A fost o zi cum n-a mai fost vreuna,

Cnd Te-ndreptai,Isuse,spre cetate

Pe-un mgru,smerit ca-ntotdeauna,
Ins vuia prin gloate,ca furtuna,
Un clocot de sperane nviate.

Nicicnd n-ai fost primit cu-atta soare,

Cu-attea flori ce-i mpleteau parfumul,
Nicicnd attea fee zmbitoare
Nu s-au smerit,czndu-i la picioare,
Cu hainele s i atearn drumul.

Se dezbrcau n cinstea Ta finicii,

Punndu-i la picioare neprihana
Strivit-n clorofila rmuricii,
i gloatele strigau cu ucenicii:
Osana mpratului,osana!

Aa gseti Isuse drag cu cale

S intri-n inimi,ca i n cetate,
ntmpinat cu imnuri,osanale,
Clcnd pe-ale smereniei petale
i nviind speranele uitate.

A fost o zi cnd am trait sublimul,

O zi ce struie i tot n prag e
Cnd eu,nensemnatul,anonimul,
Te-ntmpinam ca i Ierusalimul
Cnd Te-ndreptai spre el dinspre Betfaghe.

Dar n cetate-ai cunoscut trdarea,

Triumful Tu s-a transformat n dram
Cnd fila-ntoars a-nsemnat schimbarea,
i plini de ur cereau condamnarea
Cei ce Te-au aclamat,gloata infam.

Eu ns vreau,Isuse,cu ardoare
Ca i-n cetatea mea interioar
S fiu mereu ca la ntmpinare,
Ca prin vorbire,fapt sau umblare
S nu Te rstignesc a doua oar.