Sunteți pe pagina 1din 292
zate in inalta societare eon Pret zon) Inarmata cu carticare si oinvet Petrie aae ure} Repair ert mn erat ny rindul lorzilor a eres soseste din America decisi si puna in practica toate cunostintele acumulate pina atunci. Insa primul nobil care ti iese in cale este chipesul si fermecitorul Rhys Rhodes, marchizul de Blackhurst, care insi este oricum, numai un gentleman potrivit pentru casatorie, nu. Se zvo- Drones tt tat tence lets Cr tet ee eee Ue taal Rese tecg ete Rta tire eter Coc entcn As ne Pa emetraay Pew ane pasta ayaa OSL TS oa St Ey ants ie Aran ener ; Rene Ce emer eee een Racer roe POMS tec cra en etecr inne eat cs SS rarer tones w OTe ROCs cAere ee SLC Lorraine Heath a scris peste 60 de romane de dragoste, care au aparut constant pe lista de bestselleruri a USA Today si New York Times. In plus, cartile sale au Pera case CCTM SCL Ca aL ene RITA Award, Romantic Times Reviewers’ Choice Award PRON ow. OCU Acie Afla mai mule pe: ‘www en ro ih Wy S492 eee Cy LORRAINE HEATH Gentlemanal seducitor Traducere din limba engleza Alexandru Maniu/Graal Soft Kine Pentru tata. Aiavut visuri atét de mari pentru copiti tai. Mi-as dori sa fii aici ca sd-l vezi pe acesta devenind realitate. Mi-e dor de tine. Prolog SESEPO Londra, 1879 Strigatele intretaiate ale femeii se intetira, pe mAsurd ce el o inalta cu maiestrie pe culmile extazului. Coapsele-i tremurau sub palmele lui. ~ Geoffrey, ah, Geoffrey! Dr&cia naibii! Barbatul se opri, tind fara indoiala ce avea s4 urmeze. Un scancet plapand, urmat de lacrimi. Tanaza cdzu prada ambelor reactii anoste, mai jute decat celelalte, isi ridica incet capul dintre coapsele ei si pret de o clipa sur- Prinse groaza din ochii ei verzi, inainte ca ea sa-si fereascA privi- rea si si se puna pe plans. ~Imi pare groaznic de rau, sughitd ea. Pai cum altfell Era complet lipsit de cuviinta sa strigi nume- le sotului tau cand te aflai in patul altui barbat. Rhys Rhodes o sdruta cu delicatete pe interiorul coapsei, facdand-o s& tresara sisd izbucneasca intr-un hohot dezgustator de plans. fi indeparta cu grija piciorul elegant pentru a se desprinde din locul intim unde, evident, nu mai era dorit. Asezat pe marginea patului, Rhys deschise un sertar al micutei noptiere de mahon gi scoase o batista cu monogramé, frumos im- paturita, una din teancul anume pastrat tocmai pentru asemenea ocazii. fn ultima vreme, aceste momente se petreceau cu o frec- venta supdratoare, Trebuia sd poarte o discutie serioasa cu Camilla in privinta fe- meilor pe care ile trimitea. ~~ Lorraine Heath Arunc o privire peste umar. Ultima clienta se trasese intr-o parte, dezvaluindu-si spatele incAntator. Rhys se intinse peste umerii ei chirciti si flutura batista. —Uite, foloseste asta! Tanara insfacd ofranda lui si igi sterse lacrimile, smiorcdin- du-se in chip dizgratios. ~Nu-i corect, bombini ea. isi petrece noaptea cu aman- ta lui nesuferita. Eu de ce nu pot s& am un ibovnic faré si ma simt vinovata? Rhys isi inhaté halatul de pe un scaun alaturat, §mbracd vegmantul de matase $i stranse cordonul. Experienta il invatase cA iertarea pacatelor era mai bine acordata cdnd trupurile nu erau dezbracate. Se intinse pe asternuturile de satin gi ii cuprinse cu braful umarul care tremura. ~ Hai aici! ‘Tanara scutura din cap. -Nu pot. Nu acum. -Da-mi voie sa te tin in brate, contesa! Poftim, te las sa ma bati cu pumnii in piept daca te face s4 te simti mai bine, rosti el cu glas sc&zut. ‘TAnara ii aruncé o privire timida peste umar. Lacrimile ii scal- dau obrajii si se stranseserd la coltul buzelor. —Dar nu doresti si termini? Rhys fi zambi prefacut. ~Stimata doamnéa, crede-ma cand iti spun cd am terminat cu desdvarsire. Un nou val de lacrimi podidi ochii tinerei in timp ce se rostogo- li spre el. Rhys 0 cuprinse cu bratele gio legana bland. ~ MA jur, vreau sa-1 urasc, din toata inima, dar nu pot sa simt altceva decdt dezamagire fata de cdsnicia noastra, gopti ea. ~Stiu. —De ce nu ma iubeste Geoffrey? —Poate ca te iubeste, sugera el. Degi stia c&, dupa toate probabilitatile, lordul Whithaven nu-si iubea sofia. Aristocrafii puneau arareori pret pe iubire cand 8 Gentlemanul seducdtor se insurau. Un exemplu elocvent era cAsnicia nefericita a fratelui sau, Quentin, marchizul de Blackhurst. ~Ce idee proasta sa vin aici! Unde mi-a stat gandul? Contesa alta privirea, cdutand parca rspunsul in ochii lui. Se poate spune cd am fost necredincioasa chiar daca... pana la urma n-am... nu ne-am fmpreunat? Rhys ii asternu un sdrut pe frunte. Femeile ii cAutau compania pentru ca era un maestru in a le oferi ce-gi doreau, chiar siatunci cand nu-si doreau decat adevaruri alese cu grija, aflate la hotarul minciunii. ~Nu, ii esti in continuare credincioasa. -Zau? ~Aga vad eu lucrurile, dar in locul tau n-ag deschide subiec- tul in compania sotului. S-ar putea sd nu fie la fel de intelegator ca mine. Tandra fi zambi, un surds dulce gi timid care-i starni dorinta sa-l caute pe sotul aventurier si si-l pocneascA pe ingrat pana isi venea in fire. ~Iti multumesc, rosti ea in soapta. ~Placerea a fost de partea mea. Pe chipul ei inflori un zambet de dracusor. ~N-a fost, de fapt, nu? Ma refer la placerea ta. Rareoriera placut. Insa Rhysn-avea de gand sa-i impartageasca opinia lui, ca mai apoi sa-I vorbeasca toat& Londra. ~ Ce-ar fi 4 cobor si si-ti aduc o cand de cacao caldA, inainte si chem trasura? se oferi el. Contesa scoase un ultim suspin, se sterse la ochi si incuviinta. ~Ar fi minunat! Rhys se rostogoli din pat, iar contesa se acoperi repede cu asternuturile, Cat de iute revenea pudoarea cand oamenii isi in- trau din nou in roluri. Iegi din dormitor si cobort scarile, fl zari pe William la baza treptelor si ofta. Valetul sau se scarpina in cap de parc avea paduchi, cu toate ci Rhys il scdpase de parazitii aia nesuferiti in urmd cu mult timp. Oare ce-1 nelinigtea pe flacau? William se rasuci brusc gi sari in picioare, de parca ar fi auzit pasii stapanului sau. ——— Lorraine Heath ——_——- ~ Ati primit o veste, domnule. M-am codit sa v-o aduc la cunos- tinta... Tandrul aruncd o privire furiga in sus. ... dat flind cdi cucoana la etaj si toate cele. Tipul de-a adus mesajul... —Care |-a adus, il corecta Rhys cu blandete. Flacdul cazu pe ganduri, incruntandw-se. —Nu stiu cine era. E prima oara cand il vad. Rhys ar fi izbucnit in hohote daca nu si-ar fi pierdut de multa vreme darul rasului. Drept urmayre, rosti sec: ~Ai spus ,tipul de-a adus’, in loc de ,care ]-a adus*, Nu te-am intrebat nimic, ci te-am corectat. ~Ah, da. Aga-i. ~Totodata, sunt convins cd era un domn, nu un tip. —Asa-i, domnule. Mare dreptate aveti. Zicea domnul Asta ca este urgent. ~Nu ma indoiesc, mai ales la ceasul Asta tarziu. Jar acum era nevoit s4 dea o raita prin cotloanele intunecate ale Londrei, dupa plecarea musafirei. William Si inmana scrisoarea, iar Rhys inclina ugor din cap. ~Adu-mi niste cacao calda, s-o tratam pe musafira noastré jnainte sa plece. Apoi pregateste trasura. ~Da, domnule. Flacdul se indeparta in graba. - William? William se opri locului si il privi cu atata luare-aminte, incat Rhys se intreb& cum de avusese maica-sa inima sa-1 vanda la sase ani. Trecusera doi ani pana cand se cunoscuser’. Nu pomenisera niciodata de grozaviile petrecute in acea perioada. ~Roag-o pe buctareasa s&-fi facd gi tie o cama cu cacao, daca tot treci pe-acolo. Baiatul ranji incantat. —Multam, sefu’. Rhys deschise scrisoarea si igi fixd privirile pe scrisul ordonat al tatdlui su, Ducele de Harrington nu avea inclinatie spre farse elaborate sau, mai bine zis, nu avea o predispozitie spre umor, dar cuvintele lui purtau aerul unei glume nemiloase. 410 Gentlemanul seducdtor Rhys pasi in salon, cu mintea complet incetosatd, si se indrep- tA spre dulpiorul lui favorit. Cu mana tremuranda, isi turn whisky in pahar. Whisky trimis de fratele siu vitreg din Texas. »Garantat s4-{i dea un gut in maruntaie’, scrisese Grayson pe bi- letelul ce acompaniase sticla. Uitase si ™mentioneze ca ardea ca naiba pe gat in jos. Rhys tusi, cu lacrimi in ochi, dar savura caldura ce-i cuprinse trupul amortit. Reciti mesajul tatalui sau si se tranti intr-un fotoliu, in timp ce IJumea construita cu migala se naruia in jurul sau. Un gias bland, feminin, isi taie drum prin disperarea lui. ~ Cum a facut fata micuta contesa indemandrii tale proverbiale? Era Camilla. Candva, sotia contelui de Sachse, acum vadu- va. Binefacdtoarea si de cele mai multe ori tortionara lui. Fap- tul cd-i oferise cu generozitate un acoperig deasupra capului fi dadea posibilitatea s&-i facd vizite inopinate pe la cele mai nepotrivite ceasuri. Rhys isi inalta privirea spre ea. Cu parul ei castaniu, ochi ca- fenii $i trisaturi aristocratice, Camilla era fara indoiala o femeie framoasa. Asta pana treceai de invelis. ~Ca orice femeie care-gi iubeste soful, raspunse el. Camilla of ta, iritata. ~De ce Dumnezeu l-ar iubi pe contele de Whithaven? Rhys ridicA din umeri. ~N-am nici cea mai vaga idee, pe cuvantul meu. Nu sunt versat in ale dragostei. Privirea fi cézu din nou asupra scrisorii mototolite pe care o strangea in pumn. Nu mai deslugea cuvintele, dar erau oricum pe veci intiparite in mintea sa. . -Lasa posomoreala, Rhys! Nu te prinde. Asculta la mine, dragostea e tinuta la prea mare pret gi adesea complica lucruri- Je — dupa cum ne-a demonstrat si contesa noastra. Rhys se ridica incet in picioare, fara s ia seama la sporova- iala ei, ~A murit fratele meu. —Marturisesc cA sfarsitul lui timpuriu nu m4 surprinde. Din cAte-am infeles, in Texas farddelegea-i la ea acasa. Tatal tau si-a i | | Lorraine Heath facut-o cu mana lui cand |-a trimis pe nefericit acolo. Cum a mu- rit? Lau venit de hac indienii? Proscrigii? S-a lasat cu singe? Vreau detalii! Rhys clatina din cap, incapabil inc s& inteleaga de ce Satan igi chemase slujitorul acasa. . —Nu Grayson, Quentin. Camilla icni gi isi duse mana la gat. --Marchizul de Blackhurst? Sfinte Doamne, —Din ce-am inteles, s-a inecat in iazul familiei. inmarmurirea ei ced jute locul inclinatiei sale pentru intrigi, trdate de zambetul triumfator ce inflori pe chipul ei superb. ~Ca sA vezi! Fiul ratacitor devine mostenitor. Se apropie ¢i tsi puse palma pe pieptul lui, deasupra locului unde odinioara batuse o inima. Mereu mi-am dorit sa fiu ducesa. Rhys fi prinse mana intre degete gio indeparta. —Pune-ti pofta in cui, contesa! -Nu fi caraghios! Am lucrat bine impreund in toti acesti ani. Ne potrivim de minune. ~Recunosc c n-am privit niciodata lucrurile astfel. Se rasuci pe calcaie. In cinci minute putea si-gi facd bagajele gi sa plece din preajma ei pentru totdeauna. ~lartdé-mé ci te intreb, dar ce crezi cd se va intampla c4nd vei Tua parte la un bal sau la o serata? rosti ea catre silueta lui care se indeparta. Cand domnisoarele mele vor afla exact cine esti? Rhys incremeni, cu inima gata sa-i sparga pieptul. ~Chiar crezi cA, dupa tot ce-ai facut, dupa cate zvonuri vor circula, vei mai fi dorit de vreo femeie? —Contesi, stiu prea bine cA insurdtoarea nu-i de mine. ~Si-atunci de ce nu te multumesti cu mine? intrebd ea. Sunt foarte dispusa si-ti accept pacatele bine pazite. Pentru c4 nu le accept eu. Nu doar pacatele comise in aceasta casa, ci gi cel comis inainte de venirea lui aici. Un pacat de neiertat. lesi din camera, resemnat cu gandul ca nu va avea niciodata acel lucru la care tanjise mereu: iubirea unei femei. 12 Capitotul 1 SESEPD O doamnd adevarata va avea o conduitaé demnd, atragand cat mai putind atentie asupra ei. Indreptarea purtarilor necuviincioase, de domnigoara Westland Trasura de un stacojiu intunecat strabatea cu iuteala drumul ingust de tara. Lydia Westland se uita pe fereastra, incercand si pastreze un aer de nepasare natural, si dea impresia c& voiajul intr-o trésurd cu blazonul ducal era o treab& obignuita, o nimica toata. De fapt, era cea mai captivantd aventuria vietii sale, Se rezemé pe spatarul plusat, cu un oftat satisfacut. Niciodata nu se intorsese acasa cu atata confort sieleganta. Era impresiona- ta de atata pompa si solemnitate. Vizitiul purta o minunata haing rubinie, ornaté cu vipusca argintie, Pantalonii albi, strangi pe picior, coborau putin sub ge- nunchi, lasand la iveala ciorapii albi si pantofii negri. Sub palarie Purta o peruca alba, asemenea celor doi lachei care stateau in spa- tele trAsurii. Mare mirare cd nu cédeau de-acolo, Cand trecura pe sub o arcada masiva, sustinuta pe dou co- loane de piatra, inima ei incepu s4-i bata in ritmul tropotului de copite ale celor sase cai suri aflati in fruntea trasurii, Cupeul bine cladit vira cu ugurinta pe alt drum, strajuit de-o parte si de alta de ulmi uriasi, aliniati ca ostasii in pluton. Lumina blanda a soarelui patrundea prin coroanele bogate, creand un peisaj de vis. ~Uitasem cat de mare e Harrington, rosti tatal ei vitreg cu glas scazut, Lydia ii arunca o privire. Ridurile de pe chipul sau drag se adan- cisera de cand noul marchiz de Blackhurst fi trimisese telegrama Lorraine Heath prin care] informa de sanatatea tot mai subreda a tatalui lor. O durea sufletul cand se gandea la suferinta pe care tatal lor vitreg urma s-o indure in urmtoarea perioada. Grayson Rhodes fusese o viata alaturi de ea. Sosise la ferma si ajute la recoltarea bumbacului pe cand avea ea gapte ani, la scur- t& vreme dupa incheierea razboiului dintre Nord gi Sud. Era mai bilai pe-atunci gi mai alb la fata. Intre timp, soarele gi vantul igi lAsaser4 amprenta inconfundabila. Era mai bronzat, mai batut de vreme. O intrigase cadenta distincta a glasului siu, care intre timp igi mai pierduse din vioiciune. O fascinase eleganta purtarii sale. Acestea ramaseser elemente neschimbate de-a lungul anilor, desi barbatul se schimbase in toate celelalte privinte. Mai lat in umeri, mai aspru in palme. De fiecare data cand se wita la femeia care gedea alituri de el - mama ei -, Lydia stia cA Grayson 0 iubea cu ardoare. Nu semana cu nimeni altcineva pe care sa-l fi cunoscut Lydia vreodati. in ciuda circumstantelor nefericite care-] impinsesera Ja usa lor, era un barbat cu picioarele pe pamant. Hi ascultase fer- mecatA povestile, il asaltase cu intrebari despre tara lui natala si se rugase pentru ziua in care va hotari sd se intoarca acolo, alaturi de noua lui familie. O cuprinsera remuscirile, cdci rugaciunile ei fusesera intr-un tArziu ascultate, insA nu aga cum sperase ea. Nu-si dorea si-l expuni la suferinta pe tatal ei doar pentru ca ea s& traiascd pen- tru scurta vreme intr-o lume imaginara. Se simtea vinovata pentru orice crampei de bucurie resimtit in aceasta calatorie. Totusi, visase s& viziteze Anglia de cand ascultase primele po- vestiri cu cavaleri neinfricati si dommite aflate la ananghie. Adesea isi inchipuia ci i ea se afla la ananghie in plictisitorul Fortune din Texas, unde toate zilele erau aidoma, iar sezoanele se imparteau intre semanat gi recoltat. Dimpotriva, in Londra, sezonu! avea cu totul alta semnifica- tie. isi inchipuia baluri fastuoase si rochii elegante de la Worth’s. Eticheta, Maniere elegante. Ritualuri. Traditii. In Albion, curtatul era mult mai captivant si mai complex decat ce traise in America. 14 Gentlemanul seducdtor Verigoara ei, Lauren, mai in varsta cu trei ani, ti relatase despre sezonul londonez in scrisori amanuntite. fi povestise in detaliu despre domnii de seam care o curtasera. Duci, marchizi, conti sau baroni. Barbati cu titluri mai sonore decat ,domn. lydia gasea totul foarte romantic. Era egoist din partea ei ~ ba chiar nepotrivit — sa traga nadej- de c4 va putea participa la vestitul sezon pe durata sederii sale in Anglia. Insi nu putea abandona un vis ce se infiripase in ini- ma ei la o varsta atat de frageda: si p&seasca dincolo de hotarele obignuitului, pe taramul aristocratiei britanice. ~Cat mai avem, papa? intreba Sabrina, rontAind varful unei codite. Lydia luase parte la calatorie gratie surioarei ei vitrege, care avea opt ani, Mama isi dorise un supraveghetor pentru copiii mai mici, pentru a-gi putea dedica toata atentia sotului ei, in acest moment de cumpana. Pe deasupra, ducele dorea fara indoiala sa-si vada nepotii de sange. ~ Trebuie sa sosim dintr-o clipa in alta, rosti Grayson, zambind dragastos mezinei. Colton se foi pe banchetA, alaturi de Lydia. Baiatul de treispre- zece ani fusese fascinat de corabia cu care strabatusera Adtlanticul, dar nu-l interesa catugi de putin peisajul britanic. Fratii ei mai mari, Johnny $i Micah Westland, de care fi lega amintirea rapo- satului tata, ramAsesera in Fortune, pentru a se ocupa de grane si de vite. Tatal ei vitreg reugise s& sporeasca profiturile familiei din cultivarea pamantului si cresterea vitelor. Fireste, nu-si insugise nici un merit pentru aceasta realizare, ci laudase eforturile fiec- xui membru al familiei in parte. Lydia era ugurata cd Johnny nu-i insotise in aceasta calatorie. Avea obiceiul s-o tachineze fara mila in privinta aspiratiilor ei de-a fi vazutd drept o doamna sofisticata. Cand Lydia avea doisprezece ani, fratele ei o descoperise um- bland cu o carte pe crestetul capului. Zile in sir nu se mai opri- se din ras, Pe la saisprezece ani, Johnny incercase sa-i vare niste prieteni de-ai lui sub nas — drept posibili amorezi ~ gi se supara- se teribil cand ea nu aratase nici cel mai mic interes pentru acei 15 ———— Lorraine Heath ~__——— tineri pe care el punea mare pret. Lydia nu tagaduia cé indemana- yea de a dansa fara s& calci doamnele pe picioare, de a trage drept cu pusca, de a imblanzi un cal silbatic gi de a opri navala unei turme de vite cuprinse de streche erau calitati admirabile. insd ea cAuta cu totul altceva la un barbat. Si dea impresia unei infatisari distincte de cum intra intr-o incdpere. Sa aib& radacini adanc infipte in istorie. Se striduise de nenuméarate ori s4-i explice lui Johnny ce-si dorea, insd erau idei intangibile, imateriale. Pur i simplu stia cd urma sé le recunoasca cand aveau sa-i iasa in cale. Johnny nu putea pricepe de ce ea tanjea dupa o lume atat de diferita fata de cea in care traiau. De lipsuri nu se punea proble- ma, Dar Lydiei i se parea nespus de mediocra. $i tanjea dupa mult mai mult. -Uite! Lebede! exclama Sabrina incAntata. Lydia isi intoarse privirile catre fereastra trasurii, pentru a ad- mira peisajul trecator, si 24ri un iaz intins. Luciul apei era neted cao sticla albastra, cu exceptia valurelelor lasate in urma de lebe- dele ce alunecau elegant pe suprafata azurie. Peste iaz se arcuia un pod de piatra. Oare acesta sa fie iazul in care se inecase fratele tatalui ei vi- treg? Cu toate ca tatal ei tsi exprimase mahnirea cand citise scri- soarea ducelui, Lydia stia ca, de fapt, cei doi frafi nu se indragisera din cale-afara. Dincolo de iaz se inalta o cas4 imensa. Nu, casd era putin spus. Parea mai degraba un palat, aga cum gi-] inchipuia ea. isi duse mana la gat. -Oh, Doamne! —Aia-i casa ta, papa? intreba Sabrina. Spune-mil —Casa mea e in Fortune, rosti el cu caldura. Aia-i casa ducelui. ~Dar ai locuit acolo, insista Sabrina. ~Da, pentru o vreme, recunoscu el. Lydiei fi venea greu sa-gi inchipuie ca tatal ei vitreg copilarise la umbra acelor ziduri inalte de caramida. Numaré trei randuri de ferestre, Oare cum izbutise si-si giseascd multumirea in casa lor din Fortune? Ce-i drept, depasea in marime casele din vecinatate, 16 Gentlemanul seducdtor jar Lydia avea propriul dormitor, dar cu siguranta, ar fi incput zece case de-ale lor in imensitatea asta. Trasura intrA pe un drum pietruit ce descria un cerc in fata palatului. Drumul era marginit de-un curcubeu de flori, la fel si marginea casei. Lydia zari cu coada ochiului strangerea calda de brat cu care mama sa incerca sa-] linisteasca pe tatal ei vitreg. Lydia stia cA nu-i era ugor in acele clipe. Nu le era usor amandurora. Grayson Rhodes fusese un copil nascut din flori. in pofida nelegitimitatii sale, ducele se ingrijise de cresterea lui dintr-un simt al datoriei. fl recunoscuse drept fiul sau si ii ingaduise s’-i foloseasc4 numele. Cu toate acestea, Lydia nu putea ignora faptul c& ducele il surghiunise pe Grayson in Texas, si-gi cAgtige propria existenta, pe cand fii sai legitimi aveau totul de-a gata. Tatal ei vitreg o asigurase in repetate randuti ca nu se simtea nedreptatit de legea englezeasca, dar Lydia credea in continuare c& nu fusese tratat foarte corect. Parintii Lydiei hotarasera s4 tmparta toata averea lor precum si pamAntul in chip egal celor cinci copii. Nu conta cA trei dintre ei aveau alt tata. Aveau cu totii aceeasi mamd, iar Grayson Rhodes ii vedea ca pe copiii lui: dacd nu-i lega sngele, ii lega dragostea parinteasca, Lydia il iubea ca pe tatal ei de sdnge, iar el o tubea ne- conditionat. fi alinase suferinta cand fusese bolnava si fi srutase genunchii zgariati, De la el invatase valsul. Tr&sura se opri cu un leganat, iar ocupantii — cu exceptia tata- lui ei ~ schimbara priviri nelinistite. Un slujitor cu chip serios deschise numaidecat usa gi ii ajuta s& coboare. Alti cativa slujitori Incepura rapid s& descarce bagajele. Un barbat cu expresie severa, imbracat in pantaloni lungi si o haind neagra, se apropie de ei si facu o plecaciune scurta. ~V& rog s4 ma urmati! fi conduse pe un gir lung de trepte de piatra, deschise usa ma- siva de lemn sculptat cu migala si se retrase discret, invitandu-i sd intre. Cand pagsi in holul urias, Lydia ramase cu rasuflarea taia- 4. Podeaua de marmurd stralucitoare se ramifica in trei holuri 7 Lorraine Heath separate, din care doua aproape ascunse de scarile largi ce se arcu- iau spre etaj. Acolo se reuneau intr-un balcon cu vedere panorami- cS asupra intregului antreu. Pretutindeni, peretii erau impodobiti cu portrete uriase, cu rama aurita. isi intinse gatul pentru a studia mai bine pictura ce acoperea tavanul boltit: un barbat in tog mana un car de lupta printre nori. Ce nepotrivit! Mai bine ar fi mers un cavaler imbracat in armura, calarind un armasar nervos. Ecoul tainic al pagilor pe trepte o facu sa-si coboare privirle Dupd aspect, domnul care inainta plin de solemnitate era fara in- doiala majordomul. Era imbracat intocmai ca un gentilom: panta- loni negri, haina, cimaga alba si lavalieré. Avea o mina serioasa, parca temandu-se ca un zambet i-ar narui fata. -Domnule Rhodes, am fost insarcinat s& va conduc impre- und cu familia direct in dormitorul Excelentei sale. Va rog s4 mA urmati! Lydia se zbarli la cuvintele majordomului, desi ceilalti pa- eau s4 gdseascd invitatia politicoasa. Ce-i drept, tatal ei nu era urmagul legal, insa cel putin slujitorii ar fi trebuit sa i se adreseze cu ,,milord“. La urma urmei, era fru de duce, un motiv suficient si fie tratat cu cea mai inalta consideratiune. Citise tot ce gasise despre aristocratie, ajungand intr-un final 8 descalceasca itele titlurilor, ale rangurilor si ale ierarhiilor. In Texas, un om isi cagtiga respectul si pozitia. Aici se nagtea cu ele. O lua pe Sabrina de mana si-l inghionti usor pe Colton, si tustrei o Inara pe urmele parintilor. Urcara treptele spiralate. Pe peretii intunecati, captusiti cu lambriuri, atarnau alte portrete. Unele chipuri aduceau cu tatal ei vitreg, desi majoritatea aveau parul si ochii inchisi la culoare. Se intreba dac& erau portretele fostilor stpani ai conacului. ~Asta-i castel? sopti Sabrina, vizibil impresionata de maretia regedintei. ~Pe-aproape, ii raspunse Lydia in goapta. Si-ar fi dorit un ragaz s4 se pregateasca putin. Fusesera tot pe graba din zori, si astfel nu reusise decat s4-si pieptene pu- tin parul si s4-l lege cu o panglicd. Haina ei de calatorie din lana 18 Gentlemanul seducdtor bleumarin ii fusese de mare folos in timpul calatoriei, dar era prafuita si sifonata. Ar fi vrut sa fie putin mai elegant in acel moment special. La cate inc&peri avea casa, se gasea cu siguranta o odaie care s4 le fie pus la dispozitie pentru cateva minute, Ajunsera in capul scarii, ce didea intr-un coridor impunator, ce parea mai degraba o incdpere inaltd cu mese, scaune, lampi, tablouri si flori in ghivece. Doar numarul uriag de usi fi conferea aspectul de coridor. Lydia spera s4 gaseasca o hart a palatului cat de curand. , Usa din apropierea treptelor se deschise, iar dinguntru iesi o doamna imbracat elegant. Cele cateva guvite negre stateau mar- turie a culorii de altadata a parului incdruntit. De cum il zari pe tatal vitreg al Lydiei, in ochii ei se aprinse o manie ucigasa. Feme- ia tranti usa gi isi propti mainile-n solduri. Grupul de oameni incremeni. Grayson facu o scurta plecd- ciune, iar Lydiei ti aparu mai maiestuos ca niciodata, in pofida oboselii si a hainelor prafuite. -Excelenta, rosti el cu glas scazut. ~Bastardule! scuipa ea, proiectand stropi de saliva printre buzele-i subtiri, N-ai ce s8 cauti aici! Nu-ti dau voie sa calci in casa asta, gi cu-atat mai mult in dormitorul lui. ~Asta-i vrajitoarea cea rea? sopti Sabrina. Asa cred, ingaima Lydia, ingrozita de felul in care se purta femeia cu tat4l ei vitreg. ~Excelent..., incepu majordomul. ~ Pur si simplu, n-am sa-i permit. Osborne, daca tiila slujba ta, ii vei conduce numaidecat pe acesti oameni afara! Lydia igi intoarse brusc privirea spre uga care tocmai se des- chidea in celalalt capat al coridorului, Dinauntru pasi o tanard cu sorf tras peste rochia neagré i o tichie in cap. —Mary, cheaméa-I pe Excelenta sa, ti porunci Osborne slujitoarei. ~Da, domnule Osborne. Mary cobort in graba scarile. —Ba n-ai sa-1 chemi! urla ducesa. Mary isi continua fuga pe trepte, fara s-o ia in seama. Lorraine Heath ~Obraznicatura mica! Servitorii Astia pe care i-a adus Rhys sunt ct se poate de nedisciplinati. Nu el e stapan aici, Bu sunt. In ce te priveste, bastardule... ~Nu-ti mai permit s4-] insulti pe sotul meu... ~Abbie, o intrerupse Grayson cu blandete, clatinand din cap. ~Intocmai. igi cunoaste bine Jocul si stie cA n-are ce cAuta in casa mea, rosti ducesa. Afar cu voi, si nu va mai prind pe nicicare pe aici, cA asmut cainii pe voi! Ducesa isi continud guvoiul de insulte, ridicnd glasul tot mai tare. Lydia se asteptase la o purtare cuviincioasa din partea unei doamne cu rang, nicidecum la un asemenea scandal, pe care il va- zuse la vanzatorii de peste din Liverpool. ~Lyd, ma strangi prea tare, sopti Sabrina. Lydia isi mai domoli stransoarea, asistand cu durere in suflet Ta acest spectacol de prost gust. Ce umilinta pentru tatal ei vitreg! Ce dureros pentru copiii lui mai mici si mult mai sensibili. La cat de mare era palatul, Ly- dia isi inchipui cA vor trece minute bune pana ca Mary sa dea de »Excelenta sa‘, si inca o data pe-atat pana la sosirea ducelui. Ar fi ramas neclintita, dar nu dorea ca fratele si surioara ei s& fie mar- tori la aceasta umilinfa. Nu dadea inapoi. Pur si simplu fi proteja pe cei mici. Arunca o privire rapida in jur. Nu se punea problema sa intre imediat in alta odaie. Habar n-avea ce se afla induntru. Pe dea- supra, erau slabe ganse ca patru pereti si o usa s4-i poata feri de zbieretele ducesei. ~Haide, sopti ea. O trase pe Sabrina de mani gi fl impinse ugor pe Colton, con- duc4ndv-i pe cei doi inapoi pe trepte. Pe masura ce cobora scarile, nu-i venea sd creada cata furie ti starnise ducesei sosirea tatalui jor. Doar venisera la invitatia lor, ce Durmnezeu! Brusc se opri, cAci in intampinarea lor veneau trei barbati. Cel din frunte emana forta si elegant, gi migcarile lui fluide fi faceau pantalonii cenusii sa i se lipeasca de piele. Redingota bleumarin ii acoperea in chip potrivit umerii vanjosi. Camaga alba, vesta 20 Gentlemanul seducdtor si lavaliera fl dadeau drept un barbat constient de propria-i va~ Joare - imbracat la patru ace indiferent de ocazie. Fara indoiala era fratele tatalui ei vitreg, Rhys. Marchizul de Blackhurst. Totusi, nu semana deloc cu Grayson Rhodes. Avea o aluré intunecat, ugor sinistra. In ochii lui cenusii-argintii se oglindea mania furtunilor ce pustiau adesea coasta Texasului. Lydia cdzu prada privirilor sale furtunoase, incapabila sA mearga mai departe. Parca fermecat in egali m3sura de prezenta ei, Rhys se opri brusc. Slujitorii incremenira in spatele sau. Sub privirile lui patrunzatoare, inima Lydiei incepu sa bata cu putere. Prezenta lui impundtoare o facu sa devina extrem de constienta de apropierea sa fizicd, de rasuflarea lui aspra. Cateva guvite de par negre ca noaptea fi atarnau pe frunte. Lydia si-ar fi dorit nespus de mult sa ile puna la loc. Un strigat ascutit spulbera tensiunea momentului. fn ochii lui scAnteie o furie nestapanita. Lydia ar fi trebuit si se team de el, si totugi se simtea mai i siguranta ca niciodata. Cu certitudine venise si-l salveze pe tata] ei vitreg de femeia samavolnica din capatul scarilor. O femeie protejata de inaltimea rangului. Desi treptele erau suficient de spatioase, Lydia ii lua pe copii si se lipira tustrei de perete, oferindu-i barbatului loc sa urce si sA pund odata capt tipetelor scorpiei. ~Nu-i nevoie sa fugi, rosti el cu caldurA, iar glasul lui, aseme- nea nectarului sub bolta senina din Texas, ii aduse alinare. ~Nu fugeam, rosti ea cu o repezeala ce-i dezmintea cuvintele. Rhys ridicd o spranceand, neincrez&tor. Apoi porni hotarat pe scari, urcand cate dowd trepte deodata. Slujitorii o luara grabiti pe urmele lui, Lydia le urma exemplul, tragandu-i pe copii dupa ea. Ceva ii spunea ca ducesa avea sd fie pusé la respect, si nu voia sa rateze momentul. Se opri in capul treptelor, la un pas in spatele celorlalti, si ii trase pe cei doi intr-o parte, la loc ferit, de unde putea insd privi intreaga scend, Ducesa nu bagase inca de seam apropierea lui, cu toate c4, in mintea Lydiei, prezenta lui domina intreg coridorul. 21 Lorraine Heath —Mami, rosti lordul cu un strop de amenintare in glasul sau profund. Ducesa se rasuci pe cilcaie. ~Tul Tu Lai invitat aici! -Da. Lydia nu deslusi in vocea tui nici o urma de regret fata de un veritabil act de tradare, dupa cum il cataloga fara indoiala ducesa. —Esti o jalnicd scuzd pentru un fiu. Cata vreme tatal tau e in viata, titlul tau nu valoreaza doi bani. -CAata vreme tatal meu e in viata, ma simt dator sa-i indepli- nesc dorintele, Tatal meu doreste sa-si vada ful iubit, iar tu nu te vei opune. Ducesa ridica sfidator barbia, sustinutd pe colaci de grasime. —Ba ma voi opune. -Nu. Rhys flutura m4na catre slujitorii s4i. Conduceti-o pe Excelenta sa in odaile sale. Ducesa isi fluturd pumnul in aer. ~Nu ma migc de-aici! ~Excelentd, fie hot&rasti 4 pleci in chip elegant $i fara scandal, fie te duc pe umér ca pe-un sac de cartofi. in ambele cazuri, te vei retrage si-i vei permite tatei sa-gi vada fiul in liniste. Alegerea e a ta, dar baga de seam, ai doua secunde si te decizi. Chipul ducesei se schimonosi de furie. ~Ce ru imi pare ca nu te-ai inecat tu in locul luil Ochii lui cenusii se umplurd de tristete. ~$tiu, rosti el cu mila in glas. fnclina scurt din cap, iar slujitorii sAi se apropiara de ducesa. Femeia aruncé fulgere din priviri fiului sau gi lui Grayson, apoi isi ridicd fustele, tropai pana in capul treptelor si cobori. Nu sufici- ent de repede, dupa parerea Lydiei. Marchizul se intoarse catre tatél ei vitreg. —Scuzele mele! Sper si poti ierta purtarea necuviincioasd a ducesei. I-a fost greu in ultimele luni sie putin extenuata. Cand il intalnise pe trepte, fi paruse un barbat puternic gi ho- +4rat. Lydiei ti venea greu sd impace acea prima impresie cu récea~ la cu care i} intampina pe tatal e vitreg. Trecusera cincisprezece 22 Gentlemanuf seducator ani de cand Grayson Rhodes isi facuse bagajele si plecase in Texas. Cincisprezece ani, si nici un zambet sau o imbratigare. Ba mai mult, oamenii i se adresau ca unui strain nepoftit, mai degra- ba tolerat decat bine-venit. Dupa cum ii era ins firea, tatal ei compensa cu brio lipsa de ospitalitate. Pe chipul lui inflori un zambet larg. ~Ma bucur sa te vad, Rhys. Marchizul ii aruncd o privire ofensata. ~De-acum inainte sa mi te adresezi cu Blackhurst. ~ Desigur, imi cer scuze. mi pare rau de Quentin, Marchizul incuviinta politicos, ~Tuturor ne pare rau de cele intamplate. Sper cd ai avut parte de o calatorie placuta pani sa calci in venerabila noastra resedinta. Lydia nu stia mare lucru despre marchiz, intrucat tatal ei rare- ori pomenea de familia lui din Anglia. Acum, cd asistase la disputa cu ducesa gi la schimbul de replici stinghere intre cei doi frati, ti intelegea pe deplin reticenta, Zari o sclipire tn ochii albastri ai tatalui sau. Nu parea deloc afectat de tratamentul ireverentios al gazdelor. ~Din pacate am rau de mare, ~Regret sa aud asta. Efortul tau va fi cu-atat mai mult apreciat de tata. Te asteapta. Rhys facu cativa pasi inapoi, dand impresia ca voia si plece far si mai scoata o vorba. —Cum se simte? il intreba tatal ei vitreg iute, Marchizul se opri si sovai pentru cateva clipe, nestiind cum sd raspunda. —Nu prea grozav, din pacate. Nu o s4 mai fie mult timp printre noi. Cred ca s-a tinut cu dintii de viata doar ca sa te vada pe tine. ~Speram ca lucrurile sa stea altfel. ~Poate ma ingel eu, si sosirea ta va avea darul sa-l intremeze putin. Apropo, daca n-a apucat nimeni s te informeze inainte ca mama sé te coplegeasca cu tirada ei, sunteti liberi s4 folositi orice camera de pe coridor pe durata sederii voastre. Mi-am insarcinat propriii servitori s4 stea la dispozitia voastra. Sunt onorati si va slujeasca. 23 Lorraine Heath ~Egti foarte amabil, rosti tatal ei vitreg pe un ton grav, de par- cd realizase brusc cd se afla intr-o piesa de teatru si trebuie s-si joace rolul. Ag dori sa-ti prezint familia mea. ~Desigur. intr-o tcere sumbra gi apasatoare, tatal ei vitreg o prezenta inti pe sotia lui, apoi pe cei doi copii ai lor. Asteptand sa fie prezentata, Lydia auzi un vuiet de parca ar avut o scoica lipita de ureche, Avea mare nevoie de aer, dar apdsa~ rea din piept abia ii didea voie s4 respire. Dupa o eternitate, tatal ei rosti inty-un final: —Permite-mi sa ti-o prezint pe Lydia, cealalta fica. ~Fiica ta? intreba marchizul. Lydia 2iri o scnteie in ochii sai ~ admiratie sau dezgust? Ceva ii spunea cd prima impresie pe care i-o facuse marchizului pe trep- te suferea cateva ajustari. Acum o privea cu alti ochi. ~Mai precis, fiica mea vitrega, Lydia Westland, adauga tatal ei. ~Precizarea e tare folositoare uneori, murmura marchizul. Lydia se termuse cA-i va gasi neajunsuri, dar sub privirea lui patrunzatoare se simtea si mai determinata si-gi gaseasca Jocul in aceast societate. Ridica mana. Pret de cateva clipe, marchizul paru surprins. Apoi ii lud degetele in mana lui fina, fara bataturi sau cicatrici lAsate de la culesul bumbacului. O mana care, in ciuda unei vieti lipsite de griji, vadea o forta nebanuita. Marchizul facu o plecdciune scurt4, iar rasuflarea lui calda ti mangaie incheietura, Genunchii ei se inmuiara, cand buzele lui agternura un sarut diafan pe pielea ei. -{ncantat, domnisoara Westland, rosti el grav. ~Placerea e de partea mea, Excelent, se grabi si-l asigure, cu glasul la fel de nesigur ca picioarele. Marchizul dadu drumul méinii ei gi se indrepta de spate. -,Milord’. ,Excelenta" voi fi de-abia dupa ce tatal meu igi va da obstescul sfarsit. Da, desigur, stiam asta. Chiar stiam. imi cer scuze pentru aceasta gafa. ~Nu-i nevoie s&-ti ceri scuze, Invatam mult mai mult din greseli decat din realizari, n-am dreptate? 24 Gentlemanuf seducdtor Lydia se stradui sa-si inabuse lacrimile, pentru a nu se injosi gi mai mult. fsi facuse atatea sperante pentru prima ei intalnire cu un lord englez. Dorise si impresioneze, dar mai mult decat atat, isi dorise ca el s vada — ca toata lumea s& vada - ce bine se des- curcase tatal ei. Ca familia lui eva egal cu a lor. Marchizul se intoarse c4tre Grayson, aceastA expediere ra- nind-o mai mult decat ar fi veut s-o recunoasca. —MA gasesti in biblioteca, rosti el. Dupa ce-I vezi pe tata, ne putem fntalni acolo. Mai tii minte unde e? ~Amintirile mele sunt inca proaspete, rosti tatal ei vitreg. ~Iadul igi lasi definitiv amprenta pe sufletele noastre, nv-i asa? Marchizul facu o plecdciune scurta si ti Asa singuri. —Lydia, te ocupi, te rog, de bagajele noastre cat eu gi tatal tau {l vizitam pe duce? o rugi mama ei. Lydia igi dezlipi privirea de la treptele pe care tocmai coborase marchizul. Incuviinta in tacere, incercand sA nu fie prea dezama- gita de prima ei intalnire cu aristocratia engleza. Capitoluf 2 CEEES2 Rhys nu suporta femeile care plangeau. Astepta rabdator in dormitorul mamei sale, cu mainile stranse la spate, in vreme ce ducesa uda batista dupa batista. ~Injunghiata pe la spate, bombani ea. Mai bine ma injunghiai in spate. ~Te rog s4 nu-mi dai idei, mama, murmur el. Femeia isi inalta brusc privirea, punand numaidecat capat suvoiului de lacrimi, de parca ar fi ridicat rapid un baraj. Cu buzele strans lipite, se ridicd elegant - mereu elegant - de pe canapeaua din fata semineului si incepu sd dea roatd incaperii. —Nu pot sa ramén aici. -Grayson gi familia sa vor locui in aripa tatei. Abia daci o sa-i vezi, 25 Lorraine Heath —Plec la mare... -Mi se pare o solutie complet nepotrivita, dat fiind ca acela care ti-a fost sot aproape patruzeci de ani e pe patul de moarte. ~Sotul meu! pufni ea. N-a fost zi de la Dumnezeu sa nu-mi aduc& aminte de marea iubire a vietii sale, de actrita aia dezmata- ta. Nu-ti poti inchipui ce dureros e sd nu-ti gasesti locul in inima celui pe care-I iubesti. Rhys isi putea inchipui destul de bine, dar nu se afla aici pen- tru a-si alina propria suferint, ci pe a mamei sale. ~Daca il iubesti cu-adevarat pe tata, ar trebui sa stii ca in cea sul de pe urmé isi doreste nespus s4-] vada pe Grayson. Au trecut aproape cincisprezece ani de cand |-a trimis peste mari, incercand sd te imbuneze pe tine. Ducesa nu-si mai putu tine lacrimile in frau si se prabusi ina- poi pe canapea. ~ Quentin nu Lar fi lsat pe bastard si puna piciorul in casa. Rhys hotari sA nu pomeneasca nimic de fratele pe care il dis- pretuise, ci s4 ia doar apdrarea celui pe care il indragise. ~Tata s-a rugat de mine sa-l chem pe Grayson. Nu puteam sa-i refuz o rugadminte atat de apriga. Si chiar daca n-ar fi dat doua parale pe rugimintea tatalui sau, tot lar fi chemat. Voia sa afle cum se descurcase Grayson in Texas. Din cate isi dadea seama, se descurcase de minune. Cand urcase treptele, sotia lui paruse gata sa se ia la tranta cu oricine pentru a-gi apara sotul. insa fiica mai in varsta a lui Grayson — fiica lui vitregd - ti atrase in mod special atentia gi mai ca-] facuse s4 uite scopul ascensiunii sale grbite pe scari. O inspaimantase de-a binelea, asta se vazuse limpede in ochii ei violeti. De mult nu mai zarise atata inocentd in ochii unei fe- mei. Ar fi vrut s4 despleteasca panglicile ce-i tineau parul in loc si sa-i dezmierde guvitele lungi si blonde, pentru a vedea daca sunt la fel de matasoase precum pareau. Dar gestul ei de a-si apara fratele si surioara il luase pe nepre- gatite. Nu voise s-o inspdimante, insA nu reusise sa-si ascunda supararea in timp ce urca treptele pentru a pune capat urletelor 26 Gentlemanul seducdtor mamei sale. Era suparat pe sine insugi pentru cd n-o instiinfase de sosirea lui Grayson, pentru cd nu tratase situatia cu mai multi abilitate. : Amiéanase la nesfarsit o discutie neplacutd, si drept urmare spo- rise in chip nedorit dramatismul intalnirii. Stia ca igi dezamagise tatal prin felul in care actionase. Drept urmare, urcase treptele abia reusind sa-gi tina mania in frau. Inca gi mai tare fl infuriase reactia domnigoarei Westland, care ii citise imediat starea pe care se straduise atat de tare s-o ascunda. isi aminti scrisoarea trimisa de Grayson tatalui lor in urma cu ani buni, in care vorbea despre noua lui familie. Cati ani avea fata? Douadzeci? Douazeci si unu? La urma urmei, era doar un copil. Trebuia sd retina acest aspect si sa uite de tremurul mainii ei, de mireasma pielii calde cand ti sarutase degetele gi de fiorul de dorinta ce-i sdgetase trupul cand se apropiase de ea, Complet nepotrivit! ~Te rog, Rhys, trimite-i de-aici, se rugd incd o dat maica-sa, scofandu-l din reverie. Te rog! ~ Pot doar s4 ma asigur cA nu vor fi in aripa vestica a conacului cAnd te vei duce sa-l vezi pe tata. O s4 vorbesc cu Grayson si voi avea grija ca el gi familia sa fie plecati intre orele dou si cinci du- pa-amiaza. Poti sa-l vizitezi pe tata in acest interval orar, fara s& dai nas in nas cu ei. -Nu voi lua cina impreund cu ei, suspind ducesa. ~Nici nu ma asteptam la aga ceva. Vei lua cina in odaile tale, ca gi pana acum. Ducesa isi fixa privirile in semineul gol, invinsd si vulnerabila. - De ce n-a putut si ma iubeasc4? —Imi cer inca o datd scuze pentru purtarea necuviincioa- sa a mamei de mai devreme, rosti Rhys in timp ce turna vin in doua pahare. Grayson intrase in urmé cu cAteva clipe in biblioteca, mai tras la fata si mai extenuat decat la sosire. Cu siguranta nu-i era ugor sa-si vada tatal zAcdnd la pat, un tata care-l iubise nespus. 27 Lorraine Heath ~Trebuia si ma astept la iesivea ei, murmurd Grayson. Am presupus ca respectul de care mA bucur in Texas se observa in purtarea mea. ~Chiar se observ, il asigura Rhys cand ti inmana paharul. Se apropie de fereastra si igi atinti privirea spre gradina, unde sotia gi fiicele lui Grayson beau ceaiul de dupa-amiaz’. Dupa miscarea rapida a buzelor ei, mezina parea foarte entuziasmata, in vreme ce sora ei mai mare privea visdtoare intr-un punct in- cert, Poate cd admira petalele unui trandafir sau poate intreaga gradina. Probabil ca in Texas nu aveau gradini al cdror singur scop era delectarea ochiului. Profilul delicat al domnisoarei Westland trebuia imortalizat in marmuri. Parul ei, palid ca luna plina intr-o noapte de iarna, era in continuare strans cu o panglicd aranjata intr-o funda. Cat de simplu si, totusi, cat de ispititor! Tentatia inocenfei. Bau din pahar gi rosti: ~Aio familie minunata! Grayson se apropie de el, isi rezema bratul de perete si arunca o privire afara. ~Asga-i. Am avut mare noroc. Se pare cA soarta ti-a zAmbit gi tie. —Un zAmbet stramb, dac4-] pot numi zambet. —Poate nu ma crezi, dar vestea mortii lui Quentin m-a indure- rat. Ce groaznic s8-ti gasesti sfarsitul inecat! ~Era atat de abtiguit c4 nici n-a bagat de seaméa. Se pare ci avea obiceiul neplacut s4 bea pana uita de el. Daca ar fi cazut doi pasi mai repede, n-ar fi aterizat in iaz. Fireste, mama suferé cum- plit. La scurté vreme dupa moartea lui, tata s-a imbolnavit. Dupa cum iti spuneam mai devreme, au fost cateva luni dificile. ~Jmi inchipui cd nici pentru tine n-a fost floare la ureche. Nu-i ugor sA te ingrijesti de Harrington si de Blackhurst. Totusi, am deplina incredere ca poti face fata responsabilitatilor. ~ C4 veni vorba de responsabilitati, te-ag ruga si mergi la plim- bare cu familia ta in fiecare dupa-amiaza de la doud la cinci. Veti avea o trsurd la dispozitia voastra. In acel interval, mama fi va face vizite tatei. Cu cat mai rar v4 intalniti, cu-atat mai bine. 28 Gentlemanul seducdtor —Nui-ai spus ca m-ai invitat la Harrington. Era o afirmatie, nu o intrebare. Rhys ridicd din umeri. Le po- runcise slujitorilor s4 pregateasca nigte camere si sd trimitd o tri- sura pentru niste oaspeti care urmau sd soseascd in curand. ~Intentionam sa-i spun in seara asta. Nu stiam ca o sa veniti atat de repede. ~ Iti sunt recunoscator ca m-ai invitat. ~A fost dorinta tatei. ~Dar nu sia ta, rosti Grayson. ~ Ma bucur sé aflu ca te descurci atat de bine. Se retrase de la fereastra, SA ma ierti, dar am chestiuni urgente de rezolvat. Voi lua cina cu voi diseara. Rhys se ageza la birou si incepu sa frunzareasca niste hartii, plin de importanta, sperand ca Grayson va intelege fara si i se spund direct cd intrevederea se terminase. —Mi-a interzis sA te iau cu mine, rosti Grayson cu glas scdzut. Rhys isi inalta privirile, dand frau liber resentimentelor. ~Ce convenabil, si nu-i dai niciodata ascultare, cu o singura exceptie. ~Esti fiul lui. ~Situ. ~Locul tau era aici. —Locul meu a fost in iad! Capitolul 3 REED ~Ar fi trebuit sd-] iau cu mine. Grayson si sotia lui se plimbau brat la brat prin gradinile ela- borat aranjate care fi alinasera durerea in copilarie. Acum ins nu-si gisea linistea printre florile viu colorate i gardurile taiate Ja milimetru. Nu si-ar fi inchipuit niciodata ce dor avea sa-i fie de plantatiile sale nesfargite de bumbac. Sau cat de mult avea sa se bazeze pe taria femeii de langa el. De-a lungul anilor, cei doi deve- nisera maestri in a-gi citi staxile, gandurile, astfel cd pana si acum 29 Lorraine Heath ea nu il imboldi in nici un fel, lasandu-] s-si dezvaluie greselile in ritmul sau. —M-a implorat. Avea doar cincisprezece ani si s-a rugat de mine s4 ma insoteasca in Texas. $tiind ca tata s-ar impotrivi, nici macar nu mi-a trecut prin minte s4-l iau pe Rhys. —Nu-i vina ta. Ai traversat oceanul, fara sa stii ce primejdii te agteapta in Texas. Din cate-mi aduc aminte, c4nd ti-au spus cai te asteapta Fortune acolo, tu te-ai gindit la bani, nu Ja un ordgel.* Grayson chicoti. —Da, am aflat repede cA existA mai multe feluri de averi. Sofia lui era averea cea mai de pret pe care-o putea castiga un barbat. —Din pacate, Abbie, ma simt vinovat acum ca nu |-am luat cu mine. Rhys s-a schimbat. -Cum e firesc. Toti ne-am schimbat. Au trecut cincisprezece ani, fi aminti ea. Grayson fi arunca o privire scurta femeii care nu tinuse cont de circumstantele nefericite ale nasterii sale, prima si singura femeie care i] iubea neconditionat. ~Nu md refeream la aspectul lui exterior, la faptul cd nu mai e un baietandru. Cred ca plecarea mea i-a provocat mult suferinta. Cand Rhys a venit pe lume, eram putin mai in varsta decat Col- ton, N-ar fi trebuit s4-i dau important. $i totusi, pe masura ce crestea, prea la fel de singuratic ca mine. Ne-am apropiat tot mai mult. Poate pentru cd aveam un dugman comun. Quentin. Ne-am ferit pe cAt posibil din calea lui. Dar uneori nu puteam sa-l evi- tAm. Quentin obisnuia s4-si verse furia pe mine, iar dup plecarea mea, mi-e team c4 l-a Iuat Ja tinta pe Rhys. -Nu esti tu de vina. Grayson clatind din cap, incapabil si-i impartageasc4 toate grozaviile de care avusese parte in copilarie. Mostenitorul legal avusese in el o rautate pe care Grayson n-o mai intalnise la nimeni de-atunci. 2 Numele oragelului Fortune poate fi tradus ca avere sau noroc, sansa. 30 Gentlemanul seducdtor ~ Rhys are tot dreptul si mA mustre. Am demonstrat nesupu- nere in toate privintele, mai putin la asta. Am ascultat rugamin- tea tatei si am hotarat sa nu-l iau pe Rhys cu mine. ~ Grayson, nu era fiul tau. Nu erai responsabil pentru el. Grayson ranji amar. Abbie of ta si continua: —Lydia, Johnny si Micah sunt alta poveste. Copiii primului ei sot, John Westland. Incepuse sa-i iubeasca in urmé cu multi ani. feri de toate necazurile vietii, Abbie. Trebuia s4 fiu la fel puliu cu Rhys. —Am putea sa ne certam toata ziua pe subiectul asta, dar dacd te simti vinovat, n-am cum sa te conving cA nu-i aga. Grayson se opri si o lua in brate. ~Asta facem noi acum? Ne certam? Abbie isi trecu degetele — asprite de toti acei ani petrecuti pe plantatiile de bumbac — prin parul lui. ~Nu poti schimba cursul evenimentelor si nici ce s-a petrecut dupa plecarea ta. Quentin a murit, Odihneasca-se in pace! ~Nu odihna lui md preocupé acum, ci linistea lui Rhys. ~Ai venit aici pentru a-ti lua ramas-bun de la tatal tau, fi rea- minti ea. Dar tatal sdu nu se trezise. Grayson ii studiase chipul ofilit, ii tinuse mana zbarcita in palme gi fi vorbise. Dar fara folos. ~Ar fi trebuit s4 vin mai repede. ~La primirea de care ai avut parte, ma mir cd te-ai intors, Nici nu vreau sa-mi inchipui ce viata ai avut aici. Grayson zambi cu cildura, mangaindu-i dragistos chipul. ~Fara greutatile indurate aici, probabil n-as fi avut parte de tine, -Poate aga va fi si in cazul lui Rhys. Cu timpul, va ajunge si aprecieze cu ce s-a ales in urma plecarii tale, in loc s4 se intrebe ce-a pierdut, . Putin probabil, dar Grayson nu putea decat sa traga nadejde. —De ce nu vrei sd iei cina cu noi, Lyd? intreba Sabrina, cu glasul cantat pe care il folosea cand era dezamagita. 31 Lorraine Heath Lydia nu-si ridica privirea din vraful de carti si hartii imprag- tiate pe pat, unde gedea cu picioarele incrucigate — total neelegant ~, ezemat4 pe un morman de perne. Folosise un scauinel pentrua se urca in patul cu baldachin. ~Pentru c& nu mai sunt un copil, raspunse Lydia intr-o doara. Sunt invitata s& iau masa cu marchizul. $i, te rog, nu-mi mai spu- ne Lyd cat suntem aici. Doar nu sunt vreun obiect de bucatarie.* ~ Dar de cand ma stiu ti-am spus Lyd. Lydia deslusi unda de tristete din glasul surorii sale. Sabrina st&tea intinsa pe podea cu caietul de desen deschis inainte. fi pla- cea la nebunie sa deseneze, iar Lydia o incuraja mereu sa exerseze. ~Stiu, rosti ea cu dragoste, dar suntem intr-un taram ferme- cat. Lady Lydia sun mult mai bine ca Lady Lyd. Nu crezi? Sabrina igi incrunta chipul de spiridus. —Dar nu esti Lady Lydia. -Nu inca. Dar dupa ce termin de citit cdrtile, s-ar putea sa fiu. Cina in compania marchizului va fi primul test. Nu dorea sa ia prima Jor intélnire in calcul, pentru ca fusese un fiasco total. Pe langa faptul ca i se adresase gresit, ii intinsese gi mana. Ar fi trebuit s& facd o scurta plecdciune. Privirea cenusie si furtunoas’ a marchizului de Blackhurst fi tulburase gandurile. La cina, intentiona sa priveasca tint la nasul lui. Era fara indoia- 14 un nas elegant, insd nu credea ca avea si-i distraga atentia pe méAsura ochilor sai. Ar fi putut sa se uite la buzele lui, dar simtea fiori de fiecare data cand igi amintea c&t de mult se apropiasera de mana ei. Desi- guy, nasul lui eliberase rasuflarea ce-i dezmierdase pielea ca 0 adi- ere de vara. Mai bine igi fixa privirea asupra urechilor lui in timpul conversatiei. Inca nu aveau puterea sa-i inmoaie genunchii. -Test? Ne trimite la scoala ct stam aici? intreba Sabrina, ras- talmacind complet vorbele Lydiei. -Nu, prostuto. Facu semn catre hartie. Timpul se scurgea iute, si mai avea multe de facut pana Ja cind. Nu doar pentru ea, ci si pentru tatal ei vitreg. Daca ar fi avut parte de-o primire mai cilduroasa, n-ar + Cuvantul lid (capac) are aceeasi pronuntie ca Lyd. 32 Gentlemanul seducdtor fi fost atat de hotarata s4-si dovedeasca valoarea. Nu voia sa-l facd de rugine, —Termina-ti desenul! Sabrina isi intoarse din nou atentia asupra desenului, iar Ly- dia isi relua lectura. De cum sosise cufarul, scotocise si daduse peste cartile varate la fund. Sfaturi de conduita si importanta ei in societate, Normele etichetei sociale si Indrumarul tinerelor doamne. impachetase i multe numere din Lady Godey si Harper's Bazaar. Tar daca acestea nu erau suficiente, avea la indemana volumul Indreptarea purtarilor necuviincioase al domnisoarei Westland. Nu era olucrare publicata, dar in opinia Lydiei era mai valoroasa decat toate celelalte la un loc. Eva o colectie de reguli pe care verisoara ei ile impartagise in scrisorile expediate de-a lungul anilor. Lydia fi gAsise titlul. Lauren facuse nenuméarate greseli de Ja sosirea ei in Anglia, iar Lydia nu dorea s&-i calce pe urme. Lauren fi povestise despre aventurile ei sincer gi fara ocoliguri. O parte din scrisori erau presdrate cu pete cauzate fara indoia- 1a de lacrimile verigoarei sale. Lydia se straduise si adune toate detaliile importante, incercand sA invete din greselile lui Lauren, gi astfel crease propria ei carte de norme sociale pe care dorea si i-o arate verisoarei sale in clipa revederii. Nu se indoia cd acea clipa va sosi. Greu de crezut ca mama ei va parasi Anglia fara s-i fac macar o vizitd surorii sale din Londra. Lydia dorea sa se bucure din plin de acest sejur, iar succesul depin- dea in mare masura de experienta acumulata la Harrington. Pana acum, nu primise niciodataé un domn in vizita, nu luase ceaiul cu el, nu iegisera la plimbare, Se vazuse, ce-i drept, cu vreo doi tipi, dar ,,Hei, Lydia, hai Ja o plimbarica“ nu suna la fel de ro- mantic ca ,Domnigoara Westland, imi acordati privilegiul de a va insoti la o plimbare prin gradina?“ Spre surprinderea ei, marchizul de Blackhurst i se adresase cu »domnisoara Westland“. Formalismul prezentarii o entuziasmase peste masura. fn aceasta seard, ritualul avea s continue. Ardea de nerabdare. ~De ce n-a gtiut papa cum fl cheama pe fratele lui? intreba Sabrina. 33 Lorraine Heath __——~ Lydia fi aruncd o privire surorii sale. Chipul ei radia de sinceritate. ~Stie cum il cheama, dar in urmé cu cAteva luni, fratele sau a devenit marchizul de Blackhurst. Titlurile sunt mai impor- tante ca numele. Prin urmare, oamenii trebuie s4 i se adreseze cu Blackhurst. -Unchiul Blackhurst? Suna groaznic! Lydia of t&. ~ Fara ,unchiul“. Doar Blackhurst. —Dar fratele mamei e unchiul James. ~Stiu, dar lucrurile stau altfel aici. —Ce inseamna bastard? Lydia stranse pleoapele gi isi masa tamplele. Se asteptase ca, mai devreme sau mai t4rziu, Sabrina si puna aceasta intrebare. Deschise ochii si impinse cartile si hartiile spre marginea patului. Apoi batu ugor cu palma pe saltea. ~Hai aici! Sabrina se sui in pat si se ghemui langa sora ei mai mare. Lydia o cuprinse in brate gi o stranse aproape. ~in urma cu multi ani, incepu ea cu glas scdzut, ducele s-a indragostit de-o actrits. Dar familia lui planuia sa-1 insoare cu altcineva, si asta au si facut. Totusi, actrita i-a daruit un fiu. Pe tata. Unii oameni ins nu vad cu ochi buni ca o femeie nema- ritata s4 aiba copii. De fapt, nimeni nu vedea asta cu ochi buni. in copilarie, Lydia vazuse catd durere putea si provoace o pur- tare neadecvata. Poate acesta era motivul pentru care punea atata pret pe reguli si maniere. Nu voia s4 simta vreodata stanjeneala dea fi tarata intr-un scandal. ~Femeia de pe coridor a vorbit foarte urat de bastarzi, spu- se Sabrina. Lydia clatina din cap si zambi intelegator. -,,Bastard“ e un cuv4nt urat, dar tata e un om foarte bun. N-are nici o vind c& parintii lui nu s-au casatorit. Ducesa nu e mama lui, si banuiesc cA e pur si simplu geloasa. -Dar Blackhurst e fiul ei? 34 ~~ Gentlemanul, seducdtor -Da. —Cred cA si cu el s-a purtat urat. —Intr-adevar. ~Mi-a parut rau de el. ~-Blackhurst e marchiz. E un om puternic i influent. —Dar pe el cine-l iubeste, Lyd? Bund intrebare. Lydia tsi lipi palma de pieptul Sabrinei, deasu- pra inimii. ~Sunt convins ci mama lui il iubegte in adancul inimii. O bataie in usa le facu sd tresara. —A venit vrAjitoarea? intreba Sabrina. Lydia chicoti. —Nu cred cA s-ar obosi si bata. Ar fi facut o vraja si ar fi dara- mat usa. O gadila pe surioara ei pana cand aceasta incepu s radi in hohote, apoi rosti cu glas tare: —Intra! Era Mary, tanara slujitoare care il chemase pe marchiz ceva mai devreme. in brate purta o rochie de seara azurie. Lydia co- mandase rochia cu ocazia sirbatoririi a optsprezece ani de viata. Nu mai era la modi, dar in iuregul pregatirilor nu gasise ragazul s& comande una noua. Abia daca avusese timp sa-si facd o noua rochie de zi. Fortune era un oragel destul de inapoiat, $i rar ti da- dea ocazia si poarte o rochie eleganta de seara. Lydia o stranse incurajator de mand pe Sabrina. ~Hai, termina-ti desenul! Sabrina se intinse la podea, iar Lydia igi intoarse privirea catre slujitoare. Mai devreme, Mary 0 ajutase si despacheteze cuferele gi sa se acomodeze putin. Lydia se ocupase de bagaje inainte de plecare. Se simtise prost s stea si si o priveascé pe Mary in timp ce fi despacheta bagajele, dar cand se oferise si-i dea o mana de ajutor, slujitoarea se impotrivise. Lydia fi facuse hatarul, pentru a nu-ida de inteles ca o considera nepriceputa. Lydia se simtea prinsa intre doud lumi. Cea pe care o intelegea siin care traia, si cea din care dorea sa facd parte. 35 Lorraine Heath -V-am cdlcat rochia, domnisoara, rosti-Mary, indreptandu-se spre dulap. Doriti sa faceti o baie inainte de cina? -Da, te rog! Nu-i venea sa creada cA se aranja pentru cina. Acasa obisnuia doar si-si spele mainile dupa o zi de munca. N-o irita cine stie ce faptul ca parintii ei nu angajau servitori, cu toate c4 igi permiteau. Petrecand intreaga dupé-amiaza in compania lui Mary, care se in- gtijise de toate nevoile ei, Lydia realiza cA s-ar fi putut obignui foarte iute s fie tinuta in puf. ~Doriti sa va ajut cu parul, domnisoara? intreba Mary, ~Te-ags ruga. ~Dar stii cum sa-ti aranjezi parul, Lyd, protesta Sabrina. Lydia ofta, incercnd sa-si inadbuse exasperarea. Sabrina era mult prea necoapta pentru a intelege subtilitatile noului stil de viata. O concedie pe Mary si astepta ca slujitoarea sa inchida usa, apoi se intoarse catre surioara ei. ~Seara asta e 0 ocazie special, Sabrina. —Si aranjarea parului e tot un test? intreba Sabrina. —Da, chiar aga si este. —fnvattoarea la pus pe Andy Warren sa stea in coltul clasei cu o palarie de magar pe cregtet pentru cd a copiat la testul de scrieve. Tu nu trigezi daca lasi pe altcineva sa-ti aranjeze parul? Cine stie ce-o sa-ti facd vrajitoarea aia batrand daca afla. Lydia ar fi izbucnit in ras daca surioara ei n-ar fi fost atat de serioasa. —Testul const in a-ti sti locul in societate. N-ai cum sa trisezi. ~Nu vreau sa dau nici un test, bombani Sabrina. ~ Nici nu-i nevoie. Mai e pana atunci. insa vremea ei sosise, aga c4 Lydia isi muta atentia asupra cartilor. Lydia cobori scarile insotita de mama ei. Tivul rochiei mangaia parchetul lustruit. Mary fi potrivise de minune suvitele blonde, voluminoase $i adesea salbatice. 36 ————.Gentlemanul seducdtor —De cate ori n-am aranjat parul doamnelor c4nd plecau din vizita de la Excelenta sa... inainte s& fie Excelenta sa, o [amu- rise Mary. Vorbele slujitoarei o nedumerisera pe Lydia, care cugeta la ele in timp ce se pregdtea pentru seara. Se vedea bine ca marchizul obignuia sa primeasca dame in vizita, iar parul lor se ciufulea ade- sea. Probabil iegeau in parc s cdlareascA sau luau ceaiul in gradi- nd, iar vantul batea cu putere. ii arunca o privire scurta mamei sale, care avea o coafurd banala, fara bucle care s4-i incadreze chipul sau zulufi ispititori pe spate. Fara funde, panglici sau floricele de matase. infatisarea ei nu ascundea nimic. Era o femeie dintr-o bucata, de la tara. -Stii precis incotro mergem? intreba Lydia. ~Da, Tatal tau mi-a explicat pe indelete cum sa gasesc salonul. Cred ca voia s discute intre patru ochi cu Rhys. -M& gandeam c4 doamnele ar trebui si se alature domnilor, incepu Lydia. Ajunserd in hol. Mama Lydiei ridicd o spranceana. -Cum asa? ~Cred ca face parte din eticheta lor. $i nu cred cA ar trebui sa-i spunem unchiului meu Rhys. La urma urmei, e marchiz. ~lar ai citit din cartile alea, rosti mama ei génditor. ~Bineinteles. ~M& mir cA nu le stii pe de rost deja. O lua pe fiica ei de brat in timp ce o conducea spre alt coridor larg. Fii tu insati, Lydia! Cu prostiile alea pe care le citesti nu vei ajunge niciunde. ~Nu sunt prostii, mama. Manierele spun multe despre o per- soana. Stiu cA esti de-acord cu mine. Altfel, nu l-ai mustra pe Colton cand ragaie la masa, ~Banuiesc cd ai dreptate. - Marturisesc insd cd ma simt putin vinovat4 pentru entuzias- mul cu care am asteptat cina... dat fiind motivul pentru care am venit aici: boala ducelui. Mama ei zambi intelegator. —Nu te simti vinovata! Eu si tatal tau stim ca iti doreai de mult sa vizitezi Anglia. Pacat c& nu am putut veni in alte circumstante, 37 Lorraine Heath dar vrem si te bucuri c&t mai mult de timpul petrecut aici. O stranse cu dragoste de brat. Sincer, Lydia, cu toate cA vor fi si momente mai triste, nu vad de ce-am fi mereu morocanosi. Recu- nosc cd m-am bucurat s& vad cate ceva din tara in care a copilarit Grayson. Ma ajuta sa-l inteleg mai bine. —Credeam ca va intelegeti foarte bine. ~C&and vine vorba de el, sunt mereu dispusd s4 invat mai mult. —Ducele v-a spus ceva special in timpul vizitei? intreba Lydia. ~Nu, a dormit tot timpul. Cred cd maine ii vom face o scurta vizita. Prezenta noastra aici e de mare ajutor pentru Grayson. ~Poate se va trezi maine, spuse Lydia. ~Aga sper. Ag vrea s4-i multumesc ca l-a trimis pe Grayson in calea mea. Slujitorul din fata usii facu o plecaciune scurta si o deschise. —Excelenta sa va asteapta. Lydia se simtea ca intr-un basm. Oamenii fi intuiau gi ii in- deplineau toate dorintele. Ce pacat c4 bucuria ei era umbrita de suferinta tatalui sau vitreg! il 2&ri pe Rhys rezemat nongalant de polita ornamentata a gemineului masiv, gi inima i-o lua razna. Era nespus de chipes. Purta o redingoté neagra peste o vesta alba. In mana tinea un pahar, aproape de buze, de parc tocmai ar fi vrut s4 ia o gura de vin, dar hotar4se brusc sa faca altceva. $4 0 priveasca. Privirea lui furtunoasa fi puse sangele in migscare cand o stu- die, dezmierdandu-i obrajii, gatul, umerii dezgoliti... ~Pe cinstea mea, Lydia, cand te-ai facut aga de mare? intreba tatal ei vitreg. Lydia igi smulse privirea din ochii lui Rhys. De-abia acum il observa pe tatal ei vitreg, care iegise in intampinarea sotiei sale. ~Tata, stii si tu cd asta s-a intamplat de mult. ~Tat&? rosti Grayson, ridicand o spranceana. Azi-dimineata eram inca papa. Lydia se imbujor toata de rugine. -Poate e mai formala datoritd ocaziei, isi dadu Rhys cu parerea. 38 Gentlemanul seducdtor Se indeparta de semineu si asez4 paharul pe masuta de lang pianul uriag si lucios. Alaturi de pian se z4rea o harp. Lydia se intreba daca instrumentele erau doar de decor sau daca marchizul stia sa cante la ele. Zambi fortat, dorindu-si s8 fi fost singura cu marchizul. Nu dorea un public care parea hotarat sA strice tot ~ nu cu intenfie, ci din nestiinta. Oare cum de nu intelegeau parintii ei importan- ta acestui moment, si cat de mult se straduia sa fie vazuta ca o doamna adevarata? —Papa suna prea mult a Texas, marturisi ea. -Daca-mi permiti, domnisoara Westland, si dumneata aduci a Texas. Ai un accent minunat! ~Milord, ma tem ca gi dumneata ai accent. ~in Anglia, nu obignuim sA ne contrazicem superiorii, rosti Rhys. -Vom tine cont de sfatul dumitale cand ii vom intalni un superior, replica Abbie. Rhys isi muta rapid privirea spre mama Lydiei. In acea clipa, Lydia s-ar fi varat in pamént de rusine. Pentru numele lui Dum- nezeu, i-ar ft cazut o mand sa invete niste reguli de conduita? -Abbie, rosti Grayson pe un ton de avertisment. —Am tacut dimineata cand scorpia aia s-a dezlantuit asupra ta. N-am venit aici sa fiu insultata, si n-am de gand sa tolerez aseme- nea purtari! ~Aveti dreptate, doamna Rhodes. imi cer scuze. Grayson, imi acorzi onoarea de-a o insoti pe sotia ta la cina? intreba el. Lydia n-ar fi fost mai dezamagita nici daca ar fi trimis-o sA ma- nance in camera copiilor. Tanjise dupa atentia lui, iar el ii oferea braful mamei sale. ii privi pe cei doi cum parasesc incdperea. Rhys se apleca gi ise adresi mamei sale, incantat in mod evident de sarmul ei. Jar ea nu rasfoise o carte de maniere in viata ei! ~ Lydia? Lydia tresdri si incercd sa-si vina in fire. Isi inalta ochii spre tatal ei. 39 Lorraine Heath ~Banuiesc cA tie iti revine onoarea s4 m4 conduci la cind, rosti ea incet, incercand s4-si ascunda supararea. ~E intr-adevar o onoare, spuse el. Lydia se sprijini de bratul sau. —Nu-mi vine s cred ca ai copilarit in mijlocul acestei lumi. ~Mai degraba la marginea ei, incercind s4 patrund inauntru, dar fara succes. -N-ar fio razbunare nemaipomenita ca una dintre fiicele tale s& se marite cu un lord englez, papa? intreba Lydia. O unda de tristete strabatu chipul tatalui ei vitreg. Acesta 0 méangaie usor pe obraz: ~Si te gandesti sd fii tu aceasta fiicd? -Nu mi-ar displacea. ~Tine minte, Lydia! Nu tot ce straluceste este aur. In urma cu cincisprezece ani, dacd ag fi avut posibilitatea s4 fac schimb de locuri cu lordul Blackhurst, ag fi facut-o pe data. De-atunci m-am luminat si eu la minte, si astAzi n-ag mai accepta o aseme- nea oferta. Lydia stia cd dragostea pentru mama ei il determinase s se razgandeasca. Dar ea nu iubea pe nimeni. De ce s4 nu-si gaseasca dragostea aici? Capitolul 4 CESEBR Rhys putea s jure ca mancase rata la cuptor. La urma urmei, pe farfuria luata de slujitor se mai zdreau doar oscioarele. Dar marchizul nu-si amintea nici gustul, nici textura fripturii, pentru ca, din clipa in care oaspetii se agezaser4 la masa, gandurile il pur- taserd necontenit spre ispititoarea domnigoara Westland. O luase drept copila? Doamne sfinte, dar ce umeri sidefii avea, numai buni sa fie sarutati cu tandrete. lar buzele ei se rasfrangeau una-doua intr-un suras. Rhys isi putea imagina gustul, moliciu- nea, caldura lor... $ile inchipuia intredeschise pasional, in vreme ce dorinta intuneca ochii ei violeti. 40 Gentlemanul seducdtor isi drese glasul si facu sem sa fie adus felul urmitor. Fiica vi- trega a lui Grayson trebuia privita strict ca un oaspete de cinste si nimic mai mult. Desi in aceasta seara fi parea ispititoare, Rhys nu-si permitea sa ignore faptul cA ténara era pana la urma ino- centa, si nici s4 faca abstractie de privirile taioase ale fratelui sau vitreg, care parea ca intuise fagasul necucernic al gandurilor sale. Nu se indoia ca Grayson c4patase anumite purtari mai salbati- ce in exilul lui din Texas, si n-avea de gAnd sa le scoata la iveala. ~S$tii s4 canti la pian, domnisoara Westland? intreba Rhys, nerabdator sa rupd tacerea apasatoare ce plutea in incdpere. Tanara... nu, fata. Trebuia sa-si bage-n cap cA era doar o copila, o fetiscand naiva si nevinovata. Dar mintea nu-i da- dea deloc ascultare gi refuza s-o vada altfel decat ca pe o tandra atragatoare. Lydia ridica servetul si se sterse discret la coltul gurii, apoi rosti cu un z4mbet incurcat: ~Nu, milord. ~Pacat. Dar Ia harpa? Tanara clatina usor din cap, imbujorata. -Nu. —Din nefericire e mult de lucru la ferma, iar copii n-au avut timp sa invete artele frumoase, il lamuri Grayson. ~Aha, murmura Rhys. Bau o gur de vin si fi arunca o privire fratelui sau. Sa inteleg deci ca gi voi lucrati fizic? ~Avem muncitori platiti care lucreaza plantatiile de bumbac. Angajam vacari s se-ngrijeasca de vite gi s4 le duca la targ. Dar de multe aspecte importante ne ocupam noi sau fi supraveghem pe cei ce se ocupa de ele. —Chiar $i doamnele? ~Chiar si ele, rosti Grayson, aproape ca 0 provocare. Rhys isi muta atentia asupra domnigoarei Westland. Tana- ra se uita tint in farfurie, incercand parca s4 desluseasca sigla Waterford imprimata pe fundul acesteia. Umilita. Era pur si sim- _ plu umilita. ~De admirat acest efort, rosti el cu glas scdzut. 41 Lorraine Heath Lydia igi ridica timid privirea si ti trimise un zambet plin de recunostint&, care fl facu pe Rhys sa regrete ca deschisese subiec- tul. Cat de dulce, cat de generoasa, cat de nepotrivita pentru el. —Citesti, domnisoara Westland? intreba el, straduindu-se s& intretina o atmosfera formala, desi inima il impingea s-o intrebe pe tanara ce i-ar fi putut oferi pentru a-gi pastra acel zambet care ii impodobea chipul. —Desigur, iubesc lectura. ~Poate ai vrea sa ne incAnti cu o lectura dupa cina. Ochii tinerei scnteiara, de parcd tocmai primise in dar un cufar plin cu diamante, smaralde gi rubine. ~Mi-ar face mare placere sa citesc cu glas tare, marturisi ea. ~Perfect. Au trecut ani buni de cand mama ne citea seara in biblioteca. Mi-e dor de acele vremuri. -Cred ca gi lui papa i-a fost dor, dupa ce s-a mutat in Texas. Ne citeste mereu dupa cina. —Tatal dumitale nu participa niciodata la reuniunile noastre familiale, spuse Rhys. Lydia tresari brusc, de parc tocmai primise o palma. Rhys nu. gtia de ce simtea nevoia s4 vorbeasca fara menajamente si si dez- valuie partea intunecata a familiei sale. ~Iertati-mé cd vorbesc pe sleau, dar mi se pare ca mama dumi- tale e o femeie foarte rautacioasa. Izbucnirea ei il nedumeri, nu doar pentru cd era in contradictie cu reactiile ei de mai devreme la vorbele taioase ale mamei ei, ci si pentru ca intelese cA sotia lui Grayson nu era singura dispusi sa-iia apararea acestuia. Se intreba cum ar putea s-o determi- ne sa-i tina lui apararea, dar alunga numaidecat fantezia. De-a lungul anilor invatase 4 femeile de calitate nu-i incredinfau loia- litatea lor. $i pe buna dreptate. ~ Cu exceptia tatalui dumitale vitreg, intreaga mea familie este rautacioasa. -Nu cred cé dumneata esti, spuse ea. ~Crede-ma, cand ma apucd vreo toana, pot fi foarte antipatic. -Nu tin minte sa fi avut toane cand erai mai mic. ~Cu totii ne schimbam. 42 Gentlemanul seducitor La naiba! Ce-l apucase sa rosteasca acele vorbe si de ce simtea nevoia sa fie atat de tafnos? Daca nu dorea sa cineze cu familia lui Grayson, nu trebuia sa-i fi invitat la masa. ~Imi inchipui c4, din cauza bolii tatalui dumitale, vei rata se- zonul, rosti Lydia cu blandete, testand parca apele. ~Sezonul? Gasea vremea calduta din ultima perioada foarte agreabila, iar luna mai batea la usa. Despre ce vorbea fata asta? Lydia incuviintd tacut. ~In Londra. Balurile... ~Aaa, da, sezonul. Chiar si daca tatal sau n-ar fi cdzut la pat, Rhys se indoia ca ar fi fost bine primit pe undeva. Domnii poate ci nu] cunosteau, dar multe doamne I-ar fi recunoscut, si nici una nu si-ar fi pus re- putatia in primejdie cu o vorba rostita la repezeala sau un schimb nepotrivit de priviri ce-ar fi putut s4 dezydluie intrevederile lor amoroase. —Da, mi-e team cA anul acesta nu voi participa la festivitati. $i pentru restul vietii. ~ Lauren crede ca acesta va fi ultimul ei sezon. ~Lauren? ~Verisoara mea. Nepoata mamei. Fiica vitregd a contelui de Ravenleigh. —Da, imi amintesc. Incercarea de-a descalci legaturile intortocheate de rudenie ale familiei sale fi dadea mereu batai de cap. [si intoarse atentia spre Grayson. —Daca-mi aduc bine aminte, ai fost prieten cu fratele lui Ravenleigh. —§$i inca sunt. Kit e reprezentantul legii in Texas acum, —Cine-ar fi crezut cd un tanar incorigibil va ajunge atat de sus? Ce mai stii de Bainbridge? ~Harry e proprietar de saloon, sau c&rciuma, ca sa-i spunem aga. De la el am whisky-ul pe care ti-l trimit. ~ Esti norocos sa ai aga prieteni buni. 43 Lorraine Heath Lua inca o inghititura de vin, constient c4, dacd Grayson l-ar intreba despre prietenii lui, s-ar vedea nevoit si admité cd nu mai avea nici unul. lar privirea lui se intorcea mereu catre domnisoara Westland. igi tinea capul plecat, de parca ar fi fost aspru mustrata. Rhys realiz4 cd tanara incercase adineauri sa lege o conversatie, iar el incepuse s4-i puna intrebari lui Grayson. Daca o vara in patul lui, ar fi putut sa stea la taclale toata noap- tea. Nu se descurca insa cu conversatiile de la masa. —Domnisoara Westland, spuneai adineauri cA verigoara dumi- tale se afla la ultimul sezon, incepu el. Lydia 2ambi incantator, bucuroasa ci-i daduse un dram de atentie. ~Da, milord. Spera s4-si gaseascA un sof cat de curand. Se aple- cA spre el si sopti pe un ton conspirativ: Se apropie de varsta la care nu te mai ia nimeni. ~Lydia! 0 dojeni mama ei. ~P&i Asta-i adevarul, mama. Are doudzeci si trei de ani. Cauta aprobarea din partea lui. Nu crezi ca, dacé nu se hotaraste cat de curand, s-ar putea s4 nu mai aiba ocazia sa aleagd pe nimeni? ~Cred ca, dac& are doar jumatate din sarmul dumitale, varsta nu mai conteaza. Orice barbat ar trebui si se considere norocos daca se bucura de atentia ei. Rhys zari cu coada ochiului freamatul pieptului ei, cum incerca s&-gi ascunda entuziasmul starnit de complimentul lui. ~Esti foarte amabil s spui asta, milord. Ar fi vrut sA-i spun c& ef nu era amabil, numai cuvintele lui erau, dar satisfactia calda din ochii ei era la fel de imbatatoare ca vinul. ~Mai am gi eu momentele mele bune. Si trebuia sa reducd drastic numarut lor. Felul in care il privea dornnisoara Westland in acele clipe il ispitea si uite de gregelile trecutului gi, in consecinta, sA aduca suferinta amandurora. Lydia studia fascinata biblioteca. Peretii se inaltau pe cel pu- tin doua etaje, marginiti de un palier aflat la jumatatea distantei dintre podea gi tavan. Accesul la palier se facea pe niste trepte 44 Gentlemanul seducitor in spirala. La etaj se gasea o scar4 mobil, care oferea acces la raf- turile aflate aproape de tavan. $i cartile. Lydia isi amintea ce incdntata fusese in noaptea in care tatal ei ii imprumutase singura lui carte: Ivanhoe. Iar aici pe rafturi stateau aranjate nenumirate cérti cu coperte de piele. fntr-un capat al incdperii se zdrea un birou urias. in fata gemineului gigantic ce domina partea inferioara a unui perete erau dispuse cateva fotolii. Lydia igi inchipui noptile in care mem- brii familiei sedeau comod in fata focului si citeau texte pe placul inimii lor, Pe acesti oameni plouase cu noroc. $i totugi, in ciuda tuturor podoabelor si a obiectelor pretioa- se din juz, marchizul se incdpatana s4 nu surada catugi de putin. $edea in fotoliul din fata ei, in vreme ce parintii ei imparteau ca- napeaua de lang’ fotoliul ei, Marchizul parea foarte plictisit de explicatiile tatalui ei vitreg privind afacerile cu vite. Lydia auzi uga deschizandu-se in spatele ei, dar nu-gi intoarse privirea, pentru a nu parea curioasé din fire. O doamna adevarati nu afiga curiozitati vulgare. Maxrchizul ridicd mana gi ti fAcu semn nou-venitului sa intre, fara s&-si ia ochii de la tatal ei vitreg. De cand intrasera in biblio- tecd, nu fi aruncase Lydiei nici mdcar o privire. Drept urmare, Lydia se simtea obignuita si neinteresanta, si regreta acum ca acceptase sa-gi petreacd seara in compania lui. Auzi in spate cativa pagi in surdind si o soapta grabita. Arunca 0 privire peste umar si dAdu cu ochii de fratele si de surioara ei, insotiti de vreo gase slujitori tineri. Spre surprinderea ei, se auzi rostind: ~ Ce faceti aici? ~Ne-au spus ca trebuie si venim si noi, fi raspunse Sabrina, aratand cu degetul spre slujitori. —Imi cer scuze, domnisoar3. Westland! Cand te-am rugat 4 citesti cu glas tare, am uitat si mentionez cA si servitorii mei sunt invitati, rosti marchizul. Sper cd n-ai nimic impotriva. Celor tineri cu precddere le place s& asculte lecturi. —-N-am nimic impotriva, fireste, spuse ea, incercand sa zambeasca. 45 Lorraine Heath Voia sa-l impresioneze cu lectura ei, dar nu se agteptase la atta public. ~Ai trecut testul, Lyd? intreba Sabrina, apoi topai si se instala tn fotoliul mare, intre trupul Lydiei si bratul fotoliului. ~Ce test? intreba mama ei. Lydia se facu rosie la fata, iata ca intr-un final se bucura de toat& atentia lui Rhys. Doar ca in acea clipa nu si-o dorea. Clatina din cap si spuse: —Nimic. ~Lyd avea un test de trecut, anunta Sabrina. Rhys o privi cu si mai mult interes, dorind parca sa deslugeasca taina acestui anunt misterios, Lydia si-ar fi dorit sa intre in pa- mnt de rusine. ~Citea din cartile ei inainte de cind gi... ~... Vorbind de carti, i-o taie Lydia, sunt pregatita s4 incep lectura. Marchizul lud o carte de pe mas, se ridica in picioare gi veni sdi-o inmaneze. Lydia aruncé o privire spre tithu gi isi inalfa ochii catre marchiz. ~Mark Twain. Credeam ca iti sunt mai pe plac autorii britanici, ~—Scrierile lui ma inspira. Acum, daca ma scuzati, ag vrea sa petrec putin timp cu tatal mex. Apreciez sincer ca esti dispusa s4 le citesti servitorilor mei. Ajung doua capitole in seara asta. Deziluzia o lovi din plin, realizand c4 marchizul tocmai o lasa- se de izbeliste. ~Cu mare placere. Rhys facu un pas inapoi, iar slujitorii se stransera rapid in fata ei, luand loc pe covorul gros gi pufos. —O sa vin cu tine, daca nu te superi, rosti tatal ei vitreg. -Nu, nu ma supar, murmura marchizul. Facu o plecdciune scurt&. Doamnelor, a fost o adevarata placere sa cinez in compa- nia voastra. VA urez noapte buna! Lydia il urméari cu privirea pana parasi biblioteca. Grayson 0 sdrutd in treacat pe Abbie gi o lua pe urmele fratelui sau. —Excelenta sa a ajuns pané la capitolul zece aseara, rosti un tAnar, cu nerabdare in glas. 46 Gentlemanul seducdtor Lydia isi cobori privirea asupra lui. Nu era cu mult mai in var- sta, dar ochii lui caprui il faceau sA para mai matur. —Excelenta sa vi citeste? —In fiecare seari, rispunse baiatul. Ceilalti slujitori incuviintara din cap. Cateva dintre slujnice erau cu un an-doi mai mari ca Sabrina. —Cand a sosit vremea, William a venit gi ne-a luat, o lamuri Sabrina, de parca baiatul de langa ea care tocmai vorbise era cel mai minunat din lume. El ne-a spus de lecturi. ~Asa-i, rosti baiatul. ~Bun, pai atunci o sa incerc s4 ma ridic la nivelul Excelentei sale. Lydia deschise cartea la pagina insemnata cu o panglica de ma- tase, nedumerita de faptul cd un om at&t de distant igi rapea din timp sa le citeasca slujitorilor s&i. Rhys statea in odaia obscura. Flacdra lampii de la capataiul tatalui sdu ardea timid. Draperiile erau trase complet, de parca cineva se temuse ca razele lunii ar mai insenina putin atmosfera lugubra. Exclus, in conditiile de fata, s4 le spuna slujitorilor sanu se pregateasca inca de doliu. fsi dorise cAteva clipe de intimitate aldturi de tatal sau, dar nu-] invinovatea pe Grayson cA voia s4 petreaci mai mult timp cu batranul. La urma urmei, traise in exil in ultimii cincisprezece ani. Avea mult de recuperat, iar ducele nu prea avea multe mo- mente de luciditate. Grayson gedea pe scaunul opus patului. Nu vorbisera de la iesirea din biblioteca, iar Grayson nu-si dezlipea privirea de pe chipul tatlui lor. Rhys nu-si gasea linistea in acea atmosfera stanjenitoare. Dar era la fel de strain de liniste precum era de meleagurile unde locuia acum fratele sau. —Ai de gand sa-i dai ocazia domnisoarei Westland sa participe la primul ei sezon? intreba Rhys cu glas scdzut, desi se indoia ca ar putea sd tulbure somnul adanc al tatalui sau. Grayson fi arunca 0 privire incruntata. ~Nu m-am gandit inca la acest aspect. De ce intrebi? 47 Lorraine Heath —Pentru c& parea foarte dornicd s& incerce. Nu cred ca are nevoie de mai mult de doua petreceri ca s4-gi gaseasca un bar- bat nobil. ~Tin la ea ca la ochii din cap. ~Asta-i limpede. —Sie la fel de limpede ca ti-a starnit interesul. ~Te asigur ca o privesc strict ca pe-un oaspete. Ai prefera s-o ignor complet? —Asg prefera s& recunosti ci e o fata necoapta. Fortune e un ordgel foarte mic. Lydia nu intelege flirturile si jocurile sofisticate de-aici. Nu vreau sa pateascA ceva ru sau sa-i franga cineva inima. ~E 0 fata incAntatoare, dar te asigur cd n-ag profita niciodata de naivitatea ei. Grayson oft prelung si igi trecu mAna prin par. ~Imi cer scuze! A fost o zi tare lung’. Fiecare barbat ar trebui sa fie deopotriva binecuvantat $i impovarat cu o fata. E dificil s-o privesc ca pe-o femeie, stiind ce ganduri necurate strabat mintea barbatilor. Rhys isi feri privirea. De-ar fi stiut Grayson ce ganduri fi stra- bateau lui mintea, ar fi fost f4ra indoiala ingrozit. Desi nu erau tocmai necurate. Mai degraba senzuale. Erotice. imbietoare. Din fericire, apartamentele sale se aflau in alta aripa, departe de camerele oaspetilor. -Banuiesc cA, odata ce ii vei lua locul tatalui nostru, va trebui sd te gandesti serios la insuratoare, il iscodi Grayson. Rhys se uita din nou la fratele sau. ~N-am planuit nimic pana acum. ~Dar ai nevoie de urmasi. ~Sunt convins ca, dacd scormonesc putin prin arborele ge- nealogic, voi gasi vreun verisor numai bun sa ocupe pozitia de urmas. Grayson se apleca inainte, sprijinindu-si coatele pe genunchi. —Cred cd glumesti. -Vorbesc foarte serios. ~Dar ai o raspundere... 48 Gentlemanuf seducdtor - SA ce? Se ridica brusc de pe scaun gi incepu sa dea roata odaii Sa fac o femeie nefericita? Mama mea n-a fost in viata ei fericita. Jar Annie, draga, scumpa de Annie... fi intoarse spatele fratelui sau gi isi inclesta degetele in jurul stalpului de pat. Suvoiul amintirilor fi inunda dureros pieptul. —Annic a fost sotia lui Quentin, nu? intreba Grayson incet. Rhys inghiti in sec si dadu din cap. ~M.-a instiintat tata de moartea ei. Rhys il privi tinta in ochi. ~ Tica scris si in ce circumstante a murit? -Nu. , Pe chipul lui Rhys inflori un zambet cinic. ~Nu ma surprinde, Mereu s-a ferit de realitate. Imi inchipui c& a gasit-o atat de fermecdtoare pe mama ta pentru ca traia pe scend, intr-o lume atét de diferita fata de a noastra. Fara indoiala ar fi dorit sa ise alature pe taramul fanteziei. ~Cum a murit Annie? Rhys isi cobori privirea. Durerea din piept il apasa tot mai tare. ~Si-a luat viata. ~C&snicia alaturi de Quentin nu putea sa fie foarte ugoara. Intr-adevar, nu fusese, se gandi Rhys. Adesea o surprinsese pe Annie plangand in gradin, si chiar daca ea tag&duise cd ar fi vorba de Quentin, Rhys nu gasise alta explicatie. Uneori, cand innopta- se in casa lor din Londra, ise paruse ca aude plansetele infundate ale lui Annie din odaia de alaturi. Dar era totodatd convins cA cru- zimea lui Quentin palea in fata cruzimilor sale. Clatina incet din cap, patruns de tristul adevar care pana in acea clipd fusese cunoscut doar de rudele apropiate, care citise- v4 cuvintele lasate de Annie pe un pergament Harrington mainte sa moara. -Nu Quentin a manat-o spre gestul acela de neinchipuit, cieu. Destainuirea ii lisa un gust amar in gura. I se facu great, la fel ca in noaptea mortii lui Annie. Nemaisuportand linistea apasa- toare, il privi manios pe Grayson. 49 Lorraine Heath ~N-ai nimic de zis? Nu ma condamni? -Din cate-mi dau seama, ai fost stigmatizat cu varf si inde- sat la momentul respectiv. Cum anume ai reusit s-o impingi spre suicid? Rhys zAmbi amar. —Am iubit-o. Capitolul 5 ESSE O doamné adevératd va aborda tn conversatie numai subiec- te placute, ce nu laséi loc de figniri. Indreptarea purtarilor necuviincioase, de dormnisoara Westland Lydia se uita la umbrele ce bantuiau cotloanele odaii sale, ne- putand sa doarmé. Sabrina o rugase s4 impart patul cu ea in acea noapte, cici nu se simtea in largul ei in incdperea nefamiliara. Lydia acceptase. Gasea linistitoare rasuflarea lind a surioarei sale sitrupul ei marunt, incolacit alaturi. Fara indoiala, Sabrina intra- se in lumea viselor la scurt timp dupa ce inchisese ochii. Lydia ar fi putut s&-si gaseasca la fel de ugor alinarea in vise, dar era inca agitata dupa o zi plina, umbrita partial de c4teva dezamagiri. Desi premisa vizitei lor in Anglia era trista, Lydia sperase sd aibA o sans de a explora o lume despre care stia doar din povesti. Acum, entuziasmul pentru un periplu londonez se mai domo- lise. Facuse nenuméarate greseli pe tot parcursul dupd-amiezii si al serii, Rhys 0 concediase de mai multe ori, Marchizul era fara doar si poate obisnuit cu discufii mai inteligente si mai vioaie. De ani intregi nu se mai simtise ca un copil care incerca s4 arunce o privire in lumea adultilor. Londra ar fi un fiasco total. 50 Gentlemanul seducdtor Dadu paturile la o parte, se ridica din pat, intinse mana dupa capotul de noapte gi il imbraca. Brusc, se simti claustrata de zidu- tile imense ale palatului. Inainta desculta spre usd. O deschise silentios si arunca o pri- vire furis4 pe coridor. Liniste deplind. Cum altfel? Bra trecut bine de miezul noptii. Strabatu tiptil coridorul, pana in apropiere de dormitorul du- celui. Ar fi vrut s4 stie daca Rhys mai statea de veche la capata- iul bolnavului. Tatal ei vitreg se inapoiase in biblioteca cu putin timp inainte si meargi toti la culcare. Nu-l vizuse niciodata atat de istovit. Se preg&tea si coboare treptele, dar un geam&t gutural din odaia ducelui ti atrase atentia. Oare avea cineva grija de el? Doar nu Lar fi lasat nesupravegheat in starea in care se afla! Se gandi sa-l cheme pe tatl ei, dar nu voia s4-] deranjeze, mai ales daca reusise intre timp s4 adoarma. De cand aflase de boala tat4lui su, Grayson nu mai dormise in liniste. Doar n-avea sa-i reprogeze nimeni daca arunca un ochi in oda- ie. Daca ceva nu era in regula, va porni in cdutarea unui servitor. Daca nu gasea pe nimeni, urma sa-l trezeasca pe tatal ei. Puse mana pe mAnerul rece si rasuci incet, in liniste. Cand deschise uga, un parfum floral puternic ii inunda narile. S-ar fi dus tintd la fereastrd ca s& lase aerul curat si patrunda in camera, dar imaginea din spatele umbrelor o facu s4 se opreasca. in lumina palida a lAmpii de pe noptiera ce-i aureola chipul, Lydia fl zari pe Rhys, tinandu-I de mana pe tatal su. O scend cu adevarat trista: fiul alaturi de tatal sau muribund. Se simtea ca o intrusa, gi totusi n-o lasa inima sa plece. In scur- tele momente petrecute impreund, Lydia il percepuse ca pe un insingurat in mijlocul familiei sale. Impresia aceasta deveni chiar mai puternicd acum. Ar fi vrut s4-i dea de inteles cd nu era singur. Venisera in Anglia s4-i ofere sprijinul si taria lor. Vor trece peste aceste vremuri intunecate uniti, ca o familie adevarata. Pasi silentios induntru, pregatita sd-] consoleze, dar figura ofilita a batranului o facu si incremeneasca. Barbatul care zicea 51 Lorraine Heath in pat era tatal tatalui ei vitreg. Dar nu semana deloc cu fiul sau, nu mai avea nimic din infatigarea nobilului de altadata. ~Tata? rosti Rhys cu glas scazut. Lydiei i se paru cA zdreste o migcare imperceptibila. Sa fi fost oare treaz sau pur gi simplu reactiona la glasul baritonal al fiului sau? ~Tat&, nu stiu dacd m auzi, dar te rog, nu ne parasi inainte sa-i spui mamei cd o iubesti. Chiar daca nu-i adevarat, te implor s&-i spui asta. Ti-a fost credincioasa ani de zile. Pentru ca in ciuda defectelor ei - si stiu cd sunt destule -, mama tine mult la tine. Daca faci asta, iti jur c4 voi avea grija ca Grayson sA primeascd, toate proprietatile nereclamate, toate lucrurile pe care Coroana nu le-a interzis anume. fi voi da tot ce ai tu mai drag. Va fi mereu bine-venit aici si nu va duce lipsa de nimic. —Nu duce lipsa de nimic, rosti Lydia cu glas scazut. Rhys igi intoarse brusc capul si o strafulgera cu privirea. Lydia statea la capatul patului, cu degetele inclegtate in jurul stalpului ce sustinea baldachinul masiv. Nu-si amintea sa fi traversat odaia. igi amintea doar ca se lsase purtata de glasul lui staruitor. Rhys tagni ca un bezmetic din scaun. Fara sA scoata o vorba, o insfaca de brat si o scoase afara din incdpere. Strangerea lui era ferma, dar nu-i provoca durere. Marchizul fierbea de mAnie. Lydia se astepta s4-i dea drumul numaidecat pe coridor, s4 urle laea si s4-l trezeasca pe tatal ei vitreg. Dar spre surprinderea ei, 0 luara in jos pe scari. Talpile ei zburau pe trepte, incercnd sa tina pasul cu Rhys. Traversara holul, iesira pe usa principala, coborara treptele si continuara marsul pe cdrarea pietruita. Lydia intelese in cele din urma ca marchizul nu se va opri pana Ta granita, asa c4 se smulse din stransoarea lui. -Unde ti-a stat mintea? rosti marchizul cu ferocitatea unui animal incoltit. Cum ti-ai permis sd nesocotesti momentul intim cu tatal meu? Inainte s4-i poata raspunde, Rhys o ingfca din nou de brat si incepu s-o tarascd dupa el, tot mai departe de casa, de urechi si ochi nedoriti, de orice potential martor la iegirea lui necuviincioa- sa. Era in mod vadit un barbat extrem de retras, care avea nevoie 52 | | | | | Gentlemanul seducdtor de distanta pentru a recladi zidurile pe care le coborase in dormi- torul ducelui. $i parea hotarat s4 se distanteze cat mai mult. ~Milord? Jarba racoroasi si catifelata lua locul pietrelor dure sub talpile ei goale. Ca la ea acasa, degi era fard doar gi poate mai frig, Acasa, unde cunostea toate regulile. De unde isi tragea forta. ~Blackhurst? Se apropiau rapid de iaz. Felinarele ce strajuiau ambele cape- te ale podului raspandeau o lumina slaba ce se oglindea in luciul intunecat al apei. -Rhys? Lydia isi infipse calcaiele in pamant gi se smuci inapoi. Marchi- zul slabi stransoarea. Lydia flutura din brate, igi pierdu echilibrul si lovi pamantul cu o bufmitura infundata. Rhys se rasuci pe calcaie. —N-aveai nici un drept. Rostise vorbele pe un ton calm, dar amenintator, dand impre- sia ca igi tinea furia in frau, desi ar fi putut s-o dezlantuie in orice clipa, Asemenea linistii de dinaintea furtunii. Lydia fusese marto- ra la suficiente uragane ca si stie c4, intr-adevar, cele mai inspai- mantatoare momente erau cele de dinaintea urgiei. Totusi, nu-i convenea si zaca pe spate, si pari nevolnica, desi nu era deloc asa. Lydia se ridica iute in picioare, rusinata de infatisarea ei zburlita si de capotul ce i se lipea de corp in briza noptii. ~Mi-am facut griji. Am auzit un zgomot... Rhys inainta spre ea, -N-aveai nici un drept s4-ti bagi nasul in treburile mele. —Apii, la dracu’, sa-mi fie scuzat faptul cd-mi pasa de tatal tau! Pret de cateva clipe, marchizul paru complet bulversat, de par- ca fi turnase o galeata cu apa rece in cap. Se rasuci pe calcaie, facu doi pasi si apoi o privi din nou. ~La dracu’, sa-mi fie scuzat? Ce naiba mai inseammi si asta? Era complet nedumerit, iar glasul lui isi pierduse incordarea de mai devreme. Faptul cA vorbise urat o umplea de rugine. Intoarcerea la radacinile ei modeste o ingrozea peste masura, 53 Lorraine Heath dat fiind c&-gi dorea cu tot dinadinsul si para o domnigoara sofisticata, —Inseamna ca imi pare rau. N-am vrut s4 deranjez. Am auzit un geamat si m-am gandit cA tatdlui tau fi trebuie ceva. -Trebuie sa indrepte lucrurile. —Spundndu-i mamei dumitale ca o iubeste? indrazni ea si-1 iscodeasca. -Ar fi un inceput bun. Rhys ofta prelung gi isi trecu mana prin par. Nu ai papuci? Deodata, Lydia realiza cat de rdcoroase erau aerul si pamantul de sub picioare. Ar fi trebuit s se incalte, dar nu se asteptase si o scoata cineva afara. igi dorise si evadeze putin. Straniu, dat fiind cd se afla la mii de kilometri de casa. -Nu mé asteptam sa fiu tarata afara din casa. ~Imi dau bine seama. Hai, du-te inauntrul Si sper s4 nu mai spui la nimeni ce-ai auzit. Marchizul pagi catre iaz, concediind-o intocmai cum facuse mai devreme. ~Hai, du-te induntru, il ingand ea soptit. S-o creada el. Alerga in urma lui. ~Asta-i iazul in care s-a inecat fratele dumitale? ~Da, insa fii pe pace! Desi pare ispititor, n-am de gand si ma fnec si eu. —De ce-ai face una ca asta? intreba ea cand il ajunse din urma. Marchizul se opri brusc din mers. ~Nu vezi c& doresc s4 m4 bucur de singuratate? —Nici nu trebuie s-ti doresti. O porti ca un giulgiu. Lydia se indrepta spre podul arcuit gi se asez4 pe suprafata lui inclinata. isi trase genunchii sub barbie gi isi infasura bratele in jurul lor, ca si-i tina de cald. in sfargit, era doar al ei. Doar nu era sa se ducd in cas4 acum. Simti un fior de satisfactie cand il zari iegind din umbre. in lumina palida a felinarului plasat in capatul podului, marchizul se dezbraca de redingota. ~ Aud cum iti dantane dintii, rosti el, punandu-iimediat haina pe umeri. 54 Gentlemanul seducator Lydia o stranse pe trup, savurand caldura si izul lui aparte. Rhys ingenunche in fata Lydiei gi isi puse mainile pe picioa- rele ei. ~Picioarele tale sunt bocna, murmura el. Ar fi cazul sa intri Ja caldura. Dar Lydia n-avea de gand sa intre in casa, nici sd se vare in pat. Era o noapte cu luni, iar ea era in sfarsit aldturi de barbatul care 4i starnise curiozitatea. Nu mai erau de fata nici tatal ei vitreg, ca s&-i distraga atentia lui Rhys, si nici mama ei, s4 puna la indoiala toate vorbele ei. ~De ce-ai fi dispus s4 renunti la atatea lucruri doar ca si-l auzi pe tatal tau spunandu-i mamei cd o iubeste? intreba Lydia. —Stii ce a patit pisoiul curios? intreba el. ~Nu sunt pisoi, il asigura ea. —Asa-i, nu esti. Rasucindu-se, marchizul se rezema de balustrada podului si ageza picioarele Lydiei pe coapsele lui. Erau coapse puternice. Cal- dura lor razbatea prin stofa pantalonilor gi ii incalzea talpile. Rhys o mangaie cu palma de la varful degetelor pana pe calcaie, oferind si mai multa caldura trupului ei infrigurat. ~De ce umbli haihui dupa miezul noptii, micuta mea visitoa~ re? o intreba el cu glas scazut. Micuta mea visitoare. Nu draga mea, sau scumpa mea, sau dulceata mea, dar pe moment captase atentia unui marchiz en- glez si nu dorea s-o piarda din pricina lacomiei. —De ce zici c sunt visatoare? intreba ea. —Pur si simplu asa te vad. Raspunde-mi la intrebare! —N-am putut s4 dorm. ~In Texas banuiesc ca abia se insereaz4. Cam pe la ora asta te intorci de obicei de la camp? ~Nu, de regula ma intorc mai devreme. La ora asta 0 ajut pe mama sa pregateasca cina, marturisi ea. ~Sa inteleg cd pentru tine e o corvoada. -O doamni prefer s-si petreaca timpul in alte feluri. ~—Cum anume? Aranjandu-se si dichisindu-se? 55 Lorraine Heath Lydia deslugi critica din tonul lui. Dar nu asta facea aris- tocratia? Lauren fi scrisese cA aristocratii preferd distractia in Jocul muncii. —Sunt o persoana foarte neinteresanta, marturisi ea. Ag vrea sd stiu mai multe despre tine. Rhys incremeni. ~Chiar asa? N-am cunoscut pana acum o femeie care sa se gandeascé si la altii. ~$i banuiesc c4 ai cunoscut o multime de femei, dat fiind ca esti fiul ducelui. ~Destul de multe, ce-i drept. ~Mary mi-a spus cd mereu le aranjeaz4 parul mainte sa plece... —Poftim? facu el, infigindu-si degetele in talpa ei. Ce anume ti-a spus? ~Atat, cd le aranjeaza parul. Sau ceva de genul asta. Am presu- pus cd le scoteai la calarit sau la o plimbare prin gradin&. Mie, de exemplu, vantul imi ciufuleste mereu parul. —Da, intr-adevar. Trebuie sa-i atrag atentia lui Mary s8 fie mai discreta de-acum inainte. ~Nu voiam s4-i fac probleme. -Stai ita, n-am s-o pedepsesc. E in slujba mea de putin timp gi inca n-a invatat importanta discretiei. ~Mama ta nu-i prea are la suflet pe slujitorii tai. ~Da, mama are in general o parere proasta despre mine. isi re- lua mangiierile. Cu totii ne ducem crucea, si as aprecia s4 nu mai spui nimAnui ce-ai auzit in dormitorul tatalui meu. ~ Nici nu mi-a trecut prin gand sa fac una ca asta. ~Credeam ca barfa e distractia favorita a doamnelor. Lydia igi aminti cu durere de vorbele ce umbiau prin oragel chiar si dupa cAsatoria mamei sale cu Grayson. —Urasc barfa gi nu iau parte la aga ceva. in cazul asta, esti o doamné tare neobignuita. Lydia nu stia dac& sd ia vorbele lui drept compliment sau batjo- cura. Nu se simtea in largul ei flirtand cu marchiazul, si totugi, voia 56 Gentlemanul seducdtor sa fie stapana pe aceast4 arta pana sd plece in Londra. La urma urmei, nu putea s4 exerseze cu Colton. ~Ba sunt cat se poate de obisnuita. ~Atunci nu intelegi ce inseamna obisnuitul. Rhys se apropie pana cand genunchii ei se lipira de coap- sele lui. ~Spune-mi, doamnele din Texas nu se tem s fie singure in compania unui barbat la miez de noapte? intreba el pe un ton ispititor si gutural, ce mustea de promisiuni nerostite. ~Am avut tot soiul de ganduri, rosti ea cu sinceritate. Pentru prima oard de cand il cunoscuse, pe chipul lui inflori un zAmbet adevarat, ce terse orice urma din cinismul care parea s& fie parte integranta din el. 1 se piruse de la bun inceput un barbat frumos, dar cu zambetul pe chip era ravasitor de chipes. —La ce te-ai gandit? rosti el cu blandete. —Oare barbatii imi gasesc lipsuri? ~Crede-ma, domnisoara Westland, nici un barbat adevarat n-ar putea spune asta despre tine. ~ Dar oare sdrutul lui ar putea s4-mi taie rasuflarea? ~Fascinant. Conversatia o luase pe un fagas nebinuit, iar Rhys realizd intr-un tarziu cA nu era tocmai intelept s4 poarte o discutie cu Lydia sub clay de lund. Mai ales cd fata tocmai se sculase din pat. Ispita ti soptea s-o duca in patul ei si s4 ramana alaturi de ea. —Oare toate domnigoarele texane sunt atat de directe? in- treba el. ~Majoritatea sunt aga. Probabil eu n-ar trebui s& fiu aga, mai ales daca vreau sa intru in jocurile voastre. —Ce stii despre jocurile de societate? -Doar ce-am citit din carti si din scrisorile lui Lauren. Dar nu este acelagi lucru sa le experimentezi in realitate. Rhys nu-si dadu seama cind mana lui urcase dinspre talpi spre glezne si putin mai sus. Grayson il avertizase ca Lydia nu era obisnuita cu jocurile de societate din Anglia. Femeile cu care se incurcase in ultimii ani i] provocasera intruna sa incalce re- gulile. Dar pana si o mica abatere de la norme in cazul de fata 57 Lorraine Heath ar fi insemnat sa-i franga inima tinerei texane. Era un risc pe care nu dorea sa gi-] asume. —Povesteste-mi despre viata din Texas, fi ceru el, incercand sa-gi abata putin gandurile. Acum regreta ca incepuse sa-i mangiie talpile, dar nu-si putea dezlipi mainile de pe trupul ei. Lydia ridica ugor din umeri. ~Nu-i prea mult de povestit. Tata a spus cam tot ce era de spus la cind. Lucrim pam4ntul, facem curat prin casa si gatim. Plictisitor. ~Rochia pe care ai purtat-o la cina n-a fost deloc plictisitoare. Lydia facu ochii mari, semn ca vorbele lui fi fAcusera placere. ~Siai nevoie de-o ocazie speciala, murmuré el. Una cat se poa- te de palpitanta. Lydia zambi larg. Rhys multumi in gand felinarelor si lunii pentru faptul ca putea sa-i vada chipul atat de limpede. ~Am primit-o cadou cand am implinit optsprezece ani. ~Asta cu cat timp in urma? —Doiani. ~Serios? Acum ii cunostea cu certitudine varsta. Doudzeci. Mult prea tanara pentru un barbat atat de cinic ca el. [si plimba privirea de-a lungul trupului ei. Cat igi dorea s-o tind in poala si s-o incdlzeasca din crestet pana-n talpi. ~Lumea voastrd mi se pare fascinanta, rosti ea cu inflacarare, nazalizand ugor. Rostise fiecare cuvant rar si raspicat. Rhys savurd fiecare sila- ba, fiecare accent. Felul ei de-a vorbi trada o sinceritate pe care el 0 gasea foarte atragatoare. -Tu esti fascinanta, domnisoara Westland. Rhys deslusi rasuflarea ei intretaiata. Ochii ei erau doua iazuri in care un barbat se putea cufunda fara grija cd nu va mai reveni la suprafata. ~Practic, suntem rude. Ai putea si-mi spui Lydia. -Nu suntem inruditi deloc, replica el, mascand adevarul vor- belor sale: cd era cat se poate de fericit cA nu erau inruditi. Cand 58 Gentlemanul seducdtor te apropii de-un barbat, purtand doar c4maga de noapte, te joci cu focul, fi spuse el. Lydia se simtea de-a dreptul inconjurata de flacari. Oare cand se facuse noaptea atat de cdlduroasa? Cand incepuse valul de caldura sa pulseze in trupul ei ca niste izvoare fierbinti? ~Nu voiam sa apar inaintea ta doar in cAmaga de noap- te, rosti ea, sustinandu-i privirea, iar glasul ei paru cd vine din departari. ~Conteaza mai putin ce voiai, cand imi rapesti astfel privirile. Ai idee cat de incantatoare esti? —M-ai ignorat aproape toata seara, il contra ea. ~Nici o clipa. Rhys i lua chipul in palme, parasind dupa mult timp gleznele. MA ispitesti cum n-am mai fost ispitit de ani buni. Lydia abia putea s4 mai respire, daramite s4 mai gandeasca. Ay fi trebuit probabil sa-i dea o replica isteata, dar nu se putea gandi la nimic in acea clipa. —Nu sunt imbracata atat de ispititor. ~ Abia daca esti imbracata. Asta a fost a doua ta greseala. ~ Si care-a fost prima? ~ Faptul ca nu te-ai intors in casa cand ti-am cerut-o. Inainte sa-i spun cd ea nu primeste ordine, buzele lui se lipira de-ale ei cu putere, insistente, dandu-i acea porunca pe care ea nu putea s-o refuze. Nu era straind de arta sdrutului. fn Texas, domnisoarele nu aveau ingofitori cand iegeau cu tinerii la iarba verde sau la plim- bari cu trasura. Sau cand ieseau la cate-o plimbare prin natura ori Ja scdldat. $i cum era firesc, din cand in cand se mai sdrutau. Lydia nu daduse niciodata sperante false tinerilor de care nu era interesata. Cu toate astea insa, nu le refuzase saruturile. inte- Jegea prea bine cA unele lucruri le inveti din experienta, si nici o carte nu te putea invata cum sa saruti. Dar tinerii cu care se sarutase nu erau Ja fel de iscusiti ca Rhys. Saruturile lor ii cucerisera buzele doar. Sdrutul lui fi cuprinse intreg trupul. Era o experienté cu totul ineditd. Capitulare totald si desavarsita. 59 Lorraine Heath Lydia nu stia cum ajunsese pe spate, doar ca brusc, mainile lui mari fi tineau capul ca intr-o pernd, ocrotind-o de piatra aspra. Era constienta de tremurul usor al bratelor lui, in timp ce buzele lui continuau sa-i vrajeasca simturile. Se asteptase la cump&tare din partea unui nobil englez, la o conduité mai cuviincioasd, mai rafata. Cu siguranta nu se asteptase s&-i starneasca focul pasiunii in maruntaie, s4-i sim- t& limba explorandu-i gura cu o pasiune aproape barbara. Sa fie strivité sub pieptul sdu, s4-si simtd sfarcurile intarite ca doud perle fragile. O voce indeprtata fi soptea ca aceasta iesire era cu totul nepo- trivita. Dar forta si iscusinta lui inabusira iute glasul constiintei. Daca toti englezii sirutau cu aceeagi pasiune, nu era de mirare c4 mama ei se maritase cu unul. Pe masurd ce flacarile pasiunii ii devorau trupul, intentiile ei de a cduta nobili in Londra se pre- schimbara in dorinta de a cuceri unul. Iar Lydia realiza ca acela pe care il sdruta in acele clipe era alegerea perfecta. Un singur sarut, si scanteia ce luase nastere la intalnirea lor pe trepte se preschim- base intr-o furtund de flacari. Nu trdise niciodaté o experienta atat de intensa. isi arcui trupul sub greutatea lui, isi trecu talpa goald peste gamba lui, fi mangfie spatele, umerii, bratele vanjoase pe care se sprijinea, dorind sa fie zdrobita sub el. Rhys isi departa cu incetineala buzele si se trase intr-o parte. Rasuflarea lui aspra rispandea ecouri in noapte. -Intoarce-te in dormitor, Lydia! Lydia il atinse pe spate. ~Rhys. -Acum! Se ridicd brusc in picioare gi o privi de la inaltime. Dac& nu faci cum iti spun, ma jur pe tot ce-am mai sfant ca te duc in dormitorul meu. Inima incepu sa-i bat4 dureros, si simti nodul din stomac. ~Asta-i o amenintare? ~O promisiune. O promisiune de care nu vrei sa ma tin. Lydia se ridica in picioare si facu cativa pasi inapoi. -N-ai indrazni s4 ma ranesti. 60 Gentlemanuf seducdtor -Nu cu intentie. Dar asta nu inseamna cA nu ti-as provoca durere. Fugi! Marchizul se napusti asupra ei. Lydia se rasuci pe calcaie si o Jud la goana spre casi. De-abia dupa o vreme indrazni s4 arunce 0 privire inapoi, Rhys statea pe pod cu capul plecat si ochii pier- duti in luciul intunecat al apei. Femeia din ea ar fi vrut s se intoarca la el, dar glasul doamnei respectabile o indemna si mearga inainte. Nu-i era team de el, cide ea insagi, de sentimentele ce-o asaltau. Era teribil de tentata sa-i accepte promisiunea. Capitolul 6 GEEESO Lydia Westland era o ispita caruia nici un barbat intreg la min- te n-ar fi putut sa-i reziste. Daramite un barbat care nu cunoscuse atingerea unei femei pret de luni bune... Rhys statea la masa, cu ochii pironiti la ochiurile prajite. Se mAndrise mereu cu stapanirea de sine. Putea satisface o femeie si, la nevoie, s4-gi infraneze propriile dorinte. Marchizul vedea sexul ca o forma de arta, o inlantuire bine coregrafiata de miscari menite s4 sporeasca senzatiile, sA stimu- leze si si starneasca simturile. Dar nu se implica niciodata, ase- menea regizorului care urmareste din culise, insd nu participa la piesa. De ce il facea Lydia Westland sA se simta ca leul in preajma przii? O bestie ce trebuia dresat&? Ca un actor care dadea o proba pentru un rol pe care nu dorea sa-l joace? Lydia era o fapturd minunata. In timpul sArutului, Rhys se abandonase complet simturilor, plutind in oceanul ei de nevino- vatie. Gemetele si suspinele ei starnisera scdntei inlauntrul sau, ce luasera rapid foc. Gemetele lui rasunasera in noapte, in jurul lui, asemenea animalului in cdutarea partenerei, hotarat sA-gi afirme cucerirea. Voia si o numeascd femeia lui: si-i fie stapan pe inim, pe trup, pe suflet. 61 Lorraine Heath —Medicul parea cam sumbru cand a iesit azi-dimineata din dormitorul tatei, rosti Grayson cAnd se agezd la masa. Rhys igi inalté privirea. Fusese atat de cufundat in propriile ganduri incat nici nu sesizase cand fratele sau intrase in sufrage- rie gi igi umpluse farfuria cu gustarile de pe bufet. ~Da, dar batranul Fitzhugh are mereu o mind sumby§, fl asi- gura Rhys. Nu mi-as face prea multe griji. N-ar fi plecat daca ar fi crezut c4 tata nu mai are mult de trait. —Nu stiam ca moartea are calendar. —Ai dreptate. M-a luat gura pe dinainte. Cu totii ne pregatim in felul nostru pentru clipa inevitabila. Pari cd te-ai odihnit bine, rosti el, dornic s4 schimbe subiectul. ~Ceea ce n-ag putea spune si despre tine. Putin spus. ZAcuse in pat, savurand parfumul Lydiei ce-i um- plea narile, cu amintirea pielii ei catifelate pe varful degetelor si gustul buzelor ei zAbovindu-i inca pe varful limbii. Se foi in scaun, incercand inutil s4 alunge chinul ce nu-i dadea pace. Obsesiile lui nu z&bovisera niciodata asupra unei femei. Se folosea de ele si era folosit. Aga mergeau lucrurile. ~Pur si simplu am multe pe cap, murmuré el. ~ Pot sa-ti fiu de ajutor? intreba Grayson. »la-ti fata si cdrati-va naibii de-aici!“ -Nu, dar iti multumesc ca-mi porti de grija. ~Nu sunt obignuit cu o viaté de huzur, Rhys. Desi mi-am pro- pus sa-l vad pe tata de multe ori, sunt convins cA vizitele prea dese i] obosesc. Aga ca, daca as putea s4-ti ugurez cumva povara, chiar vreau sd te ajut. —O sa tin minte. Sa inteleg cd tata a fost treaz in zori. —Pentru scurt& vreme. A adormit inainte sa-i chem pe copii. Dax mi-a prins bine s4 vorbesc cateva minute cu el. ~Foarte rar se int4mpla sa aiba mintea limpede. Ma bucur ca aaflat de sosirea ta. Rhys deschise ziarul gi se holba in gol la cuvintele ce se inlan- tuiau intr-un sir fara noima. Nu-si putea abate gandul de la Lydia. Chipul ei ii revenea mereu in minte - sub clar de lund, in bibliote- ca, la cina. Era constient de fiecare migcare a ei, de fiecare suspin, 62 Gentlemanuf seducdtor de fiecare suras. Fata asta il tulbura, iar lui Rhys nu-i placea s& fie tulburat. ~ imi inchipui ca, in ceea ce-o priveste pe Lydia, ai mult de fur- cA cu tinerif care ii fac curte, rosti el pe un ton jovial. ~Nu zic c4 duce lipsa de pretendenti, dar nu s-a aratat intere- sata de nici unul, spre marea lor dezamagire. Ar trebui sa soseasca dintr-o clipa in alta, impreuna cu Abbie. Rhys lasa ziarul deoparte, apoi se ridica in picioare, impingand scaunul in spate. ~ MA scuzi te rog, dar am niste treburi de rezolvat. legi din sufragerie cu pasi mari, dornic s4 scape ct mai iute. Lydia gedea in odaia vesel4 pe care majordomul o numise ,,ca- mera de dimineata“. Totodat, ii daduse asigurari cA ducesa nu mai frecventeaza inc4perea, si deci nu va fi deranjata. Sabrina motéia. Inc& nu-si recuperase fortele dupa cdlatoria istovitoare. Lydia ar fi trebuit gi ea s4 se odihneasca, dar nu voia sd rateze nici o clipa din experienta ei inedita. La putin timp dupa micul dejun, Grayson ii invitase pe toti in dormitorul ducelui, dar acesta nu se trezise din somn. Lydia se gandi cu tristete cd s-ar putea sa rateze ocazia sa poarte o discutie cu ducele. Ar fi vrut ca macar pe Colton si pe Sabrina s4-i cunoasca. Imensitatea casei fi ajutd s4 Jase in urma odaia bolnavului si sd uite de ea. Faptul cd nu era nevoie de ei — sau nu erau doriti -— o facea adesea sa uite scopul vizitei lor. $i cu toate ca parintii le explicasera inainte de plecare ci nu doreau ca odraslele lor s4 stea intreaga vizita cu lacrimi in ochi, Lydia se simtea vinovata ori de cAte ori isi ingaduia cateva clipe doar pentru sine. in acel moment se straduia sa citeasci, dar de prisos. Me- morase o sumedenie de reguli marunte. Cum sa lagi o carte de vizita — cu toate cd n-avea. Cand e potrivit si porti manusi. Cand s&-ti-pui palaria pe cap. Problema era c4 nu prea stia cum sa le puna in aplicare. Lecturile avusesera menirea s-o pregdteasca pen- tru experienta din Anglia, dar multe subtilitati fi erau inca strai- ne. Lucruri pe care nu gi le inchipuise in cealalta parte a lumii, dar de care se lovea acum. Mama ei ar fi facut 0 crizd de isterie daca 63 ~~ Lorraine Heath ar fi 2arit-o azi-noapte hoinarind prin gradina alaturi de Rhys, in c&maga de noapte. lar dacd i-ar fi z&rit intinsi pe pod, sdru- tandu-se cu pasiune... Se racori putin cu evantaiul si incerca sa alunge o amintire pe care n-avea de gand s-o dea uitarii. Experienta nu trebuia repetata. Cel putin nu la Harrington, gi nu cu Rhys. Desi marchizul se declarase fascinat de ea, si senti- mentul era fara indoiala reciproc, Lydia stia cd o eventual cisa- torie n-ar fi adus decat suferinta in viata ei, data fiind ura ducesei pentru tatal ei vitreg. incepuse cu stangul relatia cu Rhys. Trebuia sa se pregateas- cA pentru o posibila vizita in capital. Dupa ce majordomul avea sai aduca ceaiul, era hotarata sa-si continue pregatirea. Pana una-alta, igi intoarse atentia ctre noi reguli pe care nu va avea probabil ocazia sa le aplice vreodata. Dar aga cel putin isi putea lua gandurile de la Rhys gi de la purtarea ei necuviincioasa din urma cu o sear. Nu-si dorea in ruptul capului sé fie tarata in- ‘tr-un scandal. Nu avea de gand sA repete povestea mamei sale cu Grayson Rhodes. Straniu, dar societatea engleza fi starnea interesul tocmai da- torita regulilor. Nimic nu era lasat la intamplare. Fiecare actiune era reglementata de normele sociale. Parea o lume sigura, unde barbatii de rang inalt erau la fel de preocupati sa evite scandaluri- Je precum doamnele. Circumstantele nasterii lui Grayson Rhodes ii taiasera calea spre esalonul superior. Lydia era convinsa c4 in inalta societate din Londra, doamnele erau protejate cu orice pret. Drept urmare, isi dorea din toatd inima respectul de care se bucura ducesa, bazat mi pe actiunile individului ci pe rangul sau. Dar ca s& ajunga acolo, trebuia s4 cucereasc4 Londra. Rhys petrecu primele ceasuri ale diminetii inchis in birou. Ras- foi registrele si lud aminte la insemndrile tatalui sau din urma cu cAteva luni privind amenajarile pe care le dorea la Harrington. Apoi avu o intrevedere cu domnul Willis. Barbatul se apropia de varsta ducelui si era la fel de statornic in gandire. Se ocupase 64 Gentlemanul seducdtor de Harrington cu mult timp inainte ca Rhys s4 ajunga o dezama- gire fn ochii tatalui sau gi un blestem pe buzele ducesei. Faptul c4 domnul Willis nu intelegea beneficiile tehnologiei moderne nu era atat de problematic. Faptul cd aproape surzise, nu vedea cu un ochi si suferea de un reumatism care il facea si se migte cu o incetineala dureroasa era intr-adevar ingrijorator. Trebuia inlocuit cat mai repede, iar concedierea lui avea s4 starneascd nemultumirea apropiatilor sai. Willis se bucurase de aprecierea celor din jur si se purtase cinstit cu angajatii. Pe dea- supra, oamenii vor fi oricum nevoiti si se deprinda cu noul duce. Schimbérile nu erau privite cu ochi buni, iar Rhys sperase sa limi- teze numarul lor. in timp ce se plimba prin conac, chibzuind la aceasta dilema, trecu pe lang odaia de dimineata. intunericul ce domnea de regula in incdperea strajuita de draperii groase ii adu- cea linigte in suflet. In aceasta dimineata insa, odaia era scaldata in lumina. Lampile de cristal ce margineau canapeaua reflectau curcubeie sclipitoare pe pereti. Prin ferestrele ugilor frantuzesti o zari pe Lydia, turnand ceai. Atat de captivat era de zambetul ei voios, de ochii ei sclipi- tori si de clinchetul rasului ei, incAt aproape dadu witarii faptul ca tanara era singura in odaie. Dar nu se putea. Se apropie din lateral de usa, pentru a nu intra in raza ei vizuala si arunca o pri- vire induntru. Nu zari pe altcineva. Arunca o privire si in cealal- ta parte. In camera nu se afla nimeni — cu exceptia misterioasei domnisoare Westland. Rhys isi indrepta atentia asupra ei. Nu mai intretinea un prie- ten imaginar, ci se agezase gi studia acum cu atentie o carte, intinsa pe canapea. Ce faptura ciudata! Isi exersa oare rolul intr-o piesa? Cel mai bine ar fi fost sA se retvagA in tAcere gi sA pretin- da c4 n-o vazuse in acea dimineata. Dar oricat de chibzuita ar fi fost aceasta alegere, dorinta de a continua s-o priveasca era mai puternica. Nu-gi amintea sa fi fost vreodata atat de incantat. $i cu toate acestea, cu cata nerusinare ii invada intimitatea, ca un voaior. Din nefericire, nu avea forta sA se retragi. Aparent, Lydia isi pierdu- se interesul pentru lectura, si se intoarse catre serviciul de ceai 65 Lorraine Heath amplasat pe masuta din fata ei. Brusc, tresdri, facu ochii mari gi igi duse m4na la piept, parcd pentru a-si potoli bataile inimii. Privirile lor se intalnira, dezvaluind motivul uimirii. Rbys ar fi trebuit s4 se simta rusinat cd fusese prins pandind-o prin geamul usii inchise. in schimb, nu simti decat recunostin{a pentru faptul c& acum era nevoit s4-i vorbeasca. $i era recunoscator ci eguase lamentabil in incercarea de-a ramAne nevazut. isi aduna gandurile si deschise usa incet, incercdnd sa para sta- pan pe situatie, un model de conduita gi nicidecum un garlatan prins in flagrant delict. —Domnisoara Westland. ~Milord, rosti ea cu rdsuflarea taiata, provocandu-i fiori pe sira spinarii. De cat timp stai acolo? —Ca gentleman, ar trebui si spun cd am trecut prin fata usii tocmai in clipa in care ai ridicat privirea spre... ~Dacé aga ar sta lucrurile, cum de s-a aburit geamul? Rhys arunca o privire inapoi. Orice urmé de abur se evaporase. Oricum nu mai conta. Doar dac4 nu era o nascocire menita sd-i puna vorbele la incercare. Sa fi fost atat de isteata? Fara indoiala. Se intoarse catre ea. —Nu-i politicos s4 intrerupi pe cineva. -Nu-i politicos 4 spionezi! Lydia se ridicd brusc in picioare, facdand serviciul de ceai s& zanganeasca. ~Imi amintesc c4 ti-am spus aceleasi cuvinte asté-noapte, fi spuse el. -Nu-iacelagi lucru. ~De ce? —Pentru cé grija m-a indrumat spre odaia tatalui tau. -Tot grija m-a purtat si pe mine aici. Te asigur ca nu spio- nam, ci... Ce putea s4-i spund? CA dac4 ar fi avut un graunte de intelep- ciune, s-ar fi tinut departe? CA se simfea atras de ea precum apele miéarii de lund? -Voiam doar s4-mi cer scuze pentru purtarea mea de aseara. Un gest nepotrivit care nu se va repeta. 66 Gentlemanul seducdtor ~Vorbesti de sdrut? De sarut, de pasiune, de setea cu care o explorase. ~ Desigur. Lydia se relaxA vizibil. —Am ajuns gi eu la aceeagi concluzie mai devreme. Am avut 0 purtare nepotrivita pentru o doamna. ~Atunci gandim Ja fel. E un lucru bun. ~Sa inteleg cé ma cautai? Sa-ti ceri scuze? —Nu, eram in trecere, dar te-am zarit si am zis s4 profit de oca- zie. De mult n-a mai intrat soarele aici. Rhys pagi in odaia scaldata in nuante de galben, portocaliu si verde, Mereu avusese impresia ca mama lui sddise o grAdina in materialul mobile: si al draperiilor, Odinioard fusese o camera luminoasa, unde ducesa paruse mereu fericita. Aruncd o privire spre fereastra si intelese cd de la un timp, mama lui transforma- se camera de dimineata intr-o camera de doliu, pentru ca dintr-o parte a ferestrei se zirea iazul familial. ~Nu credeam c4 voi deranja pe cineva aici, rosti Lydia in apirarea ei. Rhys cerceta rogeata din obrajii ei, aproape la fel de intensA ca nuanta buzelor. ~Pe bund dreptate, caci nu m-ai deranjat. Pur si simplu eram curios. isi inclina ugor capul spre serviciul de ceai si cele dou cesti umplute pana la refuz. Asteptai pe cineva? Greu de inchipuit, dar Lydia se facu si mai rosie in obraji. Parea realmente umilita, si atat de frumoasa incat Rhys ar fi putut s& stea ore in sir s-o priveascd. Nu fusese niciodata atat de atras de o femeie. Poate pentru ca nu se agteptase sd cucereascd inima unei femei pentru totdeauna. Dar nici explicatia asta nu-i didea aripi, c4ci stia cd nu avea nici o sperant s4 aiba o relatie de lung durata cu Lydia. ~ Pai... .., igi drese giasul. Mi s-a facut foarte sete. Rhys ridicA o spranceand si nu-si putu refine un inceput de zambet. ~Sa inteleg ca daca torni ceai in doua cesti in loc s& torni intr-una singura de dou ori, poti s4 bei mai repede? 67 ———— Lorraine Heath ~Astfel pot raci o cantitate dubla de ceai in acelagi interval de timp. Prin urmare, pot si beau cestile una dupa alta, si nu sunt nevoita si mai torn inca o ceasca si sd agtept... ~SA se rdceasca gi aia, completa el. Lydia incuviinta incAntata, ca si cum crezuse cu adevarat cA Rhys muscase momeala. -Fascinant, murmuré el. Traversd incdperea gi se agez4 pe un scaun cu spatar inalt. Lydia tresari de parca primise o palma. Era limpede cA nu dorea prezenta lui. Dar Rhys nu voia in ruptul capului sa plece. Si ce alte metode nastrugnice mai aveti voi, americanii, pen- tru economisirea timpului? Ochii ei violeti se Intunecara. ~Mé& tachinezi. ~Asta pentru c& si tu m& tachinai la randul tau. Ce faci aici, Lydia? La auzul numelui ei mic, tanara paru la fel de surprinsa ca in clipa cand il 2rise zbovind la fereastra usii, asemenea unui co- pil al strazii care se holbeaza in vitrina unui magazin de Craciun. Se agezA pe canapea, cu bratele incrucisate in poala. -Exersam, marturisi ea cu glas scazut. ~Ce exersai? ~Serveam ceaiul unui domn. ~Aha. Si unde e acest domn norocos, care beneficiaza de aten- tia ta? ~Te faci cd nu infelegi. -Tot ce se poate. De ce nu ma lamuresti? Lydia se gandi sa-i arunce lichidul caldut in fata, dar cum el nu izbucnise incd in hohote de ras, isi spuse cA, prin tachinarile lui, marchizul incerca s-o fac s4 se simta in largul ei. Sau poate voia s-o umileasc4 gi mai mult. Hotari totusi sa rite, in speranta ci destainuirile ei il vor indemna s-o ajute. Ridica in grab cartea de pe canapea si i-o inmana. Vizibil sur- prins, Rhys lud cartea si igi trecu degetele peste coperta. ~Normele etichetei sociale, murmura el. O privi intrebator. 68 Gentlemanul seducdtor Lydia se gandi ca, dacd mai continua s& rogeasca sub privirea lui arzdtoare, va putea sd incdlzeasca ceaiul direct pe obraji. ~Incere si dobandesc o purtare aleasa. ~ Desi nu te cunosc prea bine, mi-e greu sA mi te inchipui cu purtari necuviincioase. Lydia ii arunca o privire graitoare. Rhys isi drese glasul. ~Azi-noapte a fost o exceptie, nu ma indoiesc. Lydia se trase la marginea canapelei. ~ Pot sa-ti vorbesc cinstit? -Te rog! Lydia isi umezi buzele si inspira sacadat. —Nu vreau ca tatal tau s4 moara. ~Ce dragut din partea tal ~Te rog nu m4 lua peste picior! ~Lupul nu-si schimba naravul. O sa incere totusi sa fiu mai afabil. Rhys puse cartea deoparte, se indrepta de spate si fi oferi intreaga lui atentie, dand impresia cA urma s-o asculte cu lua- re-aminte. Lydia sovai putin, dar tsi dorea intr-atat de mult sa reuseasca, incat trebuia sa riste o lamurire: ~{fmi doresc tare mult ca pe durata sederii noastre in Anglia si vizitez Londra inainte de incheierea sezonului. Cu cotul rezemat de bratul jiltului, Rhys isi mangaie buza inferioara cu degetul. Lydia adora forma buzelor lui, Nu erau subtiri, aga cum vazuse la atatia barbati. Avea o gura plina, dar nu efeminata. Erau impunatoare, nu umflate. Generoase si incredibil de moi. Nu purtau pecetea soarelui gi a vantului uscat din Texas, Buzele lor se modelasera perfect in urma cu 0 sear’. El igi drese glasul, iar ea il tintui cu privirea. ~ Continua, o indemni el, parand cA se straduia sa-si indbuse un zambet. Ea isi linse din nou buzele, intrebandu-se de ce simtea furnici- turi pe ele. Oare buzele isi puteau aminti ceea ce igi amintea ea? Oare sarutul lui igi isase amprenta asupra ei? Oare el simtea, la randul sau, furnicaturi pe buze? 69 Lorraine Heath isi alunga din minte acele ganduri. —Nu stau prea mult la Londra si vreau sa las o impresie buna. Trebuie sa invat tot ceea ce ag fi Invatat daca ag fi trait aici ani de zile. Nu vreau sA mA poticnesc la primul meu bal ca o farancutad proaspat sosita la oras. —Sunt sigur cd ai fost la dans pana acum. ~{ntr-un hambar! Sari in picioare, ocoli masa si incepu s& facd paseasca incolo si incoace, fara sa isi poata stapani agitatia. Se in- varti si fi arunca o privire jalnicd. Organizdm dansurile in hambar. Indiferent cat il cureti si cate paie proaspete aduci, tot miroase a balegar gi a cal. N-am primit niciodata o invitatie aurita. Oa- menii sunt invitati din gura-n gurd sau printr-un bilet lipit afara Ja magazinul general. Rochia asta ~ isi trecu mainile peste ea de la piept pand la solduri - e mai frumoasa decat tot ce-am purtat eu. vreodata la un dans, cu exceptia zilei mele de nastere. Din stam- ba, modest... ah! isi relua frustrata mersul agitat. Cum ar fi putut si explice inexplicabilul? De regula, detesta femeile plangacioase. Nu dorea cael s-o considere asttfel, ins4 ajunsese atat de departe- si nu doar ca distanté, ci si in privinta eforturilor de a-si indeplini visul. ~Nu vreau s4 par nerecunosc&toare, insa ani la rand am citit scrisorile lui Lauren. Tot ce a scris ea despre stralucirea si sclipirea Londrei. in timp ce eu aveam doar tinichea. Nu e vina nimanui. Pur si simplu e o chestiune de noroc. SA fii plictisitoare si stearsa giinfagurata in nuante de maro. Se intoarse si il privi. Probabil ma crezi foarte superficiala. Ceea ce credea Rhys era cd locul Lydiei Westland era intr-o sala sclipitoare de bal, cu o multime de domni inghesuindu-se fn jurul ei. Cu siguranta, stia cd pe lume erau probleme mult mai grave de- cat croiala unei rochii de bal, ins4 pentru o téndrA nu exista ceva mai important, nu exista nimic mai eficient decat sezonul ca sai stabileasca tot restul vietii. Lydia avea dreptate c4, pentru un domn, felul in care o doam- na stapanea eticheta influenta interesul acestuia in privinta unei eventuale c4sAtorii cu ea. In timpul sezonului, femeile cochetau, 70 Gentlemanul seducator isi expuneau farmecele, talentul de a atrage, demonstrand cat de demne erau de casatoria cu un nobil. Rhys nu-i lua in nume de rau faptul c4 voia sa faci o impre- sie buna, mai ales dacd rastimpul petrecut la Londra era scurt. in luna mai, sezonul era in plina desfasurare. © Lydia statea in varful degetelor, cu mAinile impreunate, si i ptivea de parca astepta un raspuns profund din partea lui. ~Majoritatea femeilor sunt superficiale, rosti el in gluma. Lydia isi dadu ochii peste cap si-i intoarse spatele. ~Dar mai stiu, continua el, fara sa inteleaga de ce dorea cu disperare s4 n-o dezamageasca, $i cum este si iti doresti ceea ce n-ai mai avut. Din nefericire, Lydia, in ceea ce te priveste, mi-e teama ca vei afla curand ca realitatea este departe de a fi pe ma- sura fanteziei. Lydia ii arunca o privire provocatoare peste umar. ~Nu ar fi atat de departe dacA m-ai ajuta putin. Rhys ramase cu rasuflarea taiata. ~Poftim? Lydia traversa iute incAperea, se agezd in genunchi in fata lui, cu faldurile rochiei raspandite in jurul ei, si il prinse de maini. ~Ai putea si ma inveti ce nu stiu. Caldura din méinile ei era la fel de ispititoare ca rugamintea din priviri. Cu greu, Rhys se stap4ni s nu-i cuprinda mainile intre degete si s-o tragé la piept. ~Stii destule, rosti el in cele din urma. ~ Dar nu stiu totul. Si ma pierd repede cu firea. Cum a fost la prima noastra intalnire. Ti-am spus ,Excelenta‘. $i marturisesc cA stiam forma corecta de adresare, dar n-aveam experienta. Daca ai exersa cu minte putin... ~ Sa exersez cu tine? Lydia dadu din cap incAntata. ~SA iei ceaiul cu mine, si mA conduci pe mine la cind, nu pe mama. Sa-mi soptesti la ureche daca atingerea mea e prea usoara sau nu e prea usoara. Daca merg prea repede sau prea incet. Orice. 71 Lorraine Heath Rhys clatina din cap si inchise ochii. Ceea ce isi dorea Lydia n-avea legSturi cu politetea, cicu seductia. [gi inabusi impulsurile viscerale si deschise ochii. "Exclus. ~De ce? La o adica, suntem inruditi, si exist un obicei ca bar- batii sa ia sub aripa lor o ruda de sex feminin, Sfinte Doamne, Rhys ar fi vrut s-o ia sub trupul sau, ar fi vrut ca ea sd se zvarcoleasca sub el si s4-i strige numele. Era chiar atat de naiva sd nu simta tumultul dintre ei? SA nu simtd dorinta asta nebuna ce-i rascolea trupul? Rhys se simtea ca un vulcan dezlan- tuit, iar Lydia fi pavea rece ca o noapte de iarna. Ar fi vrut sa-i topeasca stratul de gheata si s4 hraneasca flacarile ce izbucnisera la pod, la ad&postul intunericului. ~N-ar fi chibzuit s4 petrecem timp impreund, dupa cum ne-a demonstrat noaptea trecuta, rosti el. Era adevarul. Abia isi mai tinea pornirile in frau. ~Acum nu ma seduci. Nu cd nu si-ar fi dorit. Lydia isi trase mainile, viduvindu-l de atingerea lor catifelata, gise lisa pe vine. ~Am incercat sa aflu mai multe din carti, dar sunt atatea deta- Iii omise. Lucruri pe care tu le cunosti. ~N-am luat parte la jocurile de societate cat timp am fost in Londra. Lydia isi incrunta nedumerita fruntea delicata. Rhys ar f vrut s&-gi puna degetul pe pielea ei si s4-i alunge ridurile. -Deloc? intreba ea. -Nu m-au interesat balurile. $i chiar daca ag fi fost o partida buna, ca mezin al familiei, Quentin a fost mereu preferat, cdutat si invitat la toate seratele posibile. —Dar ai fost fara indoiala educat pentru asemenea situatii. ~Nu cunostintele imi lipsesc, ci mai degraba experienta de care aveai nevoie. Rhys se foi in jilt, putin stingherit de privirea ei cercetatoare, care parca incerca sd deslugeascA nivelul cunostintelor sale. Lydia isi lasa privirile in poala. 72 Gentlemanul seducdtor ~Daca ajung fn Londra si ma fac de ras? —N-o sa te faci de ras. Ea igi ridica timid privirea, iar in ochii et de culoarea levanticii se citea teama si vulnerabilitate. ~Cum s& nu ma fac de ras, dacd nu apuc s& pun in practica tot ce-am invatat? Sperantele nefondate si domnii imaginari nu mi-au oferit increderea necesarA s4 pagesc intr-o sala de bal, si tocmai de incredere am nevoie ca sa reugesc. ~Ai perfecta dreptate. Pe chipul ei inflori un zambet plin de mirare gi de admiratie. ~Am trait toata viata ca o cenusareasa. Sti povestea? Da, povestea lui Perrault. Nu stiam ca ai o mamé vitregi nesuferita. Sau in cazul tau, un tata vitreg la fel de nesuferit. Zambetul ei se largi. ~Nici una, nici alta. Dar sunt o tarancufa care de mica visat la 0 noapte de magie. Poate cu ajutorul tau vor fi mai multe. Rhys miji ochii, —Ce vrei s4 spui cu asta? —Nu doresc si ma intorc in Texas. Vreau s4-mi petrec restul vietii m lux. ~ $ice te faci cand vei descoperi ca aurul nu era decat 0 imitatie jalnica? O unda de ingrijorare strab4tu chipul ei, ~ $i papa mi-a zis ceva similar. Dar poate pentru cd voi sunteti barbati si nu intelegeti despre ce vorbesc. —Ah, inteleg prea bine. Mult mai bine decat iti inchipui. $i nu gtiu dacé nu e mai bine sa traiesti intr-un vis dec&t s4 dai piept cu realitatea. ~Esti prea cinic. Nu stiu ce mi-a venit sd te intreb sau ce m-a facut sd cred cd ma vei ajuta. Lydia dadu sa se ridice. Rhys o prinse de incheietura gi o opri, cu inima batandu-i nebunegte in piept. Era convins c4 va cugeta la acest moment pentru tot restul vietii, fara s4 inteleaga ce-] tm- boldise si spuna: ~Te voi ajuta gi te voi invita ceea ce crezi cd nu stii. 73 Lorraine Heath Chipul ei fu scldat de o fericire fard margini. fl lud pe dupa gat ipi obrazul de al lui, cuibarita in poala marchizului. ~Jti multumesc din suflet, Rhys! Rhys igi infipse degetele in bratele scaunului ca sa nu gi le infi- ga intr-ale ei, s4 nu-si ingroape mainile in pletele ei, ori s-o prinda de talie. Lydia se retrase putin pentru a-l privi in adancul ochilor. fsi trase mainile incet de dupa gatul lui, fixandu-si degetele mari sub maxilarul sau, unde-i simtea fara indoiala pulsul alert. Trupul lui se infierbanta brusc, de parca soarele se strecurase pe furis in incapere. Insa veselia ei se risipea incetul cu incetul, pe masura ce intelegea semnificatia imbratisarii lor. Rhys o sesizase numaidecat. in schimb, pentru Lydia constientizarea se trezise incet la viaté, dar Rhys o observase la fel de limpede cum observa primele semne ale primaverii ~ sAnii ei ca nigte muguri, buzele ei ca niste petale de flori. Ar fi trebuit sa aiba prezenta de spirit s-o ridice din poala, dar se temea cd orice atingere ar fi adus-o mai aproape de el, de bu- zele lui. Lydia clipi gi scuturd din cap, apoi sari din poala lui, rosie la fata. ~Imi cer scuze! ~lat& prima lectie: pe viitor, daca voi face ceva ce-ti este pe plac, un simplu ,,multumesc“ este suficient. ~Multumesc, rosti ea cu delicatete, facand un pas inapoi. —Pentru putin. Rhys elibera bratele jiltului, temandu-se ca vor purta pe veci urmele incordarii sale. Se ridica in picioare, iar Lydia facu inca un pas inapoi, ferindu-gi privirea, -Lydia. Privixile lor se intalnira. ~Va trebui sd-ti domolim entuziasmul. Lydia incuviinta. ~Nu m-am purtat deloc ca o doamna. -De-acord. $i n-as vrea ca lectiile s fie formale. Cand ne vom intalni, te voi invata cate ceva. Lydia dadu din cap. 74 Gentlemanul seducdtor ~ Mise pare rezonabil. ~Prea bine. Rhys porni spre usa. ~$i cand crezi ci ne vom intalni? intreba ea. Rhys ramase pe loc, cutand un raspuns potrivit. Ar fi vrut s& spun: ,Cat mai rar cu putinta“. O scurta privire peste umar fu indeajuns 4-1 convinga ca nu suporta gandul s-o dezamageasca. ~ Voi avea grija si ne intalnim des. ~Mersi. Rhys inclina scurt din cap $i iesi din incapere. Simtea nevoia s& iasa la o runda de calarie epuizanta prin imprejurimi, desi nimic near mai fi putut s3-i alunge regretul ca acceptase s-o ajute. Capitolul 7 SEED Urletele incepuré la ora patyu fix. De data aceasta, Rhys nu mai avea nici o indoiald, pentru ca se intorsese de Ja plimbarea calare de dupa-amiaza si se indrepta spre odaile sale. Tocmai trecea pe lang orologiul mare, cand un fipat ascutit sfagie tacerea corido- rului gi reverbera prin intreg conacul. Ultima oara cand mama lui tipase in halul acesta, de vind fuse- se soricelul ascuns sub masuta de toaleta a ducesei. Din fericire, William era foarte indemanatic la prins roz3toare - un talent de- prins de pe strazile Londrei - gi reusise si puna mana pe afurisit gi sa scoata din casa. Cel putin aga sustinuse William. Rhys ba- nuia ca valetul sau il luase sub obladuirea lui. William urca deja treptele cand Rhys il ajunse din urma. ~ Pun ramasag c4-i un goarece, gefu’, rosti William peste umar, incetinind pasul ca Rhys sa-1 poata ajunge. -Milord, él corecta Rhys. “ —Nu-i nevoie s va rugati, sefu’. O sa-l prind pe afurisit cat ai zice peste. Rhys igi indbusi un oftat. 75 Lorraine Heath ~Nu ma rugam. {ti spuneam cum sa mi te adresezi cand sun- tem aici.” . -Da, da, tot uit. inainte ca fratele sau mai mare s4-si afle sfargitul in iaz, Rhys se indepartase intr-atat de mult de familie, incat doar o mana de oameni mai cunosteau originile sale de vita nobila. Fireste, nici una dintre doamne nu-i cunoscuse obargia. fl crezusera un oare- care, instruit in tainele seductiei de cAtre Lady Sachse. O doam- na pe care Rhys n-o sdrutase niciodat, si cu atat mai putin s4 se culce cu ea. Greu de zis de ce Lady Sachse era att de preocu- pata de treburile altor doamne, dat fiind c4 era mai celibatara ca o célugarita. Toate gandurile despre acea femeie se risipirA cand ajunse in capul scarilor. Intelegand rapid cd problema nu era cauzata de vreun rozator, William se retrase discret, striduindu-se s4 nu fie observat. Rhys nu putea sa-] acuze de lasitate. Confruntarea dintre doud femei furioase era un eveniment inedit la Harring- ton. Dupa tipetele care faceau zidurile si tremure, maicd-sa parea stapana pe situatie, dar focul si pasiunea din privirile Lydiei, in- terpusd amenintator intre ducesa gi fratele ei, dezmintea prima lui impresie. Dumnezeule, era ca o leoaica ce-si apara puiul, asteptand ca lupta fizic s& ia locul celei verbale - moment in care Dumnezeu s-o aiba in pazd pe mama lui! ~Mama? indrdzni Rhys sa intervina. Ducesa se rasuci brusc, iar palma ei se lipi cu zgomot de obra- zul su, spulberand tacerea morméantala ce se asternuse in cori- dor, Avea ochii inlacrimati, iar lacrimile erau pentru el. Rhys simti furnicaturi indaratul pleoapelor, si facu un pas spre ea, cu inten- tia s-o ia in brate... --Mi-ai promis! ii taie ducesa avantul, Mi-ai promis cd n-o sa-mi tind calea. Jar acum, golanul Asta mic si neispravit... —... n-a facut altceva decat s4 tas pe coridor, protesta Lydia, clocotind de furie. 4 My lord are dublu sens: formula de adresare ,milord", dar gi echivalentul engle- zesc pentru ,Doamne Sfinte! (n.tr.) 76 Gentlemanul seducétor —O cautam pe Lyd, rosti baiatul, iesind din spatele surorii sale, care se posta imediat in fata lui. In mod obignuit, Rhys ar fi gasit ciorovaiala lor amuzanta. In aceasta clip insa, incerca s4 alunge durerea din obraz, gura siinima. ~Mi-ai promis! repet ducesa. ~§tiu, rosti el cu glas scdzut. O sa rectific situatia cat de curand. —Vreau sa dispara din casa mea! ~Asta nu se poate. ~Vreau ca odrasla bastardului sa fie biciuita! ~ Nici moarta nu te las, marai Lydia. — Se poate aranja, rosti ducesa cu ingamfare. ~Mami, cine sta cu tata? intreba Rhys, incercand sa-i abata gandurile de la cearta, si calmeze cumva spiritele. Ducesa igi intoarse brusc privirea catre Rhys, iar pe chipul ei se putea citi groaza. —Crezi cd ne-a auzit? Probabil fi ardea de glum. Ducele ar fi auzit. discutia si din morméant. Rhys se multumi sé clatine din cap. ~Sper cd nu, dar daca a auzit ceva, spune-i ca ai vizut un goarece. ~Da, desigur, murmura ea dus4 pe ganduri, inainte si se indrepte spre usa. Doar stie cd mi-e groaza de creaturile alea nesuferite. Mama lui intra in dormitorul ducelui, iar Rhys isi intoarse privirea c&tre Lydia gi Colton. Ii era sild de ceea ce urma si faci, dar trebuia si pAstreze ordinea. ~ Vom discuta nefericita intamplare in biroul meu. —Colton n-a gresit cu nimic, insist Lydia. Rhys miji ochii la ea. —In clipa de fafa nu sunt dispus sa fiu contrazis sau corectat. $i la cata furie citesc in privirea ta, ti-ag sugera s&-ti iei un rigaz sd te linistesti, inainte sA discutam prezenta ta gia fratelui tau pe acest coridor. Din cate-mi amintesc, i-am cerut in mod explicit lui 77 Lorraine Heath Grayson gi familiei sale s4 nu puna piciorul aici intre orele dowd gicinci. Dupa fulgerele din ochii ei, vorbele lui o infuriasera si mai mult. Lydia dadu sa spund ceva, dar el ii reteza vorba cu 0 migcare a mainii. —in birou. Lydia inchise gura, se indrepta de spate, inclesta pumnii de fal- durile fustei si cobori treptele cu Furie. Colton porni pe urmele ei, dar se opri in dreptul lui Rhys. ~Nu vrei sa te pui rau cu ea, crede-mi, il avertiza el inainte sa coboare treptele. Dimpotriva. Rhys astepta cu nerabdare confruntarea, spe- rand c& in urma discutiei Lydia va renunta Ia serviciile lui de mentor al bunelor maniere. Din cate vazuse, avea fard indo- jalA nevoie de niste sfaturi solide pentru rezolvarea adecvata a situatiilor neplacute. Rhys scoase o batista cu monogrami din buzunar, se sterse la gura si, spre neplacerea lui, descoperi urme de sange. In timp ce cobora treptele, se gandi ci nu-i surddea rolul de erou ranit. Cand ajunse in foaier, o zari pe Lydia inaintand in directia gresita. —In biroul meu, strigi dupa ei. Lydia se rasuci, incruntatd, privind in jurul foaierului, apoi fScu semn peste umar. ~ Biblioteca e.,. —... una, biroul meu e alta, i-o reteza el. Fiti draguti si urmati-ma! Buzele ei stranse a razvratire tt indicau faptul ca ar fi preferat ca ea si se afle in frunte. Cat de diferit se purta acum, cand o per- soand drag ei era amenintata. La prima impresie fi paruse tand- 1A, inc4ntatoare gi naiva. Totusi, in acel moment ar fi fost capabila s&-i scoata ochii, Spre surprinderea lui, gasea aceasta trasatura a personalitatii ei foarte atragatoare. Rhys ii conduse pe coridorul lung gi intra intr-o incdpere cu vedere spre gradin4, asemenea bibliotecii. Spre deosebire de bi- blioteca ins, in birou nu se aflau rafturi cu carti. Aici nu se ga- seau decat registre si catastife menite s4 ajute la administrarea proprietatii. Un loc unde nu se putea ascunde de responsabilitati. 78 ~~ Gentlemanul seducdtor $i nici ele nu-i puteau scapa din mAnad in aceastd incdpere mai mica. Rhys travers odaia, se intoarse gi se sprijini de birou, incles- tandu-si pumnii pe marginea lucioasd. Nurgi invita oaspetii belicosi s4 ia loc in fotolii. Era mai bine s4-si primeasca mustrarea in picioare. —Nu ti-a spus tatal tau cd trebuie s& pardsiti conacul la orele dupa-amiezii? —Ba da, raspunse Lydia scurt, dar... —N-am vrut s4 merg cu trasura, completa Colton. Lydia se intoarse catre el. ~Las&-ma pe mine, te rog! ~ MA descurc $i singur. Rhys yecunoscu numaidecat dilema Lydiei: sora mai mare, dorind sa-si protejeze fratiorul care voia s4 se dovedeasc4 bar- bat. Rhys urmarea cu fascinatie gama de sentimente ce fi traver- sau chipul, dax in toate reg’sea iubirea adanca pe care Lydia o purta baiatului. Ba inclina scurt din cap, iar baiatul pasi posomorat inainte. ~E tare plictisitor s4 stai in trasura si si nu faci nimic. Tata mi-a zis ca pot sa rman in casa, atata vreme cat nu ies din came- va. Ma uitam pe fereastra si v-am vazut venind calare. Am iesit s-o caut pe Lydia, pentru c4 voiam s4 imprumut un cal gi sd ies putin Ja plimbare. Am iesit pe coridor chiar in clipa in care ducesa urca sc&rile. Baiatul ridica din umeri. O simpla nepotrivire. ~Putin spus, nepotrivire, cugeta Rhys cu glas tare. Cu coada ochiului zari zvacnetul de pe buzele Lydiei. Se aple- cA ugor inainte, si tot umorul disp4ru de pe chipul ei. Instinctiv, Lydia facu o jumatate de pas spre el, apropiindu-se de baiat. Rhys se retrase. La fel si Lydia. Fascinant. —Dar nu fi se pare la fel de plictisitor s& calaresti pe meleagu- rile astea mohorate? ~CAnd stai in trasura nu faci nimic. Dar cand calaresti... Ochii baiatului scdnteiard. Tu esti stpanul. 79 Lorraine Heath ~Si nu crezi cA tatal tau s-ar supara daca ai pleca de capul tau prin tinutul asta pe care nu-| cunosti deloc? ~Nu. Obignuiesc sA merg singur in orag sau in cdutarea vitelor ratacite de turma. ~Interesant. Dar in Texas cunosti imprejurimile. Aici te poti pierde cu usurinta. ~Stiu s4 ma orientez si si imi aleg puncte de reper. Mereu mi-am gasit drumul spre casa. Pe bune, chiar gi noaptea... ~Nu zdu? intreba Rhys, incercand im zadar s4-gi ascunda nein- crederea din glas. ~Are dreptate, rosti Lydia pe un ton ce nu lasa loc de discutie. ~Asga deci. O sa vorbesc cu tatal vostru. Daca e gi el de-acord, o s&-ti pun la dispozitie un cal pe perioada sederii voastre aici. Privea lui Colton se insenina. ~Multumesc. ~Esti la fel de indemanatic la cititul orei precum esti la alege- rea reperelor? -Da, domnule, -Lamureste-ma atunci cum de ai iesit pe coridor la o ora nepermisa. —N-am ceas si mi s-a parut cd am stat o vegnicie induntru. Rhys se indrepta de spate si se departa discret de birou, mo- ment fn care Lydia facu un pas spre fratele ei. fl compatimea pe cel care indraznea sa se-atinga de copil. Bag mana in buzunarul vestei, de unde scoase un ceas gi ii desprinse lantul. Cu degetul mare freca blazonul ducal gravat pe capacul de aur masiv. ~Ceasul sta a fost al tatalui meu, rosti el incet. Care l-a primit de Ja bunicul meu. Il intinse baiatului, care, spre satisfactia lui, il primi cu nesfarsita consideratie. —Doamne! E tare elegant, rosti el cu infiorare, Uita-te la el, Lyd! Lydia se apropie usor gi incuviinta cu glas scazut. —E al tau, spuse Rhys. 80