1. La virsta de saisprezece ani si-a pierdut tatal; in anul urmator, desemnat flamen Dialis, dupa ce a parasit-o pe Cossutia, membra a unei foarte bogate familii de cavaleri, cu care fusese logodit cind a imbracat toga pretexta, s-a casatorit cu Cornelia, fiica lui Cinna, care fusese de patru ori consul; din aceasta casatorie s-a nascut Iulia. Dictatorul Sulla n-a putut in nici un chip sa-1 oblige s4-si repudieze sofia. 2. Din acest motiv Sulla i-a retras functia sacerdotala, zestrea sotiei si mostenirile de familie; mai mult, l-a considerat in rindul adversarilor, astfel incit a fost constrins s4-si schimbe ascunzatoarea in fiecare noapte, desi era grav bolnav din pricina febrei, si sa-si cumpere cu bani anchetatorii, pina ce a reusit sa-si dobindeasca iertarea datorita fecioarelor vestale, a lui Mamercus Aemilius si a lui Aurelius Cotta, prieteni si rude. 3. Este un fapt destul de sigur ca Sulla s-a opus lunga vreme prietenilor si barbatilor ilustri care-i cereau sa-] ierte si, cum acestia insistau cu incapatinare, a exclamat in momentul cedarii, fie in chip profetic, fie in urma unui rationament: ,,ati invins si il veti avea nevatamat, numai sa stiti ca omul a carui salvare o doriti cu atita pasiune va fi cindva spre pieirea factiunii aristocratice, pe care voi impreuna cu mine 0 aparati, caci in Caesar zac multi Marius“. 2. Serviciul militar si l-a inceput in Asia, in cadrul statului major al lui Marcus Thermus; trimis de acesta cu misiunea de a concentra flota in Bithynia, s-a oprit la regele Nicomedes; au circulat zvonuri ca s-ar fi prostituat cu regele; zvonul a fost amplificat de faptul ca, dupa putine zile, a revenit in Bithynia sub pretextul achitarii unei datorii pe care o avea fata de un libert16 SUETONTUS oarecare, client al sau. in restul serviciului militar a repurtat succese si a fost incoronat cu coroana civica de catre Thermus cu ocazia cuceririi orasului Mytilene. 3. A fost sub comanda lui Servilius Isauricus in Cilicia, dar pentru scurta vreme, caci, la aflarea mortii lui Sulla si in speranta noilor diversiuni declansate de Marcus Lepidus, s-a intors in graba la Roma. Cu toate acestea nu a intrat in combinatie cu Lepidus, desi i se facusera propuneri ispititoare, deoarece nu se incredea in inteligenta acestuia si nici in oportunitatea momen- tului, pe care-] socotea mai putin favorabil decit se credea. 4. Dupa ce discordiile civile s-au stins, l-a atacat in justitie pentru coruptie pe Cornelius Dolabella, fost consul incununat cu insemnele triumfale; cind acesta a fost absolvit de invinuire, a hotarit s4 se retrag4 la Rhodos, atit pentru a evita ura, cit si pen- tru a se concentra in liniste si odihna asupra invataturii lui Apollonios Molon, pe atunci cel mai celebru profesor de retorica. fn timp ce se indrepta spre Rhodos, in lunile de iarna, a fost capturat de pirati pe linga insula Pharmacussa si a ramas la ei, nu fara a fi indignat la culme, timp de patruzeci de zile, avind cu sine doar un medic si doi slujitori de casa; 2. pe ceilalti, prieteni si sclavi, ii trimisese inapoi de la inceput, pentru a-i aduce banii necesari rascumpararii. Dupa ce a platit cincizeci de talanti, debarcat pe tarm, n-a avut pic de liniste pina nu a organi- zat o flota cu care i-a urmarit pe pirati, a pus mina pe ei si le-a aplicat pedeapsa cu care ii amenintase adesea ca in joaca in timpul captivitatii. Cum regele Mithridates devasta regiunile invecinate regatului sau, Caesar, pentru a nu da impresia ca se afla in inactivitate cind aliatii se afla in primejdie, a parasit Rhodosul, a trecut in Asia, a concentrat trupe auxiliare, l-a izgonit pe generalul regelui si a mentinut in credinta cetatile care ezitau si erau nesigure. 5. Ca tribun militar — prima demnitate pe care a dobindit-o in baza sufragiului popular dupa revenirea la Roma —i-a spri- jinit pe initiatorii actiunii de restabilire a prerogativelor tribunilor plebei, pe care Sulla le diminuase. in urma propunerii lui Plotius, a obfinut chiar si pentru L. Cinna, fratele sotiei sale, si pentru cei VIETILE CELOR DOISPREZECE CEZARI 17 Care impreuna cu acesta, urmindu-| pe Lepidus, se refugiasera la Sertorius, dupa uciderea consulului in cursul discordiilor civile, restabilirea cetateniei romane; cu aceasta ocazie Caesar a tinut un discurs despre acest subiect. 6. in calitate de cvestor a rostit elogiul funebru la moartea matusii sale Julia si la cea a sotiei sale, Cornelia, conform traditiei, in fata rostrelor. in discursul tinut pentru matusa lui s-a exprimat in urmatorii termeni despre originea ei si a tatalui sau: »familia dinspre partea mamei a matusii mele Iulia se trage din regi, cea a tatalui este inrudita cu zeii nemuritori. Caci Reges Marcii descind din Ancus Marcius, in care familie s-a aflat mama mea; Tuli, din al caror neam se trage familia noastra, din zeita Venus. Asadar, in familia noastra exista si sanctitatea regilor, care stralucesc intre oameni, si sacralitatea zeilor, in puterea carora se afla regii. 2. Dupa moartea Comeliei s-a casatorit cu Pompeia, fiica lui Quintus Pompeius, nepoata lui Lucius Sulla; mai tirziu a divortat de ea, banuind-o de adulter cu Publius Clodius, despre care circula zvonul ca a patruns la ea imbracat in haine femeiesti in timpul unei ceremonii religioase oficiale; zvonul a fost atit de intens, incit senatul a decretat o ancheta in legatura cu pingarirea ceremoniei. 7. in calitate de cvestor i-a revenit provincia Hispania Ulte- tior; pe cind se afla in misiune in provincie judecind procese din insarcinarea pretorului, a ajuns la Gades unde, vazind linga templul lui Hercule o statuie a lui Alexandru Macedon, a gemut si a fost aproape dezgustat de propria-i inactivitate, deoarece nu savirsise nici o fapta memorabila la o virsta la care Alexandru supusese globul pamintesc; atunci a luat hotarirea de a profita cit mai curind, la Roma, de circumstanjele prielnice unor fapte deosebite. 2. Cind a fost tulburat de un vis avut in noaptea de dinainte — visase ca se culcase cu propria-i mama —, interpretii i-au dat mari sperante, afirmind ca i se prevestea stapinirea asupra globului pamintesc, deoarece mama, pe care o vazuse unita cu sine, nu era alta decit pamintul, care este socotit parin- tele tuturor. 8. Parasind provincia inainte de termen, a vizitat coloniile care se agitau pentru dobindirea cetateniei romane si,18 SUETONIUS daca n-ar fi retinut consulii pentru scurta vreme legiunile recru- tate in Cilicia, ar fi indemnat coloniile sa fie mai indraznete in cererea lor. 9. A facut apoi tentative mai mari la Roma: cu putine zile inainte de a-si inaugura edilitatea, a aparut banuiala ca ar fi conspirat impreuna cu consularul Marcus Crassus, de asemenea cu Publius Sulla $i Lucius Antonius, amindoi condamnati pentru frauda electorala dupa alegerile de consuli; conjuratii ar fi hotarit sa atace senatul in anul urmator, sa-i ucida pe senatori dupa bunul Jor plac, s4 impuna dictatura lui Marcus Crassus, Caesar sa devina comandantul cavaleriei, iar, dupa ce statul ar fi fost supus vointei lor, s4 le restituie lui Publius Sulla si Lucius Antonius consulatul. 2. Despre aceasta conjuratie amintesc Tanusius Geminus in istoria sa, Marcus Bibulus in edicte, C. Curio, tatal, in discursuri. La acelasi fapt pare ca face aluzie si Cicero in scrisoarea catre Axius, cind spune ca Iulius Caesar in timpul consulatului sau a intarit domnia pe care o gindise inca in timpul edilitatii. Tanusius adauga ca, in ziua hotarita pentru macel, Crassus, fie din remuscari, fie din teama, n-a intreprins nimic; nici macar Caesar n-a dat semnalul convenit: se hotarise, spune Curio, sa-si arunce toga de pe umar. Acelasi Curio, dar si M. Actorius Naso pretind ca Julius Caesar a conspirat chiar si cu tinarul Gnaeus Piso, caruia, din pricina banuielilor ca ar complota la Roma, i s-a acordat provincia Hispania in pofida regulii incetatenite; s-ar fi stabilit ca, simultan, Piso in provincii si Caesar la Roma sa declanseze o revolutie; planul a fost zadarnicit de moartea lui Piso. 10. in calitate de edil, Caesar, in afara de comitium, for si bazilici, a impodobit chiar si Capitoliul cé porticuri provizorii in care a expus o parte a operelor de arta pe care fe avea in mare cantitate. A organizat si vinatori si jocuri impreuna cu colegul sau, dar si singur, in asa fel incit, desi cheltuielile erau comune, sa beneficieze singur de popularitate. De aceea colegul sau, Marcus Bibulus, nu a ascuns faptul ca ,,lui insusi i se intimpla asemenea lui Polux: desi templul din for este dedicat celor doi frati gemeni, se numeste numai templul lui Castor; la fel VIETILE CELOR DOISPREZECE CEZARI 19 generozitatea sa si a lui Caesar este atribuita numai lui Caesar“. 2. Pe linga acestea Caesar a organizat jocuri de gladiatori, dar uneori cu perechi mai putin numeroase decit cele planificate: prea ii speriase pe inamicii sai adunind multi gladiatori; in con- secin{a, numarul lor a fost stabilit prin lege si nimanui nu-i era permis sa-] depaseasca la Roma. 11. Dupa ce si-a cistigat popularitate in rindul poporului, a incercat ca, prin intermediul tribunilor, sa-i fie atribuit un man- dat in Egipt: se ivise ocazia investirii cu puteri extraordinare, deoarece alexandrinii il izgonisera pe regele Jor, care fusese numit aliat si prieten de catre senat, iar fapta lor produsese indignarea poporului roman; n-a reusit sa obtina misiunea din cauza factiunii aristocratice; spre a putea diminua in orice fel autoritatea acestei factiuni, a restabilit trofeele lui Gaius Marius obtinute in urma victoriilor asupra lui Jugurtha, asupra cimbrilor si teutonilor, trofee care fusesera inlaturate odinioara de catre Sulla; in ancheta declansata impotriva asasinilor, el i-a inclus intre acestia si pe cei care in timpul proscriptiilor primisera bani din tezaurul public, pentru ca denuntasera cetateni romani, in ciuda faptului ca ei fusesera exceptati de la prevederile legii Comelia. 12, A determinat pe cineva sa-i intenteze un proces lui Gaius Rabirius, cel cu ajutorul caruia, citiva ani mai inainte, senatul il pusese in dificultate pe tribunul rebel Lucius Satuminus; devenit judecator in urma tragerii la sorti, Caesar J-a condamunat pe inculpat cu atita pasiune, incit condamnarea i-a fost acestuia de cel mai mare folos in timpul apelului in fata poporului. 13. Dupa ce a pierdut speranta obtinerii misiunii in Egipt, a candidat la functia de pontifex maximus, cheltuind multi bani pentru aceasta; calculind marimea datoriei contractate, cind a plecat dimineata la comitii, se zice ca i-ar fi spus mamei sale ca nu va reveni acasa decit in calitate de pontifex. I-a depasit atit de mult pe cei doi competitori ai sai, mult mai putemici decit el prin virsta si demnitate, incit a obtinut mai multe voturi in triburile lor decit fiecare dintre ei in toate triburile. 14. fn cali- tate de pretor, cind a fost descoperita conjuratia lui Catilina, iar Senatul in unanimitate a hotarit pedeapsa capitala pentru20 SUETONIUS complici, a fost singurul care a cerut arestarea si incarcerarea lor in municipii si confiscarea averilor, ba chiar le-a inspirat 0 asemenea teama celor care cereau pedepse mai grele, aratindu-le acestora cu insistent la ce ura se vor expune in viitor din partea plebei romane, incit consulul desemnat Decimus Silanus, deoarece ii era rusine sa-si schimbe opinia, nu s-a sfiit sa o modereze prin interpretare, ca si cum opinia sa ar fi fost Tecep- tata mai grav decit intentionase el. 2. Caesar ar fi reusit sa-si impuna punctul de vedere, daca discursul lui Marcus Cato n-ar fi restabilit hotarirea unei adunari devenite ezitante. $i nici macar atunci n-a incetat s4 se opuna pedepsei capitale, pina cind garda pentru paza senatului, formata din cavaleri romani, nu |-a amenintat cu moartea, indreptindu-se spre el cu sabiile scoase; in ace] moment cei din apropierea Jui l-au parasit deodata si abia citiva l-au protejat cu corpurile si togele lor Atunci, inspaimintat, nu numai ca a incetat s&-si sustina punctul de vedere, dar chiar s-a abtinut in restul anului s4 mai participe la sedintele senatului. 15. in prima zi a preturii I-a convocat pe Quintus Catulus, pentru a-i cere socoteala in fata poporului in legatura cu refacerea Capitoliului, si a promulgat o lege prin care transfera in miinile altuia lucrarile; insa fata de inegalitatea fortelor sale in comparatie cu cele puse in miscare de optimati, pe care ii vedea abandonind imediat primirea noilor consuli, dind navala in numar mare si hotariti sa-i opuna rezisten{a, a lasat de o parte si aceasta tentativa. 16. L-a sustinut cu indirjire in calitate de aparator pe tribunul plebei Caecilius Metellus care propunea legi revolutionare, in pofida intercesiunii colegului, pina cind amindoi au fost exclusi de la administrarea statului printr-un decret al senatorilor. Nemaiindraznind sa ramina in functie si sa prezideze complete de judecata, cind a inteles ca adversarii s4i sint pregatiti sa-i interzica accesul prin forta armelor, si-a licentiat lictorii, si-a aruncat toga pretexta si s-a refugiat acasa spre a evita conjunctura defavorabila. 2. Doua zile mai tirziu, a domolit multimea care, spontan, s-a adunat gi i-a promis zgomotos ajutor pentru redobindirea demnitatii. Cum toate acestea s-au produs in chip neasteptat, senatul, adunat in VIETILE CELOR DOISPREZECE CEZARI 21 mare graba datorita razmeritei, i-a adus multumiri hui Caesar prin fruntasii cetatii si, chemindu-l la senat, |-a laudat in cuvinte pom- poase si |-a restabilit in functie, anulind decretul emis mai inainte. 17. Apoi a intrat in alta incurcatura, deoarece a fost citat intre complicii lui Catilina; a fost chemat in fata cvestorului Novius Niger datorité denuntului lui Lucius Vettius si in senat de catre Quintus Curius; acestuia, deoarece fusese primul care dezvaluise planurile conjuratilor, i se acordasera rasplati publice. Curius pretindea ca detine informatii de la Catilina, iar Vettius promitea ca va produce scrisoarea olografa a lui Caesar catre Catilina. 2. Caesar, socotind ca nu poate tolera aceasta acuzatie, dupa ce, invocind marturia lui Cicero, a aratat ca el insusi pro- dusese dovezi despre conjuratie, a actionat astfel incit nu i-au mai fost acordate lui Curius rasplatile; pe Vettius, dupa ce i-au fost rapite bunurile, dupa ce a fost batut si aproape sfisiat in adunarea care a avut loc in fata rostrelor, l-a aruncat in puscarie; l-a arestat si pe cvestorul Novius, deoarece a acceptat ca un magistrat superior s& fie acuzat in fata sa. 18. in urma preturii a obfinut prin tragere la sorti Hispania; cum creditorii il retineau, a scapat de ei prin interventia unui garant; apoi a plecat, in pofida obiceiului si a legii, inainte de indeplinirea formalitatilor: nu este sigur daca a plecat astfel de teama procesului ce i se pregatea ca simplu particular, sau daca spre a veni in ajutorul aliatilor care solicitau sprijin; imediat ce provincia a fost pacifi- cata, a plecat cu aceeasi graba fara sd-si astepte succesorul, pretinzind simultan triumful si candidatura la consulat. 2. Dar, cum, prin hotarirea comitiilor, alegerile fusesera stabilite si nu putea candida decit daca venea la Roma ca particular si cum incercarea sa de a objine o derogare s-a izbit de opozitia multora, a fost constrins sa renunte la triumf, pentru a nu fi exclus de la consulat. 19, Dintre cei doi competitori ai sai la consulat, Lucius Lucceius si Marcus Bibulus, si ]-a asociat pe Lucceius con- venind ca acesta, deoarece avea o mai mica trecere, dar era foarte bogat, sa promita centuriilor bani in numele amindurora; cind optimatii au aflat acest lucru, i-a cuprins teama ca nu vor mai avea nici o influenta, daca in magistratura suprema cei doi22 SUETONIUS colegi vor actiona in acord; in consecinta, au luat initiativa ca Bibulus sa promita aceleasi sume de bani; majoritatea optimatilor au contribuit cu bani si de data asta nici macar Cato n-a respins inifiativa, socotind-o utila statului. 2. Asadar, Caesar a fost ales consul impreuna cu Bibulus. Din acelasi motiv optimatii s-au straduit sa le fie atribuite viito- tilor consuli provincii de mica importanta, adica impadurite si cu pasuni. Iritat in cel mai inalt grad de insulta adusa, Caesar si 1-a asociat prin toate mijloacele pe Gnaeus Pompeius; acesta fusese si el jignit de senatori, deoarece, in ciuda faptului ca regele Mithridates fusese invins, ei intirziau recunoasterea actelor sale; Caesar i-a impacat pe Pompeius si pe Marcus Crassus, vechi inamici din vremea consulatului lor, cind guver- nasera impreuna fiind intr-o permanenta discordie. A realizat intelegerea sa nu se ia vreo decizie care sa-i fi displacut vreunuia dintre cei trei. 20. Imediat ce si-a inaugurat consulatul, Caesar a fost primul care a luat decizia redactarii si publicarii actelor zil- nice ale senatului si ale poporului roman. A restabilit chiar si vechiul obicei ca in lunile in care nu avea fascii, sa-1 preceada ordonante, iar lictorii sé-1 urmeze. Cind a promulgat legea agrara, deoarece colegul se opunea, l-a izgonit din for cu forta armelor; a doua zi Bibulus s-a plins in senat; dar, cum nu s-a gasit nimeni care sa indrazneasca sa puna in discutie o aseme- nea tulburare a ordinii publice sau sa propuna vreo hotarire, cum se mai facuse in situatii mai putin grave, Bibulus a fost adus intr-o asemenea stare de disperare, incit, pina la iesirea din functie, a stat retras acasa si n-a mai comunicat decit prin edicte. 2. Din acel moment un singur om a guvemat, dupa bunul lui plac; unii indivizi spirituali, cind iscaleau vreun act pentru a depune marturie, scriau in bataie de joc ca faptul s-a produs nu in timpul consulatului lui Caesar si al lui Bibulus, ci in cel al lui Tulius si al lui Caesar, numindu-l de doua ori pe acelasi cu nomen-ul $i cognomen-ul sau; s-au raspindit si aceste versuri: De curind nimic n-a mai fost facut de Bibulus, ci de Caesar: nu-mi amintese nimic facut de consulul Bibulus. VIETILE CELOR DOISPREZECE CEZARI 23 3. Caesar a impartit fara tragere la sorti la douazeci de mii de cetateni care aveau trei sau mai multi copii Cimpul Stelat, consacrat de stramosi, si ogoru] campan, lasat pina atunci in arenda in folosul statului. Publicanilor care fi cereau o reducere a arendei le-a diminuat darile cu 0 treime, dar, ca sa nu liciteze prea nemasurat la arendarea noilor impozite, i-a avertizat public. - Era extrem de generos cu dorintele tuturor, nimeni neindraznind sa-l contrazica, iar, daca cineva incerca, il oprea prin forta. 4. Cind Marcus Cato |-a interpelat, a poruncit licto- tilor sa-] scoata din senat si sa-1 duca in temnita. Pe Lucius Lucullus, care-i opunea rezistenta cu prea multa libertate, l-a inspaimintat atit de mult prin calomniile puse in circulatie, incit acesta s-a aruncat la picioarele sale. Deoarece intr-un proces Cicero s-a plins de nenorocirea timpurilor, Caesar |-a transferat in aceeasi zi, la ora a noua, pe Publius Clodius, inamicul oratorului, din senat in rindurile plebei, fapt pe care Clodius il incercase pina atunci zadamic. in sfirsit, impotriva tuturor adver- sarilor a cumparat un denunf{ator care a declarat ca unii din ei ii cerusera sa-I asasineze pe Pompeius; denunfatorul a aparut pe tribuna si, in baza indicatiilor lui Caesar, i-a desemnat pe insti- gatorii la crima; dar cind, numindu-! pe unul si altul, s-a incur- cat si a dat nastere la banuieli, Caesar, se zice, pierzindu-si nadejdea in succesul actiunii, l-a otravit pe denuntator. 21. Tot pe atunci Caesar s-a casatorit cu Calpumia, fiica lui L. Piso, cel care urma s4-i succeada Ja consulat, iar pe fiica sa Julia a maritat-o cu Gnaeus Pompeius, repudiindu-l pe logodni- cul ei Servilius Caepio, cu ajutorul neprecupetit al caruia el Teusise mai inainte sa-] neutralizeze pe Bibulus. Dupa ce s-a inrudit cu Pompeius, i-a cerut acestuia mai intii parerea in senat, desi pina atunci i-o ceruse primul lui Crassus, iar traditia impunea Ca ordinea sa fie cea stabilita de consul la kalendele lui ianuarie. 22. Asadar, sustinut de socru si de ginere, el a ales din toate provinciile Galliile, care i se pareau prin avantajele oferite si prin: situatia lor o buna ocazie pentru triumfuri. La inceput a primit,24 SUETONIUS prin legea Vatinia, Gallia Cisalpina si Hlyricum; apoi, prin hotarirea senatului, a primit Gallia Comata; senatorii s-au temut ca, daca nu i-o acorda ei, i-ar fi acordat-o poporul. 2. Bucuros la culme, nu s-a mai putut stapini ca, putine zile mai tirziu, in plin senat sa se laude ca a dobindit tot ce a vrut, in ciuda opozitiei si lamentatiilor adversarilor sai, ca de aici inainte poate sa salte pe capetele tuturor; cind un senator i-a replicat spre a-] insulta ci o femeie greu poate face asa ceva, a raspuns in bataie de joc ca Semiramida a domnit odinioara in Siria si ca amazoanele au stapinit mare parte a Asiei. 23. La iesirea din consulat pretorii Gaius Memmius si Lucius Domitius au depus un raport despre actele anului prece- dent; Caesar a inaintat raportul senatului; dar, cum acesta nu a intrat pe ordinea de zi si s-au pierdut trei zile in dispute vane, a plecat in provincie. Imediat dupa aceea cvestorul sau a fost dat in judecata; el insusi a fost chemat in judecata de catre tribunul plebei Lucius Antistius; a reusit totusi prin intermediul colegiu- lui tribunilor sa nu fie inculpat, sub motivul ca lipsea din Roma in interesul statului. 2. Pentru siguranta sa in viitor, a facut mari eforturi sa si-i oblige pentru totdeauna pe magistrafii anuali, iar dintre candidati sa nu-i ajute pe alti decit pe cei care ii promise- sera ca il vor apara pe toata durata absentei sale; n-a ezitat sa pretinda pentru intarirea intelegerii juramint si chiar un angaja- ment scris. 24. Dar, deoarece Lucius Domitius, candidat la con- sulat, l-a amenintat public ca el, cind va fi consul, va duce la bun sfirgit ceea ce nu putuse realiza ca pretor si ii va retrage armata, Caesar i-a convocat pe Crassus si pe Pompeius in orasul Luca al provinciei sale, pentru ca ei sa gaseasca alta solutie pentru consulat si s-1 distruga pe Domitius; au stabilit ca lui Caesar sa-1 fie prelungita comanda militara pentru cinci ani. 2. in baza acestei intelegeri, Caesar s-a dus la legiunile care-i fusesera acor- date de stat; a mai recrutat altele trei pe cheltuiala proprie: una dintre acestea era constituita din transalpini - era numita cu un cuvint galic Alauda — formati si organizati conform disciplinei si civilizatiei romane; mai tirziu le-a acordat tuturor acestora cetatenia romana. 3. Din acel moment n-a evitat nici 0 ocazie de VIETILE CELOR DOISPREZECE CEZARI 25 a purta razboi, chiar si razboaie nedrepte si riscante, distrugind atit neamuri aliate, cit si periculoase si salbatice; in fata acestei stari de fapt senatul a decretat trimiterea unor delegati pentru a constata situatia din Gallia; unii s-au gindit chiar ca Caesar tre- buie predat dusmanilor. Dar, cum deznodamintul i-a fost favora- bil, a obtinut mai dese rugaciuni publice, decit oricine. 25. Timp de noua ani cit a beneficiat de comanda militara a savirsit urmatoarele: a transformat in provincie, cu exceptia cetatilor aliate si a celor care binemeritasera din partea Romei, intreaga Gallie care este cuprinsa de muntii Pirinei, Alpi si muntele Cevena, de fluviile Rin si Ron si care are o circumferinta de aproximativ trei milioane doua sute de mii de pasi; a impus Galliei un impozit anual de patruzeci de milioane de sesterti. 2. A fost primul din- tre romani care a aruncat un pod peste Rin si care i-a zdrobit pe germani in batalii foarte mari; i-a atacat si pe britani, popor necunoscut pina atunci, si, dupa ce i-a infrint, le-a impus tribut si ostatici; intre atitea succese nu a inregistrat decit trei esecuri: in Britannia flota i-a fost aproape distrusa de furtuna, in Gallia, la Gergovia, o legiune a fost decimata, in Germania legatii Titurius si Aurunculeius au fost ucisi miseleste. 26. in acelasi interval de timp a pierdut-o mai intii pe mama sa, apoi pe fiica sa si nu mult dupa aceea pe un nepot. intre acestea, in timp ce statul era constemat de uciderea lui Publius Clodius, pe cind senatul se gindise sa fie numit un singur consul si lansase numele lui Gnaeus Pompeius, a actionat cu ajutorul tribunilor plebei, care voiau sa fie colegul lui Pompeius, ca mai degraba sa propuna poporului sa aiba dreptul sa candideze in absenta pentru un al doilea consulat, atunci cind comanda sa va fi pe punctul sa inceteze; dorea acest lucru pentru a nu fi obligat sa paraseasca prea repede un razboi inca neincheiat. 2. Cind a obtinut aceasta favoare, si-a facut planuri mai mari si, plin de sperante, nu si-a precupetit generozitatea si nu s-a dat inapoi de la nici o inda- torire publica sau particulara. A inceput s4 construiasca din prazile de razboi un for al carui teren a costat peste o suta de milioane de sester{i. A promis poporului daruri, jocuri de gladiatori si banchete publice in memoria fiicei sale, ceea ce26 SUETONIUS inaintea lui nu facuse nimeni. Pentru a conferi mai mare atractie banchetelor, desi totul era facut in macelarii, a pregatit multe si la el acasa. 3. Ori de cite ori gladiatori cunoscufi se luptau in fata unui public ostil, poruncea sa fie scosi din arena cu forta si pusi la dispozitia sa. Pe gladiatorii debutanti ii instruia in minuirea armelor nu in scoli si cu ajutorul unor maestri de scrima, ci in case particulare cu ajutorul cavalerilor si chiar a senatorilor experti in arme, straduindu-se prin rugaminti, cum rezulta din scrisorile sale, sa se ocupe de pregatirea fiecaruia $i sa-i invete personal regulamentul. A dublat pentru totdeauna solda legiu- nilor. Ori de cite ori a existat griu din abundenta, I-a distribuit fara limita si masura, si din cind in cind a oferit fiecaruia cite un sclav din prada de razboi. 27. Pentru a-si mentine legaturile de rudenie si prietenie cu Pompeius, i-a oferit acestuia mina nepoatei sorei sale Octavia, care fusese miéaritata cu Gaius Marcellus, iar el insusi a cerut-o in casatorie pe fiica lui Pompeius care ii era destinata lui Faustus Sulla. Pe cei din antu- rajul lui Pompeius si mare parte din senat si-i avea obligati prin imprumuturi fara dobinda sau cu dobinda moderata, iar cind cetateni apartinind celorlalte ordine veneau la el, fie in urma unei invitatii, fie din proprie inifiativa, ii rasplatea, fara sa omita libertii si sclavii lor, cu conditia s4 se bucure de influenta fata de stapinii si patronii lor. 2. In aceste condifii el a devenit unicul si cel mai eficace ajutor pentru inculpati si debitori, pentru tinerii risipitori, cu exceptia celor coplesiti de prea grave acuzatii de crima sau care erau mult prea saraci sau prea risipitori pentru a-i putea sprijini; acestora le spunea ca singura solutie pentru ei este un razboi civil. 28. A depus acelasi efort pentru a-i cistiga de partea sa pe regii si provinciile de pe tot intinsul pamintului, unora oferindu-le in dar mii de prizonieri, altora trimifindu-le trupe auxiliare unde voiau si ori de cite ori voiau, fara a tine seama de autoritatea senatului si a poporului roman; in plus a impodobit cele mai mari orase din Italia, Gallia, Hispania, chiar gi pe cele ale Asiei $i Greciei cu monumente splendide. 2. in sfirsit, dupa ce toti fusesera uimiti si se intrebau ce urmareste, Marcus Claudius Marcellus, consulul, anuntind intr-un edict ca VIETILE CELOR DOISPREZECE CEZARI 27 va actiona in chestiuni de stat extrem de grave, a facut un raport senatului cerindu-i sa-i desemneze un succesor lui Caesar inainte de termen, deoarece prin incheierea razboiului pacea era resta- bilita, iar armata invingatoare trebuia lasata la vatra; afirma ca nu poate fine seama de o candidatura in absenta, deoarece plebicistul fusese abrogat de Pompeius. 3. S-a intimplat ca Pompeius, propunind legea cu clauza prin care se interzicea can- didatura in absenta, din neglijenta uitase sa-1 excepteze pe Caesar si corectase eroarea doar dupa ce legea fusese sapata pe table de bronz si depusa la arhiva. Marcellus, nemultumit numai cu faptul ca i-a luat fui Caesar provinciile si privilegiul, a cerut senatului sa li se ridice cetatenia romana celor care se asezasera in colonia Novum Comum in baza legii Vatinia, sub motiv ca le-a fost acordata in chip demagogic si peste prevederile legii. 29, Caesar, impresionat de toate acestea si socotind ca este mai greu sa decazi din pozitia de fruntas al cetatii in pozitia a doua decit din a doua in ultima — se zice ca a fost auzit adesea facind aceasta afirmatie — , s-a opus din toate fortele acestor initiative, fie prin vetoul tribunilor, fie prin intermediul celuilalt consul, Servius Sulpicius. In anul urmator, cind Gaius Marcellus, care ii succedase la consulat varului sau Marcus, a reluat atacul, Caesar si i-a Juat ca aparatori in schimbul unor mari sume de bani pe consulul Aemilius Paulus si pe Gaius Curio, cel mai vio- lent tribun. 2. Dar, cind a observat ca actiunea impotriva sa se duce cu mai mare energie si ca au fost desemnati consuli din partida adversa, a cerut senatului printr-o scrisoare sa nu-i fie Tetras ceea ce fi acordase poporul sau sa li se ordone tuturor comandantilor sa-si paraseasca armatele. Era convins, cum se crede, ca, de indata ce ii va conveni, ii va fi mai usor lui sa-si convoace veteranii decit lui Pompeius sa-si recruteze noi soldati. Cu toate acestea a oferit adversarilor sai un acord prin care lui sa-i fie concedate doua legiuni si Gallia Cisalpina sau o legiune si Iyricum pina sa devina consul, fiindu-i lasate 1a vatra opt legiuni si luata Gallia Transalpina. 30. Dar, cum senatul nu inter- venea in acest sens, iar adversarii refuzau incheierea vreunui acord politic, a trecut in Gallia Citerior si s-a oprit la Ravenna28 SUETONIUS unde, dupa ce a prezidat tribunale, avea de gind sa razbune prin forta armelor pe tribunii plebei, daca senatul, in ciuda vetoului acestora, ar fi luat o decizie grava impotriva lui. 2. Acesta a fost pretextul lui Caesar de declansare a razboiu- lui civil; se pare insa ca altele au fost cauzele reale. Gnaeus Pompeius afirma adesea ca, deoarece Caesar nu-si putuse desavirsi opera inceputa si nu putea implini prin forte proprii sperantele poporului — pe care el insusi le stimise la venirea sa —, a dorit si produca o confuzie generala. 3. Altii sustin ca s-a temut s4 nu fie constrins sa dea socoteala de faptele pe care le savirsise in timpul primului sau consulat in pofida auspiciilor, a legilor si a vetourilor. M. Cato de asemenea declarase sub prestare de juramint ca il va denunta de indata ce isi va conce- dia armata; se faceau anunturi publice ca, daca s-ar intoarce ca particular, va fi judecat, ca si Milo, intr-o instanta inconjurata de soldati; 4. Asinius Pollio da mai multa greutate acestei ipoteze, cind afirma ca Caesar, vazindu-i la batalia de la Pharsalus pe adversarii sai ucisi si prabusiti la pamint, a exclamat: ,,au vrut-o; eu Gaius Caesar, cu toate faptele stralucite savirsite, as fi fost condamnat, daca n-as fi apelat la sprijinul armatei!“ Unii sustin ca, fiind cuprins de obisnuinta puterii, s-a folosit de prima ocazie pentru a dobindi intiietatea, fapt pe care-I dorise cu pasiune din prima tinerete. Se pare ca aceasta era si parerea lui Cicero cind ~ scrie in cartea a treia din De oficiis ca intotdeauna Julius Caesar ' avea pe buze versurile din Fenicienele lui Euripides pe care le-a tradus el insusi in felul urmator: daca dreptul trebuie violat, sa fie violat pentru a domni; in orice alta situafie sa cultivi pietatea. 31. Dupa ce i s-a anun{at ca le-a fost retras tribunilor drep- tul de veto si ca acestia au parasit Roma, a trimis imediat, pe ascuns, cohorte; ca sa nu dea nastere la nici o banuiala, a partici- pat Ja un spectacol public, pentru a abate atentia, a examinat modul in care urma sa fie construita o scoala de gladiatori si a luat parte, ca de obicei, la un banchet cu multa lume. 2. Apoi, la VIETILE CELOR DOISPREZECE CEZARI 29 apusul soarelui, a inhamat niste catiri de la moara vecina la carul sau si a plecat pe un drum laturalnic cu putina lume. $i cum, din lipsa de lumina, a gresit drumul, a trebuit s4 rataceasca pina in zori cind, gasind o calauza, a reusit sa ajunga la destinatie pe jos pe o poteca. Mergind cu cohortele pina la riul Rubicon, care constituia granita provinciei sale, a ezitat putina vreme si, luind in calcul toate consecintele, s-a intors catre cei mai apropiati spunind: ,,inca mai putem sa ne intoarcem, daca trecem podul, armele le vor hotari pe toate“. 32. O aparitie fantastica I-a decis pe Caesar care inca mai ezita: o persoana de o statura si forma deosebita s-a ivit in apropiere pe neasteptate cintind din nai; spre a-l asculta s-au adunat in afara de pastori si foarte multi soldati din posturile de paza, intre care si trompetisti; aratarea i-a luat unuia trompeta si s-a indreptat spre fluviu; indicind astfel armatei drumul, s-a dus pe celalalt mal. Atunci Caesar a spus: ,,sa mergem acolo unde ne cheama aparitiile zeilor si nedreptatea dusmanilor nostri; zaturile au fost aruncate™. 33. Astfel a trecut armata; dupa ce au fost primiti tribunii plebei, care, izgoniti din Roma, i se alaturasera, a cerut credinta soldatilor intr-o adunare, plingind si rupindu-si hainele de Ja piept. Se crede chiar ca a promis fiecarui soldat rangul de cavaler, dar ipoteza se bazeaza pe o eroare. in realitate, in timpul discursurilor si al indemnurilor, arata adesea inelul miinii sale stingi afirmind ca nu va ezita sa renunfe la inelul sau pentru a-i satisface pe cei care-i vor apara onoarea; insa soldatii aflati in ultimul rind, care-] puteau mai usor vedea decit auzi pe ora- tor, i-au atribuit cuvinte pe care doar le banuiau, urmarindu-i gesturile; astfel s-a raspindit zvonul ca a promis tuturor drep- tul la inelul ecvestru si la cei patru sute de mii de sesterti. 34. Succesiunea celor mai de seama fapte savirsite apoi a fost, Spusa pe scurt, urmatoarea. A ocupat Picenum, Umbria, Etruria si l-a supus pe Lucius Domitius care, in dezordinea generala, fusese numit succesorul lui Caesar si avea garnizoana la Corfinium; apoi s-a indreptat de-a lungul tarmului Adriaticii spre Brundisium, unde consulii si Pompeius se refugiasera pentru a30 SUETONIUS trece spre Grecia cit mai repede. 2. Deoarece eforturile de a-i opri au fost zadarnice, s-a indreptat spre Roma unde a discutat in senat situatia politica; apoi, a atacat fortele principale ale lui Pompeius care se aflau in Hispania sub comanda legatilor M. Petreius, L. Afranius si M. Varro, declarindu-le partizanilor sai cael se duce impotriva unei armate fara comandant si ca apoi va reveni impotriva comandantului fara armata, Si, desi la asediul Massiliei, care ii inchisese portile, s-a aflat in mari dificultati care 1-au intirziat, a reusit s4 depaseasca toate obstacolele. 35. De aici a Tevenit la Roma, a trecut in Macedonia, ]-a zdrobit pe Pompeius la Pharsalus, dupa ce I-a hartuit timp de patru luni; apoi, |-a urmarit pind la Alexandria unde I-a gasit asasinat; cu tegele Ptolemeu, care i-a intins multe curse, a purtat un razboi dificil intr-un loc si un anotimp defavorabile, caci s-a luptat in timp de iarna si intre zidurile unui dusman numeros si foarte viclean, in timp ce el insusi era lipsit de mijloace si nepregatit pentru aceasta infruntare. fnvingator, i-a incredintat regatul Egiptului Cleopatrei si fratelui ei minor, temindu-se ca, daca |-ar transforma in provincie romana, nu cumva vreun guvemator ambifios sa provoace rebeliuni. 2. De la Alexandria a trecut in Siria si apoi in Pont, chemat acolo de urgenta din cauza vestilor despre miscatile lui Pharnaces; pe acesta, fiu al lui Mithridates cel Mare, care profitind de situatie declansase o ofensiva antiro- mana si devenise feroce datorita numeroaselor succese Tepurtate, 1-a zdrobit intr-o batalie, a cincea zi dupa sosirea sa, patru ore dupa ce stabilise contactul cu armata dusmana. Adesea el amintea norocul pe care-] avusese Pompeius, caci isi croise faima militara in confruntarea cu un neam atit de lipsit de virtuti militare. Apoi i-a infrint pe Scipio si pe Iuba, care reconstituiau in Africa resturile armatei adverse, iar in Hispania — pe fiii lui Pompeius. 36. in toate razboaiele civile nu a suferit nici o infringere decit prin subaltemii sai: C. Curio a pierit in Africa, C. Antonius a fost luat prizonier in Illyricum, P. Dolabella a pierdut flota in acelasi Ulyricum, Cn. Domitius Calvinus armata in Pont. El insusi a repurtat numai succese si nu a fost pus in dificultate decit de doua ori: o data la Dyrrachium, cind a fost VIETILE CELOR DOISPREZECE CEZARI 31 respins; dar, cum Pompeius nu a exploatat situatia, Caesar a spus despre el ca nu are stiinta invingatorului; a doua oara in Hispania, in timpul ultimei batalii, cind, aflat intr-o situatie disperata, s-a gindit la sinucidere. 37. Dupa incheierea acestor razboaie si-a sarbatorit de cinci ori triumful; dupa infringerea lui Scipio de patru ori in rastim- pul aceleiasi luni, dar in zile diferite, si inca o data dupa infringerea fiilor lui Pompeius. Primul si cel mai stralucitor triumf celebrat a fost cel galic; a urmat cel alexandrin, apoi cel pontic, cel african, in fine cel hispanic, fiecare din ele cu o pompa si accesorii diferite. 2. In ziua triumfului galic aproape ca a fost azvirlit din carul triumfal in urma ruperii osiei in timp ce strabatea cartierul Velabrum, si s-a urcat pe Capitoliu la lumina lampadarelor purtate de-a stinga si dreapta sa de patruzeci de elefanti. in timpul triumfului pontic, intre carele ale- gorice a asezat 0 inscriptie cu trei cuvinte: veni, vidi, vici (,,am venit, am vazut, am invins“), semnalind astfel nu faptele savirsite, ca in cazul celorlalte triumfuri, ci viteza cu care au fost savirsite. 38. Soldatilor vechilor sale legiuni le-a acordat cu titlu de prada fiecaruia in parte optzeci de mii de sesterti, pe linga cei doua mii pe care i-au primit la inceputul razboiului civil. A atribuit si loturi de pamint, dar nu unul lingé altul, pentru a nu fi expulzati vechii proprietari. fn ceea ce priveste poporul, i-a distribuit nu numai zece masuri de griu pe cap de om i tot atitea livre de ulei, ci si trei sute de sesterti fiecaruia, pe care le promi- sese odinioara; pentru a compensa intirzierea a mai adaugat inca o suta de sesterti. 2. A aminat cu un an plata chiriilor care la Roma se ridicau pina la doua mii de sesterti, iar in Italia nu depaseau cinci sute. La toate acestea a adaugat un ospat si o distribuire de carne, iar dupa victoria hispanic doua banchete: dar, cum pe primul ]-a socotit saracacios si nedemn de generozi- tatea sa, cinci zile mai tirziu a oferit altul foarte imbelsugat. 39. A dat spectacole de diferite genun: lupte de gladiatori, Teprezentari teatrale in toate cartierele Romei, si chiar cu actori vorbind toate limbile, de asemenea spectacole de circ, intreceri atletice, o batalie navala. La luptele de gladiatori date in for au