Sunteți pe pagina 1din 6

Drept Procesual Civil Curs 23.10.

2013

Participantii Procesului Civil

1. Instanta. Incidente privind legala alcatuire a instantei


a) Compunerea instantei Desemneaza alcatuirea completului de judecata cu
numarul de judecatori prevazut de lege. De regula, la judecata in prima instanta
compunerea legala este cu un judecator; in mod exceptional, in litigiile de
munca, acestuia i se for alatura si doi asistenti judiciari, insa aceasta constituie o
problema de constituire legala a instantei iar nu de compunere.
La judecata in apel Compunerea instantei este cu doi judecatori
La judecata in recurs 3 judecatori
La Inalta Curte de Casatie si Justitie exista complete de 5 si de 9 judecatori si
inclusiv Sectii Unite (care rezolva Recursurile in Interesul Legii)

Nerespectarea regulilor privind compunerea instantei, se invoca


prin intermediul unei exceptii de procedura absoluta dilatorie
numita exceptia privind gresita compunere a instantei.

b) Constituirea instantei Reprezinta alcatuirea completului de judecata cu


judecator/i plus grefieri plus magistrat asistent (insa numai la ICCJ) si procuror
atunci cand participarea Ministerului Public este obligatorie; In litigiile de munca
pe langa judecator si grefier, completul este legal constituit numai daca are si cei
doi asistenti judiciari (unul este reprezentantul sindicatului, celelalt este
reprezentantul patronatului). Cand procurorul participa in mod facultativ la
procesul civil, legala constituire a completului nu-l include.

Nerespectarea constituirii instantei se invoca cu exceptia privind gresita


constituirii a instantei, care este o exceptie de procedura absoluta si dilatorie.

Daca in completul de judecata participa judecatori sau procurori care nu au depus


inca juramantul sau in privinta carora nu s-a emis inca Decret Prezidential de
numire in functii se invoca nelegala constituire a instantei. Astfel, in cazul in care,
completul de judecata este compus si constituit cu un judecator stagiar caruia i s-a
repartizat o pricina de competenta judecatorilor definitivi.

In cazul in care, se invoca si se admite exceptia privind nelegala compunere a


instantei (care se rezolva chiar de judecatorul in fata caruia se invoca) atunci dosarul
va fi mutat pe cale administrativa prin registratura instantei, in baza repartizarii
aleatorii, catre un complet legal compus, dupa caz, cu un judecator daca e vorba de o
pricina aflata in prima instanta de fond.

- Cu doi judecatori daca era vorba de un apel.


- Cu trei judecatori daca era vorba de un recurs

Acest incident poate surveni mai ales in acele situatii in care, se


pune problema recalificarii caii de atac formulate de parte.
Exemplu: Partea declara recurs impotriva hotararii primei instante,
intr-o prima faza, dosarul este repartizat unui complet cu trei
judecatori, iar la prima zi de infatisare, sau la primul termen in care
procedura este legal indeplinita, in fata acestui complet, se pune in
discutia contradictorie a partilor, calificarea corecta a caii de atac.
Daca se ajunge la concluzia ca respectiva hotarare era supusa mai
intai, sau numai caii de atac a apelului, in baza art. 152 NCPC, dupa
caz si cu aplicarea art. 457 alin (3) NCPC, completul de recurs va
decide ca apelul este calea de atac legala, iar urmarea acestei
constatari, dosarul va fi transpus/inregistrat la un complet de apel
compus din doi judecatori.

In ipoteza in care, se invoca nelegala constituire a instantei,


judecatorul cauzei va lua masuri pentru ca la termenul urmator,
pentru care va dispune amanarea judecatii, completul sa fie legal
constituit. Exemplu: Va emite o adresa catre Ministerul Public,
facandu-i cunoscut ca pentru termenul de judecat subsecvent sa fie
delegat un procuror in acea cauza. Cat timp instanta nu va fi legal
constituita, nu se poate face niciun act de procedura (in caz contrar
ar fi nule absolut), instanta putand lua doar masuri pentru reglarea
neregularitatii, inclusiv poate dispune amanarea cauzei la un alt
termen de judecata.
Art. 41 NCPC Cazuri de incompatibilitate absoluta

Art. 42 NCPC Alte cazuri de incompatibilitate absoluta

A) Incompatibilitate absoluta Potrivit art. 41 NCPC alin. (1), judecatorul care a


pronuntat o incheiere interlocutorie sau o hotarare prin care s-a solutionat cauza
nu va mai putea solutiona aceeasi pricina, in apel, in recurs, in contestatie in
anulare, sau reviziure si nici in caz de casare cu trimitere spre rejudecare.
Incheierea interlocutorie este o incheiere premergatoare care dand rezolvare
anumitor chestiuni in legatura cu procesul, leaga instanta de solutia pronuntata,
aceasta nemaiputand reveni asupra ei, chiar daca ulterior si-a dat seama ca a
gresit. De regula, sunt incheieri interlocutorii, acelea prin care instanta rezolva :
- Exceptiile procesuale
- Incheieriile de admitere in principiu, in cadrul procesului de partaj
- Incheieriile privind admisibilitatea in principiu, a cererilor de interventie privind
tertii in procesul civil
- incheierile privind suspendarea judecatii, etc.

Cu toate acestea, chestiunea incompatibilitatii are la baza interdictia cumulului de


decizii in privinta aceluiasi judecator, mai exact, ideea de a se evita ca acelasi
magistrat sa-si spuna de doua ori parerea cu privire la aceeasi cauza, ceea ce
inseamna ca, pentru a deveni incompatibil acel judecator trebuie sa fi rezolvat o
chestiune litigioasa in legatura cu fondul cauzei dedusa judecatii. Privit din acest
context, faptul ca norma legala de la art. 41 alin, (1) NCPC, se refera generic la
incheieri interlocutorii, nu este de natura a ne face sa concluzionam ca orice
incheiere interlocutorie poate atrage incompatibilitatea judecatorului. De pilda,
atunci cand judecatorul anuleaza ca netimbrata cererea de chemare in judecata, nu
rezolva fondul si ca atare nu devine incompatibil.

De regula, incheierile interlocutorii cu privire la exceptiile procesuale de fond


sunt cele care leaga judecatorul deoarece aprecierile asupra existentei interesului,
calitatii procesuale, capacitatii procesuale, prescriptiei, etc. sunt de natura sa
prefigureze solutia pe fondul cauzei

Art. 41 NCPC : Judecatorul care solutioneaza cauza, nu ar putea sa o judece a


doua oara, chiar intr-un complet colegial, de apel, recurs sau alte cai extraordinare
pentru ca s-ar incalca interdictia cumulului de decizii
In legislatia anterioara, contestatia in anulare si reviziurea nu figurau intre
situatile enumerate de fostul art. 24 VCPC, desi era evident ca un judecator care a
rezolvat de pilda un recurs si ar intra si in constituirea si compunerea completului
care solutioneaza reviziurea impotriva hotararii de recurs care evoca fondul
deoarece se apreciaza ca ar fi greu sa-si schimbe opinia, chiar si in noile circumstante
invocate de revizuient. Totodata, nu se poate sustine ca exista caz de
incompatibilitate in ipoteza in care instanta de apel, respectiv de recurs,
desfiinteaza/caseaza pronuntand o hotarare intermediara de admitere a
apelului/recursului, iar ulterior retine cauza spre rejudecare urmand a pronunta o
noua hotarare, ar fi in situatie de incompatibilitate.

Potrivit art. 41 alin. (2): Nu pot lua parte la judecata acele persoane care au avut
ocazia sa-si spuna parerea cu privire la pricina in anumite calitati: Martori, experti,
arbitri, procurori, avocati, asistenti judiciari, magistrati-asistenti, mediatori, in
aceeasi cauza.

Pentru nerespectarea dispozitiilor art. 41 NCPC se poate invoca exceptia de


incompatibilitate absoluta, sau exceptia de recuzare absoluta, ca exceptie de
procedura absoluta, dilatorie. Daca instanta care va solutiona exceptia (este vorba
despre completul imediat urmator, stabilit potrivit regulamentului de ordine
interioara al instantelor) o va admite ca fiind intemeiata, atunci dosarul va fi
repartizat aleatoriu unui alt complet sau, dupa caz, unui complet din care sa nu faca
parte si judecatorul aflat in situatia de incompatibilitate absoluta.

B) Cazuri de incompatibilitate relativa

Mijocul de invocare al neregularitatilor privind existenta unui caz de


incompatibilitate relativa, in privinta judecatorului sau dupa caz a altor persoane
din constitutirea instantei (a se vedea art. 54 NCPC). Se valorifica prin intermediul
exceptiei de recuzare ca exceptie de procedura dilatorie, relativa. Exceptia are
caracter relativ intrucat normele de la art. 42 NCPC sunt de ordine privata,
legiuitorul lasand la latitudinea partii sa aleaga daca se increde in impartialitatea
judecatorului, ori daca este cazul sa-l recuze .

Art. 41 Alte cazuri de incompatibilitate relativa


In ipoteza in care judecatorul cunoaste ca se afla intr-un caz de incompatibilitate
absoluta sau relativa, are obligatia sa se abtina. Declaratia de abtinere se face de
indata, in forma scrisa, sau chiar verbal in sedinta, fiind consemnata in incheiere.

Textul art. 43 alin. (1) NCPC, cu caracter de noutate, stabileste ca inainte de


primul termen de judecata, grefierul de sedinta va verifica in baza dosarului daca
judecatorul se afla in vreunul din cazurile de recuzare sau de incompatibilitate de la
art. 41 alin. 1 si 2. Pe de alta parte, judecatorul aflat intr-o situatie de
incompatibilitate va putea fi recuzat de oricare dintre parti, de regula inainte de
inceperea oricarei dezbateri, insa in ipoteza in care cel care propune recuzarea
cunoaste motivul de incompatibilitate la un moment ulterior, el trebuie sa faca
propunerea de indata ce motivul este cunoscut. Solutionarea exceptiei de
incompatibilitate, respectiv de recuzare se face de completul stabilit potrivit R.O.I.
fara ca in compunerea acestuia sa poata intra judecatorul aflat despre care se afirma
ca este in caz de incompatibilitate si nici cel care a declarat ca se abtine. AAtunci
cand din pricina recuzarii, nu s-ar putea alcatui completul de udecata, cererea de
recuzare/abtinere, va fi solutionata de instanta ierarhic superioara. Pot fi recuzati
numai judecatorii care fac parte efectiv din completul de judecata, caruia i s-a
repartizat spre solutionare, dosarul in care se propune recuzarea, ceea ce inseamna
ca nu pot fi recuzati toti judecatorii unei instante in fata unui complet de judecata.
Cererea de recuzare se face fie verbal intr-o sedinta, fie in scris, pentru fiecare
judecator in parte. Aratandu-se in mod explicit, atat cazul de incompatibilitate pe
care se intemeiaza cererea, cat si probele pe care partea intelege sa le foloseasca
dispozitiile art. 47 alin. 2 ofera solutia de inadmisibilitate in privinta cererii de
recuzare prin care s-ar invoca alte motive decat cele prevazute la art. 41 si art. 42.
Din coroborarea acestor cereri rezulta ca exceptia de inadmisibilitate se invoca si se
rezolva chiar de judecatorul in fata caruia se formuleaza cererea de recuzare sau de
completa in care participa acesta, prin derogare de la art. 50 NCPC din interpretarea
acelorasi texte, rezulta ca in ipoteza in care cererea de recuzare se intemeiaza din
dispozitiile art. 42 pct. 13 (atunci cand exista alte elemente care nasc in mod
intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea sa).

Judecatorul fata de care se propune recuzarea, nu va putea solutiona el cererea


invocand art. 47 alin 2 ci va trebui sa o trimita, potrivit art. 50 la un alt complet,
intrucat legea il opreste sa aprecieze el insusi daca motivul invocat de parte, naste
sau nu in mod intemeiat indoieli in ceea ce il priveste.
Modul de rezolvare a unor exceptii procesuale ca si respingerea/admiterea
unor probe nu pot constitui motive de recuzare deoarece insasi legea lasa
judecatorului cauzei, puterea de apreciere asupra acestora. In cazul in care se
invoca asemenea motive, se vor aplica dispozitiile art. 47 alin 2 NCPC.

Tot ca inadmisibila o va putea respinge insusi judecatorul in fata caruia se


invoca si cererea de recuzare care nu este motivata.

Procedura de solutionare a cererii de recuzare/abtinere

In camera de consiliu fara prezenta partilor asupra cererii de


recuzare/declaratiei de abtinere. Daca apreciaza necesar, instanta il poate asculta pe
judecatorul recuzat sau care a declarat ca se abtine si in aceleasi conditii poate
asculta si partile. Ascultarea la care se refera art. 51 alin1 nu trebuie confundata cu
proba cu interogatoriu care are loc intr-un proces propriu zis ci are in vedere situatia
in care cel chemat sa solutioneze exceptia are nevoie de lamuriri suplimentare fata
de cererea/declaratia si probele atasate acesteia. Art. 51 alin 3 dispune expres ca este
interzis interogatoriu ca mijloc de proba pentru motivele de recuzare. Se
solutioneaza printr-o incheiere intr-o sedinta publica.

Caile de atac impotriva acestor incheieri sunt prevazute expres de art. 53 si


practic aceste cai exista doar in cazul in care s-a respins recuzarea. Pentru ipoteza in
care s-a admis sau s-a respins recuzarea, incheierea este definitiva nefiind supusa
niciunei cai de atac