1. La virsta de saisprezece ani si-a pierdut tatal; in anul
urmator, desemnat flamen Dialis, dupa ce a parasit-o pe
Cossutia, membra a unei foarte bogate familii de cavaleri, cu
care fusese logodit cind a imbracat toga pretexta, s-a casatorit cu
Cornelia, fiica lui Cinna, care fusese de patru ori consul; din
aceasta casatorie s-a nascut Iulia. Dictatorul Sulla n-a putut in
nici un chip sa-1 oblige s4-si repudieze sofia. 2. Din acest motiv
Sulla i-a retras functia sacerdotala, zestrea sotiei si mostenirile
de familie; mai mult, l-a considerat in rindul adversarilor, astfel
incit a fost constrins s4-si schimbe ascunzatoarea in fiecare
noapte, desi era grav bolnav din pricina febrei, si sa-si cumpere
cu bani anchetatorii, pina ce a reusit sa-si dobindeasca iertarea
datorita fecioarelor vestale, a lui Mamercus Aemilius si a lui
Aurelius Cotta, prieteni si rude. 3. Este un fapt destul de sigur
ca Sulla s-a opus lunga vreme prietenilor si barbatilor ilustri
care-i cereau sa-] ierte si, cum acestia insistau cu incapatinare, a
exclamat in momentul cedarii, fie in chip profetic, fie in urma
unui rationament: ,,ati invins si il veti avea nevatamat, numai sa
stiti ca omul a carui salvare o doriti cu atita pasiune va fi cindva
spre pieirea factiunii aristocratice, pe care voi impreuna cu mine
0 aparati, caci in Caesar zac multi Marius“.
2. Serviciul militar si l-a inceput in Asia, in cadrul statului
major al lui Marcus Thermus; trimis de acesta cu misiunea de a
concentra flota in Bithynia, s-a oprit la regele Nicomedes; au
circulat zvonuri ca s-ar fi prostituat cu regele; zvonul a fost
amplificat de faptul ca, dupa putine zile, a revenit in Bithynia
sub pretextul achitarii unei datorii pe care o avea fata de un libert16 SUETONTUS
oarecare, client al sau. in restul serviciului militar a repurtat
succese si a fost incoronat cu coroana civica de catre Thermus
cu ocazia cuceririi orasului Mytilene.
3. A fost sub comanda lui Servilius Isauricus in Cilicia, dar
pentru scurta vreme, caci, la aflarea mortii lui Sulla si in speranta
noilor diversiuni declansate de Marcus Lepidus, s-a intors in
graba la Roma. Cu toate acestea nu a intrat in combinatie cu
Lepidus, desi i se facusera propuneri ispititoare, deoarece nu se
incredea in inteligenta acestuia si nici in oportunitatea momen-
tului, pe care-] socotea mai putin favorabil decit se credea.
4. Dupa ce discordiile civile s-au stins, l-a atacat in justitie
pentru coruptie pe Cornelius Dolabella, fost consul incununat cu
insemnele triumfale; cind acesta a fost absolvit de invinuire, a
hotarit s4 se retrag4 la Rhodos, atit pentru a evita ura, cit si pen-
tru a se concentra in liniste si odihna asupra invataturii lui
Apollonios Molon, pe atunci cel mai celebru profesor de
retorica. fn timp ce se indrepta spre Rhodos, in lunile de iarna,
a fost capturat de pirati pe linga insula Pharmacussa si a ramas
la ei, nu fara a fi indignat la culme, timp de patruzeci de zile,
avind cu sine doar un medic si doi slujitori de casa; 2. pe ceilalti,
prieteni si sclavi, ii trimisese inapoi de la inceput, pentru a-i
aduce banii necesari rascumpararii. Dupa ce a platit cincizeci de
talanti, debarcat pe tarm, n-a avut pic de liniste pina nu a organi-
zat o flota cu care i-a urmarit pe pirati, a pus mina pe ei si le-a
aplicat pedeapsa cu care ii amenintase adesea ca in joaca in
timpul captivitatii. Cum regele Mithridates devasta regiunile
invecinate regatului sau, Caesar, pentru a nu da impresia ca se
afla in inactivitate cind aliatii se afla in primejdie, a parasit
Rhodosul, a trecut in Asia, a concentrat trupe auxiliare, l-a
izgonit pe generalul regelui si a mentinut in credinta cetatile care
ezitau si erau nesigure.
5. Ca tribun militar — prima demnitate pe care a dobindit-o
in baza sufragiului popular dupa revenirea la Roma —i-a spri-
jinit pe initiatorii actiunii de restabilire a prerogativelor tribunilor
plebei, pe care Sulla le diminuase. in urma propunerii lui Plotius,
a obfinut chiar si pentru L. Cinna, fratele sotiei sale, si pentru cei
VIETILE CELOR DOISPREZECE CEZARI 17
Care impreuna cu acesta, urmindu-| pe Lepidus, se refugiasera la
Sertorius, dupa uciderea consulului in cursul discordiilor civile,
restabilirea cetateniei romane; cu aceasta ocazie Caesar a tinut
un discurs despre acest subiect.
6. in calitate de cvestor a rostit elogiul funebru la moartea
matusii sale Julia si la cea a sotiei sale, Cornelia, conform
traditiei, in fata rostrelor. in discursul tinut pentru matusa lui s-a
exprimat in urmatorii termeni despre originea ei si a tatalui sau:
»familia dinspre partea mamei a matusii mele Iulia se trage din
regi, cea a tatalui este inrudita cu zeii nemuritori. Caci Reges
Marcii descind din Ancus Marcius, in care familie s-a aflat
mama mea; Tuli, din al caror neam se trage familia noastra, din
zeita Venus. Asadar, in familia noastra exista si sanctitatea
regilor, care stralucesc intre oameni, si sacralitatea zeilor, in
puterea carora se afla regii. 2. Dupa moartea Comeliei s-a
casatorit cu Pompeia, fiica lui Quintus Pompeius, nepoata lui
Lucius Sulla; mai tirziu a divortat de ea, banuind-o de adulter cu
Publius Clodius, despre care circula zvonul ca a patruns la ea
imbracat in haine femeiesti in timpul unei ceremonii religioase
oficiale; zvonul a fost atit de intens, incit senatul a decretat o
ancheta in legatura cu pingarirea ceremoniei.
7. in calitate de cvestor i-a revenit provincia Hispania Ulte-
tior; pe cind se afla in misiune in provincie judecind procese din
insarcinarea pretorului, a ajuns la Gades unde, vazind linga
templul lui Hercule o statuie a lui Alexandru Macedon, a gemut
si a fost aproape dezgustat de propria-i inactivitate, deoarece nu
savirsise nici o fapta memorabila la o virsta la care Alexandru
supusese globul pamintesc; atunci a luat hotarirea de a profita
cit mai curind, la Roma, de circumstanjele prielnice unor fapte
deosebite. 2. Cind a fost tulburat de un vis avut in noaptea de
dinainte — visase ca se culcase cu propria-i mama —, interpretii
i-au dat mari sperante, afirmind ca i se prevestea stapinirea
asupra globului pamintesc, deoarece mama, pe care o vazuse
unita cu sine, nu era alta decit pamintul, care este socotit parin-
tele tuturor. 8. Parasind provincia inainte de termen, a vizitat
coloniile care se agitau pentru dobindirea cetateniei romane si,18 SUETONIUS
daca n-ar fi retinut consulii pentru scurta vreme legiunile recru-
tate in Cilicia, ar fi indemnat coloniile sa fie mai indraznete in
cererea lor.
9. A facut apoi tentative mai mari la Roma: cu putine zile
inainte de a-si inaugura edilitatea, a aparut banuiala ca ar fi
conspirat impreuna cu consularul Marcus Crassus, de asemenea
cu Publius Sulla $i Lucius Antonius, amindoi condamnati pentru
frauda electorala dupa alegerile de consuli; conjuratii ar fi hotarit
sa atace senatul in anul urmator, sa-i ucida pe senatori dupa
bunul Jor plac, s4 impuna dictatura lui Marcus Crassus, Caesar
sa devina comandantul cavaleriei, iar, dupa ce statul ar fi fost
supus vointei lor, s4 le restituie lui Publius Sulla si Lucius
Antonius consulatul. 2. Despre aceasta conjuratie amintesc
Tanusius Geminus in istoria sa, Marcus Bibulus in edicte,
C. Curio, tatal, in discursuri. La acelasi fapt pare ca face aluzie
si Cicero in scrisoarea catre Axius, cind spune ca Iulius Caesar
in timpul consulatului sau a intarit domnia pe care o gindise inca
in timpul edilitatii. Tanusius adauga ca, in ziua hotarita pentru
macel, Crassus, fie din remuscari, fie din teama, n-a intreprins
nimic; nici macar Caesar n-a dat semnalul convenit: se hotarise,
spune Curio, sa-si arunce toga de pe umar. Acelasi Curio, dar si
M. Actorius Naso pretind ca Julius Caesar a conspirat chiar si cu
tinarul Gnaeus Piso, caruia, din pricina banuielilor ca ar
complota la Roma, i s-a acordat provincia Hispania in pofida
regulii incetatenite; s-ar fi stabilit ca, simultan, Piso in provincii
si Caesar la Roma sa declanseze o revolutie; planul a fost
zadarnicit de moartea lui Piso.
10. in calitate de edil, Caesar, in afara de comitium, for si
bazilici, a impodobit chiar si Capitoliul cé porticuri provizorii in
care a expus o parte a operelor de arta pe care fe avea in mare
cantitate. A organizat si vinatori si jocuri impreuna cu colegul
sau, dar si singur, in asa fel incit, desi cheltuielile erau comune,
sa beneficieze singur de popularitate. De aceea colegul sau,
Marcus Bibulus, nu a ascuns faptul ca ,,lui insusi i se intimpla
asemenea lui Polux: desi templul din for este dedicat celor doi
frati gemeni, se numeste numai templul lui Castor; la fel
VIETILE CELOR DOISPREZECE CEZARI 19
generozitatea sa si a lui Caesar este atribuita numai lui Caesar“.
2. Pe linga acestea Caesar a organizat jocuri de gladiatori, dar
uneori cu perechi mai putin numeroase decit cele planificate:
prea ii speriase pe inamicii sai adunind multi gladiatori; in con-
secin{a, numarul lor a fost stabilit prin lege si nimanui nu-i era
permis sa-] depaseasca la Roma.
11. Dupa ce si-a cistigat popularitate in rindul poporului, a
incercat ca, prin intermediul tribunilor, sa-i fie atribuit un man-
dat in Egipt: se ivise ocazia investirii cu puteri extraordinare,
deoarece alexandrinii il izgonisera pe regele Jor, care fusese
numit aliat si prieten de catre senat, iar fapta lor produsese
indignarea poporului roman; n-a reusit sa obtina misiunea din
cauza factiunii aristocratice; spre a putea diminua in orice fel
autoritatea acestei factiuni, a restabilit trofeele lui Gaius Marius
obtinute in urma victoriilor asupra lui Jugurtha, asupra cimbrilor
si teutonilor, trofee care fusesera inlaturate odinioara de catre
Sulla; in ancheta declansata impotriva asasinilor, el i-a inclus
intre acestia si pe cei care in timpul proscriptiilor primisera bani
din tezaurul public, pentru ca denuntasera cetateni romani, in
ciuda faptului ca ei fusesera exceptati de la prevederile legii
Comelia. 12, A determinat pe cineva sa-i intenteze un proces lui
Gaius Rabirius, cel cu ajutorul caruia, citiva ani mai inainte,
senatul il pusese in dificultate pe tribunul rebel Lucius
Satuminus; devenit judecator in urma tragerii la sorti, Caesar J-a
condamunat pe inculpat cu atita pasiune, incit condamnarea i-a
fost acestuia de cel mai mare folos in timpul apelului in fata
poporului. 13. Dupa ce a pierdut speranta obtinerii misiunii in
Egipt, a candidat la functia de pontifex maximus, cheltuind multi
bani pentru aceasta; calculind marimea datoriei contractate, cind
a plecat dimineata la comitii, se zice ca i-ar fi spus mamei sale
ca nu va reveni acasa decit in calitate de pontifex. I-a depasit atit
de mult pe cei doi competitori ai sai, mult mai putemici decit el
prin virsta si demnitate, incit a obtinut mai multe voturi in
triburile lor decit fiecare dintre ei in toate triburile. 14. fn cali-
tate de pretor, cind a fost descoperita conjuratia lui Catilina, iar
Senatul in unanimitate a hotarit pedeapsa capitala pentru20 SUETONIUS
complici, a fost singurul care a cerut arestarea si incarcerarea lor
in municipii si confiscarea averilor, ba chiar le-a inspirat 0
asemenea teama celor care cereau pedepse mai grele, aratindu-le
acestora cu insistent la ce ura se vor expune in viitor din partea
plebei romane, incit consulul desemnat Decimus Silanus,
deoarece ii era rusine sa-si schimbe opinia, nu s-a sfiit sa o
modereze prin interpretare, ca si cum opinia sa ar fi fost Tecep-
tata mai grav decit intentionase el. 2. Caesar ar fi reusit sa-si
impuna punctul de vedere, daca discursul lui Marcus Cato n-ar
fi restabilit hotarirea unei adunari devenite ezitante. $i nici macar
atunci n-a incetat s4 se opuna pedepsei capitale, pina cind garda
pentru paza senatului, formata din cavaleri romani, nu |-a
amenintat cu moartea, indreptindu-se spre el cu sabiile scoase;
in ace] moment cei din apropierea Jui l-au parasit deodata si abia
citiva l-au protejat cu corpurile si togele lor Atunci,
inspaimintat, nu numai ca a incetat s&-si sustina punctul de
vedere, dar chiar s-a abtinut in restul anului s4 mai participe la
sedintele senatului. 15. in prima zi a preturii I-a convocat pe
Quintus Catulus, pentru a-i cere socoteala in fata poporului in
legatura cu refacerea Capitoliului, si a promulgat o lege prin care
transfera in miinile altuia lucrarile; insa fata de inegalitatea
fortelor sale in comparatie cu cele puse in miscare de optimati,
pe care ii vedea abandonind imediat primirea noilor consuli,
dind navala in numar mare si hotariti sa-i opuna rezisten{a, a
lasat de o parte si aceasta tentativa. 16. L-a sustinut cu indirjire
in calitate de aparator pe tribunul plebei Caecilius Metellus care
propunea legi revolutionare, in pofida intercesiunii colegului,
pina cind amindoi au fost exclusi de la administrarea statului
printr-un decret al senatorilor. Nemaiindraznind sa ramina in
functie si sa prezideze complete de judecata, cind a inteles ca
adversarii s4i sint pregatiti sa-i interzica accesul prin forta
armelor, si-a licentiat lictorii, si-a aruncat toga pretexta si s-a
refugiat acasa spre a evita conjunctura defavorabila. 2. Doua zile
mai tirziu, a domolit multimea care, spontan, s-a adunat gi i-a
promis zgomotos ajutor pentru redobindirea demnitatii. Cum
toate acestea s-au produs in chip neasteptat, senatul, adunat in
VIETILE CELOR DOISPREZECE CEZARI 21
mare graba datorita razmeritei, i-a adus multumiri hui Caesar prin
fruntasii cetatii si, chemindu-l la senat, |-a laudat in cuvinte pom-
poase si |-a restabilit in functie, anulind decretul emis mai
inainte. 17. Apoi a intrat in alta incurcatura, deoarece a fost citat
intre complicii lui Catilina; a fost chemat in fata cvestorului
Novius Niger datorité denuntului lui Lucius Vettius si in senat
de catre Quintus Curius; acestuia, deoarece fusese primul care
dezvaluise planurile conjuratilor, i se acordasera rasplati publice.
Curius pretindea ca detine informatii de la Catilina, iar Vettius
promitea ca va produce scrisoarea olografa a lui Caesar catre
Catilina. 2. Caesar, socotind ca nu poate tolera aceasta acuzatie,
dupa ce, invocind marturia lui Cicero, a aratat ca el insusi pro-
dusese dovezi despre conjuratie, a actionat astfel incit nu i-au
mai fost acordate lui Curius rasplatile; pe Vettius, dupa ce i-au
fost rapite bunurile, dupa ce a fost batut si aproape sfisiat in
adunarea care a avut loc in fata rostrelor, l-a aruncat in puscarie;
l-a arestat si pe cvestorul Novius, deoarece a acceptat ca un
magistrat superior s& fie acuzat in fata sa. 18. in urma preturii a
obfinut prin tragere la sorti Hispania; cum creditorii il retineau,
a scapat de ei prin interventia unui garant; apoi a plecat, in
pofida obiceiului si a legii, inainte de indeplinirea formalitatilor:
nu este sigur daca a plecat astfel de teama procesului ce i se
pregatea ca simplu particular, sau daca spre a veni in ajutorul
aliatilor care solicitau sprijin; imediat ce provincia a fost pacifi-
cata, a plecat cu aceeasi graba fara sd-si astepte succesorul,
pretinzind simultan triumful si candidatura la consulat. 2. Dar,
cum, prin hotarirea comitiilor, alegerile fusesera stabilite si nu
putea candida decit daca venea la Roma ca particular si cum
incercarea sa de a objine o derogare s-a izbit de opozitia multora,
a fost constrins sa renunte la triumf, pentru a nu fi exclus de la
consulat. 19, Dintre cei doi competitori ai sai la consulat, Lucius
Lucceius si Marcus Bibulus, si ]-a asociat pe Lucceius con-
venind ca acesta, deoarece avea o mai mica trecere, dar era
foarte bogat, sa promita centuriilor bani in numele amindurora;
cind optimatii au aflat acest lucru, i-a cuprins teama ca nu vor
mai avea nici o influenta, daca in magistratura suprema cei doi22 SUETONIUS
colegi vor actiona in acord; in consecinta, au luat initiativa ca
Bibulus sa promita aceleasi sume de bani; majoritatea
optimatilor au contribuit cu bani si de data asta nici macar Cato
n-a respins inifiativa, socotind-o utila statului.
2. Asadar, Caesar a fost ales consul impreuna cu Bibulus.
Din acelasi motiv optimatii s-au straduit sa le fie atribuite viito-
tilor consuli provincii de mica importanta, adica impadurite si
cu pasuni. Iritat in cel mai inalt grad de insulta adusa, Caesar si
1-a asociat prin toate mijloacele pe Gnaeus Pompeius; acesta
fusese si el jignit de senatori, deoarece, in ciuda faptului ca
regele Mithridates fusese invins, ei intirziau recunoasterea
actelor sale; Caesar i-a impacat pe Pompeius si pe Marcus
Crassus, vechi inamici din vremea consulatului lor, cind guver-
nasera impreuna fiind intr-o permanenta discordie. A realizat
intelegerea sa nu se ia vreo decizie care sa-i fi displacut vreunuia
dintre cei trei. 20. Imediat ce si-a inaugurat consulatul, Caesar a
fost primul care a luat decizia redactarii si publicarii actelor zil-
nice ale senatului si ale poporului roman. A restabilit chiar si
vechiul obicei ca in lunile in care nu avea fascii, sa-1 preceada
ordonante, iar lictorii sé-1 urmeze. Cind a promulgat legea
agrara, deoarece colegul se opunea, l-a izgonit din for cu forta
armelor; a doua zi Bibulus s-a plins in senat; dar, cum nu s-a
gasit nimeni care sa indrazneasca sa puna in discutie o aseme-
nea tulburare a ordinii publice sau sa propuna vreo hotarire, cum
se mai facuse in situatii mai putin grave, Bibulus a fost adus intr-o
asemenea stare de disperare, incit, pina la iesirea din functie, a
stat retras acasa si n-a mai comunicat decit prin edicte.
2. Din acel moment un singur om a guvemat, dupa bunul lui
plac; unii indivizi spirituali, cind iscaleau vreun act pentru a
depune marturie, scriau in bataie de joc ca faptul s-a produs nu
in timpul consulatului lui Caesar si al lui Bibulus, ci in cel al lui
Tulius si al lui Caesar, numindu-l de doua ori pe acelasi cu
nomen-ul $i cognomen-ul sau; s-au raspindit si aceste versuri:
De curind nimic n-a mai fost facut de Bibulus, ci de Caesar:
nu-mi amintese nimic facut de consulul Bibulus.
VIETILE CELOR DOISPREZECE CEZARI 23
3. Caesar a impartit fara tragere la sorti la douazeci de mii
de cetateni care aveau trei sau mai multi copii Cimpul Stelat,
consacrat de stramosi, si ogoru] campan, lasat pina atunci in
arenda in folosul statului. Publicanilor care fi cereau o reducere
a arendei le-a diminuat darile cu 0 treime, dar, ca sa nu liciteze
prea nemasurat la arendarea noilor impozite, i-a avertizat public. -
Era extrem de generos cu dorintele tuturor, nimeni
neindraznind sa-l contrazica, iar, daca cineva incerca, il oprea
prin forta. 4. Cind Marcus Cato |-a interpelat, a poruncit licto-
tilor sa-] scoata din senat si sa-1 duca in temnita. Pe Lucius
Lucullus, care-i opunea rezistenta cu prea multa libertate, l-a
inspaimintat atit de mult prin calomniile puse in circulatie, incit
acesta s-a aruncat la picioarele sale. Deoarece intr-un proces
Cicero s-a plins de nenorocirea timpurilor, Caesar |-a transferat
in aceeasi zi, la ora a noua, pe Publius Clodius, inamicul
oratorului, din senat in rindurile plebei, fapt pe care Clodius il
incercase pina atunci zadamic. in sfirsit, impotriva tuturor adver-
sarilor a cumparat un denunf{ator care a declarat ca unii din ei ii
cerusera sa-I asasineze pe Pompeius; denunfatorul a aparut pe
tribuna si, in baza indicatiilor lui Caesar, i-a desemnat pe insti-
gatorii la crima; dar cind, numindu-! pe unul si altul, s-a incur-
cat si a dat nastere la banuieli, Caesar, se zice, pierzindu-si
nadejdea in succesul actiunii, l-a otravit pe denuntator.
21. Tot pe atunci Caesar s-a casatorit cu Calpumia, fiica lui
L. Piso, cel care urma s4-i succeada Ja consulat, iar pe fiica sa
Julia a maritat-o cu Gnaeus Pompeius, repudiindu-l pe logodni-
cul ei Servilius Caepio, cu ajutorul neprecupetit al caruia el
Teusise mai inainte sa-] neutralizeze pe Bibulus. Dupa ce s-a
inrudit cu Pompeius, i-a cerut acestuia mai intii parerea in senat,
desi pina atunci i-o ceruse primul lui Crassus, iar traditia
impunea Ca ordinea sa fie cea stabilita de consul la kalendele lui
ianuarie.
22. Asadar, sustinut de socru si de ginere, el a ales din toate
provinciile Galliile, care i se pareau prin avantajele oferite si prin:
situatia lor o buna ocazie pentru triumfuri. La inceput a primit,24 SUETONIUS
prin legea Vatinia, Gallia Cisalpina si Hlyricum; apoi, prin
hotarirea senatului, a primit Gallia Comata; senatorii s-au temut
ca, daca nu i-o acorda ei, i-ar fi acordat-o poporul. 2. Bucuros la
culme, nu s-a mai putut stapini ca, putine zile mai tirziu, in plin
senat sa se laude ca a dobindit tot ce a vrut, in ciuda opozitiei si
lamentatiilor adversarilor sai, ca de aici inainte poate sa salte pe
capetele tuturor; cind un senator i-a replicat spre a-] insulta ci o
femeie greu poate face asa ceva, a raspuns in bataie de joc ca
Semiramida a domnit odinioara in Siria si ca amazoanele au
stapinit mare parte a Asiei.
23. La iesirea din consulat pretorii Gaius Memmius si
Lucius Domitius au depus un raport despre actele anului prece-
dent; Caesar a inaintat raportul senatului; dar, cum acesta nu a
intrat pe ordinea de zi si s-au pierdut trei zile in dispute vane, a
plecat in provincie. Imediat dupa aceea cvestorul sau a fost dat
in judecata; el insusi a fost chemat in judecata de catre tribunul
plebei Lucius Antistius; a reusit totusi prin intermediul colegiu-
lui tribunilor sa nu fie inculpat, sub motivul ca lipsea din Roma
in interesul statului. 2. Pentru siguranta sa in viitor, a facut mari
eforturi sa si-i oblige pentru totdeauna pe magistrafii anuali, iar
dintre candidati sa nu-i ajute pe alti decit pe cei care ii promise-
sera ca il vor apara pe toata durata absentei sale; n-a ezitat sa
pretinda pentru intarirea intelegerii juramint si chiar un angaja-
ment scris. 24. Dar, deoarece Lucius Domitius, candidat la con-
sulat, l-a amenintat public ca el, cind va fi consul, va duce la bun
sfirgit ceea ce nu putuse realiza ca pretor si ii va retrage armata,
Caesar i-a convocat pe Crassus si pe Pompeius in orasul Luca al
provinciei sale, pentru ca ei sa gaseasca alta solutie pentru
consulat si s-1 distruga pe Domitius; au stabilit ca lui Caesar sa-1
fie prelungita comanda militara pentru cinci ani. 2. in baza
acestei intelegeri, Caesar s-a dus la legiunile care-i fusesera acor-
date de stat; a mai recrutat altele trei pe cheltuiala proprie: una
dintre acestea era constituita din transalpini - era numita cu un
cuvint galic Alauda — formati si organizati conform disciplinei
si civilizatiei romane; mai tirziu le-a acordat tuturor acestora
cetatenia romana. 3. Din acel moment n-a evitat nici 0 ocazie de
VIETILE CELOR DOISPREZECE CEZARI 25
a purta razboi, chiar si razboaie nedrepte si riscante, distrugind
atit neamuri aliate, cit si periculoase si salbatice; in fata acestei
stari de fapt senatul a decretat trimiterea unor delegati pentru a
constata situatia din Gallia; unii s-au gindit chiar ca Caesar tre-
buie predat dusmanilor. Dar, cum deznodamintul i-a fost favora-
bil, a obtinut mai dese rugaciuni publice, decit oricine. 25. Timp
de noua ani cit a beneficiat de comanda militara a savirsit
urmatoarele: a transformat in provincie, cu exceptia cetatilor aliate
si a celor care binemeritasera din partea Romei, intreaga Gallie
care este cuprinsa de muntii Pirinei, Alpi si muntele Cevena, de
fluviile Rin si Ron si care are o circumferinta de aproximativ trei
milioane doua sute de mii de pasi; a impus Galliei un impozit
anual de patruzeci de milioane de sesterti. 2. A fost primul din-
tre romani care a aruncat un pod peste Rin si care i-a zdrobit pe
germani in batalii foarte mari; i-a atacat si pe britani, popor
necunoscut pina atunci, si, dupa ce i-a infrint, le-a impus tribut
si ostatici; intre atitea succese nu a inregistrat decit trei esecuri:
in Britannia flota i-a fost aproape distrusa de furtuna, in Gallia,
la Gergovia, o legiune a fost decimata, in Germania legatii
Titurius si Aurunculeius au fost ucisi miseleste. 26. in acelasi
interval de timp a pierdut-o mai intii pe mama sa, apoi pe fiica
sa si nu mult dupa aceea pe un nepot. intre acestea, in timp ce
statul era constemat de uciderea lui Publius Clodius, pe cind
senatul se gindise sa fie numit un singur consul si lansase
numele lui Gnaeus Pompeius, a actionat cu ajutorul tribunilor
plebei, care voiau sa fie colegul lui Pompeius, ca mai degraba sa
propuna poporului sa aiba dreptul sa candideze in absenta pentru
un al doilea consulat, atunci cind comanda sa va fi pe punctul sa
inceteze; dorea acest lucru pentru a nu fi obligat sa paraseasca
prea repede un razboi inca neincheiat. 2. Cind a obtinut aceasta
favoare, si-a facut planuri mai mari si, plin de sperante, nu si-a
precupetit generozitatea si nu s-a dat inapoi de la nici o inda-
torire publica sau particulara. A inceput s4 construiasca din
prazile de razboi un for al carui teren a costat peste o suta de
milioane de sester{i. A promis poporului daruri, jocuri de
gladiatori si banchete publice in memoria fiicei sale, ceea ce26 SUETONIUS
inaintea lui nu facuse nimeni. Pentru a conferi mai mare atractie
banchetelor, desi totul era facut in macelarii, a pregatit multe si
la el acasa. 3. Ori de cite ori gladiatori cunoscufi se luptau in fata
unui public ostil, poruncea sa fie scosi din arena cu forta si pusi
la dispozitia sa. Pe gladiatorii debutanti ii instruia in minuirea
armelor nu in scoli si cu ajutorul unor maestri de scrima, ci in
case particulare cu ajutorul cavalerilor si chiar a senatorilor
experti in arme, straduindu-se prin rugaminti, cum rezulta din
scrisorile sale, sa se ocupe de pregatirea fiecaruia $i sa-i invete
personal regulamentul. A dublat pentru totdeauna solda legiu-
nilor. Ori de cite ori a existat griu din abundenta, I-a distribuit
fara limita si masura, si din cind in cind a oferit fiecaruia cite un
sclav din prada de razboi. 27. Pentru a-si mentine legaturile de
rudenie si prietenie cu Pompeius, i-a oferit acestuia mina
nepoatei sorei sale Octavia, care fusese miéaritata cu Gaius
Marcellus, iar el insusi a cerut-o in casatorie pe fiica lui
Pompeius care ii era destinata lui Faustus Sulla. Pe cei din antu-
rajul lui Pompeius si mare parte din senat si-i avea obligati prin
imprumuturi fara dobinda sau cu dobinda moderata, iar cind
cetateni apartinind celorlalte ordine veneau la el, fie in urma unei
invitatii, fie din proprie inifiativa, ii rasplatea, fara sa omita
libertii si sclavii lor, cu conditia s4 se bucure de influenta fata de
stapinii si patronii lor. 2. In aceste condifii el a devenit unicul si
cel mai eficace ajutor pentru inculpati si debitori, pentru tinerii
risipitori, cu exceptia celor coplesiti de prea grave acuzatii de
crima sau care erau mult prea saraci sau prea risipitori pentru a-i
putea sprijini; acestora le spunea ca singura solutie pentru ei este
un razboi civil. 28. A depus acelasi efort pentru a-i cistiga de
partea sa pe regii si provinciile de pe tot intinsul pamintului,
unora oferindu-le in dar mii de prizonieri, altora trimifindu-le
trupe auxiliare unde voiau si ori de cite ori voiau, fara a tine
seama de autoritatea senatului si a poporului roman; in plus a
impodobit cele mai mari orase din Italia, Gallia, Hispania, chiar
gi pe cele ale Asiei $i Greciei cu monumente splendide. 2. in
sfirsit, dupa ce toti fusesera uimiti si se intrebau ce urmareste,
Marcus Claudius Marcellus, consulul, anuntind intr-un edict ca
VIETILE CELOR DOISPREZECE CEZARI 27
va actiona in chestiuni de stat extrem de grave, a facut un raport
senatului cerindu-i sa-i desemneze un succesor lui Caesar inainte
de termen, deoarece prin incheierea razboiului pacea era resta-
bilita, iar armata invingatoare trebuia lasata la vatra; afirma ca
nu poate fine seama de o candidatura in absenta, deoarece
plebicistul fusese abrogat de Pompeius. 3. S-a intimplat ca
Pompeius, propunind legea cu clauza prin care se interzicea can-
didatura in absenta, din neglijenta uitase sa-1 excepteze pe
Caesar si corectase eroarea doar dupa ce legea fusese sapata pe
table de bronz si depusa la arhiva. Marcellus, nemultumit numai
cu faptul ca i-a luat fui Caesar provinciile si privilegiul, a cerut
senatului sa li se ridice cetatenia romana celor care se asezasera
in colonia Novum Comum in baza legii Vatinia, sub motiv ca
le-a fost acordata in chip demagogic si peste prevederile legii.
29, Caesar, impresionat de toate acestea si socotind ca este mai
greu sa decazi din pozitia de fruntas al cetatii in pozitia a doua
decit din a doua in ultima — se zice ca a fost auzit adesea facind
aceasta afirmatie — , s-a opus din toate fortele acestor initiative,
fie prin vetoul tribunilor, fie prin intermediul celuilalt consul,
Servius Sulpicius. In anul urmator, cind Gaius Marcellus, care
ii succedase la consulat varului sau Marcus, a reluat atacul,
Caesar si i-a Juat ca aparatori in schimbul unor mari sume de
bani pe consulul Aemilius Paulus si pe Gaius Curio, cel mai vio-
lent tribun. 2. Dar, cind a observat ca actiunea impotriva sa se
duce cu mai mare energie si ca au fost desemnati consuli din
partida adversa, a cerut senatului printr-o scrisoare sa nu-i fie
Tetras ceea ce fi acordase poporul sau sa li se ordone tuturor
comandantilor sa-si paraseasca armatele. Era convins, cum se
crede, ca, de indata ce ii va conveni, ii va fi mai usor lui sa-si
convoace veteranii decit lui Pompeius sa-si recruteze noi soldati.
Cu toate acestea a oferit adversarilor sai un acord prin care lui
sa-i fie concedate doua legiuni si Gallia Cisalpina sau o legiune
si Iyricum pina sa devina consul, fiindu-i lasate 1a vatra opt
legiuni si luata Gallia Transalpina. 30. Dar, cum senatul nu inter-
venea in acest sens, iar adversarii refuzau incheierea vreunui
acord politic, a trecut in Gallia Citerior si s-a oprit la Ravenna28 SUETONIUS
unde, dupa ce a prezidat tribunale, avea de gind sa razbune prin
forta armelor pe tribunii plebei, daca senatul, in ciuda vetoului
acestora, ar fi luat o decizie grava impotriva lui.
2. Acesta a fost pretextul lui Caesar de declansare a razboiu-
lui civil; se pare insa ca altele au fost cauzele reale. Gnaeus
Pompeius afirma adesea ca, deoarece Caesar nu-si putuse
desavirsi opera inceputa si nu putea implini prin forte proprii
sperantele poporului — pe care el insusi le stimise la venirea sa —,
a dorit si produca o confuzie generala. 3. Altii sustin ca s-a
temut s4 nu fie constrins sa dea socoteala de faptele pe care le
savirsise in timpul primului sau consulat in pofida auspiciilor, a
legilor si a vetourilor. M. Cato de asemenea declarase sub
prestare de juramint ca il va denunta de indata ce isi va conce-
dia armata; se faceau anunturi publice ca, daca s-ar intoarce ca
particular, va fi judecat, ca si Milo, intr-o instanta inconjurata de
soldati; 4. Asinius Pollio da mai multa greutate acestei ipoteze,
cind afirma ca Caesar, vazindu-i la batalia de la Pharsalus pe
adversarii sai ucisi si prabusiti la pamint, a exclamat: ,,au vrut-o;
eu Gaius Caesar, cu toate faptele stralucite savirsite, as fi fost
condamnat, daca n-as fi apelat la sprijinul armatei!“ Unii sustin
ca, fiind cuprins de obisnuinta puterii, s-a folosit de prima ocazie
pentru a dobindi intiietatea, fapt pe care-I dorise cu pasiune din
prima tinerete. Se pare ca aceasta era si parerea lui Cicero cind ~
scrie in cartea a treia din De oficiis ca intotdeauna Julius Caesar '
avea pe buze versurile din Fenicienele lui Euripides pe care le-a
tradus el insusi in felul urmator:
daca dreptul trebuie violat, sa fie violat pentru a domni;
in orice alta situafie sa cultivi pietatea.
31. Dupa ce i s-a anun{at ca le-a fost retras tribunilor drep-
tul de veto si ca acestia au parasit Roma, a trimis imediat, pe
ascuns, cohorte; ca sa nu dea nastere la nici o banuiala, a partici-
pat Ja un spectacol public, pentru a abate atentia, a examinat
modul in care urma sa fie construita o scoala de gladiatori si a
luat parte, ca de obicei, la un banchet cu multa lume. 2. Apoi, la
VIETILE CELOR DOISPREZECE CEZARI 29
apusul soarelui, a inhamat niste catiri de la moara vecina la carul
sau si a plecat pe un drum laturalnic cu putina lume. $i cum, din
lipsa de lumina, a gresit drumul, a trebuit s4 rataceasca pina in
zori cind, gasind o calauza, a reusit sa ajunga la destinatie pe jos
pe o poteca. Mergind cu cohortele pina la riul Rubicon, care
constituia granita provinciei sale, a ezitat putina vreme si, luind
in calcul toate consecintele, s-a intors catre cei mai apropiati
spunind: ,,inca mai putem sa ne intoarcem, daca trecem podul,
armele le vor hotari pe toate“.
32. O aparitie fantastica I-a decis pe Caesar care inca mai
ezita: o persoana de o statura si forma deosebita s-a ivit in
apropiere pe neasteptate cintind din nai; spre a-l asculta s-au
adunat in afara de pastori si foarte multi soldati din posturile de
paza, intre care si trompetisti; aratarea i-a luat unuia trompeta si
s-a indreptat spre fluviu; indicind astfel armatei drumul, s-a dus
pe celalalt mal. Atunci Caesar a spus: ,,sa mergem acolo unde
ne cheama aparitiile zeilor si nedreptatea dusmanilor nostri;
zaturile au fost aruncate™.
33. Astfel a trecut armata; dupa ce au fost primiti tribunii
plebei, care, izgoniti din Roma, i se alaturasera, a cerut credinta
soldatilor intr-o adunare, plingind si rupindu-si hainele de Ja
piept. Se crede chiar ca a promis fiecarui soldat rangul de
cavaler, dar ipoteza se bazeaza pe o eroare. in realitate, in timpul
discursurilor si al indemnurilor, arata adesea inelul miinii sale
stingi afirmind ca nu va ezita sa renunfe la inelul sau pentru a-i
satisface pe cei care-i vor apara onoarea; insa soldatii aflati in
ultimul rind, care-] puteau mai usor vedea decit auzi pe ora-
tor, i-au atribuit cuvinte pe care doar le banuiau, urmarindu-i
gesturile; astfel s-a raspindit zvonul ca a promis tuturor drep-
tul la inelul ecvestru si la cei patru sute de mii de sesterti.
34. Succesiunea celor mai de seama fapte savirsite apoi a fost,
Spusa pe scurt, urmatoarea. A ocupat Picenum, Umbria, Etruria
si l-a supus pe Lucius Domitius care, in dezordinea generala,
fusese numit succesorul lui Caesar si avea garnizoana la
Corfinium; apoi s-a indreptat de-a lungul tarmului Adriaticii spre
Brundisium, unde consulii si Pompeius se refugiasera pentru a30 SUETONIUS
trece spre Grecia cit mai repede. 2. Deoarece eforturile de a-i
opri au fost zadarnice, s-a indreptat spre Roma unde a discutat
in senat situatia politica; apoi, a atacat fortele principale ale lui
Pompeius care se aflau in Hispania sub comanda legatilor M.
Petreius, L. Afranius si M. Varro, declarindu-le partizanilor sai
cael se duce impotriva unei armate fara comandant si ca apoi va
reveni impotriva comandantului fara armata, Si, desi la asediul
Massiliei, care ii inchisese portile, s-a aflat in mari dificultati care
1-au intirziat, a reusit s4 depaseasca toate obstacolele. 35. De aici
a Tevenit la Roma, a trecut in Macedonia, ]-a zdrobit pe
Pompeius la Pharsalus, dupa ce I-a hartuit timp de patru luni;
apoi, |-a urmarit pind la Alexandria unde I-a gasit asasinat; cu
tegele Ptolemeu, care i-a intins multe curse, a purtat un razboi
dificil intr-un loc si un anotimp defavorabile, caci s-a luptat in
timp de iarna si intre zidurile unui dusman numeros si foarte
viclean, in timp ce el insusi era lipsit de mijloace si nepregatit
pentru aceasta infruntare. fnvingator, i-a incredintat regatul
Egiptului Cleopatrei si fratelui ei minor, temindu-se ca, daca |-ar
transforma in provincie romana, nu cumva vreun guvemator
ambifios sa provoace rebeliuni. 2. De la Alexandria a trecut in
Siria si apoi in Pont, chemat acolo de urgenta din cauza vestilor
despre miscatile lui Pharnaces; pe acesta, fiu al lui Mithridates
cel Mare, care profitind de situatie declansase o ofensiva antiro-
mana si devenise feroce datorita numeroaselor succese Tepurtate,
1-a zdrobit intr-o batalie, a cincea zi dupa sosirea sa, patru ore
dupa ce stabilise contactul cu armata dusmana. Adesea el
amintea norocul pe care-] avusese Pompeius, caci isi croise
faima militara in confruntarea cu un neam atit de lipsit de virtuti
militare. Apoi i-a infrint pe Scipio si pe Iuba, care reconstituiau
in Africa resturile armatei adverse, iar in Hispania — pe fiii lui
Pompeius. 36. in toate razboaiele civile nu a suferit nici o
infringere decit prin subaltemii sai: C. Curio a pierit in Africa,
C. Antonius a fost luat prizonier in Illyricum, P. Dolabella a
pierdut flota in acelasi Ulyricum, Cn. Domitius Calvinus armata
in Pont. El insusi a repurtat numai succese si nu a fost pus in
dificultate decit de doua ori: o data la Dyrrachium, cind a fost
VIETILE CELOR DOISPREZECE CEZARI 31
respins; dar, cum Pompeius nu a exploatat situatia, Caesar a spus
despre el ca nu are stiinta invingatorului; a doua oara in
Hispania, in timpul ultimei batalii, cind, aflat intr-o situatie
disperata, s-a gindit la sinucidere.
37. Dupa incheierea acestor razboaie si-a sarbatorit de cinci
ori triumful; dupa infringerea lui Scipio de patru ori in rastim-
pul aceleiasi luni, dar in zile diferite, si inca o data dupa
infringerea fiilor lui Pompeius. Primul si cel mai stralucitor
triumf celebrat a fost cel galic; a urmat cel alexandrin, apoi cel
pontic, cel african, in fine cel hispanic, fiecare din ele cu o
pompa si accesorii diferite. 2. In ziua triumfului galic aproape
ca a fost azvirlit din carul triumfal in urma ruperii osiei in timp
ce strabatea cartierul Velabrum, si s-a urcat pe Capitoliu la
lumina lampadarelor purtate de-a stinga si dreapta sa de
patruzeci de elefanti. in timpul triumfului pontic, intre carele ale-
gorice a asezat 0 inscriptie cu trei cuvinte: veni, vidi, vici (,,am
venit, am vazut, am invins“), semnalind astfel nu faptele
savirsite, ca in cazul celorlalte triumfuri, ci viteza cu care au fost
savirsite. 38. Soldatilor vechilor sale legiuni le-a acordat cu titlu
de prada fiecaruia in parte optzeci de mii de sesterti, pe linga cei
doua mii pe care i-au primit la inceputul razboiului civil. A
atribuit si loturi de pamint, dar nu unul lingé altul, pentru a nu fi
expulzati vechii proprietari. fn ceea ce priveste poporul, i-a
distribuit nu numai zece masuri de griu pe cap de om i tot atitea
livre de ulei, ci si trei sute de sesterti fiecaruia, pe care le promi-
sese odinioara; pentru a compensa intirzierea a mai adaugat inca
o suta de sesterti. 2. A aminat cu un an plata chiriilor care la
Roma se ridicau pina la doua mii de sesterti, iar in Italia nu
depaseau cinci sute. La toate acestea a adaugat un ospat si o
distribuire de carne, iar dupa victoria hispanic doua banchete:
dar, cum pe primul ]-a socotit saracacios si nedemn de generozi-
tatea sa, cinci zile mai tirziu a oferit altul foarte imbelsugat.
39. A dat spectacole de diferite genun: lupte de gladiatori,
Teprezentari teatrale in toate cartierele Romei, si chiar cu actori
vorbind toate limbile, de asemenea spectacole de circ, intreceri
atletice, o batalie navala. La luptele de gladiatori date in for au