Parinti aghioriti.

Flori din Gradina Maicii Domnului

Cuviosul Paisie Aghioritul

trad.: ieroschimonah Stefan Nutescu

Editura Evanghelismos

2004

CUPRINS

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh

Parintele Tihon

Batrnul Evloghie (ucenicul lui Hagi Gheorghe)

Batrnul Pahomie (ucenicul batranului Evloghie si nepotul lui Hagi Gheorghe)

Parintele Serafim, pustnicul de pe Aton

Pustnicul necunoscut (poate unul din pustnicii nevazuti de pe Athon)

Ieromonahul Antim cel nebun pentru Hristos

Parintele Daniil cel minunat

Batrnul Cosma de la Pantocrator (Vierul)

Parintele Filaret, egumenul Sfintei Manastiri Konstamonitu

Batrnul Petru (Petrache)

Batrnul Augustin

Parintele Gheorghe Pustnicul

Batrnul Filaret

Batrnul Efrem Ticalosul

Batrnul Constantin cel nebun pentru Hristos

Ieromonah Sava de la Esfigmenu

Ieromonahul care a fost chinuit de diavol din pricina unui gnd de mndrie

Clericii nepregatiti care au fost mpiedicati sa liturghiseasca

Batrnul Avvacum

Cei doi monahi nchipuiti care s-au nselat

Ucenicul cel iubitor de voia sa

Ucenicul cel evlavios si ascultator

Monahul ncepator, cel iubitor de voia sa si nepasator

Tnarul monah nepasator

Batrnul monah nepasator

Ingerul a mustrat Manastirea Xiropotamu pe cnd era idioritmica

Fratele care s-a mntuit fara osteneala deoarece nu judeca niciodata pe nimeni

Vestirea mortii Parintilor Metodie si Ioachim

Ucenicul care n-a facut ascultare de staretului sau, dar s-a mntuit deoarece nadajduia n
Dumnezeu

Cntaretul care a praznuit mpreuna cu fratele ce adormise de sase luni

Batrnul Trifon

Parintele Chirii, pustnicul din Schitul Sfintei Manastiri Kutlumusiu si, mai trziu,
egumenul ei

Maica Domnului miruieste pe ncepatorul evlavios

Tnarul monah cel foarte credincios si marinimos, tamaduit de Hristos

Bolile ne pricinuiesc mare folos si plata cereasca daca le suferim cu rabdare

Slujitorul care crtea

Cuvntul nechibzuit al monahului negrijuliu care a primit de la Dumnezeu o pedeapsa

spre ndreptare

Maica Domnului apara si vegheaza pe monahii din Gradina ei ca o Mama buna

Cuviosul Mucenic Damian tamaduieste un tnar monah

Vrednicia monahului

Puterea rugaciunii monahului

Puterea rugaciunii Doamne Iisuse

Puterea rugaciunii

Rugaciunea cu osteneala

Din comoditatea lumeasca vine nefericirea duhovniceasca a monahului

Logica lumeasca aduce catastrofa duhovniceasca

Conditiile cele mai nsemnate pentru viata duhovniceasca de care se bucura Maica
Domnului sunt linistea si lipsa de grija

Monahii trebuie sa fie pilda buna pentru mireni

Sfntul Gheorghe se ngrijeste de praznicul sau

Sfntul Spiridon se ngrijeste de praznicul sau

Binecuvntarea lui Dumnezeu vine atunci cnd dam milostenie

Purtarea de grija a Maicii Domnului pentru Sfnta Manastire Filoteu n care se afla
icoana ei Dulcea Sarutare

Monahul nemilostiv care s-a nselat, pentru ca facea o nevointa seaca, fara dragoste si
discernamnt

Monahul care s-a mntuit din nfricosatoarea nselare

Intmplari minunate

Ingerul veacului al optulea

Intoarcerea la Dumnezeu (de pe pamnt la cer)

 n numele Tatlui l al Fiului i al Sfntului Duh

Mult m mustr contiina pentru c nu mi-am fcut nsemnri amnunite despre

virtuoii prini, care au trit acum, n ultimii ani i despre care mi-au povestit evlavioii
btrni pe vremea cnd eram monah nceptor; dar i pentru marea mea nepsare de a nu
pstra nici mcar n memorie experienele dumnezeieti pe care le-au trit acei btrnei
sfini i pe care mi le-au povestit cu mult simplitate, ca s m ajute duhovnicete.

Prinii acelei vremi aveau mult credin i simplitate i cei mai muli aveau putin
nvtur de carte. Dar fiindc aveau smerenie i rvn pentru nevoint, primeau mereu
iluminarea dumnezeiasc.

Pe cnd n vremea noastr, cnd s-au nmulit cunotinele, din pcate raiunea a
zdruncinat din temelii credina oamenilor i a umplut sufletele de semne de ntrebare i de
ndoieli. Aadar, firesc este s ne lipsim i de minuni, deoarece minunea se triete i
nu se explic prin raiune.

Duhul acesta foarte lumesc ce l stpnete pe omul contemporan, care i-a ntors toat
strduina spre a tri mai bine, cu mai mult confort i mai putin osteneal, din pcate a
influenat i pe cei mai muli oameni duhovniceti, care vor s se sfineasc cu mai putin
osteneal, lucru ce nu este cu putin, pentru c sfinii au dat snge i au luat Duh.

Dei ne bucurm astzi pentru aceast ntoarcere mare spre Sfinii Prini i monahism i
admirm pe tinerii vrednici ce se afierosesc cu totul acestora, n acelai timp ns ne i
doare, deoarece ne temem c acest material bun nu va gsi aluatul duhovnicesc potrivit, i
astfel aceast plmad duhovniceasc nu va crete, ci va ajunge ca pinea necrescut.

Chiar pn acum douzeci de ani se putea afla nc simplitatea ce cuprindea toat

Grdina Maicii Domnului. Iar acea mireasm a simplitii prinilor i aduna pe oamenii
evlavioi, ce se asemnau albinelor, i i hrnea. Acetia la rndul lor duceau i altora din
aceast binecuvntare duhovniceasc, spre a se folosi i aceia. Pe oriunde ai fi trecut
auzeai povestindu-se ntr-un mod foarte simplu, minuni i fapte cereti, pentru c Prinii
le considerau foarte fireti.

Trind aadar n aceast atmosfer duhovniceasc a harului, niciodat nu i-ar fi trecut

prin minte gndul ndoielii pentru cele ce le-ai fi auzit, pentru c i tu nsuti vedeai ceva
din acestea. Dar nici nu te-ai fi gndit s nsemnezi, sau s pstrezi n amintire pentru
urmai acele fapte dumnezeieti, deoarece credeai c acea atmosfer de pateric va
continua.

De unde s tii c dup civa ani cei mai muli oameni se vor desfigura din pricina
multei culturi deoarece nva n duhul ateismului i nu n Duhul lui Dumnezeu, ca s
sfineasc i cultura cea din afar i necredina va ajunge pn acolo nct minunile vor
fi considerate basme ale vremii de demult?

Firete, cnd medicul este ateu, oricte consultaii ar face unui sfnt cu mijloace
tiinifice (raze etc.), nu va putea distinge harul lui Dumnezeu. Pe cnd, dac el nsui va
avea sfinenie, va vedea cum iradiaz harul dumnezeiesc.

Ca s dau o imagine mai vie a harului i ca cititorii s neleag mai bine duhul prinilor
ce stpnea acum civa ani, am considerat c e bine s aduc, ca pilde, cteva ntmplri
ale btrnilor simpli ai acelei vremi.

Cnd eram nceptor la Mnstirea Esfigmenu, Cuviosul btrn Dorotei mi-a povestit c
la bolni venea i ajuta un btrnel care avea atta simplitate, nct credea c Inlarea
care este hramul mnstirii era o mare sfnt, ca Sfnta Varvara i, cnd se ruga cu
metaniile, zicea: Sfnt Inlare, roag-te pentru noi!

ntr-o zi a venit la bolni un frate bolnav i deoarece nu exista nici o mncare mai
ntritoare, btrnelul a cobort repede scrile la subsol i ntinzndu-i minile prin
fereastra ce ddea spre mare, a spus: Sfnta mea Inlare, d-mi un petior pentru
fratele! i, o, minune!, ndat un pete mare a srit n minile lui. Btrnelul l-a luat i,
ca i cum nu s-ar fi ntmplat nimic, l-a pregtit bucuros, ca s ntreasc pe acel frate.

Acelai btrn mi-a povestit i despre un alt monah (mi se pare Pahomie), care a mers la
Kapsala pentru mai mult nevoin i care a ajuns la o mare msur duhovniceasc. ntr-o
zi, un printe din aceeai mnstire a pstrat doi peti i i-a curat cu scopul de a merge
la printele Pahomie, ca s-i dea de binecuvntare. n timp ce i pregtea, un corb i-a luat
pe neateptate un pete i l-a dus la printele Pahomie n Kapsala (distant de cinci ore i
jumtate).

Printele Pahomie a primit vestire de la Dumnezeu despre vizita fratelui i n clipa cnd
se gndea cu ce s-l ospteze, corbul i-a lsat petele. Apoi, cnd a venit fratele i a aflat
aceasta, a slvit pe Dumnezeu, care i n vremea noastr i hrnete pe oamenii Si prin
corb, precum odinioar pe Proorocul Ilie.

De asemenea la Mnstirea Kutlumusiu, cu putini ani nainte, tria printele Haralambie,

un btrn foarte simplu, dar i foarte silitor, nu numai n cele duhovniceti, ci i la
ascultri, n toate era cel mai rvnitor. Printele Haralambie svrea cele mai multe
treburi deoarece n ultimii ani rmseser n mnstire putini prini i aceia btrni.

Avea n grij i biblioteca, dar l-au scos de acolo deoarece nu ncuia niciodat ua.
Obinuia s spun: Lsai pe oameni s citeasc crile. Nici prin gnd nu i trecea c
exist oameni care fur cri. Avea mult curie i simplitate. Afar de multele ascultri
ce le avea, sdea i pomi pentru urmai, deoarece credea c Mnstirea Kutlumusiu iari
va nflori. Minile lui lucrau mereu pentru ceilali, iar mintea i inima lui se nevoiau n
cele duhovniceti rostind nencetat rugciunea: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluiete-m!.
La slujbe era totdeauna primul. Conducea i o stran, fiind cntre. In timp ce
canonarhul se ducea la cealalt stran s i oteasc stihira, printele Haralambie rostea
repede-repede Doamne Iisuse, ca s nu-i ntrerup rugciunea sa nencetat.

Dei toat viata lui a muncit din greu i s-a nevoit foarte mult n cele duhovniceti, nu a
fost dobort de boal. Dar, din pcate, iat c o grip puternic l-a trntit la pat, i
medicul a spus prinilor s nu se deprteze de el, pentru c peste puin i va sfri viata.
Printele Haralambie auzind acestea de sub pturi, a spus:
- Ce spui? Eu nu mor, pn ce nu vor veni Pastile ca s spun: Hristos a nviat! ntr-
adevr, au trecut aproape dou luni, au venit Patile, a spus Hristos a nviat!, s-a
mprtit i apoi a adormit. Acest btrnel simplu i plin de mrinimie devenise un
adevrat fiu al lui Dumnezeu i de aceea a putut hotr mpreun cu El ziua morii lui.

La Schitul Ivirului, btrnul Nicolae din obtea Marchianilor mi-a povestit despre un
printe, care avea i el simplitate copilreasc. Odat, cnd secase fntna lor, acesta a
legat icoana Sfntului Nicolae cu o funie si a cobort-o n fntn, spunnd:
- Sfinte Nicolae, s urci mpreun cu apa, dac vrei s-ti aprind candela, cci poi face
aceasta. Vezi, vin atia oameni, i nu avem putin ap rece s le dm.

i, o, minune!, apa urca ncet-ncet, iar icoana Sfntului plutea deasupra. Cnd aceasta a
ajuns sus, a luat-o n mini, a srutat-o cu evlavie i a dus-o n biseric. (Aceasta s-a
petrecut cu vreo cincizeci de ani n urm).

La acelai schit, puin mai sus de aceast chilie, se afla chilia Sfinii Apostoli, unde
locuiesc acum doi prini, care sunt i frai dup trup. n obtea aceasta era i btrnul
Pahomie, pe a crui fa era zugrvit sfinenia.

Btrnelul acesta era foarte simplu i cu desvrire fr carte, dar plin de daruri
duhovniceti. Atunci cnd venea de srbtori la biserica schitului, nu se aeza niciodat n
stran, ci sttea totdeauna n picioare, chiar i la privegherile de toat noaptea. Rostea
nencetat rugciunea: Doamne Iisuse, iar atunci cnd se ntmpla ca cineva s l
ntrebe: Unde a ajuns slujba?, rspundea:
- Psalmi Prinii cnt psalmi.

Pentru el toate erau psalmi. Nici din psalmodie nu tia nimic, afar de Hristos a
nviat, pe care l cnta la Pati. Era ntotdeauna gata s fac voile altora, fr s aib
deloc voie proprie.

Orict de suprat ar fi fost cineva, dac l vedea pe printele Pahomie, i fugea

suprarea. Toi l iubeau, chiar i erpii. Acetia aveau ncredere n el i nu fugeau atunci
cnd l vedeau, n mprejurimile chiliei erau muli erpi, pentru c acolo se gsea ap.
Ceilali doi prini se temeau mult de erpi, n timp ce btrnul Pahomie se apropia de ei
zmbitor, i prindea i i scotea n afara gardului.

ntr-o zi, n timp ce mergea grbit la chilia Marchianilor, a gsit pe drum un arpe
mare, pe care l-a nfurat n jurul mijlocului su ca pe o curea, voind s termine mai
nti treaba pe care o ncepuse, i dup aceea s-l duc undeva mai departe de chilia
lor. Cnd printele lacov l-a vzut, s-a cutremurat, dar printele Pahomie s-a mirat de
aceasta. Dup aceea mi-a spus:
- Nu tiu de ce se tem de erpi. Printele Andrei al nostru se teme chiar i de scorpioni.
Eu adun n pumn scorpionii de pe perei i i arunc afar din chilie. Acum, cnd
minile mi tremur de parkinson, pe erpii cei mari i scot afar trndu-i.
- Pe tine de ce nu te muc erpii, printe Pahomie? l-am ntrebat.
- Iisus Hristos scrie undeva pe o foaie de hrtie c dac ai credin, poi apuca i erpii i
scorpionii, i nu te vor vtma.

Acest btrnel sfnt, printele Pahomie, a adormit pe 22 octombrie 1967, cu un an mai

nainte de stareul Tihon despre care voi vorbi n continuare, precum i despre ali cuvioi
prini, care s-au nevoit cu mrime de suflet n Grdina Maicii Domnului i s-au
desptimit cu ajutorul Maicii celei bune, Prea Curata Fecioar.

Aceti ostai de elit ai Bisericii noastre i-au biruit patimile, au nimicit pe vrjmaul
diavol i au fost ncununai de Hristos cu cunun nestriccioas.

Pe muli dintre acetia i-am cunoscut de aproape, dar, din pcate, nu i-am imitat i acum
m aflu foarte departe de ei. Doresc ns din toat inima ca i cei ce vor citi isprvile lor
dumnezeieti s-i urmeze i-i rog s ma pomeneasc i pe mine, srmanul Paisie, n
rugciunile lor. Amin.

Printele Tihon
Printele Tihon s-a nscut n Rusia, n Novaia Mihailovsk, n 1884. Printii lui, Pavel i
Elena, erau oameni evlavioi, de aceea era firesc ca i rodul lor Timotei dup numele
lumesc s le moteneasc evlavia i dragostea pentru Dumnezeu i s doreasc de mic
copil s se afieroseasc Lui.

Prinii vedeau rvna cea mare, dumnezeiasc, a copilului lor, dar nu ndrzneau s i dea
binecuvntarea de a mearge la mnstire, deoarece l vedeau voinic i cu o fire
zburdalnic. Voiau ca Timotei s se maturizeze i n gndire i dup aceea s hotrasc.
I-au dat ns binecuvntarea s viziteze mnstirile pe o perioad de timp de trei ani, de la
vrsta de aptesprezece pn la douzeci de ani. Atunci a fcut pelerinajele lui cele mari,
trecnd pe la vreo dou sute de mnstiri din Rusia. Cnd ajungea la mnstiri, cu toate
c era foarte istovit de mersul pe jos, evita cu bun simt ospitalitatea lor ca astfel s se
nevoiasc i s nu ngreuieze pe alii.

Intr-o provincie, ns, s-a chinuit mult, pentru c locuitorii de acolo mncau pine de
secar. Timotei nu mnca nimic altceva dect pine, dar acea pine de secar nu a putut-o
mnca deoarece avea un miros urt i era ca noroiul. De aceea tnrul se epuizase de tot.
Aadar s-a dus la brutar, de la care ceruse i alt dat, s-l roage din nou s-i dea putin
pine alb, creznd c pentru el va avea pine mai bun. Acela, ns, vzndu-l pe
Timotei de departe i-a spus s plece.

Mhnit i epuizat, tnrul s-a retras ntr-un colt i cu toat simplitatea lui copilreasc s-a
rugat Maicii Domnului astfel: Maica Domnului, vreau s m ajui, cci voi muri pe
drum nainte de a m face clugr. Nu pot mnca aceast pine. M-a apucat s termine
rugciunea cnd deodat i-a aprut nainte o Tnr cu chipul strlucitor, care i-a dat o
pine alb i apoi a disprut, n clipa aceea Timotei s-a pierdut cu firea, nu-i putea
explica acea ntmplare, i treceau prin minte felurite gnduri. Un gnd i spunea c poate
l-a auzit fiica brutarului i i s-a fcut mil de el i a spus tatlui ei s-i dea putin pine
bun. Deci merse iari la brutar ca s-i mulumeasc. Dar brutarul a crezut c Timotei i
bate joc de el i l-a ocrt cu mnie.

- Hai, fugi de aici, c eu n-am nici femeie, nici fiic!

Dup ce Timotei a mncat acea pine binecuvntat i s-a ntrit i duhovnicete, i-a
continuat pelerinajul su i la celelalte mnstiri, dar acel fapt inexplicabil i venea mereu
n minte. A petrecut mult timp n aceast nedumerire, dar mai trziu, cnd un monah i-a
dat o carte cu icoanele fctoare de minuni ale Maicii Domnului din Rusia, i a vzut-o
pe Maica Domnului din Kremlin, i-a sltat inima de evlavie, ochii i s-au umplut de
lacrimi de recunotin i a spus: Aceasta mi-a dat pinea cea alb. i de atunci a
nceput s o simt pe Maica Domnului mai aproape, precum copilul pe mama sa.

Dup pelerinajul fcut la mnstirile din patria sa a mers s se nchine i la Muntele

Sinai, cel clcat de Dumnezeu, unde a stat dou luni, iar de acolo a plecat la Sfintele
Locuri, unde a pustnicit o vreme, dincolo de rul Iordanului. Dei Locul cel Sfnt l-a
ajutat, totui n-a aflat linite din pricina duhului lumesc al vremii noastre, care a distrus,
din nefericire, cu aa-zisa lui civilizaie, chiar i locurile pustii i sfinte, unde se linitesc
i se sfinesc sufletele. De aceea a fost nevoit s plece la Sfntul Munte.

Ispititorul, ns, avnd experien de mii de ani, nelegnd c acest tnr evlavios va
spori n viata duhovniceasc i va ajuta multe suflete s se mntuiasc, a ncercat s-l
mpiedice, ntorcndu-se din pustia Iordanului n Ierusalim, pe cnd se pregtea s se
nchine pentru ultima oar la Sfntul Mormnt i s-i ia rmas bun de la cunoscuii si,
vicleanul a folosit ca unelte ale sale dou femei fr fric de Dumnezeu, rusoaice, care l-
au chemat acas la ele, ca s-i dea, chipurile, pomelnice s le pomeneasc la Sfntul
Munte. Timotei cel fr de rutate, care totdeauna avea gnduri bune, le-a crezut i a
mers. Dar cnd l-au ncuiat nuntru i s-au npustit asupra lui cu intenii pctoase, s-a
pierdut cu firea, s-a nroit i dnd un brnci femeilor i unul uii a fugit din ghearele
oimilor, precum odinioar losif, pstrndu-i astfel curia. Dup aceea a venit aa cum
era, ca o floare curat i s-a sdit n Grdina Maicii Domnului, a sporit i a bine
miresmuit cu virtuile lui, precum vom vedea mai jos.

Prima lui metanie a fost la Chilia Burazeri, unde a stat cinci ani. Deoarece aici nu a aflat
linitea din pricina multor nchintori rui, a luat binecuvntare i a plecat la
Karulia(Karulia, loc pustnicesc situat ntre Kapsocalivia i Sfnta Ana.), unde a pustnicit
cincisprezece ani. Toat perioada de timp de la Karulia a petrecut-o n nevoine aspre.
Singurele lui ocupaii erau metaniile i nchinciunile fcute cu rugciunea Doamne
Iisuse i studiul duhovnicesc, mprumuta cri de la mnstiri, iar prinii de acolo i
ddeau ca binecuvntare posmag din cel care prisosea de la mas, pentru care el i
pomenea n rugciunile sale. Astfel se nevoia cu mrime de suflet, ca i luntric s devin
nger i nu numai pe dinafar cu Schima ngereasc.

De la Karulia a venit la marginea Kapsalei (deasupra Kaliagrei- Kaliagra, portul

Mnstirii Kutlumusiu situat ntre Mnstirile Iviron i Stavronikita.), la o chilie de pe
moia Mnstirii Stavronikita, unde a ngrijit un btrn. Dup ce a murit btrnelul i a
luat binecuvntarea lui a rmas singur n acea chilie. De atunci nu numai c nu i-a
neglijat nevoinele lui duhovniceti, ci le-a i nmulit. i pentru c s-a nevoit cu mrime
de suflet i cu mult smerenie, a primit din belug harul lui Dumnezeu.

Harul dumnezeiesc care slluia n sufletul su l-a descoperit oamenilor i muli

ndurerai alergau la el s-i cear sfatul i s fie mngiai de multa sa dragoste. Alii l
rugau s se preoeasc, ca s-i ajute i mai mult prin Taina Sfintei Spovedanii, dndu-le
astfel i iertarea pcatelor. Tocmai aceast nevoie de ajutor duhovnicesc pe care o
simeau muli cretini, l-a fcut s primeasc s fie hirotonit.

La chilia(Termenul chilie este folosit n Sfntul Munte pentru a denumi o sihstrie, care
poate avea sau nu biseric) sa, ns, nu exista biseric, care i era absolut necesar, i nici
bani nu avea, dar avea mult credin n Dumnezeu. Aadar a fcut rugciune i a pornit
spre Karyes(Capitala Sfntului Munte), avnd credin c Dumnezeu i va iconomisi
banii necesari pentru biseric. Dar nainte de a ajunge la Karyes, stareul Schitului Sfntul
Prooroc Ilie l-a zrit pe Printele Tihon i l-a chemat la el. Cnd s-a apropiat de el i-a
spus:
- Un cretin bun din America mi-a trimis civa dolari, s-i dau unui monah care nu are
paraclis ca s i-l zideasc. Sfinia Ta n-ai biseric, aadar ia-i i construiete-o.

Atunci Btrnul a lcrimat de emoie i recunotin fat de Dumnezeu. A mulumit

stareului i a spus: Dumnezeu s-l ierte pe omul lui Dumnezeu ce mi-a trimis
binecuvntarea. Bunul Dumnezeu, ca un cunosctor de inimi, mai nainte ca Btrnul
s-L roage, se ngrijise de paraclisul chiliei lui, pregtindu-i banii pentru clipa cnd acesta
avea s-i cear. Aadar, era firesc s-l asculte Dumnezeu de vreme ce i Printele Tihon
de mic copil l asculta, pzea poruncile Lui dumnezeieti, pentru care primea adeseori
binecuvntri cereti.

Dup aceea a aflat doi monahi zidari care au lucrat la paraclis rostind In acelai timp i
rugciunea, aa cum i dorea. Cnd a terminat bisericua, a nchinat-o Sfintei Cruci,
pentru c avea mult evlavie la ea, dar i ca s evite prznuirile de hram, deoarece la
nlarea Sfintei Cruci se postete i ziua este de doliu. Stareului nu-i plceau praznicele
deoarece creeaz nelinite i rspndire. El prznuia duhovnicete n fiecare zi, cu mult
nevoint i aproape fr mngiere omeneasc n groapa Kaliagrei, trind bucurii
paradisi-ace mpreun cu ngerii i cu sfinii. Cnd cineva l ntreba: Locuieti singur aici
n pustie?. Btrnul rspundea: Nu, locuiesc mpreun cu ngerii i arhanghelii, cu toi
sfinii, cu Maica Domnului i cu Hristos.

Intr-adevr simea prezenta ngerilor i ajutorul ngerului su pzitor.

Intr-o zi cnd l-am vizitat, a czut pe spate, n timp ce urca scrile, mpiedicndu-se n
hainele lui, cci purta multe. M-am ostenit destul ca s-l ridic, iar cnd l-am ntrebat dup
aceea: Ce-ai fi fcut Printe, singur, dac n-a fi fost eu?, m-a privit mirat i mi-a
rspuns cu fermitate: ngerul meu pzitor m-ar fi ridicat!.

Dei se afla singur ntr-un loc pustiu, i chilia lui nu avea aproape nimic cci le
lepdase pe toate ca s dobndeasc pe Hristos -, Grdina Maicii Domnului era pentru
Printele Tihon raiul pmntesc, cci acolo unde este Hristos, acolo e i raiul.

Muli ani n-a ieit n lume, dar odat, atunci cnd avusese loc un incendiu n Kapsala, a
fost nevoit, fr s vrea, s mearg ca martor la Tesalonic, mpreun cu ali prini.
Cnd Stareul s-a ntors n Sfntul Munte, prinii l-au ntrebat:

- Cum vi s-a prut oraul i oamenii, dup atia ani n care n-ati mai ieit n lume?
- N-am vzut oameni, ci pdure de castani, a rspuns Btrnul.

Stareul ajunsese la aceast msur duhovniceasc, pentru c iubea mult smerenia i

srcia, l iubea mult pe Hristos. n chilia Stareului nu vedeai nici un lucru de
pricopseal, care s fie de folos vreunui om. Lucruri asemntoare cu cele pe care le avea
n chilie, puteai gsi oricte ai fi vrut aruncate la gunoi. Dar pentru oamenii duhovniceti
orice lucru vechi care era al Printelui Tihon avea mare valoare, pentru c era sfinit.
Chiar i zdrenele lui erau privite cu evlavie i erau luate ca binecuvntare. De asemenea
orice lucru vechi sau jerpelit ar fi purtat, nu prea urt, deoarece se mprtea din
frumuseea lui luntric, n loc de culion purta un fel de glugi, pe care el singur le cosea
din buci de ras cu acul de cusut saci. Acestea rspndeau mai mult har dect
preioasele mitre arhiereti (firete, atunci cnd n inima arhiereului nu exist
Mrgritarul cel de mult pre).

Odat un vizitator l-a fotografiat aa cum era, cu gluga n loc de culion i cu o pijama ce
i-o puseser pe spate, vzndu-l pe Stare c-i este frig. Chiar i acum, cei care l vd n
fotografie pe Printele Tihon, cred c purta o mantie arhiereasc, dei era o pijama veche
trcat.

Mult l odihneau lucrurile srace i smerite i iubea mult neagoniseala, care l-a i eliberat
i i-a druit aripi duhovniceti. i astfel, cu sufletul ntraripat se nevoia mult, fr s simt
osteneala trupeasc, precum copilul nu simte oboseal cnd face voile tatlui su, ci
dragostea i afeciunea mpreun cu mngierea. Firete, acestea nu se pot compara cu
mngierile dumnezeieti ale harului, nici mcar cu gndul.

Precum am spus, rucodelia lui era nevointa duhovniceasc: postul, privegherea,

rugciunea lui Iisus, metaniile etc., pe care le fcea nu numai pentru sine, ci i pentru
toate sufletele (vii i mori). Cnd a mbtrnit i nu mai putea s se ridice atunci cnd
fcea metanii, lega o funie groas de tavan i cu ea se ridica. i astfel fcea metanii i se
nchina lui Dumnezeu cu evlavie. Iar aceast nevointa i-a pstrat-o pn cnd a czut la
pat, n care s-a odihnit timp de douzeci de zile, dup care a plecat la viata cea venic i
adevrat, unde se odihnete venic lng Hristos.

Rnduiala mncrii uscate, pe care o avea de tnr, a tinut-o pn la btrneile lui.

Gtitul mncrii l considera timp pierdut, cu att mai mult cu ct mncrurile bine
pregtite nici nu se potrivesc clugriei. Era firesc ca dup atta nevointa, afndu-se ntr-
o astfel de stare duhovniceasc, mncarea bun s nu-i mai pricinuiasc nici o plcere.
Cci l avea pe Hristos n el. Care l ndulcea i-l hrnea cu hran cereasc.

In discuiile lui totdeauna amintea de raiul cel dulce i din ochi i curgeau lacrimi dulci.
Nu se ndura s-i lase lucrarea duhovniceasc i s se ocupe de lucruri dearte, despre
care l ntrebau unii mireni.

Acele foarte puine lucruri care i trebuiau ca s triasc i le procura din puinul lucru de
mn pe care l fcea. Picta cte un Epitaf n fiecare an, pe care l ddea cu cinci-ase sute
de drahme i cu aceti bani tria tot anul.

Precum am spus, era foarte cumptat nct i o smochin o tia n dou pentru a mnca
din ea de dou ori. mi spunea: Mi, mi, mi, fiule, asta-i foarte mare!. Eu ns ca s
m satur, trebuia s mnnc un kilogram.

La fiecare Crciun, Stareul i procura un hering, ca s aib pete pentru toate cele
dousprezece zile de dup praznic, pn Ia Boboteaz. ira spinrii heringului n-o
arunca, ci o aga undeva cu o a i atunci cnd era vreun praznic mprtesc sau al
Maicii Domnului i era dezlegare la pete, fierbea puin ap ntr-o cutie de conserv,
afunda spinarea de dou-trei ori n ap, ca s ia puin miros, dup care punea puin orez.
Aa fcea el dezlegare i se prihnea pe sine c mnnc i supe de pete n pustie. Acea
spinare o aga iari n cui pentru alt dezlegare. Iar aceasta o fcea pn cnd se albea i
atunci o arunca.

Cnd vedea pe oameni c se purtau fa de el cu evlavie, se mhnea i le spunea:

- Eu nu sunt pustnic, ci un pustnic mincinos.

Numai la sfritul su a primit s fie puin ngrijit de oamenii care l iubeau n mod
deosebit, ca s-i nu-i mhneasc.

Cnd i aducea cineva mncare, o lua, dar dup aceea o ddea la btrneii din Kapsala.
Dac-i trimiteau bani, i ddea unui bcan evlavios ca s cumpere pine i s-o mpart la
sraci.

Odat, cineva din America i-a trimis nite bani. Atunci cnd Stareul i-a luat de la pot,
l-a vzut un mirean i, biruit de iubirea de argint, a mers noaptea la chilia Stareului ca s-
l prade, gndind c va afla i ali bani, fr s tie ns c i aceia pe care i primise,
Stareul i dduse tot atunci lui Kir Teodor, ca s ia pine pentru sraci. Dup ce l-a
chinuit din destul pe Stare l-a strns de gt cu o funie s-a convins c n-tr-adevr nu
avea bani i a plecat. Dar nainte de a pleca Printele Tihon i-a spus:
- Dumnezeu s te ierte, fiule!

Acest om ru a mers i la un alt btrn cu acelai scop, dar acolo l-a prins poliia i singur
a mrturisit c fusese i la Printele Tihon. Atunci un poliist a mers la Stare i l-a luat ca
martor, pentru c houl avea s fie dat n judecat, ns Stareul s-a mhnit pentru aceasta
i a spus poliistului:
- Fiule, eu l-am iertat pe ho din toat inima mea. Acela ns n-a dat importan
cuvintelor

Stareului, pentru c executa un ordin de sus, ci l-a luat cu sila spunndu-i:

- Haide repede, Printe! Aici nu merge iertarea.

In cele din urm guvernatorului i s-a fcut mil de Stare, i l-a lsat s se ntoarc de la
Ieriso, la chilia sa, pentru c plngea ca un copil mic, deoarece nu voia ca i el s se fac
pricin ca houl s fie pedepsit.

Cnd i aducea aminte de aceast ntmplare se minuna i spunea:

- Mi, mi, mi, fiule, mirenii tia au alt tipic! Piu au pe iart i Dumnezeu s te
ierte.

Stareul folosea cuvntul binecuvnteaz (termenul grecesc evloghison nseamn

deopotriv binecu-vinteaz i iart-m n. ed.) i atunci cnd cerea smerit
binecuvntarea altuia, la care ddea i el binecuvntarea sa cu rugciunea: Domnul s te
binecuvinteze.

Dup salutul obinuit conducea pe vizitatori n biseric, unde cntau mpreun

Mntuiete, Doamne, poporul tu i Cuvine-se cu adevrat iar dac era timp bun,
ieeau afar, sub mslin i sttea cu ei cinci minute, dup care se ridica voios zicnd:
- Ei, acum s v cinstesc!

Scotea ap din cistern i umplea o can pentru vizitator, punea i n tinicheaua lui (o
cutie de conserve ce o folosea i ca ibric) i apoi cuta s afle vreo bucat de rahat, uneori
uscat, alteori mncat de furnici, dar care nu pricinuia dezgust, deoarece avea
binecuvntarea Printelui Tihon. Dup ce le pregtea, Stareul fcea semnul Sfintei Cruci,
lua apa i zicea: Mai nti eu. Binecuvntai!. i atepta ca vizitatorul s-i spun:
Domnul s te binecuvinteze, altfel nu bea apa. Apoi ddea i el binecuvntarea sa.
Binecuvntarea de la alii o simea ca pe o nevoie, nu numai pe cea a celor sfinii sau a
monahilor, ci chiar i pe cea mirenilor, fie ei btrni sau tineri.

Dup ce i cinstea atepta s vad dac au vreo problem. Cnd vedea c omul venise
numai ca s-i treac timpul, atunci i spunea:
- Fiule, n iad vor merge i leneii, nu numai pctoii.
Dar dac acela nu voia s plece, Stareul l lsa, intra n biseric i se ruga, i astfel
vizitatorul era nevoit s plece. Iar cnd cineva voia s exploateze simplitatea Stareului,
ca s-i mplineasc vreun scop, acela prin iluminare dumnezeiasc nelegea aceasta i-i
spunea:
- Fiule, eu nu tiu grecete. Du-te la vreun grec, ca s te nelegi bine cu el.

Firete, nu crua niciodat osteneala sau timpul atunci cnd vedea la oameni interes
duhovnicesc. Cu gura sftuia, iar cu inima i cu mintea se ruga. Avea rugciunea inimii,
de sinei mictoare. Oamenii care se apropiau de el simeau asta, pentru c plecau foarte
ntrii. Iar atunci cnd plecau, Stareul i binecuvnta pn ce nu se mai zreau.

Odat l-a vizitat printele Agatanghel Iviritul, care pe atunci era diacon. Cnd a plecat era
ntuneric, nu se luminase nc de ziu. Printele Tihon a vzut mai dinainte pericolul ce l
ptea pe diacon i a urcat de data aceasta pe zidul de piatr al curii, binecuvntn-du-l
continuu. Cnd diaconul a ajuns pe coama dealului i l-a vzut pe Stare c l
binecuvnta, i-a fost mil de el l l-a strigat s nu se mai osteneasc, ci s intre n chilie.
Acesta ns continua s se roage cu minile ridicate, precum Moise, i s-l binecuvinteze.
n timp ce diaconul mergea fr grij, deodat a ajuns la un loc unde nite vntori
pndeau mistrei. Un vntor a armat ca s trag, dar rugciunile Stareului l-au izbvit pe
diacon de la moarte iar pe vntor de nchisoare. De aceea Stareul mi spunea mereu:
- Fiule, s nu vii niciodat noaptea, pentru c vntorii stau ascuni pndind fiarele, care
ies n timpul nopii.

Chiar i pentru Sfnta Liturghie i spunea monahului ce l ajuta, cntnd la stran, s vin
dimineaa, dup ce se lumina de ziu. n vremea Sfintei Liturghii i spunea s stea n
micuul hol, aflat afar de biseric, i de acolo s spun Doamne miluiete, ca el s se
simt complet singur i astfel s se poat ruga nestingherit. Cnd ajungea la heruvic,
Printele Tihon era rpit douzeci pn la treizeci de minute i de aceea cntreul era
nevoit s repete de multe ori heruvicul, pn ce auzea paii lui la Vohodul Mare. La
sfrit, cnd l ntrebam:
- Ce vezi Printe n acele clipe?
- Pe heruvimi i serafimi cum slvesc pe Dumnezeu, mi rspundea acela.
i continua spunnd:
- Pe mine m coboar ngerul pzitor dup o jumtate de or i abia atunci continui
Sfnta Liturghie.

Odat l-a vizitat printele Teoclit Dionisiatul. Rindea ua chiliei Printelui Tihon era
ncuiat i din biseric se auzeau psalmodii dulci n-a vrut s deranjeze btnd la u, ci a
ateptat s termine, deoarece credea c se cnt chinonicul la Sfnta Liturghie. Peste
puin s-a deschis ua i a ieit Printele Tihon. Cnd a intrat printele Teoclit n-a aflat pe
nimeni n afar de Stare. Atunci a neles c acele psalmodii au fost ngereti.

La btrnee, cnd i tremurau picioarele, veneau de obicei i liturghiseau prinii iviriti,

Maxim i Agatanghel, care locuiau aproape de el i i lsau Sfintele Taine, pentru c se
mprtea n fiecare zi. Firete, era vrednic de aceasta datorit vieii sale sfinte.
Pentru Printele Tihon aproape toate zilele anului erau ca i cele ale Sptmnii Luminate
i tria totdeauna bucuria pascal. Mereu se auzea din gura lui: Slav ie, Dumnezeule,
slav ie, Dumnezeule!. i i ndemna pe toi s spun: Slav ie, Dumnezeule! nu
numai cnd o duc bine, dar i cnd trec prin ncercri, pentru c ncercrile le ngduie
Dumnezeu ca medicamente pentru suflet.

Mult suferea pentru sufletele ce ptimeau n regimul ateu din Rusia, mi spunea cu ochii
nlcrimai:
- Fiule, Rusia mai are canon nc de la Dumnezeu, ns va trece.

Stareul nu se ngrijea deloc de sine, nici nu se temea, pentru c avea mult fric de
Dumnezeu, sfial dumnezeiasc i evlavie. Fiindc se nevoia cu mult smerenie, nu se
temea nici de primejdia duhovniceasc a cderii. Cum s se team i de ce s se team?
De diavolii, care se cutremur de omul smerit, sau de moarte, la care mereu cugeta i se
pregtea pentru ea? i-a spat nc i mormntul el singur, ca s fie pregtit, i-a pus i
crucea, pe care i-a fcut-o el nsui, dup ce i-a presimit moartea, scriind urmtoarele:
Pctosul Tihon, ieromonah, aizeci de ani n Sfntul Munte. Slav ie, Dumnezeule!.

ntotdeauna ncepea cu Slav ie, Dumnezeule! i ncheia cu Slav ie,

Dumnezeule!. Se mprietenise cu Dumnezeu i de aceea folosea mai mult pe Slav ie,
Dumnezeule!, dect pe Doamne Iisuse Hristoase, miluiete-m!. Se mica, precum am
vzut, m spaiul dumnezeiesc, de vreme ce lua parte la doxologia cereasc mpreun cu
Sfinii ngeri n vremea Sfintei Liturghii.

Fiindc i se aprinsese n inim flacra dragostei dumnezeieti, de aceea nu-l impresionau

lucrurile dearte, precum am spus. Chilia sa era i ea mic. Avea o msu pe care rezema
icoanele, precum i candela nestins i ctuia. Alturi i avea schima i rasa cea gurit,
iar n cealalt parte a peretelui avea pe Domnul Rstignit i ntr-un colt avea trei scnduri
n loc de pat, cu o ptur zdrenuit ntins ca saltea. Se acoperea cu o plapum veche cu
bumbacul ieit n afar, bumbac din care luau i oarecii, ca s-i fac cuiburile lor. Pe
aa-zisa pern avea Evanghelia i o carte cu omiliile Sfntului Ioan Gur-de-Aur.
Duumeaua chiliei era din scnduri, dar prea tencuit, deoarece nu mtura niciodat i
noroiul ce se aducea de afar mpreun cu prul din barba i din capul su, ce-i czuse de-
a lungul anilor, au alctuit o adevrat tencuial.

Printele Tihon nu ddea nici o important cureniei chiliei sale, ci cureniei sufletului
su, de aceea a i izbutit s ajung vas al harului lui Dumnezeu. Mereu i spla sufletul
su cu multele sale lacrimi i folosea tergare groase, fiindc batistele obinuite nu l
ajutau.

Stareul ajunsese la o nalt msur duhovniceasc. Sufletul su devenise foarte sensibil,

dar pentru ca mintea s se afle mereu n Dumnezeu a ajuns i la nesimirea trupeasc, cci
nu se mai simea deranjat de mute, nari i purici, din care avea cu miile. Trupul su
era nepat peste tot, iar hainele i erau pline de puncte roii, mi spune gndul c insectele
de i-ar fi tras sngele chiar i cu seringi, tot n-ar fi simit, n chilia lui toate umblau libere,
de la insecte pn la oareci.
Odat, un monah vznd c oarecii joac n voie prin chilia lui i-a spus:
- Printe, vrei s-ti aduc o pisic?
- Nu, fiule, a rspuns acela. Eu am o pisic, o dat i jumtate mai mare dect una
obinuit. Vine aici, i dau s mnnce, o mngi, dup care merge la vizuina ei n partea
de jos a vii i se odihnete.

Era o vulpe, care l vizita pe Stare regulat, ca pe un vecin bun.

Avea de asemenea i o scroaf slbatic, care fta n fiecare an lng gardul grdinii lui,
ca Stareul s o pzeasc. Cnd vedea vntorii c trec prin mprejurimile chiliei lui,
Printele Tihon le spunea:
- Biei, pe aici nu exist mistrei mari. Mergei sntoi!

Vntorii credeau c nu exist mistrei mprejurul chiliei lui i plecau. Sfntul Stare, ca
un printe bun, pe oameni i hrnea duhovnicete, animalele slbatice niari le hrnea
trupete din putina lui hran ce o avea, ns mai mult le hrnea cu multa sa dragoste, iar
insectele mici le lsa s sug din puinul lui snge.

Stareul avea un trup viguros, dar din multa nevo-int se epuizase. Cnd l ntreba cineva:
- Ce facei, Printe? Suntei bine?
- Slav lui Dumnezeu, sunt bine, fiule, rspundea. Mu sunt bolnav, dar sunt slbit.

Se mhnea mult cnd vedea vreun tnr bine hrnit, dar mai mult, cnd vedea vreun
clugr bine hrnit, cci nu se potrivete grsimea cu Schima ngereasc.

ntr-o zi l-a vizitat un mirean foarte gras, spunn-du-i:

- Printe, am rzboi trupesc cu gnduri murdare, care nu m las deloc s m linitesc.
Atunci Printele Tihon i-a spus:
- Fiule, dac vei face ascultare, cu harul lui Hristos, te voi face nger. S spui mereu
rugciunea Doamne Iisuse Hristoase, miluiete-m, s mnnci n fiecare zi numai
pine i ap, iar smbta i duminica s mnnci mncare cu puin undelemn. S faci cte
o sut cincizeci de metanii n fiecare noapte, apoi s citeti Paraclisul Maicii Domnului,
un capitol din Evanghelie i viata Sfntului zilei.
Dup ase luni, cnd l-a vizitat din nou pe Stare, acesta nu l-a mai putut recunoate
deoarece i dispruse toat grsimea de prisos, i ncpea uor pe ua strmt a bisericuei
sale. Stareul l-a ntrebat:
- Cum o duci acum, fiule?
- Acum m simt ntr-adevr ca un nger, a rspuns acela. Nu mai am tulburri trupeti,
nici gnduri murdare i, fiindc am scpat de grsime, m simt foarte uor.

Cu astfel de sfaturi practice povtuia pe oamenii care i cereau ajutorul, n afar de marea
experien ce o dobndise, primise i iluminare dumnezeiasc, datorit marilor lui
nevointe ascetice. Dup sfaturi urmau rugciunile, pe care vizitatorii le simeau cu trie
atunci cnd se despreau de el.
Epitrahilul nu i-l scotea aproape niciodat, pentru c de multe ori l ridica de pe un om i
l punea peste altul, lund pcatele oamenilor, uurndu-i prin Taina Sfintei Mrturisiri.
Mrturisirile pe care i le fceau oamenii le uita de ndat i astfel i vedea buni pe toi
oamenii i pentru toi avea gnduri bune, pentru c i se curtiser mintea i inima. Odat
egumenul unei mnstiri l-a ntrebat:
- Printe, care frate este cel mai curat din obte? La care Printele Tihon a rspuns:
- Printe stare, toi fraii sunt curai.

Niciodat nu rnea pe vreun om, ci i vindeca rnile cu balsamul dragostei lui Hristos.
Spunea sufletului mhnit:
- Fiule, pe tine Hristos te iubete, te-a iertat. Hristos iubete mai mult pe pctoii care se
pociesc i triesc cu smerenie.

Totdeauna punea accentul pe smerenie i spunea:

- Un om smerit are mai mult har dect muli oameni, n fiecare diminea Dumnezeu
binecuvinteaz lumea cu o mn, dar cnd vede vreun om smerit l binecuvinteaz cu
amndou minile Sale. Mi, mi, mi, fiule, cel ce are mai mult smerenie este mai mare
dect toi!

De asemenea spunea despre cei ce triesc n feciorie c trebuie s aib i smerenie, pentru
c nu se mntuiesc numai cu fecioria, deoarece iadul este plin i de feciorelnici mndri.

Celui care se flete c este feciorelnic, spunea Stareul, Hristos i va spune: Fiindc nu
ai i smerenie, s mergi n iad. Iar celui ce a fost pctos i s-a pocit i triete smerit,
cu inim nfrnt, mrturisind c este pctos, Hristos i va spune: Vino aici, fiule, n
raiul cel dulce.

In afar de smerenie i pocin, Stareul accentua mult asupra cugetrii nencetate la

Dumnezeu. De asemenea arta nsemntatea cercetrii Sfintelor Scripturi i a Sfinilor
Prini: Everghetinosul, Filocalia, Sfntul Ioan Gur-de-Aur, Marele Vasilie, Grigorie
Teologul, Sfntul Maxim, Sfntul Simeon Noul Teolog, Avva Macarie i Avva Isaac.
Studiul duhovnicesc, spunea Stareul, nclzete sufletul, cur mintea i astfel omul
se nevoiete cu rvn i dobndete virtui. Iar dac nu se nevoiete dobndete patimi.
ntr-o zi m-a ntrebat:
- Tu, fiule, ce cri citeti?
- Avva Isaac, i-am rspuns.
- Mi, mi, mi, fiule, sfntul acesta este mare! Avva Isaac nu omora nici mcar un
purice.

Prin aceasta Stareul voia s accentueze marea sensibilitate a sfntului.

Printele Tihon ncerca s imite nu numai duhul pustnicesc al Avvei Isaac, ci i nobleea
sa duhovniceasc, nempovrnd nici un om. Spunea monahilor c trebuie s triasc
ascetic, ca s se elibereze de griji, iar nu s lucreze ca argaii i s mnnce ca mirenii.
Pentru c lucrarea monahului sunt metaniile, postul, rugciunea, nu numai pentru sine, ci
pentru ntreaga lume: vii i mori. De asemenea s i lucreze puin, pentru cele strict
necesare, ca s nu mpovreze pe alii, deoarece prin munc mult i grij se uit de
Dumnezeu. Btrnul amintea adesea aceast pild:
- Faraon ddea mult de munc i mult mncare poporului lui Israel, ca s uite de
Dumnezeu.
nainte de a-i ncepe sftuirile sale, Stareul avea obiceiul s fac mai nti rugciune, s-
L cheme pe Duhul Sfnt ca s-l lumineze, lucru ce l recomanda i altora. Spunea:
Dumnezeu a lsat pe Duhul Sfnt ca s ne lumineze. Acesta este Stpnul. De aceea i
Biserica noastr ncepe cu: mprate ceresc, Mngietorule, Duhul Adevrului. i
n timp ce spunea acestea faa i se schimba i muli oameni evlavioi vedeau aceast
schimbare.

Unii i mai fceau i cte o fotografie n ascuns. Alii i cereau binecuvntare ca s-l
fotografieze, iar el primea cu simplitate. Se scula ndat, mergea n bisericu, i lua
schima. ntr-o mn lua Crucea, iar cu cealalt i desclcea barba lui mare, pe care o
inea nnodat i care l fcea s semene ntr-adevr cu Patriarhul Avraam, mai ales la
btrnee, cnd devenise alb, att luntric ct i pe dinafar. Dup ce se pregtea, mergea
sub mslini ca s fie fotografiat, lund o nfiare de copil mic. Se maturizase
duhovnicete i devenise fr de rutate ca un copil, aa cum ne cere Hristos.

Monahii care veneau de obicei s-i cear sfatul, la btrneile lui l vizitau mai des, ca s-l
ajute, i-l ntrebau:
- Printe, nu cumva vreti s v tiem lemne? i acela rspundea:
- Avei putin rbdare, i dac nu voi muri la var, mi vei tia lemne pentru iarn.

In 1968 i-a presimit moartea, cci mereu vorbea despre ea. I prsiser i putinele
puteri trupeti pe care le mai avea. Dup Adormirea Maicii Domnului a czut la pat i bea
numai ap, pentru c l ardea nuntru. Cu toate c se afla n aceast stare, nu voia s
rmn cineva lng el pentru a-l ngriji, ca s nu-l distrag de la rugciunea sa
nencetat.

Numai cnd i s-a apropiat ultima sptmn a vieii sale pmnteti, mi-a spus s stau
lng el, cci voia s fim puin mpreun nainte de a pleca la viata cea adevrat. Chiar i
n aceste zece zile nu m-a lsat s stau mereu lng el, ci, dup micul ajutor ce i-l
ddeam, mi spunea s merg n chiliuta alturat s m rog i eu. Firete, n-am avut cele
necesare ca s-l uurez pe ct trebuia, dar fiindc trupul su cel chinuit nu s-a mngiat
niciodat, chiar i prea puinul ajutor i se prea foarte mare.

Intr-o zi, am procurat dou lmi i i-am fcut o limonada. De ndat ce a but puin, s-a
rcorit i m-a privit cu mirare.
- Mi, mi, mi, fiule, apa aceasta este foarte bun! Unde ai gsit-o? Hristos s-ti dea
patruzeci de cununi de aur!

Se vede c nu buse niciodat limonada sau fcuse aceasta cnd era foarte mic, i i uitase
gustul.
Era intuit la pat, deoarece l prsiser puterile trupeti i nu se putea ridica s mearg n
bisericua Cinstitei Cruci, unde slujise cu evlavie ani de zile. De aceea mi-a cerut s-i
aduc crucea de pe Sfnta Mas ca s se mngie. Cnd a vzut-o i-au strlucit ochii i,
dup ce a srutat-o cu evlavie, o inea strns n mn cu toat puterea ce i rmsese. I-am
legat i o ramur de busuioc de cruce i l-am ntrebat:
- Miroase frumos, Printe?
- Fiule, raiul miroase mult mai frumos, mi-a rspuns el.

ntr-una din cele de pe urm zile ale sale, am ieit afar s-i aduc putin ap. Cnd am
deschis din nou ua i am intrat n chilie, m-a privit cu uimire i m-a
ntrebat:
- Tu eti Sfntul Serghie?
- nu, Printe, sunt Paisie.
- Fiule, acum au fost aici Maica Domnului, Sfntul Serghie i Sfntul Serafim. Unde s-au
dus?
Atunci am neles c se ntmplase ceva neobinuit i l-am ntrebat:
- Ce v-a spus Maica Domnului?
- C va trece praznicul i dup aceea m va lua. Era dup amiaz, n ajunul naterii Prea
Sfintei
Nsctoare de Dumnezeu, 7 septembrie 1968, iar dup trei zile, la 10 septembrie, s-a
odihnit n Domnul, n penultima zi Stareul mi-a spus:
- Mine voi muri i vreau s nu dormi, ca s te
binecuvintez.

Mi-a fost mil de el n seara aceea pentru c mult s-a ostenit. Cci timp de trei ore fr
ntrerupere i-a inut minile pe capul meu, m-a binecuvntat i m-a srutat pentru ultima
dat. Ca s-i exprime i recunotinta pentru putina ap ce i-am adus-o n clipele cele din
urm ale sale, mi-a spus:
- Dulcele meu Paisie, noi, fiule, vom avea dragoste n vecii vecilor. Dragostea noastr
este scump. Tu vei face rugciune de aici, i eu voi face din cer. Cred c m va milui
Dumnezeu, pentru c n aizeci de ani de clugrie, fiule, am spus mereu: Doamne
Iisuse Hris-toase, miluiete-m!.
i a adugat:
- Eu voi liturghisi de acum n rai. Tu s te rogi de aici i eu voi veni n fiecare an s te
vd. Dac tu vei sta n chilia asta, eu m voi bucura. Dar cum va voi Dumnezeu, fiule. Ti-
am lsat i hrana, conserve pentru trei ani.

i mi-a artat alturi ase cutii mici cu sardele i alte patru cu calmare, pe care le adusese
cineva de mult vreme i au rmas n acelai loc, unde le lsase vizitatorul. (Pentru mine
aceste conserve nu mi-ar fi ajuns nici mcar pentru o sptmn).

i din nou Stareul repet:

- Noi, fiule, vom avea dragoste scump n vecii vecilor, i voi veni n fiecare an s te
vd.
Iar pe cnd spunea acestea din ochii lui izvorau lacrimi.
Este adevrat c acele zece zile de pe urm ale sale, ct am stat lng el, au fost pentru
mine cea mai mare binecuvntare a lui Dumnezeu, pentru c am fost ajutat mai mult
dect oricnd, dndu-mi-se prilejul s-l cunosc mai bine. Dar ceea ce m-a impresionat cel
mai mult a fost seriozitatea cu care i-a pus problema mntuirii sufletului. Alturi de
patul su avea
pregtite scrisori, pe care trebuia s le pun la pot, dup ce va muri, adresate episcopilor
cunoscui, n care i ruga s-l pomeneasc. De asemenea mi-a dat porunc s aduc un
episcop s-i citeasc o dezlegare la mormnt, iar trupul lui s-l las acolo, s nu-l dezgrop
pn la a doua Venire a lui Hristos(n Sfntul Munte i n Grecia este tradiia ca la trei ani
dup adormirea lor morii s fie dezgropai).

Intre timp am ntiinat mnstirea c Printele Tihon este pe moarte, i a venit printele
Vasile, ca s-l pregtim, l puteai vedea pe Stare cum se stinge ncet-ncet, ca o candel
creia i se termin untdelemnul din pahar i-i rmne puin n fitil, pentru ultimele
sale licriri.

Astfel ne-a prsit sufletul lui sfinit i ne-a lsat trupul su i un mare gol. L-am pregtit
amndoi i dimineaa am ntiinat i pe ceilali prini. Preoii care l cunoscuser i-au
svrit slujba de nmormntare cu evlavie. Firete, ne-a lsat durere n suflet prin
plecarea sa, pentru c prezenta lui aduna durerea i rspndea mngiere. Acum ns,
Stareul ne va cerceta din cer i ne va ajuta mai mult. De altfel, el nsui a fgduit: Voi
veni n fiecare an s te vd.

Au trecut trei ani ntregi fr s mi se arate i asta m-a pus pe gnduri: Nu cumva am
greit n ceva?. Dup trei ani mi-a fcut prima vizit. Dac Stareul a neles c
fiecare an va ncepe dup trei ani, asta m-ar mngia, cci astfel nu a fi fost eu
pricina.
Aadar, prima dat a fost la 10 septembrie 1971 dup miezul nopii, n timp ce rosteam
rugciunea, l-am vzut deodat pe Stare c intr n chilie. Atunci am srit i l-am apucat
de picioare, srutndu-i-le cu evlavie. Dar nu mi-am dat seama cum s-a desprins din
minile mele, ci l-am vzut c intr n bisericu i dispare. Firete c oricui i s-ar
ntmpla astfel de fapte, s-ar pierde. Mici nu le-ar putea explica pe acestea cu raiunea.
Pentru aceasta se i numesc minuni. Am aprins ndat lumnarea, pentru c aveam numai
candela aprins atunci cnd s-a petrecut aceasta, ca s nsemnez n calendar aceast zi n
care mi s-a artat Stareul. Cnd am vzut c era ziua n care murise (10 septembrie), m-
am mhnit mult i m-am prihnit pe sinemi, c mi-a trecut complet neobservat acea zi.
Cred c m va ierta bunul Printe, pentru c n ziua aceea, de la rsrit pn la apus, am
avut vizitatori la chilie i obosit cum eram am uitat cu desvrire ce zi era. Dac a fi
tiut, a fi fcut ceva ca s m ajut pe sinemi i s-i dau putin bucurie i Stareului, cu
rugciunea de toat noaptea.

Nu tiu dac i s-a artat i altuia, nainte de aceast prim cercetare ce mi-a fcut-o. La
chilia mea, ns, i-a aprut i unui monah, printele Andrei (ce a locuit mai nainte la
Sfnta Mnstire Karacalu) n felul urmtor:
Acela venise la chilia mea i dei nu m cunotea, voia s-l ajut ntr-o problem. Atepta
afar de chilie, sub mslini, creznd c nu sunt acas. Eu ns, eram nuntru n atelier i
nu fceam zgomot, pentru c lcuiam nite iconie. Cnd am terminat, am cntat Sfinte
Dumnezeule iar apoi am ieit afar. De ndat ce printele Andrei m-a vzut, a tresrit
i mi-a povestit cu uimire urmtorul fapt:

n timp ce ateptam sub mslini, am nchis ochii, dar nu dormeam. Deodat am vzut un
stare c iese din acele tufe de rozmarin i m ntreab:
- Pe cine atepi?
- Pe printele Paisie, i-am rspuns eu.
- Este aici, mi-a spus stareul i a artat cu degetul spre chilie.

In clipa aceea, am auzit cum cni Sfinte Dumnezeule i apoi ai ieit afar. Acesta,
printe Paisie trebuie s fie vreun sfnt, pentru c pe sfini i cunosc. Am vzut i alt
dat astfel de artri.
Atunci i-am povestit cteva lucruri despre Stare i i-am spus c acolo n tufele de
rozmarin se afl mormntul lui.

Plantasem rozmarin de jur mprejur, care crescuse att de mult nct nu se mai distingea
mormntul. Aceasta am fcut-o ca s nu fie clcat mormntul lui, mai ales c Stareul mi
dduse porunc s nu-l dezgrop.

Cred c din cele puine pe care le-am scris despre viata Cuviosului Stare, multe vor
nelege cei ce au trire luntric. Firete, cei ce triesc smerit i n ascuns, pot nelege
ct de nedreptii sunt sfinii, atunci cnd vedem numai virtuile lor exterioare cele pe
care nu le ascund i scriem numai despre acestea, n vreme ce bogia lor
duhovniceasc ne este aproape necunoscut. De obicei aceste puine lucruri ce le
cunoatem despre sfini, ne-au rmas fie c nu le-au putut ascunde, fie c marea lor
dragoste i-a silit s fac aceast milostenie duhovniceasc.

Firete, numai Dumnezeu tie msurile duhovniceti ale sfinilor. Nici mcar ei nii nu
le cunosc, deoarece sfinii i-au socotit numai pcatele. Avnd n vedere, aadar, aceast
lucrare a sfinilor, acela de a se feri de laudele oamenilor, am ncercat s m limitez la
acele fapte minunate din viata Stareului, care s-l fac cunoscut.

Cred c i Printele Tihon este mulumit i nu se va plnge, aa cum i s-a plns prietenul
su, Cuviosul Siluan, atunci cnd printele Sofronie i-a scris pentru prima dat viata.
Stareul Siluan i-a aprut Printelui Tihon i i-a spus:
- Acest binecuvntat printe Sofronie mi-a scris multe cuvinte de laud. N-a fi vrut
aceasta.

De aceea au i ajuns sfini, pentru c au fugit de slava omeneasc; pentru aceasta i-a
slvit Dumnezeu.

Binecuvntrile Printelui Tihon i ale tuturor sfinilor cunoscui i necunoscui s ne

ajute n anii cei grei prin care trecem. Amin.
Adaug aici rugciunea Stareului, pe care a scris-o cu mult durere i multe lacrimi i pe
care a trimis-o din Grdina Maicii Domnului, ca balsam pentru sufletele ndurerate din
Rusia.

Slav Golgotei lui Hristos!

O, dumnezeiasc Golgot, sfinit cu Sngele lui Hristos! Te rugm, spune-ne nou cte
mii de pctoi ai curit cu harul lui Hristos prin pocina i lacrimile lor i ai umplut cu
ei cmara de nunt a raiului?
O, Hristoase mprate, cu dragostea Ta cea nespus i cu harul Tu ai umplut toate
Palatele Cereti cu pctoii care s-au pocit. Tu i aici jos pe toi ii miluieti i i
mntuieti, i cine i poate mulumi cu vrednicie, chiar de ar avea minte ngereasc?
Pctoilor, venii degrab! Sfnta Golgot este deschis i Hristos este milostiv. Cdei
naintea Lui i srutai-l picioarele cele sfinte!
Numai Acesta, ca un milostiv, poate vindeca rnile voastre. O, ce fericii vom fi, cnd
mult-milostivul Hristos ne va nvrednici s-l splm cu mult smerenie, cu fric de
Dumnezeu i cu lacrimi fierbini, preacuratele Lui picioare i s I le srutm cu dragoste!
Atunci milostivul Hristos va binevoi s spele pcatele noastre i ne va deschide uile
raiului, unde, cu mare bucurie, mpreun cu arhanghelii i ngerii, cu heruvimii i
serafimii i cu toi sfinii vom slvi venic pe Mntuitorul lumii, pe Preadulcele Hsus
Hristos, Mielul lui Dumnezeu, mpreun cu Tatl i cu Sfntul Duh, Treimea Cea de o
fiin i nedesprit.

Ieromonahul Tihon Sfntul Munte

S-a scris viata Stareului n ziua de 26 mai 1977, la pomenirea Sfntului Apostol Carp, la
Chilia Sfnta Cruce, Mnstirea Stavronikita.

Slav ie, Dumnezeule!

Monahul Paisie

Btrnul Evloghie
Btrnul Evloghie
(ucenicul lui Hagi Gheorghe)

Pe drumul Karyes-ului, spre Mnstirea Vatopedu, se afl Chilia Sfntului Gheorghe

Cel ce s-a artat. Acolo au pustnicit ase ucenici de-ai lui Hagi Gheorghe avnd ca
Stare pe cel mai mare dintre ei, btrnul Evloghie.

Mai trziu s-au adugat i ali doi frafi la obtea lor, printele Pahomie i printele
Gheorghe, devenind astfel nepoi ai lui Hagi Gheorghe.
Ne bucurm cnd vedem aceast continuitate patristic i dumnezeiasc transmitere a
vieii clugreti de la btrnii cuvioi la Cuviosul Printe Hagi Gheorghe i de la el la fii
i nepoi.

Firete, merit s se scrie ct mai multe despre unii ca acetia, precum i despre btrnul
Evloghie. Fiindc despre btrnul Evloghie, atletul lui Hristos, a scris i un printe de la
Simonos Petras, compatriot de al su, de aceea eu m voi limita numai la o ntmplare de
la sfritul vieii lui, care ne arat cum s-a luptat cu diavolii pn la adnci btrnei.

Cnd Stareul a mbtrnit trecuse de o sut de ani obinuia s stea pe o banc de

lemn i s rosteasc mereu Rugciunea lui Iisus. ntr-o zi, cei doi ucenici ai lui, printele
Pahomie i printele Gheorghe au plecat s culeag msline, iar Stareul, ncuind ua, s-a
aezat pe banc i rostea rugciunea.

Deodat a auzit mult zgomot nuntrul chiliei sale i i-a ntrerupt rugciunea. Atunci
s-au npustit asupra lui treizeci de diavoli, l-au aruncat jos pe duumea i l-au btut.

Firete, Stareul nu s-a mai putut scula dup atta btaie. La amiaz, cnd ucenicii lui s-au
ntors de la cules, l-au strigat pe Stare s le deschid ua. Dar curn s aud srmanul
btrn i cum s se ridice fiind n acea stare?

Atunci printele Gheorghe, nelinitit, a intrat printr-o ferestruic, a deschis ua, i au

mers amndoi cu team spre chilia btrnului. Dar ce s vad? Btrnul Evloghie era
czut pe duumea i lovit peste tot.

Atunci cnd i-a vzut, btrnul le-a zis:

- Auzii, treizeci de diavoli s-au adunat s m bat! nu era unul sau doi.

n chilia sa Stareul avea o cruce de lemn agat pe perete i se ruga de obicei naintea ei.
Odat, n vreme ce se ruga, a venit un diavol pe fereastr ca s-l ispiteasc. Atunci
Btrnul Evloghie a vzut cum Crucea se desprinde singur din cui, i se apropie de
diavol, iar acela dispare imediat. Dup aceea vede cum Crucea iari se agat singur la
locul ei.

Astfel s-a nevoit Btrnul Evloghie pn Ia vrsta de o sut opt ani. i fiindc era deja
maturizat duhovnicete i sosise vremea s plece din viata aceasta spre cea venic, cu
bogia sa cea duhovniceasc, a fost ntiinat de Dumnezeu s se pregteasc i s dea
ultimele sfaturi clugrilor si mpreun cu binecuvntarea sa:
- Eu, fiii mei, de acum plec. M duc lng Sfntul Antonie. Mai trziu vei veni i voi
lng mine, n Rai. Tu, printe Gheorghe, vei tri optzeci de ani.

Apoi a cerut s se mprteasc i s-a odihnit n Domnul, binecuvntatul lui Dumnezeu

Evloghie, pe 11 aprilie 1948.

Aadar, cnd a mplinit optzeci de ani, printele Gheorghe spunea:

- Anul acesta voi muri! Aa mi-a spus Stareul. Medicul, ns, vzndu-i trupul viguros, i-
a spus:
- Printe, vei tri nc treizeci de ani.

Dar de ndat ce a mplinit optzeci de ani, printele Gheorghe a nchis ochii pentru
totdeauna, fcndu-i pe toi s se minuneze.

Btrnul Pahomie
Btrnul Pahomie
(ucenicul btrnului Evloghie i nepotul lui Hagi Gheorghe)

Precum despre btrnul Evloghie, aa i despre binecuvntatul lui ucenic, Printele

Pahomie, voi spune ceva de la sfritul vieii sale, iar nevoitorii evlavioi, care au gnduri
curate, vor nelege sufletul curat al Btrnului Pahomie.

Cu trei zile nainte de moartea sa, ntr-o joi, Btrnul Pahomie l-a chemat pe printele
Gheorghe i i-a spus:
- Printe Gheorghe, f dragoste i du-te la Colciu i cumpr pete pentru praznicul
Sfntului Gheorghe, pe care l vom avea luni. De data aceasta s cumperi ns mai mult,
deoarece voi vei avea dou praznice. Eu voi prznui n cer cu Sfntul Gheorghe, nu voi
fi cu voi.

Printele Gheorghe merse de ndat la Colciu, aduse petele i-l pregti ca s nu se strice.
Vineri Btrnul Pahomie trimise iari pe printele Gheorghe s cheme pe prini la
praznic spunndu-i:
- S spui prinilor s-i rnduiasc treburile, pentru c vor avea dou praznice:
nmormntarea mea cu parastas i a doua zi pomenirea Sfntului Gheorghe.

Printele Gheorghe a ntiinat pe prini aa cum i spusese Btrnul Pahomie. Smbt

dimineaa l-a trimis s ntiineze pe printele Dimitrie s vin s-l mprteasc.

De ndat ce l-a vzut pe preot, a nceput s cnte cu bucurie Cinei Tale celei de
Tain i mprtindu-se a spus: Slav lui Dumnezeu. I-a srutat pe prinii care se
aflau lng el i apoi sufletul su cel sfinit a plecat la ceruri n anul 1974 la 22 aprilie.

Duminic a fost nmormntarea i parastasul cu mas ca la un praznic, iar luni au prznuit

pe Sfntul Gheorghe, svrind al doilea praznic.

Printele Pahomie ns a srbtorit cu Sfntul Gheorghe n cer, precum spusese, iar acum
se desfteaz de buntile Raiului mpreun cu Sfntul, bnd vinul duhovnicesc al
dragostei lui Dumnezeu.

Bunul Dumnezeu s ne nvredniceasc i pe noi s gustm puin din el. Amin.

Printele Serafim, pustnicul de pe Athon
Un tnr evlavios din Atena, dintr-o familie bogat, i-a pierdut mama din pricina unei
boli grele i dup putin vreme, pe neateptate, a murit i tatl lui.

Moartea prinilor lui l-a zguduit att de mult nct i s-a fcut pricin s filozofeze la
deertciunea acestei lumi. i-a mprit aadar toat averea la sraci, a lsat angajailor
si marele su magazin i a venit n Sfntul Munte.

Trecnd pe la noul Schit, l-a cunoscut pe printele Neofit, care locuia la Chilia Sfntului
Dimitrie. Aici a fost gzduit i s-a mrturisit. Printele Neofit i-a povestit multe fapte
minunate despre ascei.

Iar cnd a auzit despre pustnicii ( exista o traditie care spune ca pe Varful Athon traiesc
sapte sau doisprezece pustnici. Ea a fost confirmata de-a lungul vremii de repetate aratari
ale lor) ce locuiesc n vrful Athonului, atunci inima lui s-a aprins de dumnezeiasca
dragoste. Atunci a cerut binecuvntare de la printele Neofit s rmn n obtea lui, s-l
tund monah, dup care s-i dea binecuvntare s pustniceasc sus, pe Athon.

Printele Neofit vzndu-l foarte smerit i evlavios l-a primit, dar l-a inut n hainele
mireneti i l-a pregtit duhovnicete, n ascuns, cinci ani, fr ca ceilali s tie scopul
cel sfnt al tnrului, care evita chiar i ntlnirile cu prinii schitului.

Dup ce l-a format duhovnicete cinci ani, stareul Neofit l-a fcut monah, numindu-l
Serafim i i-a dat binecuvntarea s pustiiasc sus, pe Athon, fr s vad om.

Dup trei ani, precum mi-a povestit printele Dionisie, din obtea printelui Neofit, a
venit s mrturiseasc stareului ispitele ce le-a avut la nceput.

Spunea c diavolii l ameninau mereu, ntr-o noapte i-au aruncat tabla cea veche pe care
o pusese n fata peterii, ca s mpiedice puin vntul cel puternic i ploaia. Printele
Serafim nu numai c nu s-a tulburat, ci zmbind a spus diavolilor:
- Dumnezeu s v ierte! Bine ai fcut, cci mi urisem petera cu tabla pe care am
pus-o.

Printele Serafim a mai aprut i alt dat, dup cinci ani, iar printele Neofit i-a dat o
cutiu cu Sfintele Taine. A plecat iari pe vrful Athonului i nu s-a mai artat
niciodat.

Printele Serafim devenise nger, serafim. i cum s nu zboare, cnd pe toate le-a aruncat
pentru Hristos.

S avem binecuvntarea lui. Amin

Pustnicul necunoscut
Pustnicul necunoscut
(poate unul din pustnicii nevzui
de pe Athon)

Cnd am venit la Sfntul Munte pentru prima dat, n 1950, urcnd de la Kavsocalivia
spre Sfnta Ana, am pierdut drumul, n loc s iau drumul spre Schitul Sfnta Ana, am
apucat-o spre vrful Athonului.

Dup ce am mers destul, mi-am dat seama c greisem i de aceea cutam s aflu vreo
crare care s m duc la schit, n timpul acestei neliniti ce m stpnea, m rugam
Maicii Domnului s m ajute.

Deodat mi-a aprut nainte un pustnic cu chipul luminos s fi fost cam de aptezeci
de ani care, dup mbrcmintea sa, prea s nu aib legtur cu oamenii. Purta o
dulam ca de pnz de corabie, dar foarte decolorat i gurit.

Avea gurile prinse cu achii de lemn, aa cum i prind ranii sacii rupi, atunci cnd
nu au sfoar s-i coas. Avea de asemenea o traist de piele, decolorat, ale crei guri
erau prinse n acelai fel.

La gt purta un lan gros de care i era prins o cutie, n care trebuie s fi avut ceva sfnt.
Pn s-l ntreb eu ceva, acela mi-a spus:
- Fiule, drumul acesta nu duce la Sfnta Ana. i, mi-a artat crarea pe care trebuia s
merg.

Din nfiarea sa se vedea c este sfnt. Dup aceea l-am ntrebat:

- Unde locuieti, printe?
- Undeva pe aici i mi-a artat vrful Athonului.

Deoarece rtcisem peste tot cutnd s aflu un stare care s m vesteasc luntric,
uitasem i ce zi este i n ce dat a lunii eram. L-am ntrebat aadar pe pustnic, iar el mi-a
spus c este vineri.

Dup aceea a scos o pung mic de piele, care avea n ea nite lemnioare cu linii, i
socotind acele linii, mi-a spus ce dat era. Apoi am luat binecuvntare de la el i am mers
pe crarea ce mi-o artase pn ce am ajuns la Schitul Sfnta Ana.

Mintea mea ns se ntorcea mereu la chipul pustnicului care iradia de lumin.

Mai trziu, cnd am auzit c exist pe vrful Athon doisprezece pustnici sau apte,
dup cum spun alii am intrat la gnduri i povestind ceea ce vzusem unor starei
experimentai, aceia mi-au spus:
-Va fi fost unul din cuvioii pustnici ce triesc nevzui pe vrful Athon.
Ieromonahul Antim cel nebun pentru Hristos
Printele Antim era din Sofia, capitala Bulgariei, unde slujea ca preot de mir ntr-o
parohie. Dup moartea preotesei sale, cam prin 1841, a venit in Grdina Maicii Domnului
i s-a sdit ca un rsad bun, precum vom vedea mai jos, care apoi a nflorit, rspndind
bun mireasm.

Prima lui metanie a fost la Sfnta Mnstire Simonos Petras, unde a fost tuns monah.

Dup aceea ns, cnd a nceput s fac pe nebunul pentru Hristos, ca s-i ascund
bogia luntric, i-a ales ca loc de nevoint ntreg Sfntul Munte, umblnd mereu
prin pustie, locuind uneori n peteri, alteori n scorburile copacilor.

Din cnd n cnd aprea la Mnstirea Sfntului Pantelimon (Rusicon), pentru c acolo
nelegea slujbele, care se fceau n slavon. De obicei se ascundea n pridvorul bisericii
i de acolo urmrea slujba.

ns cnd vedea pe vreun printe c se uit la el artndu-i evlavie, ncepea s fac

neghiobii sau s vorbeasc singur, fcnd de multe ori i glume i astfel i strica gndul.

Sttea n mnstire uneori puine zile, alteori mai multe, dup care disprea iari pe
Athon, stnd dou-trei luni cu desvrire singur. Apoi aprea din nou la Sfntul
Pantelimon.

La nceputul sfintei sale nebunii, timp de cinci ani, a purtat o ras veche i crpit. Mai
trziu a ajuns s poarte un sac vechi, la care a fcut o gaur ca s-i scoat capul i alte
dou pentru mini, astfel mergnd peste tot. Din pricina aceasta a fost poreclit scarul.

Dar chiar i acest sac l scotea cnd umbla prin pdure, ca s nu se rup, sfiindu-i-se
astfel trupul de rugi. Firete, cei ce nu aveau profunzime luntric, ci judecau la suprafa
l numeau neghiob.

Dar Printele Antim le ddea de gndit acelora atunci cnd le descoperea gndurile, ns
totodat i zidea duhovnicete pe cei ce aveau intenie bun.

Se poate observa la nebunii pentru Hristos c, datorit multei lor smerenii, au mult
curie, adic limpezime duhovniceasc, cunoscnd astfel inimile oamenilor, ba chiar i
tainele lui Dumnezeu. Astfel era i Printele Antim, a crui inim curat era acoperit cu
un sac vechi.

Cnd mergea la Mnstirea Sfntul Pantelimon nu intra nuntru, ci mnca la masa

argailor mnstirii. Egumenul mnstirii se vede c primise ntiinare de la Dumnezeu
despre nevointa lui i de aceea i-a spus monahului slujitor s se ngrijeasc de Printele
Antim.
De atunci monahul care pregtea masa argailor l avea la evlavie i-l ajuta. Ctignd
astfel ncrederea Stareului, a putut s-i dea seama de unele virtui ascunse ale aceluia.

Una din marile lui virtui era harisma postirii ndelungate. Putea posti multe zile. Odat a
mers epuizat la mnstirea ruseasc nainte de postul Sfinilor Apostoli iar acel
trapezar l-a primit cu mult bucurie i i-a pregtit s mnnce.

Stareul a nceput s mnnce, n timp ce trapezarul intra i ieea. Privindu-l cum

mnnc continuu, l-a judecat n sinea sa: Un astfel de monah uscat i slab a putut
mnca att de mult?!.

i astfel trapezarul, tulburat fiind de aceste gnduri de judecat, a plecat la chilia sa.
Printele Atitim dup ce a terminat de mncat, a mers i a stat la ua chiliei fratelui.

Vznd pe prietenul su ct era de tulburat de aceste gnduri, i-a fost mil de el i, ca sa-l
ajute, a fost nevoit s-i descopere din ce pricin mncase att de mult.
Iar aceasta a fcut-o ca trapezarul s fie mai atent i s nu-i judece pe ceilali, dar i
pentru ca noi s ne folosim din asta i s lum aminte la judecarea aproapelui.

Lundu-l, aadar, de mn pe frate, l-a ntrebat:

- tii oare ce nseamn smerenia?
- iu, nu tiu, i-a rspuns fratele cu sfial.
- Smerenia const n aceasta: s nu judeci pe nimeni, ci s te socoti pe tine mai ru
dect toi. Iat, acum te-ai nelat i m-ai judecat, deoarece am mncat mult. Dar nu
tii cte zile n-am mncat nimic, i aduci aminte cnd am fost aici ultima dat?

- mi aduc aminte, Printe, a rspuns fratele. Aici la noi ai fost n Duminica Tomei i ai
mncat, iar de atunci nu te-am mai vzut.

- Ei, vezi cte zile n-am mncat? (Adic nu mncase de la Duminica Tomei pn la
Postul Sfinilor Apostoli, aproape apte sptmni). Tu ns m-ai judecat, deoarece am
mncat mult. Frate, harismele dumnezeieti sunt felurite. Iat, mie Dumnezeu mi-a dat
puterea de a suferi frigul i foamea. Nu cumva ai fi putut rezista i tu atta? Poi s te
smereti, s-ti scoi dulama, i s mergem pn la mnstirea vecin, i cu hainele ce le ai
s petreci iarna n vrful Athonului? Dar tu, ca un cntre, cum cni lui Dumnezeu?
Gndurile tale se afl mai mult aiurea dect la Dumnezeu. Ascult-m pe mine cum cnt.

i Stareul i-a ridicat minile spre cer i cu un suspin adnc a cntat Aliluia, vrsnd
multe lacrimi. Atunci trapezarul s-a fstcit, simind o mare zdrobire luntric. Dup
aceea Stareul i-a spus monahului:
- Vezi, frate, s nu mai judeci pe nimeni, deoarece nu tii ce harism are fiecare, ci ia
aminte mai mult la tine nsui.

Fratele a fcut metanie Stareului i i-a cerut iertare minunndu-se de nainte-vederea lui.
De atunci nainte Btrnul Antim a nceput s se ncread din ce n ce mai mult n
trapezar.
Alt dat un frate oarecare, nelat de aparene, a gndit n sinea sa despre Printele
Antim: Ce fel de nainte-vztor este acesta? Oare toi nainte-vztorii mnnc att de
mult?. Stareul nelegnd gndurile lui l-a chemat lng el i i-a spus:
- Tu, frate, vrei s te faci monah, dar gndurile tale alearg mereu n Rusia. Deci s mergi
acolo, s-ti mplineti dorina, i abia dup ce te vei ntoarce, te vei nvrednici s te faci
monah.

Cuvintele Stareului s-au mplinit ntocmai, ntr-adevr, fratele acela a fost nelat de
gnduri i plecnd din mnstire s-a ntors n Rusia. Dar dup un an s-a ntors n Sfntul
Munte i a fost tuns monah n aceeai mnstire.

Fratele Victor, trapezarul, avea mult evlavie la printele Antim, l considera sfnt, dar se
temea s-i exprime admiraia, tiind c acestuia nu-i plac laudele.

ntr-o zi, cnd a venit iari Stareul, trapezarul s-a bucurat i i-a pregtit s mnnce, dar
din evlavie n-a vrut s stea lng el. ns ca s nu dea de bnuit -lucru ce nu i-a scpat
Stareului a nceput s umble de colo pn colo prin trapez.

De ndat ce a terminat de mncat, Printele Antim s-a ridicat de la mas spunndu-i:

- Bine, Bine! Stai acum! Dumnezeu s te miluiasc i s te ntreasc!

Unul din ieromonahii rui a povestit fratelui c, oarecnd, fiind stpnit de dor pentru
patria sa, a hotrt s plece din Sfntul Munte i s se ntoarc n Rusia. i n timp ce se
gndea la aceasta, deodat a intrat n chilia sa Printele Antim care nu a venit de mult
vreme n mnstire i i-a spus:
- Maica Domnului m-a trimis s-i spun, printe, s nu mergi n Rusia, pentru c de vei
iei din pustie n lume, vei cdea n pcat.

ntr-o vreme Printele Antim s-a linitit pe nlimile Athonului pentru mai mult vreme.
Fratele trapezar s-a nelinitit mult i s-a rugat lui Dumnezeu s-l vesteasc pe Stare s
vin n mnstire, ca s-l foloseasc duhovnicete.

i spunea gndul: Poate Stareul acum n pustie se va fi istovit de osteneli, dar dac ar fi
aici, l-a iconomisi cu putin hran, i-a face i un ceai.

A doua zi diminea. Stareul a venit n mnstire i a spus prietenului su zmbind:

- Iat, potrivit dorinei tale am venit de pe Athon foarte obosit i cu picioarele tiate de
pietre. Ceaiul tu merit aceast osteneal.

Fratele s-a minunat de darul nainte-vederii pe care l avea Stareul i i-a cerut iertare
pentru osteneala ce i-a pricinuit-o.

Odat acelai frate era stpnit de o mhnire adnc i de acedie i s-a rugat lui
Dumnezeu s-i trimit pe prietenul su, Printele Antim, ca s-l mngie. Iar dup cteva
ore Printele Antim a aprut naintea lui.
Fratele mhnit s-a bucurat mult vzndu-l i l-a ntrebat:
- Cum s-a fcut, Printe, c ai venit exact n ceasul nevoii mele?
- Tu ai vrut s m vezi, i-a rspuns Stareul zmbind, i L-ai rugat pe Dumnezeu pentru
aceasta, iar eu am venit.

Alt dat la Sfntul Pantelimon n ajunul zilei de 1 octombrie, cnd se svrete

priveghere de toat noaptea n cinstea Acopermntului Prea Sfintei Nsctoare de
Dumnezeu, Printele Antim a ajuns n mnstire aproape gata s-i dea sufletul.

Cnd l-a ntlnit pe fratele trapezar i-a spus:

- n noaptea aceasta m aflam la Mnstirea Zografu, n pustie, i m rugam n picioare
pe o piatr. n vremea rugciunii am vzut-o pe Maica Domnului cum coboar din cer n
mnstirea voastr.

Aa cum eram plin de bucurie pentru aceast vedenie, m-am grbit s vin s-o aflu aici, ca
s m acopere cu omoforul ei i pe mine, pctosul, mpreun cu robii ei care o cinstesc.
Dar, de ndat ce am pornit din locul acela alergnd ncoace, deodat a aprut un arpe, s-
a repezit cu manie asupra mea i m-a mucat tare de un picior. Am simit ns c piedica
aceasta a fost din invidia urtorului de bine i n-am dat important mucturii, cci m
grbeam s ajung n mnstirea voastr.

Fratele a privit piciorul stareului i ntr-adevr, rana pricinuit de muctur era grav,
ns marea dragoste a Stareului fat de Dumnezeu l fcuse s nu mai simt ptimirile
trupeti.

n anul 1862, n Sfntul Munte iarna a fost geroas si cu mult zpad, n vremea aceea
Printele Antim se afla pe nlimile Athonului, n pustia cea adnc i tria n scorbura
unui copac.

A czut att de mult zpad, nct l-a izolat complet i nu mai putea iei de acolo. i
astfel a petrecut patruzeci i ase de zile fr hran. Aproape n fiecare an nainte de a
ncepe iarna, Stareul venea mai aproape de mnstire.

Btrnii din Rusicon aflnd c Printele Antim pe o vreme att de friguroas i cu att de
mult zpad nu se afl n preajma mnstirii, au nceput s se neliniteasc pentru el.

Dar dup patruzeci i ase de zile Stareul a ajuns la mnstire complet istovit i nepenit
de frig. Fratele, cnd l-a vzut, a strigat de bucurie:
- Ah, Printe, Sfinia Ta eti? Noi nu mai ndjduiam s te revedem. Dar unde ai fost n
tot acest timp?
- Ei, am stat ntr-o scorbur, a rspuns Stareul zmbind.
- i ce ai mncat acolo, Printe?
- Frate Victor, cte am ptimit de la diavoli i de la frig, numai Dumnezeu tie. Dar
Sfntul Ioan Boteztorul mi s-a artat i m-a izbvit de moarte.
ntr-o vreme Stareul Antim n-a venit la Rusicon vreme de cinci luni, iar monahii din
mnstire nu cunoteau pricina. Se neliniteau i aveau multe gnduri: Nu cumva l-a
mhnit cineva? etc. Duhovnicul mnstirii cunotea un pustnic n care Printele Antim
avea ncredere i l-a rugat s afle pricina.

Pustnicul l-a ntrebat pe Printele Antim, iar acela a rspuns:

- Ct timp m vor luda acolo i m vor cinsti ca pe un sfnt, nu voi mai merge. Ultima
dat cnd am fost acolo, un ieromonah a czut la picioarele mele i mi-a spus: Printe
sfinte, rugai-v pentru mine, pctosul, s m mntuiesc pentru rugciunile Sfiniei
Voastre. Vezi? Cum s mai merg acolo, dac ei m cinstesc ca pe un sfnt?

Dup aceasta Printele Antim mergea n mnstire mai mult pe ascuns i i ncredina
printelui Victor n timpul discuiilor lor unele taine din viata sa.

Alt dat cnd a fost vizitat de Stare, printele Victor i-a pregtit masa. Iar acela i-a spus:
- Ieri v-a cercetat mnstirea Sfntul Ioan cel Milostiv.

n ziua aceea fusese duminic i ca de obicei au venit pustnici, schitioti i destui mireni
care au mncat la trapez, dup care li s-a dat i milostenie.

Printele Antim nu avea o locuin stabil, ci ntreg Sfntul Munte era locuina sa. n
ultimii ani ai vieii sale a stat lng Mnstirea Zografu i de multe ori ajuta la zidit, la
reparaiile mnstirii crnd pietre i argil.

n august 1867 acest mare ascet a vizitat pentru ultima dat iubita sa mnstire, Sfntul
Pantelimon. A intrat n mnstire i s-a dus imediat la arhondaric. Acolo l-a ntlnit pe
prietenul su, printele Victor i i-a vorbit mult vreme, sftuindu-l cum s biruiasc
gndurile viclene i patimile.

La sfrit i-a spus de-a dreptul:

- De acum nu voi mai veni aici, deoarece voi muri curnd.

ntr-adevr, aa s-a i petrecut. La sfritul lui noiembrie al aceluiai an Stareul a mers la

Mnstirea Zografu. Acolo s-a mbolnvit, iar prinii l-au dus la bolnia mnstirii, unde
a stat dousprezece zile.

Pe 9 decembrie 1867 printele Antim a prsit grdina Maicii Domnului, n care s-a
nevoit cu mrime de suflet, i s-a odihnit n Domnul.
S avem binecuvntarea lui. Amin.

Printele Daniil cel minunat

Minunatul Printe Daniil a trit cam n acelai timp cu Hagi Gheorghe. Acesta fcea
minuni nc de cnd era nceptor n clugrie. In vremea aceea a impresionat mult pe
nchintorii evlavioi i s-au publicat chiar unele din minunile sale n revistele religioase
ale unor rui cucernici.

Deci acele puine lucruri pe care le-am aflat despre acest printe sfnt i de care m-am
folosit mult, vreau s le scriu, ca s se foloseasc i alte suflete.

Precum mi s-a spus, acesta era originar din Grecia i a venit n Sfntul Munte cam n
perioada revoluiei greceti de la 1821.

Dup ce s-a nchinat Maicii Domnului Portarita, de la Sfnta Mnstire Iviron, tnrul
evlavios a trecut pe la Marea Lavr, s-a nchinat Sfntului Atanasie i a fcut rugciune
fierbinte ca Maica Domnului s-l povuiasc spre a afla un stare virtuos, cruia s i
se supun i care s-l fac monah.

Dup aceea a pornit linitit la drum cu ncredere n Dumnezeu. Dup ce a trecut i de

Kerasia, mergnd spre Sfanta Ana a apucat pe alt crare i a ajuns la Chilia Sfantului
Artemie.

Stareul de acolo era foarte cuvios i un mare nevoitor, nzestrat cu multe virtui. Tnrul
, a simit c acest stare l va odihni sufletete i de aceea a rmas la el.

Ceilali prini de la chiliile din mprejurimi, vznd pe tnrul nceptor c se nevoiete

la fel ca stareul su au nceput s se neliniteasc i-i spuneau acestuia din urm s-l
iconomiseasc puin, pentru c e tnr i a nceput dintr-odat cu o ascez prea mare.
Dar stareul le spunea:
- Nu v nelinitii, pentru c tiu ce fel de ucenic am.

Dup putin vreme tnrul a fost fcut monah primind numele de Daniil. A ajuns la nalte
msuri duhovniceti, pentru c era curat nu numai cu trupul i cu sufletul, ci i cu mintea,
deoarece ntotdeauna avea gnduri bune, iar n inima lui curat slluia Hristos.

Odat au fcut foc n cuptor ca s coac pine i s fac posmag. n timp ce Printele
Daniil mprtia cu vtraiul crbunii aprini ca s se ncing toat suprafaa cuptorului,
din pricina focului puternic coada vtraiului a ars, iar fierul a rmas nuntrul cuptorului
aprins.

Atunci el a spus aceasta stareului su, care i-a poruncit:

- Ce te uii la mine? F-ti cruce, intr n cuptor i scoate fierul ca s nu ntrziem!

Printele Daniil i-a fcut cruce i a intrat n cuptlorul aprins. A apucat cu minile
flerul nroit fr s-i pricinuiasc nici cea mai mic arsur i fr s i se ard vreun
fir de pr din barb. Dar cel mai important a fost faptul c nici mcar nu i-a trecut
prin minte gndul c se petrecuse cu el o minune.

Alt dat un btrn de la chiliile nvecinate, aa numite valahe s-a mbolnvit i n

suferina sa a aflat putin uurare de la castraveii amrui. Cnd a venit iarna l-au cuprins
iari durerile i a cobort la Mnstirea Sfntul Pavel ca s gseasc aici cel puin
castravei murai, pe care s-i ncerce pentru durerile lui, dar n-a aflat.

Astfel, mhnit i ndurerat, urca pe poteca de la Sfnta Ana spre Cruce. Dei era iarn,
i nu existau nici mcar castravei murai, deodat a aprut naintea lui Printele
Daniil, care i-a lsat ase-apte castravei proaspei, dup care a plecat imediat.

Btrnul s-a minunat i a slvit pe Dumnezeu, iar de ndat ce i-a mncat, s-a tmduit
pentru totdeauna. De aceast dat Printele Daniil a adus dragoste, binecuvntare dintr-o
tar cald foarte ndeprtat.

Un alt btrn de la chiliile valahe venea ntr-o iarn grea de la Sfnta Ana spre chilia lui.
De ndat ce a ajuns la vrf, l-a cuprins un viscol i a fost nevoit s se ntoarc puin din
drum, ca s se adposteasc sub stnc, cci se nnoptase i nu mai avea vreme s se
ntoarc la Sfnta Ana.

Ningea mereu i sufla un vnt puternic, iar el tremura de frig. Acolo unde se adpostise,
sub stnc, a simit pentru o clip c cineva l-a cuprins n brae i l-a nclzit.

Apoi l-a cuprins un somn dulce, n care l-a vzut pe Printele Daniil cum l mbria
cu mult dragoste. Cnd s-a luminat de ziu, s-a deteptat din somn i s-a ridicat s
plece, deoarece se oprise viforul.

Dar ce s vad? Peste tot era zpad, numai lng stnc se topise de acea cldur
dumnezeiasc ce o rspndise Printele Daniil. Astfel, btrnelul s-a nclzit i
duhovnicete i a plecat bucuros din chilia sa slvind pe Dumnezeu. Dar Printele Daniil
l-a nclzit mereu de dragostea lui Hristos.

S avem binecuvntarea lui. Amin.

Btrnul Cosma
Btrnul Cosma de la Pantocrator (Vierul)

Cosma s-a nscut n Anghelohori din Tracia n 1897. Numele lui de mirean a fost
Cleante, iar viata lui a fost clugreasc nc din lume. Se ostenea la moia sa lucrnd
ca grdinar.

Acolo mprea dragoste la ceilali, i aduna mereu dragoste de la Hristos. Adic fcea
multe milostenii i ajuta mai ales pe cei care erau nevoii s fure din pricina srcie, ca
s-i fereasc de pcatul de moarte al furtului i de altele mai rele.
Odat un copil, aceast ntmplare mi-a povestit-o el nsui cnd s-a fcut mare a
mers la el n grdin s cumpere legume, dup care trebuia s cumpere i alte lucruri de la
bcnie. Dar cnd a ajuns n grdin, ce s vad? Pierduse banii.

Atunci a nceput sa plng, cugetnd i fcndu-i planuri rele, pentru c se temea de

btaia ce-l atepta de la mama sa.

Dup ce Cleante l-a linitit pe copil, l-a ntrebat:

- i aduci aminte, fiule, ci bani ti-a dat mama ta i ce ti-a spus s cumperi?
- Da, a rspuns copilul.

Atunci Cleante i-a dat legumele i restul de bani, dup care i-a spus:
- Nu te mhni deloc! Alt dat s fii mai atent. Unele ca acestea i altele fcea n lume,
cnd tria n satul su.

n jurul anului 1914 a plecat din lume, lsnd pe fratele su i grdina sa, i a venit n
Grdina Maicii Domnului s se nevoiasc mpreun cu fraii duhovniceti. A fost tuns
monah n 1915.

A stat la Sfnta Mnstire Stavronichita pn n 1924, cnd a avut loc schimbarea

calendarului, iar n anul urmtor a plecat i s-a nchinoviat la Sfnta Mnstire
Pantocrator.

Acolo a rugat pe prini s-l lase s locuiasc afar de mnstire, la vie, care era aproape
de metania lui. Pn n 1939 s-a nevoit i n alte locuri ale Sfntului Munte, ns din 1939
s-a nevoit numai la viile Mnstirii Pantocrator.

Toat ziua muncea i se ruga nencetat. Trupul nu i-l ngrijea deloc, deoarece toat ne
voina sa era ndreptat spre sufletul su. Hainele i erau murdare de pmnt i
transpiraie, iar ntr-un colt al chiliei, pe podea, avea nite pturi vechi, pe care se
culca, dar care erau att de pline de pmnt, nct dac ai fi aruncat nite semine ar fi
ncolit.

Dei lucra din greu i se nevoia i n cele duhovniceti cu mrime de suflet, se ntreinea
cu putin hran uscat, cu verdeuri, cu ceva semine uscate i cu posmag.

Banii ce se ddeau n mnstirile idioritmice pentru ascultri, din care se ntreineau

prinii, btrnul Cosma nu i lua, ci le spunea proestoilor mnstirii:
- S-i inei, prinilor, c i voi lua mai trziu toi odat. Aceia credeau c i va lua la
btrnee, dar btrnul Cosma se referise la cealalt viat.

De asemenea, alimentele ce le ddea mnstirea le mprea n dar la btrneii din

Kapsala. Dac vreun btrn nu voia sa le primeasc n dar, a doua oar cnd mergea la el,
btrnul Cosma i spunea:
- Gheronda, am ceva de vnzare. i i le ddea aproape degeaba.
Astfel i odihnea gndul, iar acei nensemnai bani ii ddea altuia de binecuvntare. Prin
aceste legturi cu prinii se ajuta i el nsui duhovnicete ascultnd sfaturile lor.

Alte ntlniri nu avea, ci numai atunci cnd venea la biseric i se mprtea. Totdeauna
era vzut curind via, iar sufletul i-l cura cu rugciunea nencetat i cu lacrimile.

Era mic la stat i ars de soare, dar uneori fata sa strlucea. Aceasta nu numai c am vzut-
o cu ochii mei, ci mi-au spus-o i ali prini.

Ultima dat cnd l-am vzut mi-a fcut o impresie deosebit, pentru c n clipa cnd l-am
ntrebat ceva, fata lui a strlucit att de mult, nct m-a orbit. Aceasta a fost ultima
noastr ntlnire.

n 1970, la 13 aprilie, Btrnul Cosma din Anghelohoriul Traciei a zburat din Grdina
Maicii Domnului la ceruri ca un nger.

S avem binecuvntarea lui. Amin.

Printele mre
Printele mre,
egumenul Sfintei Mnstiri Konstamonitu

Prinii Sfintei Mnstiri Konstamonitu au multe de scris despre Stareul lor cel sfnt,
deoarece au trit alturi de el muli ani.

Eu, ns, care am trit departe de el, am cunoscut puine, dar ar fi nedrept s nu spun
nimic despre sfntul stare, deoarece se distingea de ceilali prini i egumeni ai vremii
sale prin virtuile lui.

Odat, prin 1950, a vizitat Mnstirea Konstamonitu un ofier n rezerv. Printele Filaret
l-a strigat de departe pe nume i i-a spus i o ntmplare prin care trecuse, dup care l-a
sftuit i l-a mngiat.

Auzind acestea ofierul s-a pierdut. A fost cutremurat de harisma strvederii Stareului.
- Gheronda, i-a spus dup aceea, de ndat ce m voi elibera, m voi face monah.
- S te faci, fiule, dar nu n aceast mnstire, deoarece dup trei ani vei avea ispite cu
secretarul.

Stareul a prevzut o ispit ce avea s-o ntmpine peste trei ani.

i astfel cnd ofierul s-a eliberat din armat, Printele Filaret l-a sftuit i l-a trimis la
alt mnstire, unde a i devenit monah.
Dar n fiecare lun mergea i se sftuia cu Stareul, ntr-o zi, mergnd s-l cerceteze, l-a
aflat pe Printele Filaret eznd ntr-un colt al chiliei sale cu capul ntre mini.

Printele Anania (fostul ofier) l-a mbriat i l-a ntrebat cu durere n suflet:
- Ce avei Printe? Ce ai pit?
- Fiul meu, Anania, n-am avut nici o ispit astzi. M-a prsit Dumnezeu! a rspuns
Stareul mhnit.

Atletul lui Hristos, Printele Filaret, voia ca n fiecare zi s se lupte cu ispitele, ca s fie
ncununat de Hristos.

Alt dat Stareul a vzut un mirean cruia i-a spus:

- Srmanule, tu nu suferi de o boal trupeasc, n zadar ar cheltuieti cu medicii. Pe tine
te chinuie sarsail.
- Roag-te, Printe, s m uurez, i-a spus acela.
- Voi face rugciune, fiul meu, dar i tu s posteti, pentru c numai aa fuge diavolul, cu
postul i rugciunea. Hristos a spus asta.

Acel om chinuit a fcut ascultare i s-a fcut bine cu postul pe care l-a inut el nsui,
precum i cu postul i rugciunea sfntului Stare.

Spre sfritul su, Printele Filaret a sporit att de mult duhovnicete nct cunotea
nu numai inimile i gndurile oamenilor, dar i ce aveau n buzunare.

ntr-o zi a trecut pe la Mnstirea Konstamonitu un cleric ca s ia binecuvntare de la

Stare i s-i cear sfatul. Voia s rmn n Sfntul Munte.

Printele Filaret, dup ce i-a rspuns la problemele ce l preocupau, mai nainte ca acel
cleric s-i vorbeasc despre ele, i-a spus exact i ci bani avea n buzunar, precum i ce
sa fac cu ei. Atunci clericul s-a pierdut cu firea, dar a slvit pe Dumnezeu, c l-a
nvrednicit s cunoasc n vremea noastr un Stare asemenea celor de demult.

Cnd a mbtrnit, printele Filaret s-a mbolnvit puin, pentru c puterile trupeti l
prsiser. Din dragoste, prinii mnstirii l-au silit s mearg la spital la Tesalonic, ca
s fac consultaii.

Stareul n-a priceput cum a ajuns la spital, pentru c era ameit din pricina cltoriei, pe
lng faptul c era istovit. Cnd Printele Filaret i-a revenit i a vzut lng el pe
surorile medicale mbrcate n alb i cu bonete, a crezut c sunt ngeri cu aureole i, din
evlavie, i-a acoperit faa cu cearaful.

Toi din jurul lui s-au minunat de curia sufleteasc a Stareului. Printele Simeon, fostul
stare al Mnstirii Filoteu, care era atunci alturi de el mi-a povestit aceast ntmplare.

Dup aceea l-au dus la mnstirea sa i s-a odihnit n Domnul.

S avem binecuvntarea lui. Amin.
Btrnul Petru (Petrache)
Btrnul Petru s-a nscut n Limnos n 1891. Se vedea c era dintr-o familie srac, dar
era de neam nobil. Carte nu tia aproape deloc, dar a dobndit iluminarea
dumnezeiasc prin nevointele sale aspre, fcute cu mrime de suflet.

nc din tineree Gheorghe numele lui de mirean tria clugrete, dar marea schim a
luat-o dup cel de-al treizecelea an al vrstei sale de la un stare de la Sihstria Sfntul
Nil, primind numele Cuviosului Petru Athonitul.

Printele Petru avea o simplitate fireasc i o credin mare, care s-au putut vedea nc
din primii ani ai cltoriei lui duhovniceti. Mi-a povestit odat c atunci cnd s-a fcut
monah, stareul su s-a mbolnvit grav.

S-a mhnit mult, deoarece se simea ca pruncul cel mic, care se primejduia s-i piard
mama i nc mai trebuia s sug.

ns n-a pierdut vremea, i a mers n biseric i cu toat simplitatea sa copilreasc i

evlavia i-a spus Cuviosului Nil:
- Cuvioase Printe Nil, s tii c dac nu-l faci bine ndat pe stareul meu, nu-i voi
mai aprinde candela!

i, o, minune! Stareul s-a fcut ndat bine, s-a ridicat i mergnd n biseric s
mulumeasc Sfntului a aprins el nsui candelele. Stareul su a mai trit destui ani n
care l-a ajutat duhovnicete.

Mai trziu, cnd a rmas singur, la nceput s-a chinuit puin, pentru c a fost
influenat de unii monahi care aveau rvn fr discernmnt i a aruncat steagurile
de la Marea Lavr ca protest mpotriva regelui Gheorghe al II-lea pentru c spuneau
c este francmason.

Pentru aceasta a fost condamnat de autoritile statului la trei ani de exil n insula
Spinaloga, ca sa slujeasc la leproi. S-a cit ns pentru aceast fapt a sa, precum mi-a
spus mai trziu:
- Am procedat ca un mirean, printe Paisie, i nu ca un monah. Mult m-am vtmat
duhovnicete n perioada exilului, pentru c nu-mi puteam ndeplini ndatoririle
clugreti.

La ntoarcerea sa din exil a cltorit mpreun cu un alt monah, care mi-a spus dup aceea
c Printele Petru propovduia lumii pocina spunnd:
- Trebuie s v pocii, cci altfel Dumnezeu ne va pedepsi. Va lsa pe comunitii atei s
ne omoare.

Primise ntiinare de la Dumnezeu cu muli ani nainte c din pricina pcatelor noastre,
ne atepta un mare ru, rzboiul civil.
Dup acei trei ani de surghiun, cnd Printele Petru s-a ntors n Sfntul Munte, n-a mai
locuit la Sfntul Nil, pentru c era mult zgomot.

Treceau pe acolo muli oameni i de aceea nu afla linite. A mers la Katunakia i s-a
stabilit la o chilie aflat la marginea Sihstriei Sfnta Ana Mic.

Coliba sa nu se vedea deloc din crare i nu avea nici u, ci un lemn lung pus de-a
curmeziul. Prinii din mprejurime l aveau la evlavie, pentru c era foarte cuvios.

i fiindc era mic i slab i avea simplitate copilreasc i sensibilitate duhovniceasc,

l strigau Petrache (diminutivul de la Petru). Vzndu-l cum i pleac n jos faa sa
mic i luminoas atunci cnd vorbea, credeai c ai n fata ta un copil mic.

Aceast nevinovie copilreasc i-a pstrat-o pn la vrsta de aizeci i apte de ani,

cnd a adormit.

Cnd prinii se apropiau de el ca s se foloseasc, el fugea pentru c se ruina de ei.

Cnd nu putea scpa, rspundea cu cteva cuvinte, dar foarte ziditoare. Evita s aib
legturi cu oamenii i de aceea se nchidea n chilia sa i vorbea mereu cu Dumnezeu
prin rugciune nencetat.

Cnd mergeau prinii la el i bteau n u, nu deschidea. Iar cnd i lsau alimente, le

lsa i el acolo afar, iar aceia vzndu-le c se stric, nu-i mai aduceau alt dat nimic, ci
le ddeau altor prini.

Fraii de la chiliile vecine i spuneau btrnului Petru:

- Nu faci bine c nu primeti milostenie.

Iar el le rspundea:
- Iubitul meu, slav lui Dumnezeu, eu am din destul. De ce s-i lipsesc de ele pe ali
btrni care au nevoie?

Prin multa sa nevoin btrnul tiase aproape toate nevoile omeneti i tria ca un nger
n trup i nu doar formal n schima ngereasc. Postea mereu pn la ceasul al noulea
(ora 3 dup amiaz).

Adic mnca dup vecernie un posmag i se ndeletnicea cu rugciunea i cu metaniile zi

i noapte. Chiar i n somn optea rugciunea, iar cnd se scula continua restul rugciunii.

Cnd se culca puin, trupul dormea, dar sufletul lui priveghea i se ruga. Rugciunea i
devenise de-sinei-lucrtoare, i de multe ori mi spunea:
- Aud psalmodii ngereti att de dulci, nct nu pot i sar n picioare din pricina acelei
dulci cntri cereti.
Toate acestea l hrneau sufletete i trupete, i de aceea nu-i trebuiau multe lucruri ca s
se ntrein. Putinele lucruri de care avea trebuin le dobndea din lucrul su de mn,
cci mpletea metanii, sau aduna plante de ceai de pe Athon, pe care le ddea pe posmag.

Dac cineva insista s-i dea ceva de binecuvntare i rspltea ndoit dndu-i ceai de
munte sau metanii.

Cu toate c nu se ngrijea de sine i pielea i se lipise de oase, totui continua s fac mari
nevointe duhovniceti. Oricine putea vedea desluit harul lui Dumnezeu care l ntrea, nu
vedeai pntece la Btrnul Petru, ci o adncitur.

Cnd se ntmpla s se descheie la piept, i puteai numra coastele, care semnau cu

nuielele de la coul mpletit.

Am cunoscut muli pustnici, dar la Btrnul Petru se putea vedea ceva deosebit. Pe fata
sa se vedea zugrvit o dulcea dumnezeiasc. Stupul su duhovnicesc se umpluse i de
aceea revrsa miere duhovniceasc.

Cnd l ntrebau: Cum petreci, Printe, n chilie?, rspundea:

- Slav lui Dumnezeu, cuibul meu cel dulce nu-l dau n schimb nici pentru toate
palatele lumii.

De obicei ieea din cuibul lui cel dulce (Katunakia) odat la ase luni i mergea la
mnstirile Sfntului Munte, ca s-i dea lucrul de mn i s-i iconomiseasc posmag
pentru o jumtate de an.

Cred c v dai seama ct de mare era traista pe care o avea Btrnul Petru i ct posmag
care era mncarea lui obinuit mnca n ase luni.

La fiecare ase luni trecea i pe la mnstirea unde m aflam, ca s m vad. Ultima dat
cnd a venit, din pcate eram plecat, i a ateptat n afara mnstirii, ntr-un colt, cci se
ruina s intre nuntru.

Dup-amiaz, cnd m-am ntors, am aflat c m atepta de patru ore i, de ndat ce m-a
vzut a alergat spre mine vesel ca un copil mic, cu toate c avea dublul anilor mei.

Dup aceea am mers la mine n chilie i, vrnd s-l tratez puin ca s-l odihnesc, nu a
primit, ci m-a refuzat ntr-un mod care s nu m rneasc. Mi-a cerut putin ap cald n
care a pus dou crengue de ceai, pe care l avea la el i a but.

Cnd am insistat s mnnce ceva, mi-a spus:

- Printe Paisie, iart-m, dar vreau s m pregtesc ca s m mprtesc de Sfntul
Petru Athonitul, pe 12 iunie. Eu am venit ca s-mi iau rmas bun i s ne iertm, pentru
c voi muri, i de aceea nu te pot lua ucenic. Iart-m, cci voi muri.
Toate acestea mie mi s-au prut ciudate. S spun c va muri aa deodat, fiind sntos?
Dar dup toat discuia i sfaturile sale ce au durat dou ore i jumtate, am nceput s
cred.

Fiindc-l vedeam stnd mereu n picioare sftuindu-m, l-am rugat s stea jos. Acela ns
n-a vrut i mi-a spus: Nu trebuie s rostim cuvntul lui Dumnezeu eznd, dei era
frnt de oboseal, cci mersese pe jos nou ore i cu greutate n spate.

De aceast dat rucodelia sa voia s-o dea ca s-i economiseasc cele necesare pentru
nmormntare i sa fac ultima Sfnt Liturghie la metania lui, la Sfntul Nil, dup care
s-i cear iertare i s-i ia rmas bun de la puinii si prieteni, pe care i avea mprtiai
prin Sfntul Munte.

Deoarece era ultima lui vizit mi-a spus mai multe lucruri dect n celelalte di, poate ca
sa-mi fac mai mult bucurie i s alineze oarecum marea mea mhnire c l voi pierde.

nainte de a ncepe a m sftui l ntrebasem despre greutile ascultrii, cci aproape

toat ziua m aflam cu mirenii i auzeam, fr s vreau, istoriile murdare ale lumii.
Atunci Btrnul Petru mi-a spus:

- Printe Paisie, noi s le vedem pe toate cu gnd bun.

Stareul se curtise luntric i de aceea pe toate le vedea curate, deoarece nu mai exista
pcat n el, ci locuia Hristos.

l ntrebasem despre un anume lucru, dac fusese de la Dumnezeu sau de la cel viclean,
ca s m nele, iar el mi-a rspuns c a fost de la Dumnezeu. Apoi mi-a spus:

- Printe Paisie, eu mereu triesc astfel de stri duhovniceti, n vremea cnd m

cerceteaz harul dumnezeiesc, inima mi se nfierbnt de dragoste pentru Dumnezeu i o
lumin minunat m lumineaz luntric i pe dinafar, luminnd i chilia mea.

mi scot atunci fesul i mi plec capul cu smerenie i-I spun lui Hristos: Hristoase al
meu, lovete-m n inim cu sulia milostivirii Tale. Ochii mei atunci slobzesc
necontenit lacrimi dulci de recunotin i slavoslovesc pe Dumnezeu, iar fata mi-o simt
c se lumineaz.

n clipele acelea, printe Paisie, toate nceteaz, pentru c simt foarte aproape pe
Hristos i nu mai pot cere nimic, cci i rugciunea se oprete; metania nu se mai
poate mica.

Ca s nu-l neleg greit i s las metania, dei nu ajunsesem la msura lui duhovniceasc,
mi-a spus o ntmplare:
- Printe Paisie, metania nu trebuie s-o lsm niciodat din mn, pentru c ea este arma
monahului i are mare putere. Odat, la Karyes am fcut cu metania semnul Crucii peste
un demonizat i ndat omul acela a fost izbvit de demon.
ntmplarea aceasta am auzit-o i de la printele Eumenie, care era de fat. Btrnul
Petru, avnd metaniile i ceaiul ntinse spre vnzare la Karyes, a vzut pe acel om care
era chinuit de duhul necurat.

Vznd c oamenii ce erau n jurul lui nu-l puteau ajuta, Btrnul Petru s-a sculat ncet,
i-a adunat rucodelia, s-a apropiat de acela fr zgomot, l-a nsemnat cu metania n
semnul Crucii i a fugit ca s nu fie vzut.

Aproape toi oamenii au vzut numai c cel demonizat s-a vindecat dintr-odat, Iar cnd
au aflat cum a fost tmduit, au slvit pe Dumnezeu, Care arat sfini i n vremea
noastr.

Pe Cuviosul Petru, ns, n-au apucat s-l vad dect vreo doi-trei. Stareul, firete, era
necunoscut multora, pentru c nu avea legturi cu nimeni.

i dei se strduia s nu fie cunoscut, ns toi auzeau de el. Dac se ntmpla s-l
ntlneasc cineva care l cunotea i s-l ntrebe ceva, el i rspundea la problemele lui
cu pilde nelepte, de parc ar fi tlcuit Patericul. (Ddea pilde diferite, dar cu acelai
sens).

Firete c cel care nu avea profunzime patristic l putea cu uurin interpreta greit. De
pild spunea: Rugciunea celui smerit l rstoarn pe Dumnezeu. Iar prin aceasta
nelegea: Rugciunea celui smerit l nduplec pe Dumnezeu.

Precum, de asemenea, despre post spunea: Cnd nu pic ap n stern (bazin mic de
ap), se usuc i mor broatele. Adic se usuc stomacul i mor patimile. Precum am
spus avea Patericul su propriu.

Printele Petru era nzestrat cu multe virtui, dar se distingea prin deosebitul dar al
discernmntului. Deoarece se oetiser oarecum problemele bisericeti -
mai ales cea a calendarului a renunat la fanatismul care l stpnea i a nceput s vin
la mnstiri.

Cnd venea s m vad, urmrea slujbele din pridvor. Odat l-am ntrebat:
- De ce nu intri n biseric?
- Ca s nu smintesc pe nimeni, binecuvntatule, mi-a rspuns acela. Cci de m vor
vedea zelotitii n pridvor, vor spune: Printele Petru ateapt pe cineva, i nu se vor
sminti. De asemenea nici prinii mnstirii nu se vor sminti, pentru c vor vedea c am
traista alturi.

Depise micimile omeneti, fanatismul etc, pentru c era iluminat de Dumnezeu. Era
zelotist n nelesul cel bun al cuvntului. Se mprtea de obicei odat pe sptmn, i
de dou ori dac se ntmpla vreo srbtoare n cursul ei.

Participa la Sfintele Liturghii ce se svreau la chiliile nvecinate i lua numai anafura ca

s ia parte i la alta i numai dup aceea lua i aghiazm. Firete aceasta o fcea numai
atunci cnd nu se mprtea, dei se afla ntr-o stare duhovniceasc nalt i se putea
mprti mai des.

Precum am spus, postea n fiecare zi pn la ceasul al noulea, iar n Postul Mare mnca
o dat la trei zile. Numai smbta i duminica mnca de dou ori i dezlega la untdelemn.

Pravila i-o fcea cu Doamne Iisuse timp de apte ore, afar de canonul care
consta din apte sute de metanii i treizeci i trei de ae de o sut de nchinciuni (trei
mii trei sute de nchinciuni).

Din toate acestea doar o treime era pentru el, iar celelalte dou treimi erau una pentru
vii i cealalt pentru mori. Dac afla c cineva trece printr-o ncercare, fcea rugciune
separat cu metanii pentru el.

De asemenea Ceasurile, Vecernia i Pavecernita le fcea i pe acestea cu Doamne

Iisuse. Cu alte cuvinte lucrul lui de mn era rugciunea.

Dei Btrnul Petru ajunsese la msura sfineniei, avea mult smerenie, considerndu-se
pe sine foarte pctos. Cnd preotul citea Evanghelia, i scotea fesul i apropiindu-se de
Sfintele Ui i pleca capul sub Evanghelie ca s-i fug duhurile rele, precum spunea.

Deoarece se considera pe sine nimic, de aceea nici nu primea vreun ucenic. Odat cnd l-
am rugat mult, a primit s m ia ucenic, dar atunci nu mi-a dat binecuvntare mnstirea
mea.

Cnd a venit pentru ultima dat, Btrnul Petru mi-a spus c se pregtete s plece n
cealalt viat i mi-a cerut iertare pentru faptul c nu m poate lua ucenic.

Atunci am neles voia lui Dumnezeu, care se ascundea n piedica ce mi-o puseser
prinii mnstirii, cci pe Printele Petru trebuia s-l ia Dumnezeu.

Se vede c n-am fost vrednic s stau cu acest sfnt, ci mi-a ngduit Dumnezeu numai s-
l cunosc, ca s m folosesc, iar aceasta a nsemnat mult pentru mine, pctosul.

Dac m-ar nvrednici Dumnezeu ca n cealalt viat s-l vd, fie i numai de departe,
aceasta ar fi pentru mine una din marile binecuvntri ale lui Dumnezeu.

Neuitate mi vor rmne ultimele sale sfaturi mpreun cu ultimul rmas bun. Aici se
poate vedea mreia lui Dumnezeu ntru sfinii Si, precum i n Cuviosul Petru, pe care
prietenii lui nu l-au srutat mort, ci el nsui a trecut pe la toi, ca ei s-l srute viu cu
srutarea cea de pe urm.

n continuare a trecut pe la Karyes, de unde a luat cele necesare pentru nmormntarea sa

i de acolo a mers la metania lui, la Sfntul Nil.
n ziua urmtoare, pe 12 iunie, de srbtoare numelui su (pomenirea Cuviosului Petru
Athonitul) s-a fcut Sfnta Liturghie. S-au adunat i prinii (pustnicii) din jur.

La Sfnta Liturghie, Btrnul Petru s-a mprtit, iar dup sfritul acesteia a ieit afar,
a pregtit pentru prini ap i rahat, iar el, de ndat ce s-a aezat lng ei, i-a nchis
ochii dndu-i sufletul cel sfnt lui Hristos.

Prinii au crezut c motie i ateptau s-i deschid ochii ca s-l felicite. Cnd l-au
micat, au neles c a plecase la cer i i-au urat: Dumnezeu s te odihneasc.

A adormit la 12 iulie, de ziua Cuviosului Petru Athonitul, n 1958.

S avem binecuvntarea lui. Amin.

Btrnul Augustin
Printele Augustin s-a nscut n Rusia n Aliskoghe din Poltava, n 1882. Numele lui de
mirean a fost Antonie Korra.

Tatl lui se numea Nicolae i mama sa Ecaterina. Acetia fiind oameni evlavioi l-au
crescut pe copilul lor Antonie n evlavie i fric de Dumnezeu.

nc de mic Antonie a mers la o mnstire din patria lui unde a vietuit ca frate nceptor.
O ispit ns, ce i s-a ntmplat, l-a fcut s prseasc mnstirea i patria sa i s vin n
Grdina Maicii Domnului, ca s-i simt sufletul n sigurana mpotriva acestui fel de
ispite.

Precum mi-a povestit, n mnstire toi vieuitorii erau btrni i a fost trimis s ajute unui
slujitor al mnstirii la pescuit, pentru c monahii de acolo se ntreineau din petele pe
care l prindeau.

ntr-o zi a venit fiica acelui slujitor i a spus tatlui ei s mearg repede acas pentru o
treab grabnic, iar ea a rmas s-l ajute pe fratele. Ispita, ns, a biruit-o pe nenorocit i,
fr s se gndeasc, s-a repezit asupra fratelui cu intenii pctoase.

n clipa aceea Antonie s-a pierdut cu firea pentru c aceasta s-a petrecut pe neateptate.
Atunci i-a fcut semnul Crucii i a spus: Hristoase al meu, mai bine s m nec, dect
s pctuiesc!, i s-a aruncat de pe mal n adncul rului.

Dar Bunul Dumnezeu vznd brbia tnrului nevinovat, care a procedat ca un nou
Sfnt Martinian spre a se pstra curat, l-a inut deasupra apei fr s se ude.

Mai trziu mi-a spus: Eu am srit cu capul n jos, dar nu tiu cum m-am aflat n
picioare deasupra apei, fr s mi se ude nici mcar hainele!.
n clipa aceea a simit o pace luntric i o dulcea nepovestit, care a ters cu
desvrire orice gnd pctos i orice iritare trupeasc, ce i le pricinuise mai nainte acea
fat prin gesturile ei necuviincioase.

Cnd fata l-a vzut pe Antonie stnd n picioare deasupra apei, a nceput s plng i s
se pociasc pentru greeala ei, fiind micat de aceast mare minune.

Dup aceasta fratele a plecat imediat la mnstire, i l-a rugat cu lacrimi pe stare s-i dea
binecuvntarea s mearg la Sfntul Munte, spunndu-i c este slab duhovnicete i c se
teme s mai rmn n lume.

N-a spus nimic stareului despre fapta necuviincioas a fetei, ca s nu-i pricinuiasc
vreun ru, nici despre minunea ce se petrecuse cu el, ci numai pe sine se nvinuia.

Firete, aceasta a fost cea mai mare minune, dup prerea mea, c a luat greeala
asupra lui i a acoperit-o pe vinovat, precum i nfruntarea cu brbie a acestei
ispite, mai ales la o asemenea vrst.

Cci pentru Dumnezeu, Care tine totul cu degetul Su, n-a fost greu s tin un nceptor
deasupra apei unui ru.

Stareul s-a nvoit la rugminile lui firete, nici nu-l putea mpiedica dar s-a mhnit
gndindu-se c pierde din obte un nceptor ales.

Atunci Antonie a pornit ndat ctre Sfntul Munte. Acestea se ntmplau n anul 1908.
Dup ce a vizitat diferite mnstiri i chilii din Grdina Maicii Domnului, a rmas la
Chilia Sfnta Cruce a Mnstirii Karakalu, unde a fost tuns monah n 1910, primind
numele de Augustin.

n 1943 a plecat pentru mai mult linite la o chilie de pe moia Mnstirii Filoteu,
Intrarea n Biserica a Maicii Domnului, unde s-a nevoit cu mrime de suflet pn la
btrnee fr s mai ias n lume.

n 1950 am auzit pentru prima dat despre Btrnul Augustin, dar nu mi s-a ivit prilejul
s-l cunosc de aproape, ns toi vorbeau despre sfinenia lui.

n 1955 cnd am mers din nou la Mnstirea Filoteu, l-am cercetat a doua zi la chilia sa,
dar din pcate lipsea. Am lsat puine lucruri la ua chiliei lui i m-am ntors la mnstire,
lund aminte s nu m observe cineva i astfel s dau de bnuit.

A doua zi, dup amiaz, a venit la mnstire Btrnul Augustin i a ntrebat:

- Unde este clugrul Paisie? Prinii s-au mirat i i-au rspuns:
- Noi nc nu l-am cunoscut bine. Sfinia Ta, de unde l tii?

Atunci i-au artat chilia mea. ndat ce am deschis ua, mi-a fcut metanie pn la
pmnt i mi-a zis:
- Binecuvntai! Apoi mi-a spus:
- Dumnezeu s-ti ierte pcatele pentru binecuvntrile ce mi le-ai lsat.

i zicnd acestea, scoase din traist apte piersici mici, nvelite ntr-o basma, care nu se
deosebeau ca mrime de corcodue i pe care le culesese din piersicul pe jumtate uscat
ce l avea lng chilia sa.

Eu am voit s ascund de btrn faptul c dusesem acele lucruri la chilia sa, dar el mi-a
spus:
- Eu te-am vzut de la Proorocul Ilie.

Schitul Proorocul Ilie se afl la o distant de aproape patru ore de chilia Btrnului
Augustin. Stareul avea i harisma strvederii. Pentru Dumnezeu, firete, nu exist
distante scurte sau lungi.

i fiindc am vorbit despre aceasta, e bine s spun i despre un caz asemntor n care s-a
manifestat aceeai harisma.

Vecinul lui, diaconul Veniamin, aflndu-se n chilia sa, a vzut uciderea familiei tarului,
ca i cum ar fi privit-o la televizor. Dup o vreme s-a aflat c n ziua aceea se svrise
uciderea familiei tarului de ctre comuniti.

Desigur c i Btrnul Augustin vedea departe, deoarece avea televizor duhovnicesc,

adic harisma strvederii, pe care o dobndise prin curia sufletului su, prin smerenie i
dragoste.

Fiindc pe Stare l durea inima de animalele chinuite, toi cei ce aveau animale btrne
sau infirme le aduceau lng chilia lui fr s ntrebe i plecau.

Chilia Btrnului Augustin devenise azilul animalelor din prile Karakalului,

Filoteului i Ivirului. Srmanul btrn lua coasa i aduna fn toat vara ca s hrneasc pe
timpul iernii animalele infirme i btrne ale mirenilor.

Dac gsea vreun alt animal btrn prsit, l lua i pe acela la azilul lui.
Cnd ntlnea pe vreun om pe drum, i fcea metanie pn la pmnt i-i spunea:
Binecuvntai, nu cerceta dac era preot sau monah, sau dac mireanul era mare
sau mic, pentru c avnd mult smerenie pe toi i considera mari, iar pe sine mai mic
dect toi.

ntr-o zi cnd a fcut metanie unui mirean, l-a vzut un teolog i smintindu-se, i-a
spus:
- Faci metanie la mireni?
- Da, pentru c au harul Sfntului Botez, a rspuns Btrnul Augustin.
Multa dragoste i smerenie a Btrnului nu avea margini. Odat mi-a spus c i-a aprut
diavolul n chilie ca un cine nfricotor, care scotea flcri pe gur i s-a repezit asupra
lui s-l sugrume, deoarece l ardeau rugciunile lui.

Btrnul Augustin, ns, l-a apucat i l-a trntit de perete spunndu-i: Rule diavol, de ce
rzboieti fpturile lui Dumnezeu?.

Apoi Stareul a continuat:

- i diavolul era puternic, dar i eu tare, i l-am lipit de perete. Dup aceea, ns, aveam
remucri c l-am lovit pe diavol.

Ateptam cu nerbdare s se lumineze de ziu ca s merg la duhovnic i s-i mrturisesc

c l-am lovit pe diavol. De ndat ce s-a luminat, am mers n Provata, la duhovnic i m-
am mrturisit.

Duhovnicul meu, ns, a fost foarte ngduitor i nu mi-a dat nici un canon, ci mi-a spus
s m mprtesc. Eu, de bucurie, toat noaptea am rostit Rugciunea lui Iisus i apoi am
mers la Sfnta Liturghie i m-am mprtit.

Cnd preotul mi-a bgat linguria n gur, am vzut Sfnta mprtanie ca pe o bucat de
carne cu snge i am mestecat-o, ca s-o nghit, n acelai timp am simit o mare veselie,
pe care nu o puteam suferi.

Din ochi mi curgeau lacrimi dulci, iar capul meu rspndea lumin. Am plecat repede, ca
s nu m vad prinii, iar mulumirea (de dup Sfnta mprtanie -n. tr.) mi-am citit-o
singur la chilie.

Chipul Btrnului era luminos, pentru c l adumbrise harul lui Dumnezeu. Chiar i
numai dac-l vedeai, uitai orice suprare, pentru c rspndea bucurie din buntatea sa
luntric, mbrcmintea sa exterioar, o dulam rscrpit, era mai rea dect haina
ce o pune grdinarul ca momie mpotriva gaielor.

Dac se ntmpla s-i dea cineva vreun lucru bun, l ddea i el altuia.
Chilia lui era centrul lucrtorilor ce crau lemnele mnstirilor la porturi. Orice aveau
nevoie lucrtorii mergeau la chilia Btrnului Augustin i luau fr s-l ntrebe.

De multe ori i luau tot ce avea, iar dup aceea era gsit czut la pmnt de istovire.
Singura soluie ar fi fost s-l aprovizioneze mnstirea cu putin fin ca s-i fac cir.

i-a procurat i o tigaie veche i frmntnd putin fin numai cu ap i sare, o cocea ca
pit, i asta i era pinea i mncarea sa. Cnd era dezlegare la untdelemn nmuia o pan
n ulei i fcea o cruce pe pit, i n felul acesta fcea dezlegare n zilele de srbtoare.

Unii clugri l ispiteau pe Btrn, ntrebndu-l:

- Ce mnnci, Printe Augustin?
- Eu mnnc numai cltite, rspundea el.
Cnd prinii i ddeau vreo sardea srat, o pstra ca s ospteze cu ea vreun strin.
Stareul lua capul sardelei, iar oaspetelui i punea sardeaua i era plin de bucurie, c l
ospta cu pete.

Numai de acestea fcea i se nfrna pe sine, dar Hristos l stura mereu cu harul Su.
Toi prinii i mirenii din inutul acela l iubeau mult, dar mai ales prinii din
Mnstirea Filoteu, care l rugau s vin n mnstirea lor ca s-l ngrijeasc, deoarece
ncepuse s nu mai vad.

Stareul, ns, se gndea ce vor face animalele infirme i bolnave de care se ngrijea, dac
el va pleca. De aceea n-a primit.

n cele din urm -Dumnezeu s le rsplteasc prinilor l-au luat i pe el i toate

animalele sale i astfel i-au odihnit gndul, n mnstire, firete, prinii l-au ngrijit bine,
lucru ce l considera o mare binecuvntare a Maicii Domnului.

Drept recunotin cnta mereu Cuvine-se cu adevrat, iar ochii i se umpleau de

lacrimi de bucurie.

Prezena Btrnului Augustin a fost o binecuvntare pentru mnstire i mult i-a ajutat pe
prinii btrni de la bolni, deoarece pe Printele Augustin nu-l cercetau numai oamenii,
ci i sfinii i ngerii i chiar Maica Domnului.

Cnd Stareul o vedea n bolni pe Maica Domnului sau pe sfini iar pe btrni stnd
ntini sau eznd, mult se ntrista. De aceea mergea i-i scutura s se scoale i le spunea:
Maica Domnului, sau cnd vedea vreun nger: ngerul!.

Aceia firete nu vedeau nimic, ns pricepeau c se ntmpl ceva i se ridicau ndat i

stteau cu evlavie.

Dar monahul responsabil peste bolni le considera pe acestea nelri i-l certa
spunndu-i:
- Las-i pe btrni n pace! Pe tine s te ascultm cu nelrile tale?

Dar Btrnul continua s-i trezeasc, deoarece nu se putea abine din pricina evlaviei.

Cnd mergeau prinii s-l vad, nainte ca aceia s-l ntrebe cum se afl, Btrnul
Augustin i ntreba:
- Ce fac mgruii mei?
- Sunt foarte bine, rspundeau aceia. i Stareul se bucura.
- Dar Sfinia Ta, cum o duci, Printe Augustin?
- Slav lui Dumnezeu, foarte bine.

Astfel, bucuros i plin de buntate, slavoslovind pe Dumnezeu i rugndu-se nencetat, a

petrecut o via paradisiac n Grdina Maicii Domnului. Avnd pe Hristos ntru sine,
inima lui devenise rai, i de aceea s-a nvrednicit s vad nc de aici ngeri i sfini i
chiar pe Maica Domnului, iar apoi s dobndeasc bucuria cea venic.

n clipa cnd trebuia s plece ctre cer sufletul Btrnului Augustin, faa lui a strlucit de
trei ori. Dumnezeu a iconomisit s se afle acolo i responsabilul peste bolnit, care s-a
minunat i astfel s-a ncredinat c cercetrile dumnezeieti pe care le avusese Stareul
fuseser adevrate.

Btrnul Augustin s-a odihnit n Domnul la 27 martie 1965, fiind n vrst de optzeci i
trei de ani.

S avem binecuvntarea lui. Amin.

Printele Gheorghe pustnicul

Printele Gheorghe s-a nscut n Sikia din Sithonia(denumirea celei de a doua peninsule
care se invecineaza cu Sfantul Munte) n jurul anului 1922. Numele lui de mirean era
Ioan. Gheorghe a fost numit cnd a luat schima ngereasc i a renscut duhovnicete n
peninsula vecin a Athonului, Grdina Maicii Domnului.

Printele tria ca un adevrat vultur ceresc n Sfntul Munte, sub cupola cereasc a lui
Dumnezeu, pentru c nu avea colib, precum aveau ceilali prini.

Aadar, izbvit fiind de deertciune, ncununat cu virtutea neagoniselii i robit de

dragostea lui Dumnezeu, umbla prin Sfntul Munte ca un hoinar bun al lui Hristos.

Toat averea lui erau hainele rupte pe care le purta i vara i iarna. Din pricina ederii
n picioare la rugciune i a cltoriilor ce le fcea prin muni i vi, ca s rmn
necunoscut de oameni, n loc de ciorapi purta nite fii late, nfurate pe picioare ca s
nu-i coboare puinul snge pe care l avea.

n timp ce sufletul lui se unea tot mai mult cu Dumnezeu, hainele lui se zdrentuiau,
dar nu preau urte, ci semnau cu nite aripi, pentru c Btrnul avea harul lui
Dumnezeu.

Cnd l vedea cineva de departe pe Printele Gheorghe n mijlocul rugilor, mncnd

mure, avea impresia c este un vultur mare.

Vara o petrecea hrnindu-se cu mure sau cu smochine uscate, ns iarna, cnd nu exista
aproape nimic de mncat, era greu, deoarece comora (fructe roii i aspre la gust) i
castanele se terminau prin noiembrie, rmnnd dup aceea doar ghinda i vreo buruian.

Mncare mnca numai la hramurile mnstirilor din partea de nord-est a Sfntului Munte,
unde se arta uneori.
De obicei mergea cu o zi nainte de ajunul praznicului i ajuta la buctrie i, n general,
la curenia mnstirii. Firete, i ddeau porunci cu mult uurin, pentru c-l credeau
ntrziat la minte, dar cnd cineva l cunotea de aproape, se vedea pe sine ntrziat, iar pe
Printete Gheorghe luminat de Dumnezeu.

Totdeauna era gata s fac voile tuturor. Uneori l chema unul: Gheorghe, vino
aici!, alteori altul: Gheorghe, vino-ncoace!, iar acela zicea: S fie binecuvntat!
i alerga ndat unde era chemat.

Iar aceasta se ntmpla n tot timpul acelei zile. Nimeni nu-i spunea Printe Gheorghe,
ci Gheorghe.

Cu toate c se istovea din pricina muncii, nu mergea la arhondaric ca s se odihneasc

noaptea, ci se ntindea puin n pridvorul bisericii, pe marmur cu minile ncruciate pe
piept ca un mort.

Acesta era tipicul lui fie c era iarn sau var i totdeauna era mbrcat cu aceleai
haine.

Pentru Printele Gheorghe toate anotimpurile erau la fel, pentru c tria n condiii
paradisiace i dragostea lui Dumnezeu uneori l nclzea, alteori l rcorea.

Apoi l vedeai ridicndu-se dintr-odat, ca la alarm, i rugndu-se n picioare, nemicat,

ore ntregi, ca o statuie.

Cnd l-am ntlnit pentru prima dat n obte, ca nceptor, deoarece judecam dup
criterii lumeti, l-am crezut nebun, aa cum l credeau toi mirenii i unii prini.

Odat am spus i eu c este nebun, dar cnd m-a auzit printele Gherman, cel mai btrn
i mai virtuos din mnstire, mi-a fcut o observaie aspr i mi-a spus:
- Acesta este sfnt, dar o face pe nebunul pentru Hristos.

Din clipa aceea l-am avut la mare evlavie. Urmrindu-l, m-am ncredinat singur c
ajunsese ntr-adevr la sfinenie.

La mnstirile unde mergea, dup ce se mprtea, rmnea pn n dup-amiaza

praznicului ca s ajute, dup care pleca fr s ia nimic.

De aceea nu avea nici traist, nici buzunare, ci tria ca o pasre n Grdina Maicii
Domnului. O astfel de jertfelnicie n-am mai vzut niciodat la vreun alt printe.

Printele Gheorghe se ncredinase cu desvrire n minile lui Dumnezeu, de aceea i

simea marea siguran ce i-o ddea Hristos, precum i o bucurie mbelugat, pe care n-o
putea ascunde.
Inima lui ntraripat de dragostea dumnezeiasc l fcea s umble prin muni, adic
i luase cmpii, dar n nelesul cel bun. ntotdeauna era vesel.

De multe ori spunea i unele lucruri pe care cei ce nu le nelegeau le considerau fr

neles, dar ele i aveau sensul lor. Cteodat cnd vedea oameni care puteau bnui
lucrarea lui, zicea:
- Mncare viat; post moarte; mncare viat, post moarte

Firete, cel ce auzea acestea i fcea prerea c este lacom. Aceeai impresie o ddea i
oamenilor cu care se ntmpla s mnnce, pentru c intenionat mnca ntr-un chip
lacom. Iar dac erau ou la mas, se mnjea cu ou i, fiindc nu se spla niciodat,
ddea impresia c mnnc numai ou.

Dac cineva l ntreba despre probleme duhovniceti rspundea foarte clar i cnd vedea
c l admir, ncepea s spun cteva cuvinte ncurcate i tulbura apele.

Accentua mult pe smerenie i ascultare. Dei cugetul su era supus voii lui Dumnezeu
i voilor celorlali, totui simea nevoia sfintei ascultri. De aceea s-a dat sub ascultarea
unui stare, care era bolnav de meningit, cu scopul de a-l sluji i de a-i tia voia mai
bine, prin apucturile stareului su.

n perioada aceea, ct a stat ca asculttor la acel stare bolnav, l-am vzut pentru prima
dat pe Printele Gheorghe purtnd traist, ns n cele din urm stareul l-a alungat.

Totui a luat putin plat pentru ascultare i a purces din nou prin muni.
Odat cu trecerea anilor Printele Gheorghe sporea duhovnicete tot mai mult i fiindc
unii ncepuser s-i dea seama de sfinenia lui, de aceea i el fcea neornduieli din ce
n ce mai mari.

Odat Printele Gheorghe a vzut un jandarm nfuriindu-se i i-a dat vreo dou-trei.
Lucrul acesta a ajuns s creeze impresia c este nebun i l-au dus la spitalul de nebuni.

Medicii l-au consultat bine, dar nu i-au gsit nimic i l-au eliberat pe loc. Faptul acesta,
ns, a fost de ajuns s-l ajute pe printele Gheorghe s ia diploma de nebun i astfel n
continuare se mica cu mai mult libertate.

Prin comportamentul su, acest om al lui Dumnezeu i btea joc de deertciunea

lumii. Acum nu se tie unde se afl. Am ncercat s aflu, dar n-am reuit.

A plecat la cer? Triete nc? I s-au pierdut urmele.

S avem binecuvntarea lui. Amin.

Btrnul mre
Unul din prinii ce a trit n chip ascuns i care s-a
nevoit cu mrime de suflet n Grdina Maicii Domnului,
ca s-i dobndeasc dorirea, mntuirea sufletului, a
fost i btrnul Filaret, prietenul virtuii.
Patria lui pmnteasc a fost Transilvania din Romnia. S-a nscut n anul mntuirii
1892 i la Sfntul Botez i-au dat numele de Nicolae. Pe tatl su l chema Ioan i pe
mama sa Maria, iar numele de familie era Dusa.

Mireanul Nicolae Dusa a venit la Sfntul Munte n anul 1912, la vrsta de douzeci de
ani. El a fost tuns monah la Chilia Sfntului Ipatie a Mnstirii Vatopedu i a fost numit
Filaret.

A stat acolo opt ani iar n anul 1920 a venit la Chilia Sfntul Andrei din Kapsala a
Mnstirii Stavronichita la btrnul Modest, pe care l-a ngrijit i a luat binecuvntarea
lui. n chilia aceasta i-a continuat i i-a svrit lupta cea bun.

nc din 1956 am auzit de cuviosul Stare i de msura duhovniceasc la care ajunsese de

la muli prini i mai ales de la ucenicul su, printele Vartolomeu, care venea la Sfnta
Mnstire Filoteu.

Dar de aproape m-am nvrednicit s-l cunosc pe acest preacuvios btrnel n 1968, cnd
locuiam aproape de el, la Chilia Sfintei Cruci a Sfintei Mnstiri Stavronichita.

Cnd mergeam la el l gseam afar, n picioare, cu o mn sprjinindu-se de balustrad,

iar n cealalt innd metaniile. Suferea mult de insuficient respiratorie i de aceea ieea
mereu afar.

Cnd l ntrebam: Ce faci printe?, mi rspundea: Slav lui Dumnezeu!. Ce vrei

s-ti aduc?. Maica Domnului mi iconomisete tot ce am nevoie.

Nu primea nimic. Iar dac cineva i lsa ceva pe ascuns, aceasta era un chin pentru
mrinimosul btrnel, pentru c tria cu o mare acrivie duhovniceasc.

Adic trebuia s fac mult rugciune, cci supraevalua lucrurile ce i le aduceau alii.
Dac ceva valora cinci drahme, el l aprecia la douzeci i trebuia s fac douzeci de ae
de o sut de Doamne Iisuse cu nchinciuni pentru cel ce i aducea binecuvntarea.

Odat l-am rugat pe btrn s primeasc o mic binecuvntare, dar el a refuzat.

- Nu pot, nu pot nu apuc s fac rugciunile i metaniile ce le-a datora. Am i ndatoririle

mele duhovniceti, le am i pe ale printelui Vartolomeu, pentru c e bolnav i Hristos va
cere de la el numai rbdare.
Printele Vartolomeu, ucenicul lui, suferea de muli ani de un parkinson avansat i
tremura tot. Iar Btrnul Filaret, pe lng faptul c i mplinea ndatoririle lui
duhovniceti l i slujea n acelai timp, cu toate c era btrn de aptezeci i opt de ani.
L-a slujit cincisprezece ani, pn cnd a czut i el la pat.

I se sprseser venele picioarelor din pricina statului n picioare la rugciune i

lichidul din ciorapi curgea n papuci, iar din papuci pe podea. Fiindc suferea de
plmni, sttea ntr-un colt ca s nu cad, nvelit cu nite pturi vechi.

Firete l cercetau muli prini, dar ori toi deodat, ori nici unul, deoarece fiecare i
spunea c poate va merge altul, n cele din urm rmneau singuri i fr de ajutor.

Dar n zilele acelea desigur c simeau n mai mare msur mngierea dumnezeiasc,
deoarece le lipsea cea omeneasc. i fiindc amndoi aveau dragoste nobil, cci
fiecare din ei se gndea la cellalt, Hristos i Maica Domnului se gndeau la ei i-i
mngiau dumnezeiete.

Pe Btrnul Filaret i pe ucenicul su, printele Vartolomeu, care era aproape paralizat,
au vrut s-i ia ca s-i ngrijeasc, nu numai mnstirile, ci i unele chilii, dar ei n-au
primit.

Gndul mi spune c n chilia lor au trit multe experiene dumnezeieti i de aceea nu-i
lsa inima s se despart de acel loc dumnezeiesc, dar i pentru c avnd suflete nobile,
nu voiau s devin o greutate pentru alii.

ntr-o zi, cnd i-am cercetat din nou, naintnd spre chilia Btrnului Filaret am simit o
mireasm nespus. De ndat ce am deschis ua chiliei lui, am simit o mireasm i mai
puternic.

Dar ce s vd? Srmanul btrnel era czut i att de nepenit nct nu se mai putea
ridica, nici nu mai putea respira. Atunci l-am ridicat iar el a nceput ncet-ncet s respire
i prin semne mi-a artat c vrea s-l acopr.

Nu i mai rmsese snge, i de aceea i era tare frig. i dei, omenete vorbind, ar fi
trebuit att duumeaua ct i btrnul s miroase urt din pricina lichidului ce curgea
continuu din picioarele lui, ns toate rspndeau mireasm, pentru c avea un suflet
bine-mirositor.

Cnd l-am vzut n starea aceasta, l-am rugat pe printele Vartolomeu s-mi dea voie s
rmn la chilia lor ca s-i ajut, dar el n-a primit. Mi-a spus s vin a doua zi i astfel am
fost nevoit s m ntorc la chilia mea.

Dar n noaptea aceea, ce mi s-a ntmplat? n timp ce rosteam rugciunea Doamne

Iisuse pentru Miezonoptic, ce s vd? Vd pe Btrnul Filaret cu o fat luminoas,
ca a unui copil de doisprezece ani, c se urc spre cer ntr-o lumin cereasc.
Din aceasta am neles c sufletul lui curat se odihnise ntru Domnul. Era ziua de 1 iunie
1975. A adormit la vrsta de optzeci i trei de ani.
S avem binecuvntarea lui. Amin.

Dup aceasta pe printele Vartolomeu l-a ngrijit Mnstirea Stavronichita. Mare este
plata lor. El a meritat aceast bun ngrijire i pentru un alt motiv, cci fiind copil de
cincisprezece ani a venit din Romnia n Grdina Maicii Domnului ca s se nevoiasc
duhovnicete n timp ce ceilali copii de vrsta lui se jucau n patria lor.

Printele Vartolomeu a slujit destui ani ca monah i la spitalul de leproi ce l avea

Mnstirea Iviru pe teritoriul ei.

Maica Domnului Portrita, care are grij de leproi, s aib grij i de mntuirea
leprosului meu suflet. Amin.

Btrnul Efrem ticlosul

n spatele chiliei btrnului Ipatie (chilie romneasc), mai sus de Katunakia, se vede o
peter, care, aa cum povestesc btrnii, n timpul stpnirii turceti a fost peter de
tlhari. Dar Btrnul Efrem a prefcut-o n sla dumnezeiesc, pentru c a sfintit-o cu
viata lui cea sfnt.

Btrnul Efrem era originar din Tesalia. Avea un suflet smerit, plin de sensibilitate i
rvn pentru nevoint.

Prinii Ierotei i Maparie de la Kerasia spuneau c Btrnul Efrem era ca prinii Nitriei
i Tebaidei din vremurile de demult.

Tot astfel spuneau i cuvioii prini de la Sfntul Vasile, precum i pustnicii din
vecintatea peterii lui. Toi l iubeau pentru virtuile sale i mai ales pentru marea lui
smerenie, dar el se numea pe sine ticlos.

Din cteva ntmplri ce le voi spune, multe vor pricepe cei care au intenie bun i se
nevoiesc n ascuns.

Deoarece prinii coborau i cumprau cte ceva (alimente etc.) sau primeau
binecuvntri de la mnstiri (posmag sau legume), cobora i Btrnul Efrem noaptea n
ascuns, i i umplea traista cu cutii de conserve goale de prin gropi.

Iar ziua urca i el ncrcat la sihstria lui, dnd astfel celorlali impresia c duce alimente.
Cnd ajungea la peter, deerta cutiile de conserve naintea uii, astfel nct vizitatorii s
le vad i s-i fac impresia c este mnccios.
El ns inea posturi lungi. Din pricina multei umezeli din peter, precum i a nevointei
lui, mai trziu s-a mbolnvit de tuberculoz. De aceea a fost nevoit ca singur s-i
zideasc puin mai departe de peter, ntr-un loc nsorit, o colib mic de piatr care abia
l ncpea.

Acolo i-a continuat acelai tipic, acela de a cra n ascuns cutii de conserve goale de prin
gropi i de a le lsa naintea uii sale. Toi cei care le vedeau dar nu cunoteau adevrata
nevoint a Btrnului, spuneau:
- Ce face acesta aici? N-a cruat nici o conserv!

Milosteniile pe care i le ddeau cteodat prinii, le primea cu bucurie, dar noaptea

mergea i le lsa pe la chiliile prinilor ce aveau nevoie sau la bolnavi, crora le i
slujea.

Avea mult lepdare de sine i se lsa cu desvrire n purtarea de grij a lui Dumnezeu.
Odat, cnd Btrnul Efrem a rmas nchis n peter, din pricina zpezii. Bunul
Dumnezeu i-a trimis hran printr-un om care, de ndat ce a lsat o traist plin cu
alimente, a disprut dinaintea lui. Atunci Stareul a slvit pe Dumnezeu, iar acea
binecuvntare i-a ajuns toat iarna.

Pe lng toate acestea pe care le-am spus despre Btrnul Efrem, el avea i mult
prihnire de sine. Din pcate, unii credeau cele pe care Stareul le spunea despre el nsui,
defimndu-se pe sine.

Astfel, n smerenie i n ascuns Btrnul Efrem i-a sfrit nevointa sa aspr pentru
dragostea lui Hristos i s-a odihnit n Domnul n 1962.

S avem binecuvntarea lui. Amin.

Btrnul Constantin cel nebun pentru Hristos

Btrnul Constantin (Anghelis), cel fr rutate i tcutul nebun pentru Hristos, s-a
nscut n Kalenti Dodoni, din Epir, la 10 februarie 1898.

Pe tatl su l chema Stavros iar pe mama lui Antula. Nu cunoatem amnunte din primii
ani ai vieii lui clugreti, dar ceea ce tim este c a nceput ca frate n Sfnta Mnstire
Dionisiu.

Era vzut mereu n jurul Karyes-ului unde locuia ntr-o chilie drmat a Mnstirii
Kutlumusiu.

Acolo deci, ntr-un col al cldirii celei drmate, pe nite pturi zdrenuite, unde cdea
mai putin ap de pe acoperi i unde intra mai puin frig prin ferestrele i uile sparte, i
avea slaul Btrnul Constantin, asemnndu-se cu un vultur n cuibul su.
Dup nfiarea exterioar nu-ti ddeai seama dac Btrnul Constantin este clugr sau
mirean, cci fesul i barba l artau a fi clugr, dar vechea manta militar pe care o purta
legat strns la mijloc cu o sfoar, l arta a fi mirean.

Pe dinluntru, ns, era mbrcat cu harul schimei ngereti, care era zugrvit pe fata
lui.

Cel care l vedea de departe pe Stare, credea c este un om srac, nefericit sau nebun, dar
cnd vedeai de aproape fata lui luminoas nelegeai c o tain se ascunde n acest om
binecuvntat i nu l mai socoteai nebun, ci nebuni i considerai pe cei care l numeau
nebun pe Btrnul Constantin.

Btrnul Costa (aa i spuneau), dei tria n condiiile pe care le-am artat, cu o
desvrit lepdare de sine i dei nu se spla, cu toate acestea era curat, pentru c tria
ca vulturul cerului.

Cu oamenii vorbea rar, dar cu Dumnezeu ntotdeauna prin rugciunea nencetat. De

multe ori mintea i era rpit, iar cnd i revenea, fcea nite micri cu minile, ca s
tulbure apele, dup care pleca fr s spun nimic.

Firete, pentru mireni acest comportament era de sminteal. Chiar i atunci cnd le
spunea anumite cuvinte prooroceti, acestea li se preau a fi o prostie.

Cteodat, cnd unii vorbeau cu el, iar Btrnul Constantin nu era atent la ei, pentru c
se ruga i mintea lui era la Dumnezeu, iari l credeau aiurit.

Trebuia s-l ntrebi pe Btrn de mai multe ori i s insiti ca s primeti un rspuns. Dar
i atunci auzeai numai dou-trei cuvinte mormite, ns prooroceti.

Odat l-a vizitat un tnr care voia s se fac monah, dar peste tot ntlnea piedici, cci l
pizmuia cel viclean.

ndat ce Btrnul Constantin l-a vzut de departe, i-a spus:

- Ioane, s citeti viata Sfntului Ioan Damaschin, ca s vezi cte a suferit.

Cnd Ioan a auzit aceasta s-a minunat. Iar cnd a citit dup aceea despre Sfntul Ioan
Damaschin i a vzut cte a ptimit de la stareul lui cel capricios i aspru, dar i marea
rbdare pe care a fcut-o Sfntul pn cnd a vorbit Dumnezeu, a fcut i el rbdare, s-a
ntrit i a sporit n clugrie.

Odat, trei prini l-au ntlnit cu totul ntmpltor pe Btrnul Constantin i l-au ntrebat
dac este bine s mearg la o anume mnstire. Acela, ns, nu le rspundea.

Unul dintre ei a insistat, i atunci Btrnul Constantin a mormit cteva cuvinte. Atunci
acele cuvinte ale Btrnului Constantin, li s-au prut a fi fr noim, dar mai trziu, dup
civa ani, s-a mplinit proorocia lui
Btrnul Constantin avea curie luntric, de aceea vedea limpede foarte departe.

Din pcate, ns, unii dintre noi, cei vrednici de mil, pe omul lui Dumnezeu l
consideram un netrebnic, pentru c locuia n drmturi, dar el, n acele drmturi, i
zidea nencetat sufletul su, suflet care este mai scump dect toat lumea, precum ne-a
spus Hristos.

Precum am spus, ntr-un colt al drmturilor Btrnul Constantin i fcuse cuibul su

din nite pturi zdrenuite, iar alturi avea o Psaltire i un Ceaslov.

Buctria lui consta dintr-o cutie de conserve cu o srm legat drept mner. Aceasta era
toat averea sa.

n fiecare smbt trecea pe la dou chilii din Karyes, iar prinii de acolo i puneau n
tinichea cte ceva din cele ce le prisoseau.

Mergea tot timpul tcnd, fr s cear ceva, cci avea noblee. Dac prinii erau
ocupai, pleca fr s ia nimic.

Din cnd n cnd trecea pe la magazinele din Karyes i lua singur, ca o vrabie, cinci-ase
msline n mn i pleca, negustorii considerau aceasta o binecuvntare, deoarece l
iubeau pe Btrnul Costa. Dac cineva i punea pe ascuns bani n buzunar, i lsa i el pe
ascuns n magazine i pleca.

Astfel tria Btrnul Costa n Grdina Maicii Domnului, ca un miel fr rutate.

Din pcate, ns, cu unsprezece ani n urm, n 1969, autoritile l-au trimis la spitalul
de nebuni pe omul lui Dumnezeu, deoarece europenii care ncepuser s vin n
Sfntul Munte, vzndu-l cum se comport n Karyes l credeau nebun.

Acolo, la clinic, medicii l-au consultat, dar nu i-au aflat nimic. Cu adevrat era un om
foarte nelept, dar noi, oamenii contemporani, superficiali cum suntem, l-am nedreptit
n continuare, prin judecata noastr fcut dup aparente.

Cci, dei l-au aflat foarte sntos, de la spitalul de nebuni l-au trimis la azil. Acolo,
aflndu-se pe neateptate ntr-un mediu lumesc n Tesalonic se aeza ntr-un colt i
rostea nencetat rugciunea, iar din ochi i curgeau mereu lacrimi, ca perlele.

Cnd am aflat c Btrnul Costa a trecut prin aceast ncercare i se afl la azil, am spus
surorii care era la secretariat s aib grij de el. Firete, era mai bine la azil dect la
spitalul de nebuni, dar orict de bine ar fi fost acolo pentru monahul Constantin cel
iubitor de linite, totui Grdina Maicii Domnului era mai bun dect toate palatele lumii.

Srmanul btrnel se mira i spunea surorii:

- De ce m-au adus aici?
i astfel, acolo i-a petrecut cealalt vreme a vieii lui cel nebun pentru Hristos, care
a fost chinuit de noi cei detepi n cele ale lumii.

Nu are important unde a adormit, dac a adormit la azil i nu n Sfntul Munte. Ceea ce
este important e c Btrnul Constantin cel prea nelept, nebunul pentru Hristos, se va
trezi n rai.

S avem binecuvntarea lui. Amin.

Ieromonahul Sava de la Esfigmenu

Unul din cei mai iubii prieteni ai printelui Tihon a fost i evlaviosul Printe Sava, care
avea rugciunea nencetat i ajunsese la o mare nlime duhovniceasc.

Printele Sava a venit de mic copil (de la paisprezece ani) n Grdina Maicii Domnului,
lsndu-i prinii i patria sa, Filipiada i s-a nchis aici, nu ca s se joace, ci ca s se
lupte.

i ntr-adevr, s-a nevoit cu brbie, a devenit atlet al lui Hristos i s-a ncununat.

Pricina plecrii lui din lume a fost, precum mi-a spus, viata Sfntului Ioan Colibaul,
care a aprins n inima sa flacra cea dulce a dragostei lui Hristos i aa a venit n
Sfntul Munte la Sfnta Mnstire Esfigmenu.

Aici s-a nevoit cu mult mrime de suflet pn la btrneile sale, fr s se socoteasc

pe sine. De aceea se i gndea mereu la ceilali i ncerca s odihneasc pe fiecare.

Dup o ascez aspr de muli ani era firesc s sufere i unele vtmri trupeti, adic s
aib probleme de sntate.

Atletul lui Hristos, ns, rbda cu bucurie durerile, aducndu-i aminte de sfinii
mucenici i slavoslovea pe Dumnezeu.

Cnd l ntrebam: Cum o duci cu sntatea?, acela mi rspundea: Slav lui

Dumnezeu, foarte bine! Suferina mea este nimic pe lng cea a sfinilor mucenici, iar
nevointa mea nici nu se poate compara cu cea a Cuvioilor Prini.

Acestea le spunea dei niciodat nu-i neglijase ndatoririle sale duhovniceti, nici chiar
la btrnee, cnd l prsiser puterile trupeti i cnd durerile i se mriser.

Printele Sava era totdeauna bucuros n dureri i mereu spunea: Slav ie,
Dumnezeule!.
Prini mnstirii, din dragoste, l-au dus la Atena pentru consultaii, iar el, ca un bun
asculttor ce era, s-a supus, ns Printele Sava cel iubitor de linite a fost chinuit mai
mult de zgomotul lumesc dect de durerile bolii sale i de aceea i-a rugat pe prini s-l
aduc la metania sa, n Grdina Maicii Domnului.

Prinii au fost de acord, dar l-au dus provizoriu n Mnstirea Hrisovalantu, ca s-i
revin puin i abia dup aceea s plece spre Sfntul Munte.

Intr-o noapte ns, toat mnstirea a fost inundat de o mireasm nespus.

Starea nu tia de unde provine, ns dup puin timp au depistat c mireasma ieea din
chilia unde sttea Printele Sava.

Cnd au deschis ua, s-a umplut totul de bun mireasm i au vzut c Printele Sava
adormise n Domnul, numai atunci au neles c mireasma aceea ieea din sufletul
nmiresmat al Printelui Sava.

Dup aceea au venit i prinii i l-au dus la metania sa.

S avem binecuvntarea lui. Amin.

Ieromonahul chinuit de diavol

Ieromonahul care a fost chinuit de diavol din

pricina unui gnd de mndrie

Odat, la o mnstire tria un ieromonah care prea cuvios pe dinafar, ns nluntrul

su avea ascuns mult mndrie.

Era corect n toate, respectuos i nevoitor i pentru c era nvat sftuia duhovnicete pe
ceilali.

El, ns, nu era ajutat de nimeni, pentru c prinii, din respect se ruinau s-i spun ceea
ce vedeau la el. Crease false impresii nu numai celorlali dar i siei, cum c este cel
mai virtuos din mnstire etc.

ntr-o zi au adus la mnstire un ndrcit, iar egumenul l-a ncredinat acestui ieromonah
ca s-i citeasc exorcisme.

n acelai timp a spus i monahilor s fac rugciune cu metaniile pentru ca s se

elibereze fptura lui Dumnezeu.
Era firesc ca diavolul s fie foarte strmtorat, i de aceea a nceput s strige:
- Unde m alungi, nemilostivule?

Diavolul a fcut aceast viclenie, ca s-i dea preotului impresia c-i alungat de el. Atunci
acela a spus diavolului:
- S intri n mine!

Din clipa aceea diavolul a pus stpnire pe preot. Aceasta o spusese i Sfntul Partenie
unui demon, atunci cnd l-a alungat, dar acela era sfnt. De aceea i diavolul i-a rspuns:
Chiar i numai numele tu m arde, Partenie!.

Dup ce preotul a intrat sub influenta diavoleasc, s-a chinuit ani ntregi i nu se putea
odihni nicieri.

Umbla mereu cnd afar n lume, cnd n Sfntul Munte. Aceast stare i-a creat i
oboseal sufleteasc, dar i suferin trupeasc nsoit de un tremurat.

n ultimii ani ai vieii sale a fost slobozit de diavol, pentru c s-a smerit mult din pricina
acestei ispite, care i-a pricinuit mult folos, firete, fr s vrea. De atunci nainte vorbea
smerit i cerea sfaturi pentru sine.

Clericii nepregtii
Clericii nepregtii care au fost mpiedicai de Dumnezeu s liturghiseasc

Odat, la Petera Sfntului Atanasie vieuia un stare, care avea doi ucenici. Unul era
ieromonah iar cellalt ierodiacon.

ntr-o zi au mers ucenicii la o bisericu s liturghiseasc. Preotul, ns, l invidia mult pe

diacon pentru c acesta era mai inteligent i, firete, mai ndemnatic n toate. Dar nici
diaconul nu ajuta situaia cu felul su egoist de a fi.

Preotul s-a pregtit pe dinafar citind rugciunile de mprtanie i fcnd toate cele
rnduite n tipic.

Din pcate, ns, n-a fcut lucrul cel mai de seam, adic pregtirea luntric: s se
mrturiseasc smerit ca s alunge pizma din inima sa, care nu fuge schimbndu-ne
hainele i splndu-ne pe cap.

Aadar avnd numai aceast pregtire exterioar a naintat spre nfricotorul Jertfelnic,
ca s liturghiseasc.

Dar de ndat ce a nceput Proscomidia, ce s-a ntmplat? S-a auzit un vuiet puternic i a
vzut cum pleac Sfntul Disc de la proscomidiar i dispare.
Firete, nu au mai putut liturghisi. Dac nu-i mpiedica Bunul Dumnezeu n felul acesta i
preotul ar fi slujit n aceast stare sufleteasc n care se afla, gndul mi spune c ar fi
pit un mare ru.

Aceeai prere avea i printele Varlaam de la Vigla, care mi-a povestit aceast
ntmplare.

Btrnul Avvacum
De curnd, n 1979, a adormit Btrnul Avvacum, care a locuit n Sfnta Mnstire Lavra
i a avut harisma de a tine minte capitole ntregi din Sfnta Scriptur.

Mai demult el a pustnicit n pustia Viglei, dar o ntmplare l-a fcut s plece nfricoat n
Lavra, unde a rmas pan n ultimele sale zile, de dinaintea plecrii sale spre viata cea
adevrat.

ntr-o zi, atunci cnd se afla la Vigla, Btrnului Avvacum, n timp ce rostea Doamne
Iisuse pe o stnc, i apru deodat diavolul n chip de nger de lumin i-i spuse:

- Avvacume, Avvacume, Dumnezeu m-a trimis s te iau n rai, pentru c ai devenit deja
ca un nger. Hai s zburm.

Btrnul Avvacum s-a pierdut cu firea i i-a rspuns nfricoat:

- Cum s zbor? Tu poi, pentru c ai aripi.
- i tu ai aripi, Avvacume, cci ai devenit nger, dar nu le vezi, i spuse prutul nger.

Atunci Btrnul Avvacum i-a fcut semnul crucii i a spus cu smerenie:

- Maica Domnului, cine sunt eu ca s zbor?

N-a apucat ns s termine smeritele lui cuvinte c deodat a vzut cum acel prut nger
s-a schimbat ntr-o capr neagr ciudat, cu aripi de liliac care, zburnd n prpastie spre
mare, a disprut.

Atunci Btrnul Avvacum, cuprins fiind de spaim i-a mulumit Maicii Domnului c l-a
aprat, cci altfel l-ar fi prbuit vicleanul n prpastie.

Dup aceasta a mers la coliba sa, i-a luat traista i a plecat la Mnstirea Lavra unde s-a
nchinoviat pentru mai mult siguran.

La sihstria sa mergea doar de trei-patru ori pe an i fcea Sfnta Liturghie, dup care se
ntorcea la Mnstirea Lavra.

Cnd s-a apropiat vremea adormirii lui, a primit ntiinare de la Dumnezeu despre
aceasta i a mers la sihstria sa, ca s-i lase oasele acolo unde i lsase i crnurile sale,
cnd era mai tnr, prin nevointele pustniceti mai presus de fire ce le fcuse ca s se
imaterializeze pe ct este cu putin, aa cum o cere schima ngereasc.

Prinii care l cercetau acolo, la Vigla, l vedeau foarte vesel. Unul dintre ei s-a mirat de
aceasta i i-a spus:

- Printe Avvacum, te vd foarte vesel, dei te apropii de moarte.

- i de ce s nu fiu vesel, frate, de vreme ce cu harul lui Dumnezeu m-am nevoit de tnr
ct am putut? M bucur c voi merge lng Hristos.

Cu o astfel de veselie pleac nevoitorii cei buni ai lui Hristos.

Cei doi monahi nchipuii care s-au nelat

O dat, doi tineri care aveau mare prietenie ntre ei nc din lume au venit n Sfntul
Munte i s-au fcut monahi.

Din pcate, ns, nu mergeau s cear sfatul celor mai mari i nici nu-l primeau atunci
cnd li se ddea, ci ascultau de mintea lor copilreasc fiind ntotdeauna de acord unul cu
cellalt n problemele duhovniceti.

Uneori ineau posturi lungi pn se istoveau, dup care mncau fr msur. Alteori
mnai de egoismul lor copilresc fceau pe sihastrii zvori, dup care alergau s afle
oameni ca s vorbeasc i s plvrgeasc.

Cu alte cuvinte, diavolul i arunca din cele de-a dreapta n cele de-a stnga, i iari din
cele de-a stnga n cele de-a dreapta, precum i ei se jucau cu clugria potrivit mintii lor
copilreti.

ntre ei aveau dragoste freasc, dar ce folos? Egoismul lor le-a vtmat minile deoarece
nu ascultau de cei mai mari i unul l odihnea pe cellalt n voia sa.

Fgduiser s nu se despart niciodat, nici n viata aceasta, nici n cealalt, ns cel

viclean s-a folosit de aceasta i, din nefericire, le-a dat de lucru.

ntr-o zi unul a spus celuilalt:

- Fratele meu, mi-a venit gndul c ceea ce am fgduit, adic s murim amndoi n
aceeai zi, nu este sigur c se va ntmpla. Cel mai sigur pentru a putea tine fgduina
noastr este s ne coasem amndoi mpreun ntr-un sac, precum se cos morii i s ne
aruncm n mare.

Din nefericire, i cellalt a primit aceasta cu bucurie. Aadar au luat o ptur, ac i sfoar
i au mers bucuroi spre mare. Dup ce s-au cusut bine, pe o stnc, s-au aruncat n mare.
Era firesc ca aa cum erau nfurai i cusui s se nece amndoi deodat. Dup o
oarecare vreme trupurile lor s-au aflat pe rmul Voiosului (aceasta s-a ntmplat n jurul
anului 1912).

Faptul acesta nfricotor ne cutremur, ne avertizeaz ca s fim ateni, i n acelai timp

ne i oblig s rugm pe Dumnezeu s nu considere sinucidere aceast moarte a frailor
notri, ci s-o treac cu vederea ca pe o mare neornduial copilreasc. Amin.

Ucenicul cel iubitor de voia sa

Un frate nceptor din Kavsokalivia inea mult la voia sa i insista ca stareul su s-i dea
binecuvntare pentru orice i spunea gndul. (Adic lua binecuvntare cu sila ca s-i fac
voia sa).

ntr-o zi, n timp ce lucra mpreun cu stareul su, i-a spus:

- Gheronda, d-mi binecuvntare s merg la chilie ca s dorm zece minute.

Dar stareul, care avea nevoie de el, i-a spus:

- F putin rbdare, fiule, deoarece acum trebuie s m ajui puin n ceea ce fac. n
jumtate de or terminm i apoi vei dormi.

ns ucenicul insista mereu ca s-i dea binecuvntare. Stareul ns i spuse din nou:

- Binecuvntatule, ce somn va fi acela de zece minute?

- D-mi binecuvntare i eu voi dormi!

n cele din urm stareul a fost nevoit s-i dea binecuvntare ucenicului, cci insista
mereu.

Acela a mers s se culce, dar de ndat ce s-a ntins pe pat, a vzut deodat pe satana c se
repede asupra lui cu turbare, l apuc cu mnie i-l stoarce ca pe o lmie.

Atunci fratele a ncercat s fug, dar n-a putut, n timp ce era chinuit de diavolul a fost
nevoit s spun rugciunea: Doamne Iisuse Hristoase, miluiete-m pentru rugciunile
stareului meu!.

Atunci satana a fost ars de rugciunea fcut cu zdrobire, deoarece ucenicul i-a dat
seama de neascultarea i nevrednicia sa i a neles c n-avea ndrzneal ca el singur s
cear ajutor, ci s-a rugat s-l miluiasc Hristos pentru rugciunile stareului su.
Aceasta a fost ceea ce l-a ars pe diavol. Atunci satana l-a apucat pe frate i l-a aruncat cu
mnie pe fereastr, la o deprtare de aproape cincizeci de metri, dar n-a pit nimic, cci
l-a pzit Dumnezeu.

Dup aceasta a alergat nspimntat la stareul su i i-a povestit nfricotoarea panie.

Auzind aceasta, stareul s-a mirat cum de-au putut s se petreac toate numai n zece
minute.

Dup lecia ce a primit-o de la diavol, prin ngduina lui Dumnezeu, clugrul acesta a
devenit ucenicul cel mai asculttor din schit i a sporit duhovnicete.

Ucenicul cel evlavios l asculttor

Un monah tnr din Sfnta Mnstire Esfigmenu se ruga singur n chilia sa i nu cobora
la biseric deoarece avea mult umilin n timpul rugciunii i aceasta l trda n timpul
slujbei prin suspinele i plnsul ce l stpneau.

Cnd stareul a vzut c lipsete o dat i a doua oar de la slujb a intrat la gnduri i
chemndu-l pe monah la egumenie l-a ntrebat:

- Fiule, de ce nu vii la slujb, ca ceilali prini?

Fratele a rspuns:

- Gheronda, n biseric nu m simt n largul meu, n timp ce n chilie m pot ruga cu mai
mult umilin i mai multe ore, fr s m vad nimeni.

Atunci egumenul Sofronie care avea mult discernmnt, i-a spus:

- Ai dreptate, fiule, dar ca s nu se fac sminteal, s cobori n biseric la slujb.

Fratele a primit cu bucurie i cobora primul n biseric la slujb.

Dar dup putin vreme egumenul a iconomisit pe fratele la o ascultare linitit, afar de
mnstire, i astfel a odihnit pe acel frate care, fiind astfel ajutat duhovnicete a dobndit
mai mult evlavie i rugciunea inimii.

Monahul nceptor, cel iubitor de voia sa i nepstor

La Schitul Kavsokalivia era un monah tnr care tria dup voia sa, fr stare.
De aceea era firesc s fie aruncat de cel viclean din cele de-a dreapta, n cele de-a stnga
i apoi n nepsare.

La nceput postea mult, dar dup aceea s-a plictisit i a nceput s mnnce mult i s bea
vin. i, fiindc era tnr i se aprindea trupul, iar cnd se culca era nevoit s-i scoat
dulama, dormind ca un mirean.

Maica Domnului vznd aceast neornduial a tnrului, l-a deteptat nghiontindu-l i,

ca o Mam bun i-a fcut observaii cu aceste cuvinte:

- De acum nainte s te nfrnezi de la mncare i s dormi cuviincios, cu dulama.

Dup aceasta monahul s-a schimbat duhovnicete i a nceput s se nevoiasc cu evlavie.

Tnrul monah nepstor

n Sfnta Mnstire Konstamonitu, n timpul stareului Filaret, era un monah tnr, care,
fiind cuprins de nepsare nu mergea la slujb i-i trecea cu vederea toate ndatoririle
duhovniceti.

Preacuviosul egumen, ieromonahul Filaret i fcea n repetate rnduri observaii i-l

mustra, dar acela continua s fie nepstor n toate.

Atunci stareul a fost nevoit s-l lase n seama Maicii Domnului, pe care o ruga zi i
noapte s-l ajute pe frate.

ntr-o zi fratele a vzut-o pe Maica Domnului, care i-a spus cu mhnire:

- mi pare ru de halul n care ai ajuns. Dac acum, cnd eti tnr i sntos nu cobori la
biseric ca s te rogi, ci stai n chilie i te afunzi n gnduri necurate, atunci cnd vei
merge? Cnd vei mbtrni sau cnd te vei mbolnvi?

Dup aceast ntmplare monahul s-a schimbat cu desvrire i cobora primul la slujb
i se nevoia cu mult rvn.

Btrnul monah nepstor

La o chilie de lng Karyes a venit odat un btrn din lume ca s se fac monah, dar s-a
fcut numai rasofor, pentru a tri mai comod.
Nu i fcea niciodat puinul canon ce l avea, nici altceva din cele duhovniceti, ci
spunea: Le voi face cnd voi deveni schimonah.

n felul acesta i amgea gndul i, fr s priceap, a ajuns la cele de pe urm ale sale.

A czut bolnav la pat, i fiind aproape de moarte, a avut un dialog nfricotor cu diavolii,
care l chinuiau facndu-l pe monah s strige i s cear ajutor.

Atunci stareul a alergat i l-a ntrebat:

-Ce ai?

- Iat, diavolii m chinuiesc pentru canonul meu pe care nu l-am fcut, a rspuns acela.

- Spune-le c l voi face eu, i-a spus stareul i a plecat.

Peste puin a nceput iar s strige. Stareul a alergat din nou i l-a ntrebat:

- Ce ai? Nu mai striga c o s-i trezeti pe prini.

- Nu pot s mai rabd, gheronda, pentru c diavolii m sugrum pentru slujbele de la care
am lipsit.

- Spune-le c i pe acestea le va face stareul tu.

Numai astfel s-a linitit fratele, nepstor i i-a dat sufletul.

ngerul a mustrat
ngerul a mustrat Mnstirea Xiropotamu pe cnd era idioritmic

ntiul ntistttor al Mnstirii Xiropotamu, pe vremea cnd mnstirea era idioritmic,

i s-a artat ngerul Domnului i i-a spus:

Ce facei voi aici? De treizeci de ani n-am mai luat nici un suflet n stare
duhovniceasc bun, aa cum vrea Dumnezeu. Prinii i neglijeaz nevointele lor
duhovniceti i au nceput s triasc aproape ca mirenii!.

Fratele care s-a mntuit fr osteneal

Fratele care s-a mntuit fr osteneal
deoarece nu judeca niciodat pe nimeni

O dat un mirean a mers la Schitul Kavsokalivia s se fac clugr. Dar prinii schitului
nu voiau s-l primeasc deoarece, pe lng faptul c era trndav i nepstor, mai era i
foarte scandalagiu, mereu pricinuind neplceri.

Deoarece aceluia i plcea n schit, a rugat pe prini s-i ngduie s rmn acolo ca
mirean i s mai lucreze din cnd n cnd.

Astfel i-a petrecut viata sa n trndvie i nepsare pn n ceasul morii sale, cnd a
czut la pat. Cu toate acestea prinii l cercetau i se aflau mereu lng el.

ntr-o zi muribundul privea cu insistent la ceva i fcea semne. Prinii nu tiau ce se

ntmpl. Cnd i-a venit n sine, le-a povestit acest lucru nfricotor:

Am vzut pe Arhanghelul Mihail innd n mn o hrtie n care erau scrise toate

pcatele mele i spunndu-mi:

- Vezi acestea pe care le am scrise aici? Pe toate le-ai fcut. De aceea pregtete-te s
mergi n iad.

- Sfinte arhanghele, uit-te printre toate pcatele mele i vezi dac exist pcatul
osndirii! i-am spus eu.

Atunci Arhanghelul a cutat i mi-a spus:

- Nu, nu exist.

- Atunci nici eu nu trebuie s merg n iad, potrivit cu cele spuse de Domnul: nu judecai
i nu vei fi judecai (Luca VI, 37).

Auzind acestea Arhanghelul Mihail a rupt hrtia cu pcatele mele.

Aadar, prinilor, voi merge n rai. Cnd mi-ai spus c nu sunt bun de monah i lucram
n schit ca mirean, atunci cnd veneam la biseric n srbtori adeseori auzeam cuvintele
Evangheliei: nu judecai, ca s nu fii judecai (Matei VII, 1) i mi-am spus: Srmane
suflete, cel puin acestea s le mplineti. Acestea m-au mntuit fr alt osteneal.

Cu aceste cuvinte i-a dat sufletul n minile Arhanghelului Mihail.

Vestirea morii Prinilor Metodie i Ioachim

n Duminica Inchinrii Sfintei Cruci din anul 1978, Printele Metodie, de la Chilia
Sfinii Teodori din Karyes a chemat pe ieromonahul Hristofor, ce locuia mai jos de
Karyes, i l-a trimis la Sfnta Mnstire Kutlumusiu, unde era ngrijit compatriotul lor,
ieromonahul Ioachim (toi trei erau romni) s-i spun s se pregteasc, deoarece a doua
zi aveau s moar amndoi (adic ieromonahul Metodie i ieromonahul Ioachim).

Aadar printele Hristofor a mers la Mnstirea Kutlumusiu i i-a spus btrnului

Ioachim:

- Printe Ioachim, binecuvntai! Printele Metodie mi-a spus s te pregteti, cci mine
vei muri amndoi n acelai ceas. i cere i iertare de toate cele ce ti-a greit.

Cum a auzit aceasta, Printele Ioachim i-a spus bucuros:

- S fie binecuvntat! Ca s spun aceasta Printele Metodie, nseamn c tie ceva.

n acea zi Printele Ioachim se mprtise i i spusese diaconului Anastasie:

- O astfel de bucurie am simit pentru prima oar n viata mea.

A mers la chilia sa ateptndu-i cu bucurie ceasul morii spunnd n romnete:

Micua mea Prea Sfnt, Micua mea Prea Sfnt!.

Cum s nu fie Maica Domnului Micua sa, de vreme ce de mic copil, de la aisprezece
ani, i-a lsat mama cea dup trup i pe tatl su i a venit n Grdina Maicii Domnului s
se fac monah?

De mic copil pn la cei nouzeci de ani ai si a trit n nstrinare duhovniceasc, n

Sfntul Munte, pentru dragostea lui Hristos ca s se mbogeasc cu lucrurile cele
venice. A fost ters din lume de la vrsta de aisprezece ani i a fost scris n Cartea
Vieii.

Aadar n vreme ce spunea: Micua mea Prea Sfnt! Micua mea Prea Sfnt!, la
ceasul al cincilea bizantin (n jur de doisprezece la amiaz) i-a nchis ochii ca un copila
i a adormit linitit n braele Micuei lui.

Exact n acelai ceas s-a odihnit i Printele Metodie, cu o moarte cuvioas, la vrsta de
vreo aptezeci de ani. Au plecat mpreun cele dou suflete sfinite, pentru c au avut
mult dragoste ntre ele.

Aceasta au cerut de la Dumnezeu ca s nu se despart nici n aceast viat, nici n

cealalt. Bunul Dumnezeu a iconomisit astfel i pentru ei, dar i pentru noi, ca s ne
folosim. Amin.

Ucenicul care n-a facut ascultare

Ucenicul care n-a facut ascultare de
staretului sau, dar s-a mntuit deoarece
nadajduia n Dumnezeu

Parintele Metodie romnul de la Chilia Sfintii Teodori din Karyes spunea ca staretul lui
era foarte ngrijorat de sporirea duhovniceasca a ucenicilor sai, deoarece era mustrat de
constiinta pentru putina ascultare de care daduse dovada el nsusi, si ca a murit cu aceasta
durere n suflet.

Dupa ctiva ani parintele Metodie l-a vazut n vedenie pe staretul lui si l-a ntrebat:

- Ce faci parinte? Unde te afli? Acela i-a raspuns:

- Sunt bine, m-am mntuit. Dar cum m-am mntuit? Cu multa osteneala, deoarece n-am
facut ascultare de staretul meu. Dupa ce am murit m-a ntrebat ngerul pe un ton aspru:
Ai vreo fapta buna? Ce ai facut?. Atunci eu am raspuns: Nu am nici o fapta buna, ci
numai pacate, neascultarile fata de staretul meu. Singurul lucru pe care l am este
nadejdea n Dumnezeu si mila Lui.

Atunci ngerul s-a dus sa ntrebe, iar peste putin a venit si a spus: De vreme ce ai
recunoscut cu smerenie halul n care esti si ai nadajduit numai n Dumnezeu, Hristos mi-a
spus sa te trec n rndul celor mntuiti.

Dupa aceea parintele Metodie l-a ntrebat iarasi pe staretul sau despre un oarecare, taietor
de lemne, cunoscut de al lor, care murise:

- Parinte, unde se afla taietorul? Si acela i-a raspuns:

- Taietorul se afla ntr-un loc mai bun ca al meu deoarece s-a chinuit mult n viata sa si a
facut si ascultare cu smerenie fata de toti mai marii lui, la care lucra fara sa murmure.

De asemenea l-a ntrebat si despre un ndracit, care fusese chinuit de diavol, unde se afla,
iar staretul i-a raspuns:

- Acesta se afla ntr-un loc si mai bun, pentru ca mult s-a chinuit si mult l-a smerit
diavolul naintea oamenilor. Dar si el nsusi s-a smerit, deoarece spunea: Rugaciunile
parintilor ma vor mntui si pe mine, ticalosul.

In ceasul mortii staretului parintelui Metodie s-a petrecut un fapt miscator. Dupa ce si-a
dat sufletul, a revenit putin n viata. Atunci parintii ce se aflau lnga el l-au ntrebat:

- Cum de ti-ai revenit? Iar staretul a raspuns:

- Dupa putina vreme de la iesirea sufletului meu un nger mi-a spus: Sa te ntorci, ca sa-
ti iei ramas bun de la fratele tau. Atunci eu i-am spus: N-am frate nici n lume, nici n
viata calugareasca. Dar ngerul a spus: Este vorba de trupul tau, fratele sufletului tau.
Cnd m-am ntors n trup, ngerul mi-a spus din nou: Ia-ti ramas bun de la trupul tau,
pentru ca mpreuna cu el ai patimit rau.

Dupa aceasta sufletul lui a plecat la cer.

Cntaretul Ioan
Cntaretul care a praznuit mpreuna
cu fratele ce adormise de sase luni

Odata, renumitul cntaret, diaconul Ioan de la Chilia Ravduhos, care a murit de curnd,
a mers la hramul Sfintei Manastiri Grigoriu sa cnte. Dupa ce a cntat Vecernia Mare si a
nceput Litia, a simtit nevoia sa mearga la arhondaric sa bea o cafea, ca sa se mai
ntareasca, ca sa-si poata continua psalmodia.

La arhondaric, n discutia despre cntari si despre parintii manastirii ce au cntat,

parintele Ioan a spus:

- Am vazut ca parintele David se tine nca bine.

Parintele Macarie (unul dintre parintii batrni) s-a mirat de cele pe care le-a auzit si a
spus diaconului Ioan:

- Te nseli, parintele David a murit de sase luni. Atunci diaconul s-a minunat, dar i-a
raspuns cu convingere:

- Parinte, eu nu stiu daca a murit sau nu. Ci un singur lucru stiu, ca acum cteva minute l-
am vazut la Litie pe parintele David, ne-am salutat si chiar am discutat putin despre
cntari.

Batrnul Trifon
Acum doi ani, n 1978, si-a sfrsit n Athos lupta duhovniceasca atletul lui Hristos,
Batrnul Trifon, care a biruit desertaciunea si al carui suflet a plecat pentru vesnicie, la
cer.

Batrnul Trifon a venit din patria lui, Romnia, n 1910, la vrsta de douazeci si cinci de
ani si s-a rasadit n Gradina Maicii Domnului, sus n vrful Kapsalei, la batrnul Mihail.
Staretul lui, batrnul Mihail, a fost foarte evlavios si traditionalist. Semana putem spune
cu staretii cei de demult. Traia foarte aspru si prea putinele lucruri necesare ntretinerii
sale si le iconomisea din simplul lui lucru de mna, caci facea linguri.

Cnd cineva i dadea vreo binecuvntare o primea, dar dadea si el o binecuvntare

asemenea, n afara de rugaciunea ce o facea mereu pentru acela.

Odata a trimis pe ucenicul sau, Parintele Trifon, frate ncepator pe atunci, la o manastire
ca sa dea lucrul lor de mna, dupa care sa treaca pe la gradinarul manastirii, caruia sa-i
dea o lingura si sa-i ceara o varza. Gradinarul, nsa, deoarece era foarte mnios se vede
ca avea ceva pe inima i arunca un cotor de varza cu doua foi netrebnice si si continua
treaba.

Parintele Trifon l-a luat fara sa spuna ceva si a pornit spre Kapsala, dar pe drum se
gndea mereu ce fel de varza avea sa mannce staretul sau, care era batrn.

Dar si staretul sau, vaznd cotorul cu cele doua frunze, se gndea la ucenicul sau, ce va
mnca. Cu toate acestea i-a spus sa aprinda focul si sa puna apa n oala. Apoi staretul a
luat cotorul, l-a pus n oala si l-a nsemnat cu semnul Sfintei Cruci. Dupa putina vreme l-a
trimis pe Parintele Trifon sa ia oala de pe foc. Dar cnd s-a apropiat, ce sa vada? In oala
era o capatna alba de varza.

Precum se vede si staretul lui avea sfintenie, pentru ca altfel nu se explica aceasta
minune.

In 1917, cnd a fost foametea cea mare, Parintele Trifon a iesit n Halkidiki, cu
binecuvntarea staretului sau, si a secerat pe la metoacele aghiorite ca sa iconomiseasca
astfel putin gru pentru ei si pentru pustnicii de primjur. Din 1917 n-a mai iesit n lume,
iar n 1978 a plecat din Sfntul Munte la lumea cereasca, cea adevarata.

In tot acest timp a trait sus, la Kapsala, ca vulturul cerului. Chipul sau era luminos si
parca imaterial si numai privindu-l, primeai putere duhovniceasca. Anevoie l gasea
cineva acolo, n pustia unde se nevoia.

De aceea nici nu se bucura de vreo mngiere omeneasca. Dar acolo unde nu exista
mngiere omeneasca, se apropie cea dumnezeiasca. Dumnezeu trimite bucurie cereasca
prin ngeri si sfinti. Iar oamenii duhovnicesti care au legaturi cu ngerii si cu sfintii sunt
prieteni si cu animalele salbatice si cu pasarile cerului, precum era si Batrnul Trifon.

Odata, preacuviosul Ioasaf, un calugar mbunatatit de la Chilia pictorilor Ioasafei, a

gazduit cu avraamica lui iubire de straini niste mireni care, desi s-au simtit bine, dupa
aceea, din pacate, s-au smintit, creznd ca monahii o duc bine.

Atunci batrnul Ioasaf a considerat ca este bine sa-i duca pe la colibele din Kapsala, ca sa
se foloseasca n alt mod, de vreme ce nu aveau gnduri bune.
Dupa ce au cercetat ctiva pustnici, care i-au uimit pe mireni, i-a dus si la sihastria
Batrnului Trifon. Cnd l-au vazut pe batrnel n acea saracie, aceia au ramas fara glas.
Atunci batrnul Ioasaf le-a spus mirenilor:

- Eu, care cunosc attia oameni, nu am nicidecum bucuria ce o are Batrnul Trifon, si nici
prietenia pe care o are el cu animalele salbatice si cu pasarile cerului, care i tin
companie. Ca sa va ncredintati de aceasta, voi chema pasarile.

Si a nceput sa cheme pasarile, dar nimic. Dupa putin timp iata ca vine si Batrnul Trifon
cu o cana, ca sa le ofere putina apa. Atunci parintele Ioasaf i-a spus:

- Ce loc este acesta. Parinte Trifon? Nu are nici macar o pasare.

- Bre, cum n-are pasari? raspunse Batrnul cu toata simplitatea sa.

Si strignd, s-a umplut tot locul de diferite pasari care l mpresurau. Unele stateau pe
umerii lui, iar altele pe fesul lui. Vizitatorii s-au minunat si au plecat folositi
duhovniceste, slavind pe Dumnezeu.

Odata am ratacit drumul prin Kapsala si lund-o pe o carare am iesit n fata colibei
Batrnului Trifon. Aceasta era o baraca nvelita de jur mprejur cu table vechi, batute n
cuie, si acoperita tot cu tabla veche pe care erau puse cteva pietre ca sa nu i-o ridice
vntul.

Deodata l-am vazut pe Batrn ntr-un colt stnd pe o buturuga si rostind rugaciunea. Fata
lui era luminoasa si vesela. Avea ochii nchisi si se ruga nemiscat. Dupa ce m-am
apropiat de el, i-am vorbit:

- Binecuvinteaza, Parinte! Ce faci aici? Cum traiesti? Ce mannci?

Acela m-a salutat zmbind si mi-a spus:

- Bre, eu am ajuns oaie si mannc iarba.

- Cti ani ai, Parinte?

- Am nouazeci si trei.

Cnd am auzit, mi-a pierit graiul, ntre timp s-a sculat ca sa-mi aduca putina apa si am
vazut ca si traste piciorul stng, care era nfasurat cu niste fsii.

- Ce ai la picior, Parinte? l-am ntrebat.

- A cazut o piatra de pe acoperis si m-a lovit, mi-a raspuns.

Atunci m-am gndit sa-l ntreb daca nu cumva are vreo camera n plus n care sa stau
atunci cnd ar fi primit sa-l ngrijesc.

- Parinte, ai vreo alta camera?

- Bre, camera? Toata coliba este o darapanatura. Dupa aceea, cnd am intrat nauntru, ce
sa vad?

Coliba era aproape n ntregime darmata si intra apa n ea prin toate partile, numai un
colt era putin mai uscat, unde avea niste paturi zdrentuite. Locul unde statea semana mai
mult cu un cuib de vultur iar nu cu o chilie de pustnic.

Atunci l-am ntrebat pe Batrn:

- Cum poti sa stai aici? Toata chilia este sparta si intra nauntru ploile si vnturile.

- Bre, eu stau n celalalt colt, mi-a raspuns aratndu-mi cuibul sau.

Din pricina multei umezeli a chiliei, a vrstei sale naintate, precum si a obisnuintei lui de
a mnca tot felul de buruieni pe care le gasea primprejur, sarmanul batrnel avea
probleme de sanatate.

Cu toate acestea atletul lui Hristos, Trifon, ntru toate praznuia si astfel simtea bucuria ce
o simteau Sfintii Mucenici. Pntecele, intestinele sale, toate i erau distruse, afara de
sufletul sau cel sanatos si stralucitor.

Avea si niste fsii ntinse pe o srma, pe care le usca si iarasi le lua, deoarece mereu
ieseau spume din intestinele lui. Fireste, nu le putea spala, pentru ca minile i tremurau,
dar si apa era departe, cam la trei sute de metri. Acolo, ntr-un butoias vechi, picura
putina apa, care i ajungea si lui si animalelor salbatice, vecinii lui cei cuminti.

Cu toate ca traia cu marime de suflet un continuu martiriu prin acest fel de viata ascetica,
nu avea deloc o parere nalta despre sine. Nencetat se prihanea pe sine spunnd ca nu
face nimic n comparatie cu cele pe care le faceau Sfintii Parinti. Si cnd spunea acestea,
ochii sai izvorau lacrimi din belsug.

Trecuse mult timp de la venirea mea si trebuia sa plec. De aceea l-am ntrebat pe Batrn:

- Nu vrei sa vorbesc la vreo manastire, ca sa te ngrijeasca acum la batrnete?

Acela a zmbit, cnd a auzit cuvntul ngrijeasca, si mi-a spus:

- Bre, ngrijeasca? Dumnezeu Se ngrijeste si de viermii din pamnt, i hraneste si-i

ncalzeste, iar pe mine, un vierme att de mare, nu ma poate ngriji?
Mi-a spus si parintele Xenofont: Hai sa te ngrijesc!. Iar eu i-am spus: Bre, sunt
caramida sa ma iei de aici si sa ma pui n coliba ta? (se referise la faptul ca nu este
nesimtitor). Aici este staretul meu, Mihail, care cu rugaciunea sa a facut dintr-un cotor o
capatna mare de varza! Si parintele Xenofont vrea sa ma ngrijeasca?

Este adevarat ca n-am vazut un alt pustnic la aceasta vrsta, nouazeci si trei de ani, sa
aiba o att de mare rvna si sa traiasca n atta saracie cu noblete duhovniceasca.

Peste putin timp am aflat ca Batrnul Trifon adormise. Am mers ndata la coliba lui si l-
am vazut acoperit acolo, n coltul lui, n cuibul lui, nu cu paturile lui zdrentuite, ci cu
putin pamnt, cu care se acopera si mai marii lumii, cei care mai nainte se acopereau cu
paturi de matase si de catifea.

Batrnul Trifon a plecat la cealalta viata de Schimbarea la Fata a Mntuitorului, n 1978,

la nouazeci si patru de ani. S-a nevoit putini ani cu multa marime de suflet iar acum se
odihneste vesnic.

Sa avem binecuvntarea lui. Amin.

Parintele Chiril
Parintele Chiril, pustnicul din
Schitul Sfintei Manastiri Kutlumusiu
si, mai trziu, egumenul ei

Chiril era de loc din Agrinio. De mic s-a nstrainat n Egipt, si de acolo a mers la
Manastirea Sfntul Sava, dupa ce mai nti s-a nchinat la Sfintele Locuri.

La vrsta de saisprezece ani a fost facut rasofor, dar nu avea liniste sufleteasca acolo
datorita multimii nchinatorilor, si de aceea a venit n Gradina Maicii Domnului.

Cu toate ca era mic de vrsta n lume copiii de vrsta lui se jucau acesta, nsa, se
nevoia ca un mare atlet al lui Hristos.

Mult s-a odihnit sufleteste la Schitul Sfntul Pantelimon al Manastirii Kutlumusiu,

lnga duhovnicul Pantelimon, ce locuia la Chilia Intrarea n Biserica a Maicii
Domnului.

Staretul acesta, afara de alte harisme pe care le primise de la Dumnezeu, avea si harisma
nainte-vederii, pentru ca devenise om al lui Dumnezeu prin nevointele lui mai presus de
fire, facute cu marime de suflet. Ii stia de mai nainte pe cei ce aveau sa se faca monahi,
precum si numele calugaresc ce li se va da.
Numai n Manastirea Esfigmenu am cunoscut doua astfel de cazuri. Pe unul l-a strigat de
departe, nainte de a-l vedea, n timp ce i batea n usa:

- Bine ai venit, parinte Nichifor!

Iar pe altul de asemenea:

- Bine ai venit, parinte Filip!

Asadar, de la un astfel de staret sfnt, precum era ieromonahul Pantelimon, firesc era ca
evlaviosul tnar, monahul Chiril, sa primeasca harul din belsug, precum Elisei de la Ilie,
si sa ramna urmas al sau.

Dupa moartea staretului sau, Parintele Chiril nu numai ca n-a neglijat cele duhovnicesti,
ci dimpotriva, se nevoia si mai mult si astfel facea mai multa bucurie staretului sau. Din
pricina posturilor aspre pe care le tinea, precum si a multelor privegheri, facute din rvna
copilareasca, s-a mbolnavit de tuberculoza.

Mai trziu mi spunea:

- Scuipam cu multa durere niste bucati nsngerate ca niste noduri, dar l-am rugat pe
Sfntul Pantelimon si m-a facut bine, fara medicamente.

Cum era cu putinta sa-l lase Sfntul Pantelimon sa sufere, de vreme ce era ocrotitorul
schitului?

Indata ce s-a facut bine cu harul Sfntului, Parintele Chiril a nceput din nou nevointa sa
cu aceeasi marime de suflet.

Am avut binecuvntarea sa stau putin timp lnga el si am primit din aceasta mult folos.
Fireste, as fi ramas pentru totdeauna lnga el, dar din pacate nu m-au lasat. Atunci acela
mi-a spus unde sa merg si a continuat sa ma povatuiasca n perioada de timp n care am
stat la Manastirea Filoteu.

Cnd mergeam la schit ca sa-i cer sfaturi, nainte de a-i spune ceea ce ma preocupa, el mi
raspundea la problema mea.

Primea nstiintare de la Dumnezeu despre faptul ca voi merge la el si despre problema

ce ma preocupa. De multe ori nu vorbea deloc, ci punea dinainte un semn la o anumita
carte si dndu-mi sa citesc acel text, aflam raspunsul.

Dupa aceea puneam metanie si plecam folosit.

Afara de harisma stravederii ce o primise de la Dumnezeu, mai avea si harisma de a

scoate diavoli din fapturile lui Dumnezeu, nu pot uita un caz pe care l-am vazut cu ochii
mei.
Un om, ce avea un diavol cumplit, a fost adus la staret legat cu lanturi si lasat n biserica
chiliei sale, ca sa-l faca bine.

Noaptea, cnd Batrnul s-a sculat ca sa aprinda candelele si sa nceapa rugaciunea,

diavolul fiind cuprins de turbare, pentru ca era strmtorat de prezenta Parintelui Chiril, a
rupt lanturile si a ridicat minile omului ndracit, ca sa-l loveasca pe sfntul Batrn n cap
cu lanturile rupte. Atunci Parintele a ngenuncheat imediat, si-a ridicat si el minile spre
Dumnezeu si a strigat:

- Hristoase al meu; Maica Domnului, alungati pe diavol din aceasta faptura!

Auzind strigatul, am alergat ndata n biserica si am vazut pe Staret n genunchi, iar pe

omul care mai nainte fusese demonizat stnd linistit si cu evlavie la picioarele Parintelui
Chiril.

Staretul avea ndrazneala la Dumnezeu, deoarece era smerit, foarte cuvios si plin de
dragoste. Cnd citea Evanghelia, nu se putea abtine sa nu suspine si sa nu lacrimeze, de
aceea si acoperea fata cu Evanghelia si, intrnd n altar, si stergea pe ascuns lacrimile.
La fel i se ntmpla si atunci cnd citea Canonul Maicii Domnului.

Slujbele le facea cu Doamne Iisuse nevoindu-se astfel cu rugaciunea nencetata a

inimii.

Din pacate, nsa, n ultimii ani ai vietii sale, l-au silit sa devina egumen al Sfintei
Manastiri Kutlumusiu, de care apartinea, deoarece era mare nevoie, nsa amestecul sau n
treburile de conducere l-a chinuit si l-a facut sa piarda toata acea stare duhovniceasca ce o
avusese.

Deoarece a fost facut egumen fara voia sa, precum am spus, si s-a chinuit mult n
continuare, cred ca Dumnezeu i va da cununa ndoita, n afara de cea a cuviosiei i-o va
da si pe cea a muceniciei, pentru ca la sfrsitul vietii sale a suferit dureri nfricosatoare.
Uratorul de bine l-a pizmuit si a ndemnat un animal salbatic sa-l loveasca foarte tare.
Parintele Chiril a fost lovit att de grav, nct a stat la pat pna la sfrsitul vietii sale,
suferind durerile cu bucurie si slavind pe Dumnezeu. Dar acel animal de ndata ce l-a
lovit pe Staret, a cazut la pamnt si a murit. Atunci parintii s-au mirat si au nteles din
aceasta ntmplare sfintenia Staretului.

Astfel, facnd rabdare n dureri si slavoslovind pe Dumnezeu, Parintele Chiril si-a sfrsit
lupta cea buna si s-a odihnit n Domnul n 1968.

Sa avem binecuvntarea lui. Amin.

Maica Domnului miruieste pe ncepatorul evlavios

Acum ctiva ani un tnar iubitor de monahi a
participat cu multa evlavie la o priveghere de toata
noaptea la o manastire din Sfntul Munte. Era
praznicul Intrarii n Biserica a Maicii Domnului si,
deoarece voia si el sa se afieroseasca lui Dumnezeu, pe
toata durata privegherii a stat n picioare si s-a rugat cu
umilinta.
Cnd au ajuns la Laude, preotul a miruit pe parinti si pe nchinatori cu untdelemn din
candela Maicii Domnului. Tnarul, nsa, din multa lui evlavie si sfiala nu s-a apropiat sa
fie miruit, deoarece se considera nevrednic. Dupa ce au trecut toti, si a plecat si preotul, a
simtit nevoia launtrica sa mearga sa se nchine cel putin la icoana Maicii Domnului, ca sa
primeasca si el putin har. Si n timp ce, se nchina cu multa evlavie la icoana Maicii
Domnului, candela ei s-a ridicat singura si s-a varsat din ea untdelemn pe capul tnarului,
fara sa picure jos, nici pe hainele lui, ci numai n vrful capului sau. In acelasi timp a
simtit si o veselie duhovniceasca de nedescris, cum nu mai simtise niciodata n viata sa.

Cnd l-am vazut de departe pe tnar, nainte ca el sa-mi povesteasca ntmplarea

deoarece din schimbarea fetei sale se vedea faptul cel dumnezeiesc l-am ntrebat ce i s-
a ntmplat. Iar acela mi-a povestit totul cu multa simplitate.

De aici oricine poate vedea ca pe cei foarte evlaviosi si smeriti i miruieste nsasi Maica
Domnului si i preschimba duhovniceste.

Tnarul monah tamaduit de Hristos

Tnarul monah cel foarte credincios si
marinimos, tamaduit de Hristos

In Manastirea Esfigmenu, n vremea egumenului Sofronie, vietuia un monah tnar dar

bogat n virtuti, n afara de multa sa evlavie, el se distingea si prin smerenie si multa
nevointa.

Dar fiindca firea lui era bolnavicioasa si fusese obisnuit cu un trai bun, caci provenea
dintr-o familie nobila, atunci cnd a nceput nevointa s-a mbolnavit de tuberculoza.
Egumenul i-a dat binecuvntare sa bea lapte chiar si n Postul Mare. Fratele a primit si a
spus: Sa fie binecuvntat. Dar fiindca avea multa credinta n Dumnezeu, si-a spus
gndul sau egumenului:
- Daca-mi dati binecuvntare voi bea ceai, iar Hristos Care l poate face lapte, poate chiar
si sa ma vindece cu ceai.

Egumenul a fost foarte miscat de marimea de suflet a calugarului si i-a dat binecuvntare
sa bea ceai n loc de lapte. Daca aceste cuvinte smerite ale monahului evlavios au miscat
pe egumen, cu ct mai mult pe Hristos.

Imi spunea batrnul Dorotei, ngrijitorul de bolnavi, ca ceaiul acela l-a facut Hristos nu
numai lapte, ci si medicament tamaduitor, care l-a vindecat pe monah de tuberculoza. A
ncetat sa mai scuipe snge, i-a scazut temperatura, i-au disparut durerile de mijloc si s-a
facut cu desavrsire bine. Dupa aceea si mplinea ndatoririle duhovnicesti si ascultarea
cu usurinta si postea ca si ceilalti parinti.

Bolile ne pricinuiesc mare folos

Bolile ne pricinuiesc mare folos si plata
cereasca daca le suferim cu rabdare

Cu ctiva ani n urma un oarecare staret a fost mult chinuit de boli si n cele din urma a
murit, fara sa crteasca deloc. Dupa putin timp s-a mbolnavit si ucenicul lui si, deoarece
nu se mai mbolnavise vreodata, a intrat n panica si se pregatea sa mearga n lume la
medici, ca sa se tamaduiasca. Noaptea nsa l-a vazut n somn pe staretul lui, care i-a spus:

- Fiule, daca vrei, asculta-ma si sa nu mergi nicaieri. Fa rabdare! Eu n-am aflat aici nici
un folos din faptele mele, ci numai boala m-a folosit. Stai asadar n Gradina Maicii
Domnului si fa putina rabdare n dureri, si mult folos va afla sufletul tau.

Atunci ucenicul s-a bucurat, a prins curaj si a facut rabdare. Dupa aceea simtea multa
bucurie n dureri, pentru ca mintea lui se afla lnga Sfintii Mucenici si se veselea.

Slujitorul care crtea

Aproape de Karyes sihastreau doi romni ntr-o chilie.

Odata unul dintre ei s-a mbolnavit foarte tare si celalalt, din pacate, se ngreuia sa-l
slujeasca. De aceea l ruga mereu pe Sfntul Pantelimon ori sa-l tamaduiasca repede pe
bolnav, ori sa-l ia din viata aceasta, ca sa se slobozeasca de putina osteneala ce ar fi facut-
o slujind pe bolnav.

Intr-o zi, n timp ce l ruga din nou pe Sfntul Pantelimon, i-a aparut Sfntul si i-a spus:
- De ce mi ceri aceasta? Nu vezi ca esti gol de virtuti? Pentru ngrijirea fratelui tau vei
primi putina plata de la Dumnezeu.

Cuvintele acestea ale Sfntului Pantelimon l-au cutremurat pe fratele slujitor. De atunci l-
a slujit cu multa rvna pe bolnav si ruga pe Dumnezeu sa traiasca multi ani, ca sa-l
ngrijeasca ct mai mult.

Cuvntul nechibzuit
Cuvntul nechibzuit al monahului
negrijuliu care a primit de la Dumnezeu
o pedeapsa spre ndreptare

La bolnita Manastirii Sfntul Pavel era un ngrijitor foarte srguitor la ascultare, dar
cam neatent.

El nsusi mi-a povestit ca atunci cnd slujea la bolnita manastirii, un frate i-a dat un
strugure de binecuvntare, dar el nu l-a mncat, ci l-a taiat n ciorchini mici si l-a mpartit
la batrnii din bolnita.

Un batrnel marinimos i ura mereu: Sa mergi n Rai! Sa mergi n Rai!, pentru ca era
primul strugure pe care l gusta n anul acela. Dar ngrijitorul nechibzuit i-a raspuns n
gluma:

- Mannca strugurele, binecuvntatule! Aici este si Raiul si iadul.

Cu toate ca nu credea ce spunea caci o spusese n gluma si avea o scuza datorita

naivitatii lui ce credeti ca a patit?

Intr-o noapte a avut un vis nfricosator. A vazut o mare de foc, iar de cealalta parte un
golf frumos cu palate de cristal. In acel prea frumos loc statea un batrn cu barba parca de
matase, care raspndea lumina n jurul sau. Acolo a vazut pe un frate din manastire, care
adormise cu trei ani mai nainte, pe care l-a ntrebat cu uimire ce sunt acele palate, si cine
este cuviosul batrn.

Atunci fratele i-a raspuns:

- Acesta este Patriarhul Avraam, iar acest golf frumos cu palate de cristal este snul lui
Avraam, unde se odihnesc sufletele dreptilor.

In timp ce fratele spunea acestea, Patriarhul Avraam a auzit si i-a spus cu asprime
parintelui Grigorie, ngrijitorul de bolnavi:

- Tu sa pleci repede de aici, caci nu ai loc!

Fiind mustrat de Patriarhul Avraam, ngrijitorul de bolnavi s-a ntors sa plece n graba,
dar simtind ca l-au cuprins flacarile marii de foc, de durere, s-a trezit. Dar ce sa vada?
Piciorul acela la care simtise arsura era plin de umflaturi si arsuri. Si l-a durut continuu
douazeci de zile, pna cnd i s-au vindecat ranile cu alifii si diferite plante.

Parintele Grigorie s-a cait mult pentru ceea ce a spus si de atunci era foarte atent la
cuvintele lui.

Maica Domnului apara si vegheaza

Maica Domnului apara si vegheaza
pe monahii din Gradina ei ca o Mama buna

Odata, batrnul Teofilact de la Noul Schit, pe cnd era ncepator fusese cuprins de niste
dureri mari si plngea nemngiat din pricina lor. Atunci a auzit deodata din Icoana
Maicii Domnului o voce care i-a spus:

- De ce plngi? De ce te temi? Oare eu te voi parasi?

Si ntr-adevar, Maica Domnului nu l-a parasit niciodata, ci ca o Mama buna l ocrotea

mereu, asa cum face cu toti monahii care vietuiesc n Gradina ei. (Icoana aceasta a Maicii
Domnului se afla acum n altarul bisericii mari de la Noul Schit).

Cuviosul Mucenic Damian tamaduieste un tnar monah

In Manastirea Esfigmenu, n timpul egumenului Sofronie, s-a mbolnavit un monah tnar
care, pierzndu-si rabdarea, cerea mereu binecuvntare de la egumen sa mearga n lume
ca sa se tamaduiasca.

Egumenul ca sa-l odihneasca i-a dat binecuvntare, dar, deoarece era tnar a facut
multa rugaciune ca sa nu se vatame sufleteste n lume.

Monahul a pornit asadar cu un catr blnd spre Karyes, ca sa-si stampileze biletul de voie
si sa iasa pe la Dafni (Portul Sfantului Munte). Dar, dupa ce a mers jumatate de ora, i-a
aparut deodata un pustnic cu fata luminoasa si i-a spus:

- Unde mergi, frate,?

- Ma duc n lume pentru tratament, i-a raspuns monahul bolnav.

- Vrei sa te faci bine, frate?

Dar mai nainte ca monahul sa raspunda, pustnicul l-a nsemnat cu semnul Sfintei Cruci
si i-a spus:

- Din clipa aceasta sa fii sanatos trupeste, dar sa stii ca nu vei avea plata de la Dumnezeu.

Si zicnd acestea acel pustnic, care era un sfnt a disparut, lund cu sine boala si durerea
fratelui, care de atunci s-a facut bine.

Monahul s-a ntors la manastire si a povestit minunea petrecuta. Cnd parintii au auzit
povestirea, au nteles ca acela fusese Cuviosul Mucenic Damian, care a pustnicit n
Schitul Samaria de pe micul munte de deasupra manastirii.

Vrednicia monahului
Odata un monah de la Schitul Kavsocalivia era razboit de-a dreapta de vicleanul diavol,
care i aducea gndul ca nu face nimic n Sfntul Munte, n timp ce n lume ar putea face
bine semenilor sai etc.

I-a adus si gndul ca petrecerea monahiceasca este ceva de mna a doua, precum si altele
de acest fel.

Bunul Dumnezeu vaznd viclenia uratorului de bine si marea primejdie n care se afla
fratele, a iconomisit sa aiba o vedenie minunata.

S-a vazut asadar pe sine mort si pe diavoli ca se apropiau de el ocarndu-l, iar mai
departe de el o multime de oameni. Deodata a aparut un nger si i-a spus:

- Un monah desavrsit e mult mai vrednic dect aceasta multime.

Cnd si-a venit n sine monahul si-a spus:

- Ia te uita ce vrednicie primeste omul de la Dumnezeu cnd se face monah!

De atunci si-a sporit nevointa duhovniceasca, iar cuvintele ngerului le-a scris pe peretele
chiliei sale, ca sa le vada si sa se nevoiasca cu mai multa rvna.

Puterea rugaciunii monahului

Mai jos de Schitul Sfntul Vasile, acolo unde cararea coteste catre Sfnta Ana, locuia
mai demult un slujitor al Marii Lavre care supraveghea tapii manastirii, pe care i tineau
acolo pentru ngrasat.
Odata, ntr-o noapte cu luna plina, la lasatul secului pentru Postul Mare, slujitorul
manastirii, parintele Efrem, pe cnd se ruga cu metaniile a auzit niste voci: Oh! Oh!.

Or fi niste straini, care petrec, s-a gndit parintele Efrem.

Apoi a iesit afara si ce sa vada? Cam trei sute de diavoli erau stapniti de nerabdare, iar
mai marele lor spunea:

- Ia te uita, un schelet de calugar sa tina n loc zile ntregi atta oaste si sa nu putem
merge n lume acum la petrecerile si chefurile de lasatul secului!

Puterea rugaciunii Doamne Iisuse

Odata un monah de la Manastirea Sfntul Pavel a mers la biserica Sfntului Gherasim din
Kefalonia. In vremea Sfintei Liturghii statea n Sfntul Altar si spunea cu mintea
rugaciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, n vreme
ce n biserica se cnta. Acolo la biserica adusesera un demonizat, ca sa fie vindecat de
Sfntul Gherasim.

In timp ce monahul rostea rugaciunea n Sfntul Altar, diavolul fiind ars a nceput sa
strige:

- Bre, calugare, nu mai trage de sfoara aceea ca ma arzi!

Preotul auzind aceasta a spus monahului:

- Frate, fa rugaciune ct poti de mult, ca sa fie slobozita faptura lui Dumnezeu de diavol.

Atunci diavolul mnios a strigat:

- Bre, popa ticalos, ce-i spui sa traga de sfoara? Nu vezi ca ma arde?

Atunci monahul s-a rugat cu mai multa durere, si omul chinuit s-a slobozit de diavol.

Puterea rugaciunii
Batrnul Zaharia spunea ca la Chilia Schimbarea la Fata de la Noul Schit parintii
spuneau Rugaciunea lui Iisus cu voce tare.

Odata, s-au adunat diavolii si unul dintre ei a strigat:

- Spun rugaciunea cu voce tare, dar nu are putere rugaciunea lor.

Atunci unul din diavolii cei mai mari a spus:

- Fie ca spun rugaciunea cu voce tare, fie ca o spun cu mintea, ea are putere, din moment
ce noi nu putem face nimic.

Rugaciunea cu osteneala
Spunea batrnul Arsenic cel din pestera: Cnd spun rugaciunea Doamne Iisuse n
picioare, simt o puternica mireasma dumnezeiasca, iar cnd o spun seznd, simt foarte
putina mireasma.

Cu toate ca batrnul avea atunci nouazeci si cinci de ani, se nevoia mereu cu marime de
suflet si mereu se mbogatea duhovniceste, desi avea depuse multe capitaluri
duhovnicesti.

Comoditatea lumeasca
Din comoditatea lumeasca vine nefericirea duhovniceasca a monahului

Intr-o zi batrnul Teofilact de la noul Schit a vazut pe satana trecnd pe la chiliile

schitului cu limba scoasa, batndu-si joc de monahi si spunnd:

- Ha, ha, ha! Calugarii au lasat rugaciunea Doamne Iisuse si s-au dedat grijii lumesti.
Se ocupa cu multe treburi

Cnd unii monahi au facut instalatia telefonica n schit, batrnul Teofilact l-a vazut pe
Sfntul Ioan Botezatorul foarte mhnit.

Oare cum sa nu se mhneasca Sfntul Ioan Botezatorul si toti Sfintii Parinti Athoniti,
cnd unii monahi imita pe mireni n viata cea comoda si nu pe Sfintii nostri Parinti, care
s-au nevoit cu marime de suflet pentru Hristos, si s-au sfintit nu numai pe ei, ci si
salbaticul munte Athon, care mai apoi a fost numit Sfntul Munte.

Iar noi astazi ne umflam n pene ca suntem aghioriti.

Logica lumeasca aduce catastrofa duhovniceasca

Mai demult, cnd un monah a adus gaini n Sfntul
Munte, i-a aparut Maica Domnului si l-a certat
spunndu-i:
- Ai venit aici sa strici Gradina mea? De asemenea, un alt batrn de la Schitul Sfnta Ana
a adus o capra ca sa bea lapte ucenicul sau, care era bolnavicios. Dar capra n loc de lapte
dadea snge.

Atunci batrnul a nteles ca Maica Domnului nu vrea capre n Gradina ei, si

recunoscndu-si greseala, s-a ngrijit sa cumpere lapte la cutie pentru ucenicul sau.
Precum vedem, mai demult Maica Domnului mustra pe pricinuitorii raului.

Acum ce sa mustre mai nti, cnd duhul lumesc s-a nmultit n Gradina ei? Ne rabda ca o
Mama buna.

Viata duhovniceasca
Conditiile cele mai nsemnate pentru
viata duhovniceasca de care se bucura
Maica Domnului sunt linistea si lipsa de grija

Sus, la Schitul Sfnta Ana, la Chilia Sfntului Pantelimon pustnicea Cuviosul Gherontie,
ntemeietorul Schitului Sfnta Ana, care mai nainte fusese egumen al Manastirii
Vuleftiria (Astazi se mai pastreaza o chilie cu acelasi nume n partea de jos a Sfintei Ana,
pe malul marii).

Deoarece nu exista apa la sihastria lui iar ucenicul sau crtea pentru aceasta, Cuviosul
Gherontie a rugat-o pe Maica Domnului sa scoata apa din stnca. Maica Domnului,
fireste, ca o Mama duioasa l-a ascultat si a scos apa din crapatura unei stnci apropiate.
Apa aceasta s-a numit mai apoi aghiazma.

Mai trziu, nsa, ucenicul cuviosului a vrut sa faca gradina. A zidit terase, a adus pamnt
si a nceput sa alunece de la vietuirea pustniceasca, neglijndu-si ndatoririle duhovnicesti
si rugaciunea pentru lume. S-a gndit sa deschida cu o dalta crapatura stncii, ca sa scoata
mai multa apa, pentru a-si uda gradina.

Atunci i s-a aratat Maica Domnului si i-a spus: Daca vrei gradini, sa cari apa pe umerii
tai de jos. De atunci si pna astazi acea aghiazma izvoraste mai jos.

Monahii trebuie sa fie pilda buna

Monahii trebuie sa fie pilda buna pentru mireni
Odata un pescar a mers la Cuviosul Parinte Mina, de la Schitul Sfnta Ana, si i-a dus
peste proaspat pentru hramul chiliei lui. Deoarece era Duminica, Staretul l-a ntrebat cu
uimire pe pescar cnd i-a prins.

- Azi dimineata, a raspuns acela. Sunt foarte proaspeti.

Atunci parintele Mina i-a spus:

- Fiule, nu i pot cumpara, caci sunt afurisiti deoarece i-ai prins Duminica.

Dar pescarul nu putea sa priceapa aceasta. Atunci Staretul i-a spus:

- Vrei sa te ncredintezi de aceasta? Da un peste la pisica si vei vedea de l va mnca.

Intr-adevar, pisica n-a mncat pestele, ci s-a scrbit de el. Asta, fireste, l-a cutremurat pe
pescar si de atunci nainte cinstea Duminicile si sarbatorile.

Parintele Mina era foarte calugaros si se distingea prin evlavie si nevointa.

Mnca odata pe zi, dupa ceasul al noulea (ora trei dupa amiaza) mncare fara untdelemn.
Asadar, era firesc sa se salasluiasca n el harul dumnezeiesc, de vreme ce era si foarte
smerit.

Sfntul Gheorghe
Sfntul Gheorghe se ngrijeste de praznicul sau

Odata, batrnul Evloghie, ucenicul lui Hagi-Gheorghe de la Chilia Sfntului Gheorghe

Cel ce s-a aratat, n-a putut gasi peste pentru hramul chiliei, ce se apropia si a lasat
aceasta n grija Sfntului Gheorghe.

In ajunul praznicului a auzit deodata niste lovituri de animal n poarta. A iesit afara si, ce
sa vada? Un catr ncarcat cu peste proaspat, saptezeci de ocale.

Vaznd aceasta a slavit pe Dumnezeu si a multumit Sfntului. Apoi a dat de mncare

catrului, care venise singur de departe, povatuit de Sfntul Gheorghe.
Ce se ntmplase? Un pescar de la Ierissos avea doi catri ncarcati cu peste si mergea
spre Manastirea Zografu. Sfntul Gheorghe nsa a luat un catr si l-a ndreptat spre chilia
parintelui Evloghie, care i se rugase pentru aceasta.

Pescarul a cautat catrul ntrebnd n dreapta si n stnga si n cele din urma a aflat ca
animalul s-a dus cu pestele la Chilia Sfntului Gheorghe. Atunci a nteles si el minunea si
purtarea de grija a Sfntului pentru praznic, si cu totii au slavit pe Dumnezeu.

Sfntul Spiridon
Sfntul Spiridon se ngrijeste de praznicul sau

Odata, parintii de la Chilia Sfntul Spiridon, care apartine de Manastirea Kutlumusiu,

erau ngrijorati deoarece nu gasisera nca peste pentru praznicul Sfntului ce se apropia.
Calugarii spuneau staretului sa cumpere morun uscat, dar batrnul le raspundea:

- Faceti rabdare si veti vedea ca Sfntul Spiridon ne va aduce peste.

Apoi staretul a nceput sa se roage pentru aceasta.

Parintii si pierdusera rabdarea si erau foarte mhniti deoarece venise vremea cnd trebuia
sa gateasca pestele. Deodata nsa, au auzit batai n poarta. Cnd au deschis, ce sa vada?
Doi pescari cu doua panere pline de peste l cautau pe staret. Ucenicii l-au chemat pe
staret, dar cnd a venit batrnul pescarii au spus:

- Nu acesta este staretul. La noi a venit un alt staret si ne-a spus: Sa duceti pestele la
Chilia Sfntului Spiridon, unde este hram, si veti fi platiti cu un pret bun. Daca vreti, va
dau si arvuna.

Staretul a nteles minunea si i-a dus n biserica sa se nchine. De ndata ce au zarit icoana
Sfntului Spiridon au spus:

- Iata, acesta este staretul care ne-a spus sa aducem pestele aici!

Atunci staretul le-a spus:

- Ah, mai baieti, cum de n-ati luat arvuna de la Sfnt, s-o fi avut de binecuvntare?
Cand vine binecuvantarea lui Dumnezeu?
Binecuvntarea lui Dumnezeu vine atunci cnd dam
milostenie
Batranul Sava de la Manastirea Filoteu mi-a povestit ca n timpul marii foamete din 1917
parintii de la Manastirea Iviru, vaznd ca se golesc magaziile manastirii au mputinat
primirea de straini.

Ba chiar un proestos mai zgrcit insista sa o taie de tot. Ca urmare si Hristos a oprit orice
binecuvntare pentru manastire. Atunci parintii au nceput sa flamnzeasca si sa se
plnga lui Hristos si Maicii Domnului ca nu se ngrijesc de manastirea lor. Din pacate nu-
si ntelesesera greseala.

Intr-o zi s-a aratat Hristos portarului manastirii n chip de sarac si i-a cerut putina pine.
Atunci portarul i-a spus cu mhnire:

- Nu avem, frate, de aceea am si taiat primirea de straini. Dar asteapta putin si-ti voi
aduce bucatica ce o am n chilie pentru mine.

Atunci a alergat la chilia sa si aducnd pinea ce o avea pentru sine, a dat-o Saracului. A
vazut, nsa, ca fata Aceluia stralucea. Dupa ce Saracul a luat pinea, l-a ntrebat pe portar:

- Stii de ce a venit aceasta nenorocire peste manastire? Deoarece ati alungat de aici doua
lucruri: pe dati si pe vi se va da.

Dupa aceste cuvinte S-a facut nevazut, raspndind o stralucire care l-a orbit pe portar.
Atunci portarul s-a pierdut cu firea, dar dupa putin timp si-a revenit si a alergat nfricosat
la proestosii manastirii, carora le-a povestit ntmplarea.

La nceput parintii si chinuiau mintea sa-si aminteasca pe care oameni i-au alungat. Dupa
aceea nsa si-au dat seama ca Saracul Acela fusese Hristos si au nteles si cuvintele Sale
din Evanghelie: Dati si vi se va da.

Aceia s-au cait ndata pentru greseala lor si, de ndata ce au nceput sa dea din putinul lor
la saraci, degrab au sosit si binecuvntarile bogate ale lui Dumnezeu.

Dulcea sarutare
Purtarea de grija a Maicii Domnului pentru
Sfnta Manastire Filoteu n care se afla
icoana ei Dulcea Sarutare
(Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului venita n Manastirea Filoteu n acelasi
chip minunat ca si Portanta de la Sfnta Manastire Iviron)

In timpul ocupatiei germane, rezerva de gru a Sfintei Manastiri Filoteu era pe sfrsite si
parintii au hotart sa taie primirea de straini.

Un batrn cuvios, parintele Sava, s-a mhnit mult cnd a aflat aceasta si ruga conducerea
manastirii sa nu procedeze astfel, pentru ca vor mhni pe Hristos si va pleca
binecuvntarea din manastire.

Le-a spus si multe pilde din Sfnta Scriptura, precum pilda sumanitencei cu proorocul
Ilie, si altele. In cele din urma, parintii l-au ascultat. Dar mereu l necajeau pe parintele
Sava spunndu-i:

- Faina s-a terminat. Ce vom face?

- Parintilor, le spunea batrnul, putinul acela care a mai ramas sa-l mncam mpreuna cu
lumea, si Maica Domnului nu ne va lasa.

Ramasesera numai douazeci si cinci de ocale de gru n magazia manastirii si de aceea

parintii au nceput sa crteasca mpotriva batrnului Sava:

- Ei, parinte Sava, s-a terminat grul. Ce facem acum?

Atunci evlaviosul si credinciosul batrnel le-a raspuns:

- Binecuvntatilor, nu va pierdeti nadejdea n Dulcea Sarutare a noastra. Macinati si

aceste douazeci si cinci de ocale de gru, faceti pine si mpartiti-o parintilor si mirenilor,
iar Dumnezeu ca un Parinte bun se va ngriji de noi toti.

Indata ce au terminat pinea, nainte chiar de a flamnzi, a venit n manastire un capitan

de vas de la Kavala si a cerut lemn n schimbul grului care l avea.

Vaznd purtarea de grija att de grabnica a Maicii Domnului, care ca o Mama buna s-a
ngrijit de copiii ei, parintii au slavit cu totii pe Dumnezeu. Mai mult dect toti, fireste, a
slavit pe Dumnezeu si a multumit Maicii Domnului batrnul Sava, care o multumea
mereu prin viata lui cea sfnta.

Dupa aceasta batrnul le spunea parintilor:

- Nu va spuneam, binecuvntatilor, ca Maica Domnului nu ne va lasa?

Monahul nemilostiv
Monahul nemilostiv care s-a nselat,
pentru ca facea o nevointa seaca,
fara dragoste si discernamnt
Doi tineri au venit n Sfntul Munte ca sa se faca monahi, dupa ce au vazut vindecndu-
se un paralitic din nastere la icoana Maicii Domnului din Tinos(n Insula Tinos s-a
descoperit o icoana a Maicii Domnului care face nenumarate minuni).

Unul din ei a ramas la noul Schit, iar celalalt a mers n partea de nord-est a Sfntului
Munte si s-a facut monah ntr-o manastire idioritmica.

Deoarece n manastirile idioritmice exista multa libertate, este nevoie, fireste, si de multa
atentie, caci cel care nu o pune n valoare cum trebuie poate deveni mai rau si dect un
mirean si se poate nsela.

Acest parinte avea rvna pentru nevointa, dar libertatea din acea manastire l-a aruncat
mai nti n mndrie, apoi n aroganta. Cu ct facea mai aspre nevointe cu mndrie, cu
att i se mpietrea inima.

Nu l interesa daca cel de lnga el se primejduia sau se poticnea, ci se ngrijea doar sa-si
completeze numarul mare de rugaciuni si metanii, si umplea tot timpul cu nevointe, cu
paraclise etc. si se silea pe sine n mod egoist sa se sfinteasca, pna ce a ajuns la neliniste
sufleteasca din aceasta pricina.

Postea nfricosator, mnca la ceasul al noulea iar, de multe ori, chiar la trei zile. Cine l
vedea pe dinafara, grbovit, numai piele si os, vorbind serios, si facea impresia ca este
un mare ascet. L-a vatamat si faptul ca ascultarea lui era de padurar si cel mai mult timp
si-l petrecea n padure. Cnd se ntorcea n manastire, ai fi spus ca cobora Marele Antonie
din munte, nu vorbea cu nici un frate, se nchidea n chilie, precum am spus, si se silea pe
sine la nevointe egoiste ca sa se sfinteasca.

Intr-o zi, un lucrator care lucra la padure a cazut dintr-un copac si s-a ranit grav,
sarmanul. Fiul sau l-a pus pe un catr si l-a adus lnga manastire, ca sa nstiinteze pe
padurar despre accident si sa-i ceara o patura ca sa-l duca la port pe tatal sau cel ranit, iar
de acolo sa mearga la Tesalonic.

Parintele, din pacate, nu numai ca nu i-a dat patura, ci se gndea la timpul ce l-ar fi
pierdut ocupndu-se de acel lucrator. Fireste era obligat nu numai sa-l asculte, ci sa-l si
ajute, deoarece era padurar dar si proestos. Din pacate, nsa, a nchis usa chiliei sale, ca sa
nu piarda timpul, si si-a continuat nevointa sa.

Cnd l-au vazut pe tnar plngnd, parintii manastirii s-au apropiat de el si l-au mngiat.
Apoi l-au ajutat sa-si duca tatal ranit si s-au ngrijit si pentru spitalizarea lui.
Dupa o astfel de nemilostivire era firesc ca acel parinte sa fie parasit cu desavrsire de
harul lui Dumnezeu si sa se ntunece ncet-ncet, ticalosul. A nceput sa se faleasca ca a
ajuns la masurile Sfintilor Parinti si ca vede sfinti, ngeri, lumini

Intr-o zi i-a aparut un nger, care i-a spus:

- Pregateste-te repede, parinte, pentru ca peste putin voi veni sa te iau.

- Sa fie binecuvntat! a raspuns acela si s-a mbracat n graba cu hainele cele noi si cu
schima.

Intre timp ngerul l striga din nou:

- Haide, repede, urca pe fereastra sa te iau!

- Ai putina rabdare sa gasesc un scaunel ca sa urc, a raspuns parintele.

Dupa acest dialog, povestea fostul staret, s-a auzit o cazatura si un oh. Dar pna sa
ajunga parintii la el, acela s-a sfrsit.

Se facuse zob, pentru ca era mare cu trupul, dar si naltimea era mare, deoarece a cazut de
la al treilea etaj n curtea pavata cu piatra. Parintii l-au pus ntr-o patura cu ndoita durere,
pentru ca mai mult se gndeau la pierzarea sufletului sau.

Dupa aceea au urcat la chilia lui si au aflat o hrtie pe care scria cu litere mari: Sub
aceasta hrtie am trei mii de drahme pentru un parastas de patruzeci de zile. Daca nu mi-l
veti face sa aveti lepra lui Ghiezi, spnzuratoarea lui Iuda si blestemul celor trei sute
optsprezece Parinti purtatori de Dumnezeu de la primul Sinod Ecumenic. Iar la sfrsit
era semnatura lui.

Bunul Dumnezeu, Care este mult-milostiv, sa se milostiveasca de faptura Sa, iar aceasta
ndoita cadere a fratelui nselat sa se faca ndoita frna pentru noi, ca sa ne nevoim cu
multa smerenie si dragoste, pentru a ne apropia de Dumnezeu.

Amin.

Infricosatoarea nselare
Monahul care s-a mntuit din nfricosatoarea nselare

Un frate de la o manastire se nevoia mult, dar cu o parere mare despre sine.

Dupa o vreme a ncetat sa se mai mpartaseasca pentru ca se ncredea n gndul sau, care
i spunea ca nu mai are nevoie de Sfnta mpartasanie, deoarece se salasluise Hristos n
el. Lua numai anafora si de multe ori nu mai mnca nimic altceva. Tinea posturi
nfricosatoare. Aghiazma nu bea niciodata, caci spunea ticalosul:

- Eu m-am sfintit deja, si chiar urina mea este sfintita si pot sa beau cnd vreau.

Nenorocitul ajunsese sa-si bea urina. Gnditi-va n ce nselare scrboasa cazuse. Apoi a
nceput sa se salbaticeasca, sa faca neornduieli n manastire si sa spuna multe neghiobii.

Parintii au fost nevoiti sa-l nchida n turnul manastirii, pentru mai multa siguranta, dar
faceau si rugaciune ca sa-si revina. Au nsarcinat pe un parinte sa-l slujeasca si sa-l
pazeasca ca sa nu-si faca singur vreun rau. De fiecare data cnd monahul i ducea
mncarea, acela i tot spunea cte ceva din nselarile lui obisnuite: Frate, am vazut un
sfnt, sau Am vazut un nger, sau Ma voi face mucenic etc.

Slujitorul avnd n vedere toate acestea, niciodata nu-i lasa vreun lucru ascutit, ci le ducea
toate curatate si gata taiate.

ntr-o zi nsa cnd i-a dus o cutie de sardele deschisa, pentru ca era sarbatoare, vicleanul
i-a dat de lucru. Dupa ce si-a terminat mncarea, i s-a aratat diavolul n chip de nger si i-
a spus:

- Hristos ti-a gatit cununa de cuvios. Acum ti-o pregateste si pe cea de mucenic si
asteapta mucenicia ta n temnita turnului, unde rabzi pentru dragostea Lui.

Apoi i-a pus n gnd sa se faca mucenic si pentru aceasta cauta vreun obiect taios. Atunci
diavolul i-a aratat capacul cutiei, iar el lundu-l si-a nceput singur mucenicia, si taia
gtul, dar ncet pentru ca l durea. Taia si striga.

Cnd parintii au auzit acele strigate sfsietoare au alergat ndata n frunte cu cel care-l
slujea. Dar cnd au ajuns acolo, ce sa vada? O priveliste care te facea sa plngi si sa rzi
n acelasi timp. Pe de o parte striga si pe de alta si taia gtul. Iar cnd parintii i-au smuls
capacul din mini, a strigat:

- Lasati-ma sa ma fac mucenic!

Dupa aceea monahul care l slujea i-a spus:

- Fa acum putina rabdare ca sa-ti leg mai nti rana si dupa aceea te voi face eu mucenic,
ca sa ai si plata

Fratele care l slujea avea multa dragoste si se jertfea pentru ceilalti, dar era si putin
glumet. Dupa ce i-a legat ranile, si-a scos centura si a nceput sa-l bata peste spinare. I-a
dat cteva, dar cel nselat n-a rabdat loviturile ce i le dadea fratele, si a strigat:

- Lasa-ma, nu pot rabda mucenicia!

Astfel a fost luat n rs si s-a smerit naintea celorlalti. Si desi mai nainte avea dispozitie
sa si taie singur gtul, pentru ca l ajuta aghiuta, de la fratele care l iubea si care i-a dat
doua-trei lovituri, ca sa-si revina, a refuzat mucenicia.

Sarmanii parinti din manastire faceau mereu rugaciune ca Dumnezeu sa gaseasca un mod
de a-l izbavi din nselare pe fratele, si Bunul Dumnezeu a ajutat.

Iar fratele s-a smerit, s-a pocait, s-a marturisit, s-a mpartasit si cu harul lui Hristos si-a
revenit. S-a mntuit adica din ghearele ucigasului de oameni. A trait destui ani dupa
aceea cu zdrobire si smerenie si a adormit n Domnul.

Slava lui Dumnezeu!

ntmplari minunate
Precum atunci cnd cineva mannca mereu numai roade dulci iar la sfrsit se ntmpla sa
mannce unul amar sau acru, este nevoit sa mannce iarasi unul-doua roade dulci, ca sa-i
dispara amareala, la fel va trebui sa fac si eu. Deoarece v-am amart cu aceste doua
ntmplari de la urma am considerat ca e bine sa va ofer doua fapte dumnezeiesti mici,
dar foarte dulci, ca sa va ndulcesc duhovniceste din nou.

Pe acestea nu le-am vazut, ci le-am auzit de la batrni cuviosi, precum si de la staretul

meu, care le-au trait de aproape.

Cam cu cincizeci de ani n urma, la una din sihastriile Katunakiei, la Chilia Axion
estin, traia un staret cu trei ucenici: parintele Gheorghe, parintele Pahomie si parintele
Hrisostom.

Dupa moartea staretului, a luat conducerea urmasul lui, cel mai vechi n calugarie,
parintele Gheorghe. Dar ceilalti doi, nsa, care erau putin mai nvatati dect parintele
Gheorghe, dar care aveau si putin mai multa mndrie, nu au vrut sa asculte de noul staret,
deoarece era foarte simplu si cu desavrsire nestiutor de carte. De aceea l-au parasit. S-au
despartit si ei doi, deoarece nu puteau sa se supuna unul celuilalt. Au schimbat multe
locuri, umblnd din manastire n manastire si din chilie n chilie.

ntr-o zi, unul dintre ei si-a adus aminte de staretul lor pe care l-au lasat singur, parasit si
naintat n vrsta si a hotart sa mearga sa l cerceteze. A luat si ceva de binecuvntare n
traista ca sa-i duca batrnului si a pornit.

Cnd s-a apropiat de chilia vecina, a ntrebat pe parintii de acolo despre staretul lui, dar
aceia i-au spus:

- Acum o saptamna iesea fum pe cosul lui. Cred ca este bine.

S-a ndreptat asadar nelinistit spre chilia batrnului, dar cnd a vazut ca era multa liniste
si afara si nauntru s-a nelinistit si mai mult. A nceput sa strige tare si sa bata n usa, dar
nimic, n cele din urma a fortat usa, a deschis-o si a intrat nauntru. L-a vazut pe staret
ntins pe pat si i-a spus:

- Binecuvntati, parinte! Ce faceti? Am venit sa va vad.

- Binecuvntatule, i-a raspuns acela foarte suparat, mai bine era de nu veneai, pentru ca
de ndata ce ai intrat, ai alungat pe sfntul nger care mi slujea. De aceea nu ti-am
deschis. Alta data sa nu mai vii, binecuvntatule, pentru ca mi alungi sfntul nger.

Fratele a plecat la chilia sa, iar staretul a ramas ntins pe scndurile patului, cu desavrsire
parasit de oameni, dar fiindca s-a parasit pe sine n minile lui Dumnezeu, Acela l-a
nvrednicit sa fie slujit de ngeri.

Cam n aceeasi vreme, putin mai sus, la Schitul Sfntul Vasile traia si Batrnul Teofilact,
care era foarte evlavios si mare nevoitor. Toti l socoteau ca este sfnt.

Dar orict de mult ncerca sa se ascunda era cu neputinta sa nu se faca cunoscute faptele
lui. De multe ori parintii l-au vazut rapit n contemplatie. Avea doi ucenici, pe parintele
Arsenie si pe parintele Pamfil.

Precum am spus, Batrnul Teofilact era foarte nevoitor, si fiindca avea si multa evlavie si
umilinta i venea greu sa se roage mpreuna cu altii. Ca sa nu-i auda ceilalti suspinele si
sa nu-i vada lacrimile, pe care nu si le putea stapni, n vremea pravilei pleca afara pe
stnci, n pesteri si se ntorcea dimineata. Traia foarte duhovniceste, dar lucra numai n
ascuns virtutile sale, pentru ca avea multa smerenie.

Odata, ntr-o noapte de iarna, a iesit iarasi afara la stnci, ca sa-si faca pravila, dar ndata
a nceput sa ninga. Parintii s-au nelinistit cnd nu l-au vazut dimineata pe Staret, si au
iesit pe munte sa vada daca nu cumva l-a acoperit zapada.

Acolo pe unde cautau, pe o stnca au vazut ceva negru si s-au apropiat. S-au mhnit mult
cnd au vazut pe Staretul lor complet nemiscat, caci credeau ca nghetase. Dar cnd au
vrut sa-l miste, au vazut ca trupul lui ardea, iar zapada se topise n jurul lui din pricina
rugaciunii lui fierbinti, numai atunci cnd l-au miscat Sfntul Batrn si-a revenit din
contemplatia duhovniceasca n care se afla, sau, mai degraba, atunci s-a ntors mintea lui
din Rai iarasi n Gradina Maicii Domnului.

Parintii pustiului l considerau niptic pe Batrnul Teofilact si l aveau la evlavie, nsa

diavolii cei razboinici l pizmuiau. Si fiindca devenise prieten al ngerilor, fiind adeseori
rapit la cer, ncercau cu orice chip sa-l distraga n vremea rugaciunii, mai ales cnd se afla
n contemplatie, dar nu izbuteau.

Odata, pe cnd se afla rapit n contemplatie la Schitul Sfntul Vasile, dracii l-au dus la
Schitul Kavsokalivia, ca sa-l distraga de la rugaciune, dar nici de data aceasta n-au
izbutit.
Spuneau de asemenea batrnii acelei laturi ca Batrnul Teofilact avea mare prietenie
chiar si cu animalele salbatice, care i simteau dragostea si veneau la coliba sa, atunci
cnd aveau vreo nevoie.

Odata o caprioara care si rupsese piciorul a mers la chilia sa si zbiera de durere

ntinzndu-si piciorul cel rupt spre Staret. Acela i-a adus putin posmag sa mannce pna
ce a pregatit doua lemnisoare cu care a legat strns piciorul punnd osul la locul lui, si
apoi a spus caprioarei:

- Mergi acum cu bine si dupa o saptamna sa treci din nou sa-ti vad piciorul.

Bunul Staret se ntelegea cu animalul, precum medicul cu omul ndurerat, deoarece

devenise om al lui Dumnezeu.

Sa avem binecuvntarea lui si a tuturor Cuviosilor Parintilor nostri.

Pentru rugaciunile Cuviosilor Parintilor nostri aghioriti, si pentru ale Nascatoarei de

Dumnezeu, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru miluieste-ne pe noi. Amin.

ngerul veacului al optulea

(Veacul al optulea nseamna aici veacul ce va sa fie)

Parintele Veniamin, de la Katunakia, era foarte evlavios nca de mirean, pentru ca si

familia sa avea obiceiuri crestinesti. Asadar, dragostea fierbinte a tnarului pentru Hristos
l-a facut sa si paraseasca parintii, patria, meseria sa era politist si bucuriile lumesti si
sa vina n Gradina Maicii Domnului, n Sfntul Munte, sa se nroleze voluntar n tagma
ngereasca a monahilor.

La nceput a mers la batrnul Calinic Isihastul ca sa ramna la el. Acesta, nsa, avnd
harisma discernamntului, de ndata ce l-a vazut, a nteles rvna cea mare a lui, dar si-a
dat seama si ca trupul lui este bolnavicios. De aceea i-a spus felul sau de viata, ca sa-l
determine sa mearga n alta parte.

- Eu, fiule, i-a spus, mannc cincizeci de drame (1 Dram = 3,2 grame) de posmag cu apa
odata pe zi, dupa ceasul al noualea. Daca poti rabda, rami, altfel du-te n alta parte.

Deoarece tnarul era tuberculos si sanatatea lui nu-i ngaduia o astfel de nevointa aspra a
mers la batrnul Pahomie de la Coliba Axion estin. Acolo s-a facut monah, primind
numele de Veniamin si s-a nevoit cu marime de suflet multi ani. Era un mare nevoitor, n
ciuda sanatatii lui subrede, n fiecare noapte priveghea, iar ziua minile lui totdeauna
tineau sau lucrul de mna, sau o carte patristica. Rugaciunea nu a lipsit din gura lui pna
la sfrsitul vietii lui, cnd sufletul lui ngeresc a zburat la cer.
n ceasul cnd sufletul lui urca la cer, o nebuna pentru Hristos ce se afla n afara
Manastirii Keratea si care pazea oile, a strigat cu glas tare zicnd:

- O! O! Pe cine am pierdut! A plecat a plecat! n clipa aceasta a murit Veniamin de la

Katunakia si sufletul lui s-a dus lnga Hristos, Care a poruncit ngerilor sa puna pe
fruntea lui Veniamin o panglica rosie pe care era scris: ngerul veacului al optulea!.

Intoarcerea la Dumnezeu
Intoarcerea la Dumnezeu (de pe pmnt la cer)

Bunul Dumnezeu a fcut pe ngeri, dar unii din ei, prin mndria lor, au devenit diavoli.
Dup aceea Dumnezeu a plsmuit pe om, ca s completeze tagma ngereasc cea czut,
dar a lsat i pe diavoli liberi pn la un punct i pn la o vreme, ca s ne ajute prin
rutatea lor, adic s dm examene pe pmnt i s trecem n viata cereasc, cea venic.

Ct timp triete omul, are dreptul s dea examene duhovniceti. Dup moarte, ns, nu
mai poate da examene. Aadar, s ne nevoim ca s lum fie i numai nota de trecere,
astfel nct s intrm n Rai. Amin.

Cel ce se nevoiete duhovnicete, rzboiete pe vrjmaul diavol i firesc este s fie i el

luptat de acela. Omul care va birui pe vrjmaul cel gndit, va fi ncununat de Hristos.

Experienta se dobndete din focurile diavolilor pe care le primete ostaul lui Hristos n
lupta duhovniceasc, nainte ca vrjmaul s nceap lupta, ncepe bombardarea cu
gnduri. Rugciunea lui Iisus este arma cea mai grea mpotriva gndurilor vrjmaului.

Sporirea duhovniceasc a nevoitorului nu depinde de buntatea printelui duhovnicesc, ci

de gndurile bune ale ucenicului.

Ucenicul care primete gnd viclean mpotriva stareului su i i pierde ncrederea n el,
cade singur, precum se prbuete cupola cnd se ia crmida central, cheia.

Ca s se curteasc mintea i inima trebuie ca omul s nu primeasc gnduri viclene, i

nici el s nu gndeasc n mod viclean. Ci s lucreze simplu i smerit i s se nevoiasc
cu mrime de suflet.

Pentru cei ce se nevoiesc s-i pzeasc curia lor sufleteasc i trupeasc, gndurile
curate au mai mare putere duhovniceasc dect toat asceza, postul, privegherea etc.

Rzboiul trupesc firesc se retrage cu postul, privegherea, rugciunea, dar numai atunci
cnd nu exist mndrie.
Atunci cnd gndul viclean mpreun-lucreaz cu omul cel vechi, trupesc, face un ndoit
ru n suflet. Precum cnd diavolul mpreun-lucreaz cu omul face un ndoit ru n lume.

Gndurile de hul sunt toate ale diavolului i nu ale, omului.

Diavolul chinuiete de obicei pe oamenii sensibili cu gndurile de hul, ca s-i

mhneasc i s-i aduc la dezndejde.

Gndurile de hul sunt ca avioanele ce ne deranjeaz cu zgomotul lor, fr s vrem, dar

pe care nu le putem mpiedica. Cea mai grea arm antiaerian este psalmodia, pentru c
ea este i rugciune ctre Hristos, dar i dispreuire a diavolului.

La nceputul vieii sale duhovniceti nevoitorul alung gndurile rele cu studiul

duhovnicesc, cu rugciunea nencetat i prin nevointa cu mrime de suflet. Dup aceea
vin numai gnduri bune. Mai trziu se opresc i gndurile bune i nevoitorul simte o
golire, dup care vine iluminarea dumnezeiasc n el.

Omul lui Dumnezeu l cunoate pe vicleanul diavol, n timp ce vicleanul nu cunoate

gndurile cele bune ale oamenilor.

Gndurile dearte ale oamenilor mireni, care aduc nelinitea, sunt cea mai mare boal a
epocii noastre. Vindecarea o d numai Hristos mpreun cu pacea sufleteasc i cu
venicia. Ajunge omului numai s se pociasc i s se ntoarc la Hristos.

Cel foarte pctos are i mult material pentru smerenie, iar multa smerenie atrage harul
dumnezeiesc. Ajunge ca omul s evite n continuare prilejurile, cauzele pcatului, ca s
pstreze harul.

Pustia ajut mult la tergerea patimilor sufleteti deoarece n pustiul sterp pirul dispare,
pe cnd n mlatin se face ca stuful.

Nu v minunai de cei ce se apropie de lun, ci de cei ce se deprteaz de duhul lumesc,

se apropie de Dumnezeu i se veselesc.

Omul care se ndeprteaz de Dumnezeu nu afl odihn sufleteasc nici n viata aceasta
vremelnic, dar nici n cea venic. Deoarece cel ce nu crede n Dumnezeu i n viata
viitoare, cea venic, rmne nemngiat n aceast viat i i osndete astfel sufletul
pentru venicie.

Cu ct oamenii resping viata cea fireasc, simpl, i nainteaz spre lux, li se mrete
nelinitea sufleteasc. i cu ct se nainteaz n politeea lumeasc, cu att se pierde
simplitatea, bucuria i zmbetul firesc al omului.

Dumnezeu este Mintea cea nesfrit i omul se nrudete cu El prin minte i tot prin
aceasta se apropie de El. Dumnezeu este Dragostea cea nesfrit i prin inim curat
omul Il triete pe Dumnezeu. Dumnezeu este simplu, iar omul prin simplitate crede, se
nevoiete smerit i cu mrime de suflet i triete tainele Lui.

Anii trec i oamenii mbtrnesc. Nu stai la rscruce! Alegei o cruce potrivit cu

mrimea voastr de suflet i apucai pe unul din cele dou drumuri (cele dou drumuri
sunt cei al cstoriei i al clugriei) ale Bisericii noastre i urmati-L pe Hristos n
Rstignire, dac vrei s v bucurai de Inviere.

Crucile omeneti sunt numai nite cruciulie ce ne ajut la mntuirea sufletului nostru, n
timp ce a lui Hristos a fost foarte grea, deoarece pentru Sine n-a ntrebuinat puterea Sa
dumnezeiasc.

Cel mai bun medicament n orice ncercare a noastr este cugetarea la ncercrile cu mult
mai mari prin care au trecut semenii notri.

Iisus este dulce, iar celui care i vars amarciunea durerii naintea Lui, aceasta i se
preface n sirop dulce.

Vrei ca rugciunea ta s se fac din inim i s fie bine primit naintea lui Dumnezeu?
S simi durerea semenului tu ca i cum ar fi a ta. Chiar i numai un suspin din inim
pentru aproapele tu aduce rezultate minunate. Semnul c rugciunea a fost bine primit
este mngierea dumnezeiasc ce o simte omul dup acea rugciune.

Rugciunea de noapte ajut mult cu linitea ei i este mai eficace i pentru sporirea
noastr duhovniceasc, precum ploaia linitit de noapte ajut mult la dezvoltarea
plantelor.

Mult ajut trupului somnul de dup apusul soarelui. Dar i privegherea de dup apusul
soarelui mult ajut sufletul prin rugciunea fcut cu umilin.

Trageti mereu de aa metaniilor pn ce se vor dezghea uleiurile duhovniceti, ca s

poat porni maina duhovniceasc i inima s lucreze singur rugciunea.

Potrivit cu jertfa i rugciunea pe care le face omul pentru sine sau pentru semenul su,
va primi i ajutorul dumnezeiesc.

Increderea n Dumnezeu pentru cele ce nu se pot face omenete este o rugciune tainic
nencetat, care aduce rezultate minunate.

Cel ce se ncrede n Dumnezeu, seamn slavoslovie i adun bucurie dumnezeiasc i

binecuvntare venic. Cel ce seamn ticloie, secer ticloie i nmagazineaz
nelinite (stres).

Viata cea dulce nu o simt cei ce se bucur de ea n chip lumesc, ci cei ce triesc
duhovnicete i primesc i cele amare cu bucurie, ca buruieni tmduitoare pentru
sntatea sufletului i se hrnesc numai pentru ntreinerea trupului.
Daca flmnzete aproapele tu, d-i hrana ta. Dac nu exist om flmnd, d hrana ta
animalelor flmnde, pentru c ie i va fi de folos postul pentru dobndirea raiului, n
timp ce srmanele animale nu au rai. Au, ns, acest lucru bun, c nu au nici iad.

Bucuria ce o simte omul cnd primete binecuvntare material este o bucurie

omeneasc, n timp ce bucuria ce o simte omul cnd d, este dumnezeiasc. Cea
dumnezeiasc vine prin a da.
Schimbarea duhovniceasca pe care o primeste cu sufletul mpreuna cu veselia inimii chiar
si printr-o mica milostenie sau facere de bine fata de semenul nostru, nu o poate da nici
cel mai mare cardiolog, chiar daca i vei da un sac de dolari.

Cel ce se osteneste pentru aproapele sau din dragoste curata, se odihneste prin osteneala,
n timp ce acela care se iubeste pe sine si trndaveste, se oboseste chiar si atunci cnd sta.

Omul rvnitor orice fel de viata si-ar alege, fie cea de monah, fie cea de mirean, va spori
duhovniceste pentru ca va lucra cu marime de suflet, n timp ce omul care nu cultiva
marimea de suflet, ce i-a daruit-o Dumnezeu, fara sporire va fi, oricare din aceste doua
cai ar urma.

Sarmanele animale sunt mai bune n maniere dect oamenii nesimtitori, deoarece fiind
cumparate si de cei milosi si de cei nemilostivi se supun fara deosebire, lucreaza din greu
si rabda fara murmur si fara de nici o plata. Prin urmare ele ne-au ntrecut n
neagoniseala, n rabdare si n ascultare.

Mai mare este dragostea omului care ridica smerit greseala aproapelui sau, dect a
aceluia ce ridica traista cea grea a mpreuna-calatorului sau.

Primeste nedreptatea ca pe o mare binecuvntare, pentru ca din aceasta ti nvistieresti

binecuvntare cereasca, nsa nu urmari anume sa te nedreptateasca, pentru ca asta
ascunde o rautate politicoasa.

Cnd esti nedreptatit sa nu spui: Sa-i rasplateasca Dumnezeu, pentru ca atunci te

blestemi singur cu politete.

Pe omul care ti cere iertare sincera cnd greseste, sa-l ierti cu bunatate de fiecare data si
sa-l iubesti si de aproape. Iar pe cel viclean, care ti cere chipurile iertare, ca sa-si faca
treaba lui si mereu sa te ncurce n treburile lui, si care vatama sufleteste si pe alti oameni,
iarta-l de saptezeci de ori cte sapte si n continuare sa-l iubesti de departe si sa te rogi
pentru el.

Primeste nedreptatea cu bucurie, atunci cnd nu te vatama sufleteste. Cu ct omul este

mai duhovnicesc cu att mai putine drepturi are n viata aceasta, deoarece drepturile celui
drept le pazeste Hristos pentru viata cea vesnica.
Cu ct se osteneste trupul pentru Hristos, cu att mai mult se veseleste si sufletul alaturi
de El, iar prinosul omului pentru semenii sai aduce mai multa roada, deoarece este
duhovnicesc.

Omul milostiv se pune n locul celui ndurerat, se roaga, mngie, dar si el este
rasplatit de Hristos cu mngiere dumnezeiasca potrivit cu durerea lui. In timp ce
omul nemilostiv, care urmareste locul celuilalt, cnd l ia n stapnire, ia n stapnire
si stresul (nelinistea) si traieste o parte de iad nca din aceasta viata.

nlauntrul dragostei fata de aproapele nostru se ascunde dragostea noastra cea multa fata
de Hristos. nlauntrul evlaviei noastre fata de Maica Domnului si fata de sfinti se ascunde
iarasi multa noastra evlavie fata de Hristos de Dumnezeu Cel n Treime.

Sfintii ngeri slavoslovesc nencetat pe Dumnezeu cu evlavie ntraripata: Sfnt,

Sfnt, Sfnt.

Pentru ca omul sa zboare ngereste, trebuie sa arunce toate patimile sale sufletesti si
lucrurile sale materiale la saraci, deoarece acolo unde este bogatie materiala este saracie
duhovniceasca.

De omul sarac chiar si tlharul se milostiveste si-l miluieste, n timp ce pe cel bogat
tlharul l face neagonisitor ntr-un chip neplacut. Bine este ca omul sa se faca
neagonisitor singur, potrivit Sfintei Evanghelii a lui Hristos, ca sa mosteneasca mparatia
Lui cea cereasca.

Deoarece viata cereasca a oamenilor va fi ngereasca, unii tineri cu marime de suflet o

ncep nca din aceasta viata, facndu-se monahi si traind n feciorie, neagoniseala si
ascultare.

Schima ngereasca a monahilor si monahiilor este aceeasi. Nu este parte barbateasca si

parte femeiasca (Galateni, III, 28).

Pentru a se dezvolta n inima noastra cugetarea monahiceasca, trebuie ca mai nti sa

moara cugetarea noastra lumeasca si sa se prefaca n pamnt roditor. Iar ca sa moara
patimile, trebuie sa te gndesti la moarte, la judecata si sa patimesti si tu cu marime de
suflet pentru Hristos, Care multe a suferit, pna si moarte, ca sa ne slobozeasca.

Bine este ca monahul sa moara la metania sa, dar n metania (pocainta).

Cine cunoaste marea vrednicie a Schimei ngeresti, nu urmareste alte vrednicii. Daca vei
deveni un monah bun, te vei bucura ngereste si pe pamnt si n cer. Altfel te vor
batjocori oamenii lumesti si se vor mhni ngerii.

Monahul care traieste lumeste este chinuit si nefericit n viata sa. Va fi greu si pentru
Hristos, caci nu va sti cu cine sa-l rnduiasca n cealalta viata, cu monahii sau cu mirenii?
Monahul este lumina, far pe stnci, iar nu felinar pentru lume.

Cnd monahul evita sa vada oameni pentru Hristos, atunci vede multi oameni (prin harul
Duhului Sfnt) si i ajuta dumnezeieste cu rugaciunea n lucruri ce nu se pot face
omeneste.

Monahii sunt telegrafistii Bisericii noastre si din pricina aceasta se departeaza de

zgomotele lumesti, ca sa aiba legatura buna cu Hristos, prin rugaciune, si astfel sa ajute.

Daca monahul se compara pe sine cu mirenii, considerndu-se mai bun dect ei, va
cadea, va deveni mirean. Dar daca cere cu smerenie mila lui Dumnezeu si se nevoieste,
vazndu-i pe toti ceilalti oameni buni si sfinti, atunci urmeaza pe sfinti.

Pentru ca sufletul sa nvie duhovniceste, trebuie ca omul sa se rastigneasca pentru a-si

omor patimile cele sufletesti, mai ales iubirea de sine, fiica cea razvratita a mndriei,
care mpiedica harul dumnezeiesc si urteste chipul omului.

Pentru ca monahul sa sporeasca duhovniceste trebuie sa lase la o parte logica, sa se

smereasca si sa lucreze cu inima. Iar ca sa sporeasca monahia, trebuie sa lase invidia si
celelalte patimi, sa se mbarbateze duhovniceste iar logica, sa-i mearga nainte, ca sa-i
nfrneze inima.

Nu considerati timp pierdut lucrarea duhovniceasca pentru voi nsiva, caci aceasta este o
conditie esentiala pentru sporirea voastra duhovniceasca, iar pentru semenii vostri un
ajutor eficient.

Atentie! Nu va faceti nume bun, pentru ca acesta va deveni apoi cel mai mare vrajmas al
linistii voastre. Monahul are nevoie de si mai multa atentie ca sa nu si faca nume bun
pentru faptul ca duce o viata duhovniceasca mbunatatita, deoarece si va pierde
ostenelile prin laudele omenesti. In timp ce acela care a dus o viata neglijenta, dar se
pocaieste, si plateste si ceva pacate, deoarece a decazut n ochii oamenilor.

Fapta buna facuta de cineva se pierde atunci cnd acela o face cunoscuta si se
mndreste pentru ea; se osteneste n zadar si se osndeste.

Monahul care cugeta lumeste, se vede ca a gresit drumul. Desi a pornit catre Hristos,
sufletul lui merge n lume.

Monahii ce se ocupa mereu cu zidiri de prisos si lucrari lumesti, se vede ca sunt

pamntesti, caramida lut, si deloc minte dumnezeiasca.

Cladirile simple si obiectele smerite transpun gnditor pe monahi n pesterile si n

sihastriile simple ale Sfintilor Parintilor nostri, si astfel se folosesc duhovniceste. Pe cnd
cele lumesti aduc aminte de lume si fac pe monahi lumesti cu sufletul.
Sfintii Athoniti au fost oameni ca si noi. Si Athosul a fost munte salbatic, ca si ceilalti
munti. Dar nevoindu-se Parintii nostri cu marime de suflet, s-au sfintit si ei, au sfintit si
muntele, care mai apoi a fost numit Sfntul Munte, iar noi acum ne umflam n pene ca
suntem athoniti.

Sfintii nostri Parinti au sfintit pustia, au preschimbat-o n loc de nevointa duhovniceasca;

iar noi, din pacate, am facut-o loc de vietuire lumeasca.

Orice rnduiala lumeasca n monahism este si o mare neornduiala duhovniceasca.

Frate, sa nu doresti sa adaptezi pustia cea linistita la sinea ta lumeasca nelinistita, ci

respecta pustia, ca sa te ajute cu linistea ei sa te pustiesti de patimile tale si sa fii daruit cu
har de Hristos.

Daca vrei sa te faci isihast si sa rami n liniste, dobndeste mai nti linistea ta
launtrica n zgomotul exterior prin gnduri bune.

ncepatorul care se desparte de obste ca sa se faca isihast, se aseamana cu smochina

necoapta ce se rupe din smochin, dar care nca mai picura lapte. Aceasta dovedeste ca
nca are nevoie de lapte.

Odinioara, cnd erau mai multi Batrni duhovnicesti, dobndeau si tinerii sporire
duhovniceasca, n vremea noastra, nsa, cnd cei mai multi suntem numai batrni, ce sa
faca tinerii?

Odinioara, Parintii nostri aveau rvna pentru nevointa. Posteau mult si preferau fierturile,
de aceea dobndeau sfintenie si sanatate trupeasca. n vremea noastra, nsa, cnd fugim
de nevointa si fierturi, am devenit noi fierturi. Chiar si gaina, daca si-ar fi aruncat
grasimea, ar fi zburat si n-ar fi prins-o uliul.

Daca unul care duce chiar si o singura traista se ntreaba mereu cnd o va lasa jos. Cu att
mai mult unul care duce continuu o greutate de prisos, ce se adauga prin lacomie si
vatama sanatatea!

Ascetul si vede trupul sau scheletic ca pe prietenul sufletului sau, care-l ajuta sa se
sfinteasca. n timp ce omul bine hranit si face din trup un vrajmas care i razboieste
sufletul. Si atunci cel viclean cauta prilejul sa-l bombardeze cu gnduri necurate.

Dupa post, pinea este dulce. Dupa priveghere si somnul este dulce. Iar dupa osteneala
chiar si piatra cea vrtoasa ne odihneste mai bine dect fotoliul.

Cu ct se departeaza cineva de mngierea omeneasca, cu att se apropie de el cea

dumnezeiasca.

Daca oamenii ar trai simplu, evangheliceste, aproape de Hristos, s-ar ndulci

duhovniceste de Hristos si nu i-ar neca stresul lumesc, care i face sa se amarasca cu
terapia psihiatrica si sa devina netrebnici.

Deoarece comoditatile lumesti au depasit limitele au devenit poveri. S-au nmultit

masinile, s-a marit si mprastierea, l-au facut si pe om masina. Acum masinile si
fierataniile l comanda pe om, de aceea si inimile oamenilor au devenit de fier.

Evolutia lumeasca mpreuna cu libertatea pacatoasa au adus aceasta sclavie

duhovniceasca. Supunerea duhovniceasca fata de voia lui Dumnezeu este adevarata
libertate sufleteasca, iar ascultarea duhovniceasca are siguranta dumnezeiasca.

Parintele duhovnicesc poarta raspunderea potrivit cu supunerea ucenicului.

ncepatorul este ca o caseta goala; raspunderea se va cere de la staret.

Supunere nu nseamna ca ucenicul sa se supuna numai la exterior, ci cu bucurie sa supuna

cugetul lui la duhul staretului sau.

Cel care tine la voia sa, leapada voia lui Dumnezeu si mpiedica venirea harului
dumnezeiesc.

Omul smerit primeste iluminarea dumnezeiasca deoarece nu are voie si iubire de sine. Si
deoarece primeste si sfaturile cu smerenie, devine si filosof.

Ca sa se supuna cineva fata de altul, trebuie sa o faca sau din evlavie, sau de frica.
Supunerea din evlavie este duhovniceasca, iar cea de frica este disciplina militara.

Daca nu se ndrepta fiecare dintre noi, ca sa nmulteasca binele, cum sa poata stapni
binele n chip bun?

Nu va siliti n mod egoist pe voi nsiva mai presus de puterile voastre, caci va veti
pricinui neliniste. Hristos este Parinte iubitor si nu tiran si se bucura de nevointa noastra
facuta cu marime de suflet.

Daca nu ne putem nevoi mult, sau deloc, cel putin sa recunoastem asta cu smerenie si sa
cerem mila lui Dumnezeu. Daca aceasta smerita marturisire nu ne-ar fi ajutat, Hristos nu
ne-ar fi cerut-o.

Ca sa auda cineva mesajul dumnezeiesc al Cuvntului lui Dumnezeu si ca sa se schimbe,

trebuie ca el nsusi sa ntoarca butonul sau la aceeasi frecventa pe care transmite Hristos
prin Sfnta Sa Evanghelie, si sa puna n lucrare cu evlavie poruncile Sale dumnezeiesti.

Altceva este evlavia si altceva este pietatea precum evlavia ortodoxa rasariteana difera
de pietatea europeana. Evlavia are harul dumnezeiesc , pietatea are minte omeneasca.

n epoca noastra, n care exista aceasta zapaceala a mintii am lasat cartile Sfintilor
Parinti si am pus mna pe reviste, care zapacesc si mai mult. Cei mai multi dintre noi
am lasat si Sfnta Evanghelie, si cu totii, experimentati si fara experienta, ne repezim
sa apucam Pidalionul (n limba greaca pidalion nseamna crma). De aceea Sfintitul
Vas, Biserica noastra, este luptat de valuri.

Bine este sa citesti carti duhovnicesti, dar mai bine este sa le pui n lucrare, sa traiesti
duhovniceste.

Om corect nu este acela care spune cuvinte corecte, ci cel ce traieste corect,
evangheliceste.

Odinioara oamenii aveau scumpatate n viata lor, sinceritate, cinste etc., iar lucrurile
materiale erau atunci ieftine. Acum, din pacate, n anii nostri a fugit de la noi, oamenii,
scumpatatea si s-au scumpit lucrurile materiale.

Mai nainte, la fiecare lucrare a lor, crestinii si faceau mai nti semnul Crucii, iar pentru
problemele serioase faceau multa rugaciune. n epoca noastra, din pacate, cei mai multi
dintre noi nu numai ca nu ne rugam pentru problemele serioase, dar nici macar nu ne
gndim la ele, si astfel platesc si ceilalti necugetarile noastre.

Orice gnd bun care vine n mintea omeneasca este de sus, de la Dumnezeu. Numai ceea
ce coboara din nasul nostru atunci cnd avem guturai ne apartine.

Fie oglinda, fie capac de conserva de ar fi cineva, nu straluceste daca nu cad razele de
soare pe el.

Nu va mhniti daca aveti slabiciuni mostenite, nici nu va umflati n pene pentru

virtutile mostenite, deoarece Dumnezeu va lua n considerare doar lucrarea pe care
omul o va savrsi asupra omului sau celui vechi.

Daca un caracter linistit ajuta la sporirea duhovniceasca, cu att mai mult unul mnios.
Ajunge numai ca aceasta putere a mniei sa fie ntoarsa mpotriva raului, a patimilor
sufletesti.

Precum la icoana sculptata este de lucru nencetat atunci cnd se lucreaza la ea cu lupa,
tot astfel si asupra sufletului omenesc este de lucru mereu, pe masura ce se curata ochii
sufletesti si devin telescoape.

Daca vreodata nu afli om sa te oglindesti duhovniceste departeaza-te putin de chilia ta si

priveste-te de acolo ca pe o a doua persoana si vei afla multe defecte.

Daca omul nu-si cunoaste pe omul sau cel vechi, ca sa se smereasca n mod firesc,
smerenia nu poate deveni n el o stare, si astfel sa se faca salas al harului dumnezeiesc.

Nu urmari sa devii staret, pentru ca si a cugeta aceasta este o nereusita, nici sa vrei sa faci
pe staretul, daca n-ai fost mai nti ucenic.
Daca te faci tu singur capitan fara ca mai nainte sa fi fost simplu marinar, cel putin cere
sfatul celor ce au calatorit pe mare, ca sa nu te afunzi mpreuna cu tot echipajul.

Cel ce urmareste vrednicii, se va lupta singur toata viata sa. Cel ce este mpins de oameni,
va avea ajutorul lor omenesc. Iar cel ce este ales de Dumnezeu, l va avea pe El
sprijinitor.

Daca din ntmplare cineva dintre voi, staretii, vede putin crucis duhovniceste, sa nu
ceara ascultare oarba de la calugari, ca sa nu cadeti toti n prapastie, dupa cuvntul
Domnului: Orb pe orb de va calauzi, amndoi vor cadea n groapa (Matei, XV, 14).

Daca vreti sa va mpletiti usor n obste, nu veniti n graba la manastire nainte de a va

despleti ghemele voastre lumesti.

nainte de a pleca din lume, fa o rugaciune din inima catre Hristos si ncredinteaza-I Lui
pe parintii si fratii tai, si apoi nu ti mai aminti de ei, caci n felul acesta Hristos este
ndatorat sa i ajute.

ncepatorul care si aduce aminte de parintii si fratii lui, mpiedica ajutorul dumnezeiesc.
Daca si aduce aminte si de lume, nseamna ca foarte repede a uitat ce a tras ca sa poata
parasi lumea.

Daca nu te poti desparti de lume, nevoieste-te cel putin sa dezradacinezi cugetul lumesc
dinlauntrul tau.

Greu se dezradacineaza lumea dinlauntrul nostru, daca nu ne dezradacinam mai nti noi
din lume, daca nu fugim de prilejurile ei de pacatuire.

Greu este ca sa dobndeasca cineva dragostea dumnezeiasca, daca nu paraseste dragostea

pentru mica lui familie, ca astfel sa intre n familia noastra cea mare, a lui Adam, a lui
Dumnezeu!

ncepatorul nu trebuie sa absoarba cugetarea la nceputul calugariei, pentru ca va sfri

mereu, ca lumnarea care ia apa n fitil la prima afundare.

Tnarul zburdalnic si egoist nu trebuie smerit deodata de staret, pentru ca va da lastaris,

precum pomul tnar care are multe sucuri, cnd i se taie prea multe ramuri.

Daca pomul tau duhovnicesc este mic si ramurile lui joase, primeste cu bucurie ngradirea
duhovniceasca si legatura care te tine n fru, ca sa nu fii ciuntit si netrebnicit de capre.
Fa rabdare ca sa cresti duhovniceste, sa te hranesti cu roadele tale si sa te racoresti sub
umbra ta.

Copacelul se leaga usor, cu sfoara, iar nu cu srma, pentru ca altfel se raneste coaja si se
ofileste. Tot astfel si ngradirea ncepatorului sa fie usoara, cu binisorul, ca sa nu se
ofileasca duhovniceste.
Fiul duhovnicesc nu trebuie sa dea drepturi duhovnicesti asupra sa la nimeni altul afara
de staretul sau, nici sa si spuna gndurile sale mirenilor sau sa se smereasca naintea lor,
caci va fi vatamat sufleteste de oamenii care nu cunosc marea virtute a smereniei.

Razboiul trupesc nu este o piedica pentru tnarul ce vrea sa se faca monah. Ajunge numai
sa nu se gndeasca la nunta. Cu putina nevointa, post, priveghere si rugaciune se supune
trupul duhului; fireste, cnd exista cugetare smerita. Tnarul, prin nevointa sa si cstiga
n acelasi timp si rasplata cereasca.

Nu porniti spre monahism, daca aveti inima mpartita, caci altfel veti esua.

Tnarul care si da toata inima sa lui Hristos si se lasa cu ncredere n seama

experimentatului sau parinte duhovnicesc, usor se dezbraca de omul sau cel vechi, asa
cum cartoful nou se cojeste cu mare usurinta. n timp ce vrstnicul, daca nu este foarte
simplu si smerit, seamana cu cartoful cel vechi care se cojeste greu. Si chiar fiert de ar fi,
trebuie sa se cojeasca atunci cnd este cald.

Mai curata este schima care a pus-o cineva de mic, desi s-a prafuit putin de vremea
ndelungata, dect a celui n vrsta, care a primit-o la sfrsitul vietii sale si care a dus-o
curata si calcata de la croitor la mormnt.

Cel mai mare parastas pentru lume si pentru stramosii nostri, n afara de rugaciunea
noastra ce are ndrazneala la Dumnezeu si de bucuria ce o simt stramosii pentru aceasta,
este sporirea noastra duhovniceasca, deoarece atunci li se ndreptateste ajutorul
dumnezeiesc; n timp ce viata noastra urta le pricinuieste o ntreita suferinta.

Parintele cel mai mare si mai bun este acela care a renascut duhovniceste, si ajuta si la
renasterea duhovniceasca a fiilor sai, asigurndu-le un loc n rai.

Toti cei care s-au nascut infirmi ori au fost facuti infirmi de catre altii sau au ajuns
asa din pricina neatentiei lor, daca nu murmura, ci slavesc cu smerenie pe Dumnezeu
si traiesc alaturi de El, vor fi rnduiti de Hristos mpreuna cu marturisitorii.

Bunul Dumnezeu este n ntregime Dragoste si se nduioseaza chiar si de netrebnicul

nostru prinos, n timp ce noi oamenii mncam mierea cea dulce, lui Dumnezeu i oferim
ceara; dar El se bucura si de acest prinos al nostru.

n timp ce Dumnezeu hraneste copacii cu gunoaie si balegar, pentru ca acestia sa ne dea

frumoasele lor roade binemirositoare si ne daruieste binecuvntarea Sa cea bogata, noi,
oamenii ticalosi si nerecunoscatori, desi ne hranim cu roadele cele frumoase si le
prefacem n gunoi, avem, din pacate, si mndrie pe deasupra.

Toti oamenii primesc binecuvntarile cele bogate ale lui Dumnezeu, dar putini i
multumesc si sunt multumiti si bucurosi lnga Hristos.

Multi oameni desi le au pe toate, au deopotriva si mhnire, pentru ca le lipseste Hristos!

Nasterea Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, 8 septembrie 1980, Chilia Panaguda
a Manastirii Kutlumusiu.

Sfntul Munte Athos,

Monahul Paisie
Sfrsit si lui Dumnezeu slava!

http://pateric.credo.ro/parinti-aghioriti-flori-din-gradina-maicii-domnului/