limba rusa (1), in limba tam% (2), in
limba latina (3) i, in sfirgit, mai intilnim expresia "Po beser-
menschi" (4). In alte limbi nu se scrie atunci.
Solul moscovit F. Romodanovski, care intretinea legaturi
permanente Cu Mengli-Gherai, probabil, cunogtea limba ta-
tara, dar limba latina nu era obligat sa o aunoasca. In statul
polonez gramotele se scriau in limba latina. Si regele polo-
nez, dupa vechea titulatura, putea sa fie denumit de solul
rusesc "cagan". Deci "cagonegte" inseamna, probabil, "lati-
negte".
Este sigur c cancelarla domneasca a lui tef an Voievod
cunogtea limba latina. I. Bogdan are dreptate, W./wind
preliminb,rele de pace intre Moldova gi Polonia in limba la-
Un au fost redactate de plenipotentiarii moldoveni (5). In
earl de aceasta avem i alte acte oficiale moldovenegti, serse
In limba latina (6).
In preajma incheierii pacii moscovito-lituaniene tef an a
auzit ceva despre intorsatura in politica interna a Moscovei.
La 15 septembrie 1502, dorind sgtie exact care este situatia
fiicei sale la Moscova, tef an intreaba pe Mengli-Gherai des--
pre aceasta i daca este adevarat c marele principe a luat
de la nepotul su domnia gi a dat-o fiului sau Vasilie (7).
Desigur adevarul nu putea s fie tainuit mult timp. La
16 oct. 1502 Ivan III da instructiuni solului sau, care trebuia
s plece in Crimeea, c daca va intreba cineva despre aceas-
ta, s spuna c Dimitrie gi mama lui nu s'au purtat bine fata
de marele principe (au gregit in far domnitorului nu s'au
Gramota dela Meng11-Ghire la marele principe Ivan al 111-lea
"Russchim pismom", Sbornic, vol. 41, p. 155, 162.
Gramota marelui principe Ivan II cdtre Mengli Gherai "ta-
tarschim pismomo", Sbornic, ibid., p. 75.
Gramota, venitA Cu armeanul Bogdan la Moscova dela prin-
cipele de Taman, evreu Zaharia, "latinschim pismom", op. cit., p. 72.
La curtea lui Mengli-Gheral a fost primitg o gramotA, scrisA
"Po besermenschi", despre care se spune: unele le am citit, altele n'am
reuOt sA le iinelegem, ibidem, p. 445. Probabil este vorba tot de lim-
ba ttarA, dar prosteasca i prost scria
I. Bogdan, op. cit., vol. U, p. 417.
Ibiden, p. 355,360.
Sbornic, v. 41, p, 429, 432-433. Deci stefan a aflat ceva vag
despre soarta fiicei sale abia dupg 5 luni. V. cap. despre situa%ia in-
ternA la curtea moscovitA.
311
www.dacoromanica.ro
purtat In mod cuvenit) *i rnarele principe pentru aceasta aba-
tere, pentru grepla lor a luat dela nepotul sgu domnia *i a
dat-o fiului WI Vasilie.
In noiembrie 1502 din Valahia a venit run sol sg-i exprime
lui Mengli-Gherai bucuria lui tef an cg tarul crimeean a
obtinut o mare victorie asupra copiilor lui Ahmat. Cu aceas-
tg ocazie s'a vorbit la curtea din CriMeea a valahul adun0-
oastea *i vrea sg o trimitg sg lupte impotriva Lituaniei.
Inteadevgr, stefan cu toate cg avea cu Polonia *i Lituania
tratate de pace incheiate in 1499, a luptat pe pgmintul polo-
nez concomitent cu actiunea rgzboinicg a fiilor lui Mengli-
Gherai Impotriva Lituaniei. Aflgrn despre aceasta din gramota
lui Mengli-Gherai cgtre Ivan III din 17 aprilie 1503 (1). Atun-
ci *i solul moscovit Alexei Zabolotski raporta 1ui Ivan mai
amAnuntit despre activitatea lui stefan. Acesta a mers cu
rcizboi impotriva regelui polonez i a cucerit localittitile pe
Nistru: Colomeea, Halici, Pocutie, Sniatyn, Crasna, Bebe *i
In aceste localitgti a a*ezat pe oamenii sgi. Omul, pe care 1-a
trimis Mengli-Gherai care tef an, I-a flzut pe acesta la Ha-
lid. ?tefan vroia sg lase sg piece acest sol inclgrgt imediat ce
ei au ajuns la Suceava (2).
Dar i-a venit de la regele polonez o gramotg, in care se
scria: "Tu duci lupta irnpotriva mea chiar atunci, cind m-a
atacat du*manul meu; rnarele principe moscovit imi este du*-
man, dar este dusman 0 tie; pe fiica ta 0 pe nepotul tau i-a
;litchis 0 a luat domnia de/a nepot 0 a dat-o fiului".
Pentru a afla adevgrul stefan a trimis imediat pe omul
sgu bun Maxim Ian Teaghinici in Crimeea. Vroia sg afle,
dac e adevgrat ceea ce i-a adus la cuno*tintg regele polonez
saru a rnintit? "Dad a mintit, eu, com,unicg $tefan, voi lgsa
sg plece la tine solii marelui principe *i pe al meu sol il voi
trimite la Moscova."
Trul tgtarilor a scris lui tef an: "Au fost nu de mult la
Moscova oamenii mei *i ei povestesc cg toate acestea Sint
aninciung, lucru neadevgrat. i pe solul moscovit eu 1-am scru-
tat chiar in fata omului tgu *i el mi-a spus cg totul e min-
ciung *i tu sg nu-1 crezi pe rege. Lasg pe solii marelui princi-
www.dacoromanica.ro
pe sd plece gi trirnite la Moscova pe solul tgu, care Insugi va
vedea pe tuca ta, gi voi trimite gi eu pe un sol al meu".
Dup aceea tef an a trimis tarului tg,tarilor o gramotg,
In care scrie cg, solii moscoviti Ii datoreazg, 1.076 ruble gi 15
altini fArA doi bani. Din caiuza acestei datorii stefan nu va
lase, pe soli s'd. plece. Tarul vroia sg, trimit, la stefan pe omul
stgu cu bani, dar s'a gindit caqtefun tot nu-i va lasa pe soli
sa plece.
Tratativele moscovito-lituaniene au inceput prin mediatia
din partea regelui unguresc i ceh Vladislav IncA in 1501, la
care s'a adgugat apoi regele polonez Albrecht gi in sfirgit,
In 1503 gi papa Alexandru VI (1).
In rAstimp de la 4 xnartie la 5 aprilie 1503 intre moscoviti
gi lituanieni s'au desfg.gurat tratativele de pace. A fost incheiat
un armistitiu pe timp de 6 ani (ping la 25 mai 1509) (2).
Conform arrnistitiului Ivan, "stApin a toatg. Rusia", a c6.-
pAtat toate pAminturile principiar rugi, care au trecut in
slujba marelui principe rnoscovit, 19 orage, printre care centre
importante ca Cernigov, Starodub, Breansk, Putivl, Risk,
Novgorod-Seversk, Gomel g. a. (3).
Bgnuind adevgrul cu privine la soarta fiicei gi nepotului,
tefan a retinut pe solii rnoscoviti cu megterii veniti Cu ei
din Ialia. Insg, Mengli-Gherai a trimis la stefan Voievod pe
so1u1 sgu, instruindu-1 sg spun lui tef an sub prestare de ju-
rgmint cg. "toate acestea sint aninciuni". Crezindu-1 stefan
Voievod i-a eliberat. La 9 iulie 1503 ei se aflau la Meng
Gherai (4).
Sbornic, vol. 35, p. 300 s. u., 309 s. u., 341 s. u.
Sbornic, vol. 35, p. 364 s. u.
A. E. Presneakov, op. cit., p. 171.
Sbornic, vol. 41, p. 472.
Ce idei fantastice se debitau uneori pe seama lui *tef an Voievod,
se poate vedea din ceea ce a scris Al. Papadopol-Calimach in lucrarea
sa "Sofia Paleolog, nepoata impAratului Constantin XII Paleolog
domnita Olena, tuca domnului Moldovei stefan cel Mare", p. 147:
tefan nu odatd se gindi s i ceara inapoi fiica si pe nepotul, Cu
puterea armelor, facind o invazie in Rusia" (Moscova). ca si cum
aceast5. ar era vecin5 cu Moldova i. *tef an dispunea de o armat
capabil s o invadeze.
Spre regret, nici un istoric de talla lui N. Iorga nu este str5.in de
fantezie, scriind: "Dac nu ascult Ivan, el (Stefan) ar merge pin5.
acolo, incit atace pentru cd nu este cu crestinii". N. Iorga, Istoria
RomAnilor, vol. TV, p. 241.
313
www.dacoromanica.ro
Ultimul reflex al situatiei interne din curtea moscovitd a
fost instructiunea ce sd, vorbeascd solii moscoviti in Lituania
despre schimbarea codomnitorului. Dacd Elena Ivanovna, so-
tia lui Alexandru ar intreba, unde sint acum nepotul mare-
lui principe si nora lui, ei sg. rdspundd: "Nepotul si nora
trdiesc la marele principe dup cu.m au trdit i inainte", ceea
ce nu era adevdrat, amindoi aflindu-se in inchisoare (1).
314
www.dacoromanica.ro
retzeo e
-Raft. cc.
oZvity-n.
TatuiTk.a
Cp eo ty-t*.te,c0
A. Ce441,4714-tLa
- 315 -
www.dacoromanica.ro
urmg, a: biruit si Roman a czut in miinele lui ca prizonier (1).
In aceastd situatie disperatd vine In ajutorul lui Roman
fratele su Ivasco, devotat polonezilor. Ivasco l'a rdscumpd-
rat, dar a luat asupra sa fatd de rege o garantie cd Roman
va fi supus regelui si nu va pomeni nimdnui si nu se va plinge
lui Svidrigailo de captivitatea sa. In caz contrar Ivasco isi lua
obligatia sg-1 predea regelui (2).
In 1401 intre regele polonez Wladislav Iaghello si marele
principe lituanian Vitovt s'a incheiat "Unja" (3). conform
dreia dupg, moartea lui Vitovt Podolia trebuia sd treac sub
autoritatea Poloniei. Nemeultumit de aceastd intorsdturg,
Svidrigailo la inceputul anului 1402 fuge la Ordenul Teuton.
Prin urmare, Svidrigailo a stat in fruntea Pocutiei abia vreo
doi ani, dupg. care Pocutia a rAmas subordonatd Poloniei, ceea
ce se vede din actul din 1411.
Intrucit din suma datoratd s'a restituit 2.000 de ruble,
regele Poloniei Wladislav prin actul din 1411 se obligd sd-i
pldteascd lui Alexandru cel Bun 1.000 de ruble de argint frin-
cesc, care i'a fost imprumutati de inaintasii lui Alexandru,
pe termen de doi ani. In caz de nerespectarea termenului de
platd regele va da lui Alexandru "Sniatynul, Colomeea si
tara Pocutiei", pe care acesta le va tine ping. Chid se va
pldti. datoria. Restul datoriei n'a fost plait si Pocutia a in-
trat sub autoritatea lui Alexandru cel Bun, dar mai tirziu
in 1433 a fost smuls Moldovei din nou (4).
Datoria i-a fost iertatg, regelui de fiul lui Alexandru cel
Bun Ilieas, care pentru "pagube" pricinuite de tatd1 sdu tinu-
turilor Colomeea si Sniatynul si pentru ca "mai mare sd fie
credinta regelui" cedeazd Poloniei tara epenicului, &lid,' Ho-
tinul, Tetina si Hmelovul cu toate tinuturile lor si totodatd
promite sg, inapoieze scrisorile, pe care le'au avut inaintasii
lui de la Craiea Poloniei si ele sd fie socotite "stricate, stinse
si intru nimic" (5).
Pe baza neachitdrii datoriei Alexandpu cel Bun se soc,otea
In drept sd dispund de Pocutia si sd o admini,streze (in lim-
Ibiden, p. 258.
N. ContAchescu, op. cit., v. II, p. 617-618.
Intelegerea de a uni Lituania si Polonia.
E. Hurmuzachi, v. II, 2, P. 497 si 518.
M. Costchescu, v. II, p. 706-708 (docdin 25 sept. 1436).
316
www.dacoromanica.ro
bajul regesc "sg o prade"). I1iea in sluggrnicia lui nu namai
a cedat regelui intregul Sepenic, dar a mai promis sg resti-
tuie zapisul de imprumut, fgcut de regele Poloniei) i sg le
socoteascg stricate si stinse.
Iatg, prin urmare, care a fost baza pretentiunilor moldo-
venesti de mai tirziu asupra Pocutiei: neplata datoriei.
In timpul lui tef an Voievod chestiunea Pocutiei a fost
ridicatg inainte de 1499, anul incheierii pcicii cu PoIonia,
Insg chestiamea Pocutiei n'a intrat in acest tratat, fiind lg-
satg pentru cercetare.
Acuitatea problemei incepe din anul 1501, cind in decem-
brie 1501 stefan cere stabilirea granitelor in litigiu. Grani-
tele erau sg fie stabilitate cu arhiepiscopul Roza la 29 sep-
tembrie 1501, dar s'a cerut un alt termen, anume 29 iunie 1502
sau 8 septembrie 1502. Totodatg, stefan comiunicg stirea cg
turcii se silesc sg impace pe tgtarii din Perecop cu cei dela
Volga si se preggtesc s atace Ungaria in anul viitor (1).
Ocuparea Pocutiei de cgtre tefan toamna anului 1502 pu-
tea sg strice pacea, ce s'a stabilit in-tre Moldova si Polonia.
Pentru a preveni ingsprirea raporturilor dintre aceste tg.ri,
regele Vladislav al Ungariei depunea sfortgri sg aplaneze con-
flictul dintre fratii sgi i stefan.
Pe de altg, parte pe timpul rgzboiului lituano-moscovit in
1502 stefan, aflindu-se in Pocutia fgcea sfortgri de a definitiva
oblgduirea de fapt a Pocutiei.
In aprilie 1502 tef an se plinge starostelui de Lipovet
Ivan, venit din partea cardinalului Frederic, fratele regelui
polon si guvernatorul regatului pe tirnpul cind regele purta
rgzboi contra Moscovei, cg delegatii poloni n'au venit pentru
definitivarea Pocutiei si nu intelege scuza din partea cardi-
nalului c este bolnav. Provincia apartine din vechime Mol-
dovei ("Est mea terra ex antiquis temporibus, ad terram Mol-
daviae spectons, super quam habeo certam et debitam ius-
titiam ex antiquo"). Polonii se poarta nedrept. Dacg, vor sg
fie prieteni cu Moldova si 0, fie apgrati de el, stefan, impo-
triva tgtarilor si altor pggini, atunci sg i'o cedeze. E zadarnic
sg se mai pung un alt termen, cgci polonii vor insela din nou.
www.dacoromanica.ro
Cine are nevoie de domnul moldovean, 11 va gasi, in "tara
ruseasca" adica, in Galitia (1).
In noembrie 1502 Stefan roaga pe starostele de Lemberg
intervina pe linga regele su ca acesta sa recunoasca sta.-
pinirea moldoveneasca asupra Pocutiei, pe care el a ocupat-o
ou invoirea i cu imputernicirea Ungariei. Daca regele con-
simte, Stefan i ja obligatia ajute impotriva turcilor
tatarilor. In caz contrar, e hotarit sa apere ping, la moarte
tara, ocupata de el si hotdrnicitd de delegatii unguri (2).
In octombrie 1503 Stefan elibereaza, un salv-conduct pen-
tru doua sute de oameni ai regelui polon Alexandru, care
trebuia s vin in ziva de 2 noiembrie la Colacin pentru a
cerceta tara dintre Nistru i munti, din jos de "padurea Ha-
liciului" (3).
Salvconductul a amas in van, deoarece delegatii polone-
zi nu s'au prezentat. Au venit numai ungurii.
Mai tirziu la 3-5 noembrie 1503, chid Stefan se afla la
Cernauti, a venit acolo solul polonez Nicolae Firlei "care insa
n'a grait vorbe de buna intelegere, ci a avut alte vorbe" (4).
Stefan crede ca, "e vremea sa se puna data' capat acestei
trebi".
Stefan Ii aduce aminte ca Moldova a fost pentru Polonia
"scut si ocrotire din once parte pagineasca". "Acuma, excla-
ma, el, cum VI aparati si ce ati mai pierdut de end n'o mai
in (Polonia) eu pe umeri."
Logofatul Tautu a aratat c domnul lui "ar fi sfirsit raz-
boiul de mult cu polonii, razboi in care vroia sa-si rasplateasca
jignirea, dad. regele Ungariei nu l'ar fi tinut pe loc. Cind s'a
ajuns le pace, in ea n'a fost cuprinsa "acea tara pe care o nu-
miti a Haliciului, caci Dumnezeu stie a cui a fost ea de la in-
ceput". Apoi s'a admis in principiu revizia, dar Stefan tinea ca
sa fie si ungurii in calitate de mijlocitori. Termenele n'au fost
respectate de polonezi. "De acea ei au pierdut tara aceasta."
I s'a raspuns c aceasta tail, e uzurpata i moldovenii tre-
buie sa o paraseasca. Stefan a ripostat: "Set' -mi spui mie pen-
I. Bogdan, vol. II, p. 459 . u.
Op. cit., p. 463 . u.
Op. cit., p. 469 . u.
I. Bogdan, op. cit., vol. II, p. 472 *. u.
318
www.dacoromanica.ro
tru ce co trebui sd las tara pe care cu sabia am luat-o; vreau
sa-mi rdmind" (1).
La 22 noiembrie 1503 stefan trimite pe solul su Luca la
Liublin, la regele Poloniei Alexandru, pentru ca s5,-1 induple-
ce a renunta la Pocutia (2). Ii amintete regelui de bunele re-
latii intre dmniii c5, Pocutia n'a fost cuprinsg in tratatul de
pace, deoarece asupra ei avea sg se tratezze in special, in ur-
ma unei anchete, acute la fata locului de delegatii celor trei
state interesate (Polonia, Moldova a Ungaria). Regele Albreht
a consimtit in principiu la anchetd, insg a murit.
tefan a struit in multe rinduri sg se trimitg plenipoten-
tiarri polonezi, insg ei n'au venit in zilele hotgrite. Regele
Vladislav al Ungariei a trimis pe boierii sgi, care impreung cu
delegatii moldoveni au ateptat pe cei din Polonia cinci sgp-
tgmini i jumdtate. De acea stefan a considerat cg Polonia
a pierdut dreptul asupra Pocutiei i cg el, tef an, a cWigat-o,
de vreme ce este mo$ia lui veche i a pus oamenii sai in acea
targ (3).
Inteadevgr, dupg cum a comunicat regelui cgpitanul de
Liov, stefan "are in Bucovina trei mii de oameni inscri$i in
oaste, care au fugit la el". ,, tefan a pus vame0i sdi la Colo-
meea $i la Haliciu. Ii mai aduce la cunotintg cg, dacg Maria
sa "nu va lua o altg rngsurg, aici in pgrtile acestea cu adev-
rat toti nutenii vor merge la voivod, i multi lotri merg acolo,
i nu le pasg de domnii lor" (4).
Tergiversarea din partea Poloniei a tratativelor in chestia
Pocutiei insemna de fapt refuzul polonezilor de a ceda aceastg
bucat5, de pgmint. Dar printe altele in rezistenta lor juca un
rol oarecare i teama ca stefan, ocupind Pocutia, sg nu riv-
neasc alte teritorii poloneze ping la Camenita i Iaslo-
wez (5).
"Dicas michi causam, propter quid deberem dimittere illam
terrain, quam ego gladio accepi. Vzyali esmi tu bucato zemlye, chochzu
stobi my szya ney dostalo". Ultima propozitie rusk pus allturi de
cealitina dovedeste, dui:a cum just remarcA I. Bogdan c5. domnitorul
*team vorbea ruseste curent. I. Bogdan, ibidem, p. 479.
I. Bogdan, ibidem, p. 482 s. u.
V. continutul scrisorii lui Mengli-Gherai atre Ivan III din
17 aprilie 1503 (Sbornic. v. 41, p. 465, 469, 470).
I. Bogdan, ibidem, p. 465: "omnes rutheni vadent ad woye-
vodam".
E. Hurmuzaki, vol. II, 2, p. 498-499, nt. CCCXCVII.
319
www.dacoromanica.ro
Aceastg idee s'ar fi putut note in mod firesc din faptul ocu-
pgrii de Care stefan nu numai a Pocutiei, ci si a orasului
Halici, care nu fgcea parte din ma zisg Pocutia.
Actiunea lui tefan in privinta Pocutiei am putea sg o
denumin "rgzboi pentru Pocutia". El vroia sg se foloseascg
de fazboiul lituano-moscovit, cind Polonia era tinutg pe loc
de tgtari, pentru a trage avantaje proprii in chestiunea Pocu-
tiei. Dar a intirziat, deoarece s'a apropiat timpul armistitiu-
lui intre Moscova si Lituania (1503).
Pocutia a rgmas sub autoritatea moldoveneascg ping la
moartea domnitorului, dar fgra definitivarea posesiunii in
formele de drept.
K. V. Bazilevici afirmg cg aceastg actiune rgzboinia din
1502 "s'a fdcut Cu totul independent i nu se afla in vreo le-
ggturg cu raporturile moscovito-moldovenesti", ceea ce este
adevarat, insg explicg aceast actiune prin aceea c la tef an
n'a dispgrut Inca' lipsa de incredere in Ivan III in leggturg
cu afacerea mostenirii (1).
Aceastg explicatie nu'si are temei in izvoare. Iesind din
alianta tripartitg, tef an nu se mai gindea la interesele trios-
covite. El se afla in espectativg, preferind situatia de stat
neutru cu mult inainte de intorsgtura de la curtea moscovi-
ta. Pentru actiunea domnitorului din 1502 existg un motiv
mult mai imperios, decit mostenirea i relatiile de familie,
anume insgsi Pocutia, ca un fragment dintr'un program neiz-
butit al revendicgrilor teritoriale.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL 20.
PRI VIRE GENERALA ASUPRA BATALIILOR LUI
, TEFAN CEL MARE
qI IDENTIFICAREA LOE
UPA cum am vazut anal sus din comunicarea
lu stefan Voievod, facuta doctorului venetian
Muriano, insugi domnitonul a numarat toate
bataliile, pe care le-a purtat. Dupa calculul
lui el a avut 36 de batalii, din care numai doua
le-a pierdut.
Firegte este extrem de interesant de gtiut
care sint aceste Wahl.
Dei aceasta comunicare a fast cunoscuta
In Romania Inca din secolul trecut (1), istoricii
romani repetau aceasta cifra impresionanta (pentru 47 de
ani de damnie), dar nimen nu gi' a dat osteneala sa identifice
aceste batalii, chiar cu risoul de a gregi, deoarece gregeala
prin indreptare "a contrario" deschide drumul pentru ade-
varul deplin.
Ne permitem indraznea1a de a identifica bataliile lui te-
cel Mare, bazindu-ne pe toate izvoarele, cunascute ping, in
prezent.
Identificarea a fost anevoioasa, deoarece nu totdeuna in
(1) C. Exarcu, Stefan cel Mare. Documente extrase din arhivele
Venetiei, Buc. 1874, p. 90-91, extras din "Diarii" lui Marin Sanudo.
321
21
www.dacoromanica.ro
izvoarele istorice gasim mentiuni despre participarea perso-
Tian a lui stefan la cutare sau cutare batalie. i numai
pe cale de deductie si dovezi indirecte s'a putut uneori pre-
coniza aceastg participare, dupg cum este cazul batgliei din
Codrii Cosminului (1497).
Faptul ea in campania din 1497 stefan a fost bolnav nu
trebuie sg fie luat in consideratie, deoarece cunoastem vain-
ta de fier a acestui donanitor, care cu citeva ore inainte de
agonie a intervennit in mod hotaritor in chestiunea succe-
siunii domniei. Dar cind polonezii in Codrii Cosrninului erau
deja zdrobiti urmarirea inamicului putea sa fie efectuata si
fgra domn, fiind conclusa de un comandant subaltern (1).
Dupg, cum am vazut in politica externg si diplomatie dom-
nia lui se imparte in trei perioade: 1). 1457-1469, 2). 1470-1486,
3). 1487-1503. Caracterizindu-le in scurt, am putea denumi
prima perioada antiungureascd, a doua antiturceascd i
a treia-antipolonezd. Prima a durat 13 ani, a doua 17 ani si
a treia tot 17 ani.
Pentru a-si apra Ora tefan Voievod a fost nevoit sa
incheie tratate de vasalitate intgi cu Polonia si apoi cu Un-
gana. Dupg, cum subliniaza cu dreptate Ed. Fischer "tefan
cel Mare se pricepea de minune sa traga, foloase din gelozia
reciproca a regilor unguri si polonezi" (2).
In prima si a treia perioadg stefan Voievod platea tur-
cilor tribut pentru rscumpararea independentei tgrii.
In lista de mai jos am introdus toate bataliile, atit acelea
pe care le-a dus tef an Voievod personal sau fiul sau (36), cit
si cele conduse de comandantii lui (4). Fara nici o indoialg,
fiul sgu Alexandru a condus incurstunile in Polonia dupg
indicatiile si poate chiar sub, supravegherea tatglui Om.
Astfel am eliminat din lista povestirea lui Gr. Ureche (3),
despre poloni, care ar fi intrat in 1500 in Moldova si ar fi pra-
dat tara ping la Botosani, unde tefan ar fi avut cu ei lupta si
i-ar fi invins. Nu e de crezut ca regele polon imediat dupg
Incheierea 'Anil cu stefan sg, fi intreprins un atac impotriva
322
www.dacoromanica.ro
lui. Cronicarul pune impdcarea lui tefan cu regele polonez
In anal 1501, dei, dupd cum se stie, pacea a fost incheiatd
In 1499. De altf el, insusi Gr. Ureche mentioneazd cd povestea
sa despre lupta de la Botosani e scoasd din "letopisetul mol-
dovenesc", lar "cronicarul lesesc nimic nu serie despre aceas-
ta". Asemenea luptd n'a avut loe sau cronicarul nostru a
confundat-o cu o altd luptd intre poloni si moldoveni, care
s'a intimplat in perioada asperittilor polono-moldovenesti
dinainte de 1499.
Povestea, care std in legdturd cu lupta de la Botosani, des-
pre "Dumbrava Rosie", inregistratd de cronicarii Gr. Ureche
si Neculce si acceptatd de unii istorici (1), o socotim de do-
meniul legendelor, cdrora le lipseste un simbure de adevdr.
Baldlia in Polonia in 1459 nu este fixatd cronoligic exact,
dar trebuie sd fi avut loe si sd fi deterMinat incheierea trata-
tului din acest an. In fiecare rdzboi Cu puteri mari (ungaro-
moldovenesc, turco-moldovenesc, si polono-moldovenesc) ope-
ratiile militare sint grupate la un loc, figurInd sub un singur
nurrar, fdcindu-se exceptie pentru bdtdliile din 1467 si 1476
impotriva tdtarilor, deoarece s'au dat in partea opusa locului
central de operatiuni si trei bdtglii in diferite locuri din rdz-
boiul polono-moldovenesc (Codrii Cosminului, Lentesti, Cer-
nduti).
tefan Voievod a rnentionat doctorului venetian Matei Mu-
riano cloud InfrIngeri, ceea ce se adevereste de ardtarea iz-
voarelor (prima in 1476 suferitd de la turci si a doua in 1486
In lupta de la cheia cu Hronoda). Domnitorul a cuprins in
cele 36 de bdtdlii si cazurile, care se Incadreazd in notiunea
incerca-rilor neizbutite, cind nu poate fi vorba nici de izbindd,
nici de infringere (2). Ele sInt trei la nurndr: incercarea de
a cuceri Chilia in 1462, incercarea de a recuceri cetdtile
pierdute Chilia si Cetatea-Albd, la inceputul anului 1485 si
incercarea de a cuceri cetatea Carnenita In 1489.
Gen. R. Rosetti a fAcut o afirmatie eronatd cd Moldova
la cucerirea cetdtilor in 1484 de cdtre turci a atacat (3), dei
www.dacoromanica.ro
Insusi autorul recunoaste a.' in 1484 cetatile au fost cucerite
prin surprindere si ca $tef an in deosebire de alte cazuri nu
a avut stiri din timp cu privire la pregatirile turcilor.
$tirea lui Gr. Ureche a $tefan inteo noapte din 1484 a
pradat si a ars toata tara munteneasca (1) o socotim gresita,
Intrucit nu se confirma de alte izvoare istorice. In cronica
moldo- polona, dei se d tirea ca in acelasi timp, chid au
Post luate cetatile Chilia si Cetapa-Albg a fost pus domn in
Tara RomaneascA Vlad (Calugarul), ceea ce este gresit, dar
nu se vorbeste de vreo incursiune in Muntenia.
Socotim foarte verosmil ca in 1499 $tefan a luptat contra
turcilor, condusi de Malcoci, la intoarcerea lor cu prada din
Polonia, dar nu impartasim parerea c domnul a avut nevoie
de a-si travesti ostasi In polonezi. La inceputul anului 1499
$tefan era pe cale sa incheie pacea cu Polonia. Prin aceasta
se justifica interventia lui contra turcilor, lar, dupa cum am
vazut, in anul urmator (1500), a avut loe si o alta manifesta-
re a ostilitatii sale fata de turci. "Travestire" este o impodo-
bire legendara a cazului real. Dar am aratat in expunerea
noastra de mai sus, care a fost sensul istoric al acestor osti-
MAU antiturcesti de scurta durata.
IN PRIMA PERIOAD.A:
(1457). Batalla de la Dolhesti impotriva lui Petru Aron
pentru cucerirea puterii.
(1459). Batalie in Rusia (Halici) si Podolia.
(1461). Incursiune in Ungaria (Tara secuilor).
4 si 5. (1462). Atacul impotriva cetatii Chilia si in 1465
cucerirea ei.
(1467). Razboiul ungaro-rnoldovenesc (Baia).
(1467). Navalirea tatarilor.
(1469). Incursiune in Ungaria.
www.dacoromanica.ro
IN A DOUA PERIOADA
(1470). incep. 27 febr.). Drvglire in Tara Romaneascg
impotriva lui Radu cel Frumos (Brgila, Cetatea de Floci, la-
lomita).
(1470). Bgtglia intre moldoveni si tgtari (Lipinti 7
martie).
(1471). Incursiunea lui Radu cel Frumos in Tara de
Jos a Moldovei si bgtglia intre tefan cel Mare si el la Soci
(7 martie).
(1473). Rgzboiul contra muntenilor, bgtglia de la
Cursul Apei pentru inscgunarea lui Laiota Basarab (18-20
noiembrie). Intrarea lui stefan cel Mare in Bucuresti (23
noiembrie).
(1474). Bgtglia cu Radu cel Frumos (martie 14).
Cucerirea cetgtii muntene Teleajen (10 oct.).
(1475). Rgzboiul turco-moldovenesc: batglia si infrin-
gerea turcilor la Vaslui (10 ianuarie).
(1476). Infringerea tgtarilor.
Rgzboiul intre moldoveni si turci (26 iulie, Rgzboieni).
1476. Vaglia in Tara Romaneascg pentru inlocuirea
lui Laiota Basarab cu Vlad Tepes. A doua intrare a lui $te-
fan in Bucuresti (16 noiembrie).
(1480). Incursiunea in Tara Romftneascg (1 iunie),
impotriva lui Tepelus, trecut sub ascultarea turcilor (scrisoa-
rea reginei Beatrice, sotia regelui Matei. A. Bonfinius, p, 618,
Monumente _Hungariae Historia, II, n. 288, p. 437).
(1481) Incursiune turceascg cu Tepelus In Moldova.
Bgtglia de la Rimnicul Sgrat (8 iulie) si inscgunarea in Tara
Romftneascg a lui Wad Cgluggrul.
(1482). Cucerire in Tara Romneascg a cetgtii Cfciu-
na (10 martie).
(1484). Cgderea cetgtii Chilia (19 iulie) si a Cetgtii-
Albe (8 august) sub turci, dar si incercarea la inceputul anu-
lui 1485 de a le recuceri.
(1485). Lupta contra pretendentului la domnie Hruet
(Hronoda), venit cu turcii (19 septembrie).
Infringerea turcilor cu ajutorul polonez la Catlabuga
(16 noiembrie).
325
www.dacoromanica.ro
(1486). 0 mug lupta contra lui Hruet la $cheia (6
martie).
IN A TREIA PERIOADA:
(1489). Incursiune in Polonia cu incercarea de a cuce-
ri Camenita.
(1490). Incursiune in Polonia (Colomeea, castrul Ha-
lici, bombardarea Sniatynului).
(1491). Atacul asupra castrelor poloneze (patru sau
cinci).
29, 30 *i: 31. (1493). Trei incursiuni ale fiului lui stefan
Alexandru, doug in Podolia pi a treia in Polonia (Liov).
(1495). Cucerirea de catre stefan a Breaslavlului
(Braczlaw) in Podolia lituaniang.
(1497). Rgzboiul polono-moldovenesc (Codrii Cozmi-
nului, 26 octombrie).
(1498). Bgtglia in Galitia *i Podolia (iunie 22) Cu
luarea unui numgr mare de prizonieri.
(1499). Ataoul contra turcilor condu*i de Malcoci la
intoarcerea lor din Polonia.
(1502). Bgtglie in Polonia (toamna) (Colomeea, Ha-
lici, Pocutia, Sniatyn, Crasna, Bebe).
Deci la prima perioacld se referd 8 actiuni militare la a
doua 17 0 la a treia 11.
In afarg de lupte, conduse de tef an Voievod personal sau
de fiul lui sub supravegherea tatglui semnalgm *i citeva lup-
te sub conducerea comandantilor domnitorului.
(1469). Digvglirea in Transilvania sub comanda lui Pop.
(1497). Lupta de la Lenteai impotriva mazovienilor,
veniti in ajutorul polonezilor, sub conducerea lui Boldur (29
octombrie).
(1497). Bgtglia de la Cernguti.
(1500). Atacul vornicului Boldur asupra Chiliei *i Ce-
tgtii-Albe.
Dupg cum putem constata din aceastg listg, periodele de
lini*te in targ au fost foarte putine la numgr *i de scurtg du-
ratg.. Au depg*it un an rburnai trei perioade: de doi ani in
1463-1464, de trei ani in 1477-1479 *i de doi ani in 1487-1488.
326
www.dacoromanica.ro
Recapitulara toate bft1iile 1u $tefan cel Mare:
1/. ;asc rdsboaiel ungaro-rnoldovenesc (14671
munteano-moldovenesc (1473),
turco-mpldovenegti (1475 *i 1470)1
munteano-moldovenesc (1481) *i
polono-moldovenesc (1497).
2/. Doua btAlii Cu aspect intern:
la Dolhe*ti pentnu ocuparea tronulra (1457) *i
in contra lui Hruet (1486).
3/. Cucerirea a trei cetati: Chilia (1465), Teleajen (1474),
Craciuna (1482).
4/. Trei atacuri ale cetatilor rara a le cuceri: Chilia
(1462), Cetatea Alba i Chilia (1485) *i Camenita
(1489).
5/. 12 batalii: polonezi (1459), tatari (1467), Mari (1467),
immteni (Soci 1471), munteni (1474), tatari (1476),
anunteni (1476), turci cu Hruet ((1485), turci la Ca-
tlabuga (1475), polonezi (1498 in Galitia *i Podolia),
turci (1499 Malcoci), polonezi (1502);
6/. 10 incursiuni cu actiune razboinica limitara*: in Un-
gana (1461), in Ungaria (1469), in Tara Romaneasca
(1470, S'Ana, cetatea de Floci), in Tara Romaneasca
(1480), In Polonia (1490), in Polonia (1491), in Polo-
nia trei incursiuni in 1493), in Podolia (1495 Breas-
lav1).
www.dacoromanica.ro
Totui, trebuie s. subliniem i o deosebire esentialg in-
tre feudalismul apusean i cel moldovenesc in privinta opera-
tiunilor militare. In feudalismul din apus in cazul procla-
mgrii strii de "ost" erau obligati s ving la razboi toti vasalii.
In cazul de chevaucherie la rzboi erau chemati cei mai apro-
piati vasali. Cind tara era in mare primejdie, seniorul avea
dreptul s cheme la arme pe toti (i pe ministerialii i org-
enii) i aceasta se numea ban. Cind era nevoie de participa-
rea la rzboi i a vasalilor de mina a doua i a treia, chemarea
lor se numea arrier-ban.
Nu avem tiri el in conformitate Cu sistemal apusean,
tefan s fi chemat pentru incursiuni numai pe boierii apro-
piati de granitg. Depindea de dorm pe cine sg cheme pentru
incursiune, iar in unele cazuri el se limita chiar numai la
fortele curtii sale, ale curtenilor i slujitbrilor.
Iatg bilantul strglucit al sfortrilor lui tef an cel Mare
de a-i apgra tara. Dupg o examinare atentg a cauzelor bg-
tgliilor lui tefan cel Mare, n-am putut gsi nici una care s
fie nedreaptg. Dac am impxti actiunile militare in juste i
injuste, nici o actiune nu poate fi calificatd ca injustg i inex-
plicabil din punct de vedere al intereselor vitale ale trii.
Prin aceast trgsg,turg specified a actiunilor lui stefan cel
Mare se explied insufletirea ostailor moldoveni i. eroismul
luptei lor, care ducea in majoritatea coviritoare a cazurilor
la o reuit deplin.
Reuind in luptg, stefan cel Mare invoca numele lui Dum-
nezeu, construia biserici fcea donatii mnstirilor. Chid in
doug cazuri a fost btut, le considera ca o pedeaps care i-a
fost aplicat de Divinitatea suprem pentru pkatele lui.
Dupg izbinzi mai importante fgcea ospt ostailor i fete-
lor bisericeti.
328
www.dacoromanica.ro
INCHEIERE
www.dacoromanica.ro
.
9,
A.'.
www.dacoromanica.ro
fl
............
..:F...M.......v A., ..... . r'..7n i
. .,,,.........W......., ,......4.1......4,....,,,,
,...,,...e.m.,,,,.... ...a..t.,.. , .7';'," ' .L:
'' '.
ei .....' - ......."7,1,,,.... ...44.../.... .1r , ' ',.' N
'
',. .. .,N
I. ile / 1 v ..46 , L ,
1.
tc,
Y
'
71
,
Cea mai veche bisericd de lemn, construitd in 1352-1353 la Volovdt de
primul Voievod Moldovean Dragos.
(Dupd o legendd pdstratd de cronicarul, Miron Costin, aceastd bisericd,
dupd ordinul lui te fan cel Mare, a fost in intre gime transplantatd, Cu
ajutorul oastei, dela Volovt la Putna si se afld aproape de mdndstire.)
www.dacoromanica.ro
? I
www.dacoromanica.ro
'LlftilTtArg, .r- V it,k .4"
A Pi r
10.0K
www.dacoromanica.ro
iff,g4110,11:,1
1. EVENIMENTELE IN PREAJMA SFIR.SITULUI
DOMNITORULUI
TEFAN Voievod era bolnav de "podagra" (guta),
iar rana cptata de el in 1462 la incercarea
neizbutit: de luare a Chiliei si nevindecat la
timpul oportun, dAdea semne de agravare a
boli. In zgdar medicul venetian si medicul
evreu, trimis de tAtarii lui Mengli-Gherai,
ceau sfort,ri eroice de a extirpa rana prin mij-
loace rudimentare: ardere cu fier incan-
descent.
Nimic nu mai ajuta i bgtrinul domnitor se
&idea la asigurarea contintfrii politicii lui externe. Fiul Bog-
dan trebuia ja aceast. misiune i stefan l-a desemnat ca
succesor al sAu.
Urmasului su Ii revenea sarcina de a prelua domnia, con-
tinuind politica tatAlui s,u. Dar o parte din boieri preferau
s vada la cirma tdrii pe pretendentul, sustinut de turci, pe
.5'tefan, fiul lui Alexandru, care a murit apoi in Turcia.
Boierii intentionau si se foloseasa de boala domnitoru-
lui pentru a aseza in scaunul tdrii pe tin:rul stefan. Dar
dorrinul a reactionat prompt. Descrierea ultimelor momente
ale lui stefan Voievod si ale msurilor, luate de dinsul, pe
care o gsim expus: in scrisoarea medicului venetian Leonar-
- 331
www.dacoromanica.ro
do de Massari, este atIt de impresionantd, incit m simt datar
sd. o prezint aici in propriile lui cuvinte (1):
"Boierii s'au apucat a se certa despre alegerea unui nou
domn, unii preferind pe cel mai tnare flu, altii pe cel Trial mic
ce se afla in Turcia. Ajungind la gtirea lui stefan, pe cind era
aproape de agonie, el s'a ardtat la moarte, ca i in viatd i sd
ndtate, teribil si prudent in acelasi timp, fAcind sd-1 ducd Cu
patul in cimp, unde se discuta alegerea dornneascd, gi acolo
poruncind s prindd i s taie pe principalii agitatori. De aici
tinu tuturor un discurs, declarind ca gtie c moare i nu-i im-
piedicd pe dingii de a alege la domnie pe oricine vor doni
dintre fin sdi, dar doreste sd fie eel mai capabil de a apdra
rara. Atunci toti au aclamat pe cel mai mare, cdruia au gi
jurat pe loc credintd, insusi , tefan ureindu-1 pe tron". .
www.dacoromanica.ro
luat asupra sa "greaua lucrare de a impaca rivalittile polono-
lituano-moscovite spre a putea uni Intfo lupta comuna im-
potriva paginilor puterile rasaritului impotriva turcilor" (1).
N. Iorga 11 socoteste pe $tetan cel Mare .cavaler" in sensul
aparatorului rasaritului crestin. "Domnul moldovean a simtit
lupta cresting ca o datorie, i datoria aceasta, i in vremurile
cnd statea mai bine cu ambitiosul Mahomed, cu mollul Baia-
zid, n'a parasit niciodata, ca linie hotkitoare, Indat ce tinta
politica se ridica mai sus de nevoile momentului" (2). Acum
privim altfel opera marelui voievod roman.
Scopul domnului moldovean n'a fost apdrarea rdsdritului
cre0in, ci apdrarea pro priei sale tdri, a integritalii ei terito-
riale 0 a independentei ei. Numai ca reflex al acestei preocu-
pari aparea i apararea rasaritului cretin.
El atragea atentia tarilor crestine vecine cu Moldova (Un-
gana i Polonia), a Venetiei, care a stiut ce inseamna razboi
impotriva turcilor, aparindu-si independenta, si a Papei, care
statea in fnuntea tarilor crestine, despre insemntatea Mol-
dovei ca "poarta in tarile din apus". Cu toate acestea scopul
constient spre care tindea el era neatirnarea Moldovei. Pen-
tru aceasta tinta nobila cherna poporul sg.0 la lupta.
tefan cel Mare s'a bAtut cu succes Impotriva marilor pu-
ten i care II. inconjurau.
Daca s'ar fi continuat cu farAmitarea puterii domnesti,
la care au dcpus atita Avila o parte din predecesorii sal,
tetan cel Mare n'ar fi luat frinele puterii in miinile sale
tari, Moldova ar fi fost inghititd de una din. marile puteri
sau divizata intre ele. Tocmai de aceea opera lui tet an cel
Mare e nenvuritoare. Far efortul vietii luiintregi de apa-
ra tara, Moldova, care este una din cele trei parti componente
ale teritoriului romanesc, n'ar fi rezistat si astfel n'ar fi fost
posibila unirea lor ulterioara intr'un singur tot.
Se afirmase ca tef an cel Mare nutrea ideea unirii Moldo-
vei, Tarii Romanesti, secuilor si a Citorva regiuni ucrainiene,
asupra carora se intindea influenta lui, cu scopul aparrii
comune impotriva turcilor (3).
www.dacoromanica.ro
Dup prerea noastr, tefan Voievod, urmrind acest
scop, era preocupat de infptuirea intelegerii depline i. unire
a celar trei tri romneti Transilvania, Muntenia i Moldo-
va. Cu Transilvania el intretinea In. permanent cele mai
bune raporturi, primea dela ea ajutor militar i pe de alt
parte adea sprijin voievozilor din aceast tar impotriva pu-
terii centrale a regatului ungar (1).
In ce priveste Tara roindneased, vroia sd o aducd la unire
ca/ea armelor (2). De aceea avem tot dreptul de a afirma
c tefan Voievod a fost precursor al infdptuirii unitdtii
neamului romdnesc.
In conditiunile vietii de atunci, in conjunctura internatio-
nal din timpul sAu, realizarea acestei idei n'a fost Meg po-
sibil. A fcut ce a putut.
N-a putut Ins preda generatiilor viitoare Moldova chiar
In intregime, deoarece turcii i-au luat centile din sudul
i el nu 1-ea putut recuceri cu tot apelul la %rile cretine
din apus i din nord, pentru ajutor.
Cit de important a fost opera sa se vede din faptul
ideea independentei i integrittii statului s'a mentinut vie
pin in timpurile noastre.
In arta militar a lui tef an cel Mare trebuie subliniat
o calitate personan a domnitorului moldovean: cuno;tea se-
cretul insufleirii maselor de lupteitori. Magia cuvintului $i
a pildei domnului Ii %cm s uite de posibilitatea mortii. In-
crederea ostailor in conductoml lar era atit de mare, incit
Ion Sabu, Relatille politice dintre Moldova si Transilvania
in timpul lui stefan cel Mare, in colectia de articole "450 de ani de la
moartea lui *tef an cel Mare", 1956, p. 219-241.
Dar domnii Tri Romnesti nu erau vasalii lui stefan dup
cum credea. P. P. Panaitescu bazindu se pe doul argumente: 1) in
slavo-moldoveneasc se spune despre Vlad CAlugrul c el a trklat
"pe tef an cel Mare" si 2) tef an cel Mare dupi'A izbinzi asupra mun-
tenilor lsa uneori garnizoan moldoveneasa in Tara Romaneasc5..
Cuvintul "trdare" putea s fi avut un sens simplu de inclcarea
cuvintului dat, si nu cel specific de vasalitate, Cu atit mai mult c
supunerea vasalica se oNinea prin ceremonia depuneril omagiu/u1 si
a jurmintului de credint. Dovada de existenta unui asemenea pro-
cedeu din partea domnilor munteni fa.p. de tef an Voievod lipseste.
lar garnizoanele moldovenesti puteau fi lsate de tef an Voievod dupg
cererea domnitorilor munteni niI, pentru a avea un sprijin in plus
impotriva turdior. Deci ipoteza despre vasalitatea domnilor munteni
f a% de tef an cade in intregime.
334
www.dacoromanica.ro
toti ostagii moldoveni erau gate, sa Infrunte once primejdie,
plini de abnegatie gi de spiritul de saerlficiu. Datorita lui, ei
se puteau inglta la acte de eroism.
tefan cel Mare gi-a dat obgtescul sfIrgit ca viteaz erou,
deoarece a murit din cauza rgnii, capatate la atacul cetatii
Chiha in 1462.
Chiar a pe patul de moarte a avut grijg de viitorul scum-
pei lui Moldova, asigurind trecerea tronului Moldovei la fiul
sau Bogdan, pe care-1 socotea vrednic s condluca statul.
Personalitatea lui tefan cel Mare e remarcabila: un di-
plonzat abil 0 fin, un perfect conductitor al administratiei
statului, un mare strateg 0 tactician militar de o nzaiestrie
inegalabild, el provoca admiratia contemporanilor. Cronicarii
polonezi, care puteau sa, fie rezervati, fa v de persoana sa,
cintau totugi slava.
E ounoscuta exclamatia de extrema laudg la adresa lui
tefan Voievod a lui I. Dlugosz: "0 virum admirabilern, he-
roicis ducibus, quoa tantop ere admiramur, nihili inferiorem".
"0 barbat minunat cu nirnic inferior ducilor eroici, pe care
cit de mult h admirgm."
11 lauda, pentnu "victoria magnified" asupra turcilor
socoteste cel mai vrednic de a conduce pe imparati i duci
contra turcilor (1). E adevarat ca in aceasta premgrire se sim-
te inca nota apararii crestinismului.
Dar jata cA un alt reprezentant al scriitorilor poloni Mar-
tin Cromer in pgrerea sa despre stefan depaseste limitele
apgrarii cregtinismului. El scrie despre tef an Voievod: "Beir-
bat denzn de memoria tuturor veacurilor pentru mdrimea su-
fletului stiu, pentru maiestria sa piffled, pentru cunoaeerea
adinca a lucrurilor militare 0 pentru rzboaiele fericite", ce
le-a purtat in contra turcilor, ungurilor, polonilor i tata-
rilor (2).
Peste patru secole primul autor al istoriei gtiintifice a
Rusiei N. M. Karamzin Il lauda in aceleagi expresiuni super-
lative, ca i cronicarii polonezi. El scrie: "tefan cel Mare a
indrgznit sA scoatg spada impotriva teribilului Mahomet al
II-lea gi datorita falnicelor victorii, obtinute asupra numero-
I. Dlugosz, op. cit., p. 558.
Martin Cromer, op. cit., p. 459, traducerea lui N. Densusianu,
RAzboaiele lui tef an cel Mare, p. 206.
335
www.dacoromanica.ro
aselor oti turcesti, el si-a inscris numele in istoria rarilor eroi:
hotarit in primejdii, puternic in nenorociri, modest in fericire,
pe care o atribuia numai lui dumnezeu, ocrotitorul virtutii, el
era mirarea regilor i popoarelor, cu putine rnijloace creind
acte de maretie" (1).
Istoricul francez Ferdinand Lot 11 denumete pe stefan
cel Mare "tun chevalier sans reproche" i ii recunoaste marea
indrazneala (raudace) de a lua dela turci Chilia in 1465 (2)
Ceea ce este i mai interesant, autorul scrie: "Etienne a
saisi la vraie nature du comandainerit, alors que, en Occident,
on en reste au concept enfantin du chef-combatant" (3). E o
comparatie magulitoare pentru geniul militar al lui stefan
cel Mare.
Intelegem cuvintele, pe care le-a adresat me,moriei lui te-
fan Voievod A. D. Xenopol, chid cu toat dreptatea seria:
"Intfo tara intinsa la un popor nuxneros stefan ar fi fost un
Cesar sau Carol; in mica lui Moldova, cercul activitatii sale
In loc de a putea determina soarta omenirii, trebuia sa se
mArgineasca la apararea acelei mici portiuni din ea, care
alcatuia poporul eau" (4).
tefan cel Mare este gloria neaxnului rornanesc. 11 cins-
tim ca pe un Mare capitan al romftnilor, araturi de alti voie-
vozi mari din istoria romftneasca, alaturi de Mircea cel Batrin,
Iancu Hunedoara, Mihai Viteazul.
336
www.dacoromanica.ro
ANEXE
22
www.dacoromanica.ro
1. INSEMNARI BIBLIOGRAFICE ASUPRA SINTEZELOR
DOMNIEI LUI ,5TEFAN CEL MARE
1. A. D. XENOPOL
In istoriografia roman din trecut se aflA patru Sinteze
ale domniei lui tefan cel Mare, apartinind in ordinea cro-
nologicA a aparitiei lor lui A. D. Xenopol, N. Iorga, L Ursu si
C. C. Giurescu. Le vom analiza pe rind.
In sinteza sa de Istoria RomAnilor, A. D. Xenopol a con-
sacrat multe pagini domniei lui stefan cel Mare (1).
In aceste pagini gasim multe consideratii gresite i anu-
me: 1) "tefan cel Mare fusese retras prin atac al polonilor
de la marea preocupare a vietii sale, lupta sa cu pAginii;
2) marea dusmAnie intre Alexandru, ducele Litvaniei si du-
cele Moscovei loan al III-lea, era din pricina cL Alexandru
silise pe sotia sa, fiica "tarului", a imbrAtisa religia catolicA,
dei, dupA cum se stie, aceasta a fost abia un pretext; 3) t te-
fan cel Mare ja asupra sa greaaa lucrare de a impaca aceste
rivalitf i, spre a putea unj bite lupta comuna impotriva
ginilor puterile egsgritului tangotriva turcilor". Pentru ca
aceastA afirmatie s'A aibA sprijin documentar indreaptA Cu
totul arbitrar data de 1498 a documentului respectiv din V. A.
Ulinitki in 1492.
Fireste dupA aceastA operatie "nu ?tie din ce pricind
(1) A. D. Xenopol, Istoria romanilor din Dacia Traiana, ed. III,
vol. IV, Buc. 1927, p. 11-17, 32-42, 54-133 si o bun5, parte din cap. IV,
despre organizarea militar5. a Arilor romane, p. 142 s. u.
339
www.dacoromanica.ro
se stricd tocmai relatfile dintre te fan cel Mare 0 ducele Lit-
vaniei pe care abia izbutise a-1 impd ca cu tarul Moscovei".
Dupg cgderea in disgratie a Elenei, fiica lui stefan cel
Mare la curtea Moscovei, $tefan a retinut pe solii lui Ivan al
111-lea Larev i Caracearov cu rnesterii veniti din Italia.
D. A. Xenopol crede cg domnitorul nu i-a eliberat ping la
moartea sa, pe cind se stie c prin stgruinta lui Mengli-Ghe-
rai, han al Crimeii, solii moscoviti cu mesterii s'au intors la
Moscova, eliberati de insusi tefan cel Mare.
Nu trebuie sg ne mirgm de existenta privirii care denatu-
reazg caracterul domniei lui $tefan cel Mare. Istoriografia
noastrg veche era obsedatg de ideea cg tef an cel Mare in ori-
ce moment al activitgtii sale se gindea numai la apgrarea
crucii, pe chid in realitate el a fost preocapat de apgrarea
tgrii sale de diferiti inarnici. Apgrarea crucii nu era, decit
un reflex al activitgtii sale militare. Referirea la cruce servea
drept pretext pentru a cere ajutor din partea tgrilor crestine.
In privinta politicii interne a lui *tef an cel Mare, autorul
prezintg o imagine idilicg a raporturilor dintre domn si boie-
ri (1), ceeace este departe de realitate.
Mentiongm cg A. D. Xenopol a fgcut o observatie foarte
jiustg, stabilind maxima de conduitg politicg a lui $tefan cel
Mare si anurne: "Niciodata doi dupmani, ci totdeauna impa-
carea cu unul, and era in cearta cu celalalt" (2). In concor-
dant. cu aceastg regulg $tef an cel Mare este bine cu polonii
cind este rgu culungurii; prieten cu acestia cind se strica Cu
ceilalti; relatii pasnice cu ambii sgi vecini de la nord, cind
ducea greaua sa lupt cu turcii i, in sfirsit, plgtind tribut
turcilor, cere ajutorul lor, cind se afla in ostilitate ou polonii.
Desigur regula aceasta este perfect justg, dacg o lugm in
sensul ei general si avern in vedere nurnai trei mari state,
cu care stefan cel Mare trebuia sg aibg neapgrat raporturi
politice. Dar lucrurile se schimb, cind ne dgm bine seama
cg de fapt erau situate in jurul Moldovei nu trei state, ci
cinci, adicA, in afarg de cele trei state pornenite mai sus, Ina.
Tara Romaneascg i tgtarii din Crimeia.
Turcii veneau impotriva lui $tef an cel Mare nu singuri,
ci asociati cu Tara Romaneascg i tgtarii, atacind Moldova
Op. cit., p. 129.
Op. cit., p. 38-39 qi 122.
340
www.dacoromanica.ro
din trei parti din sud, sud-vest si est. Pe de alta parte tAtarii
din Crimeea, precum si muntenii, atacau uneori Moldova si
independent de turci.
2. N. IORGA
Lui N. Iorga ii apartin doug, sinteze, prima scrisd pentru
popor si publicatA In 1904 si alta, pe care o gasim in "Istoria
Rominilor", vol. al IV-lea, din 1937.
In prima sa lucrare (1), atingind politica externg a marelui
principe moscovit Ivan al 111-lea, pe care pe nedrept il numes-
te "tar", cauth s, o explice prin sentimentrul de p.-rinte.
Autorul serie: Ivan se umplu de minie cind auzi "ce-i
sufere fata la curtea ginerelui catolic. Ciocniri incepur, s1
se intimple la hotare, vestind un razboi crincen (2).
In primul rind, astoria intre marele principe Alexandnu
si fiica lui Ivan al 111-lea Elena s'a oficiat in 1494, tocmai
pentruca s se pun cap4t ciocnirilor de granit intre mos-
coviti si lituanieni, care au inceput in 1487 si s'a transfor-
mat in 1492 intfun adevArat r.zboi, terminat abia la
1493 (3). Dar pentru Ivan al 111-lea, asbitoria s'a transformat
inteun mijloc de constringere asupra ginerelui, inselind
asteptgrile de pace din partea lui Alexandru. Scopul urmArit
de Ivan al 111-lea era de a lua in stApinire toate teritoriile
lituaniene, unde se vorbea ruseste.
Dup: expresiunea reusitA a lui V. O. Kliucevschi, prin
cdpgtarea teritoriilor lituaniene principatul moscovit se trans-
forma inteun stat velicorus national. Ideia patriei comune
ruse se transforma in realitate (4).
Deaceea este cit se poate de gresit: afirmatia c, Ivan
al III din motive sentimentale de minie a ordonat ciocniri la
granitg si a inceput apoi un fzboi crincen.
Volu.mul al IV-lea din "Istoria Romanilor "stg sub etiche-
ta de "Cavaleri". AlAturi de stefan cel Mare aici trateaza
N. Iorga, Istoria lui tefan cel Mare, Buc. 1904.
Op. cit., p. 254.
K. V. Bazilevici, op. cit., (Politica extern a statului rus cen-
tralizat. A doua junatate a secolului al XV-lea) Moscova 1952, P. 326.
B. O. Kliucevski: Curs de istoria rusg, ed. I, Moscova, vol. II,
p. 144.
341
www.dacoromanica.ro
domniile lui Dan Vodd cel Viteaz, ale lui loan Hunyadi si Vlad
Tepes, precum si ale Mostenitorilor" lui Stefan cel Mare".
Autorul simte nevoia de a explica in ce sens a intrebuin-
tat cuvintul "cavaler" si il compard cu loan Hunyadi (1).
Notiunea de "cavaler" nu este debe potrivitd pentru dom-
nitonul moldovean. E. suficient sg. ne aducem aminte de ca-
valerii medievali, cu competitiile la turnire, cu cultul ferneii,
cu tot specificul vietii lor, ca E.A ne dAm seaxna cA Stefan cel
Mare nu corespundea ideii de cavaler.
Probabil, insk autorul a avut intentia s." sublinieze o sin-
gur trgsAtufg specialA a "cavalerismului", anume apArarea
crucii, participarea lui la cruciade. Faptul a tocmai aceasta
a avut in vedere autorul se vede din titlul la diviziunea a 2-a
a volumului.
N. larga il socoteste "apArItor al rAgritului crestin". Ste-
fan cel Mare, afirmg autorul, "a simtit lupta creOind ca o
datorie, i datoria aceasta, si in vremurile cind statea mai bine
cu ambitiosul Mahomed, ou moliul Baizid, n'a pdrdsit nico-
datd, ca linie hotaritoare, indatA ce tinta politicA se ridica
mai sus de nevoile momentului".
Se intelege de la sine csd Stefan cel Mare nu'si punea
ca scop apgrarea rAsAritului crestin, ci aptirarea pro prii sale
tari, a independentei. Si nuxnai ca reflex al actiunii in favo-
rea tgrii sale apgrea si apgrarea rgskitului crestin. Cu toate
c'd insusi Stefan cel Mare atrAgea atentia tgrilor vecine, Un-
gana, Polonia, a Papei, a Venetiei asupra insemnatAtii luptei
pe care o ducea impotriva turcilor, pentru toate tArile crestine,
scopul constient la care tindea era neatirnarea Moldovei.
Aceasta D. durea si pentru aceasta cherna el poporul edu la
lupta de nenumgzate ori.
Stefan cel Mare a luptat nu numai impotriva turcilor, ci
si impotriva tArilor crestine care-si manifestau cutezanta de
a subjuga Moldova (1467, 1497).
Sint perioade Indelungate de timp, chid acest domnitor
nu se ocupa de apArarea crestinismului, ci dimpotrivA lupta
impotriva crestinilor. Deci teza era falsk
Dealtfel autorul insusi se contrazice, cind vorbeste de "Li-
342
www.dacoromanica.ro
bertatea Moldovei contra realitatii unguresti" sau de "soco-
teala Cu tinara Polonie" (1).
In afara de doug. denumiri "cavaler" i "aparator al creg-
tinismului", autorul mai insereaza in expunerea sa i altele
la adresa domnitorului. In rindurile consacrate concluzii-
lor (2), N. Iorga 11 socotegte pe stefan cel Mare "batrinul
raze? sub caciula de ostag",
"Razes" este un boier mic gi de obicei sarac, pe cind *te-
fan cel Mare era un boier mare gi "cel mai bogat om din
tara".
Raporturile dintre domn i boieri sint redate de autor in
expresiuni sentimentale, roanantice, poetizante, conform cu
factura sa de istoric (3).
Nu intilnim niel o aluzie la luptele sociale de atunci.
In general constatam din scrierile autorului o idilie dom-
neasca boiereasca, orageneasca i taraneasca.
Provoaca cele mai mari obiectiuni capitolul intitulat "So-
coteala cu tinara Polonie" (4), in care este aproape cu totul
neglijatd alianta Moldovei Cu Mascova gi cu team* din Cri-
meia ?i in care gasim une ori afirmatii pe de'a intregul in-
ventate, ca de exemplu, ca "domnul roman stdruia de mult
pentru pacea intre cele &Ilia rude (Ivan al III-lea i Alexan-
dru din Lituania), care aveau atitea tni rusegti sa'?i im-
parta? (5).
Autorului Ii este complectamente str'in idealul luptei, pe
care o ducea Ivan al III-lea in contra Lituaniei. Marele prin-
cipe al Moscovei nu vroia "impartire", ci capatarea pentru
Moscova a tuturor teritoriilor aflate sub autoritatea Litua--
niei, in care se vorbea rusegte. Se nagtea statul centralizat
rus gi Ivan al 111-lea era promotorul lui.
Dupa caderea Elenei, care s'a produs datorita influentii
asupra lui Ivan al III-lea a sotiei sale Sofia, N. Iorga serie:
"Daca nu asculta Ivan, stefan ar merge ping, acolo 'Melt sal
www.dacoromanica.ro
atace pentru cg nu e Cu crestinii" (1). Din isvoarele cunoscu-
te ping in prezent nu rezultg cg tef an ar fi fost gata sg-1
atace pe Ivan al III-lea. Dealtfel cum putea sg-1 atace, avind
In vedere clistanta care desparte Moldova de Moscova? E o
presupunere pe care si-a permis'o marele istoric pe deasupra
isvoarelor, ca un adaos dela sine, bazat pe inchipuirea stgrii
sufletesti a lui stefan cel Mare.
In preajma preggtirilor poloneze pentru rgzboiul din 1497,
e posibil, scrie autorul, ca ele, cetgtile Chilia si Cetatea Albg,
O. fi fost fgggduite de regele polonez marelui rnaestru (teu-
ton). loan de Tief f en, care venea cu o importantg oaste de
cavaleri" (2).
Nu e posibil sg admitem asa ceva, cunoscind cg, in caz
de reusitg a rg.zboiului impotriva lui tefan, Moldova trebuia
s fi fost datg lui Sigismund, fratele mai mic al Regelui. Ce
folos ar fi tras polonezii de pe urma cedgrii acestor cetgti
teutonilor, care ar fi devenit neapgrat niste intermedian i in
comertul polonez Cu tgrile strgine prin porturile pomenite?
Ipoteza cade cu desgvirsire.
Intre'un pasaj vorbeste despre cgsgtoria domnitei Elena
cu fiul lui Vasile (3), si in note trimite la I. Bogdan, Docu-
mente. Fireste acolo nu este vorba de Vasile, deoarece, dupg
cum se stie, Elena s'a cgsgtorit cu fiul lui Ivan al III-lea,
Ivan cel 'Mgr, gresealg pe care N. Iorga a repetat-o si in o
altg scriere a sa (4).
3. I. URSU.
I. Ursu are patru lucrgri cu privire la tef an cel Mare,
care impreung formeazg o sintezg.
In 1900 dinsul a publicat "Relatiile Moldovei cu Polonia
ping la moartea lui stefan cel Mare". Aceastg lucrare este 'un
prim concept pentru cea de a douk apgrutg in 1914 "ate-
fan cel Mare si turcii". In 1921, a scos o brosurg cu titlul "Per-
Op. cit., p. 241.
Op. cit., p. 223.
Op. cit., p. 214 si nota 3.
N. Iorga, "Citeva note despre cronicile noastre i traditia noas-
trg. istoria.", Analele Acadezniei Romane. Memoriile Sectiei istorie, vol
XXXIII, 1910, p. 136-138.
344
www.dacoromanica.ro
sonalitatea lui tefan cel Mare, pentru ca peste 4 ani sa pu-
blice o adevarata sintezg a domniei lui tefan cel Mare sub
titlul "tefan cel Mare".
Lucrarea lui I. Ursu tefan cel Mare si turcii" rgmine pina
In prezent o calauza bung in ce priveste politica extern. a lui
tefan cel Mare pina la aproximativ 1487. Din ea se vede
ca schimbgrile in politica externa' a lui stefan cel Mare n'au
fost rezultate ale capriciilor lui personale, ci totdeauna se
determinau in mod logic de unele momente si evenimente
importante. Autorul se bazeazg pe izvoare de prima clasg,
ceea ce face lucrarea lui foarte
Ipotezele autorului, In cele rnai dese cazuri sint bine in-
temeiate si plauzibile. Mai rar se intimpla sa. nu fie juste. De
exemplu, la pag. 51 autorul serie: "Regele Mateia era in
lupt cu polonii pentru coroana, care reincepe in a doua ju-
mgtate a anului 1474 si avea desigur interes ca i tefan. sa
poarte lupte Cu turcii, pentru ca distragg de la atacarea
Ungariei, la care se astepta in urma nereusitei tratativelor
de impgcare ou sultanul in 1473 (1).
Ne indoim ca asemenea sentimente le ar fi putut nutri
regele Mateias, care era un cap luminat. Pentru Ungaria,
Moldova prezenta un fel de stat-tampon i once nenorocire,
cazuta asupra ei din partea turcilor, putea sa fie primejdioa-
sg si pentru pgrtile rasaritene ale Ungariei.
Valoarea lucrarii scade de la impa'carea lui tefan cel Mare
Cu turcii. Pentru perioada aceasta lucrarea devine unilateralg
si in blind parte superficiall. Expunerea aici este dominatg
de ideea ca mobilul de baza a actiunilor domnitorului Il pre-
zintg Pocutia (2), pe cind aceasta, bucata de pgmint este abia
o verigg mica' in lantul lung al evenimentelor din aceasta
perioadg istoricg. Pocutia ca tel s'a ivit la sfirsitul vietii
domnitorului.
Maxima de conduita a lui $tef an, stabilita de A. D. Xeno-
pol, este repetata de I. Ursu, de altfel MI a arata sursa de
inspiratie si provenienta ideii (3).
Ultima lucrare a autorului este desigur o lucrare de bazg,
In care pe ling politica externa se all un rind de capitole,
I. Ursu, "tefan ce! Mare si turcii", p. 51.
Op, cit., p. 174 s. u.
Op. cit., p. 17.
345
www.dacoromanica.ro
consacrate colaboratorilor, conceptiei de stat, veniturilor dom-
niei, stArilor sociale, oastei, comertului, banilor, bisericii si
personalitAtii domnului.
Autorul admite cA Stefan cel Mare s'a inchinat regelui
Mateias, regele ungurilor incA inainte de 1461, ceea ce n'a
probat si nu poate fi probat, deoarece nu existA in acest sens
nici un. document sau mArturie istoricA (1).
Autorul crede cA in 14'76 "regele Mateias a jucat in reali-
tate comedia... Se pregAtea de nuntA cu frumoasa Beatrice
din Neapole (2), deci nu se gindea la impotrivire turcilor.
Este o exagerare. Chestiunea a fost mai simplA: nu se astep-
ta ca turcii sa vinA asupra Moldovei atit de repede!
Sfatul domnesc, dupA arAtarea autorului, s'ar compune
nu numai din boieri mari, ci si de cei mici (3). Autorul se
referA la actul din 14 octombrie 1473, in care se spune "si
alti boieri ai nostri care au fost de fatA mari si mici". Este
vorba de asistenta la sedintA fAr dreptul de a interveni. Aici
boierii mici, alAturi de ceilalti care s'au intimplat, prezintA
un fel de public si nu membrii imputerniciti ai sfatului.
Expunind situatia internA din timpul lui tef an cel Mare,
autorul-nu vorbeste debe de rAzesi.
4. C. C. GIURESCU.
Sinteza, prezentatA de C. C. Giurescu, se distinge prin
multe calitAti pozitive (4). Evenimentele istorice externe sint
trecute in inlAntuirea lor cauzalA, cu date precise si interpre-
tAri in cea mai mare parte juste.
Ultima perioadA a politicii externe a lui Stefan cel Mare,
este explicatd prin sentimentele personale ale domnului, care
nu putea uita umilinta din 1485 de la Colomeea, cind el a
inchinat steagurile moldovenesti pinA la pAmint in fata re-
gelui polonez in speranta zadarnicA de ajutor eficace din par-
tea lui. In realitate sentimentele personale coincideau cu per-
manentele istorice moldovenesti, dictate de interesele tArii.
I. Ursu, Btefan cel Mare, 1925, p. 57.
Op. cit., 147.
Op, cit., p. 338.
C. C. Giurescu, Istoria romiinilor, vol. II, partea I, ed. a IV-a
Buc. 1943, p. 75-76, 79.
346
www.dacoromanica.ro
Tara romaneasca a intrat atunci in impas i nu mai avea
posibilitatea s duel mai departe o politica anti-turceasca.
Cautarea cailor noi in politica externa' i schimbarea atitudi-
nii se impunea in mod imperios de factorii obiectivi.
C. C. Giuresou, in ciuda afirmatiilor lui I. Bogdan, Gen,
Radu Rosetti . a., a emis o parere justa despre viteji, ca con-
ducatori de oaste, capitani i nu oaste. Chestiunea vitejilor a
fost tratata i in istoriografia noastra noua (Barbu T. Om-
pina), dar in mod greit, repetindu-se afirmatiile vechi despre
viteji, ca o categorie de oaste, contrar isvoarelor noastre is-
torice.
Alnull de politica externa autorul expune viata economica
viata religioasa, ctitoriile lui stefan Voievod, familia lui dre-
gatorii i personalitatea. In ce privete organizarea adminis-
trativa, judecatoreasca, militara i financiara, populatia ta-
rii. i in special, clasele sociale, toate aceste chestiuni sint
tratate separat de expunerea principala, dar spre regret im-
preuna au cele din secolul al XVI-lea, care 141 are specificul
su propriu.
5. COLECTIA DE ARTICOLE.
Cu ocazia implinirii a 450 de ani de la moartea lui *tef an
cel Mare a fost scoasa de sub tipar o colectie de articole (1).
Dupa o introducere de P. Constantinescu-Iai, cu carac-
ter general (2), urmeaza cinci articole. Din ele primul prezin-
ta cercetarea despre baza sociala a puterii lui tefan cel
Mare de Barbu T. Cimpina.
Acest articol, care cuprinde peste loo pagini, pretinde
rezolve problema bazei sociale a puterii lui tef an cel Mare,
trasind liniile generale ale desvoltarii rii moldovene4ti in
acest timp i prezentind cititorului pretinsa cheie pentru in-
telegerea procesullui acestei desvoltari.
Socotesc greOta teoria ga.sirii de care ,Sitelan cel Mare a
bazei sociale pentru puterea sa abia in ultima treime a dom-
niei sale. Cu alte cuvinte in primele doug, treimi el n'ar fi
avut baza, la care in sfirit a ajuns in a treia treime.
Studii cu privire la Stefan cel Mare, 450 de ani de la naterea
lui Stefan cel Mare, Buc. 1956.
Op. cit., p. 3-10.
347
www.dacoromanica.ro
Din expunerea noastrg precedentd se vede care este ade-
vdrul.
Al doilea articol apartine Iui I. Focgeneanu i. Gh. Diaco-
nu gi privegte bazele puterii militare a lui tef an cel Mare,
un articol esential (1). Dar aproape nirnic nu se vorbegte de
slujitori. Ba se mai Lace o gregeala de a ne trimite pentru
"trupele deslujitori-viteji" (2), la Barbu T. Cimpina, lar aces-
ta din urrng, vorbind de viteji, trimite la un alt loe ou "discu-
tir privitor la acegtia din acelagi articol al sAu.
Dar cea mai atentg cgutare a acestor discutii amine in-
frutuoasg. Problema vitejilor astfel a rgmas necercetatd.
Al treilea articol, scris de V. Costdchel, se intituleazd:
"Relatiile dintre Moldova 0 Rusia in timpul lui , tef an cel
Mare" (3).
In primul rind, pe timpul lui tef an cel Mare numele Ru-
siei 11 purta Galitia gi nu Moscova. In documentele acestei
domnii de multe ori se vorbegte de Rusia in sens de Galitia, iar
statul indepartat nord-estic se nurnea Moscova i locuitorii
ei moscoviti. Deci de la inceput autorul a intrebuintat o ti-
tulaturg istoricg gregitg.
Articolul trateazd cele mai variate teme, Cu citeva secole
inainte de tef an cel Mare, ca, de exemplu, expeditiile "cne-
zilor" Oleg i Igor din Kiev, cglgtorii rugi prin tdrile romlne
pelerini, drurnurile de negot i insemngtatea economicd a
Kievului, mg.rfurile de schimb. Dupd aceasta se trece la mig-
cdrile populare anti-feudale ale tdranilor moldoveni i ucra-
inieni sub conducerea lui Muha, legAturile dinastice intre
Moldova gi "cnezii rugi", familia Olelco din Kiev.
tefan s'ar fi cdsgtorit cu Evdochia Olelcovici pentru "a
fi la curent cu ceea ce se petrecea in Polonia gi Lituania",-
aceasta ar insemna cA scopul cdsgtoriei era sg obting o sursa
noug de informatie in plus de informatori, pe care, desigur,
Ij avea in Polonia gi Lituania.
Apoi se afirmg cd majoritatea celor 13 capitole anexe la
letopisetul Voscresenschi avea de scop sg dea o informatie
348
www.dacoromanica.ro
si o documentare lu Ivan al III-lea, "pentru a justifica actiu-
nile sale in domeniul politicii externe" (1).
Ar fi Cu total ciudat ca Ivan al III-lea sg caute justifica-
rea actiunilor sale rgzboinice in "documentare"! Lupta con-
tra Lituaniei se impunea de politica statului rus centralizat
O de na;terea statului rus national.
Chestiunea cu anexele la letopisetul Voscresenski este mult
mai simplg. Ele, in alar% de cronica slavo-moldoveneascg (2),
nu sint, decit iunele informatii adunate la departamental di-
plomatiei moscovite, in formg de mentiuni sau de memorii.
Le-a vgzut sau nu Ivan al III-lea, nu se stie, dar se poate afir-
ma precis cg ele erau la indemina diplomatilor moscoviti din
acest timp.
Autorul s'a silit sg nu scape absolut nimic din ceroul asa
zis al "chestiunilor ruso-romAne", in ciuda faptului cg tema
adevgratg a articolului ar trebui sg, fie re/atiile dintre Moldo-
va si Mascova in timpul lui ,, telan cel Mare. Spre regret,
tefan cel Mare este ingropat in sumedenie de alte informatii,
lipsite de leggturg intrinsecg intre ele si cu epoca acestui
domnitor.
Al patrulea si al cincilea articol sint consacrate relatiilor
lui stefan cel Mare cu Transilvania, unul relatiilor economice
de stefan Pascu si altul relatiilor politice de Ion Sabgu, am-
bele articole, contimind cele scrise in aceast privintg mai
de mult de V. Pirvan i Conduratu, dar continind si informa-
tii noi.
www.dacoromanica.ro
St. $tefInescu si capitolul VII In Intregime, p. 488-553, intitu-
lat "Lupta antiotomang si pentru centralizarea statului in
vremea lui $tefan cel Mare" si semnat de B. T. Cimpina si
M. Berza.
Dat fiind a B. Cimpina a decedat lnainte de preggtirea
voluxnului spre publicare, aceste duble semngturi inseamng
cg St. $tefgnescu si M. Berza au utilizat scrierile publicate
ale decedatului, precurn si clursul tinut de el la Universitatea
din Bucuresti. Capitolele respective au fost formate tocmai
din acest material pomenit mai sus.
In capitolul VI se trateazd just citeva chestiuni Cu carac-
ter economic. Se aratg cg, sub influenta pietii interne si a
cresterii exportului de grille, agricultura romg,neascg s'a trans-
forxnat in producgtoare de mgrfuri. lar pgtrunderea in sate
a econorniei bgnesti, datoritg aparitiei fenomenului de marfg,
a provocat consumul rural de mgrturi confectionate in oras.
Orasele se desvoltg. In suburbii se adung sgrgcimea tirgu-
riloy.
In orase, in leggturg cu diviziunea social g a muncii se
desvoltg. mestesugul. In documentele vremii se intilnesc pie-
lari, ciubotari, cojocari, croitori, pietrari, lemnari, zidari. In
ce priveste restul, din expunerea noastrg s'a vgzut cit de de-
parte entem noi de conceptiile lui Barbu Cimpina.
7. I. IONA.,SCU.
www.dacoromanica.ro
gi Crimeia. Autorul crede a aceasta caianta i'a permis donz-
nitorului "seili concentreze toate fortele pentru conducerea
indirjita a rdzboaielor Cu turcii, la care nu a renuntat chiar
?i. atunci ciad a acceptat vremelnic sd cadd in intelegere cu
ei" (1).
Avem de a face cu un lapsus. Impacarea inseamna, re-
nuntarea la razboi. Apoi care sInt aceste razboaie "au turcii"?
Ele nu grit decIt imaginare.
Autorul accepta fall nici o urrna de critica gtirea (pe la
1485)" despre o ahem% Intre rugi (recte moscoviti), rnoldove-
ni gi tatarii Crimleni", indreptatti impotriva imperiului tur-
cesc agresiv" (2).
E ceva diametral opus realitatii. In 1485 nu exista Inca
alianta rnoscovito-tataro-moldoveneasca. In earl de aceasta
hanul tatarilor din Crimeia, Mengli-Gerai, dupa cum arata
gi autorul insugi, era vasalul turc, devotat gi consecvent. In
anul 1484 el l'a ajutat pe sultan a cucereasca cetatile Chilia
gi Cetatea Alba. Cu.m putea el sa Intre Inteo alianta, Indrep-
tata Impotriva sultanului turc, e de neconceput.
Autorul repeta afirmatia devenita stereotipa ca Ivan al
III-lea i-a dat lui atefan in 1497 ajutor eficace, retinInd pe
marele principe lituanian Alexandru de la participarea la
razboiul polonez Impotriva Moldovei gi astfel atefan a putut
Infringe pe poloni (3).
Ajutorul pentru Moldova pur diplomatic din partea Mos-
covei, fara macar amenintare de razboi, a fast de o minima
importanta. In afara de aceasta Alexandru n'a avut posibili-
tatea sa ajute Polonia nu din cauza lui Ivan al 111-lea, ci din
cauza Radei lituaniene, care conform legii din 1492, tinea in
mlinele sale sale gi punga gi oastea Lituaniei.
Nu suntem de acord gi cu aprecierea pacii polono-lituano-
moldovenegti din 1499, ca fiind bazata pe alianta cu statul
din Moscova (4). Moldova prin Incheierea acestei pad iegea
din alianta cu Moscova, care continua actiunea impotriva
Lituaniei.
Lucrarea In general e interesanta, ca sinteza, gi putem
(1) Op. cit., p. 38.
(21 Op. cit., p. 39.
Op. cit., p. 40.
Op. cit., p. 41.
s51
www.dacoromanica.ro
regreta numai c in ea s'au strecurat gresell atit de impor-
tante.
www.dacoromanica.ro
Bogdan Voievod (cel chior) 1504-1517, succesorul lui te fan cel Mare
$tef an Voievod (,5tefelnitei) fiul lui Bogdan 1517-1527. Petru Rarq 1527-
1538: 1541-1547, fiul lui &elan cel Mare dela pescarita Maria RareF.
Dupe( fresca dela biserica Sf. Nicolae din Dorohoi (sec. al XVI-lea) :
N. Iorga, "Portretele domnilor romiini", vol. I.
www.dacoromanica.ro
Maria de Mangup dupd acoperdmntul mormantului dela Mdneistirea
Putna. .(N. Iorga Portretele doamnelor romdne Bucuregi, 1937, p. 6.)
www.dacoromanica.ro
Maria de Mangup. Acopereimantul
morma'ntului dela Putna.
www.dacoromanica.ro
Portretul lui Vefan cel Mare i al ultimei sotii Maria Voichita-
depe catapeteazma bisericii mdneistirii Putna.
www.dacoromanica.ro
Simeon a fost cdsgtorit Cu fiica princepelui Lituanian de sea-
mg, candidat la postul de mare principe al Lituaniei, Gaotovt.
Fratele lui Semion, Mihail, complotind in 1481 impotriva ma-
relui principe lituanian, a fost decapitat.
tefan Voievod s'a cdsgtorit cu Evdochia la 5 iunie 1463,
cind fratele ei Simeon se afla in plindtatea puterii i influen-
tii sale (a murit in 1470).
Domnul Moldovei miza pe legdtura politicd Cu ruoii Kie-
vului, lar prin Simeon pe bunele raporturi cu Lituania.
In acel timp Polonia ducea un rdzboi impotriva Prusiei
oi nu se ota cine va invinge, lar Lituania in Mar de nucleul
su de bazd: oraoul Vilna, oraoul Minsk, Podleagie cu oraoele
Berestie i Doroghicin i Polesie cu oraoul Pinsk, mai avea oi
7 tdri asociate: une cu caracter etnic lituanian Imud oi ce-
lelalte 6 ruseoti: Polotk, Vitebsk, Smolensc, Kiev, Volinia
Podolia. Ultima regiune, cu care Moldova era vecing, se afla
atunci sub suzeranitatea Poloniei.
tef an trebuia sg se gindeascg la bunele raporturi cu Li-
tuania pentru cazul, cind Polonia ar fi pierdut rdzboiul con-
tra Prusiei. Abilitatea lui stefan s'a dovedit a fi de prisas: a
binuit Polonia, transformind Prusia intr-un stat al sdu vasal.
Insd Evdochia peste patru ani i ceva (la 25 noembrie
1467) s'a stins, lsind o flied cu numele Elena (ucraineote
Olena) oi un bdiat cu numele Petru (sau Petraocu), care insd
a murit de timpuriu (la 21 noembrie 1480) in virstg de vre-o
13 sau 14 ani.
Fiind atent la tot ce se petrecea in jurul Moldovei, stefan
cel Mare s'a gindit s dea pe fiica sa Elena ca sotie fiului
marelui principe al Moscovei Ivan al 111-lea Ivan cel
Tatongrile s'au fdcut incg in 1480, insg inteo vreme stefan
nu se grdbea cu indeplinirea proiectului de mgritio, incit a
trebuit sg ving indemn din partea curtii moscovite.
In 1482 Elena, insotitg de boierii moldoveni Iancu, Singer
oi Gherasim cu jupinesele lor, trecea prinIonia in drum
spre Moscova. La 12 ianuarie 1483 la catedrala Uspenski din
Moscova s'a oficiat casAtoria. In anul unrigtor Elena a ngs-
cut un fiu cu numele Dimitrie. I se deschideau Elenei cele
mai largi perspective, deoarece sotul ei loan cel Thar era
codomnitor i mootenitor al lui Ivan al III-lea.
Pe neaoteptate, la 7 martie 1490, sotul el a murit In 1m-
353
23
www.dacoromanica.ro
prejurgri enigmatice, dupg un tratament cu ceaiuri, pentru
care doctorul ou pricina a fost decapitat. Dupg legea proge-
niturii Dimitrie urna sg ocupe locul tatglui, devenind codom-
nitor si mostenitor al marelui principe.
In 1498 fiul Elenei incg prea tar, avind vre-o 14 ani, se
incoroneazg. In ipoteza rnostenirii tronului moscovit de cg-
tre fiul nevirstnic, mama, fireste, ar fi luat frinele puterii
In miinele sale. Insg in 1500 Dimitrie este inlocuit cu Vasile,
fiul Sofiei Paleologu.
Ne putem lnchipui starea sufleteascg a bgtrinului Voievod,
care sperase ca fiica lui sg deving marea cneaghing a Mosco-
vei, iar odrasla lui nepotul tar. Ce desarnggire profundg!
Herberstein povesteste cg Ivan al III-lea pe patul de moar-
te l'a rugat pe Dimitrie sg-1 ierte i 1-ar fi scos din temnitg.
Insg marele principe moare la 27 octombrie 1505 si noul dom-
nitor al Moscovei Vasilie 11 aruncg pe Dimitrie din nou in
inchisoare, unde inter, Incgpere micg, chinuindu-se, Dimitrie
a murit in 1509.
Intre 1467, data mortii Evdochiei, si 1472, data cgsgtoriei
noi, timp de 5 ani, stefan a rgmas neinsurat. La 14 septem-
brie 1472 stefan se cgsgtoreste cu o reprezentantg a doug
dinastii bizantine impargtesti Paleologi i Comneni (din Tre-
bizonda). In Crimeia exista atunci o micg posesiune feudalg
bizanting Mangup, condusg de Isac. Fiica acestuia Maria a
devenit sotie legitimg a domnului rnoldovean.
Dar si aceast sotie, ca i cea precedentg, a trgit putin,
murind la 19 decembrie 1477. Din aceastg cgsgtorie s'a ng.s-
cut Ilie, dar a vietuit abia vre-o doug luni.
I. Ursu a elms pgrerea cg Maria de Mangop ar fi ngscut
un alt fiu Bogdan si cg Bogdan si nie ar fi fost gemeni. Insg
Bogdan s'a ngscut pe timpul cgsgtoriei cu Evdochia, dupg
cum a argtat N. Iorga. E totusi indoielnic ca Evdochia sg fi
putut avea in 4 ani si ceva, cit a trgit, trei copii (adicg afarg
de Elena si Petru Inca pe Bogdan). Mai degrabg Bogdan a
fost un copil din flori (a murit la 26 iulie 1479).
Putem, deci, constata cg Maria de Mangup, dupg pierde-
rea unicului sgu flu, a fost nevoitg sg creased si sg ingrijeascg
copii lui tef an de la alte femei (sotii legitime sau concubine).
Dupg cum a remarcat (A. D. Xenopol si N. larga), ea mult a
vgendu-se intr-o situatie nenorocitg.
354
www.dacoromanica.ro
A treia gi ultima sotie legitimg a domnului a fost Maria-
Voiehita, fiica lui Radu cel Frumos, damn al 'Mil Romgneg-
ti. Sotia gi fiica acestuia, Ina copilg, au fost luate dupg un
rgzboi cu muntenii in 1473.
Chid fiica lui Radu a crescut, stefan Voievod a luat-o de
sotie. Cgsgtoria a avut loc, probabil, in 1478. De la aceastg
sotie stefan a avut un fiu cu un nume dublu de Bogdan-Vlad
doug fiice frumoase, pomenite in versiun.ea munteang a
cronicii moldovenegti. Crescind Bogdan-Vlad a luat parte la
toate actiunile militare ale tatglui. Probabil, intr"o bAtglie gi-a
pierdut un ochi, devenind chior. El a mogtenit tronul tatglui
sgu.
Una din aceste doug surori ale lui Bogdan-Vlad a fost,
probabil, Maria-Cneajna, cgsgtoritg ou Wusniowski (Sangusz-
ko), principe lituanian.
Mama lui Bogdan-Vlad Maria Voichita a supravietuit so-
tului sgu (a murit in 1511).
In afarg de sotiile de mai sus, stefan avea o concubing la
Hirlgu-Maria Rareg, sotia unui negustor de pegte. I-a ngscut
pe Petre viitorul domn al Moldovei (1527-1538, 1541-1546).
Petru Rareg, fiind o personalitate marcantk a reinviat tim-
purile de glorie ale tatglui sgu. El a fast un diplomat fin gi
un conducgtor de ogti viteaz gi dirz. Intreaga istorie a acestui
domnitor stg dovadg vie a insugirilor lui politice mari.
tef an cel Mare a mai avut un fiu cu numele tef an, care
gi el a domnit in Moldova (1538-1540). Este cunoscut in istorie
sub porecla de "Lgcustg". Dela ce femeie s-a ngscut nu se gtie.
Mgngstirea Putna a devenit necropola familiei lui *tef an
eel Mare cu mici exceptii (pentru mgngstirile Bistrita gi Pob-
rata).
Fiind hgrtuit de cele mai importante chestiuni ale zilei
cu numeroase btlii, desean i rupt din sinul familiei multg
vreme, tef an cel Mare nu a putut s aibg o via% familialg
BIBLIOGRAFIE
1/. M. CostAchescu. ObservAri istorice cu privire la neamul lui
Stefan cel Mare. De acelasi: Arderea tirgului Floci si a Ialo-
mitei, Iasi, 1935, nota de la p. 1-4, precum si Documente mol-
dovenesti de la Stefan Volevod, Iasi, 1933, P. 9-18, 243 s. a.
2/. I. Ursu Stefan cel Mare, 1925, p. 427-431.
355
www.dacoromanica.ro
3/. N. Iorga, Istoria lui 4tef an cel Mare, 1904, P. 139, 329. De ace-
lasi: Studii si documente, vol. VI, p. 620.
4/. A. D. Xenopol. Istoria rom'nilor de la Dacia TralanA, ed. 3,
vol. IV, p. 110-121.
5/. C. C. Giurescu. Istoria romanilor, vol. II, partea I, ed. a IV-a
p. 105-108.
6/. D. Dan, MAngstirea si comuna Putna, Buc., 1905.
7/. Aurelian Sacerdoteanu Descglecnori de tail, dAtAtori de legi
si datini, "Magazin Istoric", Bucuresti, 1969, N. 1, p. 37-47.
3. NORMELE DE DREPT PENTRU JUDECATI
In stiinta istoriei dreptului roman se discutg chestiunea
ce norme juridice existau pe vremea lui tef an cel Mare pen-
tru judecgti.
Incg la sfirsitul secolului al XVII-lea Dimitrie Cantemir a
afirmat cg pe timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1430) in
Moldova s'au introdus legile romane ale impgratului bizan-
tin Iustinian. Diferiti istorici ai dreptului roman au cgutat
ea precizeze sensul celor spuse de D. Cantemir. St. G. Longi-
nescu credea ea e vorba de basilicale si de intregul drept bi-
zantin. C. A. Spuber si I. Popescu-Spineni au redus aceastg
notiune la un" simplu synopsis Basilicorum". I. Nistor si St.
Berechet vorbeau de "sintagma lui Matei Blastares". A. Elian
crede a pe timpul lui Alexandru cel Bun s'a facut un "com-
pendiu juridic grecesc", care in forma sa romaneascg a fost
incorporat in "Pravila lui Vasile Lupu". In ce mgsurg circu-
la acest compendiu in Moldova pe timpul lui stefan cel Mare
autorul n'a precizat, deoarece in procesele duse in aceastg
epocg n'a observat urmele dreptului bizantin scris. Recent in
revista "Balkan studies" (vol. 9, 1, 1968, P. 167-208) a apgrut
articolul lui N Smoching sub titlul: "Le Pro cheiros Nomos
de l'Empereur Basile (807-879) et son aplication chez les Rou-
mains au XIV-e siecle", in care autorul demonstreazg cg "Le
Petit Code" (Pravila Micg) se aplica, insg cu modificgri, ceru-
te de viata realg proprie conform cu "obiceiul pgmintului".
"Descrierea Moldovei" D. Cantemir (Descriptio Moldaviae),
trad. Adamescu, fat% an, p. 101.
A. Elian, Moldova si Bizantul in secolul al XV-lea" in "Cul-
tura moldoveneascg pe timpul lui stefan cel Mare", Bucures-
ti 1964, p. 104-119.
Bibliografia la I. Boldur, Istoria Basarabiei, Contributii la
Studiul istoriei romanilor, vol. I, 1937, p. 254.
356
www.dacoromanica.ro
*TEFAN CEL MARE
VOIEVOD AL MOLDOVEI
(1457-1504)
Cuprinsul
Pgs.
Prezentare de Pamfil Seicaru ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... I-IV
PreZ ata 5
CAPITOLUL 1
Domnut li sletnicii lui ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 11
PAR TEA II. Statica sociald in timpul lui 6 telan cel Mare.
CAPITOLUL 2.
Proprietatea asupra pdmintului. Originea ei. Divizarea sacie-
tdtii in clase sociale ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 47
- 357 -
www.dacoromanica.ro
Pgs.
CAPITOLUL 3.
Exploatarea pdmeintului ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 59
CAPITOLUL 4.
CAPITOLUL 5.
Clasele sociale in ferioare ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ,.. ... ... 75
CAPITOLUL 6.
Economia Moldovei si politica economicd ... ... ... ... ... ... ... 82
CAPITOLUL 7.
Baza sociald a puterii lui 6tefan Voievod ... ... ... ... ... ... ... 107
1. -Curtea" domnului. 2. I. Dlugosz despre caracterul a.,a.
zis "tranesc" al oastei lui tef an. 3. Oastea trneascg.
(de vecini) a. bolerilor mari.
CAPITOLUL 8.
Organizarea oastei moldovenesti ,... ,.. ... ... ... ... ... ... ... ... 116
1. Imprtirea oastei in cete (steaguri). 2. Chestiunea vite-
jilor i slujitorilor. 3. Oastea 1 caracterul ei.
- - 358
www.dacoromanica.ro
Pgs.
CAPITOLUL 9.
gtefan cel Mare pi biserica ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 141
CAPITOLUL 10.
Cancentrarea puterii in mdinile domnului ... ... ... ... ... ... 156
1. Scurte stiri despre centralizarea puterii in Moscova si
Fran0.. 2. Mile de centralizare a puterii in Moldova.
CAPITOLUL 12.
Prima perioadd a politicii externe ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 174
1. Politica antiungureascd. 2. Rdzboiul ungaro-moldovenesc.
CAPITOLUL 13.
A doua perioadd ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 193
1. Infringerea ttarilor (1470). 2. Actiunea contra nail Ro-
mine.sti. 3. Rdzboaile turco-moldovenesti (1475 si 1476). 4.
Reluarea ostiltAtilor contra Tdrii Rominesti. 5. Pierderea
Chille! si Cetatii Albe. 6. Sensul inchinrii de la Colomeea
din 1485. 7. Hronoda in 1486 si revolta boierilor.
CAPITOLUL 14.
A treia perioadd de politicd externd ... ... ... ... ... ... ... ... 235
www.dacoromanica.ro
Pgs.
CAPITOLUL 15.
Aliantele... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 247
CAPITOLUL 16.
Actiunea aliatilor ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 258
CAPITOLUL 17.
Fiica lui te fan cel Mare Elena fi situatia interna din Mosco-
282
CAPITOLUL 18.
Pacea pi lepirea lui te fan din alianta tripartita ... ... ... ... ... 290
CAPITOLUL 19.
360
www.dacoromanica.ro
Pgs.
CAPITOLUL 20.
Privire generala asupra btliilor lui 6te fan cel Mare 0 iden-
321
INCHEIERE
1. Evenimentele in preajma mortii domnitorului. 2. Insem-
ndtatea domniei 331
ANEXE:
Insemndri bibliograf ice asupra sintezelor domniei lui
te fan cel Mare (A. D. Xenopol, N. Iorga, I. Ursu, C. C.
Giureseu, ColeeVia de articole, Tratatul de istoria Rorniniei,
I. Ionacu) 339
- 361 -
www.dacoromanica.ro
H.A.RTI
Pgs.
363
www.dacoromanica.ro
ILUSTRATII
Pgs.
stefan ce! Mare portret dup Evangheliarul dela
Humor 6-7
Cetatea Hotinului, aspecte diferte ... ... ... ... ... ... ... 24 - 25
Stema Tarii Moldovei ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 32 - 33
Steagul lu stefan ce! Mare ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 120 -121
Cetatea de Scaun a Sucevei, cetatea Neamr ... ... ... ... i
Cetatea Alba, cetatea China ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 136 - 137
Orasul Suceava, starea actuala ... ... ... .. ... ... ... ...
Partretele lui tefan ce! Mare si feciorel Alexandrel ... 144 - 145
Danill Sihastrul si chilia lui ... ... ... ... ... ... ... ... ...
Minastirea Voronet ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 152 - 153
stefan ce! Mare si familia, fresca. dela Voroner ......
Cetatea Orheiul Vechiu ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 192 - 193
Sultanul Mahomet al II-lea ... ... ... ... ... ... ... ... 208 - 209
Ivan al III-lea, Principele Moscovei ... ... ... ... ... ... 1
Cetatea Soroca ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 264 - 265
Evdochia Olelcovici, Soria lu tefan ce! Mare si fiica
''tefan ce! Mare, portret dela minastirea Dobrovar ... 296 - 297
Minastirea Putna si Biserica lui Dragos Voda ... ... ...
Mormintul lui tefan cel Mare si epitaful dela Putna 330- 331
Succesorii lui tefan cel Mare fresca die Biserica Sf. )
Nicolae din Dorohol ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...r
Maria de Mangup ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ( 352 -353
qtefan cel Mare si Maria Voichira dela Putna ... ... ... i
365
www.dacoromanica.ro
S'au tran din aceast6. carte 925 exem-
plare in Atelierele Grafice "Marsiega".
Calle Acebo, 54. Madrid-16. Espaa. 75
exemplare pentru bibliofili numerotate
dela 1-75 si restul obicinuite.
Madrid, 21 iulie 1970.
Es manuscrito
www.dacoromanica.ro
Depsito legal: M. 24.204-1970.
www.dacoromanica.ro
COLECTIA "CARPATII"
In limba romana:
INTRE VOLGA SI MISSISSIPI, de Aron Cotrus, 0,25 dol.
USA.
ISPRAVILE SI VIATA LUI MIHAI VITEAZUL, de P. Ispi-
rescu, 0,50 dol. USA.
OCTAVIAN GOGA, de Pamfil .e.icaru, 0,50 dol. USA.
A. C. CUZA, de Pamfil eicaru, 0,20 dol. USA.
C. STEELE, de Pamfil :.,icaru, 0,50 dol. USA.
ARDEALUL SI HABSBURGII, de G. A. Pordea, 0,30 dol.
USA.
N. IORGA, de Pamfil eicaru, 1,50 dol. USA.
TUDOR ARGHEZII, de Pamfil eicaru, 0,50 dol. USA.
RUMANIA, CENTINELA DEL ESTE, NO DEBE MORIR, de
Conte Agustn de Fox. (editie bilingua), 0,25 dol. USA.
TARA, de Aron Cotrus, 0,25 dol. USA.
PUEBLOS DE FRONTERA, de Blas Pifiar, editie bilingua,
0,50 dol. USA.
EMINESCU, poeme de Aron Cotrus, 0,50 dol. USA.
HYPERION, de Mihail Eminescu, traducere in limba fran-
cesa, de Louis Combi, 0,25 dol. USA.
CAZUL IORGA-MADGEARU, de Horia Sima. 2 dol. USA.
POEZIA LIRICA JAPONEZA, de Dr. Faust Bradescu, 0,75
dol. USA.
SANGE ROMANESC PE PAMANT SPANIOL, de Blas Pifiar,
1 dol. USA.
EFECTUL GRANDIOS AL REVOLUTIEI NATIONALE IN
ROMANIA, de Pedro de Prat y Soutzo, marqus de Prat de
Nantouillet, 1,50 dol. USA.
ANTIMACHIAVELISM LEGIONAR, de Dr. Faust Bradescu,
1 dol. USA.
3,7 LECCIONES INDELEBLES, de Sergio Cifuentes, 0,50 dol.
USA.
21) CUM S'A FACUT UNIREA BASARABIEI CU ROMANIA,
de Prof. Dr. A. Crihan, 0,75 dol. USA.
www.dacoromanica.ro
Editura "CARPATII-
Calle Villanueva, 43, 4.. Madrid, 1.
Telfs. 276 46 40 - 276 33 52
AnunVd:
Au angrut:
ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA TRAIANA, de A. D. Xeno-
pol, vol. I, II si IV, 9 dol. USA. Vol. III, epuizat.
ISTORIA LITERATURII ROMANE, de D. Murdrasu, vol. II. 3 dol.
USA. Vol. I, epuizat.
POVESTI, de Ion Creanga, 4 dol. USA.
NATIONALISMUL LUI EMINESCU, de D. Muilrasu, 3 dol. USA.
ISTORIA PARTIDELOR NATIONAL, TARANIST SI NATIONAL
TARANIST, de Pamfil Seicaru, vol. I, II, 8 dol. USA.
ISTORIA POLITICA SI MILITARA A RASBOIULUI ROMANIEI
CONTRA RUSIEI SOVIETICE, de General Platon Chirnoagd;
5 dol. USA.
STEFAN CEL MARE, DOMN AL MOLDOVEL Studiu de istorie
si politicd sociald, de Prof. Alexandru V. Boldur, 6 dol. USA.
KARL MARX: INSEMNARI DESPRE ROMANI. Texte inedite cu
comentariu de Pamfil Seicaru, 5 dol. USA.
AMINTIRI DIN COPILARIE, de Ion Creanga 3 dol. USA.
DACIA, de Vasile Prvan, 2 dol. USA.
PRECURSORI, de Octavian Goga, 3 dol. USA.
FRUMOASA CU OCHI VERZI, de J. N. Manzatti, ed. II, 3 dol.
USA.
RASCOALA, de Liviu Rebreanu, vol I si II, 6 dol. USA.
HAIDUCUL, de Bucura Dumbrava, roman, 4 dol. USA.
POVESTI FARA TARA, de F. Bradescu, de N. Novae si N. S. Go-
vora, nuvele, 3 dol. USA.
POEME FARA TARA, de V. Posteuca, N. Novac, N. S. Govora,
epuizat.
UNIREA NATIONALA IN COMPLEXUL POLITIC EUROPEAN.
de Pamfil $eicaru, 3 dol. USA.
DICTIONAR ROMAN-SPANIOL, de Prof. Ion Protopopescu. Rus-
tied, 4 dol. USA; legat pnz, 5 dol. USA.
CUIBURI DE LUMINA, poeme de V. Cdrdu, 1,50 dol. USA.
DIN CRUCEA PADURIL poeme de Ion Tolescu, 1,50 dol. USA.
CAZUL IORGA MADGEARIJ, interview cu Dl. Horia Sima, 2 dol.
USA.
CORNELIU ZELEA CODREANU, Douazeci de ani de la moarte,
de Gr. Manoilescu, T. Popescu, 2 dol. USA.
MOTA l MAR1N, doudzecisicinci de ani de la moarte, 3 dol. USA.
INSEMNARI ISTORICE IN JURUL UNIRII PRINCIPATELOR
ROMANE SI A DOMNIEI LUI ALEXANDRU ION CUZA, de
Archim. Stefan Lucaciu, 1,50 dol. USA.
POARTA SINGURATATII, poeme de Alex. Silistreanu, 1,50 dol.
USA.
RAPSODIA IBERICA, de Aron Cotrus, 1 dol. USA.
ICONAR, poeme de Ion Tolescu, 2 dol. USA.
Cdrtile de mai sus se gdsesc si in editit pentru bibliofili, le-
gate in piele i numerotate. Costul unui volum este de 15 dol.
USA.
www.dacoromanica.ro