Sunteți pe pagina 1din 22

Treimea inclusa

De la fizica cuantica la ontologie

Acad. Basarab Nicolescu

Introducere
Filozofia lui Stphane Lupasco se plaseaza sub un dublu semn, cel al
discontinuitatii fata de gndirea filosofica existenta si al continuitatii - ascunsa, ca
fiind inerenta structurii nsasi a gndirii umane - cu traditia. Ea are o sursa dubla si
anume logica deductiva, n mod necesar asociativa si intuitia - o intuitie poetica,
deci neasociativa generata de fizica cuantica. Se pot decela trei etape majore n
opera lui Lupasco.
Teza sa de doctorat intitulata Despre logica si afectivitate, publicata n 1935
este o meditatie aprofundata asupra caracterului contradictoriu al spatiului si
timpului, idee aparuta datorita teoriei relativitatii restrnse a lui Einstein. Principiul
dualismului antagonic apare aici formulat din plin. Notiunile de actualizare si
potentializare sunt deja prezente chiar daca nu sunt precizate dect gradual att la
nivelul ntelegerii, ct si al terminologiei. Daca pe parcursul tezei Lupasco se
intereseaza de teoria lui Einstein, considernd-o un apogeu al fizicii clasice, n
cartea sa Experienta microfizicii si gndirea umana, aparuta n 1940, el asimileaza
si generalizeaza cunostintele de la nivelul fizicii - fizica cuantica - ntr-o maniera
vizionara cuantica a lumii, care reprezinta un act de curaj intelectual si moral
ntr-o lume puternic dominata de realismul clasic. Chiar parintii fondatori al
mecanicii cuantice (cu exceptia, ntr-o oarecare masura, a celor trei: Bohr, Pauli si
Planck) n-au ndraznit sa faca acest pas.

1
n sfrsit, ultimul pas decisiv a fost facut n 1951, cu lucrarea Principiul
antagonismului si logica energiei Notiuni introductive ntr-o stiinta a
contradictiilor, care reprezinta o ncercare de a introduce un formalism axiomatic
n logica antagonismelor. Treimea inclusa, cheia de bolta a filosofiei lupasciene,
este aici prezenta, pentru prima data n opera lui Lupasco. Treimea inclusa este cea
care permite cristalizarea gndirii lui Lupasco, introducnd o rigoare si o precizie
fara de care ea ar putea fi perceputa ca o imensa visare fascinanta, dar vaga.
Aceasta rigoare si precizie explica influenta vizibila sau ascunsa a operei lui
Lupasco n cultura franceza. Treimea inclusa a declansat o serie de nentelegeri
fara sfrsit si chiar ostilitate, n interiorul unei lumi academice linistite, naintea
deliberarii lui Lupasco. Din toate aceste motive prefer sa-mi concentrez
interventia analitica asupra treimii incluse, avnd ocazia de a ma exprima asupra
operei lui Lupasco n ansamblul ei.

Treimea inclusa si noncontradictia


Prima fraza din Principiul antagonismului si logica energiei era suficienta
pentru a te ndeparta de la lectura cartii lui Lupasco att ca filosof, ct si ca
logician de formatie: ce se ntmpla daca se respinge absolutismul principiului
noncontradictiei, daca se introduce contradictia, o contradictie ireductibila, n
structura, functii si operatii chiar pentru logica. Aceasta fraza condenseaza si n
zilele noastre o nentelegere majora a operei lupasciene: logica lui Lupasco ar viola
principiul non-contradictiei. Filosofia lui Lupasco rupea sigiliul nonvalorii si se
clasa ca o curiozitate baroca, ntr-un muzeu de bizarerii intelectuale. Cum vom
vedea n continuare, Lupasco nu respinge principiul contradictiei: el i pune la
ndoiala cu naturalete absolutismul. Dar, sa continuam calatoria noastra n

2
interiorul acestei carti pe care o consider foarte importanta pentru ntelegerea
operei lupasciene.
Lupasco si nrautateste situatia cteva pagini putin mai departe, unde
formuleaza un postulat fundamental al logicii dinamice a contradictiei: Oricarui
fenomen sau element sau eveniment logic oarecare, deci la rationamentul pe care-l
gndesti, la propozitia pe care o exprimi, la semnul cu care o simbolizezi: e, de
exemplu, trebuie asociat ntotdeauna, structural dar si functional, un anti-fenomen
sau anti-element, sau anti-eveniment logic, deci un rationament, o propozitie, un
semn contradictoriu: non-e. Lupasco precizeaza ca e nu poate niciodata sa fie
potentializat (investit) prin actualizarea lui non-e, dar nici sa dispara. Identic, non-e
nu poate niciodata sa fie potentializat prin actualizarea lui e si, la fel, nu dispare.
Ne putem imagina perplexitatea multor logicieni si filosofi n fata acestui postulat:
daca cuvntul propozitie este bine definit n logica, care poate fi semnificatia
unor cuvinte ca fenomen, element si eveniment, apartinnd mai curnd
vocabularului fizicii dect al logicii? Mai ales cum se ntelege ca un singur si
acelasi simbol e poate sa reprezinte cele patru cuvinte simultan? Lupasco oare
este pe cale de a comite o eroare majora de logica la nceputul cartii sale? Sau a
ntemeiat o noua logica cu deschidere spre ontologie? Logica lui Lupasco ar fi de
fapt una ontologica? Nu este usor sa raspunzi la astfel de ntrebari fara a lectura
atent Principiul antagonismului precum si alte carti ale lui Lupasco.
Faimoasa stare T (<T> de la treimea inclusa) si face aparitia la pagina 10 a
cartii Principiul antagonismului. Este definita ca o stare nici actuala, nici
potentiala. Cuvntul stare face referire la trei principii lupasciene - actualizarea
A, potentializarea P si treimea inclusa T - fara a intra n proprietatea principiului
antagonismului. n plan formal, e si non-e sunt deja trei indici : A, P si T ceea ce
i permite lui Lupasco sa i defineasca ca pe niste mbinari contradictorii sau
cuante logice, permitnd sa intervina sase termeni logici indexati astfel:

3
actualizarea lui e este asociata cu potentializarea lui non-e, actualizarea lui non-e
este asociata cu potentializarea lui e si treimea inclusa a lui e este, n acelasi timp,
treimea inclusa a lui non-e. Aceasta ultima conjunctie arata situatia particulara a
treimii incluse. Aceasta treime este o treime unificatoare: ea unifica pe e si non-e.
Vom vedea mai trziu sensul profund al acestei unificari nefuzionale care este
imposibil de nteles fara a face apel la notiunea de niveluri de Realitate. Cele
trei cuante logice lupasciene sunt inspirate direct din fizica cuantica. Ele nlocuiesc
cele doua conjunctii din logica clasica, facnd astfel sa apara patru termeni logici
indexati astfel: <daca e este adevarat, non-e trebuie sa fie fals> si <daca e este
fals, atunci non-e trebuie sa fie fals>.
Se ntelege astfel, daca se face efortul de a se citi cu atentie primele
unsprezece pagini din Principiul antagonismului, ca Lupascu nu neaga ctusi de
putin principiul noncontradictiei: el largeste domeniul de valabilitate, asa cum
fizica cuantica are un domeniu de valabilitate mult mai larg dect fizica clasica.
nsa ntrebarea cruciala persista: cum se poate concepe o treime unificatoare a lui e
si non-e? Sau, folosind propriile cuvinte a lui Lupasco, cum se poate concepe ca
tandemul logic nonactualizare - nonpotentializare se poate implica ntr-o
nonactualizare - nonpotentializare contradictorie? De fapt care ar putea fi sensul
sintagmei non-actualizare - non-potentializare? Un capitol extrem de interesant
este Contradictia ireductibila si noncontradictia relativa. Lupasco introduce aici
contradictia si noncontradictia ca termeni logici. Dar daca acesti doi termeni sunt
indexati n functie de A si P, indexul T este absent. Altfel spus, n ontologia
lupasciana nu exista treime inclusa a contradictiei si a noncontradictiei. Paradoxal,
contradictia si noncontradictia se supun normelor logicii clasice: actualizarea
contradictiei implica potentializarea noncontradictiei si actualizarea non-
contradictiei implica potentializarea contradictiei. Nu exista stare nici actuala nici
potentiala a contradictiei si a noncontradictiei. Treimea inclusa intervine totusi ntr-

4
o maniera capitala: cuanta logica introdusa prin indicele T este asociata actualizarii
contradictiei, n timp ce celelalte doua cuante logice, introduse prin indicii A si P,
sunt asociate cu potentializarea si contradictia. n acest sens contradictia este
ireductibila, caci actiunea sa este asociata cu unificarea lui e cu non-e. n
consecinta, non-contradictia nu poate fi dect relativa. Cum vom vedea mai
departe, sensul acestor afirmatii se clarifica dupa introducerea nivelurilor de
Realitate si nemplinirea lor.
Ontologia lui Lupasco
Principiul antagonismului induce o alta nentelegere: Lupasco nu renunta la
logica clasica, el o nglobeaza. Logica clasica este pentru Lupasco o macro-
logica, o logica utila la scara mare, care reuseste mai mult sau mai putin n
practica. n schimb, Logica dinamica a contradictiei se prezinta [] ca logica
experientei nsasi, n acelasi timp ca si cum experienta este chiar a logicii.
Iata o afirmatie care se nchide ntr-un cerc vicios pentru un logician clasic, care
separa complet logica de ontologie. Pentru Lupasco logica este cu adevarat
experienta nsasi a logicii: subiectul, n cunostinta de cauza, este el nsusi
implicat n logica care-l formuleaza. Experienta este aici experienta subiectului.
Caracterul circular al afirmatiei logica ca experienta nsasi a logicii decurge din
caracterul circular al subiectului: pentru a defini subiectul ar trebui luate n
consideratie toate fenomenele, elementele, evenimentele, starile si propozitiile
continute n lumea noastra si de crestere a afectivitatii. Lucru evident imposibil: n
ontologia lui Lupasco subiectul nu va putea fi niciodata definit. Tot ceea ce logica
poate face este de a experimenta un cadru axiomatic bine definit. Acest lucru are
consecinte epistemologice importante. Daca Lupasco este de acord cu Ferdinand
Gonseth asupra imposibilitatii unui rationament absolut, se departeaza de acelasi
Gonseth pe planul ntelegerii acestei imposibilitati. Pentru Lupasco, un rationament
stiintific este legat intrinsec de rationamentul stiintific antagonist: aceasta

5
contradictie ireductibila, legata de subiectul nsusi, reprezinta motorul dezvoltarii
stiintifice. Progresul stiintific, care s-ar efectua printr-o continua apropiere de
legile absolute si imuabile, este, pentru Lupasco, o simpla iluzie, tenace, dar
nicidecum fundamentala. Legile nsele trebuie sa se supuna unei contradictii
ireductibile.
Istoria stiintei este de altfel acolo pentru a deceptiona fara mila credinta ntr-
un adevar absolut, ntr-o lege eterna. Aceasta afirmatie a lui Lupasco ar merita un
timp mai lung de meditatie astazi, cnd, n timpul derularii afacerii Sokal, se
constata reaparitia demonilor de tipul adevar absolut si legi eterne.
Pentru Lupasco totul poate fi introdus n e sau non-e. Mai mult, chiar daca se
constata acum ca e sau non-e [...] nu sunt elemente sau evenimente substantiale,
suporturi initiale, termeni asa-zisi materiali ai unei relatii, ei nsisi fiind
totdeauna relatii. Superlegaturile, acelea care apar astazi n cea mai ambitioasa
teorie de unificatoare a fizicii cuantice cu cea relativista si care presupun
reprezentarea particulelor si antiparticulelor, nu sunt ele mai degraba relatii dect
elemente substantiale? Logica axiomatica contine trei orientari privilegiate, trei
dialectici determinate de cele trei principii lupasciene A, P si T. Treimea inclusa
este asociata cu dialectica cuantica, a ceea ce este contradictia actualizata relativ
prin posibilul ambivalent, prin echivoc. Ea da acees la logica concreta care
domina adesea n profunzimile sufletului, logica cea mai particulara a
psihicului. Terminologia este aici semnificativa. De fapt, pentru Lupasco aici
trebuie sa fie izomerism (si nu identitate) ntre lumea microfizica si cea psihica.
Lupasco nu a afirmat niciodata ca sufletul se gaseste ntr-un electron, proton,
miuon, sau pion, afirmatie care ar fi de altfel absurda, caci sutele de particule
cunoscute sunt la fel de fundamentale una fata de celelalte. Lumea cuantica si
lumea psihica sunt doua manifestari diferite ale singurului si aceluiasi dinamism
tridialectic. Izomorfismul lor este datorat prezentei continue, ireductibile a starii T

6
n toate manifestarile. Ludovic de Gaigneron ar fi ajuns la o concluzie
asemanatoare: [] esentialul dintr-un Subiect, ca si dintr-un Obiect, trebuie sa fie
continute ntr-o sfera sintetica, unde afirmatia si negatia coexista fara ca aceasta
stare sa desfiinteze fie si numai un singur aspect negativ. Gndirea sa exhaustiva
asupra separarii nu a ajuns, de fapt, la nici un obiectiv [] Dar pentru ce natura
aceasta fara spatiu ar fi incompatibila cu fara spatiul din care a aparut
constiinta omului?. Dialectica cuantica este, potrivit celor trei cuvinte ale lui
Lupasco, ca o dilatare a ndoielii. Si notiunea celor trei materii este prezentata n
Principiul antagonismului. Dialectica cuantica da nastere la o a treia materie,
materie care ne-am putea-o imagina sub numele de materia T, care ar putea fi ca o
materie-sursa, o materie-mama, aflata ntr-un creuzet cuantic fenomenal, de unde,
ar aparea doua materii diferite, cea fizica si cea biologica [] si unde ultimele
doua s-ar ntoarce ritmic si dialectic, pentru a se desfasura din nou.
Structura ternara a sistematizarii energetice se traduce, n filosofia lui
Lupasco, prin structurarea a trei tipuri de materii, sau mai curnd prin existenta a
trei orientari privilegiate ale unei singure si aceleiasi materii. n cartea sa cea mai
celebra Cele trei materii, publicata cu noua ani naintea Principiul antagonismului,
Lupasco scrie: materia nu porneste de la nensufletit pentru a se ridica,
prin biologic, din complex n mai complex, pna la psihic si chiar peste: cele trei
aspecte ale sale constituie [] trei orientari divergente, din care cea de tip
microfizic [] nu este o sinteza a celor doua, ci mai curnd reprezinta lupta dintre
ele, conflictul lor nabusit. Concluzia ca ntreaga manifestare, ntregul sistem care
se prezinta sub un aspect triplu - macrofizic, biologic si cuantic (microfizic sau
psihic) - este cu siguranta uimitoare si bogata n multiple consecinte. Tridialectica
lupesciana reprezinta o viziune unitara a lumii, de nonseparabilitate a ei: [] nu
exista element, eveniment, sau punct oarecare n lume care sa fie independent, care
sa nu fie ntr-un raport oarecare de legatura sau de ruptura cu un alt element sau

7
eveniment, sau punct, la un moment dat, n care se afla mai mult de un punct sau
eveniment sau punct n lume (apare altfel doar prin reprezentarea noastra, a
intelectului nostru). Si Lupasco concluzioneaza: Totul este asadar legat n lume
[] daca lumea, binenteles, este logica. Lupasco se rennoada cu traditia,
lamurind ntr-o maniera noua vechiul principiu de interdependenta universela. El
anticipeaza cu un deceniu principiul cunoscut sub numele de bootstrap introdus n
fizica cuantica de Geoffrey Chew, potrivit caruia fiecare particula este ceea ce este
pentru ca toate celelalte particule exista concomitent. ntr-un anumit sens o
particula este facuta de toate celelalte existente.
Este deci extraordinar ca Lupasco mparte cu teoria bootstrap ideea ca nu
pot fi constituenti ultimi ai materiei. Logica antagonismului energetic nu tolereaza
existenta experimentala a unui sistem format dintr-un cuplu de dinamici
antagoniste, sistem care ar fi deci caramida fundamentala a universului. Pentru
Lupasco ntreg sistemul este un sistem de sisteme. Lupasco arata cu pertinenta
fundamentul metafizic al convingerii n constituentii ultimi ai materiei, convingere
destul de puternica si astazi printre fizicienii specialisti n fizica cuantica: [...]
elementul [] va fi totdeauna, la rndul lui, compus din alte elemente, va contine
totdeauna structural alte elemente, fara ca sa se poata ajunge vreodata la un
element ultim care ar semnifica [] identitatea perfecta si noncontradictia
absoluta si care ar reduce deci ntregul la un element unic, de fapt la unul
metafizic. n fizica particulelor, cuarcii ne apar ca niste constituenti ultimi ai
materiei hadronice. Dar cuarcii au o proprietate paradoxala: mecanismul teoretic de
ndepartare permanenta a cuarcilor ne arata ca ei nu pot parasi materia niciodata
deoarece, pentru a o parasi, ei ar avea nevoie de o energie infinita. n plus, n plan
teoretic, ne putem astepta la ceea ce cuarcii pot avea la rndul lor si anume la
subconstituenti. Cercetarea constituentilor ultimi ai materiei pare sa fie fara sfrsit.

8
Fara ndoiala ca pentru Lupasco stiinta, cel putin stiinta demna de numele lui, are
n mod necesar un fundament ontologic. n caz contrar ea s-ar reduce la un
proces-verbal redactat n raport cu succesiunea faptelor.
Lupasco a raspuns cu o jumatate de secol n avans la critica exprimata de
Dominique Terr. A spune astazi ca Stphane Lupasco este un profet irational este
pur si simplu ridicol. n fond totul provine de la argumentatia autoarei Dominique
Terr, care da nastere la o teribila confuzie: a crede ca stiinta trebuie, n
exclusivitate, sa prezica este o viziune perimata si falsa. Stiinta include ntelegerea
fundamentului unei anumite viziuni asupra naturii si Realitatii. Ea face apel din ce
n ce mai mult, n tentativa sa de unificare, la realitati virtuale, abstracte, ceea ce da
impresia irationalului, pentru acela sau aceea care ar vrea sa reduca totul la
informatia data de organele de simt si instrumentele de masura. Ontologia
lupasciana are consecinte foarte importante asupra ntelegerii spatiului si timpului.
Doi muzicologi au facut o analiza pertinenta asupra acestor consecinte. Este
suficient sa spunem aici ca treimea inclusa induce discontinuitatea spatiului si
timpului. Lupasco regaseste aici una din concluziile initiale majore ale mecanicii
cuantice, care nsa nu a avut efecte n teoria ulterioara, fizicienii multumindu-se
doar, cu cteva exceptii, de a adauga la mecanica cuantica tandemul spatiu-timp
continuu din mecanica clasica, procedura cu siguranta strmba dar comoda. Pentru
Lupasco Timpul evolueaza sacadat, prin salturi, prin naintari si reveniri. Si
spatiul este discontinuu. Spatiu-timpul cuantic face parte din cea de a treia materie,
care cuprinde fenomenele cuantice, estetice si psihice.
Principiul antagonismului este o carte profetica si de pionierat: cu ea
treimea inclusa dobndeste drepturi depline n filosofia contemporana. Ca un
adevarat cercetator, Lupasco considera adesea ca lucrarea sa nu constituie dect
notiunile preliminare ale stiintei contradictie.

9
Treimea inclusa si nivelurile de Realitate
Ramne de raspuns la ntrebarea centrala: cum se poate concepe o treime
unificatoare a lui e si non-e? Cu putin dupa 1977, n urma unei vizite efectuata la
Lawrence Berkeley Laboratory, am nceput sa realizez ca impactul cultural major
al revolutiei cuantice era cu siguranta repus n discutie datorita dogmelor filosofice
contemporane referitoare la existenta unui singur nivel de Realitate. ntr-o serie de
articole aparute n revista 3me Millnaire, revista la care chiar si Lupasco
colabora, am formulat notiunea nivelurilor de Realitate, care si va gasi forma
plenara n 1985, n cartea mea intitulata Noi, particula si lumea. n plina elaborare
a cartii, am nteles brusc ca aceasta notiune ar da totodata o explicatie simpla si
clara asupra includerii treimii. Cu o anumita teama legata de cum va reactiona un
mare creator ca Lupasco la intrarea mea intempestiva pe teritoriul filosofiei sale,
am mers deschis la el. n loc de retinere Lupasco si-a manifestat cu explozie
bucuria si m-a ncurajat cu generozitatea-i proverbiala sa public ct mai repede
lucrarea. n general, cuvntului realitate i dam, simultan, sensul pragmatic si
ontologic. Eu nteleg prin Realitate, mai nti, ceea ce rezista experientelor noastre,
reprezentarilor, descrierilor, imaginilor sau formalismelor matematice. Fizica
cuantica ne-a relevat ca abstractizarea nu este un simplu intermediar ntre noi si
Natura, un mijloc pentru descrierea Realitatii, ci una din partile constituente ale
Naturii. n fizica cuantica formalismul matematic este inseparabil de experienta. El
rezista, n felul sau, simultan prin grija autoconsistentei interne si prin nevoia de a
integra datele experimentale fara a distruge aceasta autoconsistenta. Abstractizarea
face parte integranta din Realitate.
Trebuie data o dimensiune ontologica notiunii de Realitate, n masura n care
Natura participa la existenta lumii. Natura este o imensa si inepuizabila sursa de

10
necunoscut, care justifica existenta nsasi a stiintei. Realitatea nu este numai o
constructie sociala, consensul unei colectivitati, un acord inter-subiecti. Ea are si o
dimensiune trans-subiecti (trans-personala) n masura n care un fapt experimental
poate desfiinta cea mai frumoasa teorie stiintifica. Trebuie nteles prin nivel de
Realitate un ansamblu de sisteme, invariant la actiunea unui numar de legi
generale: de exemplu, entitatile cuantice supuse legilor cuantice care sunt n
ruptura radicala cu legile lumii macroscopice. Cu alte cuvinte doua niveluri de
Realitate sunt diferite daca, trecnd de la unul la altul, exista o ruptura de legi si de
concepte fundamentale (ca, de exemplu, cauzalitatea). Nimeni nu a reusit sa
gaseasca un formalism matematic care sa permita trecerea riguroasa de la o lume la
alta. Exista chiar puternice rationamente matematice din care reiese ca trecerea de
la lumea cuantica la cea macrofizica nu ar fi niciodata posibila. Dar nu este nimic
catastrofic n asta. Discontinuitatea care se manifesta n lumea cuantica se
manifesta de asemenea si n structura nivelurilor de Realitate. Aceasta nu
mpiedica cele doua moduri sa coexiste. Dovada? Propria noasta existenta.
Corpurile noastre au simultan o structura macroscopica, dar si una cuantica.
Nivelurile de Realitate sunt radical diferite de nivelurile de organizare, care au fost
definite n vecinatatile sistemice. Nivelurile de organizare nu presupun o ruptura de
conceptele fundamentale: cele mai multe niveluri de organizare apartin unui singur
si aceluiasi nivel de Realitate. Nivelurile de organizare corespund la structurari
diferite ale acelorasi legi fundamentale. De exemplu, economia marxista si fizica
clasica apartin unui singur si acelasi nivel de Realitate. Dezvoltarea fizicii cuantice,
ca si coexistenta dintre lumea cuantica si lumea macroscopica, ne-a condus, n
planul teoriei si al experientei stiintifice, la aparitia de cupluri contradictorii
mutuale exclusive (A si non-A): unda si corpuscul, continuitate si discontinuitate,
separare si nonseparare, cauzalitate locala si cauzalitate globala, simetrie si
ntreruperea simetriei, reversibilitate timpului si ireversibilitate lui, etc.

11
Scandalul intelectual produs de mecanica cuantica consta n faptul ca
numitele cupluri contradictorii pe care ea le-a pus n evidenta sunt efectiv mutual
contradictorii cnd sunt analizate prin grila logicii clasice. Aceasta logica este
fundamentata pe trei axiome:
1. Axioma identitati: A este A
2. Axioma noncontradictiei: A nu este non-A
3. Axioma treimii excluse: nu exista al treilea termen T (T de la
treime exclusa) care sa fie simultan A si non-A.
n ipoteza existentei unui singur nivel de Realitate, axiomele a doua si a treia sunt
evident echivalente. Aceasta explica poate de ce, chiar n manualele de logica,
axioma treimii excluse nu este dect rar mentionata n calitate de axioma
independenta de acelea a identitatii si a noncontradictiei. Daca se accepta logica
clasica se ajunge imediat la concluzia ca acele cupluri contradictorii puse n
evidenta de fizica cuantica sunt mutual excluse, deoarece nu se poate afirma n
acelasi timp validitatea unui lucru si contrariul lui: A si non-A. Perplexitatea creata
de aceasta situatie este de nteles: poti sa afirmi, daca esti ntreg la minte, ca
noaptea este zi, noaptea este alba, barbatul este femeie sau viata este moarte?
Odata cu definitivarea fundamentului mecanicii cuantice, spre anii 30, fondatorii
stiintei moderne au pus cu seriozitate problema alcatuirii unei noi logici, zisa
cuantica. Ca urmare a lucrarilor publicate de Birkhoff si von Neumann, nu a
ntrziat sa se manifeste o nflorire a logicilor cuantice. Ambitia acestor noi logici
era de a transforma paradoxurile create de mecanica cuantica si de a ncerca n
masura posibilului de a ajunge la o putere de predictie mai puternica dect cea a
logicii clasice. Cea mai mare parte a logicilor cuantice a modificat a doua axioma a
logicii clasice - axioma noncontradictiei introducnd noncontradictia n cea mai
mare parte a valorilor de adevar, n locul cuplului binar (A, non-A). Aceste logici
multivalente, al caror statul este nca controversat referitor la puterea predictiva, nu

12
au putut tine cont de posibilitatea modificarii celei de a treia axiome, aceea a
treimii excluse.
Acesta este meritul istoric al lui Lupasco, de a arata ca logica treimii incluse
este o logica veritabila, formalizabila si formalizata, multivalenta (cu trei valori: A,
non-A si T) si noncontradictorie. Lupasco avusese dreptate prea devreme. Absenta
n acel moment a notiunii de nivel de Realitate n filosofie a ascuns continutul.
Multi au crezut ca logica lui Lupasco ar viola principiul noncontradictiei - de unde
denumirea, putin cam de nenteles, de logica contradictiilor- si ca ar prezenta
riscul alunecarii semantice la nesfrsit. n plus, frica viscerala de a introduce
notiunea de treime inclusa, cu rezonantele sale magice, nu a facut dect sa
creasca nencrederea legata de aceasta logica. ntelegerea axiomei treimii incluse
existenta unui al treilea termen T care este simultan A si non-A se lamureste
complet cnd este introdusa notiunea de nivel de Realitate.
Pentru a obtine o imagine clara asupra sensului treimii incluse, reprezentam
cei trei termeni ai noii logici A, non-A si T si dinamismul lor asociat printr-un
triunghi care are unul dintre vrfuri situat la un nivel de Realitate si celelalte doua
vrfuri la un alt nivel de Realitate. Daca s-ar opta pentru un singur nivel de
Realitate, situatia ar aparea ca o lupta ntre doua elemente contradictorii (exemplu:
unda A si corpuscului non-A). A treia posibilitate, aceea a starii T, se exerseaza la
un alt nivel de Realitate, unde ceea ce apare dezbinat (unda sau corpuscul) este de
fapt unit si ceea ce apare drept contradictoriu este sesizat ca noncontradictoriu.
Aceasta este proiectia lui T pe singurul si acelasi nivel de Realitate care produce
cuplurilor aparent antagoniste, mutual exclusive (A si non-A). Un singur si acelasi
nivel de Realitate nu poate zamisli dect opozitii antagoniste. Ca rezultat al
propriei naturi, el se autodistruge daca este separat complet de celelalte nivele de
Realitate. Un al treilea termen caruia sa-i spunem T, care este situat la acelasi
nivel de Realitate cu opusii A si non-A, nu poare realiza concilierea. Diferenta

13
ntre triada cuprinznd treimea inclusa si triada hegeliana se lamureste utiliznd
consideratia legata de rolul timpului. ntr-o triada cu treime inclusa cei trei termeni
coexista n acelasi moment de timp. n schimb, cei trei termeni din triada hegeliana
se succed n timp. Acesta este motivul pentru care triada hegeliana este incapabila
de a realiza concilierea elementelor opuse, n timp ce triada treimii incluse poate
face acest lucru. n logica treimi incluse opozitiile sunt mai curnd entitati
contradictorii: tensiunea ntre contradictii da nastere la o unitate mai ampla dect
cea ipotetic inclusa n ele.
De asemenea apar si marile pericole de nentelegere produse de confuzia
destul de actuala ntre axioma treimii incluse si axioma non-contradictiei. Logica
treimii incluse este noncontradictorie, n sensul ca axioma noncontradictiei este
perfect respectata, cu conditia largirii notiunii de adevar si fals ntr-o asa
maniera nct regulile cu implicatie logica sa cuprinda nu mai mult de doi termeni
(A si non-A) sau trei termeni (A, non-A si T) care sa coexiste n acelasi moment de
timp. Este o logica formala de aceeasi calitate cu oricare alta logica formala: aceste
reguli se traduc printr-un formalism matematic relativ simplu. Este important de
subliniat ca un logician de meserie ca Petru Ioan a ajuns la aceeasi concluzie.
Logica treimii incluse nu este o simpla metafora pentru un ornament arbitrar al
logicii clasice, permitnd cteva incursiuni aventuroase si pasagere n domeniul
complexitatii. Logica treimii incluse este o logica a complexitatii si, probabil,
logica sa privilegiata n masura n care permite traversarea, ntr-o maniera
coerenta, a diferitelor domenii de cunoastere. Logica treimii incluse nu anuleaza
logica treimii excluse, i restrnge numai domeniul de valabilitate. Logica treimii
excluse este cu siguranta valabila pentru situatii relativ simple, ca de exemplu
circulatia masinilor pe autostrada: nimeni nu intentioneaza sa introduca pe o
autostrada al treilea sens n raport cu sensul permis si cel interzis. n schimb, logica
treimii excluse este nociva n cazurile complexe, ca de exemplu domeniul social

14
sau politic. Ea se comporta n acest caz ca o veritabila logica a excluziunii: binele
sau raul, la dreapta sau la stnga, femeile sau barbatii, bogatii sau saracii, albele
sau negrele. Ar fi relevant daca s-ar ntreprinde o analiza a xenofobiei, rasismului,
antisemitismului sau nationalismului pe baza principiilor logicii treimii excluse.
O analiza pertinenta asupra influentei treimii incluse si a notiunii de nivele de
Realitate n domeniul teologiei a fost facuta recent de Thierry Magnin. Ne
asteptam n anii care vin la progrese importante n directia studiului constiintei,
datorita introducerii celor doua notiuni. Nu este constiinta cel mai bun laborator n
care se poate include treimea?
Structura gdeliana a Naturii si a cunoasterii
Considerarea simultana a treimii incluse si a nivelelor de Realitate m-a condus
la formularea unui model transdisciplinar al Naturii si cunoasterii.
Care este teoria care poate descrie trecerea de la un nivel de Realitate la altul?
Exista vreo coerenta, se observa vreo legatura de ansamblu ntre nivelurile de
Realitate? Care este rolul observatorului-subiect n existenta unei eventuale unitati
a tuturor nivelurilor de Realitate? Exista un nivel de Realitate privilegiat n raport
cu toate celelalte niveluri? Unitatea cunoasterii, daca ea exista, este de natura
obiectiva sau subiectiva? Care este rolul ratiunii n existenta unei eventuale unitati
a cunoasterii? Care este, n domeniul reflexiei si al actiunii, puterea predictiva a
noului nivel de Realitate? Si, n sfrsit, ntelegerea lumii prezente este oare
posibila? Realitatea cuprinde, conform modelelor noastre, un anumit numar de
niveluri. Consideratiile care vor urma nu depind de faptul ca acest numar ar fi finit
sau infinit. Pentru limpezirea terminologiei de expunere, vom presupune ca
numarul este infinit.
Doua niveluri adiacente sunt legate prin logica treimii incluse n sensul ca starea
prezenta T, a unui anumit nivel, este legata la un cuplu de elemente contradictorii
(A, non-A) din nivelul imediat vecin. Starea T opereaza unificarea contradictoriilor

15
A si non-A, dar aceasta unificare se opereaza la un nivel diferit de acela unde este
situat A si non-A. Axioma non-contradictiei este respectata n acest proces. Acest
fapt este semnificativ att timp ct vom obtine astfel o teorie completa, care va
putea tine seama de toate rezultatele cunoscute si cele n devenire? Raspunsul la
aceasta ntrebare nu are dect un interes teoretic. Toata ideologia, sau tot
fanatismul care se prezinta ca o ambitie de a schimba fata lumii, este bazata pe
convingerea n integralitatea demersului lor. Ideologiile sau fanatismele n
chestiune conduc la certitudini de detinere a adevarului, a ntregului adevar.
Exista binenteles o coerenta ntre diferitele nivele de Realitate, cel putin n lumea
naturala. De fapt, o vasta autoconsistenta pare sa conduca evolutia universului, de
la infinitul mic la infinitul mare, de la infinitul scurt la infinitul lung.
Logica treimii incluse este capabila sa descrie coerenta ntre nivelurile de Realitate
prin procesul iterativ, prezentnd etapele urmatoare:
1. Un cuplu de entitati contradictorii (A, non-A) situat la un anumit
nivel de realitate este unificat printr-o stare T situata la un nivel de
Realitate imediat vecin;
2. La rndul sau, aceasta stare T este legata la un cuplu de entitati
contradictorii (A, non-A), situat la nivelul sau;
3. Cuplul de entitati contradictorii (A, non-A) este, la rndul sau,
unificat printr-o stare T situata la un nivel diferit de Realitate, imediat
vecin cu acela unde se afla terminalul (A, non-A, T). Procesul repetitiv
continua la infinit pna la epuizarea tuturor nivelurilor de Realitate
cunoscute sau conservabile.
n alti termeni, actiunea logicii treimii incluse sub diferite nivele de Realitate
induce o structura deschisa, gdeliana, a ansamblului nivelurilor de Realitate.
Aceasta structura are o nclinare considerabila spre teoria cunoasterii, dar implica
imposibilitatea creierii unei teorii complete, nchisa n ea nsasi.

16
De fapt, starea T realizeaza, n acord cu axioma non-contradictiei, unificarea
cuplului entitatilor contradictorii (A, non-A) fiind asociata n acelasi timp, la un alt
cuplu de entitati contradictorii (A, non-A). Aceasta semnifica ca se poate
construi, plecnd de la un anumit numar de cupluri mutuale exclusive, o teorie
noua care elimina contradictiile la un anumit nivel de Realitate, dar aceasta teorie
nu este dect temporala, caci ea va conduce inevitabil, sub presiunea legaturii
strnse ntre teorie si experienta, la descoperirea de noi cupluri de entitati
contradictorii, situate la un nou nivel de Realitate. Aceasta teorie va fi deci, la
rndul ei, nlocuita pe masura ce noi nivele de Realitate se vor descoperi, prin
teorii si mai unificate. Axioma non-contradictiei iese din ce n ce mai ntarita din
acest proces. n acest sens putem vorbi de o evolutie a cunoasterii, fara a putea
ajunge la o non-contradictie absoluta, implicnd toate nivelele de Realitate, deci,
cunoasterea este pentru totdeauna deschisa.
Consideratiile precedente ne permit sa raspundem ntr-o maniera riguroasa
la trei chestiuni interesante formulate recent de logicianul Petru Ioan: de ce ne
limitam la treimea inclusa? De ce nu se introduce patrimea inclusa, cincimea
inclusa, etc.? n lumina carei scheme, care ar trebui descrisa, patrimea inclusa, de
exemplu, ar trebui sa unifice A, non-A si T. Sau, poate termenul T este cel care
realizeaza aceasta unificare! Termenul T este oare patrimea inclusa? Cu
siguranta nu, caci el este, n zona n care functioneaza, treimea unificatoare a lui A
si non- A, acesti doi ultimi termeni aparnd la acelasi nivel de Realitate cu T.
Altfel zis, structura patrimii incluse ( A, non-A, T) se descompune n doua
structuri de treime inclusa: (A, non-A, T) si (A, non-A, T). Nu este deci nevoie
de o patrime inclusa, de o cincime inclusa, etc. Dar n acest sens, treimea
inclusa este o treime infinita sau, mai precis, este o treime fara limita. Acest
rezultat este apropiat de celebra teorema a lui Peirce, demonstrata cu ajutorul
teoriei grafurilor: [] poliada superioara unei triade poate fi analizata n termenii

17
triadei, dar o triada nu poate fi analizata, n general, n termenii unei diade. Nu
este vorba de o simpla analogie. Schema noastra, aratata explicit, poate fi
desfasurata biunivoc n grafuri. n consecinta, teorema lui Pierce trebuie sa fie
respectata.
Structura deschisa de ansamblul nivelurilor de Realitate este n acord cu unul
din rezultatele stiintifice cele mai importante ale secolului XX: teorema lui Gdel
n ceea ce priveste aritmetica. Teorema lui Gdel ne spune ca un sistem de axiome
prea bogat conduce inevitabil la rezultate fie confuze, fie contradictorii. Aceasta
ultima afirmatie este adesea ignorata n scrierile care mediatizeaza aceasta teorema.
Implicatiile teoremei lui Gdel au o importanta considerabila pentru toata teoria
moderna a cunoasterii. Teorema se refera la domeniul aritmeticii, deci binenteles
al matematicii care include aritmetica. Ori matematica, ca instrument de baza al
fizicii teoretice, contine evident aritmetica. nseamna ca cercetarea unei teorii
fizice complete este iluzorie. Daca aceasta afirmatie este adevarata pentru
domeniile cele mai riguroase de studiu ale sistemelor naturale, cum s-ar putea visa
la o teorie completa ntr-un domeniu infinit mai complex acela al stiintelor
referitoare la sufletul si psihicul omului?
De fapt, cercetarea n maniera axiomatica, conducnd la o teorie completa
(fara rezultate indecise sau contradictorii) marcheaza simultan att apogeul ct si
punctul de ncepere al declinului gndirii clasice. Visul axiomatic se prabuseste
datorita verdictului sfntului sfintilor gndirii clasice rigoarea matematica.
Teorema pe care Gdel a demonstrat-o n 1931 nu a avut dect un slab ecou ntr-un
cerc foarte restrns de specialisti. Aceasta explica probabil strania tacere a lui
Lupasco asupra acestei teoreme si asupra semnificatiei sale epistemologice, care
este si lupasciana. Structura gdeliana adaptata ansamblului nivelurilor de
Realitate, asociata logicii treimii incluse, implica imposibilitatea de a construi o
teorie completa care sa descrie trecerea dintr-un nivel n altul si, a fortiori, sa

18
descrie ansamblul de niveluri de Realitate. Entitatea care leaga toate nivelurile de
Realitate, daca ea exista, trebuie sa fie cu siguranta o unitate deschisa. Exista cu
siguranta o coerenta a ansamblului nivelelor de Realitate, dar aceasta coerenta este
orientata: o sageata (care semnifica directia) este asociata ntregii transmisii de
informatie de la un nivel la altul. n consecinta, coerenta, daca este limitata la
anumite niveluri de Realitate, se opreste la nivelul cel mai nalt si la ce mai de
jos. Pentru ca aceasta coerenta sa continue si dupa aceste doua nivele limita,
avnd n vedere presupusa unitate deschisa, trebuie sa luam n considerare ca
ansamblul de niveluri de Realitate se prelungeste printr-o zona de non-rezistenta
pentru experientele, descrierile, imaginile sau formalismele matematice ale noastre.
Aceasta zona de non-rezistenta corespunde, n modelul nostru de realitate, cu un
val pe care Bernard dEspagnat l numeste realul ascuns si este cu siguranta
legat de afectivitatea lupasciana.
Nivelul cel mai nalt si nivelul cel mai de jos al ansamblului nivelelor de
Realitate se unesc prin zona de transparenta absoluta. Aceste doua nivele fiind
diferite, transparenta absoluta apare ca ceva acoperit de un val, din punctul de
vedere al experientelor, reprezentarilor, descrierilor, imaginilor sau formalismelor
noastre matematice. De fapt, unitatea deschisa a lumii presupune ca ceea ce este n
jos este la fel cu ceea ce este n sus. Izomorfismul ntre sus si jos este
restabilit prin zona de non-rezistenta. Non-rezistenta acestei zone de transparenta
este datorata, cu siguranta, limitelor corpurilor si organelor noastre de simt, oricare
ar fi instrumentele de masura care ar prelungi aceste organe de simt. Afirmatia
despre o cunoastere umana infinita (care exclude zona de non-rezistenta), desi
afirmam limitele corpurilor si organelor noastre de simt, pare sa fie o mistificare
lingvistica. Zona de non-rezistenta corespunde sacrului, adica a ceva care nu se
supune nici unui rationament. Proclamarea existentei la un singur nivel de
Realitate elimina sacrul, aceasta nsemnnd pretul autodistrugerii nivelului nsusi.

19
Ansamblul nivelurilor de Realitate si zona complementara a non-rezistentei
constituie Obiectul transdisciplinar. n viziunea transdisciplinara, pluralitatea
complexa si unitatea deschisa sunt doua fatete ale uneia si aceleiasi Realitati.
Coexistenta dintre pluralitatea complexa si unitatea deschisa permite aparitia
unui nou Principiu de Relativitate: nici un nivel de Realitate nu constituie un loc
privilegiat de unde am putea ntelege toate celelalte niveluri de Realitate. Un nivel
de Realitate este ceea ce el este, deoarece toate celelalte niveluri exista
concomitent. Acest Principiu de Relativitate este fundamentul unei noi abordari a
religiei, politicii, artei, educatiei sau vietii sociale. Deoarece privirea noasta asupra
lumii se schimba, lumea se schimba. n viziunea transdisciplinara, Realitatea nu
este numai multidimensionala - ea este de asemenea multireferentiala. Diferitele
niveluri de Realitate sunt accesibile cunoasterii omului ca urmare a existentei a
diferitelor nivele de perceptie, care se gasesc n corespondenta biunivoca cu
nivelurile de Realitate. Aceste nivele de perceptie permit o viziune din ce n ce mai
generala, unificatoare, care nglobeaza Realitatea, fara a o epuiza vreodata complet.
Coerenta nivelurilor de perceptie presupune, ca si n cazul nivelelor de Realitate, o
zona de non-rezistenta a perceptiei. Ansamblul nivelelor de perceptie si zona sa
complementara de non-rezistenta, constituie Subiectul transdisciplinar.
Cele doua zone de non-rezistenta, ale Obiectului si Subiectului
transdisciplinare trebuie sa fie identificate pentru ca Subiectul interdisciplinar sa
poata comunica cu Obiectul interdisciplinar. Fluxului de informatie traversnd, de
o maniera coerenta, diferitele niveluri de Realitate, i corespunde un flux de
constiinta care traverseaza, tot de o maniera coerenta, diferitele nivele de perceptie.
Cele doua fluxuri sunt ntr-o relatie de izomorfism datorita existentei unei singure
si aceeasi zone de non-rezistenta. Cunoasterea nu este nici exterioara nici
interioara: ea este n acelasi timp si exterioara si interioara. Studiul Universului si
studiul fiintei umane se sustin unul pe altul. Zona de non-rezistenta joaca rolul de

20
treime secret inclusa, care permite unificarea n propriile diferente, a Subiectului
transdisciplinar cu Obiectul transdisciplinar. Rolul treimii explicit sau n mod
secret inclusa n noul model transdisciplinar de Realitate nu este, la urma urmei,
asa surprinzator. Cuvintele trei si trans au aceeasi radacina etimologica: trei
semnifica transgresia lui doi, adica ceea ce va fi dincolo de doi.
Transdisciplinaritatea este transgresia dualitatii, opunndu-se astfel cuplurilor
binare de tipul: subiect-obiect, subiectivitate-obiectivitate, materie-constiinta,
natura-divin, simplitate-complexitate, diversitate-unitate. Aceasta dualitate este
depasita prin unitatea deschisa care nglobeaza concomitent Universul si fiinta
umana.
Concluzie referitoare la: treimea inclusa n logica, treimea inclusa n ontologie
si treimea secret inclusa
Treimea inclusa logica este utila n planul largirii clasei de fenomene
susceptibile de a fi ntelese prin intermediul ratiunii. Explica paradoxurile
mecanicii cuantice, n totalitatea lor, ncepnd cu principiul de superpozitie. Risc
acum facnd predictia ca n deceniul urmator treimea inclusa si va face intrarea n
viata de toate zilele prin rolul jucat n constructia calculatoarelor cuantice, care vor
marca unificarea dintre revolutia cuantica si revolutia informationala. Consecintele
acestei unificari sunt incalculabile. Nu prea departe poate, sunt de prevazut mari
descoperiri n biologia constiintei daca barierele mentale referitoare la notiunea de
nivel de Realitate vor dispare pe parcurs. Aceasta ne va putea arata utilitatea
treimii incluse ontologice, implicnd consideratii simultane pentru mai multe
nivele de Realitate. Discipline multiple ca spre exemplu: artele, dreptul sau istoria
religiilor vor avea sansa unei nnoiri complete. Si etica sau educatia vor putea n
sfrsit sa se puna n conformitate cu cerintele mileniului care se naste. n starea de
unitate trebuie se existe trei treimi. A treia treime - treimea secret inclusa - este
pavaza mpotriva oricarei derive neostiintifice sau totalitare, contra oricarei tentatii

21
de dictatura prin economic, economic care ar putea reprezenta haina de protectie pe
care aceste derive sau dictaturi ar mprumuta-o, pentru a reusi. Treimea secret
inclusa este jandarmul misterului nostru ireductibil, singurul fundament posibil
pentru toleranta si demnitate umana. Fara aceasta treime secret inclusa, totul este
doar ramasita pamnteasca.

22

S-ar putea să vă placă și