Sunteți pe pagina 1din 5

UMF Craiova

Disciplina:Fiziologie
Conferențiar:Maria Iancău

BAREM FIZIOLOGIE-ANUL I
Fiziologia aparatului respirator

1.Definiți respirația.
Respitația este funcția vitală prin care se asigură schimbul permanent și constant de CO 2 și O 2
între organism și mediu,dar și desfășurarea reacțiilor de oxido-reducere de la nivel celular.Respirația
cuprinde:respirația externă(la nivel pulmonar) și respirația internă (la nivel tisular).

2.Rolurile spațiului mort:


-la nivelul său,aerul este încălzit și saturat în vapori de apă datorită bogatei vascularizații a mucoasei
respiratorii; în cavitatea nazală,aerul poate fi încalzit și de la 6ºC la 30ºC.
-reține particule străine ,microorganisme.
-alături de VR,aerul din spațiul mort reprezintă un volum de aer tampon care face ca variațiile mari
ale componentelor aerului atmosferic să nu fie resimțite imediat,brutal la nivel pulmonar.

3.Căile aeriene superioare.


Căile aeriene superioare sunt reprezentate de nazo-buco-faringe(până la orificiul glotic) şi prezintă
doua etaje:etajul nazal (cu o mucoasă bine vascularizată,cu glande cu secreție seroasă și mucoasă
prin care se realizează incălzirea aerlui și epurarea lui de particule străine) și etajul faringian(care
este calea de intersecție a traiectului digestiv cu cel respirator).

4.Spațiul mort ce este și ce capacitate are:


Spațiul mort reprezintă fracțiunea ventilației pulmonare care nu participă la schimburile gazoase cu
sângele din capilarele pulmonare.Valorile normale ale spațiului mort sunt cuprinse intre 130-180 ml.

5.Spațiul mort anatomic și fiziologic.


Spațiul mort este format din spațiul mort anatomic și spațiul mort fiziologic.Spațiul mort anatomic
reprezintă aerul prezent în căile respiratorii.Spațiul mort fiziologic este aerul prezent în alveolele
pulmonare ventilate,dar neperfuzate acesta crescând foarte mult în condiții patologice.Acesta în mod
normal,este practic inexistent.

6.Mușchii ce intervin în respirația normală:


Respitația normală(de repaus)este formată din inspir și expir.Mușchii ce intervin în inspirul de
repaus sunt diafragmul și intercostalii externi.Expirul este un fenomen pasiv ce se realizează fară
contracție musculară.

1
7.Mușchii inspiratori accesori:
Mușchii inspiratori accesori sunt mușchii care intervin în procesul de inspirație forțată,mușchii
inspiratori de repaus (diafragm,intercostalii externi).Mușchii inspiratori accesori :sternocleido-
mastoidian,pectorali,dințați,trapez,mușchii aripioarelor nazale,mușchii vălului palatin,mușchii limbii.

8.Mușchii expiratori:
Mușchii expiratori sunt mușchii care participă în procesul de expirație forțată.Aceștia sunt
intercostalii interni și abdominali.

9.Definiția și valorile normale ale VT:


VT-volumul curent este cantitatea de gaz mobilizată în cursul unei respirații de repaus.
VT=500-800ml (55% din CV)

10.Definiția și valori normale în % ale VIR:


VIR-volumul inspirator de rezervă este volumul de aer inspirat printr-o inspirație forțată la sfârșitul
unei inspirații de repaus.
VIR=800-2600 ml (55%CV)

11.Definiția și valori normale în % ale VER.


VER-volumul expirator de rezervă reprezintă cantitatea de aer care poate fi expirată printr-o
expirație forțată efectuată la sfârșitul unei expirații de repaus.
VER=800-1500ml (22-25 %CV)

12.Definiție,din ce se compune și valori normale în % ale CV.


CV-capacitatea vitală este egală cu suma dintre VIR,VT,și VER și reprezintă cantitatea expirată
forțat după o inspirație forțată.
CV=VT+VIR+VER;CV=3500-5000 ml

13.Definiție și valori normale ale ventilației de repaus.


Ventilația de repaus sau volumul respirator pe minut este cantitatea de aer deplasată respirator în
condiții de repaus în fiecare minut și este egal cu produsul dintre volumul curent respiratoric corelat
cu BTPS.Are valori normale de 6-8l.

14.Definiția și valorile VR.


VR-volumul rezidual este volumul de aer care rămâne în plămâni la sfârșitul unei expirații forțate.
VR=1000-1500ml

15.Definiția și valori normale ale ventilației maxime(debitul respirator maxim).


Ventilația maximă este-Vmax-este cantitatea maximă de aer ventilată într-un minut,în condiții de
efort respirator maxim.
Vmax=120-150ml

16.Tipuri de rezistențe manifestate în mecanica ventilatorie:


Rezistențele manifestate în timpul expirației sunt forțe ce se opun forțelor deformatoare date de
contracșiile mușchiilor inspiratori:

2
-rezistența elastică,dată de rețeaua de fibre de elastină,colagen și reticulină existente în structura
toraco-pulmonară
-rezistența vâscoasă are două componente:tisulară(20%) și gazoasă(80%) și depinde de viteza cu
care variază volumul toraco-pulmonar.
-rezistența inerțială are două componente:tisulară și gazoasă.Se manifestă la schimburile rapide ale
direcției de deplasare a coloanei de aer.

17.Valoarea presiunii intratoracice în inspir.


Aerul circulă de la presiune mai mare la presiune mai mică.În inspir presiunea intratoracică este mai
mică cu 2-3 mmHg decât presiunea atmosferică adică 757-759mmHg.

18.Valoarea presiunii intratoracice în expir.


În expir pentru ca aerul să fie expulzat din plămâni în mediu este necesar ca presiunea intratoracică
să fie mai mare cu 3-4mmHg.Astfel în expir presiunea intratoracică este 763-764mmHg.

19.Definiția și valori normale ale VEMS și ale indicelui Tiffneau.


VEMS-Volumul expirator maxim pe secundă-(FEV1) este volumul de aer expirat maxim în prima
secundă a unui expir forțat efectuat după un inspir forțat.VEMS=2800-4000ml/s
Indicele Tiffneau =indicele de permeabilitate bronșică-raportul dintre VEMS și CV.
Indicele Tiffneau =VEMS/CV*100 >80%

20.Ce este surfactantul pulmonar?


Surfactantul pulmonar este o substanță lipoproteică,cea mai mare parte fiind reprezentată de
dipalmitoil fosfatidilcolină(DPPC).Este secretat de pneumocitele de tip II,are compoziție
complexă(lipide,proteine,carbohidrați)care împiedică alveolele pulmonare să se turtească,prin
scăderea tensiunii de suprafață.Este absent în plămânii imaturi ai nou născuților,în atelectazie și
sindromul de detresă respiratorie.

21.Citați efectele prezenței surfactantului pulmonar.


Deoarece surfactantul pulmonar are o componentă hidrofilă în contact cu faza lichidiană și o
componentă hidrofobă în contact cu faza gazoasă,surfactantul pulmonar are proprietăți tensio-active:
-scade tensiunea superficială în raport cu volumul alveolar,de la 70dyne/cm 2 la 25dyne/cm 2
-face ca alveolele pulmonare să nu se colabeze în expir și de asemenea este limitată distensia
alveolară în expir;dacă nu ar exista surfactant,scăzând raza ar crește tensiunea și astfel alveola s-ar
colaba
-realizează păstrarea în stare de funcționare a alveolelor cu dimensiuni mici

22.Definiția și valorile normale ale consumului de O 2 pe minut.


Consumul de O 2 pe minut reprezintă cantitatea de oxigen reținută în organism într-un minut în
condiții de repaus
Are un volum de 200-250ml/min

23.Presiunile parțiale și concentrațiile O 2 și CO 2 în aerul atmosferic.

3
pO 2 =158,25mmHg 20,93%
pCO 2 =0,3mmHg 0,04%

24.Presiunile parțiale și cantitățile(volume de CO 2 și O 2 )în sângele venos.


pO 2 =36-40mmHg
pCO 2 =46mmHg
Volumul O 2 liber=0,12ml %
Volumul O 2 combinat=15,2ml %
Volum CO 2 liber=3ml %
Volum CO 2 combinat=50 ml%

25.Presiunile parțiale și cantitățile (volume)de O 2 și CO 2 în sânge arterial:


pO 2 =91,7-95mmHg
pCO 2 =40mmHg
Volumul O 2 liber=0,3ml %
Volumul O 2 combinat=20ml %
Volum CO 2 liber=2,62ml %
Volum CO 2 combinat=46,1 ml%

26.Presiunile parțiale ale tuturor gazelor și vaporilor de apă din aerul alveolar.
pO 2 =100-105mmHg
pCO 2 =38,5-40,5mmHg
pN =572,5-578,5mmHg
2

pH 2 O=47mmHg

27.Principiul general al schimbului de gaze la alveole și capilare.


Schimbul de gaze la nivelul alveolelor și capilarelor pulmonare se realizează pe baza diferenței de
presiuni de-o parte și de alta a membranei aleolo-capilare.Conform legilor de difuziune a gazelor, O
2 va trece prin membrana alveolară dinspre aerul alveolar spre sânge,CO 2 ->sânge-alveolă.

28.Cantitatea de O 2 dizolvată în plasmă,în artere și-n vene.


Volum O 2 dizolvat în plasmă:0,3ml %
Volum O 2 dizolvat în sângele arterial:0,3ml %
Volum O 2 dizolvat în sângele venos:0,12ml %

29.Saturarea în procente a hemoglobinei sângelui arterial și venos.


Hb în sângele arterial:97%-98%
Hb în sângele venos:70%-75%
30.Formele de transport ale O 2 în sânge în ce cantități (volume).
O 2 e transportat în sânge:
-sub formă liberă,dizolvat în plasmă 1-3%;în sânge arterial:0,3% O 2 ,în sânge venos:0,12% O 2

4
-sub formă de combinații cu Hb-oxihemoglobina 97-99%;în sângele arterial 19,4ml % O 2 în
sângele venos 14,4-15ml % O 2

31.Forme de transport ale CO 2 în sânge și în ce condiții (volume).


CO 2 este transportat în sânge sub mai multe forme.
-în stare liberă 5-8% în sângele arterial 2,62ml% CO 2 ,în sângele venos 3 ml% CO 2
sub formă de combinații,în sângele arterial 46,1ml% CO 2 ,în sângele venos 50ml% CO 2 ,din care
bicarbonat 80%(70%NaHCO 3 în plasmă,10% KHCO 3 intracelular),carb(amin)hemoglobina 10-
30%
H 2 CO 3 2-3%.
În sângele arterial cantitatea totală de CO 2 variază între 45-46,1ml% ,iar în sângele venos variază
între 50-52ml%.Sub formă dizolvată,în sângele arterial 2,62ml % iar în sângele venos 3ml%.

S-ar putea să vă placă și