Sunteți pe pagina 1din 5

Nichita Stanescu

Argonice
1955

Oferit de www.referat-e.net GRATUIT


Cantec de luna noua Cantec vechi de luna noua
(10/1/1956 ) (23/1/1956 )

Incet, sub pasii ceasului venit, Iesise-n calea sufletului meu


se sterge, sur, noptirea-albastra aiurea, din trotuare, Dumnezeu,
...si tot mai e ceva neimplinit dar searagrea de stele si de lut
si singur, in iubirea noastra... ardea pe strazi si nu l-am cunoscut.

Poate ca doina asta veche In felinarele cu iz de scrum


tacerile le cerne rand pe rand, ochi de pisica-mi licareau in drum
de iti rasuna in ureche si pasul greu mi se-asternea natang
pe dupa ceturi luna lunecand ...si fluieram asa, ca sa nu plang

Nelinisti vechi, si glasul lor hoinar Dar tot credeam ca poate viermii moi
spre nestiut incet ne mana nu cresc in ochii mei pustii si goi,
Ne-oprim o clipa... apoi mergem iar nici in surasul meu nedaruit
prin ceata uda, mana-n mana si tot credeam ca poate n-am murit.

si vazul tau pe piept imi suie Iesise-n calea sufletului meu


ca un paianjen beat. Si nu imi spui aiurea, din trotuare, Dumnezeu
ca mi s-a prins surasu-ti amarui dar nu l-am cunoscut si, gol de gand,
de buze, fata amaruie trecui asa'nainte, fluierand.

Chemarile ne scutura in san Cantec


durut zornaitoarea salba...
........................... Dintre pietrele lungi pe care le-ating
Si de-as fi fost copac batran, batran, cu mana,
tu ai fi fost o frunza alba privirea ta suna cel mai indepartat.
Acum ti-o marginesc treptele albe,
sau poate inserarea. acum ti-o sfarseste luna
pe care joaca aschiile soarelui cufundat
Cantec nesocotit
(23/12/1954 ) Surasul tau, cu colturi abia arcuite
deasupra-ntinderilor ovale de nisip,
Ti-am mesterit banuti de fier, si dupa mine va fi, si dupa oasele mele albite,
sa-mi vinzi un ceas din sanii tai si dupa chipul tau, fara chip
zbucnind in vine zurgalai,
cand flamanzeam de vis si cer... Mai ingenunchi si scurg nisipul dintr-o palma
intr-alta,
...Dar scalda calda, nurii puri ca-ntr-o clepsidra rasturnata aerian,
iubeau ciorchinul cel manat in timp ce scara cu trepte albe, inalta,
Si inima ti-ai semanat si-a risipit si treptele pe care le urcam.
in colbul plin de scrematuri.
Cantecul privirilor
Ti-am banuit arginti cu zimti, (Martie 1957)
uitarea ta sa-mi vinzi pe ei,
cand rodul florilor din tei O, au rupt in aripi panza de paing
imi flamanzeau o stea in dinti. tulburand aeve linistea cu stele
ce se-aprind o clipa si apoi se sting
...Dar vrajitoare de nefiri, printre-atatea pasari, falfaind rebele
descantece turnasi in prag O, au rupt in aripi panza de paing
Mi-ai dat fiertura de omag ce-o uitasera seara, prinsa intre gene,
sa te descant din amintiri... prinsa intre gene

Nestiute pasari au plecat spre Sud


razimand vazduhul, cu aripa-ntinsa
Zborul lor de frunza lin de-abia l-aud
tot mai des cum ninge pe campia ninsa

Oferit de www.referat-e.net GRATUIT


Nestiute pasari au plecat spre Sud Edict
si-au lasat in suflet cuiburile goale
cuiburile goale Pot s fiu uitat, pentru ca
nu tin la brate, pot s-mi lipseasca.
Cele noua raiuri Pot fi parasit, pentru ca
(vara lui 59) nu-mi iubesc picioarele, pot merge
si cu aerul.
Fiecarui pas al tau Pot fi lasat singur, pentru ca
I se cade o caleasca. sangele meu se varsa n mare
N-a cazut de mult o pleaca oricum.
asa grea pe capul meu! E loc. Toate coastele s-au ridicat
Coltul strazii daca-l dai, ca niste bariere.
ai si nimerit in rai. E lumina destula. Privirile mele
Ingerasi cu buci grasune, nu vad dect o singura masca.
stau la poarta, sa te sune, Dar ea nu exista inca,
caci, desigur, se cuvine asa ca e loc, e loc, este
mare cinste pentru tine
si hodina pentru mine... La poarta
- Capul tau e-un zurgalau, (Ianuarie 1955)
suna-anevoios si rau!
Si numai urechea mea Vaselica din Socoli
te aude, daca vrea. Sufera de sapte boli;
- Raiul-al doilea, si el una-n suflet, trei n ea;
mai departe e, nitel, si-alte trei la bidinea,
cum dai coltul celalalt, c-a fcut amor pe bani
langa pompa de bazalt cu lichele si golani.
(N-are robinet; in schimb Blestemat s-ai fie patul,
sa-i dai drumul poti, c-un nimb, c-a bolnavit tot satul.
si-o sa curga doar caimac Mi-a zis Leana lu' Matei
si luna de varcolac) c-a vzut-o-n calea ei
'nuntru, ingerimea snoba, ieri, si ca era batuta --
poarta numai roti de soba ochii-n lapte de cucuta,
Iar la sold, ca sabie, sinii revarsati pe pintec
Numai cate-o vrabie! de rusine, lung si trist --
- Cerul-al treilea, fireste c-a avut-o insusi Crist.
nici nu se deosebeste
de-al doilea - decat Nu mai palpaie
ca-i mai mic si mai urat. (Februarie 1957 )
Sfantul Pavel daca tu-l
zavorasti cu lacatul, Nu mai palpaie nici o pasare, nici o stea
treci de-adevaratulea Cerul a obosit deasupra ta
in raiul al patrulea, Hai, Nichita, stringe-ti pleoapa
unde prietenul Francois de pleoapa, strange-le
te pofteste pe-o saltea Amurgul curge pe langa ochii tai uimiti
tot de scanduri rihtuite, de parca-ar vrea s va priviti
pe sub tine nadusite, unul altuia, sangele
ca sa te invete-asa
raiul cel de-al cincilea!
- Fiindca-ti place-acest popas Muntii
si n-am vreme, eu te las (12 August 1955 Ploiesti )
si plec singur, mai departe,
prin raiul sase si sapte, Batura in zapada lupii
unde voi intarzia... cu pas infipt, talanti si rupii
(Singur, fara dumneata) in ceasul asta, cand nu stie
Asteptand, junghiat e jind noptirea-n crenge sa se imple
babele sa oua - Imi urla lupii-ncinsi sub tample
raiurile opt si noua ceas sangeros de haiducie
in constructie fiind! Muierea mea cernita-n plete

Oferit de www.referat-e.net GRATUIT


hai, da-mi paharul plin: mi-e sete!
Stramosii se rostesc in mine ca sa-l miluiesti cu dreapta
cu sfarcul aspru-al muntilor, si sa-l ierti de saracie,
tanjit si ars in ochii lor sa-l trimiti in lungul ploii
cu doine pravalite-n vine... cu jandari, la primarie?

Pieptis, ferelnic, drept, pe laturi, O, e parasit conacul


in stanca linsa de omaturi si urechea de cercele
tot urca, urca amarui, si n-auzi cum se subtie
si mersul singur se ogoaie ploaia, printre giurgiuvele...
legat de maini si de turloaie
cu funiile vantului Si cum suie-n fire-albastre,
tot cu somnul se-ncrucise
Parosi, innegurati si goi al cocosilor de tabla
incremenesc asa, suvoi, ruginiti pe-acoperise
la pieptul dur al sfintei doici
cu scoici in el si ierburi multe, Primavara
cazuti in branci sa mai asculte (Februarie 1955 )
odata, marile in scoici...
Primejdii dulci alcatuind sub gene,
Peisaj de iarna mi te ivesti istovitor de dulce
cu sinii bulbucati zvicnind s culce
O vreme de argint masiv pe ei sarutul lutului, alene.
pe-alocuri innegrit de vreme,
tintat cu sori, metalic tiv, Te stingi ncet din mine, iara
la orizont scrasneste, geme sub piept loveste-n caldarim o minge
si ziua pe trotuare se prelinge,
Copacii de argint, tacand, lasind n urma-i iz de primavara.
din crengile de-argint, oprite,
nemailovind, nemaisunand Alaturi de mocirlele uscate
nici ore-ovale nici clipite ies pomii toti cu trunchiurile-n floare
Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare
par, cum ii intalnesti, asa, cam cite fete-s astazi deflorate?
explozii impietrite, surde,
care-au tasnit spre cer candva, Un orizont pierdut, cu buze rosii
din arhebuze si din durde saruta-n crestet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din departare
Dar eu bat campul iernii, greu si mor n primavara ofticosii...
cu pasii de-argint ii sun argintul
O, fericit auzul meu! Prin cate o mansarda
Ecoul bate-n jur argintul (septembrie 1959)

si-o clipa daca m-as opri Prin cate o mansarda, in puterea noptii,
s-ar prabusi, de-argint, o clipa. cand orele trec greu si frigul tencuieste toate
Si peste camp s-ar auzi crapaturile,
tintatul brau de-argint cum tipa! las cate-o bucata, umarul de pilda,
ochiul cu geana si spranceana pentru lume,
Ploaie de munte creionul si hartiile putin roase
de prea mult purtat in buzunar...
Cu sprancenele lipite
de fereastra abuita, Nimeni nu face nimic pentru mine,
mai privesti si-acum, domnita, Sunt o scara de serviciu, in spirala,
lunga ploilor clipita? pe care urca, ori coboara doar cate-un om,
singur,
La un semn stiut de pasari, Jos de tot, pe usa de tabla, copiii
o, tu palido si blando, au schitat cu creta niste pomi, dar
il mai vezi pe Gheorghe Patru daca te uiti mai bine pot fi si libelule
umbra pomilor furand-o? ori case mai vechi

Oferit de www.referat-e.net GRATUIT


Si-mi smucesc din colb calcaiul...
Printre acoperisurile ruginite, aici, Pasule, de ce ramai?
port cocosi de tabla pe umeri, si geamul Poate-i drumul tau, dintaiul,
ingrosat de praf il deschid cu mana ce-ti atarna de calcai
care mi-a mai ramas -
stiu, in curand am s-o dau cuiva, Falcile cu scrasnitura
ori mai bine am s-o subtiez mi le strang si-n van asud
ca sa pot bate cu ea vazduhul doar scrasnitul surd, de ura,
al maselelor l-aud
Restul nu-l pot schimba pe cuvinte.
Il las asa cum e, sa se imputineze singur, Nu-i cantarea cea mladie
pe cate-un pervaz, langa merele mucegaite, cu vedenii vechi, de mit
pe cate un scaun fara un picior ...Cantule de drumetie
ori pe jos, pe firul de pamant serpuit te urasc ca ai murit!
printre pietrele caldaramului
unde birjarul din colt motaie pe capra Vin ploile
(Nichita Stanescu)
Intre timp, daca mai e ceva sus,
atunci, desigur, va adormi leganat Auziti, randunelelor joase:
de pocnitura neregulata si rara a caldaramului, norul sur ca o rata salbatica moarta
sub potcoava calului, care prin somn se ducea mai acum
isi trece osteneala, rand pe rand, cand pe un peste ochiul meu, alb-cenusiu.
picior, Si i-am zis sa ii spuna iubitei
cand pe altul ca-i sunt zilei acesteia, pustiu.

Timpul Auziti randunelelor joase:


(Ploiesti, 19 ianuarie 1955 ) s-a topit mai intai
capul alb si aripa cea stanga
Timpul, bosorog milog si-apoi lin si-a pierdut din vopsea.
(coscovit de-un veac sa fie) Cand ajunse departe, pe zare,
insirind printre gingie norul sur ca o rata salbatica, moarta,
sfintii dupa catalog orb cerului, ochilor singuri, nu mai era.

Ochii, doi, sub zbarci nauci, ...........................


curg sub chica trentuita
Palma dreapta, impungita Vin iar jos, printre ierbi, cu zbor timp
o intinde pe uluci: randunelele-ntins, dupa roua.
O sa ploua la noapte pe camp,
* - "Mor de foame... de nevoi... o sa ploua...
baremi paine... fleac sa coste
Bogdaproste... bogdaproste...
Precista va dea-nnapoi...

(Spre gaini fug ochi sticliti)


Sunt bolnav... am opt copile...
Pe-un calic mancat de zile,
bogdaproste, miluiti..."

** ...I-am fost dat un sorcovat,


Tarlai-tarlai, hatai-hat!

Vantul, sfartecat de boala

Vantul, sfartecat de boala


imi atarna greu in maini
Plang si plang de oboseala
colindand din caini in caini

Oferit de www.referat-e.net GRATUIT