MIGUEL

DE
CERVANTES

ttt
 CAPITOLUL I
UNDE TNCEPE ISTORIA MINDRULUI CAVALER
DON QUIJOTE DIN LA MANCHA $I SE ARATA
FIREA $I TRAIUL LUI
Triia de mult ln Spania, intr-un sdtulel pier-
dut, din linutul La Mancha, irn boiernap de
Fre, un hidalgo cam bitriior gi ciudat la fire,
nici prea avut nici de tot serac, dar mindru de
neamul vechi din care se lr6gea 5i cu capul plin
de gArgauni din cei mari, ii chema, dicd'imi
7
aduc bine aminte, Quesada sau, mai curind Qut-
jana, cum s-ar zice pd romanegte Cavalerul
Jalbi, sau altll... Dar numele pe care il purta
nu prea are multa insemneate. Cit erA ziulica
de lunge, ba adesea Si toati noaptea, pine Ia re-
virsatul zorilor, el i$i trecea vremea citind po-
vestiri cavalereSti. Se prapadea dupa \irejiile Iui
Amadis de Gaula. cel tare de virlute, Si nu se
mai setura rlsfoind intimDlerile inflecirate ale
Cavalerului spadei Oi al-e bravului Palmerin de
Anglia. Cit prive$te isprivile faimosului Don
Rodrig de Ruy Diaz, zis "Cidul", el le Stia pe de
rbst, a$a cum si faptele lui Roland fire de
teame, cel care purta iarba fiarelor la dinsul, de
nici o spade nul putea atinge sau teia, toli ot-
teni bravi, a ceror memo e legendare se pas-
trase ln .cintecele. din popor $i prin cerlile de
Dasme ale vremlr.
ljltimul gologan $il lua de la guri boiernatul
nosftu oentau a cumDera astfel de ceasloave
mincate de molii, cu care sl-'i omoare timpul.
Ba, de la o bucate de vreme, se scrintise de-a bi-
nelea, de atlta citit, ajungind sa se creade el in-
susi un cavaler retecitor fird prihani, coborit cu
hirzobul din paginile ingalbenite.
I se Derea Ca el insuli a fost hirazit sa face
faote minunate. al ciror resunet s, colinde li-
rit. Si intr-o albi dimineaF, se hoteri a$a,
tam-nisam. se plece lainic in lume, ca str-i spri-
jine pe cei slabi $i sarmani impotri\a celor pu-
ierniii, scut se fie copijlor fara aparare. pe ba-
lrini sa-i ocroteasca si pe \aduve $i pe lecioare
qe le scoata din orinsoarea cruzilor uriaSi. de
lelul lui Morgante Maggiore, a$a cum citise ci
leceau cavalerii de odinioara.
Nici batrina lui ingrijiloare. chelareasa care ir
.<i.rai'-:ian:
/:-a::?+1.6 ?r:
linea gospoderia; o femeie casnice $i h locul ei,
nici tinara lui neDoati. ln virsti de numai l8
ani, nu izbutire s6-i schimbi hoterirea de a-$i
lisa ocina perinteascd, pentru a merge in lume,
in ceutarea eloriei.
Se plictisisl de atitea cixli. Era decis sA le
arunce pe foc. !a naiba cu romalele de aventuri
de pini aici $i cu eroii lor, isi zicea. De acum in-
colo, el insugi trebuia se fie eroul vestit, cavale-
rul fere teame $i fire pecat, despre care sl se
pomeneasci si a cirui amintire nevegtejite se
treiasci prin strelucirea faptelor lui.
Smulse din panoplie armura cea veche, scutul
$i lancea, coiful de rabld ruginitd, ale strimoiu-
lui siu, 9i incepu se le curet cu griji. Apoi,
cind sfiroi de lustruit roate aceste unelte de
luptd, care mai ce inverziseri, uitate in cui
vreme de o sute $i mai bine de ani, se inarmd
din cap pini in picioare cu ele $i se uiti in
oglinde, se vade cum areta imbrecat. I se potri-
veau de minune. Veni ln sfir$it rindul calului, pe
care il scoase binigor de ceplstru din grajd ti il
lesel, bine. Nu se putea inchipui un cavaler fere
cal! Este adevirat cd "ducipalul. pe ca.e se pre-
gerca si incalece nu mai era decit o mirtoage
;rapaditi )i flamindi, slaba de-i numarai coas-
iele, numai piele si os. Dar ce insemnetate putea
si aiba infifi$area i jalnici, daci mirtoaga asta
necejiti avea se poarte in spinarea ei pe cel mai
riteaz dintre viteii. daca ea era so(iti )at fie ca-
lul celui mai brav dintre toli cavalerii rStecitori
din citi au existat vreodate pe pemht.
Un animal vestit,.ca si stepinul lui, ti al cerui
nume trebuia se resune plin d noblelg, a$zl cum
se cuvenea unui cal din romanele cavaleregti, pe
care boiernasul nostru le citise pine albise-
li va schimba deci numele pe care il purtase
pine acum. De azi inainte ii va spune Rosinante,
care inseairnd de fapt, tot mirloagA, dar vezi
dumneata, o mirloaga de neam mare. o mir-
loag6 cilibie, un fel de gloabd de soi, cum numal
un cavaler. adici un hidalgo, putea sa aibe.
In ceea ce il pdvest pe eroul nostru, el insugi
lrebuia sa poarte un nume resunalor, cu care sa
se ooata ftli prin lume si care sa dureze veacuri
in memoria oimenilor. Hotari asadar se-$i spuie
de acum incolo Don Quijole. Era ca $i cum ti-ar
fi zis Cavalerul Platostr. sau hn l-orictr de fier,
nu nume foarte fiumos, care suna a vitejie de la
o Do$e.
$i fiindci proyincia in*care vizuse lumina zilei
se numea [-a Mancha, el i$i lud numele de Don
Quijote de la Mancha, pentru ca o date cu is-
pravile, se i se cinsteasci si pamintul de obiriie,
iare d6duse nagtere unui atit de mare luptetor.
Sa mai pofteasce acum cineva sal infruntel isi
sounea el. imbrecat cum se afla in haine de ta-
bl6 si cu chivira strebunului pe cap, legati bine
cu panglici, ca sd nu-i cade. Arita cum nu se
poate mai chipeg! Lumea avea ce privi gi, incin-
tat de sine, se plimba cu pa$i rari, mindru 9i im-
podobit ca un peun din cei aretogi. I-a toate se
gindise eroul nostru. Dar uitase totu$i ceva.
Unde se mai pomenise un cavaler fird iubite,
adici fird o domnile in faF cereia se-$i plece
genunchiul, o domnili pentru care sd lupte 9i sd
lnvingt, o domnile care si-i dea binecuvintarea
ori de cite ori va trebui se mearge la rizboi $i
care mai ales si se roage pentru viala lui, cind
s-o afla in primejdie? Unde q-a mai pomenil un
cavaler ralaciLor fere o slepina a inimii ti a gin-
du lor? Or, Dorl Quijote $tia ce in satul vecin
se gese$te o fate frumoase ca un bujor, de felul
ei din Toboso, u!,pui de llranci, cam din topor
ea, dar.umend in obraji qi cu pielila felei ca pe-
ralele florilor. O chema Aldonza Lorenzo $i ca-
valerul nostJu tomnatec pusese ochii pe dinsa de
mult timp.
Se hotr.rl dar s-o aleagi pe ea, se-i fie in veci
stepine, chiar dace pentru aceasta va trebui si-i
schimbe $i ei numele de siteanci intr-unul vred-
nic de o domnite din neam ales. Se hotdrl deci
s-o boteze Dulcineea ;i-i va spune de.Toboso,
9
duoi numele cbtunului din care i se regea spila.
$i cu aceasta, pregitirile fiind termiriat, nu-l
mai remlnea lui Don Quijote decit sd plece la
drum. Asa cum se va areta in capitolul ce ur-
rneaze.
. CAPITOLUL II
AICI SE VEDE CUM VITEAZUL NOSTRU PLEACA
DE ACAStr PENTRU A SAVIRSI FAPTE MARI
Astfel stind lucrurile, dupa o scurttr zdbava,
intr-o dimineale cilduroase de iulie, pe la cinta-
tul ocoFilor, amintindu-ti Don Quijote cd lu-
mea il a$teaptl nerebdatoare s-o mintuie de ne-
dreprali si de rirani, imbrace armura de lier, isi
pusi coiful strdlucitor pe cap. iqi lue'ntr-o mind
acutul $i in cealalti suliF, incalect pe nobilul
siu Rocinarte 9i iegi pe nesimlite din ograde,
purtindu-si.calul.la pas, fira a se vesti _cu trim-
blle, ca al! Cavalerr. pentru ca nlmenl sa nu-l la
seama ce face gi incotro apuc6.
$i cum mergea lntr-o doare, cam file fint6,
straberind cimpia Montinel, se tot gindea ln si-
nea lui ce vor spune oamenii despre dinsul,
intr-o zi. peste sute si sute de ani, $i cum se vor
minuna di faptele tui. citindu-ile prin cdrgi 5i
pirinduli-se de necrczut.
' ft venea in minte chipul frumoasei Frinci din
Toboso, Aldonza, 9i, ca 9i cind ar fi vorbit cu
dinsa, murmura neauzit de nimeni: "O, Dulci-
nee, domnilA cu ochi frumo'i. supus i;i sint ca
un rob, $i mai credincioasl decit up cline bate
inima cavalerului tdu pentru tine. Indura-te d
suferinlele mele li arunce-ti spre mine privirea
ta, ceci pentru tine sint gata sa pdtimesc de
acum incolo cel mai crunte lncercAri".
$i lisind calul slobod, si-l poarte unde o wea
el, 9i tot vorbind in gind cu draga inimii lui, nici
nu bega de seama cild ll prinse amurgul, 9i cill-
rel ti gloabi se pomeniri dintr-o datd lihniti de
foame 9i de osteneale, de le venea si se intinda
pe jos ca lesinati, de fliminzi ti obosili ce erau.
Noroc cA in deplrtare.se zirea un han strr6ca-
cios, pe care insd viteazul nostru cavaler, ve$nic
cu capul ln nori, ll lui drept un castel semel, iar
porcarul satului, carc suna din corn si-ti string6
iimerorii. i se oiru a fi un mindru crainic ce se
gribea se-i anunte sosirea.
 ln u$a hanului a$teptau flecarind doue vesele
oodirese. pe care roul noslru, care veclea tot_
deauna alfceva decir era. le \ocoli a fi doua
doamne oe neam qrale.
indreotindu-ri atunci spre ele calul )i. cum cu-
metrele- insDlimintate dc ardtare, o luara la
fugd, suflecindu-5i rochiile, cavalerul nostru le
striqa se se intoarcal
- lx ce fugig speriate, dinaintea mea, ca
ni$e lestuni, pteacinstite cucoane? le vorbi el.
Nu vA temeti. Sint cavalerul Don Quijote de la
Mancha 9i cavalerii ritlcitori din tagma mea
n-au ficut niciodati vreun teu unor persoane
atit de rlobile cum sinteli mariile voastre!
la care cuvinte, hitrele femei, intotcindlr'se
si-l mai priveascd o datd cit arlta de caraghios,
incotosminat in carapacea lui de fier, pe o ar-
site de cuDtor si autindul vorbindule atit de
iiudat, curir nictodate om nu le vorbise. il luarl.
de buna (eam6. drept nebun $i )e pornire iari$i
pe ris. de nu se mai puteau opri. Ceea ce il cam
iuodrd oe bunul nostru ca\aler, care in)e Ie do-
ie;i cu- blindele.

\
Tocmai in clipa aceea. auzind vorbe. ie$ pe
prispi hangiul cl- gras.. in care Don Quijote
vezu Lln respeclabil castelan, si pe care il salute
dupi curiini.d. Acesta. ghicind dtn capul locului
cu cine a\ea de a face, dar n6daiduind un cittig.
il aiuti de indate si descalece 5i apoi s1-9i dea
jos greaua armura in care perea ferecar. dupi
iare ii puse dinainte. pe mas6. bdutute 5i de-ale
gr"rrii, fegte sirat si alte asemenea bunatiti de
' CumDentrU
DOSt. a se ospata.
inle cavalerul nostru reluzase cu incipa-
tinare sd-$i scoati chivera cu vizieri de metal de
pe cao. n-ar fi pulut nici minca )i nici bea, daci
iele doul -domnir" miloase nu i-ar fi venit in
aiutor si nu s-ar fi apucat se-i bage in guri cire
un dumicat. Drintre \ergelele coilului. Ba ii di-
durd ri nileiut de baut. picurindu-i rinarsul
Drintr-o trcslie Polita de meduvd, sA nu piarA
bietul om cu rot-ul, de sete. Dupa care fapte. ca
se le arate recuno$tinla sa, Don Quijote se grabi
se l recite niscai versuri inveFte pe de.rost, de
prin cirlile citite odinioari, versui care sunau
cam ata:
Nicicind un cavaler rdtdcilor
N-a fost inconjunt cu mai mult dor'
Cind castelana calu-i add7a,
Printrc domnile el se os\dta...'
$i altasemenea stihui galante le declami el
pentru a le respldti osteneala $i bunetatea,
 <'-'.-*'',::Xi--rr';"ir,.

:-..t-:"ti;;"sLt-*
s
.;-:-.--.. ---
 CAPITOLUL III

IN CARE sE povESTE$Ttr cuM i

Fosr FAcur
CAVALER DON QUIJOTE, DE CATRE HANGIUL
CtrL VICLEAN

In sfirgit, dupd ce se hreni, cu mult chin qi

afiar, eroul nostru merse la grajd lmpreund cu
stepinul hanului ti, incredinlat fiind in mintea
lui rdticite ca se afla cu adevirat in fata unui
:obil de neam, 9i nu a unui hangiu de rind, in-
:inunche inaintea acelui pe care il considera de
o foarte.veche vilE si il implora sa-i dea acolada
oe cavaler:
me voi ridica de la picioarele inillimii
- Nupini
voastre ce nu mA vefi investi cavaler, ii
spuse Don Quijotg.
[-a care hangiul, pdrind a inlelege cum \i se
poarte cu un asemenea om, descurcarct cum era
de felul lui, se hotlri si-i faci pe voie ;i-i vorbi
astfel:
eu in,tinerctea mea am nizuit la fru-
- Silucruri
moase asemenea, desi n-am dispretuit
nici chiolhanele, nici dragostea qi nici vinul bun
de Malaga: Cit privette capela castelului, in care
dupa uzul legilor cavalere$ti. a$a cum spui. ar
trebui se-!i petreci intreaga noapte, p6zindu-li
armele, am fost silit s-o ddrim, pentru a cl6di o
alta noui, ii spuse el, rizind in sinea lui de min-
ciuni. Dar veghea o vei putea implini tot atlt de
bine 9i in ograde, ori stind de straje ln cerdac,
adiugi hangiul.
Dupi care cuvinte de imberbetare il intrebi la
urecha dace nu i se intimplau 9i niscai bani in
punge, pentru a-ti pl5ti masa. Don Quijote ri-
mase foarte mirat ti ii rdspunse ci, dupa vred-
nica pilde a ruturor cavalerilor rdlecitori de5pre
car. iitire prin certi, nici el nu-si-luase nici un
gologan la plecare, negindindu-se ce va avea ne-
voie de a9a ceva, in avenfudle care il a$teptau...
L auzul acestor vorbe, dar fdre a-si areta
dezambgirea, hangiul se vizu nevoit si-i dea ci-
teva sfaturi.folositoare:
cavaler, ii spuse el, asculte-me pe
- Cinstite
mine, nici banii, cit de mulIi, $i nici rufele curate
nu s cade si-d lipseasce h un drum atit de
lung... Chiar dace, prin cirlile citite, nu se spun
astf,el de lucruri, ele se inleleg de la sine!
Dupi care. cum noaptea se lesase pesle sal.
Don Quijote iti rezeme armele de jgheabul unei
fintini din ograda hanului qi se aSezi pe o pia-
tre, in apropiere, pentru a le veghea.
Ata petrecu el pret de citeva ceasuri, fer4 sl
.atiDeasce. cind deodatl ziri o umbrh ca o mata-
hiil, care se apropia de fintine. duclnd de ca-
plstru un animal. Odate ajunse la fintiol,
aceasta li lue armele de curele si i le trinti cit
colo departe de jgheab, apoi se pregiti se aplece
cumpina pentru a-li umple gtleata cu ape. Af
ghicir. desigur. ce umbra iviti in noapte nu era
decit un clrlug paSnic, ce sosise se-ti adape cati-
rii. si nimic mai mult.
Cum insi intunericul se lesase destul de gros
pesre sar. Don Quijote, zerihdul. il lud drept un
inver$unat du$man, iar gestul lui il consideri pe
dati drept o insultd ce nu putea fi trecuti cu ve-
derea.
indriznegule care cutezi si te atingi de ar-
-
mele celui mai viteaz cavaler, ii strigi el cu glas
tunitor... Ia seama ce faci, od s-a urit cu
li
\, rala I aduse de pe tejghea catastiful cel mare de cheltu-
$i cum celIu$ul piru si nu se sinchiseasce de
vorbele lui, ba poate ci nrci nul auzlse, Don
Quijote iqi ridici pe dati lancea ti, invocind in
ajutorul "lui pe frumoasa Dulcinee, se repezi la
nepoftitul care ii tulburase veghea 9i il lovi in
cap cu atita putere, incit omul nostru cezu lat la
pemint )i nu mai mi$ca.
Dupe care vrednicd 5i viteazi isprave. cavale-
rul, agezlndu-9i armele la loc, rczemate de
jgheab. se gdti se-$i reia veghea de noapte. ca qi
cind nimic'nu s-ar fi inrimolat.
. Nu tlecu mult $i un alt ce;aut, nebinuind ce
soartd ll asteaptS, se indrepte $i el spre fintlnl,
tirind dupd dinsul catirii pentru a le da de beut.
. Ca 9i cel dintii ctriu$ gi acesta iepidi cit colo
armele de pe jgheab, 9i, tocmai cind se pregatea
sa alunde g6leata, Don Quijote se repezi ca un
vultur furios cu lancea ridicati, ti. fere a-i mai
spune nimic, ll blagoslovi in moalele capului, de
ll culce la pdmint, dintr-o singura lovitur6.
- Auzind gemetele renifilor. ieiire din han mul-
lime de oameni cu felinare in mine, in frunte cu
hangiul 5i cind pricepuri ce se intimplase, 9i
cind vAzure pe cavaler, care se pregetea si-i
atace cu lancea intr-o mini ti scutul intr-alta, se
apucard sd arunce cu pietre gi cu tot ce neme-
reau Intr-insul. incit. dace n-ar fi intervenit han-
giul pentru a-i dumiri ce betiiosul. cavaler nU
era in toate minfle, nu ttiu ce s-ar fi putut in:
timpla.
insi vorbele 9i binuindu-l pe
intelegindu-i
hangiu cd el arfi ingdduit o asemenea batjocuri,
Don Quijote se minie $i mai tare:
AfurisiJi sI fiti, netrebnicilor, impreuni cu
-
castelanul vostru, carc v-a asmulit asuprl_mi,
celcind in picioare legile onoarei cavalere$ti $i
ale ospetiei. O si vi ucid pe toli ca pe ni$te po-
tat !
Oamenii din ograda hanului erau acum furiosi
$i lupta nu s-ar fi sfirSit bine pentru eroul nos-
tru, dace, a$a cum spuneam, hangiul nu le-ar fi
strigat sd se potoleasci:
Oprili-v6, dragii mei, in numele cerului!
Nu- vede$ ce domnul cavaler e cam ticnit? Daci
nu-i dati pace o se ve spargd capetele, cum a fA-
cu! ortacilor vottri. fire a putea'fi pedepsill
ln sfirgit, zarva se domoli $i cirbugii lncepurl
si se impre ie care incotro, iar hangiul. -pentru
ca si-si impace oaspetele $i sA scape astfel mai
curind de un client atit de zurba8iu, se aptopie
de Don Quijote pi ii ceru cu umilinli iertare
pentru purrarea necioplitilor cireu;i.
' Apoi ie oferi si-i indeplineasci doringa 5i siJ
inveiteasci pe loc cu titiul de cavaler, avind in
vedere cA veghea armelor fusese implinitd
Nerebdetor de a se vedea odate uns cavaler ;i
.increzindu-se in vorbele hangiului, Don Quijote
se arite gata si se supund hotiririi. Cele doul
"nobile domnile. furi chemate in
grabA, hangiul
ieli. tinindu-l in mine ca De o carte sfinti. $i, la
14
lumina unei lumlnlri, dupe ce eroul nostru inge-
nunche dinainte-i, ti dupd ce circiumarul tiret
mormAi popette citeva vorbe, preficindu-se a
citi din ceaslov, apuce spada lui Don Quijote ti
il lovi zdravln cu latul ei pe umir, de trei ori.
Hazlia ceremonie odatl isprevite, firetul "cas-'
telan" il declara cavaler ti una dintre cele doui
ata zise "domnile" ii incinse spada la briur hiri-
tisindu-l cum se pricepu mai bine
Dupa care proaspetul cavaler incalece pe bra-
vul seu Rocinante qi plecd in lume se infeptu-
iascA alt viteiii.
CAPITOLUL IV
DO\ QUIJOTE SALVEA?A^ UN BIIETAN DE
HAMPNICUL STAPINULUI SAU
Se i\eau zorile cind Don Quijote perasi hanul.
Zlicind-o spre satul natal, in dorinla de a-$i
-:Li un bun scutier, printre argalii loculri.
15
Dar abia fecu citeva potte ce, dintr-un lumr-
dis de codru. auzi valele.
E desigur un om care sufer{, isi spuse el si
-
dadu pinteni calului intr-acolo. Intr-adever, nu
se ingilase. Un beietzrn, legat fedeles de truD-
chiul unui coDac. era bdtut de ce!{. silpinul siiu
Dentru vina de a-i fi rAticit oile.
' lndur6-te,
slipine, se jeluia ciobanul. Voi
-
fi cu bigare seame de acum incolo!
de
Dar loviturile cddeau neinduratoare pe sprna-
rea bietului copil.
Cavaler firi inimi c e$til Cum poi lovi
cu - atita cruzime o fiinta fire aperare? Dezlea-
sil indate cA, de nu, te voi face sl simti virful
hncei mele pe propria-li piele! ii strigi Don
Ouiiole
-lntimidatoprindu-$i aalul in dreptul lui.
de aparitid unui om imbrecat tol in
fier. care parca venea de pe alta lume. stapinul
cel hain s6 supuse intr-o clipa poruncii Iui Don
Ouiiote. iar biietanul, scipat acum de legeturile
carel [ineau lipit de copac. simlindr-r-se la adi-
Dos! de primejdie, capete curaj ti incepu se se
Dlinp,e ctvalerului salvalor de bilaile pe care le
iua hai in toate zilele de la stipinul lui ti de
faotul ci nu isi mai primise simbria de noui
l|l;i incheiate. o suma de bani care acum se ri-
dica la 63 de reali.
- ii vei pldti pine ifltr-un ban intreaga dato-
rie! porunci Don Quijot nemilostivului, ame-
ninti;du-l cu lancea.
- li voi pliti, miria voastri, tot ce-i datorez,
o jur pe tegia onoarei cavalere$tl. se prefhcu vi-
cleanul stdDin a-t da ascullare uar pentru a\la
va trebui ae ml insoleasci pini acase, fiindci
nu am atitia bani in buzunarele hainelor mele.
Nu-l cred, miria !al interveni ciobanul
-
care i$i,cuno$tea bing stipinul. Jur1mintul lui
nu face doud parale. Indate ce o sA te vadi ple-
cat, m6'ia speti in bataie $i n-o sa-mi mai capit
simbria in vecii vecilor!
Fii fnrn griji, copilul meu! De va indrizni
se -fac6 una ca asta, nimeni pe lume nu-l va mal
sciDa de oedeapsa care il agteapti. ii respunse
Doir Quiiote, aeutind sa pololeasca temerile
biiatului.
Si. spunind aceasta. qe deperla liniitit. llsind
De cioban in plara stapinulul sau. Dar nu facu
irici o leehe di drum caralerul nostru, ce hainul
9i incepu si-i care pe spinare cu harapnicul bie-
tului cooil:
biiatdle! Si-ti dau tot ce-Ii datorez,
- aTine,
cum Doruncit domnul cavaler! ii striga el, in
bariocuie. dupi fiecare loviture. Nu vreau si-li
mai rdmin dator nici o oara. de acurir incolol
a
ln vremea asta, Don Quijote de la Mancha
mereea leqanat in treapidul calului, mulfumit in
cue;ul sau ci tiLcuie dreptate. inchinind fi
aceasth fapti buni tol frumoasei Dulcineea del
Toboso, saaplm inimii 5i a gindurilor lui, pentru $i, fiindcn in cale li aperure ni$te negustori de
a cerei cinstire ii faime se hotarise se lupte oe- mitase din Toledo, care mergeau la Murcia lm-
abitut tot restul vielii sale. preune cu slugile lor, urmali fiind de catlrii plini

t6
de poveri, Don Quijote. purtind in inimi chipul miri, daci una dintre slugile negustolilor, inciu-
mindrei pe care o iubea. se infipse cu calul in dati de insultele pe care le tot arunca in seama
miilocul drumului si le strj-s; I lor Don Quijote, nu s-ar fi oprit din cale pi nu
unul dintre voi nu ra trece mai de- i-ar fi dat pe spinare erolrllli nostru citeva lovi-
- Nici
parte, daci nu vei merturisi ce Dulcineea del turi, cu propria lui lance, pe care i-o gi frinse in
Toboso este intr-adever cea mai mindra printes, bucali, ca sel invete minte.
din lumel
Habar n-avem de frumoasa de care pome-
-
netti, cavalere! $i nu am putea merlurlsl acest
lucru pe care nil ceri decit dace am vedea-o la
fati. Arat6-ne dar portretul ei si, chiar dacl va
fi hidA la infeiFre sau chioara. noi tot mindrd
coz vom marturisi ce este, ca se fim pe placul
domniei voastre.
Nemernic ce e$ti: Cum polj forlj o aseme-
-
nea ocare la adresa neasemuilei ei frumuseti?
imi vei pliti scump cutezanla ta! CAPITOLUL V
gi rostind aceste iuvinte, dddu pinteni calului
li cu lancea inrin5aL se napuslr -a pedep\easca pe
indreznel. UNDE URMARIITI $I ALTE iNTiMPLiRI FIRA
Dar, vai, bitul Rocinante, flemind gi ostenit NOROC ALE EROULUI NOSTRU
cum era, abia facu doi pati, ce se policni, preve-
lindu-se la pemint cu celarel cu Io!.
Ceea ce ingidui astfel negustorilor sd-9i conti-
nue drumul netulburali, urmiri[i fiind de oclrile Ce mai putea lace Don Quijote in halul in
cavalerului care z cea acum reslurrlal in praful care se gesea, intins la pemint $i cu spinarea ter-
drumului, incercind zadarnic se se scoale de jos, bacita de lovituri? De ridicat singur nu se putea
drn pricrna armurii si a sculului !aIe ii ingreuiau ridica. Pentru ca sa-$i gaseasca mingiierea, je
trupul. apuca se depene ^in gind din cerlile pe care le ci-
intimplarea ar fi recut, desigur. fera alte ur- rise odinioara. ii rcni astfel in minte istoria
Marchizului de Mantua $i cuvintele pe care Ca-
valerul Pidurii le rostise undeva in paginile car-
tii: -Nobile marchiz de Mantua, unchi $i stlpin
il viegii mele!" incepu el se recite cu.glas tare.
oln
ca
po-
si cum s-ar Ii adresat alevea personajulul
vestire.
iocmai atunci trecea pe acolo un l6ran din
t-a Mancha, un biet plugar care il cuno$tea bine
oe cavdler. Si mare il fu mirarea cind il ziri zi-
cind in pulbere cu capul spart ti plin de tirine
oe fati.'Se apropie de-el ti il cerceli cu mila. ln-
lreuiriou-t cei.i intimpliri ii datoreaze slarea lui
ninorocitn, iar cavaierului nostru i se nezdri
dintr-o daie cA siteanul acela n-ar putea se fie
declt marchizul de Mantua in persoani.
Firi sl ia seama la toate vorbele fard rost pe
care le rostea $i inlelegind ci senior Quijana
(cum il chema de fapr pe cavaler) e riu bolnav
ii aiureazi. taranul hilbsriv ridica binisor de
j'o. li ir ajuti si incalece pe migarul siu, luind
aooi drumul spre casa
'ln vremea aclasta, Don Quijote ii tot da zor
cu scornelile sale, cootinuind se confunde pe
bietul oluear cu cite unul dlntre eroii cir$lor ci-
riLe- zicin-du-i cind Don Rodrigo de Naivael'
cind Baldovinos, cind Pedro Alonso..cind Mar-
chiz de Mantua.
Tzdamic lncerca l5ranul cel cumsecade se-l
facd si-si vie ln fire,. aretindu-i adevirul adevd-
'rat, ciel e un om sirman 9i nicidecum un mar-
chiz. Don Quijote o linea mortis cu personajele
lui din cirli ti cu nestru$niciile lui'
ceea ce. veilnd taranul, om de inimi, il lisb
in olata lui pin6 sosird acase $i. odate ajuns in
fa$ porlii, sirigi cit putu de tare, ca se-i faci
otTtB"..n,o"t, larg porgle, ci vine rinir
din
lupte seniorul de Mantua urmat de senior Bal-
dovinos!
[4 care striSele, se gribira se-iasa afarane-ca
sel primeasce 5i bitrina lui lngrUrtoare..$l
ooata lui. u prietenii care-l tot a$teptau 5l carr
lecunoscindu-I. il duseri repede in case sa-l
oblojeasci,
Chemaii pe lnleleapta Urganda ca si-mi
-
vindece rdnile pe care le-am cipAtat in lupta cu
cei zece uria$i! se vAita Don Quijote, purtat pe
brate d atezat in asternut de grijulia lui cheli-
reasi si de tinera lui nepoati.
Vom tti 9i noi sd te lngrtim, stipine, firi
-
se mai umblem dupd wAjitoarele de care pome-
nesti! ii intoarsere ele vorba, neinlelegind bine
desDre ce bazaconie din cari ise mai nAlarea
\- Blestemate sa fie ceasloavele pe care le-ai
citit li care ti-au zipdcit minlile cu minciunile
lor. zise Dreotul satului, care se aFzase la c6p6-
tiiul riniiului. Jurimint fac se le dau prad6 fo-
cului chiar miine, fiindci numai astfel voi izbuti
sl alung nebunia pierzdtoare de suflete din pagl-
nile lor!
CAPITOLUL VI
.
a
CUM AU DAT IAMA PRIN BUCOAVNELE EROULUI
NOSTRU BUNN SAI PRIETENI DIN SAT
Chiar a doua zi de dimineala, pini a nu se fi
trezit din somn iscusitul hidalgo, preolul si jupi-
nul Nicolae, birbierul satului, se 9i lnfiintar6
acasd li Don Quijote, cerure cheile de h cimara
cu cditi Si scoaserd pe furig in curte toate bu-
coavnele De care le aflari acolo, cam weo suta '
la numir; toate pline cu basme $i intimpleri ca-
valeresti. in starc s6 reticeascd 5i miitea ti cuge-
tul oniuiui increzetor in ele, mai r5u decit vinu-
rile .cele tari.
Una clte una trccurA prin miinile lor toate
ceasloavele acelea, $i mai inari 9i mai mici, unele
fari scoarle. altele in scoarle tari.legate cu grijt,
care desfitaseri singurdlatea cavalerului nostru
vreme de mul$ ani.
A$a se allau printre ele $i unele cerF me$equ-
git scrise, de care ii era mai mare mila si le vezt
irznd, ca Amadis de Gaula 5i ca Don Alivante
de l-aura, ca Palmerin de Englitera sau ca Isto-
ria vestitului Cavaler Tirante cel Alb $i de ase-
menea cdrli de poezii ca Diana de Monte-Major
5i Licrtrmiie Arigelicli, care nu puteau face nici
un rau niminui si De care socotira cu cale sd Ie
crute si se nu le zvirle la gunoi sau in flicirile
rusului.
bar pe celelalte hoterire toti intr-un cuget se
le iertfiasci. fiind pline mai mult de minciuni
deiir de lucruri frumoase ori folositoare de su-
flet.
CAPITOLUL VII
UNDE SE ARATi CUM NEINFRICATU-L CAVALEE
DON OUIJOTE DIN LA MANCHA.I9I .ADUNA
. PLEACA IAR LA DRUM, IN CAUTARE
PL"TERILE SI
DE AVENIURI VITEJF,$I'I
Dar ln vreme ce blrbierul satu.lqi $i cu preotul
se tirguiau care din ceriile cavalereititar fi mai
vrednice de pus pe foc, Don Quijote se trezi
18
de-a binelea si incepu iar sl aiureze, cum ii era
firea.
I se pltea acum cd e Reinald de Montalban in
oersoarie. ce trebuia si se avinte neintirziat
intr-o luptd de turnir si c6 omul care ii zdrobise
oasele cu lancea, citeva zile mai inainte, nu pu-
rea fi deci! vestjtul Roland, ln carne ti oase, ca-
valer coborit qi el din poveste.
$i cite altele nu-i treceau prin cap 9i nu dos-
peau in mintea lui Don Quijote. spre ciuda fi ui-
mirea celor din iur- care se tot mlnunau cum de
nigte istorii lnchipuite ca acelea puteau fi soco-
tite de cavalerul nostru drept fapte adevlrate.
Spre seare, renitul nostru adormi. iar prierenii
sii 'plecard pe la ca:ele lor. lisind c[rel6resei
grija de a arde, cdrtile vinovate, ceea ce ea 9l
facu, bucuroase, chiar in acea noapte, punind
21
pe foc toate bucoavnele gesite, bune $i rele, ftrri
alegere.
$i, pentru ca stepinul ei, cind se va trezi din
somn, se nu mai afle ugor cemara unde iti p4s-
tra cartile. Drietenii lui pusera sa se zideasci uta
cu pricina.'pentru a $tirge orice urma de odaie
si drice amintire despre cerli. invoindu-se se-i
souie cavalerului. daci vor fi intrbali, ci in
liosa
'Douilui un vreiitor riu ii repise ceasloavele
saptemi;i mai tirziu Don Quijote. apu-
cat iar de nebunia lui cavalereasca, hotari sa
plece din nou la drum 5i incepu rd-5i caute un
lcutier, aga prccum aveau toti cavalerii despre
care citise prin clrli. Il alle in persoana unui la-
ran s5rac. Sancho Panza. care. slab de minte.
aplecind urechea la cite nizbitii indruga cavale-
rul nostru, ajunse se le creadl $i adevarate, in-
chipuindu-si ce intr-o zi el insu$i va.putea si se
inavulasce, ba chiat sa devini guvernatorul
unui ostrov ori si ceva mai mult.
li fasadui da! sil urmeze crcdincios in celeto-
riile luipline de primejdii, se areti gata a-9i lesa
casa, femeia ti copiii, ii firi a-gi lua altceva cu
sine, in afare de un m6gar incercal cu o pereche
de dAsagi, se pregati de drum.
. Clt privette pe Don Quijote, eroul nostru,
acesta, dupi ce iqi vindu unele lucruri din case,
pentru a-si face rost de bani de drum. impru-
muti din vecini o pavizd noui, i5i cirpi cum se
pricepu coiful spart de loviturile primite $i, fere
s6 mai sufle niminui ce ginduri avea. porni inso-
lit de Sancho, intocmai ca pe vremuri cavalerii
rdrecilori.
Un lucru nu-mi poate intra in cap, mdria
ta!- ii sDuse scutierul cel credincios, c6lerindu.si
la pas m6garul in urma steplnului siu. Cum i-ar
sra oare femeii mele, Juanita, $leampatl cum o
Itii, dace ar purta pe crestetul ei o diademS de
aur. diademi ce s-ar cuveni sA poarte intr-o zi,
dacd mie insumi mi-ar fi scris sI devin cumva
rege? Contes', ar mai merge, nu ac ba, dar re-
gind, eu unul, in ruptul capului, nu o vid pe fe-
meia mea!
CAPITOLUL VI
CUM A IESTT BIRUITOR VTTEAZUL DON QUIJOTE
IN LUPiA LUI cU MoRILE DE VINT
$i cum mergeau asa. cam intr-o doarr. Don
Quijote qi Sancho Pan?a. calerind alituri 5i mai
vorbind intre ei de una, de alta, deodate in fata
ochilor li se arate o cimpie pe care erau presa-
rate din loc in loc cam la vreo treizeci-patruzecl
de mori de vint.
hive$te, Sancho, intr-acolo! Ne alin calea
cei- mai uriagi dintre uriagi. UitS-te numai ce
lungi brale mai au. Md voi bate cu ei, dragul
meu icutier, 9i am nldejdea ci-i voi invinge $i ca
ne vom alege cu o bogate pradi. De mult do-
ream si-mi mesor Duterile cu asemenea duSmanl
ai pemintului ri si le sting neamul $ siminfa!
- Steoine. ia seamai ii resDunse Sancho
Panza. Aceea ce spui cit veui nu- sinr uriagi. ci
niste mod de vini. toati ziua. A$a si crezi.
Deseaba lncerci a ma oDri, Sancho, ii re-
- Do;
plice Quijote. Nu te pricepi in lupte cavale-
iesti si pace. Si rostind aceste cuvinte ti chemind
in aiutorul lui chipul frumoasei Dulcinee, dedu
pintini mirloagei le5inate 5i se. repezi ca un ura-
gan cu lancea in minii cdtre primele mori care isi
roteau aripile.
Ia seama ce faci, stdpine! Opreste-t! Sint
-
mori de vint, stipine! ii strigl din resputeri San-
cho Panza, ciutind si-i stimpere elanul $i sel
intoarci din drum. Dar strigate.le lui rdniaseri
zadarnice. Din galopul calului, Don Quijote
nu-si mai opri lancea decit intr-una din aripile
morii. care iocmai se ridicau minate de vint, tl-
rind dupi ele in sus $i cal $i cilerel, pentru ca
apoi si-i zvirle la pemint si pe unul 5i pe altul,
ca pe ni$te saci.
Cind Shlcho ajunse aproape ti descilece de
pe megar Denlru a vedea ce se alesese de ei, gisi
ire cavalei zictnd |ete sullare. inlins pe iarba.
;laruri de Rocinante, care si el zecea pe spale,
amelit de neprevSTuta cedere.
Numai Freston, blestematul vlejitor carc
-
mi-a furat cerdle, a putut sa preschimbe uriagii
in mori de vint, ingiimi cavalerul Don Quijote, ,
clnd isi venl in fire. abia mai vorbind de ferimat
ce em. Dar sA n-ai grije, le voi veni curind de
hac. Lupta nu s-a sfirgit aici. M-au cam dat de
Ddmint blestematele astea de mo , dar nu me
bling de durere. Un adev6rat cava'er retecitor
iru ie vaiti ca o femeie. Si lancea inci mi s-a
frint in tupti, dar voi face a$a cum am citit
cindva ci a fdcut cavalerul spaniol poreclit Mi-
ciuci, don Diego P6rez, care, rimas firi spadi,
a smuls din primul copac intilnit o creangtr mai
-groasd si a ucis cu ea o mullime de mauri.
Acestea fiind spuse, cum era vremea prinzului
si cum. duDl atitea aventuri, lui Sancho i se fi-
cuse grozav de foame. el aminri stapinului sdu
cl er-a tocmai timpul de.masa. $i fiindcd lui
Don Ouiiote. dupi o asemenea cidere numai de
' masi nu-i ardea. scutierul nostru se apuci si h-
fulece siigui din merindea ce-ti. adusese in
traisti, mai dind pe git cite o du$ci -de Malaga
din plosca pe care o luase la drum. In noaptea
aceei, sancho Panza dormi neintors,- de ghiftuit
ce era, in mijlocul copacilor. din creigile carora
Don Quijote iti fiuri o lance nou6. Dar cum era
cu stomacul gol, mai mult $ezu de veghe decit
dormi. visind cu ochii deschi5i la frumoasa lui
Dulcinee 9i Ia isprivile minunate pe care nu le
-Odata ince, dar care ll a$teptau a doua a.
feptuise
ivite zorile, cei doi se porniri la drum
sDre Puerta l3pice si mersere apa, sporoviind
rrure si nevrute, pina cind li se iviri in cale doi -.
cilugiri beoedictini, cildrind pe cite un catir fie-
care si adipostindu-se de soare sub obi$nuitele
lor umbrele. Dupe ei veneall slugile si, la mice
distantrd, ii urma o careti inconjurati de citiva
oameni celeri 5r de doi argaP.
ln careti se afla o cucoani care mergea la so-
tul ei. Nu era nici o legeture, fite$e, intre careta
si calueirii benedictini. dar indati ce ziri corte-
eiul. in- mintea nascocitoare a cavalerului nostru
ie si n6scu gindul ce cei doi cilugari (sub sutana
cerora Don Quijote benuia ni$te banditi care re-
pisere o domniF) ar putea sA fie doi riuficetori
'r',
_ t\-
,;|;rJ::$:{::{i::;$i;:'dt

care asupresc o fiinll lipsite de aprrare. Si gin- ln cale, le strigd ameninletor:

dul acesta al nedreDtedi nul outea indura. De- Banditri ce sinteli! Daci nu liberali indati
peaba Sancho ince;ci se-l inioarc6 din drum: -
pe Domnila pe care o purtati in caretl, vA as-
- Luminetia ta, oamenii ace$tia nu sint r5u- - teapti moartea cea mai cumplite pentru faptele
-
iacatori. ci cAlugaril voastre!
Don Quijote nu-i dddu ascultare 9i ieqinduJe Preaonorate cavaler, binevoili a cunoagte
-
24
 .(4"

,
I
ll

ce noi nu sintem riufdclto , ci fete bisericetti $i

nu avem.$tire despre nici o domnild caplivei in-
cerci sa-i domoleasca pornirea unul dinlre mo-
nahl.
-..- lqergi san-o mi inteti cu vorbe mincinoase.
tilharulel..Dar sa-li meargil ii srriga furios
Don Quijote Si, IerA a mai a5tepla vreun rds-
pups, dedu pinteni calului $i se ;epusti cu lan-
cea in mind s6-i nimiceasce pe aceia pe care ii
socotea nlite nelegluitt.
Noroc ce monahul se azvlrli de pe catir la
vieme. Altfel lancea gavalerului i-ar. fi stripuns
p_ieprul,lnrr-o clipita, in ceea ce il priveste pe ce-
lilalt celugAr. acesra o lui la sinhroasa. intele_
gind cd unui om ca Don euijote nu-i ard; de
saga.
La _vederea celugarului ce se aruncase in ta-
"
rina...S"ncho Panra. incredinFl fiind-ci srapinul
siu ii. biruise in lupta. $i nu altcumva. se ripezi
s5-l dezbrace .penrru a-i lua hainele ca pracie...
Dar in acelali momenr. slugile cucerniciei sale.
care vneau din urmd. se apropiari de scutier qi
\izind ce ginduri recurare are. il rrintira pe San-
cho lala peminl $il pinl osteniri,'ca si_l
5arure de chilipir. ^berur,
In vremea aceasta,
aceltsta. Don Qui-
Oui.
lote spunea rorbe migulitoare coaornai din'*-
 reti, pe care o luase drept domniF ripitd de t -
hari, asigurind-o de proteclia lui $i rugind-o, de
. se va intilni in drum cu cea mai mindrd femie
din lume, cu Dulcineea del loboso, s6-i poves-
teasci 9i ei despre vitejiile Cavalelului de la
Mancha.
Isprdvind rifuiala cu Sancho Panza, unul din-
tre insotitorii caretei se apropie acum ameninti-
tor de Don Quijote ii, feri a-i asculta pilivrege-
lile, il pofti si se dea in lituri din calea trisurii,
daci nu vrea sl aibi de-a face cu el.
I,a auzul acestei obriznicii, Don Quijote isi
indlJa scutul, trase spada din teaci $i se rcpezi la
el se-l pedepseascA, Dar acesta din urmd, om
iute, de felui lui din Biscaia, smulse din careti o
perne pentru a se apdra, scoase $i el sabia ti in-
tre cei doi se lncinse o luptd invertunati pe
riali 5i pe moarte. spre groaza cucoanei ti lngri-
jitoarei ei. care asislau neputincioase la pdruiali.
kima lovituri zdravdni de spadi o pdmi
Don Quijote peste umir 6i de n-ar fi avut scutul
carc si-l apere, lnsotitorul'carctei ar fi ficut, de-
siqur. doi din el, firi multe vorbi.
-intdritat
de lovirurd si setos de rizbunare, is-
cusitul hidalgo se arunci asupm adversarului
s6u, gata se{ despice.
Speriat de lnfi$grea fioroasi a eroului nos-
tru, iDsolitorul carelei incremeni cu spada in
mine, cilare pe migar, aia cum se gesea, $i ape-
rindu-se doar. cu perna de ferocele sau dutman,
incerci si-l mai Dileascd o data h mir.
Dar arma cea ciunti aluneci pe llngd acesta,
brdzdlnd aerul $i atingind doar in treacet larl
mura de table groasi a cavalerului.
Atunci, aiucindu-ti spada cu amindoui mii.
nile, Don Quijote se pregdti si-i dea lovitura de
eratie Dentru a termina cu el, dar. spre norocul
5.utui iin Biscaia. teribila lovituri, ce-i fusese
sortite, scdpi mai mult in perni declt in cap,
. de-ajuns insd pentru a-i atinge fala.
Zguduit de str6qnicia loviturii, migarul slujito-
rului o lui razna, trintindu-$i stipinul la pe-
mint. Don Quijote se apropie de el, punindu-i
asculi$ul sibiei in beregati ti somindu-l si se
dea bitut, dupd uzul legilor cavaleretti.
Nu ttiu z6u cum s-ar fi sfir$it pini la u.rma in-
sroitoarea lupte. dace n-ar f intervenll co-
ioana din caretd gi slujitoarea ei, rugindu-se de
cavaler si cruF viala omului care avusese in-
drizneala sdJ lnfrunte $i, cum femeilor nu li se
poate refuza nici o rugaminte, Don Quijole, de
dragul "domni1elor". consim!i si-i d6ruiasci
viap adversarului siu, cu singura condilie ca in-
solitorul din Biscaia sd mearga ln pelerinaj la
Dulcineea del Toboso, sd ingenunche la picioa-
rele ei. povestindu-i intimplarea $i s, astepte si
hotarasce ea de soarla lui. cum o va lSsa inima.
26
CAPITOLUL D(
UNDE SE ARATA DESPRE CITE AU VORBIT INTRE
ET $I AU .PUS LA CALE, DUPA ACEEA, SANCHO
PANZA SI DON QUIJOTE
Se vede treaba insi cA in inima lui Sancho,
o date cu guslul aventurii.se trezise acum si
pofta de mirirc. Ci, abia se depirtase "careta.
cu "domnila., qi el cizu la picioarele stiplnului
siu, cprindu-i s6-i dtrruiascd odtrovul figiduit.
asla n-am dobindit nici un ostrov.
- In lupta
Sancho. Ne-am ales doar cu vinetdi, cucuie $i
oase inmuiate. Dar ne mai asteaDtd multe intlm-
pleri. it lini$ri cavalerul, 5i intrlo zi vei ajunge
guvernator de insulA, a$a cum iti doretti.
Mare fu bucuria qi recunogtinla scutierului
nostru, cind auzi din ghiar gura stdpinului siu
asemenea promisiune. li venea se salte de bucu-
rie. Dar fericirea, odcit de mare, ru-i umbri cu
totul ti intelepciunea:
Ar trebui sd fim inai cu begare de seamt $i
si- ocolim drumurile prea umblate, mrria ta.
Daci slujitorul pe care l-ai burdu$it se va plinge
cumva judecitorului, bine n-o se ne meargi. I-ai
spart capul 5i duelurile sint interzise. O si neme-
rim sigur la gherl5!
Dace. i.e teami, Sancho, eu iti spun sd fii
- griji.
ftrrd Cu sabia pe care o port la pld te voi
scoate din orice inchisoare, oricit de neagri ar
fi. Nlai vizut-ai cumva vreun cavaler, viteaz 9i
iscusit in lupte, care si putrezeascd ln temnit6?
' e ca n-am mai vizut, luminila
- Drept
voastri- 5i nici n-am mai slujil unui asemenea
cavaler. Dar iati vid ci din ureehea pe care ti-a
pdlit-o letrebnicul acela a inceput'si-li curgi
singe. Descaleca sa te oblojesc, stepine, si-apoi
ne-om urma calea mai deoarte!
Nci o oblojeali sau alifie nu mi-ar fi t!e-
- acuma,
buit Sancho, de ai fi lual cu mine o pi-
ceturi numai dih elixirul lui Fierabras, care li.
pelte oasele lntre ele, ba chiar gi trupurile despi-
cate ln doue le intregeste la loc, cim au fost
dintii- aceaste minunatd licoarc. mai abitir declt
aDa
- vle,
Ei daci stii si pregite$i un asemenea
- vindecitor, stipine, d6-mi releta fierturii $i
leac
o voi prepara firi intirziere. Un balsam ca 6sta
o si se vinde ca piinea cald6 $i vom lua p el un
prel bun.
- Tesivoiai,inviia
rebdare
incd $i mai mtrlte, numai
credinciosul meu scutier, ii spuse
Don Quijote.
.Apoi, privindu-gi coiful dc tabl6, fecut har-
cea-Darcea ln luDttr. zise cu glas solemn:
, -i Jur sa nu cinosc odihna ii nici desfitarea,
pind nu voi intilni un cavaler vrajmag fi nu-l voi
dobori in lupre fi nu-i \oi lua coilul de pe cap.
rizbunindu-m' astlel pentru ciopirtirea coifului
mu; a$a cum s-a rizbunat odinioari 9i viteazul
marchiz de Mantua pentru moartea nepotului
siu Baldovinos; la carc cuvinte Sancho se in-
triste adinc, gindindu-se ci ar mai putea trece
siptemini, luni pi chiar ani pin, ce stepinul lui
se mai intilneasci un cavaler purtetor de coif,
pe care siJ doboare, pe aceste drumuri pline la
tot pasul doar de cilitori pa5nici, de negustori,
cilugiri 5i femei.
Fii linistit, bravul meu Sancho, ii spuse
-
Don Quijote, ghicindu-i mihnirea care ii intu-
neca l'afa lui bucdlatl. Nu va trece mult $i vom
da peste o mullime dr oumeni inarmali cu care
mI voi bate. Si daci nu vom cuceri nici un os-
trov, vom lua regatul Danemarcii ti in pagube
n-o sl rimii defel! Pinl una alla, cautl in de-
sagi, daca !i-a mai r,mas ceva de imbucat, ca
m-a prins r,u lbamea
Nu am, mlria ta, decit o liri de piile us-
-
cari fi o lerime de b.inza. un prinz prea slrac
pentru un nobil ca luminilia voastre, tAspunse
scutierul.
Adile incoa'! Esta tocmai prinzul modest
al -unui cavaler retAcitor, aia cum am crtlt eu
prin
'Si cerli.
zicind acestea, Don Quijote incepu se
ilnbuce. intocmai ca un om de.jos. spre ulmlrea
l.ri Srncho. crre nu pirrdu prilejul :l-i spuie:
l)c acum inainrc voi avea griji s6-mi cip-
-
tu$0sc disagii numai cu posmagi pentru mAria
!(l{slrl. iar pentru minc, care nu-s cavaler, tot
cu halci dc-carnr 5i cu pur friPli.
CAPITOLUL X de demult.
l)o\ otit,r()||: l\lil.\l:5ll: lN DRUM Nl5TF.
p\s1oR-t r)r. (.\PRf sl qsPArEAzA cu El LA
MASA
Doriiori sa giseasci un adepost, si poat,r in-
r,'pra. ci inciltcard apoi pi porniri din nou la
rlrrim. $i rnur.eri crle huni pine inlilnira niSre
t).lst{}ri dc caprc. strinSi in jurul untri foc bun,
cirre llclbea o oall cu carnc proaspeta de ied.
'irolvli|osul ciorbci le giclila plicut nirile qi, cind
llrrtllrx g.rtJ 5i pi.t,\rii ii pollire si se aSeze
lu
'.r rnaslr crr dirriri, cr'i Ll,ri cilitori infomelali nu
rn.ri ir5tcptirrii 5i li \c :'nutlu dc .-loui ori. ci prin-
r.ri 'i .c irrtl,'.rp.. rlrrpj Jtrm l( cerea burdtha-
nLrl. I):tr. cLrttt Srtncho Panza rrmAsese sii ma-
nince in picioare, stepinul seu il invitl si se
aleze alaturi de dinsull
A.$aza-te lingi mine, Sancho! il imbie Don
-
Quijote binevoitor. Degi egti numai scutierul
meu Si om de jos, eu inleleg si le cinstesc dupe
cum se cuvine- ca De un Dnelen,
mullumesc, miria ti. pentru cinste. ln
- ceili mi
ceea privegte, eu unul sint bucuros se am
ce minca. De .est, nu mai imi pasl. Ba, la drept
vorbind, mai bine m-a$ simti se mlninc in voie
de unul singur, a$a cum $liu eu infuleca, leri-
nesre, fire fasoane, decit sa trebuiasce sa-mi
misor fiece cuvint $i bucelica pe care o bag in
guri, in tovlrigia unor fele simandicoase. Dar
de a5ezat lol. se a$eza pina la urma. mai cu \oie.
mai flrl voie, ca sd-i facA pe plac cavalerului
slu, care inghiFa hllci intregi de carne ii bea vi'
nul din burduf. dintr-un corn de vite, ca in vre-
murile vechi.
timpuri au mai triit strimo$ii
- Fericite
no$tri in virsta de aur a omenirii, rosti Don Qui-
jote, in auzul celor de faF, rechemind in me-
morie viap celor fera griji de odinioara. a oa-
menilor care se imbrecau in piei de animale, ca
sl se acopere, gi era de ajuns sdintindi mlna ca
sl culeagi roadele copacilor.
Nu existau pe atunci nici stepini, nici slugi,
nici fecatori de rele, nici judecafi, toli erau deo-
Dotrive $i triiau in buni intelegere. Pestorilele
isi minau turmele de la munte la ges, purtindu.gi
cozile bllaie De umeri. in bataia vintului, fer6
teaml de furi.
Apoi, mai dind pe git o dutcd de vinars, mul-
lumi pistorilor pentru ospetie 5i bucate, iar
acestia. ca sal satisfaca deplin. chemari pe un
orlac de al lor. un bdietan cu numele Antonlo.
care stia se zicd din leute, $i acesta ii tlase o
cintare de dragoste, de care cavalerul nostru se
arAtA foarte satisf4cut,
Apoi adormirl cu tolii acolo in pedure, la
poaftle copacilor, sau frunzar, ca in vremurile
CAPITOLUL XI
DESPRE PiTANIA CAVALERULUI DON QUIJOTE
CU NISTE PAZNICI DE HERCHELIE DIN SECOVIA
A doua zi de dimineatA, Don Quijotc 9i San-
cho Panza se trezirl din somn 9i dup6 ce l5i lu-
ard rtrmas bun de la gazdele lor, mulluminduie
incd o dati penru adepost $i osplt, pornirl mai
departe prin codru. Si mersere a$a feri Inttr, lntilniri ca aceea de astizi. cred eu. cu mintea
pina drduri de o paji$le lntinse. Se a$ezare la mea cea proaste, ci n-am mai avga nevoie de o
umbra unui copac, slobo/ind animalele se pasce a trela.
in voie. Dar se vede ctr lui Rocinante, care slm- - Ia aminte, Sancho, la cele ce-ti spun! Viata
lise de depatte herghelia de iepe, ii ardea ca ni- cavalerilor reticitori e o viali plini de primejdii.
ciodati de zburdat, c, peresindu-$i stepinul o Dar ti frumoasi rdsplate iau pentru faptele 9i
lui la fugi cu friul in dinli 9i nu se opri decit in pentru wednicia lor, putind ajunge nu o date ti
mijlocul lor. Iepelor nu le ardea de hirjoand 9i ll
lovirl zdravin cu picioarele de dindetdt. Mai
veniri apoi si paznicii herghelei care. pentru a-l
alunga, il Tmintire in bitaie cu ciomegele. fdcln-
du-i qira spinirii chiseliF, in a$a fel ce bietul
cal, aproape si-9i dea duhul, se prebu$i in iarbe
mai mult mort decit viu.
L vederea acestei scene, Don Quijote sdri ca
ars de pe locul unde qedea $i, cu spada in min5,
urmat {iind de Sancho, se gribi intr-acolo, pen-
tru a pedepsi cum se cuvine sdlbiticia acestor
oameni din Sesovia.
- Paznicii iitia nu slnt cavaleri. Sancho. Vei
putea, agadar, si md ajuli li tu de data asta, se
rezbun ofensa pe care mi-au adus-o.
--: Nu sint cavaleri, luminilia ta, dar slnt
mul1i, dupi rum vezi, peste douizeci la numir,
$i noi sintem mai pu[in dQcit r|oi.
singur preluiesc cit o suld. racni cu
- EuDon
mindrie Quijote si, fare sa mai astepte ris-
puns. se arunce asupra paznicilor. urmat de-a-
Droape de scutierul siu, care, imbarbilat de cu-
iaiul nobilului cavaler, se holerile $i el sa luple.
Ce a urmat, e lesne de inchipuit... $i unul ti
altul furi puqi la pimlnt ln citeva clipe de bltele
segovienilor, care nu prea stiau ce e gluma.
Dupi care paznicii, minindu-9i dobitoacele, de
grebir, se schimbe locul de pigune, lesindu-i pe
iei doi viteji lntinsi la pemint, cu trupurile bine
schilodite.
Vai de spinarea mea, stipine, se jelui
-
intr-un tirziu Sancho. De-as avea acum un strop
numai din licoarea lui Fierabras, tare bine mi-ar
prinde. CI nu $tiu, ziu, cind me voi mai putea
ridica de jos, a$a betucit cum sint.
Imi merit soarta, bmvul meu Sancho, pen-
tru- vina de,a fi luptat impotriva unor lopirlani,
ce nu cunosc legile cavalere5ti. De aici ni se
trage tot rdul. AIti dat5, cind vom avea de in-
fruntat oameni de acest soi, poate te voi lisa pe
tine s6 mi razbuni.
Picarele mele, sripine. tocmai pe mine
- gesit,
m-ai om pagnic? Dar se $tiu de bine ce
m-ar face de batjocuri oricare ar fi ei, om de
rind sau cavaler, qi mina pe sabie n-a9 puire-o.
Sint obisnuit cu ocara $i cu sudalma.
_ - vorbegti ca un netrebnic, Sanchol Tu, c'are
ai wea intr-o zi si domneSti peste ostroave...
Apoi, mutri de guvemator ai avea tu, sd lnduri suvernatori si regi chiar. Si mai afle cera de la
roate nemerniciile $i nedreptrlile fer6 sd mi$ti un irine: duoi leeilJ onoarei cavalere$ti, nu trebuie
deget. fare sa $tii sa love$i si sa te aperi? sa re simti iis;il daci niste oameni de rlnd, de
- Luminelia u, ii rdspunse Sancho. Nu $tiu s.a-a eeieuiilor ii geambasilor din Segovia.
ce ne a$teapte in viitor. Dar dupe numai doue te-au minsiiat cu bitele lor. Numai sabia, intt-o

30
lupte dreapti qi vitejeasci. r. poate rdni cu ade-
vera!. Ori, nici unul din ace!a: oameni nu purt3
la cingitoarea lui vreo spadil
A$a ii vorbi Don Quijor..
la care cuvinte. Sancho Pa:ra ii rdspunse. ca
un om simplu ce era ti fera !:ea multd intele-
gere:
Nu-mi pot da seama brn:. luminilia voas-
- dace
trA, ace$ti oameni protrr r:-au ;ignil cumra
cu bitele lor. Ceea ce gtiu in*. iimpede este ce
mi-au f6cut capul chiselF, mi-+u hrimat oasele
ti. mi-au indoit spinarea, de;u mt mai pot
ml$ca.
$i zicind acestea, continud sa -- \aiete, linin-
du-se de $ale.
CAPITOLUL XII
CUM AU MERS E.ROII |{O$TRI L{ I \ H{\ SI CU\4
A FOST DAT IN TARBACA 8I-\I I SCUIIER
SANCHO PANZA
Dar toate trec gi se uiti in lumea asia a noas-
tra lreceloare ti uituce. a$a cum Etlf,j,:ie o ve-
che zicald qi cum obignuia adesea !a spune chiar
gi viteazul cavaler Don Quijore.
Veni astfel o zi in care pi durerile de 5i vi-
nitiile de pe spinarea bunului Sancho'a]e se 5ter-
seri, ca $i cind n-ar fi [osr.
Nu pulin ajutase si balsamul lui fierarras. pe
care iscusitul hidalgo din I-a Mancha il Dr3geise
din buruieni descintate, balsam care ii fEcu se
asude zdruvin pe amindoi $i care iui Sancho ii
intoarse chiar malele pe dos, de minunari Ii
coare ce era.
$i iatd-i acum din nou la drum pe cei do,. ca-
ldrird pe ducipalii lor $i ararind la lEprurd rum
mai potrivili 9i mai chipegi nici ca se pulea. de
F<ra mai mare drasul se-i Dri!esri.
5i ar fi calarir ei-mulr si bine: fere s:t ,e
opreasce, dacd foamea gi osteneala nu i-ar fi
demnat se trage la un han pe inserat.
Toate bune pini aici, o se zicef. Numai ce.
:;a cum $i dumneavoastra veli fi luat seama,
.irciumile 9i figAdlurile, Si hanurile, cdrora
:lala lumea. de clnd este lumea. le-au spus cir-
::umi, figidiuri qi hanuri, pentru Don Quijoie
.3u castele. $i ce castele! Castele ca in Spania!
!r hangiii $i circiumarii erau ditamai casielani,
9i alcazi, 9i principi, oameni nobili de veche
stirp6, viteji cdlili in rizboaie.
Degeaba Sancho Panza, care a$a putintel la
minte cum era, $i tot vedea mai bine cum stau
lucrurile. ii atregea atenfia stdp-inului s6u. incer-
cind se.l tereasca de gre$eali, ln ruptul capului
Don Quijote n-ar fi voit si creadd cd toate acele
case cu ogradd 5i prispi, unde rimineau Si ospe-
tau $i beau vin din ulcele 9i clni, qi unde iqi pu-
neau capul jos sl se odihneasci, erau hanuri qi
nu castele.
Avea omul nostru un chip al lui de a polei
toate lucrurile $i fiinlele cu pulbere de aur curat,
a$a fel cA din cea mai hidi $i mai tuciurie femeie
el ficea o domnili sau o jupineasi bilaie de
toat6 fiumuseJea $i din oricare J5ran necejit 9i
din oricare cereu; cu straitA pe umeri el scomea
tot nobili cavaleri imbrecali in zale.
Aia ise intimpli $i acuma bravulur nostru
Don Quijote, care iqi purta mintea prin vizduh
qi prin norii cArlilor. citite, $i nu pe pemint, prin-
tre oamenr, ca [o! oamenll,
hi traseri la un han. mincari gi biuri ;i apoi
se culcarA birui! de oboseali sr dormira nein-
torgi, pind la revirsatul zorilor, Don Quijote in-
credinlat fiind cl se adtposteau sub acoperiqul
unui castel.
lar cind se fdcu ziui, dlduri se plece a$a cum
venisere, mullumind hangiului (pe care Don Qui-
jote il socotea un nobil castelan), pentru glzdu-
ire $i ospe! 5i asigurindu-l in frumoase cuvinte
de recunottinla pi ajutorul lor la caz de nevoie.
Cum insd hangiii au mai multi nevoie de bani
decit de vorbe megtegugite, acesta se gribi si-i
opreasci la poarte, spunindule pe $leau ce uira-
seri se oliteascl si ci ar fi mai bucuros de banii
pe care-ii datorau dgcit sil incinte cu vorbe
goale. Le mai arere ce el nu este conte )i nrci
castelan, asa cum il considera gregit cavalerul
nostru $i cite $i mai cite ca acesrea. lndrezneald
pe care Don Quijote o lua drepr grosolenie. se
supdrd foc pe hangiu )i il brultui ca pe un cri)-
mar de dnd, auzind ci-i cere bani pentru masi
si adipost, lucru nemaiintilnit de el prin cdrfile
pe care le citise gi in care cavalerii retecitori nu
pllteau niciodata patul pe car dormeau $i bu-
catele ce li se hirAzeau drept tain.
Abia acum inJelese eroul nostru cI qi de data
aceasta se inqelase, fiind fermecat de vrijitorul
cel riu, acela$i \rijitor care ii ascunsese ti cir-
lile Si care il amagea mereu de la o vreme in-
in- coace,
Dar de plerit rol nu vru si pldreasci nici o
lelcaie 9i ie$i pe poarti in trapul calului, tot atit
de mindru orecum intrase.
in ceea ci il priveqte pe credinciosul Sancho
Panza, el procedi la fel, urmind gi aici exemplul
stipinului siu 9i refuzind se dea hangiului vreun
ban peniru gizduire.
Cum insa scutierul cavalerului nu era defel
31
inarmar ti nu inspira nici o leame. ci[ita glumeli
nesurtori din Cordoba- vrind sir se reseleasci.
pulere mlna pe el. il dadura jo) de pe magar $i
irrpingindu-l pe o ce.g6 foarte latl $i indeajuns
(le lung6; pe care o tineau bine de capete, ince-
pura sal salte cil era de gras ca pe o minge. )pre
haTul altor cAIirori, femei pi clrdu5i. care :e
aflau atunci ln ogradi.
Fure zadarnice toate impotrivirea ti strigltelc
bietului Sancho, Don Quijote nu-i mai putea
\.eni in aiutor. fiind Doarta bine zdvoritl.
$i jocui coniinui aitfel pinl cind neguslorii
no$tri ostenire de ris qi de s6ltat. Dttpl crtfe..lliil
irrnctil cum era de zburAluri, il suir.i ilriri pt
nrlgar $i-i dlduri drunul pe poafte, nu mal
lnirinte insl ca hangiul, firl cir Sancho sil bage
clc scam[. sit-i oprcasca desagii cu nleLlndc, pcn-
tru a se dcspdgubi de nleselc rimlse ncplititt
CAPITOLUL XIII
\I('I SI.: ARATA (T AU VORI}IT DUPA ACEtrA DON
rjtLrOrt tu sAN(:t{o PANZA $l INCA-s-Au Al,1Ii
i\rillpt,.{Rt lll|NUNATL DE cAR[
lNvRl:DNl( lr cl.ll Dol vlrEJl
Dirr oricum ar li
sctrpat din miinile rcestor
zurbagii. Sancho s-ar li socotit norocos, cu atit
rriLi Drult cu cit sclDasc ilrl se DllleascI. Nu
dlpoftc dc hun il agtipta Don Quijote, care abia
il virzLr $i sc gribi si-i spunil
N-anr nici o indoiall acum, bunul ncu
-
slr]cho, .ir hanul ista a lbst vrarjit $i cl duhurile
tenl ii lue vorba din gura Don Quijote. Ai uitat,
pesemne, ce,rventuri si ce bogelii ne a$teaptd. $i
ce poate fi mai frumos decit se.li itlfringi adver-
sarii in lupti pi sI aduni trolee $i biruinli flre
nulnlr?
Nu zic ba, stiplne, lereasci sfintul. Numai
ce-pin, acum avurlm parte mai mult de reteveie
pe spinare, decit cle biruinli 5i trolee.
Va veni qi lremea noastri. Sancho, vremea
in -care nunrele meu Si al tiu ror stx scrise cu li-
tcre cle aur in clrlile vit!jiilor cilvalerelti.
. $i e nai aproape dccit crezi ziua aceca. Iatd,
prile$te in zare. Nu vczi nirnic'l $i zicind
acclsta, Don Qui.jotc Iicu senrn scuticfului slu
sir privcasci drept inaintc. Ll orizont, acolo
runrli ccrul pirca itr sc uncascir cu piltrrintul. Doi
nor-i mari cle prdl. ca stirni!i de copltcle unor
cxi. a sutc $i mii dc cdi. sc i\,qiLu dintr-acolo,
ap.r'opiindu-se de cei doi cloi.
Sancho. Un pilc dc cilvalcri inar-
- PrivcStc.
ll1ali pinl in dinli se apropic dc noi.
* Sint d,ru! pilcufi, nriifix lr. Iiittdcl, dupl
cit por sir ohscfv, sint douii \irt!iuri dc prti, pc
carc. (lcsigrrr. lc stirttcsc cllri in !,ill)puL lor'
- Nlr urli ittcape inclLriali. Sart.:lto! Unul
dintfc clc 0slc o|slco in'rpirfxto rri i\li lfaniaron.
iar ccllLllt pile tlcbuic siL litj irfrfi!tl r(g!lui Pcn-
tapolin, stirpinitorul Cir fil$illl lilof . do a cirui
Iiici s-A irclfigostit piiginul Ali, o$0 cum sta
scris in ceflilc ur0lc. Sar-l irjutiinr. Sancho. pc re-
gelc Caramanlilor. pc ccl nrai sliib cljltrc ci, $i
si .rprralm qruza I!ri dfcirplir. Vci lupt{ alituri
dc nrinc li Ilinra noastIir !a srritbato vrcmurile,
chiar clncl rt-ni iirst rlicioclittiL uns cAvnlei,
Uri singr.rr lLlcfu nrl ucliniitclJtc, sti'lpinc.
Nu- $tiLr u clc l1 prrtcl siL-nri iidirposlcsc mega-
rr,rl, pinir ra tfcce ufgia... lriirr(l.ir d ci! voi luplil
c:ilirrJ p( ull :1.!rrr(r).,r lluL(lirl. rl'r v"i lrtea nici-
cl cl sofli de izbirrclir.
r)cclliz.ltu L:ril,\f c.lfi sr ilpr()pie.
- Atlrl
Sancho') stligir in urc0hil! scuticrului siru Don
Qui.lote, trir sponiLt. o birtllic tcribili nc a9-
rcrptl. Sil nc urcirn pe clexlr.ll (lin IitlZr, clt sd vc-
, d!'rn mili binc I

rceufll0 tc-ilLr scuturat in cerga, a9a cum le-aLl Ochii lui Slncho 50 opfifii iirrlii pc norii de
s! Ut !ritt, pulbrru cirrc sc ilpropiilu li iibir rtcum hiigir el de
Sl nu crczi rsta, lumin6lia ta, ii raspunse scami ci virtejul (1. pfll. pc cirrc il socotisc a l-i
-
hotirrir scutierul. Niciodati vedeniilc nu scutura douit i]rnlirts d,J cr!aleri, orll slirnit dc ni$te
p: r':rnrcrti iL)rt tirt ti nici nu obi)nuie.c 5i bietc turnrc clc oi 5i horbecr.
i1.'ilfr( rurrr. L:r Ioli rnurltoril. ori pe .er care Stlpile, lcch{zrtul pe cilfe fi sc pilre cl il
-
auzi n1iri mult r bchriit (10 oLlic... $i o$tile
i..Lu l:i!ut ri.. ,1. rltinc ir ehtmr cu pc noi ome_ AdrLce
|le)tcr p0 unul Pcdro, pe altul Juan, pe altul Te- care spui ciL sc 0pfopio sint doar turme de
luoli(). lnviltitura de minte pe care am taas_o 9l mioxre fi hrrbeci.
(lil ucciLstir intimplirre flri noroc e ci peFniile Drf Don Quijotc n-r\cil tiu'tp lrcum sl-l mai
pc cirfc le piLlim $i trintele pe care le luem de la ascqlte. Cu irtchipuirca irlilicirfll!al do gindul in-
.-, rrur'r. irri,,.r' nu \irr nrciodali din cer senin, ci clielririi, clirdu pi tcIli blinclLllui Rociniinte. care
n,,i lc cl'rrrtiLnt cu luminarea. $i bine ar fi, sti- abia se !inea pc picroltre )i sr avinti cu lancea
t,.)-. ,'. I( irrt,, rLtnl pc la casele noastre. cavor si prrgititi_.
'rr :rtr. .pti tut tr;l' cittr :.L uprupiatu
rrrr pirirrinr incar li mai reu in zilele care vizinJ cLr ,rLlrii.
' 0crului. stirpiuc. linir-gi in fire r;i
Lii LlllL.
- In nrrnrele
Sint bcrbtci. ltu cr\ltlcfi. cull'l crede
- Ii)t ncpriceput ai rimas, bunul
meu prie- oprc:ite-tc!

?)
l-ry1'.
 maria ta. ii strigd din urma credjnciosul Sancho.
_ Dr eroul noslru nu-l auzea, In galopul lul
Roclnan(e.. Don Quijore intrase in mljlocul lur_
mel. rovrnct^ Sr inlepind cu suliF paSnicile oi, ca
Sr clno ar lr votL s5-$i puie in fflgare durmanii.
Vezindu-i faptele, ciobanii care insorcau rur-
mele incercara si-l opreasce. strigindu-i sE se as-
rimpere ri se nu le ucida. aoimalele. Dar orice-
pind. ce nu aveau sa ce inleleage cu el. incipuri
sa-l izbeascd cu pretre Si bolovini. cule5i de prin
larina Si d pe marginea drumului, ba chiar i cu
pralria. Pierrele. bine lrntile. incepura se curga
asupra cavalerului, nimerindul in cap si in
coaste. pine cind ni$e prerroaie mai aCdrerii il
atunserA drept in scitirlie, fricindu-l s; vada stele
ver,,i. ti sa-$i piarda lrei din[. Don euijore cezu
Jos de pe cal I ramase nemiScat in praful dru_
mului. Crezind ce l-au omorit. Desto;ii se infri-
co.sar5, $i urcind in .pinare oile ucise ca $ pe
cele ratAmate. o luari la canAloasa. in urma tur_
melor, lesind pe cavaler sd zac6 mai departe
firl simliri. Abia atunci Sancho panza ind;ezni
s; coboare de pe colina Si sa \e apropie de sra-
pinul seu, care abia daca mai 5uflt

(Yo
 Vai de noi 9i de noi, lumineia ta. De ce
nu-m-ai ascultat? se jelea el, vezind in ce hal era
bunul siu stipin.
Sanch-o, scinci Don Quijote de$-
- vai mie,
teptindu-se ca dintr-un somn adinc. Reu m-a.
amigit vrdjitorul, si de aste date! Numai el a
preficut oiie in cavaleri ti pistorii in regi 9i im-
p1lati cu coroana pe cap. Dar, aibi rebdare, vor
veoi si Dentru noi vremud bune, cind ne vom
putea bucura de binefacerile vieiii $i biruintele
ror curge girli,
A$a o fi, mEria ta. precum spui! Pini una
- insl,
alta luminliia voastri gi-a pierdut astlzi
to! dinlii iar pe mine, pestorii eia m-au scuturat
ieri ca toli dracii 9i pe deasupra mi-au oprit 9i
desagii cu de-ale gurii.
AFdar, Sancho, dupd atitea rele abetute
-
35
asuora noastre. nu mai avem nici merindl? se
vditd Don Quijote, incercind si se ridice sprijinit
de credinciosul seu scutier.
De unde sA mai avem, d:aci s-au dus desa-
-
eii? Mdria ta ins6 va minca ierburi crude $i bu-
iuieni $i scoarld de copac, la nevoie, ci doar e
cavaler riticitor ti stii bine ci toli cavalerii rate-
citori nu se dau inapoi de la ospele.
Este prea adevlrat ce 1i-am spus, Sancho!
-
Si imi pare bine ca n-ai uitat. Aceasla e riaF
cavaleriior raticitori. Dar nu-i mai pulin adeva-
rat cl in clipa asta bucuros a$ fi de o bucata de
Diine nroaspata !i de vreo scrumbie. doue.
Si irighitind amindoi in sec. in dorul bucatelor
alese, lncilecari ii plecare din locul acela des-
cintat de vrijitoare, pentrd a ciuta un adepost
mai bun pentru noapte.