Electrocardiograma

Dr. Adelina Vlad

 Este metoda standard folosita in clinica pentru a investiga
activitatea electrica a cordului
Este neinvaziva, ieftina si versatila

Permite identificarea
Aritmiilor
Tulburarilor de conducere
Ischemiei miocardice
Hipertrofiei si dilatarii cavitatilor cordului
Diselectrolitemiilor
Susceptibilitatii crescute pt moarte subita (interval QT
prelungit)
 Electrocardiograma reprezinta inregistrarea grafica a
potentialelor electrice generate de fibrele miocardice de lucru
Cordul este suspendat intr-un mediu bun conducator electric;
semnalele electrice sunt culese cu ajutorul electrozilor metalici
plasati pe tegument, amplificate si inregistrate apoi de
electrocardiograf

voltaj
timp
 Inregistrarea Undelor de
Depolarizare si Repolarizare
Voltmetru Depolarizarea (- +)
Electrod avanseaza catre electrodul
negativ
Electrod
pozitiv generand o unda
pozitiv pozitiva (A)

Repolarizarea (+ -), care

progreseaza catre electrodul
pozitiv, genereaza o unda
negativa (C)

Absenta unei diferente de

potential intre cei doi
electrozi conduce la
inregistrarea unei linii
izoelectrice (B,D)
Caracteristici ale ECG Normale
Electrocardiograma normala
este formata dintr-un numar
de unde, pozitive si negative,
conectate prin segmente de
linii izoelectrice
Undele corespund
depolarizarii si repolarizarii
versantului extracelular al
sarcolemei miocardiocitelor
de lucru pe parcursul ciclului
cardiac
 Unda P depolarizarea atriala
Segmentul PQ intervalul de timp dintre sfarsitul activarii atriale
si inceputul depolarizarii ventriculare
Complexul QRS activarea ventriculara
Unda T repolarizarea ventriculara
 Relatia dintre PA Ventricular si
Undele QRS T pe ECG

Potential de actiune (PA) monofazic

inregistrat intr-o fibra miocardica
ventriculara
Inregistrare ECG realizata simultan:
QRS apare la inceputul PA, iar unda
T la sfarsitul acestuia

Cand miocardul ventricular este in intregime polarizat ori

depolarizat pe electrocardiograma se inregistreaza o linie
izoelectrica
 Depolarizarea rapida (faza 0 a PA) corespunde complexului QRS
Factori care scad panta fazei 0 prin diminuarea influxului Na+
(flecainida, procainamida ori hiperpotasemie) tind sa prelungeasca
durata complexului QRS

Faza de platou (faza 2) corespunde segmentului izoelectric ST

Conditii care prelungesc faza 2 (amiodarona, hipocalcemie) cresc
durata segmentului ST
Scurtarea fazei 2 (digitala, hipercalcemie) scad durata segmentului
ST

Repolarizarea activa (faza 3) corespunde undei T

 The electrical
cardiac cycle
generates fast
changing
potentials
throughout the
heart

Curentii electrici care se propaga

prin miocard sunt produsi de
- fibre ale tesutului excito-
conducator
- fibre miocardice de lucru

ECG inregistreaza numai curentii extracelulari produsi de miocardul

de lucru atrial si ventricular
 Undele de depolarizare si repolarizare miocardica au directie,
sens si magnitudine pot fi reprezentate prin vectori

ECG inregistreaza suma spatiala si temporala a potentialelor

electrice (vectori) produse de fibre miocardice multiple, care sunt
transmise la suprafata corpului

Limitari inerente:
De sensibilitate activitatea anumitor regiuni poate fi anulata
sau diminuata, devenind prea slaba pentru a putea fi
inregistrata
De specificitate aceeasi rezultanta vectoriala poate fi
generata prin inregistrarea unor semnale selective sau prin
anularea partiala a fortelor orientate in sensuri opuse
Inregistrarea Activitatii Electrice a
Cordului
Activitatea electrica a cordului poate fi masurata cu voltmetre
conectate la suprafata corpului prin electrozi

negativ nul pozitiv

 Sistemul Derivatiilor
Electrocardiografice
Electrozii sunt configurati sub forma mai multor derivatii electrice
O derivatie inregistreaza fluctuatii ale voltajului extracelular
generat intre electrozii sai

Electrocardiograma standard foloseste 12 derivatii:

6 in planul frontal
3 derivatii bipolare sau derivatiile standard ale membrelor
3 derivatii unipolare modificate (amplificate) ale membrelor

6 in planul transversal
derivatiile unipolare precordiale
 O derivatie bipolara
Consta din doi electrozi plasati in doua puncte diferite
Inregistreaza diferenta de potential intre cele doua puncte
(valoarea absoluta a potentialului la oricare dintre cei doi
electozi nu este cunoscuta)
Un electrod este considerat pozitiv, celalalt negativ

O derivatie unipolara
Masoara potentialul absolut intr-un singur punct
Necesita un potential de referinta
Potentialul este inregistrat de un electrod unic electrodul
inregistrator sau activ, considerat pozitiv fata de potentialul de
referinta
 Willem Einthoven
Premiul Nobel pentru Fiziolgie sau Medicina in 1924
 Derivatiile Bipolare Standard
Derivatia I
Electrodul negativ este plasat pe bratul
drept, cel pozitiv, simetric pe bratul stang
Defineste in planul frontal o axa la 0
Derivatia II
negativa la bratul drept, pozitiva la piciorul
stang
Defineste in planul frontal o axa la +60
Derivatia III
Conexiunea negativa la bratul stang,
pozitiva la piciorul stang
Defineste in planul frontal o axa la +120

Inregistreaza diferenta de potential intre doua

membre, in plan frontal
 Triunghiul lui Einthoven
Este delimitat de axele celor trei derivatii standard ale membrelor
Legea lui Einthoven: daca potentialele electrice inregistrate de
oricare doua din cele trei derivatii bipolare ale membrelor sunt
cunoscute la un moment dat, valoarea potentialului inregistrat de
cea de-a treia poate fi determinat matematic prin insumarea
primelor doua (teorema lui Kirchhoff)
Tinand cont de semnele + si ale derivatiilor, legea lui Einthoven
devine: I + III = II

+
Derivatiile Unipolare (Amplificate)
ale Membrelor
Derivatii ale planului frontal, compara potentialul inregistrat de un
electrod al membrelor (brat stang, brat drept, picior stang) cu
media celorlalti doi (metoda Goldberger)
Doi electrozi sunt conectati la borna negativa a
electrocardiografului prin intermediul unor rezistente electrice, iar
cel de-al treilea, considerat electrod activ, inregistrator, este
conectat la borna pozitiva a aparatului
 aVR (augmented voltage right)
+
Electrodul pozitiv este plasat pe
bratul drept
Axa derivatiei este orinetata in
planul frontal la -150

aVL (augmented voltage left)

Electrodul pozitiv este plasat pe
bratul stang
+
Axa derivatiei este orientata in
planul frontal la - 30

aVF (augmented voltage foot)

Electrodul pozitiv este plasat pe
piciorul stang
Axa derivatiei este orientata in
planul frontal la + 90
 Sistemul Hexaxial
Rezulta prin suprapunerea axelor celor 6 derivatii ale planului
frontal
Cele 6 axe ale derivatiilor divid planul frontal in 12 segmente,
care subantind unghiuri de 30
Vectorii Cardiaci Sunt Tridimensionali
 Derivatiile Precordiale
In mod obisnuit sunt utilizate sase
derivatii precordiale unipolare:
V1: electrodul este plasat in
spatiul patru intercostal
parasternal drept
V2: spatiul patru intercostal
parasternal stang
V4: spatiul cinci intercostal pe lina
medioclaviculara
V3: la jumatatea distantei dintre
V2 si V4
V6: spatiul cinci intercostal pe linia
axilara medie
V5: la jumatatea distantei dintre
V4 si V6.
 Derivatiile precordiale sunt
orientate in planul transversal,
perpendicular pe planul derivatiilor
frontale

Suprafata cordului este situata in

proximitatea peretelui toracic
Fiecare derivatie precordiala
inregistreaza cu predilectie
potentialul electric al miocardului
din imediata sa vecinatate
Anomalii ventriculare relativ
discrete, mai ales ale peretelui
ventricular anterior, pot produce
modificari electrocardiografice
importante in derivatiile precordiale
 Borna Wilson
Cate un electrod explorator este plasat in fiecare
dintre cele 6 pozitii descrise si conectat la borna
pozitiva a sistemului de inregistrare
Potentialul de referinta (borna Wilson) este
realizat astfel:
Electrozii membrelor sunt conectati impreuna,
prin intermediul unor rezistente de 5000 W, la
borna negativa a electrocardiografului
fiecare derivatie precordiala inregistreaza
potentialul la una dintre pozitiile precordiale
relativ la media potentialelor celor trei membre
Potentialul de referinta ramane relativ constant
pe parcursul ciclului cardiac potentialul
inregistrat de derivatia precordiala reflecta strict
activitatea electrica a zonei in care este
amplasat electrodul explorator
 Perspective Asupra Cordului

Miocardul
lateral
Miocardul
anterior Derivatiile I,
Derivatiile V1 V4 aVL, V5, V6

Miocardul
inferior Derivatiile II, III, aVF
Vedere inferioara Vedere anterioara

Vedere laterala
 Reprezentarea Vectoriala a
Derivatiilor
Vectorii derivatiilor sunt orientati astfel:
Pentru derivatiile bipolare: de la electrodul negativ catre cel pozitiv
Pentru derivatiile unipolare: de la jumatea distantei dintre electrozii
care sunt conectati impreuna pt a forma referinta, catre electrodul
activ (pozitiv)

Lead I vector
aVF
Vectori Cardiaci
Activitatea electrica a cordului intr-un
anumit moment poate fi aproximata
printr-un singur dipol si reprezentata
printr-un vector, numit vector cardiac

Localizarea, orientarea si magnitudinea

vectorilor cardiaci variaza potrivit
patternului campului electric miocardic
dintr-un anumit moment
 De la Vactori Cardiaci la Unde
Electrocardiografice
Amplitudinea si polaritatea undelor
ECG inregistrate intr-o derivatie sunt
proportionale cu magnitudinea si sensul
proiectiei vectorilor cardiaci pe axa
acelei derivatii
a
a. Daca vectorul cardiac este orientat
catre polul pozitiv al derivatiei
aparatul inregistreaza un potential
pozitiv unda pozitiva in derivatia
respectiva
b. Daca vectorul cardiac este orientat
in sens opus fata de polul pozitiv al
derivatiei aparatul inregistreaza
un potential negativ unda b
negativa in acea derivatie
Undele ECG reflecta fluctuatii ale voltajului extracelular
inregistrate de fiecare derivatie

A vector cardiac
corespunzator activarii
ventriculare

B, C, D proiectii ale
A pe axele derivatiilor
I, II si III, cu ilustrarea
undelor R inregistrate
pe ECG
Geneza ECG Normale
 Criterii de Evaluare
Unde
Morfologie
Polaritate
Axa
Amplitudine (mV)
Durata (s)

Segmente
Este pe linia izoelectrica sau nu?
Durata

Intervale
Durata
Depolarizarea Atriala si Unda P
V6
AS
AD

P bifazic in V1
Lead I vector V1
aVF

Plan frontal Plan orizontal

 Unda P - Caracteristici
Forma
In dom; uneori bifazica (V1, V2), sau discret bifida (V5,
V6, aVL), datrita ansincronismului partial al activarii
atriale
Polaritate
pozitiva in derivatiile I,II, aVL, aVF, V4 V6
negativa in aVR
Axa: 0 75
Durata: < 0.12 s
Amplitudinea:
< 0.25 mV in derivatiile membrelor
Deflexiunea negativa terminala in V1 < 0.1 mV in
adancime
1 mV

1 mm = 0.04 s
 Repolarizarea Atriala si Unda Ta
Repolarizarea atriala incepe in
proximitatea NSA
Vectorul repolarizarii atriale are
aceeasi directie dar sens opus
vectorului depolarizarii
Unda de amplitudine mica si
polaritate opusa undei P (Ta)

In ECG normala Ta este mascata

de complexul QRS
 Conducerea prin NAV si
Segmentul PR
Segmentul PR
Este linia izoelectrica dintre sfarsitul undei P si debutul
complexului QRS

Durata: 0.02 0.12 s

Punte temporala intre activarea atriala si cea ventriculara

! Depolarizarea NAV, a fasciculului His, a ramurilor acestuia

si a retelei Purkinje genereaza potentiale care sunt prea
mici pentru a fi inregistrate la suprafata corpului de un
aparat ECG standard
 Intervalul PR
Intervalul PR = unda P + segmentul PR

Reprezinta timpul dintre initierea activarii atriale si debutul

activarii ventriculare

Durata: 0.12 0.20 s, variaza cu frecventa cardiaca si cu

varsta
 Depolarizarea Ventriculara si
Complexul QRS
1. Activarea septala
V1, V2, aVR = derivatii ventriculare
drepte unde pozitive de
amplitudine mica, r
I, aVL, V5, V6 = derivatii ventriculare
stangi unde negative cu
Lead I vector
amplitudine mica, q
aVF
 2. Depolarizarea apexului
ventricular
V1, V2, aVR tranzitia catre unda
negativa, S
I, aVL, V5, V6 tranzitia catre
unda pozitiva, R

Lead I vector
aVF
 3. Activarea peretelui
ventricular stang vectorul
dominant al activarii
ventriculare
V1, V2, aVR unda negativa
cu amplitudine mare, S
I, aVL, V5, V6 unda pozitiva
Lead I vector cu amplitudine mare, R
aVF
 4. Activarea ariilor posterobazale
ale vetriculului stang
V1, V2, aVR parte terminala a
ascendenta a undei negative S (o
readuce la linia izoelectrica)
I, aVL, V5, V6 mica deflexiune
negativa, s
Lead I vector
aVF
QRS in Derivatiile Membrelor
Lead I vector

aVF
QRS in Derivatiile Precordiale

rS qRs
 Vectocardiograma Depolarizarii
Ventriculare
Vectocardiograma ilustreaza progresia paternului depolarizarii
sau repolarizarii miocardice reprezentat vectorial moment de
moment (infasuratoarea tuturor vectorilor momentani ai
depolarizarii ventriculare, spre exemplu vezi fig.)

Vectocardiograma QRS
 Complexul QRS
Nomenclatura:
Unda Q
Prima unda negativa a complexului
Durata: < 0.03 0.04 s; exceptie: in derivatiile V1, V2 orice Q
este anormal
Amplitudine: < R wave, < 0.2 0.3 mV
Unda R
Prima unda pozitiva a complexului
Forma si dimensiunea nu sunt clar standardizate; amplitudinea
cea mai mare in V5 si/ sau V6
O a doua unda pozitiva este notata R
Unda S
A doua unda negativa a complexului daca exita unda Q, sau
prima unda negativa in caz contrar
Durata: < 0.04 s
Amplitudinea cea mai mare in V1 si/ sau V2
 qRs qR R bifid rSR QS QS bifid

Undele cu amplitudine mare sunt notate cu majuscule

Complexul QRS - Caracteristici
Morfologie:
R/S < 1 in V1 V3; orice unda Q este anormala in
aceste derivatii
R/S > 1 in V5 V6

Axa QRS = vectorul rezultant al activarii ventriculare

in planul frontal
Limite normale: -30 - +90
Deviatie axiala stanga: -30 - -90
Deviatie axiala dreapta: +90 - 180
 Durata QRS: < 0.11 s masurata in derivatia cu cel mai larg
complex
Deflexiunea intrinsecoida:
- Masoara durata activarii transmurale in dreptul electrodului
pozitiv al unei derivatii precordiale (V1, V2, V5, V6)
- Se determina de la varful ultimei unde R pana la punctul
de debut al complexului QRS
- Valori normale: < 0.035 s in V1, V2 si < 0.045 s in V5, V6

QRS ID ID
 Amplitudinea QRS = suma algebrica a amplitudinilor
undelor componente
> 1 mV intr-una dintre derivatiile precordiale, > 0.5 mV
intr-o derivatie standard

Amplitudinea undelor R si S este importanta pentru

diagnosticul hipertrofiei ventriculare stangi:
Sokolow-Lyon index: Sv1 + (Rv5 or Rv6) > 3.5 mV
Cornell voltage criteria: Sv3 + SaVL 2.8 mV for men,
2.0 for women
sau drepte:
Sv1 > 0.7 mV, RV5 or V6 > 0.7 mV etc.
 Segmentul ST
Izoelectric, miocardul ventricular este depolarizat in
intregime
Variatii de < 1mm (< 2 mm in V1,2) sunt considerate
normale
 Repolarizarea Ventriculara
Incepe in ariile epicardice
ale miocardului ventricular
si la nivelul apexului
Vectorul repolarizarii
ventriculare este orientat
catre apex
Unda T are aceeasi
polaritate cu a complexului
QRS precedent
 Caracteristicile Undei T
Morfologie
Asimetrica, are panta ascendenta lina, panta descendenta
abrupta, si varf rotunjit
Polaritate
Pozitiva in I, II, aVL, aVF, V5, V6
negativa in aVR
variabla in III, V1 - V3
Axia
0 - 90;
Formeaza un unghi < 60 cu axa QRS, numit unghi QRST
Duratia
Indeterminabila, debutul undei T neputand fi localizat cu
precizie
Amplitudine
1/3 din amplitudinea undei R precedente
 Unda U
Apare uneori dupa unda T
Are aceeasi polaritate cu unda T si o amplitudine mai mica de
0.1 mV
Substratul sau electrofiziologic este discutabil; poate fi
determinat de o repolarizare tardiva a celulelor mezomiocardice
(cu PA de durata mai lunga) sau a cardiomiocitelor din arii cu
relaxare mecanica intarziata

ST interval

ST
segment

PQ Isoelectric line
segment

PQ interval QT interval
 Intervalul QT
Cuprinde complexul QRS, segmentul QT si unda T
Acopera durata activarii si repolarizarii ventriculare (correspunde
duratei PA ventricular)
Se determina in derivatia cu cel mai lung interval QT si fara unde
U
Este caracterizat de durata
 Durata intervalului QT
Variaza cu frecventa cardiaca (scade cand frecventa creste
intrucat durata PA se scurteaza la cresterea frecventei de
stimulare)
Ecuatia Bazzet:
QTc = QT/RR,
unde QTc inseamna QT corectat iar RR reprezinta durata
dintre doua unde R consecutive (un ciclu cardiac).

Este dependenta de derivatie = dispersia QT; variatii

normale < 0.05 s, cel mai lung in V2, V3; accentuarea
dispersiei intervalului QT este un semn de variabilitate
crescuta a repolarizarii si de risc aritmogen
Valori normale: QTc < 0.44 s; poate fi usor prelungit la femei
Interpretarea Electrocardiogramei
1) Calibrarea
2) Determinarea frecventei cardiace
3) Determinarea ritmului
4) Determinarea axei QRS
5) Determinarea duratei intervalelor
6) Analiza morfologiei si a interrelatiei dintre elementele
electrocardiogramei (P, P-Q, Q, QRS, ST, T, QT) in
derivatiile frontale si precordiale
sau
6) Identificarea elementelor definitorii pt. hipertrofie
7) Identificarea semnelor de ischemie/ infarct miocardic
 1) Calibrarea de Voltaj si de Timp
Pe verticala
1 mm (un patrat mic) = 0.1 mV
10 mm (doua patrate mari) = 1mV

Pe orizontala
Un patrat mic = 0.04 s
Un patrat mare = 0.20 s
 2) Calculul Frecventei Cardiace
Metoda directa
Frecventa cardiaca (FC) = nr. cicluri cardiace/ min = 60
s/ durata unui ciclu cardiac
Un ciclu cardiac corespunde intervalului dintre doua
unde ECG de acelasi tip, de pilda unui interval R-R

R R = 16 x 0.04 = 0.64 FC = 60/ 0.64 = 94 batai/min

 Calculul FC

R
wave

Metoda rapida
Se alege o unda R care se suprapune pe o linie groasa
Se numara patratele mari pana la urmatoarea unda R. Daca a
doua unda R este la 1 patrat mare de precedenta, FC este de
300 bpm, la 2 patrate mari 150 bpm, la 3 patrate mari 100
bpm, la 4 patrate mari 75 bpm, etc.

In exemplul nostru, un pic sub 100 bpm 94 bpm

3) Determinarea Ritmului Cardiac
Ritm cardiac = ritmul de activare a ventriculilor
Intrebari la care se raspunde pentru a stabili ritmul inimii:

Unde este localizat pacemakerul cardiac?

Care este calea de conducere de la pacemaker pana la

ultima celula ventriculara?

Pacemakerul functioneaza regulat si are o frecventa de

descarcare corecta?
 Pasul 1: Se calculeaza frecventa cardiaca
Pasul 2: Se determina regularitatea activarii ventriculare
Pasul 3: Se analizeaza undele P, pt a verifica daca
pacemakerul cardiac este localizat in AD, la nivelul
NSA
Pasul 4: Se determina intervalul PR, pt a evalua durata
depolarizarii atriale si a intarzierii PA la nivelul NAV
Pasul 5: Se determina durata complexului QRS, pt a evalua
conducerea PA prin miocardul venricular
Pasul 2: Determinarea regularitatii
R R

Se verifica egalitatea intervalelor R-R (folosind o rigla sau

semne de marcare pe o hartie)
Ritmul este regulat (R-R sunt echidistante)? Ocazional
neregulat? Neregulat, dar respecta un anumit patern
repetitiv? Neregulat, fara a respecta vreun patern?

In exemplul nostru?
Ritm regulat
 Pasul 3: Analiza undelor P

Undele P sunt prezente?

Toate undele P au acelasi aspect si polaritate corecta?
Undele P apar la intervale regulate?
Fiecare complex QRS este precedat de o unda P?

Interpretarea exemplului:

Unde P normale cu 1 unda P inaintea fiecarui

complex QRS
 Pasul 4: Analiza intervalului PR

Normal: 0.12 - 0.20 secunde.

(3 - 5 mm)

Interpretare?

0.12 secunde
 Pasul 5: Durata QRS

Normal: 0.04 - 0.12 secunde

(1 - 3 mm)

Interpretare?
0.08 seconds
 Analiza Ritmului Cardiac

Frecventa 90-95 bpm

Regularitate regulat
Unde P normale
Interval PR 0.12 s
Durata QRS 0.08 s

Interpretare? Ritm sinusal normal

Parametrii Ritmului Sinusal Normal

FC 60 - 100 bpm
Regularitate regulat
Unde P normale
Interval PR 0.12 - 0.20 s
Durata QRS 0.04 - 0.12 s

Orice abatere de la acesti parametri indica

prezenta unei aritmii cardiace
 4) Determinarea Axei QRS
(Axa Electrica a Inimii)
Axa electrica a inimii reprezinta vectorul rezultant al
depolarizarii ventriculare in planul frontal

Se obtine prin insumarea vectorilor momentani ai activarii

ventriculare (corespunzatori activarii septului, apexului,
peretilor liberi si a bazelor)
 Se determina prin analiza complexelor QRS in oricare
doua derivatii ale planului frontal

Sunt posibile doua abordari:

Metoda geometrica, precisa dar elaborata
Metoda inspectiei, rapida si usor de realizat, suficient
de precisa pentru practica clinica
 2 3 4
Se marcheaza pe hexaxa +2 unitati pe Se ridica perpendiculare Se conecteaza centrul cercului cu
derivatia II si +1 unitate pe aVR pe derivatia I si pe aVR intersectia celor doua perpendiculare

1 5
Se masoara amplitudinea Se estimeaza axa sagetii
rezultanta a QRS in doua galbene (la aprox. 95)
derivatii ale planului frontal

Metoda geometrica
 Fiecare unda a complexului QRS intr-o derivatie reprezinta proiectia unui
moment vectorial al depolarizarii ventriculare (activarea septului, apexului
etc) pe acea derivatie

Suma algebrica a amplitudinilor undelor complexului QRS intr-o derivatie a

planului frontal reprezinta proiectia vectorului rezultant al activarii
ventriculare (axa QRS sau axa electrica a cordului) pe acea derivatie

Perpendicularele ridicate din varful proiectiilor vectorului rezultant al activarii

ventriculare pe doua derivatii ale planului frontal (reprezentate ca parte a
hexaxei) se intersecteaza intr-un punct care marcheaza varful vectorului
rezultant al depolarizarii ventriculare

Conectand centrul hexaxei cu intersectia celor doua perpendiculare va

rezulta axa complexului QRS, numita si axa electrica a inimii; valori
normale: intre - 30 si + 90 de grade
 Metoda Inspectiei

1 2
Se identifica derivatia in Se identifica derivatia perpendiculara pe cea in care
care amplitudinea QRS este amplitudinea QRS este minima derivatia II in cazul
nula derivatia aVL in nostru (sageata galbena pe hexaxa. Daca
acest exemplu (sageata amplitudinea QRS este +, axa va fi orientata la + 60,
verde pe hexaxa) daca este -, axa este orientata la - 120. In exemplul
dat, axa este orientata la + 60
 Axa QRS este perpendiculara pe derivatia planului frontal
cu amplitudinea neta a complexului QRS minima sau
chiar nula;
un complex echidifazic este usor vizibil pe traseul ECG, si
are amplitudinea neta 0, oricat de ample ar fi undele
individuale ale complexului

Axa QRS este paralela cu derivatia planului frontal in

care amplitudinea QRS are valoarea cea mai mare

Cele doua derivatii implicate in demersurile descrise mai

sus sunt perpendiculare intre ele
+50
+30
 Daca nu exista nici o derivatie in care amplitudinea QRS
este nula sau aproape nula, cel mai probabil axa QRS
formeaza bisectoarea a doua derivatii separate printr-un
unghi de 30, pe care rezultanta QRS are proiectia maxima
si egala

+15
0
+120
 Orientatarea Axei QRS
The Limitele normale ale axei QRS sunt cuprinse intre - 30o si
+ 90o. o
-90
O axa QRS situata intre - 30o
o
-120 -60o
o
si - 90o este anormala si
-150o -30o
numita deviatie axiala
stanga.
180o 0o
Deviatia axiala dreapta este
definita de orientarea axei 150o 30o
QRS intre + 90o si + 150o
abnormal and called o
60o
120o o
90

O axa QRS localizata intre + 150o si - 90o defineste

deviatia axiala superioara dreapta.
 Deviatia Axiala Stanga

Deviatia axiala stanga la cordul

hipertensiv (hipertrofie ventriculara Deviatia axiala stanga produsa de blocul
stanga). Observati si prelungirea de ram stang. Durata complexului QRS
discreta a duratei complexului QRS. este considerabil crescuta
 Deviatia Axiala Dreapta

Stenoza congenitala a valvei pulmonare Deviatie axiala dreapta indusa de

cu hipertrofie ventriculara dreapta. blocul de ram drept. Se observa
Deviatie dreapta superioara a axei QRS, cresterea considerabila a duratei
cu o prelungire discreta a duratei complexului QRS.
complexului QRS
 5) Masurarea Intervalurilor
Intervalele de interes sunt PR si QT, dar si durata
complexelor QRS

Intervalul PR

< 0.12 s 0.12-0.20 s > 0.20 s

Eliberare crescuta de
catecolamine
Normal Blocuri ale NAV
Sindrom Wolff-
Parkinson-White

Wolff-Parkinson-White 1st Degree AV Block

Complexul QRS
< 0.10 s 0.10-0.12 s > 0.12 s
Bloc complet de ram
drept sau stang
Normal Hemiblocuri Extrasistole
ventriculare
Ritmuri ventriculare

Incomplete bundle branch block 3rd degree AV block with

ventricular escape rhythm
Intervalul QTc

< 0.44 s > 0.44 s

Long QT

Normal QT lung

Torsades de Pointes
Un QT prelungit poate fi deosebit de periculos. Poate predispune la un tip de aritmie
ventricualra numit torsada varfurilor. Cauze posibile: medicamente, tulburari electrolitice,
afectiuni ale SNC, infarct miocardic, afectiuni cardiace congenitale.
 QT = 0.40 s
RR = 0.68 s
Square root of
RR = 0.82
QTc = 0.40/0.82
= 0.49 s

Intervalul PR? Durata QRS? Intervalul QTc?

0.16 secunde 0.08 secunde 0.49 secunde
Interpretare: PR si QRS normale, QT lung
 RR

23 boxes 17 boxes

10 boxes 13 boxes

QT

Normal QT Long QT

QTc = QT/RR
Inainte sa calculam QTc, putem face urmatoarea estimare
rapida:
Un QT > jumatate din intervalul RR este probabil lung
 6) Hipertrofia

ECG permite diagnosticarea:

Dilatarii atriale drepte
Dilatarii atriale stangi
Hipertrofiei ventriculare drepte (HVD)
Hipertrofiei ventriculare stangi (HVS)
 Hipertrofia Ventriculara
Este indusa de presiuni sau volume crescute
Modificari ECG
Unde R, S cu amplitudine crescuta
Deviatia axei QRS
Cresterea deflexiunii intrinsecoide
Inversarea undei T
 7) Modificari ECG Induse de
Infarctul Miocardic

Urmarim urmatoarele:
Unde Q anormale
Supra sau subdenivelari ale segmentului ST
Unde T ascutite, aplatizate ori inversate

Supra sau subdenivalarea segmentului ST in cel putin doua

derivatii este semnul ECG cel mai precoce si mai relevant in
cursul unui infarct miocardic acut (IMA)
Supradenivelarea segmentului ST
Supradenivelarea
segmentuli ST in cel putin
2 derivatii este un indiciu
pertinent pentru
diagnosticul IMA

Intrucat perfuzia
miocardului este
regionala, aria infarctata
este la randul sau
regionala derivatii ECG
specifice pot conferi
perspectiva optima
asupra zonei lezate
IMA Anterior
IMA Inferior
Segmentul ST este supradenivelat in derivatiile II, III si
aVF
IMA Anterolateral
In acest caz sunt afectati atat peretele anterior (V2-V4) cat
si cel lateral (V5-V6, I si aVL)!
8) Alte patologii diagnosticabile
prin ECG
Efectul unor medicamente (digitala, antiaritmice din clasele
1 si 3, medicamente psihotrope etc.)

Anomalii electrolitice si metabolice (Ca, K, Mg, pH etc.)

Etc
 Teste ECG Speciale
Folosirea unor derivatii suplimentare utile in diagnosticul
IMA peretelui ventricular drept si posterior (V1R V6R; V8, V9)
Derivatii esofagiene pentru o mai buna inregistrare a
activitatii atriale sau pentru monitorizarea intraoperatorie a
ischemiei miocardice
Monitorizarea Holter intregistrarea ECG, a presiunii arteriale
ori a amandurora timp de 24 48 h; ECG evalueaza aritmii
intermitente
Inregistrarea evenimentelor pana la 30 de zile, poate
surprinde tulburari de ritm infrecvente care ar putea scapa
monitorizarii Holter; sistemul de inregistrare este activat de
pacient cand apar simptomele
Monitorizarea continua a segmentului ST detectia precoce a
ischemiei si a unor forme grave de aritmii (monitorizare intra- si
postoperatorie, etc)