2011marelemente de Analiza Matematica PDF

Nicolae Cotfas Liviu Adrian Cotfas
ELEMENTE DE
ANALIZA MATEMATICA
EDITURA UNIVERSITATII DIN BUCURESTI

Introducere
Analiza matematica este o componenta esentiala a aparatului matematic implicat n

modelele teoretice utilizate n fizica. Nu este posibila o descriere adecvata sistemelor
fizice si ntelegerea proceselor care au loc fara cunoasterea analizei matematice.
Pentru a usura ntelegerea, notiunile si rezultatele noi sunt prezentate ca extinderi

ale unora studiate anterior. In general, punctul de plecare ales este un rezumat
concis al unor notiuni si rezultate studiate n liceu sau exemple concrete adecvate.
Cartea se bazeaza pe cursul predat timp de mai multi ani de primul autor la
Facultatea de Fizica, Universitatea Bucuresti. Notiunile si rezultatele teoretice au
fost amplu ilustrate de al doilea autor prin inserarea unor exercitii si a unor aplicatii
bazate pe programul MATHEMATICA.
Bucuresti, 2010 Nicolae Cotfas

Liviu Adrian Cotfas
5
Cuprins
1 Multimi si functii 11
1.1 Multimi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2 Functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.3 Multimi de numere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2 Siruri si serii 21
2.1 Siruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.2 Siruri de elemente din R2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.3 Spatii normate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.4 Spatii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.5 Spatii prehilbertiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.6 Siruri n spatii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.7 Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.8 Serii n spatii normate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.9 Siruri de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.10 Serii de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.11 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
2.12 Serii trigonometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3 Elemente de topologie. Continuitate 65

3.1 Multimi deschise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
3.2 Multimi nchise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
3.3 Limita unei functii ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3.4 Functii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
3.5 Multimi compacte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
7
8 CUPRINS
3.6 Multimi conexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
4 Functii diferentiabile 87
4.1 Functii reale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
4.2 Functii vectoriale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
4.3 Functii diferentiabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
4.4 Functii reale de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
4.5 Functii vectoriale de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . . . 107
4.6 Derivate partiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
4.7 Diferentiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
4.8 Dezvoltari Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
4.9 Extremele functiilor de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . 120
4.10 Teorema functiilor implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
4.11 Teorema de inversiune locala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
5 Primitive si integrale simple 133

5.1 Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
5.2 Integrala definita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
5.3 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
5.4 Integrale n sensul valorii principale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
5.5 Integrale cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
5.6 Functia a lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
6 Integrale curbilinii 163

6.1 Integrala curbilinie de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
6.2 Integrala curbilinie de al doilea tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
7 Integrale duble 171

7.1 Definitie si proprietati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
7.2 Schimbari de variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
7.3 Formula lui Green . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
7.4 Integrale curbilinii n plan independente de drum . . . . . . . . . . . 186
7.5 Integrale duble improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
CUPRINS 9
8 Integrale de suprafata 193

8.1 Integrala de suprafata de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
8.2 Integrala de suprafata de al doilea tip . . . . . . . . . . . . . . . . . 198
8.3 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
8.4 Integrale curbilinii n spatiu independente de drum . . . . . . . . . . 201
9 Integrale triple 203

9.1 Definitie si proprietati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
9.2 Formula Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207
10 Elemente de analiza complexa 209

10.1 Numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
10.2 Siruri de numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
10.3 Functii complexe de variabila complexa . . . . . . . . . . . . . . . . 216
10.4 Integrala complexa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223
10.5 Serii Laurent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240
10.6 Calculul integralelor cu ajutorul reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . 251
10
Capitolul 1
Multimi si functii
1.1 Multimi
1.1.1 Notiunea de multime are un rol fundamental n analiza. Vom utiliza notatia
xA
citita x apartine lui A, pentru a indica faptul ca x este element al multimii A si
x 6 A
pentru a indica contrariul. Spunem ca A este submultime a lui B si scriem
AB
daca fiecare element al lui A apartine lui B. In caz contrar scriem
A 6 B.
Doua multimi sunt numite egale daca sunt formate din aceleasi elemente
A=B AB si B A.
Multimea care nu contine niciun element, numita multimea vida, este notata cu .
1.1.2 Multimea tuturor submultimilor (partilor) multimii A = {1, 2, 3} este

P(A) = { , {1}, {2}, {3}, {1, 2}, {2, 3}, {1, 3}, {1, 2, 3} }.
Deoarece o multime M cu n elemente are Cnk submultimi cu k elemente rezulta ca
P(M ) are Cn0 + Cn1 + Cn2 + + Cnn = (1 + 1)n = 2n elemente.
11
12 Elemente de Analiza Matematica
1.1.3 Definitie (Operatii cu multimi).

Reuniunea A B = { x | x A sau x B }
Intersectia A B = { x | x A si x B }
Dif erenta A B = { x | x A si x 6 B }
P rodusul cartezian A B = { (x, y) | x A si y B }.
Figura 1.1
1.1.4 Exemplu. Fie A = {1, 2, 3} si B = {3, 5}. Avem

A B = {1, 2, 3, 5} A B = {1, 2}
A B = {3} A B = {(1, 3), (1, 5), (2, 3), (2, 5), (3, 3), (3, 5)}.
Figura 1.2
1.1.5 Exercitiu. Sa se arate ca relatiile

AA=A A (B C) = (A B) C A (B C) = (A B) (A C)
AA=A A (B C) = (A B) C A (B C) = (A B) (A C)
AA= A(B C) = (AB)(AC) A (B C) = (A B) (A C)
au loc oricare ar fi multimile A, B, C.
Multimi si functii 13
1.2 Functii
1.2.1 Definitie. Prin functie (sau aplicatie) se ntelege un ansmblu
f : E F
format din doua multimi
E =domeniul de definitie al functiei,
F =multimea n care functia ia valori
si o lege de corespondenta
E F : x 7 f (x)
prin care fiecarui element din E i se asociaza un unic element din F .
Figura 1.3

In figura 1.3 sunt reprezentate toate functiile de forma f : {0, 1} {2, 3}. Daca E
are n elemente si F are k elemente atunci numarul total de functii f : E F este k n .
1.2.2 Definitie. Fie f : E F o functie si A E, D F submultimi. Multimea
f (A) = { f (x) | x A }
se numeste imaginea (directa) a lui A prin f , iar multimea
f 1 (D) = { x E | f (x) D }
se numeste imaginea reciproca (sau inversa) a lui D prin f .
1.2.3 Exercitiu. Daca f : E F este functie atunci

f (A B) = f (A) f (B) f 1 (C D) = f 1 (C) f 1 (D)
f (A B) f (A) f (B) f 1 (C D) = f 1 (C) f 1 (D)
oricare ar fi submultimile A, B E si C, D F .
1.2.4 Definitie. Functia f : E F este numita injectiva daca la elemente diferite

din E corespund elemente diferite n F , adica daca are loc relatia
x 6= y = f (x) 6= f (y)
echivalenta cu
f (x) = f (y) = x = y.
1.2.5 Exemplu. Functia f : [0, ) [3, ), f (x) = 2x+3 este injectiva deoarece
f (x) = f (y) = 2x + 3 = 2y + 3 = x = y.
1.2.6 Definitie. Functia f : E F este numita surjectiva daca f (E) = F , adica

daca oricare ar fi y F exista x A astfel ncat f (x) = y.
1.2.7 Exemplu. Pentru a analiza surjectivitatea functiei f : [0, ) [3, ),

f (x) = 2x+3 avem de verificat daca pentru y [3, ) ales arbitrar exista x [0, )
cu f (x) = y, adica astfel ncat 2x + 3 = y. Se constata ca un astfel de element exista
si el este x = (y 3)/2. Functia f este surjectiva.
1.2.8 Definitie. Functia f este numita bijectiva daca este injectiva si surjectiva.
Figura 1.4
1.2.9 Definitie. Fie f : E F si g : G H doua functii astfel ncat F G. Functia

g f : E H, (g f )(x) = g(f (x))
se numeste functia compusa a functiilor g si f .
1.2.10 Propozitie. Daca f : E F , g : G H si h : K L sunt trei functii

astfel ncat F G si H K atunci h (g f ) = (h g) f .
Demonstratie. Oricare ar fi x E avem

(h (g f ))(x) = h((g f )(x)) = h(g(f (x))) = (h g)(f (x)) = ((h g) f )(x).
1.2.11 Daca functia f : E F este bijectiva atunci pentru fiecare y F exista un
unic element x E astfel ncat f (x) = y. Rezulta existenta unei functii
f 1 : F E : y 7 x
numita inversa lui f , astfel ncat
f 1 (f (x)) = x si f (f 1 (y)) = y
oricare ar fi x E si y F , adica astfel ncat
f 1 f = IE si f f 1 = IF
unde IE : E E, IE (x) = x si IF : F F , IF (y) = y.
1.2.12 Exemple (inverse ale unor functii bijective).

f : [0, ) [3, ), f (x) = 2x+3 are inversa f 1 : [3, ) [0, ), f 1 (x) = x3
2

[0, ) [0, ) : x 7 x2 are inversa [0, ) [0, ) : x 7 x
R (0, ) : x 7 ex are inversa (0, ) R : x 7 ln x
[ 2 , 2 ] [1, 1] : x 7 sin x are inversa [1, 1] [ 2 , 2 ] : x 7 arcsin x
[0, ] [1, 1] : x 7 cos x are inversa [1, 1] [0, ] : x 7 arccos x
( 2 , 2 ) (, ) : x 7 tg x are inversa (, ) ( 2 , 2 ) : x 7 arctg x.
1.3 Multimi de numere
1.3.1 Ecuatia 2 + x = 1 nu admite solutie n multimea numerelor naturale

N = { 0, 1, 2, 3, . . . }
dar admite solutia x = 1 n multimea numerelor ntregi
Z = { . . . , 2, 1, 0, 1, 2, . . . }
care este o extensie a lui N obtinuta prin adaugarea ntregilor negativi 1, 2, 3, . . .
1.3.2 Ecuatia 2x = 1, fara solutie n Z, are solutie n multimea numerelor rationale

n

Q= n Z , k {1, 2, 3, . . .} /
k
formata din clase de fractii echivalente
n n0
0 daca n k 0 = n0 k.
k k
Solutia ecuatiei considerate este numarul rational care se poate reprezenta folosind
oricare dintre fractiile echivalente
1 2 3 4

2 4 6 8
Fiecare numar ntreg n se identifica cu numarul rational pentru care fractia n1 este
reprezentant. Multimea numerelor rationale devine n acest fel o extensie a multimii
numerelor ntregi Z.
1.3.3 In afara de reprezentarea sub forma de fractie, pentru fiecare numar rational
se utilizeaza reprezentarea sub forma de fractie zecimala obtinuta prin efectuarea
mpartirii numaratorului la numitor. De exemplu,
1 2 2
= 0.5000... = 0.5 = 0.666... = 0.(6) = 0.1333... = 0.1(3) .
2 3 15
Deoarece n cazul numarului nk pe parcursul efectuarii mpartirii lui n la k singurele
resturi posibile sunt 0, 1, . . . , k 1 rezulta ca n cazul reprezentarii unui numar
rational sub forma de fractie zecimala pot apare doar fractiile zecimale finite, cele
periodice si cele periodice mixte. Se poate constata ca, de exemplu, fractiile 0.5 si
0.4(9) reprezinta acelasi numar rational
49 4 1
0.4(9) = = = 0.5 .
90 2
Pentru ca reprezentarea numerelor rationale sub forma de fractie zecimala sa fie
unica este suficient sa eliminam fractiile zecimale cu perioada 9.
1.3.4 Propozitie. Ecuatia x2 = 2 nu admite solutie n Q.

2
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca exista nk Q astfel ncat nk2 = 2. Putem
admite ca fractia nk este ireductibila deoarece n caz contrar o putem nlocui cu
fractia rezultata n urma simplificarii cu cel mai mare divizor comun al lui n si k.
2
Din relatia nk2 = 2 scrisa sub forma n2 = 2k 2 rezulta ca n trebuie sa fie divizibil cu
2. Punand n = 2m n n2 = 2k 2 se obtine relatia 2m2 = k 2 din care rezulta ca k
trebuie sa fie divizibil cu 2, ceea ce este in contradictie cu ireductibilitatea fractiei
n n n2
k . Ramane ca nu exista k Q astfel ncat k2 = 2.
1.3.5 Prin axa a numerelor se ntelege o dreapta pe care s-a fixat un punct (numit
origine), o unitate de masura si un sens (numit sensul pozitiv). Fiecarui numar
rational i corespunde n mod natural un punct pe axa numerelor. Din propozitia
anterioara rezulta ca punctele situate pe axa numerelor la o distanta fata de origine
egala cu diagonala unui patrat de latura 1 nu corespund unor numere rationale.
Dupa reprezentarea pe axa a tuturor numerelor rationale raman pozitii neocupate.

1.3.6 Ecuatia x2 = 2 admite solutiile x = 2 n multimea numerelor reale
( )
n Z si nu exista k astfel incat
R= n.a1 a2 a3 ...

aj = 9 oricare ar fi j k
care este o extindere a multimii numerelor rationale Q. Fiecarui numar real i cores-
punde n mod natural un punct pe axa numerelor. Dupa reprezentarea tuturor
numerelor reale nu mai raman pozitii libere pe axa numerelor.
1.3.7 Fie M o submultime a lui R. Pentru orice a, b R definim
aM +b = { ax+b | x M }.
De exemplu,

2Z +1 = { 2n+1 | n Z }, +2Z = +2n n Z .
2 2
1.3.8 Definitie. Fie M o submultime a lui R.

min M = cel mai mic element al lui M , adica elementul a M cu a x, x M .
max M = cel mai mare element al lui M , adica elementul a M cu a x, x M .
Minorant al lui M = element a R astfel ncat a x, x M .
Majorant al lui M = element a R astfel ncat a x, x M .
inf M = cel mai mare minorant al lui M , numit infimumul lui M .
sup M = cel mai mic majorant al lui M , numit supremumul lui M .
M este multime minorata = M admite cel putin un minorant.
M este multime majorata = M admite cel putin un majorant.
1.3.9 Exemplu. Avem: min[0, 1) = inf[0, 1) = 0, max[0, 1) nu exista, sup[0, 1) = 1.
1.3.10 Relatia de ordine si operatiile de adunare si nmultire se extind n mod

natural de la Q la R. Se poate arata ca (R, +, , ) este un corp comutativ total
ordonat n care pentru orice multime majorata M exista sup M , adica
1) (x + y) + z = x + (y + z), oricare ar fi x, y, z R
2) 0 + x = x, oricare ar fi x R
3) pentru orice x R exista x R astfel incat x + (x) = 0
4) x + y = y + x, oricare ar fi x, y R
5) (xy)z = x(yz), oricare ar fi x, y, z R
6) 1x = x, oricare ar fi x R
7) pentru orice x R, x 6= 0 exista x1 R astfel incat xx1 = 1
8) xy = yx, oricare ar fi x, y R
9) x(y + z) = xy + xz, oricare ar fi x, y, z R
10) oricare ar fi x, y R avem fie x y fie y x
11) x x, ) oricare ar fi x R
xy
12) = x = y
yx
)
xy
13) = x z
yz
14) x y =
) x + z y + z, oricare ar fi z R
0x
15) = 0 xy
0y
16) pentru orice multime majorata M R exista sup M.
Toate proprietatile referitoare la numere reale se pot deduce din 1)-16).
1.3.11 Ecuatia de gradul al doilea

ax2 + bx + c = 0 (a 6= 0)
admite n cazul = b2
4ac 0 solutiile reale

b
x1,2 = .
2a
In cazul = b2 4ac < 0 ecuatia considerata nu admite radacini reale.
1.3.12 Admitand ca exista un numar imaginar i astfel ncat i2 = 1 ecuatia

ax2 + bx + c = 0
admite n cazul = b2 4ac < 0 solutiile

b i
x1,2 = .
2a
n multimea numerelor complexe
C = R + Ri = {z = x + yi | x, y R }.
1.3.13 Multimea C reprezinta o extindere a multimii numerelor reale R, fiecare

numar real x putand fi identificat n mod natural cu numarul complex x + 0i. Avem
astfel relatia (a se vedea figura 1.5)
N Z Q R C.
Figura 1.5
1.3.14 In cazul numerelor reale este utila introducerea simbolurilor si cu pro-

prietati binecunoscute din matematica de liceu si considerarea dreptei reale ncheiate
R = R {, }.
Este utila extinderea notiunilor de infimum si supremum:
(
cel mai mare minorant daca M este minorata
inf M =
daca M nu este minorata
(
cel mai mic majorant daca M este majorata
sup M =
daca M nu este majorata
In cazul planului complex se obtin avantaje similare prin adaugarea, de aceasta data,
a unui singur punct de la infinit adica prin considerarea planului complex extins
C = C {}.
1.3.15 Definitie. Spunem despre o multime M ca este numarabila

daca exista o functie bijectiva f : N M .
1.3.16 O multime este numarabila daca si numai daca poate fi scrisa sub forma unui
sir. Multimea numerelor ntregi este numarabila deoarece se poate scrie sub forma
Z = {0, 1, 1, 2, 2, 3, 3, 4, 4, 5, 5, ...}.
Multimea N2 = N N este numarabila deoarece poate fi ordonata n felul urmator

(0, 0) (0, 1) (0, 2) (0, 3) (0, 4) ...
(1, 0) (1, 1) (1, 2) (1, 3) (1, 4) ...
(2, 0) (2, 1) (2, 2) (2, 3) (2, 4) ...
(3, 0) (3, 1) (3, 2) (3, 3) (3, 4) ...
(4, 0) (4, 1) (4, 2) (4, 3) (4, 4) ...

.. .. .. .. .. ..
. . . . . .
Se poate arata ca multimile de forma Nn , Zn si Qn sunt numarabile.
1.3.17 Multimea Q+ a numerelor rationale pozitive este numarabila. Alegand pen-

tru fiecare numar fractia ireductibila corespunzatoare formam un sir punand mai
ntai fractiile cu suma dintre numarator si numitor egala cu 1, apoi cele pentru care
suma este 2, apoi cele pentru care suma este 3, etc. Rezulta imediat ca multimea Q
a tuturor numerelor rationale este si ea numarabila.
1.3.18 Intervalul [0, 1) = { x R | 0 x < 1 } nu este multime numarabila. Daca

ar fi numarabila elementele acestei multimi ar putea fi asezate sub forma unui sir
0.a11 a12 a13 a14 ...
0.a21 a22 a23 a24 ...
0.a31 a32 a33 a34 ...
0.a41 a42 a43 a44 ...
...........................
Se constata nsa ca acest sir nu contine toate elementele lui [0, 1). El nu contine
numarul 0.a1 a2 a3 a4 ... ale carui cifre sunt astfel ncat a1 6= a11 , a2 6= a22 , a3 6= a33 , ...
1.3.19 Definitie. Spunem despre o multime M ca are puterea continuului daca

exista o functie bijectiva f : [0, 1) M .
1.3.20 Multimea [0, 1)2 = [0, 1)[0, 1) = { (x, y) | x, y [0, 1) } are puterea continuului
deoarece functia [0, 1) [0, 1)2 : 0.a1 a2 a3 a4 ... 7 (0.a1 a3 a5 ... , 0.a2 a4 a6 ...) este
bijectiva. Multimea [1, ) are puterea continuului deoarece functia [0, 1) [1, ) :
x 7 1/(1x) este bijectiva. Se poate arata ca multimile R, R2 = R R si n general
Rn au puterea continuului.
Capitolul 2
Siruri si serii
2.1 Siruri de numere reale
2.1.1 Teorema. Daca x, y R si x > 0 atunci exista n N astfel ncat nx y.
Demonstratie. Presupunand contrariul, adica nx < y, oricare ar fi n N, rezulta ca

multimea M = { nx | n N } este majorata si deci exista un cel mai mic majorant
= sup M . In particular, este un majorant al multimii M , adica nx , oricare
ar fi n N. Pe de alta parte, x nu este majorant al lui M si prin urmare trebuie
sa existe k N astfel ncat kx > x, adica astfel ncat (k + 1)x > . Acest lucru
este nsa n contradictie cu faptul ca este majorant al lui M .
2.1.2 Propozitie. Daca a R si daca 0 a oricare ar fi > 0, atunci a = 0.
Demonstratie. Presupunem ca a > 0. Conform teoremei anterioare, exista n N

astfel ncat na > 1, adica astfel ncat a > n1 , ceea ce este n contradictie cu faptul
ca a , oricare ar fi > 0.
2.1.3 Definitie. Aplicatia modul pe R este

(
x daca x 0
| | : R R, |x| =
x daca x < 0.
21
2.1.4 Propozitie. Aplicatia modul | | : R R are urmatoarele proprietati:

a) |x| 0 si
|x| = 0 x = 0
b) |xy| = |x| |y|, oricare ar fi x, y R
c) |x + y| |x| + |y|, oricare ar fi x, y R.
Demonstratie. Proprietatile mentionate rezulta direct din definitie.
2.1.5 Exercitiu. Sa se arate ca | |x| |y| | |x y|, oricare ar fi x, y R.
Rezolvare. Utilizand relatia c), numita ingalitatea triunghiului, obtinem inegalitatile
|x| = |x y + y| |x y| + |y|, |y| = |y x + x| |x y| + |x|
din care rezulta relatia |xy| |x||y| |xy| echivalenta cu | |x||y| | |xy|.
2.1.6 Interpretari geometrice:

|x| = distanta pe axa numerelor dintre x si 0
|xy| = distanta pe axa numerelor dintre x si y.
2.1.7 Aplicatia
d : R R R , d(x, y) = |x y|
are proprietatile
a) d(x, y) 0 si
d(x, y) = 0 x = y
b) d(x, y) = d(y, x), oricare ar fi x, y R
c) d(x, y) d(x, z) + d(z, y), oricare ar fi x, y, z R.
2.1.8 Definitie. Spunem ca sirul (xn )n0 din R este convergent cu limita a si scriem
lim xn = a sau xn a
n
daca oricare ar fi > 0 exista n N astfel ncat |xn a| < , oricare ar fi n n .
2.1.9 MATHEMATICA: Limit[x[n], n -> Infinity]

In[1]:=Limit[1/n, n -> Infinity] 7 Out[1]=0
In[2]:=Limit[n/(n+1), n -> Infinity] 7 Out[2]=1
In[3]:=Limit[n^(1/n), n -> Infinity] 7 Out[3]=1
In[4]:=Limit[(1+1/n)^n, n -> Infinity] 7 Out[4]=e.
Siruri si serii 23
2.1.10 Propozitie. Limita unui sir convergent de numere reale este unica
)
limn xn = a
= a = b.
limn xn = b
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca a 6= b si notam = |ab|/2. Din definitia
precedenta rezulta ca exista n , n0 N astfel ncat |xn a| < pentru n n si
|xn b| < pentru n n0 . In particular, notand m = max{n , n0 } trebuie ca
|a b| = |a xm + xm b| |xm a| + |xm b| < + = |a b|, ceea ce este
imposibil. Ramane ca a = b.
2.1.11 Definitie.
Sirul (xn )n0 din R este numit crescator daca xn xn+1 , oricare ar fi n N.
Sirul (xn )n0 din R este numit descrescator daca xn xn+1 , oricare ar fi n N.
2.1.12 Propozitie.
U n sir (xn )n0 crescator si majorat este convergent si limn xn = supnN xn .
U n sir (xn )n0 descrescator si minorat este convergent si limn xn = inf nN xn .
Demonstratie. Fie > 0 si a = supn0 xn . Deoarece a este cel mai mic majorant
rezulta ca a nu este majorant pentru multimea termenilor sirului si prin urmare
exista n N astfel ncat a < xn . Sirul fiind crescator rezulta ca avem a <
xn a, adica |xn a| < , oricare ar fi n n .
2.1.13 Definitie.
Sirul (xn )n0 din R este numit marginit daca exista r > 0 astfel ncat |xn | r, n.
2.1.14 Propozitie. Orice sir convergent de numere reale este marginit.
Demonstratie. Fie (xn )n0 un sir convergent cu limn xn = a. Pentru = 1 exista

n1 N astfel ncat |xn a| < 1 oricare ar fi n n1 . Deoarece |xn a| < 1 =
|xn | = |xna+a| |xna|+|a| 1+|a| alegand r = max{|x0 |, |x1 |, ... , |xn1 1 |, 1 + |a|}
avem |xn | r, oricare ar fi n N.
2.1.15 Definitie. Fie (xn )n0 un sir de numere reale si fie n0 < n1 < n2 < ... un sir
strict crescator de numere naturale. Sirul (xnk )k0 este numit subsir al lui (xn )n0 .
2.1.16 Propozitie. Orice subsir (xnk ) al unui sir convergent (xn ) este convergent si
lim xnk = lim xn .
k n
Demonstratie. Fie a = limn xn . Pentru > 0 exista n N astfel ncat

|xn a| < , oricare ar fi n n . Avand n vedere ca nk > k rezulta ca relatia
|xnk a| < are loc pentru orice k > n .
2.1.17 Teorema.
Daca [a0 , b0 ] [a1 , b1 ] [a2 , b2 ] ... este un sir de intervale atunci n=0 [an , bn ] 6= .
T
T
Daca in plus limn (bn an ) = 0 atunci n=0 [an , bn ] contine un singur element.
Demonstratie. Deoarece an bk , oricare ar fi n, k N, rezulta ca exista

\
= sup an inf bk = si [an , bn ] = [, ].
nN kN
n=0
Din relatia [, ] [an , bn ] rezulta ca 0 bn an . In cazul n care
limn (bn an ) = 0 obtinem ca = si deci [, ] = {}.
2.1.18 Teorema (Cesaro). Orice sir marginit din R contine un subsir convergent.
Demonstratie. Fie (xn )n0 un sir marginit si r > 0 astfel ncat |xn | r, oricare ar fi
n N. Notam a0 = r si b0 = r. Cel putin unul dintre intervalele [a0 , (a0 + b0 )/2]
si [(a0 + b0 )/2, b0 ] contine un numar infinit de termeni ai sirului. Alegem un astfel
de interval, l notam cu [a1 , b1 ] si alegem un termen xn1 al sirului apartinand lui
[a1 , b1 ]. Cel putin unul dintre intervalele [a1 , (a1 + b1 )/2] si [(a1 + b1 )/2, b1 ] contine
un numar infinit de termeni ai sirului. Alegem un astfel de interval, l notam cu
[a2 , b2 ] si alegem un termen xn2 al sirului apartinand lui [a2 , b2 ]. Continuand acest
proces generam un sir descrescator de intervale
r
[a0 , b0 ] [a1 , b1 ] [a2 , b2 ] ... cu bn an = n1
2
si un subsir (xnk ) cu ak xnk bk . Conform teoremei anterioare nsa
lim ak = sup ak = inf bk = lim bk .
k kN kN k
2.1.19 Definitie. Un sir de numere reale (xn )n0 este numit sir Cauchy daca pen-
tru orice > 0 exista n N astfel ncat
n n
|xn xk | < oricare ar fi
k n .
2.1.20 Propozitie. Orice sir Cauchy de numere reale este marginit.
Demonstratie. Pentru = 1 exista n1 N astfel ncat pentru orice n n1 si

Siruri si serii 25
orice k n1 avem |xn xk | < 1. In particular, pentru orice n n1 are loc relatia
|xn xn1 | < 1 si consecinta ei directa |xn | = |xnxn1 +xn1 | |xnxn1 |+|xn1 | < 1+|xn1 |.
Alegand r = max{|x0 |, |x1 |, ... , |xn1 1 |, 1+|xn1 |} avem |xn | r, oricare ar fi n N.
2.1.21 Propozitie. Orice sir convergent de numere reale este sir Cauchy.
Demonstratie. Fie > 0. Daca limn xn = a atunci exista n N astfel ncat

|xn a| < 2 , oricare ar fi n > n . Pentru orice n n si orice k n avem

|xn xk | = |xn a + a xk | |xn a| + |xk a| < + = .
2 2
2.1.22 Propozitie. Un sir Cauchy care contine un sir convergent este convergent.
Demonstratie. Fie (xn )n0 un sir Cauchy care contine un subsir convergent (xnk )k0
si fie a = limk xnk . Pentru orice > 0 exista n0 N astfel ncat |xn xm | < 2
oricare ar fi n, m n0 si exista n00 N astfel ncat |xnk a| < 2 oricare ar fi k n00 .
Deoarece nk > k, alegand n = max{n0 , n00 }, pentru orice n n avem

|xn a| = |xn xnn + xnn a| |xn xnn | + |xnn a| < + = .
2 2
2.1.23 Teorema. Un sir din R este convergent daca si numai daca este sir Cauchy.
Demonstratie. Am aratat ca orice sir Cauchy este marginit si ca orice sir marginit
de numere reale contine un subsir convergent. Conform propozitiei anterioare, un
sir Cauchy care contine un subsir convergent este convergent.
2.1.24 Spunem despre un sir de numere reale (xn )n0 ca are limita daca este con-
vergent sau daca limn xn = ori limn xn = .
2.1.25 Daca (xn )n0 este un sir de numere reale atunci:

!
a) Sirul descrescator sup xk are limita si lim sup xk = inf sup xk
kn n kn nN kn
n0
b) Sirul crescator inf xk are limita si lim inf xk = sup inf xk .

kn n kn nN kn
n0
2.1.26 Definitie. Fie (xn )n0 un sir de numere reale.

Prin limita superioara a sirului (xn )n0 se intelege limita lim sup xn = inf sup xk .
n nN kn
Prin limita inf erioara a sirului (xn )n0 se intelege limita lim inf xn = sup inf xk .
n nN kn
2.1.27 Limita limn (1)n nu exista, dar
lim sup (1)n = 1 lim inf (1)n = 1.

n n
2.1.28 Se poate arata ca:
(xn )n0 are limita lim inf xn = lim sup xn

n n
si n acest caz,
lim inf xn = lim xn = lim sup xn .

n n n
2.1.29 Definitie. Spunem despre o multime M R ca este marginita

daca exista r > 0 astfel ncat M [r, r].
2.1.30 Propozitie. Daca multimea M R este marginita atunci n A

exista siruri (n )n1 si (n )n1 astfel ncat
lim n = inf M lim n = sup M.

n n
Demonstratie. Numarul inf M este cel mai mare minorant al multimii M. Pentru
orice n N numarul inf M+ n1 nu este minorant al multimii M. Rezulta ca exista
un element n M astfel ncat inf M n < inf M+ n1 , adica 0 n inf M < n1 .
Numarul sup M este cel mai mic majorant al multimii M. Pentru orice n N
numarul sup M n1 nu este majorant al multimii M. Rezulta ca exista un element
n M astfel ncat sup M n1 < n sup M, adica astfel ncat 0 sup M n < n1 .
2
2.2 Siruri de elemente din R
2.2.1 In sectiunea anterioara am prezentat notiuni si rezultate referitoare la siruri de

elemente din R. Unele dintre aceste notiuni pot fi extinse pentru a deveni aplicabile
sirurilor de elemente din spatii mult mai generale. Notiunile de sir convergent, sir
marginit si de sir Cauchy se definesc cu ajutorul functiei modul
R R : x 7 |x|
Este important de remarcat faptul ca demonstratiile rezultatelor prezentate nu se

bazeaza direct pe definitia modulului. Ele au fost deduse utilizand doar proprietatile
Siruri si serii 27
a) |x| 0 si
|x| = 0 x = 0
b) |x| = || |x|, oricare ar fi , x R
c) |x + x0 | |x| + |x0 |, oricare ar fi x, x0 R.
2.2.2 Propozitie. Spatiul
R2 = R R = { (x, y) | x, y R }
considerat mpreuna cu adunarea si nmultirea cu numere reale
(x, y) + (x0 , y 0 ) = (x + x0 , y + y 0 ) (x, y) = (x, y)

este spatiu vectorial, iar aplicatia
q
R2 R : (x, y) 7k (x, y) k= x2 + y 2
are proprietati similare cu ale modulului:
a) k (x, y) k 0 si
k (x, y) k= 0 (x, y) = (0, 0)
b) k (x, y) k= || k (x, y) k, oricare ar f i R, (x, y) R2
c) k (x, y)+(x0 , y 0 ) kk (x, y) k + k (x0 , y 0 ) k, oricare ar f i (x, y), (x0 , y 0 ) R2 .
p p
Demonstratie. a) Avem x2 +y 2 0, iar x2 +y 2 = 0 daca si numai daca x = y = 0.
p p
b) Avem k (x, y) k=k (x, y) k= (x)2 + (y)2 = 2 x2 + y 2 = || k (x, y) k.
p p p
c) Relatia se mai scrie (x+x0 )2 +(y + y 0 )2 x2 +y 2+ x02 +y 02 si este echivalenta
cu inegalitatea xx0 + yy 0 x2 +y 2 x02 +y 02 obtinuta prin ridicare la patrat. In
p p
cazul xx + yy 0 0 inegalitatea este adevarata. Daca xx + yy 0 0, ridicand la patrat

obtinem inegalitatea evident adevarata (xy 0 x0 y)2 0.
Figura 2.1
2.2.3 Interpretari geometrice:

k (x, y) k = distanta dintre punctele (x, y) si (0, 0)
k (x, y)(x0 , y 0 ) k = distanta dintre punctele (x, y) si (x0 , y 0 ).
2.2.4 Aplicatia
q
d : R2 R2 R, d((x, y), (x0 , y 0 )) =k (x, y)(x0 , y 0 ) k= (xx0 )2 +(yy 0 )2
are proprietatile
a) d((x, y), (x0 , y 0 )) 0 si
d((x, y), (x0 , y 0 )) = 0 (x, y) = (x0 , y 0 )
b) d((x, y), (x0 , y 0 )) = d((x0 , y 0 ), (x, y)), oricare ar fi (x, y), (x0 , y 0 ) R2
c) d((x, y), (x0 , y 0 )) d((x, y), (x00 , y 00 ))+d((x00 , y 00 ), (x0 , y 0 )),
oricare ar fi (x, y), (x0 , y 0 ), (x00 , y 00 ) R2 .
2.2.5 Definitie. Spunem ca sirul (xn , yn ) este convergent cu limita (a, b) si scriem
limn (xn , yn ) = (a, b) daca oricare ar fi > 0 exista n N astfel ncat
k (xn , yn ) (a, b) k< , oricare ar fi n n .
2.2.6 Definitie. Sirul (xn , yn )n0 este numit marginit daca exista r > 0 astfel ncat
k (xn , yn ) k r, oricare ar fi n N.
2.2.7 Propozitie. Orice sir convergent din R2 este marginit.
Demonstratie. Este similara cu demonstratia prezentata la pag. 23-14.
2.2.8 Definitie. Un sir (xn , yn )n0 din R2 este numit sir Cauchy daca pentru orice
> 0 exista n N astfel ncat
n n
k (xn , yn ) (xk , yk ) k< oricare ar fi
k n .
2.2.9 Propozitie. Orice sir Cauchy din R2 este sir marginit.
2.2.10 Propozitie. Orice sir convergent din R2 este sir Cauchy.

Siruri si serii 29
2.2.11 Propozitie. Oricare ar fi (x, y) R2 are loc relatia

)
|x|
k (x, y) k |x|+|y| .
|y|
Demonstratie. Relatia k (x, y) k |x|+|y| este echivalenta cu inegalitatea 0 |x| |y|
rezultata prin ridicare la patrat si
q q q
2 2
k (x, y) k = x +y x = |x| 2 k (x, y) k = x +y y 2 = |y|.
2 2
2.2.12 Teorema.
(
(xn ) este sir marginit si
a) (xn , yn ) este sir marginit
(yn ) este sir marginit
(
(xn ) este sir Cauchy si
b) (xn , yn ) este sir Cauchy
(yn ) este sir Cauchy
(
(xn ) este sir convergent si
c) (xn , yn ) este sir convergent
(yn ) este sir convergent
(
limn xn = a si
limn (xn , yn ) = (a, b)
limn yn = b .
Demonstratie. Afirmatiile rezulta din relatiile (a se vedea propozitia anterioara)
)
|xn |
a) k (xn , yn ) k |xn |+|yn |
|yn |
)
|xn xk |
b) k (xn , yn ) (xk , yk ) k |xn xk |+|yn yk |
|yn yk |
)
|xn a|
c) k (xn , yn ) (a, b) k |xn a|+|yn b| .
|yn b|
2.2.13 Teorema. Sirul (xn , yn ) este convergent daca si numai daca este sir Cauchy.
Demonstratie. Afirmatia rezulta din teorema precedenta tinand seama de faptul ca

sirurile de numere reale (xn ) si (yn ) sunt convergente daca si numai daca sunt siruri
Cauchy.
2.3 Spatii normate
2.3.1 Definitie. Prin norma pe un spatiu vectorial real E se ntelege o aplicatie

k k: E R
cu proprietatile
a) k x k 0 si
k x k= 0 x = 0
b) k x k= || k x k, oricare ar fi R, x E
c) k x+y kk x k + k y k, oricare ar fi x, y E.
Un spatiu normat este un spatiu vectorial E considerat mpreuna cu o norma fixata.
2.3.2 Exemple.
a) Aplicatia modul | | : R R este norma pe spatiul vectorial unidimensional R,
iar (R, | |) este spatiu normat.
p
b) Aplicatia k k: R2 R, k (x, y) k= x2 + y 2 este norma pe spatiul vectorial
bidimensional R2 , iar (R2 , k k) este spatiu normat.
q
c) Aplicatia k k: Rn R, k (x1 , x2 , ..., xn ) k= x21 + x22 + ... + x2n este norma pe
spatiul vectorial n-dimensional Rn , iar (Rn , k k) este spatiu normat.
2.3.3 Exercitiu. Sa se arate ca aplicatiile

k k1 : Rn R, k (x1 , x2 , .., xn ) k1 = |x1 | + |x2 | + + |xn |
k k : Rn R, k (x1 , x2 , .., xn ) k = max{|x1 |, |x2 |, , |xn |}

sunt norme pe spatiul vectorial Rn , oricare ar fi n N = {1, 2, 3, . . .}.
2.3.4 Exercitiu. Multimea C([0, 1]) a tuturor functiilor continue : [0, 1] R

considerata mpreuna cu operatiile de adunare si nmultire cu scalari
C([0, 1])C([0, 1]) C([0, 1]) : (, ) 7 +, unde (+)(x) = (x)+(x)
R C([0, 1]) C([0, 1]) : (, ) 7 , unde ()(x) = (x)
este spatiu vectorial, iar aplicatia
k k : C([0, 1]) R, k k = max |(x)|
x[0,1]
este norma.
Siruri si serii 31
2.3.5 Propozitie Daca (E1 , k k1 ) si (E2 , k k2 ) sunt spatii normate atunci aplicatia
q
k k: E1 E2 R, k (x1 , x2 ) k = k x1 k21 + k x2 k22
este o norma pe spatiul vectorial E1 E2 si
)
k x1 k1
k (x1 , x2 ) k k x1 k1 + k x2 k2 .
k x2 k2
Demonstratie. Avem k (x1 , x2 ) k 0 si k (x1 , x2 ) k= 0 (x1 , x2 ) = (0, 0)
k (x1 , x2 ) k= || k (x1 , x2 ) k.
q
k (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) k = k x1 + y1 k21 + k x2 + y2 k22
p
(k x1 k1 + k y1 k1 )2 + (k x2 k2 + k y2 k2 )2 .
Relatia
q q q
(k x1 k1 + k y1 k1 )2 +(k x2 k2 + k y2 k2 )2 k x1 k21 + k x2 k22 + k y1 k21 + k y2 k22
fiind echivalenta cu relatia
q q
k x1 k1 k y1 k1 + k x2 k2 k y2 k2 k x1 k21 + k x2 k22 k y1 k21 + k y2 k22
echivalenta cu
0 (k x2 k2 k y1 k1 k x1 k1 k y2 k2 )2
avem k (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) kk (x1 , x2 ) k + k (y1 , y2 ) k.
2.3.6 Spatiul Rn poate fi privit ca fiind produsul direct a n spatii normate (R, | |).
2.4 Spatii metrice
2.4.1 Definitie. Prin distanta pe o multime nevida M se ntelege o aplicatie

d : M M R
cu proprietatile
a) d(x, y) 0 si
d(x, y) = 0 x = y
b) d(x, y) = d(y, x), oricare ar fi x, y M
c) d(x, y) d(x, z) + d(z, y), oricare ar fi x, y, z M.
Un spatiu metric este o multime nevida considerata mpreuna cu o distanta fixata.
2.4.2 Teorema. Orice spatiu normat are o structura naturala de spatiu metric.
Daca (E, k k) este spatiu normat atunci (E, d), unde
d : E E R, d(x, y) =k x y k
este spatiu metric.
Demonstratie. Avem
d(x, y) =k x y k 0 si d(x, y) = 0 k xy k= 0 xy = 0 x = y
d(x, y) =k x y k=k (1)(y x) k= | 1| k y x k=k y x k= d(y, x)
d(x, y) =k xy k=k xz+zy kk xz k + k zy k= d(x, z)+d(z, y).
2.4.3 Exemple. Spatiilor normate prezentate mai sus le corespund spatiile metrice:
(R, d) unde d(x, y) = |x y|
(R2 , d) unde d((x, y), (x0 , y 0 )) =

p
(xx0 )2 +(yy 0 )2
pPn
(Rn , d) unde d(x, y) = k=1 (xk yk )2
Pn
(Rn , d1 ) unde d1 (x, y) = k=1 |xk yk |
(Rn , d ) unde d (x, y) = maxnk=1 |xk yk |
(C([0, 1]), d ) unde d (, ) = maxx[0,1] |(x) (x)| .
2.5 Spatii prehilbertiene
2.5.1 Definitie. Un produs scalar pe un spatiu vectorial real H este o aplicatie

H H R : (x, y) 7 hx, yi
cu proprietatile
a) hx + y, zi = hx, zi + hy, zi, oricare ar fi , R si x, y, z H
b) hx, yi = hy, xi, oricare ar fi x, y H
c) hx, xi 0 si
hx, xi = 0 x = 0.
Un spatiu prehilbertian este un spatiu considerat mpreuna cu un produs scalar fixat.
2.5.2 Din definitia produsului scalar se deduce imediat ca

hx, y + zi = hx, yi + hx, zi, oricare ar fi , R si x, y, z H.
Siruri si serii 33
2.5.3 Exemple. a) Aplicatia

n
X
n n
R R R : (x, y) 7 hx, yi, hx, yi = xk yk (2.1)
k=1
este produs scalar pe Rn = {x = (x1 , x2 , ..., xn ) | x1 , ..., xn R}, oricare ar fi n N .

b) Aplicatia
Z 1
C([0, 1]) C([0, 1]) R : (, ) 7 h, i, h, i = (x) (x) dx (2.2)
0
este produs scalar pe spatiul C([0, 1]) al tuturor functiilor continue : [0, 1] R.
2.5.4 Se stie ca n cazul n care a, b, c sunt numere reale cu a 6= 0, relatia

at2 + bt + c 0, oricare ar fi t R
are loc daca si numai daca = b2 4ac 0 si a > 0.
2.5.5 Propozitie. Daca H H R : (x, y) 7 hx, yi este produs scalar atunci

q q
|hx, yi| hx, xi hy, yi, oricare ar f i x, y H. (2.3)
Demonstratie. In cazul x = 0 inegalitatea este satisfacuta deoarece hx, yi = hx, xi = 0.
In cazul x 6= 0, relatia
hx, xit2 + 2hx, yit + hy, yi = htx + y, tx + yi 0
adevarata oricare ar fi t R, conduce la 4hx, yi2 4hx, xihy, yi 0.
2.5.6 Teorema. Orice spatiu prehilbertian are o structura naturala de spatiu nor-
mat. Daca H H R : (x, y) 7 hx, yi este produs scalar atunci aplicatia
q
H R : x 7k x k, k x k= hx, xi
este norma.
Demonstratie. Avem
p
a) k x k= hx, xi 0 si k x k= 0 hx, xi = 0 x = 0.
p p p
b) k x k= hx, xi = 2 hx, xi = || hx, xi = || k x k
c) k x+y k2 = hx+y, x+yi = hx, xi+2hx, yi+hy, yi k x k2 +2|hx, yi|+ k y k2
k x k2 +2 k x k k y k + k y k2 = (k x k + k y k)2 .
2.5.7 Inegalitatea (2.3), numita inegalitatea Cauchy, se mai poate scrie
|hx, yi| k x k k y k, oricare ar fi x, y H.
2.5.8 In cazul spatiului Rn inegalitatea Cauchy devine

n v v
X

u n u n
uX uX

x k yk
t 2
x t y2

k k
k=1 k=1 k=1
adica
q q
|x1 y1 + x2 y2 + + xn yn | x21 + x22 + + x2n y12 + y22 + + yn2 .
Figura 2.2
2.5.9 Orice spatiu normat are o structura naturala de spatiu metric si orice spatiu
prehilbertian are o structura naturala de spatiu normat (a se vedea Fig. 2.2)
k k este norma = d(x, y) =k xy k defineste o distanta
p
h , i este produs scalar = k x k= hx, xi defineste o norma.
2.5.10 Plecand de la produsele scalare (2.1) si (2.2) obtinem spatiile normate

qP
n
(Rn , k k) unde k x k= 2
k=1 xk
qR
1
(C([0, 1]), k k) unde k k= 0 ((x))2 dx
si spatiile metrice corespunzatoare
pPn
(Rn , d) unde d(x, y) = k=1 (xk yk )2
qR
1
(C([0, 1]), d) unde d(, ) = 0 ((x) (x))2 dx.
Siruri si serii 35
2.5.11 Izomorfismul liniar Mkn (R) Rkn ,

x11 x12 x1n

x21
x22 x2n

. .. .. 7 (x11 , x12 , ..., x1n , x21 , x22 , ..., x2n , ..., xk1 , xk2 , ..., xkn )
. ..
. . . .

xk1 xk2 xkn
permite identificarea lui Rkn cu spatiul vectorial al matricelor cu k linii si n coloane

x11 x12 x1n

x21 x22 x2n

Mkn (R) = . .. ..
xij R .
..
..

. . .

xk1 xk2

xkn
Aplicatiile
x1n v

x11 u

. n
k X
.
uX
k k: Mkn (R) R, . ..
..

= u x2ij
. . t
i=1 j=1
x
k1 xkn
x1n

x11

. n
k X
k k1 : Mkn (R) R, . .. ..
=
X
|xij |
. . .

i=1 j=1
x
k1 xkn
1
x1n

x11

. .. .. k n
k k : Mkn (R) R, . . = max max |xij |
. .

i=1 j=1
x
k1 xkn

sunt norme pe Mkn (R), iar

x11 x1n y11 y1n
v
u
. n
k X
.. , .. .. = u
uX
d . .. ..
(xij yij )2
. . . . . . t
i=1 j=1
xk1 xkn yk1 ykn
x11 x1n y11 y1n

. k X
n
d1 .. . . .
.
.
. . . .
.
X
|xij yij |
. . , . . . =

i=1 j=1
xk1 xkn yk1 ykn
x11 x1n y11 y1n

. .
.. . .. .. k n

..
d . , ..
.. . . = max max |xij yij |

i=1 j=1
xk1 xkn yk1 ykn
distantele asociate. Norma k k este norma asociata produsului scalar
h, i : Mkn (R) Mkn (R) R,
* x11 x1n y11 y1n +

. k X
n
. .. .. .. .. .. X
. . . , . . . = xij yij .

i=1 j=1
xk1 xkn yk1 ykn
2.6 Siruri n spatii metrice
2.6.1 Definitie. Spunem ca sirul (xn )n0 din spatiul metric (S, d) este convergent
cu limita a si scriem limn xn = a daca
lim d(xn , a) = 0
n
adica daca oricare ar fi > 0 exista n N astfel ncat
d(xn , a) < , oricare ar fi n n .
2.6.2 In cazul unui sir (xn )n0 dintr-un spatiu normat avem limn xn = a daca
lim k xn a k= 0
n
adica daca oricare ar fi > 0 exista n N astfel ncat
k xn a k< , oricare ar fi n n .
2.6.3 Propozitie. Intr-un spatiu metric, limita unui sir convergent este unica
)
limn xn = a
= a = b.
limn xn = b
2.6.4 Propozitie. Orice subsir (xnk ) al unui sir convergent (xn ) este convergent si
lim xnk = lim xn .
k n
Siruri si serii 37
2.6.5 Definitie. Sirul (xn ) din spatiul metric (S, d) este numit sir Cauchy daca
pentru orice > 0 exista n > 0 astfel ncat
n n
d(xn , xm ) < oricare ar fi
m n .
adica astfel ncat
n n
d(xn+k , xn ) < oricare ar fi
k N.
2.6.6 Propozitie. Intr-un spatiu metric, orice sir convergent este sir Cauchy.

qR
1 2
2.6.7 Se poate arata ca n spatiul normat (C([0, 1]), k k) cu k k= 0 ((x)) dx,
sirul de functii (n ), unde n (x) = xn , este sir Cauchy neconvergent n C([0, 1]).
2.6.8 Definitie. Un spatiu metric cu proprietatea ca orice sir Cauchy este conver-
gent este numit spatiu complet. Spatiile normate complete se numesc spatiu Banach
iar spatiile prehilbertiene complete sunt numite spatii Hilbert.
2.6.9 Definitie. Sirul (xn )n0 din spatiul metric (S, d) este numit marginit daca
exista a S si r > 0 astfel ncat d(a, xn ) r, oricare ar fi n N.
2.6.10 Propozitie. Sirul (xn )n0 din spatiul normat (E, k k) este marginit daca si
numai daca exista r > 0 astfel ncat k xn k r, oricare ar fi n N.
Demonstratie. Daca k xn a k r oricare ar fi n N, atunci
k xn k=k xn a+a kk xn a k + k a k r+ k a k, oricare ar fi n N.
2.6.11 Propozitie. Intr-un spatiu metric, orice sir convergent este marginit.
Demonstratie. Fie (xn )n0 un sir convergent si a = limn xn . Pentru = 1 exista
n1 N astfel ncat d(a, xn ) < 1, oricare ar fi n n1 . Alegand
r = max{1, d(a, x0 ), d(a, x1 ), . . . d(a, xn1 1 )}
avem d(a, xn ) r, oricare ar fi n N.
2.6.12 Propozitie. Intr-un spatiu metric, orice sir Cauchy este marginit.

2.6.13 In cazul spatiilor Rn , daca nu se indica o alta norma, vom subntelege ca

structura de spatiu normat considerata este cea definita de norma uzuala
v
u n
n
uX
k k: R R : x = (x1 , x2 , ..., xn )
7 k x k= t x2k .
k=1
Ea este norma asociata produsului scalar uzual
n
X
h, i : Rn Rn R, hx, yi = x k yk
k=1
adica
q
||x|| = hx, xi
si defineste distanta uzuala
v
u n
uX
d : Rn Rn R, d(x, y) = ||x y|| = t (xk yk )2 .
k=1
Spatiile Rn sunt spatii Hilbert. Oricare ar fi x Rn

avem (a se vedea pag. 29-11)

|x1 |

|x2 |
k x k |x1 |+|x2 | + ... + |xn |.
.....

|xn |
2.7 Serii de numere reale
2.7.1 Definitie. Fie (xn )n0 un sir de numere reale. Seria

X
xn
n0
este numita convergenta (C) daca sirul sumelor partiale (sk )k0 ,
k
X
sk = xn = x0 + x1 + + xk
n=0
este convergent. Limita acestui sir este numita suma seriei si scriem

X k
X
xn = lim xn = lim (x0 + x1 + + xk ).
k k
n=0 n=0
O serie care nu este convergenta este numita divergenta (D).
Siruri si serii 39
P 1
2.7.2 Exemplu. Seria n0 2n este convergenta deoarece
k+1
1
k
X 1 1
2
1
k
1 1 2 k 1
sk = =1+ + + + = 1 1 =2
n=0
2n 2 2 2 1 2 2
P 1
si suma ei este n=0 2n = 2.
2.7.3 MATHEMATICA: NSum[a[n], {n, m, k}] , Sum[a[n], {n, m, Infinity}]

In[1]:=NSum[1/2^n, {n, 0, 15}] 7 Out[1]=1.99997
In[2]:=Sum[1/2^n, {n, 0, Infinity}] 7 Out[2]=2.
2.7.4 Exercitiu. Seria geometrica reala n0 q n este convergenta daca si numai

P
daca q (1, 1). Suma ei este 1

P
n=0 xn = 1q , adica avem
1
1 + q + q2 + q3 + = daca q (1, 1).
1q
Rezolvare. Sirul sumelor partiale este convergent daca si numai daca q (1, 1) si

X 1 q k+1 1
xn = lim (1 + q + + q k ) = lim = .
k k 1 q 1q
n=0
2.7.5 MATHEMATICA: Sum[a[n], {n, m, k}] , Sum[a[n], {n, m, Infinity}]
1+k
In[1]:=Sum[q^n, {n, 0, k}] 7 Out[1]= 1+q
1+q
In[2]:=Sum[q^n, {n, 0, Infinity}] 7 Out[2]= 1q
1
.
P
2.7.6 Propozitie. Daca seria n0 xn este convergenta atunci limn xn = 0.
Pm
Demonstratie. Fie s suma seriei, adica s = limm k=0 xk . Avem
n n1 n n1
!
X X X X
lim xn = lim xk xk = lim xk lim xk = s s = 0.
n n n n
k=0 k=0 k=0 k=0
2.7.7 Propozitie.
P ) ( P
n0 xn convergenta n0 (xn +yn ) convergenta si
P P P P
n0 yn convergenta n=0 (xn +yn ) = n=0 xn + n=0 yn
) ( P
R n0 xn convergenta si
P P P
n0 xn
convergenta n=0 xn = n=0 xn .
Demonstratie. Avem

X k
X k
X k
X
X
X
(xn +yn ) = lim (xn +yn ) = lim xn + lim yn = xn + yn
k k k
n=0 n=0 n=0 n=0 n=0 n=0

X k
X k
X X
xn = lim xk = lim = xn .
k k
n=0 n=0 n=0 n=0
2.7.8 Propozitie.
X X
Seriile xn si xn au aceeasi natura, oricare ar f i n0 > 0.
n0 nn0
Demonstratie. Sirurile (sk )k0 si (sk )kn0 , unde

k
X k
X 0 1
nX
sk = xn , sk = xn = s k xn
n=0 n=n0 n=0
sunt fie ambele convergente, fie ambele divergente.
P P
2.7.9 Exercitiu. Fie seriile de numere reale n0 xn si n0 yn . Daca, cu exceptia
unui numar finit de termeni, avem xn = yn atunci seriile au aceeasi natura.
P
2.7.10 Teorema (Criteriul lui Cauchy). Seria n0 xn este convergenta daca si
numai daca pentru orice > 0 exista n N astfel ncat
n n
|xn+1 + xn+2 + + xn+k | < oricare ar f i
k N = {1, 2, 3, ...}.
P
Demonstratie. Prin definitie, seria n0 xn este convergenta daca si numai daca
sirul sumelor partiale (sk )k0 este convergent. Pe de alta parte, sirul (sk )k0 este
convergent daca si numai daca este sir Cauchy, adica daca pentru orice > 0 exista
n N astfel ncat |sn+k sn | < oricare ar fi n n si oricare ar fi k N . Insa
|sn+k sn | = |xn+1 + xn+2 + + xn+k |.
2.7.11 Teorema (Criteriul lui Abel).

Daca (an )n0 este un sir descrescator cu limn an = 0 si daca
(xn )n0 este un sir astfel ncat exista M > 0 cu
|x0 + x1 + + xn | M, oricare ar f i n N
P
atunci seria n0 an xn este convergenta.
Demonstratie. Notand sk = kn=0 xn avem xn = snsn1 pentru orice n > 0. Deoarece

P
|an+1 xn+1 + + an+k xn+k | = |an+1 (sn+1 sn ) + + an+k (sn+k sn+k1 )|

= | an+1 sn + (an+1 an+2 )sn+1 + + (an+k1 an+k )sn+k1 + an+k sn+k |
an+1 |sn | + (an+1 an+2 )|sn+1 | + + (an+k1 an+k )|sn+k1 | + an+k |sn+k |
(an+1 + (an+1 an+2 ) + + (an+k1 an+k ) + an+k )M = 2an+1 M
si limn an = 0, pentru > 0 exista n N astfel ncat |an+1 xn+1+ +an+k xn+k | < ,
oricare ar fi n n si oricare ar fi k N .
Siruri si serii 41
2.7.12 Teorema (Criteriul lui Leibniz).

X
Daca (an ) este sir descrescator cu lim an = 0 atunci (1)n an este convergenta.
n
n0
Demonstratie. Alegem xn = (1)n si utilizam criteriul lui Abel.
2.7.13 MATHEMATICA: Sum[a[n], {n, m, Infinity}] , NSum[a[n], {n, m, Infinity}]

Sum[(-1)^n/n, {n, 1, Infinity}] 7 Out[1]=Log[2]
2
Sum[(-1)^n/n^2, {n, 1, Infinity}] 7 Out[2]= 12
NSum[(-1)^n/n^3, {n, 1, Infinity}] 7 Out[2]=0.901543.
2.7.14 Definitie.
X X
Spunem ca seria xn este absolut convergenta daca seria |xn | este convergenta.
n0 n0
2.7.15 Teorema Orice serie absolut convergenta de numere reale este convergenta.
Demonstratie. Utilizam criteriul lui Cauchy. Daca seria n0 |xn | este convergenta
P
atunci pentru orice > 0 exista n N astfel ncat |xn+1 + xn+2 + + xn+k | < ,
oricare ar fi n n si oricare ar fi k N . Insa
|xn+1 + xn+2 + + xn+k | |xn+1 | + |xn+2 | + + |xn+k |
si prin urmare |xn+1 +xn+2 + +xn+k | < , oricare ar fi n n si k N .
n
2.7.16 Exemplu. Seria n1 (1)
P
n este convergenta conform criteriului lui Leibniz.
Ea nu este absolut convergenta deoarece n1 n1 este divergenta (pag. 42-22).
P
2.7.17 Definitie.
Spunem ca n0 xn este serie cu termeni pozitivi daca xn 0, oricare ar fi n N.
P
P
2.7.18 Propozitie. O serie cu termeni
P pozitivi
n0 xn este convergenta daca si
k
numai daca sirul sumelor partiale n=0 xn este marginit.
k0
Demonstratie. In cazul unei serii cu termeni pozitivi, sirul sumelor partiale este
crescator. Un sir crescator este convergent daca si numai daca este marginit.
P P
2.7.19 Teorema (Criteriul comparatiei). Fie n0 xn si n0 yn doua serii cu
termeni pozitivi. Daca exista n0 0 astfel ncat xn yn , oricare ar fi n n0 , atunci
P P
a) n0 yn convergenta = n0 xn convergenta
P P
b) n0 xn divergenta = n0 yn divergenta.
P P P
Demonstratie. Seria n0 xn are aceeasi natura cu nn0 xn si seria n0 yn are
aceeasi natura cu nn0 yn . Deoarece 0 kn=n0 xn kn=n0 yn rezulta ca
P P P
P P
k k
n=n0 yn sir marginit = n=n0 xn sir marginit
P kn0 P kn0
k k
n=n0 xn sir nemarginit = n=n0 yn sir nemarginit.
kn0 kn0
2.7.20 Teorema (Comparatie prin trecere la limita).

P P
Daca seriile cu termeni pozitivi n0 xn si n0 yn sunt astfel ncat exista
xn
lim = l (0, )
n yn
atunci ele au aceeasi natura (sunt ambele convergente sau ambele divergente).

Demonstratie. Exista n0 N astfel ncat xynn 2l , 3l2 , adica
l 3l
yn xn yn , oricare ar fi n n0
2 2
ceea ce permite utilizarea criteriului comparatiei .
Figura 2.3
2.7.21 Teorema. Fie f : [1, ) [0, ) o functie continua si descrescatoare. Seria

P Rn
n1 f (n) este convergenta daca si numai daca sirul ( 1 f (x) dx)n1 este marginit.
Demonstratie. Utilizand relatia f (k+1) kk+1 f (x) dx f (k) (a se vedea figura 2.3)
R
si 1n f (x)dx = 12 f (x)dx + 23 f (x)dx + + n1

R R R Rn
f (x)dx obtinem
Z n
f (2)+f (3)+ +f (n) f (x) dx f (1)+f (2)+ +f (n1).
1
2.7.22 Teorema (Seria armonica generalizata).

X 1
Seria este convergenta daca si numai daca > 1.
n1
n
Siruri si serii 43
Demonstratie. Daca 0 seria este divergenta deoarece limn n1 6= 0. In cazul

> 0 functia f : [1, ) [0, ), f (x) = x1 este continua si descrescatoare. Deoarece
1 n
x n1 1
1 1 = 1 1 daca 6= 1
Z n Z n
1
f (x) dx =
dx =
1 1 x
(ln x)|n = ln n daca = 1
1
Rn
sirul ( 1 f (x) dx)n1 este marginit daca si numai daca > 1.

2
In[1]:= Sum[1/n^2, {n, 1, Infinity}] 7 Out[1]= 6
In[2]:= NSum[1/n^Sqrt[2], {n, 1, Infinity}] 7 Out[2]=3.02074.

P 1+ n
2.7.24 Exercitiu. Sa se arate ca seria n1 1+n2 este convergenta .
Rezolvare 1.
1+ n 2 n 2 n 2 1
1+n2 n2 = n3/2 si din convergenta seriei
P
Convergenta rezulta din 1+n2 n1 n3/2 .
Rezolvare 2.

1+ n
2 X 1+ n 1
lim 1+n
X
Deoarece 1 = 1 seria are aceeasi natura cu .
n
n3/2 n1
1+ n2 n1
n3/2
2.7.25 MATHEMATICA: NSum[a[n], {n, m, k}] , NSum[a[n], {n, m, Infinity}]

In[1]:= NSum[(1+Sqrt[n])/(1+n^2), {n, 1, 100}] 7 Out[1]=2.87338
In[5]:= NSum[(1+Sqrt[n])/(1+n^2), {n, 1, Infinity}] 7 Out[5]=3.08283.
2.7.26 Teorema (Criteriul radacinii).

P
Daca seria cu termeni pozitivi n0 xn este astfel ncat exista limn n xn atunci:
P
limn n xn < 1 = n0 xn este convergenta
P
limn xn > 1 =
n
n0 xn este divergenta.

Demonstratie. Fie l = limn n xn . In cazul l < 1 exista > 0 astfel ncat l+ < 1.

Deoarece l = limn n xn , exista n N astfel ncat n xn (l , l + ), oricare ar

fi n n . In particular, avem n xn < l + , adica xn < (l + )n , oricare ar fi n n .
Convergenta seriei n0 xn rezulta din convergenta seriei geometrice n0 (l + )n
P P
pe baza criteriului comparatiei. In cazul l > 1 exista > 0 astfel ncat l > 1.

Deoarece l = limn n xn exista n0 N astfel ncat n xn (l , l + ), oricare ar

fi n n0 . In particular, avem n xn > l , adica xn > (l )n > 1, oricare ar fi
n n0 . Rezulta ca limn xn 6= 0 si prin urmare seria este divergenta.
2.7.27 Notiunea de limita superioara permite urmatoarea formulare mai generala:

P
Teorema (Cauchy). Daca n0 xn este serie cu termeni pozitivi atunci:
P
lim supn n xn < 1 = n0 xn este convergenta
P
lim supn xn > 1 =
n
n0 xn este divergenta.
2.7.28 Teorema (Criteriul raportului).

Daca seria n0 xn cu xn > 0 este astfel ncat exista limn xxn+1
P
n
atunci:
xn+1 P
limn xn < 1 = n0 xn este convergenta
xn+1 P
limn xn > 1 = n0 xn este divergenta.
Demonstratie. Fie l = limn xxn+1 n

. In cazul l < 1 exista > 0 astfel ncat l+ < 1.
Deoarece l = limn xn , exista n N astfel ncat xxn+1
xn+1
n
(l , l + ), oricare ar
xn+1
fi n n . In particular, avem pentru n n relatia xn l + din care rezulta
xn +1 (l+)xn , xn +2 (l+)2 xn , . . . , xn +k (l+)k xn , oricare ar fi k N.
Convergenta seriei n0 xn rezulta din convergenta seriei geometrice n0 (l + )n .
P P
In cazul l > 1 exista > 0 astfel ncat l > 1. Deoarece l = limn xxn+1 n
, exista
0 xn+1 0
n N astfel ncat xn (l, l+), oricare ar fi n n . In particular, avem pentru
n n0 relatia xxn+1
n
l din care rezulta xn0 +1 (l)xn0 , xn0 +2 (l)2 xn0 , . . . ,
xn0 +k (l)k xn0 , oricare ar fi k N. Rezulta ca limn xn = si prin urmare
seria este divergenta.
2.7.29 Notiunea de limita superioara permite urmatoarea formulare mai generala:

P
Teorema (dAlembert). Daca n0 xn este serie cu termeni strict pozitivi atunci:
lim supn xxn+1
P
n
< 1 = n0 xn este convergenta
xn+1 P
lim supn xn > 1 = n0 xn este divergenta.
2.7.30 Teorema (Criteriul Raabe-Duhamel).

xn
n0 xn cu xn > 0 este astfel ncat exista limn n xn+1 1 atunci:
P
Daca seria

xn
1 >1
P
limn n xn+1 = n0 xn este convergenta

xn
1 <1
P
limn n xn+1 = n0 xn este divergenta.

xn
Demonstratie. Fie l = limn n xn+1 1 . In cazul l > 1 exista > 0 astfel ncat
Siruri si serii 45

xn
l > 1, adica l > 1 + . Deoarece l = limn n xn+1 1 , exista n N astfel

ncat n xxn+1
n
1 > 1+, oricare ar fi n n . Rezulta ca relatia nxn nxn+1 >
xn+1 + xn+1 , adica nxn (n + 1)xn+1 > xn+1 > 0 (*), are loc oricare ar fi
n n . Din relatia (*) rezulta ca sirul cu termeni pozitivi (nxn )nn este monoton
descrescator si deci convergent. Deoarece exista limk kn=n [nxn (n+1)xn+1 ] =
P
Pk
limk [n xn (k + 1)xk+1 ] seria n=1 [nxn (n + 1)xn+1 ] este convergenta. Din
P
relatia (*), pe baza criteriului comparatiei, rezulta ca n0 xn este convergenta.
In cazul l< 1 exista > 0 astfel ncat l + < 1, adica l < 1 . Deoarece l =
limn n xn+1 1 , exista n0 N astfel ncat n xxn+1
xn n
1 < 1 , oricare ar fi
0
n n . Relatia nxnnxn+1 < xn+1xn+1 , adica nxn(n + 1)xn+1 < xn+1 < 0, are
loc oricare ar fi n n0 . Rezulta ca sirul cu termeni pozitivi (nxn )nn0 este crescator.
Exista C > 0 astfel ncat nxn C, adica xn C n1 , oricare ar fi n n0 . Seria armonica
P 1 P
n1 n fiind divergenta, pe baza criteriului comparatiei, rezulta ca n0 xn este
divergenta.
2.8 Serii n spatii normate
2.8.1 Definitie. Fie (xn )n0 un sir dintr-un spatiu normat (E, k k). Seria
X
xn
n0
este numita convergenta (C) daca sirul sumelor partiale (sk )k0 , unde
k
X
sk = xn = x0 + x1 + + xk
n=0

X k
X
xn = lim xn = lim (x0 + x1 + + xk ).
k k
n=0 n=0
O serie care nu este convergenta este numita divergenta (D).
q
R2 , k k cu k (x1 , x2 ) k= x21 + x22 , seria

2.8.2 Exemplu. In spatiul normat

P 2n 1
n1 3n , n(n+1) este convergenta deoarece
k
k n k n X
k 2
2 1 3
!
2 1 2 1 1 1
X X
, = , = 2 ,1
3n n(n + 1) 3 n n+1 3 1 3 k+1

n=1 n=1 n=1
si suma ei este
n k
2 1 2n 1
X X
n
, = lim n
, = (2, 1).
n=1
3 n(n+1) k
n=1
3 n(n+1)

In[1]:= Sum[2^n/3^n, {n, 1, Infinity}] 7 Out[1]=2
In[2]:= NSum[1/(n(n+1)), {n, 1, Infinity}] 7 Out[2]=1.
2.8.4 Propozitie.
n0 xn din (E, k k) este convergenta atunci limn xn = 0.
P
Daca seria
Demonstratie. Este similara demonstratiei prezentate la pag. 39-6.
2.8.5 Propozitie. Intr-un spatiu normat

P ) ( P
n0 xn convergenta n0 (xn +yn ) convergenta si
P P P P
n0 yn convergenta n=0 (xn +yn ) = n=0 xn + n=0 yn
) ( P
R n0 xn convergenta si
P P P
n0 xn convergenta n=0 xn = n=0 xn .
2.8.6 Daca se modifica sau elimina un numar finit de termeni ai unei serii natura
seriei nu se schimba (doar suma ei este, eventual, afectata).
P
2.8.7 Teorema (Criteriul lui Cauchy). Intr-un spatiu Banach, o serie n0 xn este
convergenta daca si numai daca pentru orice > 0 exista n N astfel ncat
n n
k xn+1 + xn+2 + + xn+k k< oricare ar f i
k N = {1, 2, 3, ...}.
2.8.8 Definitie.
X X
Spunem ca seria xn este absolut convergenta daca seria kxnk este convergenta.
n0 n0
Siruri si serii 47
2.8.9 Teorema. Intr-un spatiu Banach, o serie absolut convergenta este convergenta.

P
2.8.10 Teorema. Fie n0 xn o serie de elemente apartinand unui spatiu Banach.
P
Daca exista o serie convergenta de numere reale n0 an astfel ncat
k xn k an , oricare ar f i n N
P
atunci seria n0 xn este absolut convergenta si, n particular, convergenta.
n0 kxnk
P
Demonstratie. Seria este convergenta conform criteriului comparatiei.
2.9 Siruri de functii
2.9.1 Definitie. Fie A o multime si fn : A R, unde n N, functii definite

pe A. Spunem ca sirul de functii (fn )n0 este convergent n punctul x0 daca sirul
de numere reale (fn (x0 ))n0 este convergent. In caz contrar spunem ca sirul este
divergent n punctul x0 . Multimea Ac A formata din toate punctele n care sirul
este convergent se numeste multimea de convergenta a sirului.
2.9.2 Definitie. Fie A o multime si f, fn : A R functii definite pe A. Spunem

ca sirul de functii (fn )n0 converge (punctual) la f si scriem fn f daca Ac = A si
lim fn (x) = f (x), oricare ar fi x A
n
adica daca oricare ar fi x A si > 0 exista n,x N astfel ncat
|fn (x) f (x)| < , oricare ar fi n n,x .
u
Spunem ca sirul de functii (fn )n0 converge uniform (n A) la f si scriem fn
A
f
daca oricare ar fi > 0 exista n N astfel ncat
n n
|fn (x)f (x)| < , oricare ar fi
x A.
2nx
2.9.3 Exemplu. Sirul de functii (fn )n0 , unde fn : [0, 1] R, fn (x) = 1+n 2 x2
converge punctual la functia nula f : [0, 1] R, f (x) = 0, dar nu converge uniform.

Pentru orice x [0, 1] avem
2nx
lim = 0.
n 1 + n2 x2
Deoarece |fn ( n1 ) f ( n1 )| = 1, pentru < 1 nu exista n N astfel ncat

n n
x [0, 1].
2.9.4 Fie (fn )n0 un sir de functii fn : A R care converge uniform n A la f : A R.

Oricare ar fi B A, sirul restrictiilor (fn |B )n0 converge uniform n B la f |B .
2.9.5 Teorema. Fie A o multime si f, fn : A R, unde n N, functii definite pe A.

Daca exista un sir de numere reale (an )n0 astfel ncat limn an = 0 si
xA
|fn (x) f (x)| an , oricare ar f i
nN
u
atunci sirul (fn )n0 converge uniform la f , adica fn
A
f.
Demonstratie. Fie > 0. Deoarece limn an = 0 exista n N astfel ncat

|an | < , oricare ar fi n n . Dar |fn (x) f (x)| an si prin urmare
n n
x A.
2.9.6 Exemplu. Sirul de functii (fn )n0 , unde fn : R R, fn (x) = n1 sin nx,
converge uniform la functia f : R R, f (x) = 0 deoarece |fn (x) f (x)| n1 , oricare
ar fi x R si oricare ar fi n N.
2.9.7 Teorema (Criteriul lui Cauchy). Sirul de functii (fn )n0 , unde fn : A R R,
converge uniform daca si numai daca pentru orice > 0 exista n N astfel ncat
n n
|fn+k (x) fn (x)| < , oricare ar f i k N (2.4)
x A.
u
Demonstratie. Daca fn
A
f atunci pentru orice > 0 exista n N astfel ncat
|fn (x)f (x)| < 2 , oricare ar fi n n , x A. Pentru orice n n , k N si x A avem
|fn+k (x) fn (x)| = |fn+k (x) f (x) + f (x) fn (x)|

< |fn+k (x) f (x)| + |f (x) fn (x)| < 2 + 2 = .
Invers, admitand ca este verificata conditia din enunt, din (2.4) rezulta ca sirul de
numere reale (fn (x))n0 este sir Cauchy si deci convergent, oricare ar fi x A.
Siruri si serii 49
u
Aratam ca fn
A
f , unde f : A R, f (x) = limn fn (x). Fie > 0. Conform
conditiei din enunt, exista n0 N astfel ncat
n n0

|fn+k (x) fn (x)| < , oricare ar fi k N
2
x A.
Pentru k aceasta relatie devine
n n0
|f (x) fn (x)| < , oricare ar fi
2 x A.
2.9.8 Teorema. Avem

)
fn : A R R sunt continue in x0 A
= f este continua in x0 .
(fn )n0 converge unif orm la f : A R
Demonstratie. Fie > 0. Avem de aratat ca exista > 0 astfel ncat
)
xA
= |f (x) f (x0 )| < .
|xx0 | <
u
Deoarece fn A
f exista n N astfel ncat
n n
3 x A.
Functia fn fiind continua n x0 , rezulta ca exista > 0 astfel ncat
)
xA
= |fn (x) fn (x0 )| < .
|xx0 | < 3
Pentru x A cu |x x0 | < avem
|f (x)f (x0 )| = |f (x) fn (x) + fn (x) fn (x0 ) + fn (x0 ) f (x0 )|
|f (x)fn (x)| + |fn (x)fn (x0 )| + |fn (x0 )f (x0 )|
< 3 + 3 + 3 = .
2.9.9 Daca functiile fn : A R R sunt continue n x0 atunci

u

fn
A
f = lim lim fn (x) = lim lim fn (x) .
xx0 n n xx0
2.9.10 Teorema. Fie I R un interval si f, fn : I R functii continue. Avem

Z Z
u
fn f = lim fn (x) dx = f (x) dx (2.5)
I n

oricare ar fi [, ] I.

Demonstratie. Pentru orice > 0 exista n N astfel ncat |fn (x) f (x)| < ,
oricare ar fi n n si oricare ar fi x I. Pentru n n avem (vezi pag. 139-8)

R R
R
fn (x) dx f (x) dx = (fn (x)f (x)) dx

R R
|fn (x)f (x)| dx < dx = .
2.9.11 Relatia (2.5) se mai poate scrie (limita comuta cu integrala)

Z Z
u
fn
I
f = lim fn (x) dx = ( lim fn (x)) dx.
n n
2.9.12 Teorema. Fie f, fn : [a, b] R functii continue si F, Fn : [a, b] R,

Z x Z x
F (x) = f (t) dt, Fn (x) = fn (t) dt
x0 x0
primitivele (vezi pag. 147-31) care se anuleaza n punctul x0 [a, b]. In aceste
conditii
u u
fn f = Fn F.
[a, b] [a, b]
u
Demonstratie. Daca fn f atunci pentru orice > 0 exista n N astfel ncat
[a, b]
n n
|fn (t)f (t)| < , oricare ar fi
ba t [a, b].
Din acesta relatie rezulta
Z x
n n
|Fn (x)F (x)| |fn (t)f (t)| dt < , oricare ar fi
x0 x [a, b].
2.9.13 Teorema. Fie fn : [a, b] R functii derivabile cu derivata continua. Avem

exista g : [a, b] R si

exista f : [a, b] R derivabila
x0 [a, b] astf el incat : astf el incat :

u = u
fn0 g fn f
[a, b]

[a, b]
f0 = g

(fn (x0 ))n0 este convergent
Demonstratie. Fie > 0 si f : [a, b] R, f (x) = xx0 g(t) dt+l, unde l = limn fn (x0 ).
R
Exista n N astfel ncat

n n
|fn (x0 ) l| < si |fn0 (t)g(t)| < , oricare ar fi
2 2(b a) t [a, b].
Rx
Deoarece fn (x) = x fn0 (t) dt + fn (x0 ) avem
Z 0x
n n
|fn (x) f (x)| |fn0 (t)g(t)| dt + |fn (x0 ) l| < , oricare ar fi
x0 x [a, b].
Siruri si serii 51
2.9.14 Teorema. (Prima teorema de aproximare a lui Weierstrass).

Pentru orice functie continua f : [a, b] R exista
un sir de polinoame uniform convergent cu limita f .
Demonstratie. A se vedea [16] ,vol. 2, pag 7.
2.10 Serii de functii
2.10.1 Definitie. Fie A o multime si fn : A R, unde n N, functii definite pe A.

P
Spunem ca seria de functii n0 fn este convergenta (C) n punctul x0 din A daca
P
seria de numere reale n0 fn (x0 ) este convergenta. In caz contrar spunem ca seria
este divergenta (D) n punctul x0 . Multimea Ac A formata din toate punctele n
care seria este convergenta se numeste multimea de convergenta a seriei.
2.10.2 Definitie. Fie A o multime si fn : A R functii definite pe A. Spunem ca

P
seria n0 fn este convergenta daca Ac = A, adica daca sirul sumelor partiale (sk ),
k
X
sk = fn = f0 + f1 + + fk
n=0

X k
X
fn = lim fn = lim (f0 + f1 + + fk ).
k k
n=0 n=0
P
n0 fn este numita uniform convergenta n A daca (sk ) este uniform convergent.
n0 |fn | este convergenta.
P P
n0 fn este numita absolut convergenta daca seria
2.10.3 Daca seria n0 fn este uniform convergenta n A cu suma S si daca B A

P
atunci seria restrictiilor n0 fn |B este uniform convergenta n B si are suma S|B .

P
2.10.4 Propozitie.
P
Daca seria de functii n0 fn este convergenta atunci limn fn = 0.
2.10.5 Teorema (Criteriul lui Cauchy). Seria n0 fn , unde fn : A R R, con-

P
verge uniform pe A daca si numai daca pentru orice > 0 exista n N astfel ncat
n n
|fn+1 (x) + fn+2 (x) + + fn+k (x)| < , oricare ar f i k N
x A.
Demonstratie. Afirmatia rezulta din criteriul lui Cauchy pentru siruri (pag. 48-7).
2.10.6 Teorema (Criteriul lui Weierstrass).

Fie A o multime si fn : A R, unde n N, functii definite pe A.
P
Daca exista o serie cu termeni pozitivi convergenta n0 an astfel ncat
nN
|fn (x)| an , oricare ar f i
xA
P
atunci seria n0 fn este absolut si uniform convergenta pe A.
P
Demonstratie. Utilizam criteriul lui Cauchy. Fie > 0. Deoarece n0 an este
convergenta exista n N astfel ncat an+1 + an+2 + + an+k < , oricare ar fi
n n si k N, ceea ce conduce la relatia
n n

n+k n+k n+k
X X X
k N

fm (x) |fm (x)| am < oricare ar fi

m=n+1 m=n+1 m=n+1 x A.
P cos nx
2.10.7 Exemplu. Daca > 1 atunci n0 n este uniform convergenta pe R.
2.10.8 Teorema (Criteriul lui Dirichlet.)

Fie an : A [0, ) si fn : A R functii definite pe o multime A. Avem
an (x) an+1 (x), n 0, x A

u
an 0

A X
exista M > 0 astf el incat an fn este unif orm convergenta.

n0
|f0 (x)+f1 (x)+ +fn (x)| M,

n 0, x A

Demonstratie. Este similara cu demonstratia prezentata la pag. 40-11
2.10.9 Teorema. Avem

)
fn : A R R sunt continue in x0 A X
P fn este f unctie continua in x0 .
n0 fn este unif orm convergenta n=0
Demonstratie. Consecinta directa a teoremei prezentate la pag. 49-8.

Siruri si serii 53
2.10.10 Daca functiile fn : A R R sunt continue n x0 atunci

X
X
X
fn uniform convergenta = lim fn (x) = lim fn (x) .
xx0 xx0
n0 n=0 n=0
2.10.11 Teorema. Fie I R un interval si f, fn : I R functii continue. Avem

Z
Z !
X X X
fn unif orm convergenta = fn (x) dx = fn (x) dx
n0 n=0 n=0
oricare ar fi [, ] I.
2.10.12 Teorema. Fie fn : [a, b] R functii derivabile cu derivata continua. Avem

0
P
n0 fn unif orm convergenta
P
n0 fn unif orm convergenta
P
exista x0 [a, b] astf el incat n=0 fn este derivabila
P 0 P

0
P
n0 fn (x0 ) este convergenta ( n=0 fn ) = n=0 fn .

2.11 Serii de puteri
2.11.1 Definitie. Prin serie de puteri centrata n x0 se ntelege o serie de forma

X
an (x x0 )n = a0 + a1 (x x0 ) + a2 (x x0 )2 + (2.6)
n0
unde coeficientii an sunt numere fixate.
2.11.2 Teorema. In cazul unei serii de puteri (2.6) exista R [0, ) {}, numit
raza de convergenta a seriei, cu proprietatile:
Seria este absolut convergenta n orice punct x cu |x x0 | < R.
Seria este divergenta n orice punct x cu |x x0 | > R.
Seria este uniform convergenta n [x0 r, x0 + r], oricare ar fi r cu 0 < r < R.
Demonstratie. Daca seria este convergenta doar n punctul x0 atunci R = 0. Daca

exista x0 6= x0 astfel ncat n0 an (x0 x0 )n este convergenta atunci limn an (x0
P
x0 )n = 0. Rezulta ca exista M > 0 astfel ncat |an (x0 x0 )n | M , oricare ar fi N.

Daca x este astfel ncat |x x0 | < |x0 x0 | atunci

n
xx0 n

n 0 n xx0

|an (xx0 ) | = |an (x x0 ) | 0 M 0 , oricare ar fi n N.
x x0 x x0
Seria n0 |an (xx0 )n | este convergenta conform criteriului comparatiei, seria geo-
P
n
metrica n0 xxx fiind convergenta. Rezulta ca n0 an (x x0 )n este absolut
P 0
P
0 x
0
convergenta n orice punct x cu |x x0 | < |x0 x0 |. Alegand

R = sup |x0 x0 | an (x0 x0 )n este convergenta
X
n0
sunt, evident, ndeplinite primele doua conditii. Daca r este astfel ncat 0 < r < R
atunci |(x0 + r) x0 | = r < R si seria n0 |an | rn este convergenta. Deoarece
P
|an (x x0 )n | |an |rn , oricare ar fi x [x0 r, x0 +r]

seria n0 an (x x0 )n este uniform convergenta n [x0 r, x0 +r] conform criteriului
P
lui Weierstrass (pag. 52-6).

2.11.3
1(xx0 )k+1
(
Pk daca x 6= x0 + 1
Deoarece n=0 (x x0 )n = 1(xx0 )
k+1 daca x = x0 + 1
(
convergenta daca |x x0 | < 1
x0 )n este
P
seria de puteri n0 (x
divergenta daca |x x0 | 1.
Seria are raza de convergenta R = 1, iar suma ei este
Pk 1
S : (x0 1, x0 +1) R, S(x) = limk n=0 (x x0 )n = 1(xx0 )
adica
1
1(xx0 ) = 1 + (xx0 ) + (xx0 )2 + + (xx0 )n + pentru |xx0 | < 1.
2.11.4 Teorema (Cauchy-Hadamard).

Raza de convergenta a seriei de puteri n0 an (x x0 )n este
P
p
n

0 daca lim supn |an | =

1
p
n
R= n
daca 0 < lim supn |an | <
lim supn |an |

p
n
daca lim supn |an | = 0.

Demonstratie. Conform criteriului Cauchy (pag. 44-27) seria este convergenta daca
Siruri si serii 55
q
n 1
lim sup |an (x x0 )n | < 1 adica |x x0 | < p
n
n lim supn |an |
si divergenta daca
q
n 1
lim sup |an (x x0 )n | > 1 adica |x x0 | > p
n
.
n lim supn |an |
2.11.5 Teorema. Daca sirul (|an |/|an+1 |)n0 are limita atunci raza de convergenta
a seriei de puteri n0 an (x x0 )n este
P
|an |
R = lim .
n |an+1 |
Demonstratie. Conform crit. raportului (pag. 44-28) seria este convergenta daca
|an+1 (x x0 )n+1 | |an |
lim n
<1 adica |x x0 | < lim
n |an (x x0 ) | n |an+1 |
si divergenta daca
|an+1 (x x0 )n+1 | |an |
lim >1 adica |x x0 | > lim .
n |an (x x0 )n | n |an+1 |
(x1)n 1/n!
= .
P
2.11.6 Raza de convergenta a seriei n0 n! este R = limn 1/(n+1)!
n
n0 an (x x0 )
P
2.11.7 Definitie. Fie o serie de puteri cu raza de convergenta R.

X
Functia S : (x0 R, x0 +R) R, S(x) = an (xx0 )n se numeste suma seriei.
n=0
2.11.8 Teorema.
Seriile
P n si P n1 au aceeeasi raza de convergenta.
n0 an (xx0 ) n1 nan (xx0 )
Demonstratie. Fie R si R0 razele de convergenta ale celor doua serii. Din relatia
|an (xx0 )n | R0 |nan (xx0 )n1 |
(
0
X
|xx0 | < R an (xx0 )n C |xx0 | < R
n1
n1 nan (x x0 )
P
C n0
rezulta R0 R. Aratam n continuare ca |x x0 | < R implica |x x0 | < R0 . Pentru

r astfel ncat |x x0 | < r < R seria n0 an rn este convergenta si limn an rn = 0.
P
Exista M > 0 astfel ncat |an rn | M si

n1
M M |xx0 |

|nan (xx0 )n1 | = n |an | |xx0 |n1 n |xx0 |n1 = n .
rn r r
Dar
|xx0 | n

(n+1) r |xx0 | X |xx0 |
n1 X
lim n1 = <1 n C nan (x x0 )n1 C
n r r

|xx | 0
n r n1 n1
si prin urmare |x x0 | < R0 , ceea ce conduce la R R0 .
2.11.9 Teorema. Fie

P n
n0 an (xx0 ) o serie de puteri cu raza de convergenta R.
Suma seriei

X
S : (x0 R, x0 +R) R, S(x) = an (xx0 )n
n=0
este o functie indefinit derivabila (de clasa C ). Derivatele ei se pot obtine prin
derivare termen cu termen
S 0 : (x0 R, x0 +R) R, S 0 (x) = n1
P
n=1 n an (xx0 )
P
S 00 : (x0 R, x0 +R) R, S 00 (x) = n=2 n(n1) an (xx0 )
n2
...................................... ....................................................
P
S (k) : (x 0 R, x0 +R) R, S (k) (x) = n=k n(n1)...(nk+1) an (xx0 )nk
...................................... ....................................................
Demonstratie. Seria n0 an (x x0 )n si seriile obtinute din ea prin derivare termen
P
cu termen sunt uniform convergente pe orice interval [x0 r, x0 +r] (x0 R, x0 +R).
Conform teoremei prezentate la pag. 53-12 restrictia functiei suma S la orice interval
(x0 r, x0 +r) cu [x0 r, x0 +r] (x0 R, x0 +R) este indefinit derivabila si derivatele
ei se pot calcula derivand termen cu termen.
2.11.10 Plecand de la seria geometrica (a se vedea pag. 54-3, cazul x0 = 0)

1
= 1 + x + x2 + + xn + pentru |x| < 1
1x
prin derivare termen cu termen, obtinem
1
(1x)2
= 1 + 2x + 3x2 + + nxn1 + pentru |x| < 1
2
(1x)3
= 2 1 + 3 2x + 4 3x2 + + n(n 1)xn2 + pentru |x| < 1.
2.11.11 Derivand termen cu termen

x x2 x3 xn
S(x) = 1 + + + + + pentru orice x R
1! 2! 3! n!
obtinem relatia
x x2 x3 xn
S 0 (x) = 1 + + + + + = S(x) pentru orice x R
1! 2! 3! n!
Siruri si serii 57
din care rezulta ca S este de forma C ex cu C o constanta. Deoarece S(0) = 1 avem

x x2 x3 xn
ex = 1 + + + + + + pentru orice x R.
1! 2! 3! n!
2.11.12 Fie R fixat. Utilizand teorema de la pag. 55-5 se deduce ca raza de
convergenta a seriei binomiale
X (1) . . . (n+1) (1) 2 (1)(2) 3
xn = 1 + x + x + x +
n0
n! 2! 3!
este R = 1. In acest caz, derivand termen cu termen relatia
(1) 2 (1) . . . (n+1) n
S(x) = 1 + x + x ++ x + pentru |x| < 1
2! n!
obtinem ecuatia S 0 (x) = 1+x

S(x) care conduce la
(1) (1) . . . (n+1) n
(1+x) = 1+ x+ x2 + + x + pentru |x| < 1.
2! n!
2.11.13 Relatii similare celor de la punctele precedente se pot obtine prin substitutie:
Punand x n loc de x obtinem
1 2 3 n n
1+x = 1 x + x x + + (1) x + pentru |x| < 1
1
(1+x)2
= 1 2x + 3x2 + + (1)n1 nxn1 + pentru |x| < 1.
x2 x3 n
ex = 1 x
1! + 2! 3! + + (1)n xn! + pentru orice x R.
Punand x2 n loc de x obtinem
1
1x2
= 1 + x2 + x4 + x6 + + x2n + pentru |x| < 1
1
1+x2
= 1 x2 + x4 x6 + (1)n x2n + pentru |x| < 1.
x2 x2 x4 x6 x2n
e =1+ 1! + 2! + 3! + + n! + pentru orice x R.
2.11.14 Teorema. Fie

P n
n0 an (xx0 ) o serie de puteri cu raza de convergenta
R. Suma seriei

X
S : (x0 R, x0 +R) R, S(x) = an (xx0 )n
n=0
poate fi integrata termen cu termen pe orice interval [, ] (x0 R, x0 +R)

Z
(xx0 )n+1
Z X X
S(x) dx = an (xx0 )n dx = an .
n=0 n=0
n + 1
In particular, pentru orice x (x0 R, x0 +R) avem

(xx0 )n+1
Z x X
S(t) dt = an .
x0 n=0
n+1
Demonstratie. Seria n0 an (x x0 )n este uniform convergenta pe orice interval

P
[x0 r, x0 +r] (x0 R, x0 +R). Pentru un interval [, ] dat alegem r > 0 astfel
ncat [, ] [x0 r, x0 +r] (x0 R, x0 +R) si utilizam teorema de la pag. 53-11.
2.11.15 Plecand de la relatiile

1 2 3 n n
1+x = 1 x + x x + + (1) x + pentru |x| < 1
1
1+x2
= 1 x2 + x4 + + (1)n x2n + pentru |x| < 1.
prin integrare termen cu termen obtinem
Rx 1 x2 x3 n xn+1
ln(1 + x) = 0 1+t dt = x 2 + 3 + (1) n+1 + pentru |x| < 1
Rx 1 x3 x5 n x2n+1
arctg x = 0 1+t2 dt = x 3 + 5 + (1) 2n+1 + pentru |x| < 1.
2.12 Serii trigonometrice
2.12.1 Definitie. Prin serie trigonometrica se ntelege o serie de functii de forma

1 X
a0 + [an cos nx + bn sin nx]
2 n=1
unde coeficientii an , bn sunt numere reale fixate.
2.12.2 Definitie. Sirul de functii (fn )n0 , unde fn : R R,

1
f0 (x) = , f1 (x) = sin x, f2 (x) = cos x, f3 (x) = sin 2x, f4 (x) = cos 2x, . . .
2
format din functii periodice cu perioada 2, se numeste sirul trigonometric.
2.12.3 Exercitiu. Sirul trigonometric are urmatoarea proprietate de ortogonalitate

(
1 1 daca n = k
Z
fn (x) fk (x) dx = nk = (2.7)
0 daca n 6= k.
Indicatie. Calcul direct bazat pe formulele
cos nx cos kx = 21 [cos(n + k)x + cos(n k)x]
sin nx cos kx = 21 [sin(n + k)x + sin(n k)x]
sin nx sin kx = 12 [cos(n k)x cos(n + k)x].
2.12.4 Definitie. Prin polinom trigonometric se ntelege orice combinatie liniara

finita de termeni ai sirului trigonometric.
Siruri si serii 59
2.12.5 Teorema. Daca seria

1 X
a0 + [an cos nx + bn sin nx]
2 n=1
este uniform convergenta si daca suma ei este functia f : R R atunci
R
an = 1 f (x) cos nx dx oricare ar f i n {0, 1, 2, ...}
R (2.8)
1
bn = f (x) sin nx dx oricare ar f i n {1, 2, 3, ...}.
si are loc egalitatea lui Parseval
Z
1 2 X 1
a0 + (a2n + b2n ) = f 2 (x) dx. (2.9)
2 n=1

Pk
Demonstratie. Fie sk (x) = 21 a0 + n=1 [an cos nx + bn sin nx]. Deoarece
|sk (x) cos nx f (x) cos nx| = | cos nx| |sk (x) f (x)| |sk (x) f (x)|
obtinem (a se vedea pag. 49-10)
Z Z
u u
sk f = sk cos nx f cos nx = lim sk (x) cos nx dx = f (x) cos nx dx.
R R k

Dar conform proprietatii de ortogonalitate (pag. 58-2.7) avem
Z Z
sk (x) cos nx dx = an cos2 nx dx = an , pentru orice k n.

Functia periodica f cu perioada 2 fiind limita unui sir uniform convergent de functii
u u
continue este continua si deci marginita. La fel ca mai sus, sk f = sk f f 2 si
R R
R 2 R
f (x) dx = limk sk (x) f (x) dx

" #
1 R Pk R
= limk 2 a0 f (x) dx + n=1 (an cos nx + bn sin nx)f (x) dx

h Pk i h P i
1 2 2 1 2
= limk 2 a0 + n=1 (an + b2n ) = 2 a0 + 2
n=1 (an + b2n ) .
2.12.6 Formulele (2.8) au sens pentru orice functie f integrabila pe [, ] si permit

asocierea de serii trigonometrice unei clase foarte largi de functii. Vom prezenta
pe parcursul acestei sectiuni conditii suficiente pentru ca o astfel de serie sa fie
convergenta (punctual, uniform), conditii suficiente ca suma seriei sa coincida cu
functia f corespunzatoare, etc. Posibilitatea reprezentarii unei functii ca suma a
unei serii trigonometrice sau posibilitatea aproximarii ei (ntr-un anumit sens) cu

polinoame trigonometrice este foarte utila n multe aplicatii.
2.12.7 Definitie. Fie I un interval astfel ncat [, ] I si f : I R o functie

integrabila pe [, ]. Seria
1 R
an = f (x) cos nx dx
1 X
a0 + [an cos nx + bn sin nx] unde
2 n=1 bn = 1 R
f (x) sin nx dx

se numeste seria Fourier-trigonometrica asociata lui f .
2.12.8 Exemple.
a) Seria Fourier asociata functiei f : [, ] R, f (x) = |x| este

4X 1
cos(2k + 1)x.
2 k=0 (2k + 1)2
b) Seria Fourier asociata functiei f : [, ] R, f (x) = x2 este

2 X (1)n
+4 cos nx.
3 n=1
n2
2.12.9
1 P
Seria Fourier asociata unei functii pare este de forma 2 a0 + n=1 an cos nx.
P
Seria Fourier asociata unei functii impare este de forma n=1 bn sin nx.
2.12.10 Definitie. Fie f : [a, b] R o functie definita pe intervalul nchis [a, b] R.

Spunem ca f este continua pe portiuni daca exista o diviziune
x0 = a < x1 < x2 < < xn1 < xn = b
a intervalului [a, b] astfel ncat:

restrictiile f |(xi1 ,xi ) sunt continue, oricare ar fi i {1, 2, . . . , n}
limitele laterale f (x0 +), f (x1 ), f (x1 +), f (x2 ), . . . , f (xn ), unde
f (xi ) = lim f (x), f (xi +) = lim f (x)

x%xi x&xi
exista si sunt finite.
2.12.11 Orice functie continua f : [a, b] R este o functie continua pe portiuni.

Siruri si serii 61
2.12.12 Propozitie. Daca f : [, ] R este o functie continua pe portiuni si

n
0 X
tn : [, ] R, tn (x) = + (k cos kx + k sin kx)
2 k=1
un polinom trigonometric de gradul n atunci cea mai mica valoare a integralei
Z
n2 = [f (x) tn (x)]2 dx (2.10)

se obtine n cazul n care k si k sunt coeficientii Fourier (2.8) asociati functiei f .
Demonstratie. Utilizand relatiile (2.7) si (2.8) obtinem

R 2 R R 2
n2 = f (x) dx 2 f (x) tn (x) dx + tn (x) dx
R R Pn h R
2
= f (x) dx 0 f (x) dx 2 k=1 k f (x) cos kxdx
R i h Pn i
1 2 2 2
+k f (x) sin kxdx + 2 0 + k=1 (k + k )
R h Pn i
2 1 2 2 2
= f (x) dx + 2 (0 2a0 0 ) + k=1 (k + k 2k ak 2k bk )
R h Pn i
2 1 2 2 2
= f (x) dx 2 a0 + k=1 (ak + bk )
n Pn o
1
+ 2 (0 a0 )2 + 2 2
k=1 [(k ak ) + (k bk ) ] .
(2.11)
2.12.13 Teorema. Daca f : [, ] R este o functie continua pe portiuni si

daca an , bn sunt coeficientii Fourier asociati functiei f atunci seria 2 2
P
n=1 (an + bn )
este convergenta si are loc inegalitatea lui Bessel

1 2 X 1 2
Z
a0 + (a2n + b2n ) f (x) dx.
2 n=1

Demonstratie. In cazul n care k = ak si k = bk , din (2.10) si (2.11) rezulta
n
Z " # Z
1 2 X
2 2 2
f (x) dx a0 + (ak + bk ) = [f (x) tn (x)]2 dx 0
2 k=1
si
n
" # Z
1 2 X 1 2 X 1
a0 + (a2k + b2k ) = lim a0 + (a2k + b2k ) f 2 (x) dx.
2 k=1
n 2
k=1

2.12.14 Propozitie. Daca f : [, ] R este o functie continua pe portiuni

atunci coeficientii Fourier an , bn asociati functiei f au proprietatea
lim an = 0 , lim bn = 0.
n n
P 2
Demonstratie. Relatiile rezulta din convergenta seriei n=1 (an + b2n ) si din
q q
0 |an | a2n + b2n , 0 |bn | a2n + b2n .
2.12.15 Daca se modifica valorile luate de o functie continua pe portiuni ntr-un

numar finit de puncte, functia rezultata ramane continua pe portiuni. Are sens sa
se puna problema daca o functie g : [, ] R este sau nu continua pe portiuni
chiar daca exista un numar finit de puncte din [, ] n care ea nu este definita.
2.12.16 Teorema. Daca f : [, ] R este o functie continua, derivabila ex-

ceptand eventual un numar finit de puncte, cu derivata f 0 continua pe portiuni si
astfel ncat f () = f () atunci seria Fourier asociata lui f este convergenta si
suma ei este f

1 X
a0 + [an cos nx + bn sin nx] = f (x), oricare ar f i x [, ].
2 n=1
Demonstratie. A se vedea [6], pag 120.
2.12.17 Fie f : [, ] R o functie continua pe portiuni. Daca modificam valo-

rile pe care le ia f ntr-un numar finit de puncte din [, ] seria Fourier asociata nu
se modifica. Fara a restrange generalitatea, vom considera doar functii cu propri-
etatea f () = f (). Orice astfel de functie este restrictia la [, ] a unei functii
f : R R periodice cu perioada 2 (pentru care am pastrat aceeasi notatie).
2.12.18 Teorema. Daca f : [, ] R este o functie continua, derivabila n in-

tervalele de continuitate si cu derivata f 0 continua pe portiuni atunci seria Fourier
asociata lui f este convergenta n orice punct si

1 X f (x) + f (x+)
a0 + [an cos nx + bn sin nx] = , oricare ar f i x R.
2 n=1
2
Demonstratie. A se vedea [6], pag 118.
f (x)+f (x+)
2.12.19 Daca functia f este continua n punctul x atunci 2 = f (x).
2.12.20 Teorema (A doua teorema de aproximare a lui Weierstrass).

Orice functie continua f : R R, periodica de perioada 2 este
limita unui sir uniform convergent de polinoame trigonometrice.
Demonstratie. A se vedea [16], vol.2, pag 119.

Siruri si serii 63
2.12.21 Aplicatia
a+b ba
: [, ] [a, b], (t) = + t
2 2
este bijectiva si inversa ei este

1 : [a, b] [, ], 1 (x) =
(2x a b).
ba
Fiecare functie f : [a, b] R cu f (a) = f (b) se poate prelungi prin periodicitate
cu perioada (b a) pana la o functie f : R R si f = (f ) 1 , unde
a+b ba

f : [, ] R, (f )(t) = f + t
2 2
este o functie periodica cu perioada 2. Seria Fourier corespunzatoare lui f este

1 X
a0 + [an cos nt + bn sin nt] (2.12)
2 n=1
unde
1 R
a+b ba

2 Rb n
an = f 2 + 2 t cos nt dx = ba f (x) cos ba (2xab)dx
a
1 R
a+b ba

2 Rb n
bn = f 2 + 2 t sin nt dx = ba f (x) sin ba (2xab)dx
a
Deoarece f = (f )1
efectuand n (2.12) substitutia t = ba (2xab) obtinem
seria Fourier corespunzatoare lui f

1 n n
X
a0 + an cos (2xab) + bn sin (2xab) .
2 n=1
ba ba
64
Capitolul 3
Elemente de topologie.
Continuitate
3.1 Multimi deschise
3.1.1 Prin spatiu metric se ntelege orice multime nevida pe care s-a definit o
distanta, iar prin spatiu normat orice spatiu vectorial pe care s-a definit o norma.
Notiunea de spatiu metric este mult mai generala decat cea de spatiu normat si n
acelasi timp cu o structura matematica mult mai saraca. Elementele unui spatiu nor-
mat pot fi descrise prin utilizarea unei baze n spatiul vectorial corespunzator. Orice
spatiu normat (E, k k) are o structura naturala de spatiu metric data de distanta
d : E E R, d(x, y) =k x y k .
Notiunea de spatiu metric fiind foarte generala, elementele pe care le implica sunt,
n general, insuficiente pentru a permite descrierea unor sisteme fizice. Spatiile
metrice care intervin n modelele matematice utilizate n fizica sunt, n general,
spatii normate sau submultimi ale unor spatii normate. In general, punctul de la
care se pleaca n constructia unui model matematic este un spatiu normat.
3.1.2 Propozitie. Orice submultime nevida a unui spatiu normat are o structura
naturala de spatiu metric.
Demonstratie. Daca (E, k k) este spatiu normat si daca S E este este o submultime
nevida atunci (S, d), unde
65
d : S S R, d(x, y) =k x y k
este spatiu metric. Demonstratia este similara celei prezentate la pag. 32-2.
3.1.3 Exemplu. Sfera unitate cu centrul in origine

S = {(x, y, z) | x2 + y 2 + z 2 = 1 }
considerata cu distanta indusa din spatiul normat R3
d : S S R, d((x, y, z), (x0 , y 0 , z 0 )) =k (x, y, z) (x0 , y 0 , z 0 ) k
p
= (xx0 )2 +(yy 0 )2 +(zz 0 )2
este spatiu metric.
3.1.4 Orice submultime nevida a unui spatiu metric are la randul ei o structura de
spatiu metric. Daca (S, d) este spatiu metric si daca S0 S este o submultime nevida
atunci restrictia aplicatiei d la S0 S0 este o distanta pe S0 si deci (S0 , d|S0 S0 ) este
spatiu metric.
3.1.5 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric, x0 S un punct fixat si r > 0. Prin
sfera deschisa de centru x0 si raza r se ntelege multimea
Br (x0 ) = { x S | d(x0 , x) < r }.
Figura 3.1
3.1.6 Exemple.
a) In spatiul normat (R, | |) avem Br (x0 ) = (x0 r, x0 + r).
p
b) In (R2 , k k) cu k(x, y)k= x2 + y 2 multimea Br (x0 , y0 ) este un disc considerat
fara circumferinta (vezi Fig. 3.1, partea stanga).
Elemente de topologie. Continuitate 67
c) In (R2 , k k) cu k (x, y) k= |x| + |y| sfera deschisa Br (x0 , y0 ) este formata din
punctele situate n interiorul unui patrat (vezi Fig. 3.1 , partea dreapta).
c) In (R2 , k k) cu k(x, y)k= max{|x|, |y|} sfera deschisa Br (x0 , y0 ) este formata din
punctele situate n interiorul unui patrat (vezi Fig. 3.2, partea stanga).
d) In spatiul (C 0 ([a, b]), k k) al functiilor continue f : [a, b] R considerat
mpreuna cu norma k f k= maxx[a,b] |f (x)|, sfera deschisa Br (f0 ) este formata
din toate functiile f : [a, b] R pentru care (vezi Fig. 3.2, partea dreapta)
|f (x)f0 (x)| < r oricare ar fi x [a, b]

adica din toate functiile f : [a, b] R pentru care
f0 (x)r < f (x) < f0 (x)+r oricare ar fi x [a, b].
Figura 3.2
3.1.7 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric si D S o multime. Spunem despre

un element x D ca este punct interior al multimii D daca exista rx > 0 astfel ncat
Brx (x) D ( se vedea Fig. 3.3). Multimea formata din toate punctele interioare ale

lui D este numita interiorul lui D si notata cu D.
Figura 3.3

3.1.8 Din definitia anterioara rezulta ca D D, oricare ar fi D S.
3.1.9 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric. Spunem despre o multime D S ca

este multime deschisa daca D= D, adica daca orice punct x D este punct interior.
3.1.10 Exemple.
a) In cazul spatiului normat (R, | |) avem

R= R, Q= , D = [0, 1) D= (0, 1).
p
b) In cazul spatiului normat (R2 , k k) cu k (x, y) k= x2 +y 2 avem

D = {(x, y) | x2 +y 2 1} = D= {(x, y) | x2 +y 2 < 1}

D = {(x, y) | y 0} = D= {(x, y) | y > 0}.
3.1.11 Problema. Fie (S, d) un spatiu metric. Sa se arate ca:

a) Multimile si S sunt multimi deschise.
b) Orice reuniune de multimi deschise este o multime deschisa.
c) Orice intersectie finita de multimi deschise este o multime deschisa.
3.1.12 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric. Prin vecinatate a unui punct x S
se ntelege orice multime deschisa care contine pe x.
3.2 Multimi nchise
3.2.1 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric si A S o multime. Spunem despre

un element a S ca este punct limita al multimii A daca pentru orice r > 0 avem
Br (a) A 6= (a se vedea Fig. 3.4). Multimea formata din toate punctele limita ale
lui A este numita inchiderea lui A si notata cu A.
3.2.2 Exemple.
a) In cazul spatiului normat (R, | |) avem
1 1 1 1

R = R, Q = R, [0, 1) = [0, 1], 1, , , = 0, 1, , , .
2 3 2 3
p
b) In cazul spatiului normat (R2 , k k) cu k (x, y) k= x2 +y 2 avem
{(x, y) | x2 +y 2 < 1} = {(x, y) | x2 +y 2 1}
{(x, y) | y > 0} = {(x, y) | y 0}.
Figura 3.4
3.2.3 Propozitie. Fie (S, d) un spatiu metric si A S o multime. Avem a A daca

si numai daca exista n A un sir convergent (xn )n0 astfel ncat a = limn xn .
Demonstratie. Daca a A atunci B 1 (a) A 6= , oricare ar fi n N . Alegand
n
pentru fiecare n N un element xn B 1 (a) A obtinem un sir (xn )n0 astfel
n
ncat d(xn , a) < n1 . Invers, daca exista n A un sir convergent (xn )n0 astfel ncat
a = limn xn atunci pentru orice r > 0 exista nr N astfel ncat xn Br (a) A,
oricare ar fi n nr .
3.2.4 Orice punct x A este punct limita al lui A. Oricare ar fi A avem A A.
3.2.5 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric. Spunem despre o multime A S ca

este multime nchisa daca A = A, adica daca A si contine toate punctele limita.
3.2.6 Propozitie. Multimea A din spatiul metric (S, d) este nchisa daca si numai
daca limita oricarui sir convergent din A apartine lui A.
Demonstratie. Orice element din A este limita unui sir convergent din A si pentru
orice sir convergent (xn )n0 din A are loc relatia limn xn A. Avem A = A daca
si numai daca limita oricarui sir convergent din A apartine lui A.
3.2.7 Teorema. Fie (S, d) un spatiu metric. O multime D S este deschisa daca
si numai daca complementara ei S D este multime nchisa.
Demonstratie. Fie D S multime deschisa. Avem de aratat ca S D SD.

Fie x S D. Presupunand prin absurd ca x 6 S D rezulta ca x D si exista
rx > 0 astfel ncat Brx (x) D. Dar n acest caz Brx (x) (S D) = , ceea ce este
n contradictie cu x S D. Fie D S multime nchisa. Avem de aratat ca
S D este deschisa. Fie x S D. Deoarece D = D avem x 6 D si prin urmare
exista r > 0 astfel ncat Br (x) D = , adica astfel ncat Br (x) S D.
3.2.8 Exercitiu. Orice submultime finita a unui spatiu metric este nchisa.
Rezolvarea 1. Singurele siruri convergente sunt cele constante, de la un rang ncolo.
Rezolvarea 2. Fie (S, d) un spatiu metric si A = {x1 , x2 , ..., xk } S. Multimea S A
este deschisa: daca x SA atunci exista rx = min1nk d(x, xn ) cu Brx (x) SA.
3.2.9 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric. Spunem despre o submultime A S

ca este densa n S daca A = S.
3.2.10 Daca A este densa n S atunci orice element al lui S este limita unui sir
convergent de elemente din A. Multimea numerelor rationale Q este densa n spatiul
normat (R, | |). Orice numar real este limita unui sir de numere rationale.
3.3 Limita unei functii ntr-un punct
3.3.1 In anumite aplicatii este utila cunoasterea comportarii unei functii f n vecina-
tatea unui punct a fara a lua n considerare valoarea pe care o ia functia n punctul
a (n cazul n care ea este definita n a). In particular, este util sa se stie ce se
ntampla cu valorile f (x) ale functiei cand x se apropie din ce n ce mai mult de
punctul a. Pentru ca problema sa aiba sens este necesar ca domeniul de definitie al
lui f sa contina puncte oricat de apropiate de a, diferite de a.
3.3.2 Definitie. Spunem despre un punct a R ca este punct de acumulare pentru

o multime D R daca oricare ar fi > 0 avem (a, a+) (D {a}) 6= . Prin
definitie, este punct de acumulare pentru multimile nemajorate, iar este
punct de acumulare pentru multimile neminorate.
3.3.3 Punctul a = 1 este punct de acumulare pentru D = (0, 1) (3, ).

Punctul a = 2 nu este punct de acumulare pentru Dn= (0, 1) (3, ). o
Punctul a = 0 este punct de acumulare pentru D = 1, 21 , 31 , 41 , ... .
n o
Punctul a = 1 nu este punct de acumulare pentru D = 1, 12 , 13 , 41 , ... .

Punctul a = 2 este punct de acumulare pentru Q.
3.3.4 Definitie. Fie f : D R R o functie si a un punct de acumulare pentru D.

Spunem ca functia f are limita l n punctul a si scriem
lim f (x) = l
xa
daca oricare ar fi sirul (xn )n0 din D{a} cu limn xn = a avem limn f (xn ) = l.
3.3.5 Exercitiu. Fie functia

1
R {0} R : x 7 sin .
x
Sa se arate ca
1 1
lim sin =1 dar lim sin nu exista.
x 2 x x0 x
2
Rezolvare. Punctul a = este punct de acumulare pentru D = R {0} si
2 1
xn = sin sin = 1.
xn 2
Punctul a = 0 este punct de acumulare pentru D = R{0}. Limita nu exista deoarece
1 1 1 1
n = 0 = n dar sin 0 6= 1 sin .
n 2 + 2n n n
3.3.6 MATHEMATICA: Limit[f[x], x -> a]

In[1]:=Limit[Sin[1/x], x -> 2/Pi] 7 Out[1]=1
In[2]:=Limit[Sin[x]/x, x -> 0] 7 Out[2]=1
In[3]:=Limit[(1+1/x)^x, x -> Infinity] 7 Out[3]=e.
3.3.7 Teorema. Fie f : D R R o functie si a un punct de acumulare pentru D.

pentru orice > 0 exista > 0 astf el incat

xD
lim f (x) = l
xa
x 6= a = |f (x) l| <

|xa| <

Demonstratie. = Presupunand contrariul, exista 0 > 0 astfel ncat oricare ar fi

> 0 exista x D cu x 6= a, |xa| < si |f (x)l| . In particular, alegand = n1
exista xn D cu xn 6= a, |xn a| < n1 si |f (xn )l| . Rezulta ca limn xn = a
si conform ipotezei trebuie sa avem relatia limn f (xn ) = l, n contradictie cu
|f (xn )l| . = Fie (xn )n0 un sir din D {a} cu limn xn = a. Pentru a
arata ca limn f (xn ) = l consideram > 0 arbitrar ales. Conform ipotezei exista
> 0 astfel ncat pentru orice x D cu x 6= a si |xa| < are loc relatia |f (x) l| < .
Deoarece limn xn = a, exista n N astfel ncat |xn a| < si deci |f (xn )l| < ,
oricare ar fi n n .
3.3.8 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric. Spunem despre un punct a S ca este
punct de acumulare pentru D S daca oricare ar fi > 0 avem B (a) (D{a}) 6= .
3.3.9 Definitie. Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ) spatii metrice, f : D S1 S2 o functie si

a S1 punct de acumulare pentru D. Spunem ca functia f are limita l n punctul a
lim f (x) = l
xa
daca oricare ar fi sirul (xn )n0 din D{a} cu limn xn = a avem limn f (xn ) = l.
Figura 3.5
3.3.10 Teorema. Fie f : D S1 S2 o functie si a punct de acumulare pentru D.

pentru orice > 0 exista
> 0 astf el incat

xD
lim f (x) = l
xa
x 6= a = d2 (f (x), l) <

d1 (x, a) <

Demonstratie. Este similara cu demonstratia prezentata la pag. 71-7 .

3.3.11 In cazul spatiilor Rn , daca nu se indica o alta norma, vom subntelege ca

structura de spatiu normat considerata este cea definita de norma uzuala
v
u n
n
uX
k k: R R : x = (x1 , x2 , ..., xn )
7 k x k= t x2k .
k=1
Ea este norma asociata produsului scalar uzual
n
X
h, i : Rn Rn R, hx, yi = x k yk
k=1
adica
q
||x|| = hx, xi
si defineste distanta uzuala
v
u n
uX
d : Rn Rn R, d(x, y) = ||x y|| = t (xk yk )2 .
k=1

x3
f : R2 {(0, 0)} R, f (x, y) = .
x2 + y 2
Sa se arate ca
1
lim f (x, y) = si lim f (x, y) = 0.
(x,y)(1,2) 5 (x,y)(0,0)
Rezolvare. Punctul (1, 2) este punct de acumulare pentru D = R2 {(0, 0)}. Avem
(
xn 1 x3n 13 1
(xn , yn ) (1, 2) f (xn , yn ) = = .
yn 2 2
x n + yn2 2
1 +2 2 5
Punctul (0, 0) este punct de acumulare pentru D. Daca (xn , yn ) (0, 0) atunci

x3 x2n
n
0 |f (xn , yn ) 0| = 2 = |xn | |xn | 0.

xn + yn2 x2n + yn2


xy
f : R2 {(0, 0)} R, f (x, y) = .
x2 + y 2
Sa se arate ca nu exista limita
lim f (x, y)
(x,y)(0,0)
desi exista limitele iterate
lim (lim f (x, y)) = 0 = lim ( lim f (x, y)).

x0 y0 y0 x0
Rezolvare. Oricare ar fi R avem
1 1

lim , = (0, 0) dar limita lim f , = depinde de .
n n n n n n 1+2
3.3.14 Propozitie. Fie functia
f : D Rn Rk , f (x) = (f1 (x), f2 (x), ..., fk (x))

si a Rn un punct de acumulare pentru D. Avem
lim f (x) = (l1 , l2 , ..., lk ) lim fj (x) = lj oricare ar f i j {1, 2, ..., k}.
xa xa
Demonstratie. Afirmatia rezulta din relatia (a se vedea pag. 38-13)

|f1 (x)l1 |
................ k f (x)l k |f1 (x)l1 | + ... + |fk (x)lk |.
|fk (x)lk |

3.4 Functii continue
3.4.1 In acest paragraf vom studia comportarea unei functii n vecinatatea unui
punct a apartinand domeniului de definitie comparand valoarea functiei n a cu
valorile luate n vecinatatea lui a.
3.4.2 Definitie. Fie f : D R R o functie si a D. Spunem ca f este continua n a

daca oricare ar fi sirul (xn )n0 din D cu limn xn = a avem limn f (xn ) = f (a).
3.4.3 Teorema. Fie f : D R R o functie si a D. Avem

pentru orice > 0 )exista > 0 astf el incat

f este continua in a xD
= |f (x) f (a)| <
|xa| <

3.4.4 Definitie. Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ) spatii metrice, f : D S1 S2 o functie si

a D. Spunem ca functia f este continua n a daca oricare ar fi sirul (xn )n0 din
D cu limn xn = a avem limn f (xn ) = f (a).
3.4.5 Definitie. Spunem ca functia f : D S1 S2 este functie continua

daca este continua n orice punct a D.
3.4.6 Punctele lui D care nu sunt puncte de acumulare se numesc puncte izolate.
Daca a D este punct izolat si daca (xn )n0 este un sir din D cu limn xn = a
atunci exista n0 N astfel ncat xn = a, oricare ar fi n n0 , ceea ce conduce
la limn f (xn ) = f (a). Astfel, o functie este continua n orice punct izolat al
domeniului de definitie.
3.4.7 O functie f este continua ntr-un punct de acumulare a apartinand domeniului

de definitie daca si numai daca f are limita n a si limxa f (x) = f (a).
3.4.8 Teorema. Fie f : D S1 S2 o functie si a D. Avem

pentru orice > 0)exista > 0 astf el incat

f este continua in a xD
= d2 (f (x), f (a)) <
d1 (x, a) <
3.4.9 Propozitie. (Prelungirea prin continuitate). Fie f : D S1 S2 o functie

si a un punct de acumulare pentru D care nu apartine lui D. Daca exista limita
lim f (x) = l
xa
atunci functia
(
f (x) daca x D
f : D {a} S2 , f(x) =
l daca x = a
este continua n a.
Demonstratie. Afirmatia rezulta direct din definitia continuitatii.
sin x
3.4.10 Exemplu. Deoarece limx0 x = 1 functia
sin x
f : R {0} R, f (x) =
x
se poate prelungi prin continuitate, rezultand functia continua
( sin x
x daca x 6= 0
f : R R, f(x) =
1 daca x = 0
3.4.11 Propozitie. Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ), (S3 , d3 ) spatii metrice si
f : D1 S1 S2 , g : D2 S2 S3
doua functii astfel ncat f (D1 ) D2 . Daca f este continua n punctul a D1 si
daca g este continua n f (a) D2 atunci functia compusa
g f : D1 S3 , (g f )(x) = g(f (x))

este continua n punctul a.
Demonstratie. Din continuitatea lui f n a si a lui g n f (a) rezulta relatia

xn a = f (xn ) f (a) = (gf )(xn ) = g(f (xn )) g(f (a)) = (g f )(a)
care arata ca g f este continua n a.
3.4.12 Definitie. Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ) spatii metrice. Spunem ca functia

f : D S1 S2 este functie continua daca este continua n orice punct a D.
3.4.13 Propozitie. Daca f : S1 S2 este functie continua atunci:

D deschisa in S2 = f 1 (D) deschisa in S1 .
Demonstratie. Fie a f 1 (D) = {x S1 | f (x) D}. Deoarece f (a) apartine

multimii deschise D rezulta ca exista > 0 astfel ncat B (f (a)) D. Functia f
fiind continua n a, exista > 0 astfel ncat d1 (x, a) < = d2 (f (x), f (a)) < ,
adica relatia f (B (a)) B (f (a)) din care rezulta B (a) f 1 (D).
3.4.14 Propozitie. Daca (E, k k) este spatiu normat atunci aplicatia
k k: E R : x 7k x k
este continua. In particular, aplicatia modul R R : x 7 |x| este continua.
Demonstratie. Din definitia normei rezulta relatiile
k xn k=k xn a+a kk xn a k + k a k, k a k=k axn +xn kk xn a k + k xn k
care conduc la
k xn a k k xn k k a k k xn a k adica | k xn k k a k | k xn a k
si prin urmare,
xn a = k xn a k 0 = | k xn k k a k | 0 = k xn kk a k .
3.4.15 Propozitie. Daca (E, k k) este spatiu normat atunci aplicatiile

E E E : (x, y) 7 x + y R E E : (, x) 7 x
sunt continue ( a se vedea pag. 31-5).
Demonstratie. Daca (xn , yn ) (a, b) atunci xn a, yn b si avem
0 k (xn + yn ) (a + b) kk xn a k + k yn b k 0.
Daca (n , xn ) (, a) atunci n , xn a si avem
0 k n xn a k =k (n )(xn a) + (n )a + (xn a) k
|n | k xn a k +|n | k a k +|| k xn a k 0.
3.4.16 Teorema. Orice aplicatie liniara A : Rn Rk este continua.

Demonstratie. Orice vector u = (u1 , u2 , ..., un ) Rn admite n raport cu baza canonica
e1 = (1, 0, ..., 0), e2 = (0, 1, 0, ..., 0), ... en = (0, 0, ..., 0, 1)
reprezentarea u = u1 e1 +u2 e2 + . . . +un en . Din relatia (a se vedea pag. 34-8)
k AxAa k =k A(xa) k=k A((x1 a1 ) e1 +(x2 a2 ) e2 + . . . +(xn an ) en ) k
k A((x1 a1 ) e1 k + k (x2 a2 ) e2 k + . . . + k (xn an ) en ) k
= |x1 a1 | k Ae1 k +|x2 a2 | k Ae2 k + + |xn an | k Aen k
qP qP qP
n n n
j=1 (xj aj )2 j=1 k Aej k2 =k x a k j=1 k Aej k2 .
verificata oricare ar fi a Rn rezulta ca limxa Ax = Aa.
3.4.17 Propozitie. O functie
f : D Rn Rk , f (x) = (f1 (x), f2 (x), ..., fk (x))

este continua ntr-un punct a D daca si numai daca fiecare dintre functiile
fj : D Rn R, j {1, 2, ..., k}.

este continua n punctul a.
Demonstratie. Afirmatia rezulta din relatia (a se vedea pag. 38-13)

|f1 (x)f1 (a)|
.................. k f (x)f (a) k |f1 (x)f1 (a)| + ... + |fk (x)fk (a)|.
|fk (x)fk (a)|

3.5 Multimi compacte
3.5.1 Definitie. Spunem despre o multime K dintr-un spatiu metric (S, d) ca este
compacta (prin siruri) daca orice sir (xn )n0 din K contine cel putin un subsir
(xnk )k0 convergent catre un element din K.
3.5.2 Exercitiu. In spatiul (R, | |), orice interval [a, b] este multime compacta.
Rezolvare. Orice sir (xn )n0 din [a, b] este marginit si conform teoremei lui Cesaro
(pag. 24-18) contine un subsir convergent (xnk )k0 . In plus, avem
a xnk b = a lim xnk b.
k
3.5.3 Teorema. Intr-un spatiu metric, orice multime compacta este nchisa.
Demonstratie. Fie (S, d) un spatiu metric si K S o multime compacta. Daca
a K atunci exista in K un sir (xn )n0 cu limn xn = a. Multimea K fiind
compacta, sirul (xn )n0 contine un subsir (xnk )k0 convergent la un element din K.
Dar limk xnk = limn xn = a si prin urmare a K. Rezulta ca K K.
3.5.4 Definitie. Spunem despre o multime A dintr-un spatiu metric (S, d) ca este
marginita daca exista a S si r > 0 astfel ncat A Br (a).
3.5.5 Teorema. Intr-un spatiu metric, orice multime compacta este marginita.
Demonstratie. Fie (S,d) un spatiu metric si K S o multime compacta. Pre-
supunand ca K nu este marginita exista un sir (xn )n0 n K astfel ncat d(xn , xk ) 1
oricare ar fi n, k N. El poate fi generat n modul urmator: alegem x0 K, apoi
x1 KB1 (x0 ), apoi x2 K(x0 )B1 (x1 )), apoi x3 K(B1 (x0 )B1 (x1 )B1 (x2 )),
etc. Multimea nemarginita K nu este continuta n B1 (x0 ) B1 (x1 ) . . . B1 (xn )
deoarece alegand
r = max{1, d(x0 , x1 ) + 1, d(x0 , x2 ) + 1, . . . , d(x0 , xn ) + 1}
avem B1 (x0 )B1 (x1 ). . .B1 (xn ) Br (x0 ). Sirul (xn )n0 nu contine niciun subsir
convergent, ceea ce este in contradictie cu ipoteza ca A este multime compacta.
3.5.6 Teorema (Bolzano-Weierstrass).

In spatiul Rm o multime este compacta daca si numai daca este nchisa si marginita.
Demonstratie. Fie K Rm o multime nchisa si marginita. Avem de aratat ca orice

sir (xn )n0 din K contine un subsir (xnk )k0 convergent n K. Multimea marginita
K poate fi nchisa ntr-un paralelipiped K [a1 , b1 ][a2 , b2 ]. . .[an , bn ]. Utilizand
metoda prezentata la pag. 24-18, bazata pe divizari succesive ale paralelipipedului
putem extrage din (xn )n0 un subsir (xnk )k0 convergent n Rn . Multimea nchisa
K contine limitele tuturor sirurilor convergente cu elemente din K.
3.5.7 Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ) spatii metrice si A S1 . Spunem despre o functie

f : A S2 ca este continua daca este continua n orice punct a A, adica daca
pentru orice a A si orice > 0 exista a > 0 astfel ncat
)
xA
= d2 (f (x), f (a)) < .
d1 (x, a) < a
3.5.8 Definitie. Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ) spatii metrice si A S1 . Spunem despre o

functie f : A S2 ca este uniform continua daca pentru orice > 0 exista > 0
astfel ncat )
x, y A
= d2 (f (x), f (y)) < .
d1 (x, y) <
3.5.9 Orice functie unifom continua este functie continua.
3.5.10 Exercitiu. Functia

1
f : (0, 1) R, f (x) =
x
este continua, dar nu este uniform continua.
1
Rezolvare. Presupunem f uniform continua. Pentru = 2 exista > 0 astfel ncat
)
x, y (0, 1) 1 1
= < .
|x y| < x y

Putem alege < 1. Deoarece , 2 (0, 1) si 2 = 2 < trebuie ca 1 2 < 21

adica > 2, n contradictie cu alegerea < 1.
3.5.11 Teorema. O functie continua pe o multime compacta este uniform continua.

Demonstratie. Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ) spatii metrice, K S1 o multime compacta
si f : K S2 o functie continua. Avem de aratat ca f este uniform continua.
Presupunand contrariul, exista 0 > 0 astfel ncat pentru orice > 0 exista x, y K
cu d1 (x, y) < si d2 (f (x), f (y)) 0 . In particular, pentru = n1 exista xn , yn K
cu d1 (xn , yn ) < n1 si d2 (f (xn ), f (yn )) 0 . Deoarece K este multime compacta, sirul
(xn )n1 contine un subsir convergent (xnk )k1 cu limita a = limk xnk apartinand
lui K. Din relatia 0 d1 (a, ynk ) d1 (a, xnk )+d1 (xnk , ynk ) < d1 (a, xnk )+ n1k rezulta
ca limk ynk = a. Functia f fiind continua n a avem limk f (xnk ) = f (a) =
limk f (ynk ). Inegalitatea d2 (f (xnk ), f (ynk )) d2 (f (xnk ), f (a))+d2 (f (a), f (ynk ))
conduce la limk d2 (f (xnk ), f (ynk )) = 0, n contradictie cu d2 (f (xn ), f (yn )) 0 .
3.5.12 Definitie. Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ) spatii metrice si A S1 . Spunem despre o

functie f : A S2 ca este marginita daca f (A) este multime marginita.
3.5.13 Teorema. O functie continua pe o multime compacta este marginita.

Demonstratie. Presupunem ca f : K S1 S2 nu este marginita si fie b S2
fixat. Pentru orice n N avem f (K) 6 Bn (b), adica exista xn K cu d2 (b, f (xn )) n.
Deoarece K este multime compacta, sirul (xn )n0 contine un subsir convergent
(xnk )k0 cu limita a = limk xnk apartinand lui K. Functia f fiind continua n a,
avem limk f (xnk ) = f (a), adica limk d2 (f (xnk , f (a)) = 0. In particular, exista
N N astfel ncat d2 (f (xnk , f (a)) 1 oricare ar fi k N . Relatia
nk d2 (b, f (xnk )) d2 (b, f (a)) + d2 (f (a), f (xnk )) d2 (b, f (a)) + 1
verificata oricare ar fi k N arata ca sirul strict crescator de numere naturale (nk )k0
este marginit, ceea ce este imposibil.
3.5.14 Teorema. Fie (S, d) spatiu metric. Functiile continue f : S Rm

transforma multimi compacte n multimi compacte.
Demonstratie. Fie K S multime compacta. Din teorema anterioara rezulta
ca f (K) este multime marginita. Ramane sa aratam ca f (K) este nchisa. Fie
(f (xn ))n0 un sir din f (K) convergent n Rm . Avem de aratat ca limn f (xn )
apartine multimii f (K). Sirul (xn )n0 din multimea compacta K contine un subsir
convergent (xnk )k0 cu limita a = limk xnk apartinand lui K. Deoarece f este
continua n a avem limk f (xnk ) = f (a) si prin urmare limn f (xn ) = f (a)
apartine multimii f (K).
3.5.15 Definitie. Spunem despre o functie reala marginita f : A R ca si atinge

marginile daca exista a, b A astfel ncat inf xA f (x) = f (a) si supxA f (x) = f (b).
3.5.16 Teorema. O functie reala continua pe o multime compacta si atinge marginile.

Demonstratie. Fie (S, d) un spatiu metric, K S o multime compacta si f : K R
o functie reala continua. Conform teoremei anterioare f este marginita si prin ur-
mare, exista numerele reale m = inf xK f (x) si M = supxK f (x). Presupunem ca
nu exista a K cu f (a) = m. In acest caz m < f (x), oricare ar fi x K si
1
g : K R, g(x) =
f (x) m
este functie continua. Conform teoremei anterioare, functia g este marginita. Notand
M 0 = supxK g(x) avem g(x) M 0 , adica f (x) m + M1 0 , oricare ar fi x K. Ul-
tima relatie este insa n contradictie cu faptul ca m este cel mai mare minorant
pentru multimea {f (x) | x K}. Ramane ca exista a K cu f (a) = m. Printr-un
rationament similar se arata ca exista b K cu f (b) = M .
3.6 Multimi conexe
3.6.1 Definitie. Spunem despre o functie f : I R definita pe un interval I R

ca are proprietatea lui Darboux daca oricare ar fi a, b I distincte si oricare ar fi
numarul ntre f (a) si f (b) exista c ntre a si b astfel ncat f (c ) = .
3.6.2 O functie cu proprietatea lui Darboux este o functie care nu poate trece de la
o valoare la alta fara a trece prin toate valorile intermediare.
3.6.3 Teorema.
Orice functie f : I R continua pe un interval I R are proprietatea lui Darboux.
Demonstratie. Fie a < b si f (a) f (b) (cazul f (a) f (b) se analizeaza similar).
Daca f (a) = f (b) atunci = f (a) si alegand c = a avem f (c ) = . Analizam n
continuare cazul f (a) < < f (b). Multimea A = {x [a, b] | f (x) } este nevida
si marginita. Aratam ca f (sup A) = , adica se poate alege c = sup A. Deoarece
< f (b) avem c < b si f (y) > , pentru orice y (c , b). Fie (xn )n0 un sir
convergent din A si (yn )n0 un sir convergent din (c , b) astfel ncat limn xn =
c = limn yn . Deoarece f este continua n c si f (xn ) < f (yn ), prin trecere
la limita, obtinem f (c ) = .
3.6.4 Propozitie. Orice functie continua si injectiva f : I R

definita pe un interval I este strict monotona.
Demonstratie. Presupunand ca f nu este strict monotona exista x1 < x2 < x3 n I
astfel ncat f (x1 ) < f (x2 ) > f (x3 ) sau f (x1 ) > f (x2 ) < f (x3 ). Functia f ia valoarea
= 21 (f (x2 ) + max{f (x1 ), f (x3 )}), respectiv = 12 (f (x2 ) + min{f (x1 ), f (x3 )}) atat
n intervalul (x1 , x2 ) cat si n intervalul (x2 , x3 ), n contradictie cu injectivitatea ei.
3.6.5 Teorema. Inversa unei functii continue bijective f : I J definite

pe un interval I este continua si strict monotona.
Demonstratie. Din propozitia anterioara rezulta ca f este strict monotona. Vom
analiza cazul n are f este strict crescatoare (celalalt caz se analizeaza asemanator).
Functia f 1 : J I este strict crescatoare: oricare ar fi y1 , y2 J exista x1 , x2 I
astfel ncat y1 = f (x1 ) si y2 = f (x2 ), iar y1 < y2 implica x1 < x2 . Aratam ca
f 1 este continua ntr-un punct oarecare y0 J. Consideram cazul n care y0
nu este extremitate a intervalului (cazul in care y0 este extremitate se analizeaza
asemanator). Fie x0 I si > 0 astfel ncat f (x0 ) = y0 si (x0 , x0 + ) I.
Deoarece f (x0 ) < f (x0 ) < f (x0 + ) exista > 0 astfel ncat (y0 , y0 + )
(f (x0 ), f (x0 + )) si prin urmare |y y0 | < |f 1 (y) x0 | < .
3.6.6 Definitie. Fie (S, d) un spatiu metric. Spunem despre o multime A S ca

este conexa daca n S nu exista doua multimi deschise D1 , D2 astfel ncat
A D1 D2 , D1 A 6= , D2 A 6= si A D1 D2 = .
3.6.7 Multimea {0, 1} din R nu este conexa deoarece exista, de exemplu,

multimile deschise D1 = (, 21 ) si D2 = ( 31 , ) astfel ncat
{0, 1} D1 D2 , D1 {0, 1} 6= , D2 {0, 1} 6= , {0, 1}D1 D2 = .
3.6.8 In cazul lui R, denumirea de interval este utilizata pentru multimi de forma
(a, b) = {x | a < x < b} (a, ) = {x | a < x} (, ) = R

(a, b] = {x | a < x b} [a, ) = {x | a x} [a, a] = {a}
[a, b) = {x | a x < b} (, b) = {x | x < b} (a, a) =
[a, b] = {x | a x b} (, b] = {x | x b}
3.6.9 Propozitie. O multime A R este conexa daca si numai daca este interval.
Demonstratie. Fie A R conexa nevida. Presupunand ca A nu este interval,
exista a, b, c astfel ncat a < c < b, a A, b A si c 6 A. In acest caz, exista multimile
deschise D1 = (, c), D2 = (c, ) astfel ncat A D1 D2 , D1 A 6= ,
D2 A 6= si A D1 D2 = , n contraditie cu ipoteza ca A este conexa.
Presupunand ca A nu este conexa, exista doua multimi deschise D1 , D2 astfel
ncat A D1 D2 , D1 A 6= , D2 A 6= ( si A D1 D2 = . Functia
0 daca x D1 A
f : A R, f (x) =
1 daca x D2 A
este continua n orice punct a A. Daca a D1 A atunci exista ra > 0 astfel
ncat Bra (a) D1 . Pentru orice > 0 alegand = ra avem
)
xA
= |f (x) f (a)| = 0 < .
|x a| <
ceea ce arata ca f este continua n a. Cazul a D1 A se analizeaza similar.
Conform teoremei precedente (pag. 81-3) functia f continua pe intervalul A are
proprietatea lui Darboux. Acest lucru nu este nsa posibil deoarece f (A) = {0, 1}.
3.6.10 Folosind limbajul obisnuit, o multime conexa poate fi descrisa ca fiind o

multime formata dintr-o singura bucata.
3.6.11 Teorema.
Imaginea unei multimi conexe printr-o functie continua este o multime conexa.
Demonstratie. Fie (S1 , d1 ), (S2 , d2 ) spatii metrice, A S1 multime conexa si fie
f : A S2 o functie continua. Avem de aratat ca f (A) este multime conexa. Pre-
supunand ca f (A) nu este multime conexa exista doua multimi deschise D1 , D2 astfel
ncat f (A) D1 D2 , D1 f (A) 6= , D2 f (A) 6= si f (A) D1 D2 = . Deoarece
preimaginea unei multimi deschise printr-o aplicatie continua este o multime de-
schisa (a se vedea pag. 76-13), multimile D1 = f 1 (D1 ) si D2 = f 1 (D2 ) sunt
multimi deschise. Dar
D1 f (A) 6= D1 A 6= f (A) D1 D2 A D1 D2
D2 f (A) 6= D2 A 6= f (A) D1 D2 = A D1 D2 =
ceea ce arata ca A nu este conexa, n contradictie cu ipoteza.
3.6.12 Exemple.
a) Imaginea ([, ]) = {(t) | t [, ]} a unei functii continue
: [, ] Rn
este multime conexa.
b) Cercul {(x, y) R2 | x2 +y 2 = 1} din plan este multime conexa deoarece este
imaginea aplicatiei continue
: [0, 2] R2 , (t) = (cos t, sin t).
c) Segmentul nchis [a, b] = {(1t)a+tb | t [0, 1]} care uneste doua puncte a, b Rn
este multime conexa deoarece este imaginea aplicatiei continue
: [0, 1] Rn , (t) = (1t)a+tb.
3.6.13 Propozitie. Fie (S, d) un spatiu metric, A S o multime conexa si

f : A R o functie continua. Daca exista a, b A cu
f (a) f (b) < 0 atunci exista c A astfel ncat f (c) = 0.
Demonstratie. Multimea f (A) R fiind conexa, este un interval care contine nu-
merele de semn diferit f (a) si f (b).
3.6.14 Propozitie. Daca f : [a, b] R R este continua atunci

" #
f ([a, b]) = min f (x), max f (x) .
x[a,b] x[a,b]
Demonstratie. Functia f si atinge marginile si f ([a, b]) este interval.
3.6.15 Propozitie. O submultime nevida A S a unui spatiu metric este conexa

daca si numai daca orice functie continua de forma f : A {0, 1} este constanta.
Demonstratie. Multimea nevida f (A) {0, 1} fiind conexa, singurele variante
posibile sunt f (A) = {0} si f (A) = {1}. Daca A nu este conexa atunci exista
doua multimi deschise D1 , D2 astfel ncat A D1 D2 , D1 A 6= , D2 A 6= si
A D1 D2 = . Functia neconstanta
(
0 daca x D1 A
f : A {0, 1}, f (x) =
1 daca x D2 A
este continua (a se vedea pag. 83-9)
3.6.16 Teorema. Daca (Ai )jJ este o familie de submultimi conexe ale unui spatiu
metric si daca jJ Aj 6= atunci multimea A = jJ Aj este conexa.
T S
Demonstratie. Este suficient sa aratam ca orice functie continua f : A {0, 1} este

constanta. Fie a jJ Aj fixat. Restrictia f |Aj : A {0, 1} a functiei f fiind
T
continua pe multimea conexa Aj este constanta si prin urmare avem f (x) = f (a)
oricare ar fi x Aj si oricare ar fi j J.
3.6.17 Exemple.
a) Linia poligonala [a, b] [b, c] este multime conexa, oricare ar fi a, b, c Rn .
b) Linia poligonala
[a0 , a1 ] [a1 , a2 ] . . . [ak1 , ak ]
este multime conexa, oricare ar fi punctele a0 , a1 , . . . , ak Rn .
3.6.18 Teorema. O multime deschisa nevida D Rn este conexa daca si numai

daca orice doua puncte din A pot fi unite cu o linie poligonala continuta n A.
Demonstratie. Fie a A fixat si fie D1 multimea tuturor punctelor x A care
pot fi unite cu a printr-o linie poligonala continuta n A. Pentru fiecare x D1
exista o linie poligonala Lx care uneste a cu x si rx > 0 astfel ncat Brx (x) A.
Deoarece linia poligonala Lx [x, y] care uneste a cu y este continuta n A oricare
ar fi y Brx (x), rezulta ca Brx (x) D1 si prin urmare D1 este multime deschisa.
Multimea D2 = AD1 este si ea deschisa: daca x D2 atunci exista x > 0 astfel
ncat Bx (x) D2 deoarece n caz contrar a si x pot fi unite printr-o linie poligonala
continuta n A. Daca D2 6= atunci A nu este conexa, ceea ce este n contradictie
cu ipoteza. Ramane ca D2 = , adica A = D1 . Fie a A un punct fixat si Lx
o linie poligonala continuta n A care uneste a cu x A. Multimea A este conexa
deoarece fiecare linie poligonala Lx este conexa, a xA Lx si A = xA Lx .
T S
3.6.19 Definitie. Spunem despre o submultime A Rn ca este o multime stelata

daca exista un punct a A astfel ncat segmentul
[a, x] = { (1t)a+tx | t [0, 1] }
care uneste a cu x este continut n A, oricare ar fi x A ( a se vedea figura 3.6).
Figura 3.6
3.6.20 Propozitie. Orice multime stelata din Rn este conexa.

Demonstratie. Fie A Rn o multime stelata si a A astfel ncat [a, x] A, oricare
ar fi x A. Multimea A este conexa deoarece xA [a, x] 6= si A = xA [a, x].
T S
3.6.21 Definitie. Spunem despre o submultime A Rn ca este o multime convexa

daca [x, y] A, oricare ar fi x, y A.
3.6.22 Orice multime convexa din Rn este multime stelata si deci conexa.
3.6.23 Definitie. Fie (S, d) spatiu metric. O multime D S

deschisa si conexa este numita domeniu.
Capitolul 4
Functii diferentiabile
4.1 Functii reale de o variabila reala
4.1.1 Definitie. Spunem despre un punct a R ca este punct de acumulare pentru

o multime D R daca oricare ar fi > 0 avem (a, a+) (D{a}) 6= .
4.1.2 Definitie. Fie f : D R o functie definita pe o multime D R si a D un

punct de acumulare pentru D. Spunem ca functia f este derivabila n a daca exista
si este finita limita (numita derivata lui f n a)
f (x) f (a)
f 0 (a) = lim .
xa xa
4.1.3 Definitie. O functie f : D R este numita functie derivabila daca este
derivabila n orice punct al domeniului de definitie D. In acest caz, functia
f 0 : D R : x 7 f 0 (x)
este numita derivata lui f .
4.1.4 In aplicatiile uzuale, D este un interval sau o reuniune de intervale, iar a orice
punct din D. In loc de f 0 (a) si f 0 se mai scrie df df d
dx (a) si respectiv dx sau dx f .
4.1.5 Exemple.
a) Functia f : R R, f (x) = x3 este derivabila n orice punct a R deoarece
f (x) f (a) x3 a3
lim = lim = lim (x2 + x a + a2 ) = 3 a2 .
xa xa xa x a xa
In acest caz, f 0 (a) = 3 a2 , oricare ar fi a R, adica avem (x3 )0 = 3x2 .
87

b) Functia f : [0, ) R, f (x) = xeste derivabila
n orice punct a (0, )
f (x) f (a) x a 1 1
lim = lim = lim = .
xa xa xa xa xa x+ a 2 a
0 0
1
In acest caz, f (a) = 2a , oricare ar fi a (0, ), adica avem ( x) = 21 x .
4.1.6 Derivatele unor functii uzuale

(A se vedea http://en.wikipedia.org/wiki/Hyperbolic_function)
Functia Derivata Domeniul Conditii

f : R R f (x) = c f 0 (x) = 0 R
f : R R f (x) = xn f 0 (x) = nxn1 R n N
f : (0, ) R f (x) = x f 0 (x) = x1 (0, ) R
f : R R f (x) = x1 f 0 (x) = x12 R

f : [0, ) R f (x) = x f 0 (x) = 21 x (0, )

f : [0, ) R f (x) = n x f 0 (x) = n
1
(0, ) n 2 N
n xn1
f : R R f (x) = n x f 0 (x) = n
1
R n2N+1
n xn1
f : (0, ) R f (x) = ln x f 0 (x) = x1 (0, )
f : R R f (x) = ax f 0 (x) = ax ln a R 0 < a 6= 1
f : R R f (x) = ex f 0 (x) = ex R
f : R R f (x) = sin x f 0 (x) = cos x R
f : R R f (x) = cos x f 0 (x) = sin x R
f: R 2 + Z R f 0 (x) = cos12 x R 2 + Z

f (x) = tg x
f : R Z R f (x) = ctg x f 0 (x) = sin12 x R Z
f : [1, 1] R f (x)=arcsin x f 0 (x) = 1x1
2
(1, 1)
f : [1, 1] R f (x)=arccos x f 0 (x) = 1x 1
2
(1, 1)
f : R R f (x) = arctgx f 0 (x) = 1+x
1
2 R
f : R R f (x)=arcctgx f 0 (x) = 1+x1
2 R
f : R R f (x) = sh x f 0 (x) = ch x R
f : R R f (x) = ch x f 0 (x) = sh x R
4.1.7 MATHEMATICA: D[f[x], x]

In[1]:=D[f[x], x] 7 Out[1]=f 0 [x] In[5]:=D[Log[x], x 7 Out[5]= x1
In[2]:=D[x^n, x] 7 Out[2]=nx1+n In[6]:=D[Sin[x], x] 7 Out[6]=Cos [x]
In[3]:=D[1/x, x] 7 Out[3]= x12 In[7]:=D[ArcSin[x], x] 7 Out[7]= 1
1x2
In[4]:=D[Sqrt[x], x] 7 1
Out[4]= 2 x
In[8]:=D[ArcTan[x], x] 7 Out[8]= 1 2 .
1+x
4.1.8 Functia modul f : R R, f (x) = |x| nu este derivabila n a = 0 deoarce

Functii diferentiabile 89
|x| |0| |x| |0|

lim = 1 6= 1 = lim .
x%0 x0 x&0 x 0
Figura 4.1
4.1.9 Fie f : D R o functie definita pe o submultime D R si a D un punct de

acumulare pentru D. Pentru orice D astfel ncat 6= a ecuatia dreptei care trece
prin punctele (a, f (a)) si (, f ()) este
xa yf (a)
=
a f ()f (a)
adica
f ()f (a)
y= (xa)+f (a).
a
Daca functia f este derivabila n a atunci dreapta de ecuatie ( a se vedea figura 4.1)
f ()f (a)
y = lim (xa)+f (a)
a a
adica
y = f 0 (a) (xa)+f (a)
este tangenta la graficul functiei f n punctul (a, f (a)).
4.1.10 Teorema. Orice functie derivabila ntr-un punct este continua n acel punct.
Demonstratie. Daca functia f : D R R este derivabila n a D atunci
f (x)f (a)
lim f (x) = lim (f (x)f (a))+f (a) = lim lim (xa)+f (a) = f (a).
xa xa xa x a xa
4.1.11 Definitie. Fie f : D R o functie definita pe o submultime D R si a D

un punct de acumulare pentru D (, a). Spunem ca functia f este derivabila la
stanga n a daca exista si este finita limita
f (x) f (a)
fs0 (a) = lim
x%a xa
numita derivata la stanga a lui f n a.
4.1.12 Definitie. Fie f : D R o functie definita pe o submultime D R si a D

un punct de acumulare pentru D (a, ). Spunem ca functia f este derivabila la
dreapta n a daca exista si este finita limita
f (x) f (a)
fd0 (a) = lim
x&a xa
numita derivata la dreapta a lui f n a.
4.1.13 Fie f : [a, b] R o functie. Avem:

f este derivabila n a f este derivabila la dreapta n a
f este derivabila n b f este derivabila la stanga n b.
In primul caz avem f 0 (a) = fd0 (a) iar n al doilea caz avem f 0 (b) = fs0 (b).
4.1.14 Teorema. Fie f, g : D R functii definite pe o submultime D R si a D

un punct de acumulare pentru D. Avem:
) (
f derivabila in a f +g este derivabila in a si
=
g derivabila in a (f +g)0 (a) = f 0 (a)+g 0 (a)
) (
f derivabila in a f este derivabila in a si
=
R (f )0 (a) = f 0 (a)
) (
f derivabila in a f g este derivabila in a si
=
g derivabila in a (f g)0 (a) = f 0 (a) g(a)+f (a) g(a).

f derivabila in a

f este derivabila in a si
g derivabila in a = g 0 0
f (a) = f (a) g(a)f (a) g 0 (a)
g(a) 6= 0

g 2
(g(a))
.
Demonstratie. Avem
limxa(f+g)(x)(f+g)(a)
xa = limxa f (x)f (a)
xa + limxa g(x)g(a)
xa
( f )(x)(f )(a) f (x)f (a)
limxa xa = limxa xa
(f g)(x)(f g)(a)
limxa xa = limxaf (x)f
xa
(a)
limxa g(x)+f (a) limxag(x)g(a)
xa
f
(x) fg (a) h
f (x)f (a)
i
limxa g
xa = limxa xa g(a) f (a) g(x)g(a)
xa
1
g(x) g(a) .
4.1.15 Daca f, g : D R R sunt functii derivabile atunci

(f +g)0 = g 0 +g 0 ( f )0 = f 0 (f g)0 = f 0 g+f g 0 .
Daca n plus g(x) 6= 0, oricare ar fi x D, atunci
0
f f 0 gf g 0
= .
g g2
In[1]:=D[f[x]+g[x], x] 7 Out[1]=f 0 [x]+g 0 [x]
In[2]:=D[a f[x], x] 7 Out[2]=a f 0 [x]
In[3]:=D[f[x] g[x], x] 7 Out[3]=f 0 [x] g[x]+f [x] g 0 [x]
f 0 [x] f [x] g 0 [x]
In[4]:=D[f[x]/g[x], x] 7 Out[4]= g[x]

g[x]2
.
4.1.17 Avem
0
sin x (sin x)0 cos x sin x(cos x)0 cos2 x + sin2 x 1

0
(tg x) = = 2
= 2
= .
cos x cos x cos x cos2 x
f g
4.1.18 Teorema. Fie I J R functii definite pe intervalele I, J si a I. Avem
) (
f derivabila in a g f este derivabila in a si
=
g derivabila in f (a) (g f )0 (a) = g 0 (f (a)) f 0 (a).
Demonstratie. Functia

g(y)g(f (a)) daca y 6= f (a)
yf (a)
h : J R h(y) =
g 0 (f (a)) daca y = f (a)
este continua n f (a) deoarece
g(y) g(f (a))
lim h(y) = lim = g 0 (f (a)) = h(f (a)).
yf (a) yf (a) y f (a)
Trecand la limita n relatia
g(f (x)) g(f (a)) f (x) f (a)
= h(f (x))
xa xa
adevarata pentru orice x 6= a, obtinem

g(f (x))g(f (a))
(g f )0 (a) = limxa xa = limxa h(f (x)) f (x)f
xa
(a)
f (x)f (a)
= limxa h(f (x)) limxa xa = g 0 (f (a)) f 0 (a).
f g
4.1.19 Daca I J R sunt functii derivabile atunci
d
g(f (x)) = g 0 (f (x)) f 0 (x) adica (gf )0 = (g 0 f ) f 0 .
dx
4.1.20 Exemple.
2
0 2
(sin x2 )0 = 2 x cos x2 esin x = 2 esin x x cos x2
2
0 2
(sin2 x)0 = 2 cos x sin x esin x = 2 esin x cos x sin x.

In[1]:=D[g[f[x]], x] 7 Out[1]=g 0 [f [x]] f 0 [x]
In[2]:=D[Sin[x^2], x] 7 Out[2]=2 x Cos[x2 ]
In[3]:=D[(Sin[x])^2, x] 7 Out[3]=2 Cos[x] Sin[x]
2]
In[4]:=D[Exp[Sin[x^2]], x] 7 Out[4]=2 eSin[x x Cos[x2 ]
2
In[5]:=D[Exp[(Sin[x])^2], x] 7 Out[5]=2 eSin[x] Cos[x] Sin[x].
4.1.22 Definitie. Fie f : D R o functie definita pe o multime D R si fie a D.

Spunem ca a este punct de minim local al lui f daca exista > 0 astfel ncat
f (a) f (x), oricare ar fi x (a, a+)D.
Spunem ca a este punct de maxim local al lui f daca exista > 0 astfel ncat
f (a) f (x), oricare ar fi x (a, a+)D.
Spunem ca a este punct de minim global al lui f daca

f (a) f (x), oricare ar fi x D.
Spunem ca a este punct de maxim global al lui f daca

Spunem ca a este punct de extrem local (global) al lui f daca este punct de
maxim local (respectiv, global) sau punct de minim local (respectiv, global).
4.1.23 Teorema (Fermat). Fie f : D R R o functie si a D un punct de extrem

local al lui f . Daca a D si f este derivabila n a atunci f 0 (a) = 0.
Demonstratie. Daca a este punct de maxim local atunci exista > 0 astfel ncat
(a, a+) D si f (a) f (x), oricare ar fi x (a, a+). Rezulta relatia
f (x) f (a) f (x) f (a)
0 lim = f 0 (a) = lim 0
x%a xa x&a xa
care conduce la f 0 (a) = 0. Cazul punctului de minim local se trateaza similar.
4.1.24 Teorema (Rolle). Fie f : [, ] R o functie continua cu f () = f (). Daca

f este derivabila pe intervalul (, ) 6= atunci exista (, ) astfel ncat f 0 () = 0.
Demonstratie. Functia f este marginita si si atinge marginile n [, ] ( a se vedea
pag. 81-16). Cel putin una dintre margini este atinsa ntr-un punct apartinand
intervalului deschis (, ). Conform teoremei lui Fermat avem f 0 () = 0.
4.1.25 Teorema (Lagrange). Daca functia continua f : [, ] R este derivabila

pe intervalul (, ) 6= atunci exista (, ) astfel ncat f ()f () = () f 0 ().
Demonstratie. F : [, ] R, F (x) = f (x)+ f ()f

()
x verifica conditiile din teorema
lui Rolle. Exista (, ) astfel ncat F () = 0, adica f ()f () = ( ) f 0 ().
0
4.1.26 Teorema lui Lagrange mai este numita teorema cresterilor finite.
4.1.27 Teorema (Darboux). Daca functia f : I R definita pe un interval I R

este derivabila atunci derivata ei f 0 : I R are proprietatea lui Darboux (pag. 81-1).
Demostratie. Fie , I astfel ncat < . Avem de aratat ca oricare ar fi
ntre f 0 () si f 0 () exista [, ] astfel ncat f 0 () = . Daca f 0 () = f 0 () atunci
= f 0 (). Analizam n continuare cazul f 0 () < < f 0 (). Functia F : [, ] R,
F (x) = f (x) x fiind derivabila si prin urmare continua si atinge marginea infe-
rioara m = inf x[,] F (x) ntr-un punct [, ]. Aratam ca F () 6= m 6= F ().
Deoarece F 0 () < 0 < F 0 () exista > 0 astfel ncat F 0 ()+ < 0 < F 0 (). Din
F (x) F () F (x) F ()
F 0 () = lim F 0 () = lim
x& x x% x
rezulta ca exista > 0 astfel ncat
F (x)F ()
x (, +) = F 0 () < < F 0 ()+ < 0 = F (x) < F ()
x
si
F (x)F ()
x ( , ) = 0 < F 0 () < < F 0 ()+ = F (x) < F ().
x
Rezulta ca (, ) si conform teoremei lui Fermat avem F 0 () = 0, adica f 0 () = .
In cazul f 0 () < < f 0 () se poate face un rationament similar.
4.1.28 Daca derivata unei functii derivabile f : I R definite pe un interval I R

nu se anuleaza atunci ea pastreaza acelasi semn pe I.
4.2 Functii vectoriale de o variabila reala
4.2.1 Prin functie vectoriala de o variabila reala se ntelege o functie de forma

f : D R Rk , f (t) = (f1 (t), f2 (t), . . . , fk (t))
unde k > 1. Functiile f1 , f2 , ..., fk : D R se numesc componentele lui f .
4.2.2 Definitie. Fie f : D Rk o functie definita pe o submultime D R si a D

un punct de acumulare pentru D. Spunem ca functia f este derivabila n a daca
exista n Rk limita (numita derivata lui f n a)
f (t) f (a)
f 0 (a) = lim .
ta ta
Functia f : D Rk este numita functie derivabila daca este derivabila n orice punct
t D. In acest caz, functia f 0 : D Rk : t 7 f 0 (t) este numita derivata lui f .
4.2.3 Propozitie. Fie D R si a D un punct de acumulare pentru D. O functie

f : D Rk , f (t) = (f1 (t), f2 (t), . . . , fk (t))
este derivabila n a daca si numai daca fiecare dintre functiile
f1 , f2 , ..., fk : D R
este derivabila n a si f 0 (a) = (f10 (a), f20 (a), . . . , fk0 (a)).
Demonstratie. Afirmatia rezulta din propozitia prezentata la pag. 74-14 si
f (t) f (a) f1 (t) f1 (a) fk (t) fk (a)

0
f (a) = lim = lim , . . . , lim .
ta ta ta ta ta ta
4.2.4 Exemple.
1) Functia (al carei grafic este cercul de raza 1 cu centrul n (0, 0))
: [0, 2] R2 , (t) = (cos t, sin t)
este o functie derivabila cu derivata
0 : [0, 2] R2 , 0 (t) = ( sin t, cos t).
2) Functia (al carei grafic este segmentul care uneste a = (a1 , a2 ) cu b = (b1 , b2 ))
: [0, 1] R2 , (t) = (1t)a+tb = (a1 +t(b1 a1 ), a2 +t(b2 a2 ))
este o functie derivabila cu derivata
0 : [0, 1] R2 , 0 (t) = (b1 a1 , b2 a2 ).
3) Functia
1

f : [0, 1) (1, ) R3 , f (t) = t, ln t,
t1
este derivabila n orice punct t (0, 1) (1, ) si derivata ei este
1 1 1

0 3 0
f : (0, 1) (1, ) R , f (t) = , , .
2 t t (t1)2
4.2.5 Cu ajutorul vectorilor bazei canonice
e1 = (1, 0, ..., 0), e2 = (0, 1, 0, ..., 0), ... ek = (0, 0, ..., 0, 1)
putem scrie orice functie f : D Rk , f (t) = (f1 (t), f2 (t), ..., fk (t)) sub forma
f (t) = f1 (t) e1 + f2 (t) e2 + + fk (t) ek
si avem
f 0 (t) = f10 (t) e1 + f20 (t) e2 + + fk0 (t) ek .
4.2.6 Exercitiu.
a) Daca functiile : (, ) R si f : (, ) Rk sunt derivabile atunci
f : (, ) Rk , (f )(t) = (t) f (t) = ((t) f1 (t), (t) f2 (t), ... , (t) fk (t))
este derivabila si
(f )0 = 0 f + f 0 .
b) Daca functiile f, g : (, ) Rk sunt derivabile atunci
d
hf, gi = hf 0 , gi + hf, g 0 i
dt
c) Daca functia derivabila f : (, ) Rk este astfel ncat k f k= const atunci

hf 0 , f i = f10 f + f20 f2 + ... + fk0 fk = 0.
Rezolvare (cazul k = 2). Avem

a) (f )0 = ((f1 )0 , (f2 )0 ) = (0 f1 + f10 , 0 f2 + f20 ) = 0 f + f 0
b) d
dt hf, gi = (f1 g1 + f2 g2 )0 = f10 g1 + f1 g10 + f20 g2 + f2 g20 = hf 0 , gi + hf, g 0 i
c) k f k= const = hf, f i = const = hf 0 , f i+hf, f 0 i = 0 = 2hf 0 , f i = 0.
4.2.7 Exercitiu. Daca functia

!
4 f11 (t) f12 (t)
f : (, ) M22 (R) R , f (t) =
f21 (t) f22 (t)
este derivabila atunci aplicatia

f (t) f (t)
11 12

det f : (, ) R, det f (t) =

f21 (t) f22 (t)
este derivabila si
0 (t) f 0 (t)

d f11 (t) f12 (t) f11 f11 (t) f12 (t)

12
= +

dt 0 (t) f 0 (t)
f21 (t) f22 (t) f21 (t) f22 (t) f21 22
0 (t) f (t) 0 (t)

f11 12
f11 (t) f12
= + .

0
f21 (t) f22 (t) 0 (t)
f21 (t) f22
4.2.8 Fie : D R3 , (t) = (1 (t), 2 (t), 3 (t)), o functie definita pe o submultime

D R si a D un punct de acumulare pentru D. Pentru orice D {a} ecuatia
dreptei care trece prin punctele (1 (a), 2 (a), 3 (a)) si (1 (), 2 (), 3 ()) este
x1 1 (a) x2 2 (a) x3 3 (a)
= =
1 () 1 (a) 2 () 2 (a) 3 () 3 (a)
si este echivalenta cu
x1 1 (a) x2 2 (a) x3 3 (a)
() (a)
= () (a) = () (a) .
1 1 2 2 3 3
a a a
Daca functia f este derivabila n a atunci dreapta de ecuatie
x1 1 (a) x2 2 (a) x3 3 (a)
0 = 0 =
1 (a) 2 (a) 30 (a)
este tangenta la imaginea functiei f n punctul (1 (a), 2 (a), 3 (a)). Aceasta dreapta
coincide cu imaginea aplicatiei
R R3 : t 7 (1 (a), 2 (a), 3 (a)) + t(10 (a), 20 (a), 30 (a))
adica admite reprezentarea parametrica

0
x1 = 1 (a) + t 1 (a)

x2 = 2 (a) + t 20 (a) tR
x = (a) + t 0 (a).

3 3 3
f g
4.2.9 Propozitie. Daca I J Rk sunt functii derivabile atunci
g(f (x)) = (g1 (f (x)), g2 (f (x)), ... , gk (f (x)))
si
d
g(f (x)) = g10 (f (x)), g20 (f (x)), ..., gk0 (f (x)) f 0 (x) = g 0 (f (x)) f 0 (x).

dx
Demonstratie. Avem

d d d d
dx g(f (x)) = dx g1 (f (x)), dx g2 (f (x)), ... , dx gk (f (x))
= (g10 (f (x)) f 0 (x), g20 (f (x)) f 0 (x), ... , gk0 (f (x)) f 0 (x))
= (g10 (f (x)), g20 (f (x)), ..., gk0 (f (x))) f 0 (x) = g 0 (f (x)) f 0 (x).
4.3 Functii diferentiabile
4.3.1 Prin functie reala de mai multe variabile se ntelege o functie de forma
f : D Rn R (unde n > 1)
iar prin functie vectoriala de mai multe variabile o functie de forma
f : D Rn Rk (unde n > 1, k > 1).
4.3.2 Definitie. Fie f : I R o functie definita pe un interval I R. Spunem ca f

este derivabila n punctul a I daca exista si este finita limita
f (x)f (a)
f 0 (a) = lim (4.1)
xa xa
numita derivata functiei f n punctul a.
4.3.3 Definitia anterioara nu poate fi extinsa direct la functiile de doua variabile

f : D R2 R
deoarece relatia
f (x1 , x2 )f (a1 , a2 )
f 0 (a1 , a2 ) = lim
(x1 ,x2 )(a1 ,a2 ) (x1 , x2 )(a1 , a2 )
este fara sens, mpartirea cu vectorul (x1 a1 , x2 a2 ) = (x1 , x2 ) (a1 , a2 ) nefiind

definita. Vom arata ca relatia (4.1) poate fi pusa sub o forma care sa permita
extinderea ei la functii de mai multe variabile.
4.3.4 Relatia (4.1) este echivalenta cu relatia

f (x)f (a) 0

lim f (a) = 0
xa xa
adica
|f (x)f (a)f 0 (a) (xa)|
lim = 0.
xa |xa|
4.3.5 Daca A : R R este o aplicatie liniara atunci

Au = A(u 1) = u A(1) = u
unde = A(1). Astfel orice aplicatie liniara A : R R este de forma Au = u.
4.3.6 Unei functii f : I R derivabile n a I i se asociaza aplicatia liniara

A : R R, Au = f 0 (a) u
numita diferentiala lui f n punctul a si notata cu df (a), adica aplicatia liniara
df (a) : R R, df (a) u = f 0 (a) u.
4.3.7 Definitie. Spunem ca functia f : I R definita pe un interval I R este

diferentiabila n a I daca exista o aplicatie liniara A : R R astfel ncat
|f (x) f (a) A(x a)|
lim = 0. (4.2)
xa |x a|
Aplicatia A este numita diferentiala functiei f n punctul a si se noteaza cu df (a).
4.3.8 Propozitie. Fie f : I R o functie definita pe un interval I si a I. Avem:

f este derivabila in a f este dif erentiabila in a.

4.3.9 Definitie. Fie f : D Rk o functie definita pe o multime D Rn si a D.
Spunem ca f este diferentiabila n a daca exista o aplicatie liniara
A : Rn Rk
astfel ncat
k f (x) f (a) A(x a) k
lim = 0. (4.3)
xa kxak
Aplicatia A este numita diferentiala functiei f n punctul a si se noteaza cu df (a).
4.3.10 Teorema. Daca functia f : D Rk definita pe o multime D Rn este

diferentiabila n punctul a D atunci ea este continua n a.
Demonstratie. Obtinem ca limxa f (x) = f (a) trecand la limita n relatia
0 k f (x)f (a) k =k f (x)f (a)A(xa)+A(xa) k
k f (x)f (a)A(xa) k + k A(xa) k
kf (x)f (a)A(xa)k
= kxak k xa k + k A(xa) k
deoarece aplicatia liniara A : Rn Rk este continua (a se vedea pag. 77-16).
4.3.11 Daca A : R Rk este o aplicatie liniara atunci

Au = A(u 1) = u A(1) = u (1 , 2 , . . . , k ) = (1 u, 2 u, . . . , k u)
unde (1 , 2 , . . . , k ) = A(1). Astfel orice aplicatie liniara A : R Rk este de forma
Au = (1 u, 2 u, . . . , k u).
4.3.12 Conform definitiei, o functie f : I Rk , f (x) = (f1 (x), f2 (x), . . . , fk (x))

definita pe un interval I este diferentiabila n a I daca exista o aplicatie liniara
A : R Rk , Au = (1 u, 2 u, . . . , k u)
astfel ncat
k f (x) f (a) A(x a) k
lim = 0. (4.4)
xa |x a|
4.3.13 Propozitie. Fie f : I Rk o functie definita pe un interval I si a I. Avem:
f este derivabila in a f este dif erentiabila in a.
Demonstratie (cazul k = 2). Relatia (4.4), care n acest caz devine
k (f1 (x), f2 (x)) (f1 (a), f2 (a)) (1 (x a), 2 (x a)) k
lim =0
xa |x a|
este echivalenta cu
f1 (x) f1 (a) f2 (x) f2 (a)

lim , = (1 , 2 ).
xa xa xa
adica (1 , 2 ) = (f10 (a), f20 (a)).
4.3.14 Daca functia f : I Rk , f (x) = (f1 (x), f2 (x), . . . , fk (x)) este derivabila ntr-
un punct a I atunci diferentiala lui f n a este
df (a) : R Rk , df (a) u = (f10 (a) u, f20 (a) u, . . . , fk0 (a) u)
adica aplicatia liniara a carei matrice n raport cu bazele canonice este

f10 (a)

0
f2 (a)

df (a) = .
.
..
fk0 (a)
4.4 Functii reale de mai multe variabile
4.4.1 Orice vector u = (u1 , u2 , ..., un ) Rn admite n raport cu baza canonica

e1 = (1, 0, ..., 0), e2 = (0, 1, 0, ..., 0), ... en = (0, 0, ..., 0, 1)
reprezentarea u = u1 e1+u2 e2+. . .+un en . Daca A : Rn R este aplicatie liniara atunci
A(u1 , u2 , ..., un ) = A(u1 e1 +u2 e2 + . . . +un en ) = 1 u1 + 2 u2 + + n un
unde 1 = Ae1 , ..., n = Aen . Astfel orice aplicatie liniara A : Rn R este de forma
A(u1 , u2 , ..., un ) = 1 u1 + 2 u2 + + n un .
4.4.2 Conform definitiei, o functie f : D R definita pe o multime D Rn este

diferentiabila ntr-un punct a D daca exista o aplicatie liniara
A : Rn R, A(u1 , u2 , ..., un ) = 1 u1 + 2 u2 + + n un
astfel ncat
|f (x) f (a) A(xa)|
lim = 0. (4.5)
xa kxak
In particular, pentru x de forma x = a + t ej avem relatia
|f (a+t ej ) f (a) A(t ej )|
lim =0
t0 k t ej k
echivalenta cu
f (a+t ej ) f (a)
j = lim .
t0 t
4.4.3 Definitie. Fie f : D R o functie definita pe o multime D Rn . Spunem

ca f este derivabila partial n raport cu variabila xj n punctul a D daca exista si
este finita limita (numita derivata partiala a lui f n raport cu xj n a)
f f (a+t ej ) f (a)
(a) = lim . (4.6)
xj t0 t
4.4.4 Pentru a putea defini derivata partiala a lui f n raport cu xj n a nu este

necesar ca a sa fie punct interior al multimii D. Este suficient ca D sa contina un
segment de dreapta paralel cu axa Oxj care trece prin a.

4.4.5 Propozitie. Daca f : D R definita pe D Rn este diferentiabila n a D
atunci ea este dervabila partial n a si diferentiala ei n a este aplicatia
f f f
df (a) : Rn R, df (a)(u1 , u2 , ..., un ) = (a) u1 + (a) u2 + + (a) un
x1 x2 xn
adica aplicatia liniara df (a) : Rn R a carei matrice n raport cu bazele canonice este

f f f
df (a) = x1 (a) x2 (a) xn (a) .
4.4.6 In cazul unei functii de doua variabile f : D R2 R relatia (4.6) devine

f f (a1 +t, a2 ) f (a1 , a2 )
(a1 , a2 ) = lim
x1 t0 t
f f (a1 , a2 +t) f (a1 , a2 )
(a1 , a2 ) = lim
x2 t0 t
sau n notatii alternative
f f (x, a2 ) f (a1 , a2 )
(a1 , a2 ) = lim
x xa1 x a1
f f (a1 , y) f (a1 , a2 )
(a1 , a2 ) = lim .
y ya2 y a2
4.4.7 Definitie. Spunem ca functia f : D R definita pe o multime deschisa D Rn

f
este o functie derivabila partial n raport cu xj daca x j
(a) exista oricare ar fi a D.
In acest caz, functia
f f
: D R : a 7 (a)
xj xj
se numeste derivata partiala a lui f n raport cu xj .
4.4.8 Exemplu. Functia f : {(x, y) | y 6= 0} R, f (x, y) = xy este derivabila partial

f f 1
x : {(x, y) | y 6= 0} R, x (x, y) = y
f f
y : {(x, y) | y 6= 0} R, y (x, y) = yx2 .
4.4.9 MATHEMATICA: D[f[x,y], x], D[f[x,y], y]

In[1]:=D[f[x,y], x] 7 Out[1]=f (1,0) [x,y]
In[2]:=D[f[x,y], y] 7 Out[2]=f (0,1) [x,y]
In[3]:=D[x/y, x] 7 Out[3]= y1
In[4]:=D[x/y, y] 7 Out[4]= x
y2
.
4.4.10 Pentru ca o functie f : D R definita pe o multime D Rn sa fie diferentiabila

ntr-un punct a D nu este suficient ca ea sa fie derivabila partial n a. Functia
( xy
2 x2+y 2
daca (x, y) 6= (0, 0)
f : R R, f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
necontinua n (0, 0) (a se vedea pag. 73-13) este derivabila partial n (0, 0)
f f (x, 0)f (0, 0) 0
(0, 0) = lim = lim =0
x x0 x x0 x
f f (0, y)f (0, 0) 0
(0, 0) = lim = lim = 0.
y y0 y y0 y
Nefiind continua n (0, 0), f nu este diferentiabila n (0, 0) (a se vedea pag. 99-10).

4.4.11 Teorema. Fie f : D R o functie definita pe o multime D Rn si fie a D.
Daca f este derivabila partial ntr-o vecinatate a lui a si daca derivatele
f f
partiale x1
, ..., x n
sunt continue n a atunci f este diferentiabila n a.
Demonstratie (Cazul n = 2). Conform ipotezei, exista r > 0 astfel ncat Br (a) D
si f este derivabila partial n Br (a). Fie (xk , yk )k0 un sir convergent din Br (a) cu
limk (xk , yk ) = (a1 , a2 ). Avem de aratat ca

f f
f (xk , yk )f (a1 , a2 ) x (a1 , a2 ) (xk a1 ) y (a1 , a2 ) (yk a2 )

lim p = 0. (4.7)
k (xk a1 )2 + (yk a2 )2
Conform teoremei lui Lagrange exista k ntre xk si a1 si k ntre yk si a2 astfel ncat
f (xk , yk ) f (a1 , a2 ) = f (xk , yk ) f (a1 , yk ) + f (a1 , yk ) f (a1 , a2 )
f f
= x (k , yk ) (xk a1 ) + y (a1 , k ) (yk a2 ).
Relatia (4.7) se obtine trecand la limita n

f (xk ,yk )f (a1 ,a2 )f (a1 ,a2 ) (xka1 )f (a1 ,a2 ) (yka2 )
0 x y
(xk a1 )2 +(yk a2 )2
f
(k ,yk ) (xk a1 )+ f (a1 ,k ) (yk a2 )f (a1 ,a2 ) (xka1 )f (a1 ,a2 ) (yka2 )
x y
x y
(xk a1 )2 +(yk a2 )2

|xk a1 |
f f
x (k , yk ) x (a1 , a2 )

(xk a1 )2 +(yk a2 )2

|yk a2 |
+ f f
y (a1 , k ) y (a1 , a2 )

(xk a1 )2 +(yk a2 )2

f f f f
x (k , yk ) x (a1 , a2 ) + y (a1 , k ) y (a1 , a2 ) .

4.4.12 Definitie. Fie f : D R o functie definita pe o multime deschisa D Rn .

Spunem ca f este o functie de clasa C 1 n D si scriem
f C 1 (D)
f f
daca este derivabila partial si x1 , ..., xn sunt continue n orice punct din D.
4.4.13 (Derivarea functiilor compuse). Stim ca:

f g
a) Daca I J R sunt functii derivabile atunci
d
g(f (t)) = g 0 (f (t)) f 0 (t).
dt
f g
b) Daca I J Rk sunt functii derivabile atunci
d
(g1 (f (t)), g2 (f (t)), ... , gk (f (t))) = g10 (f (t)), g20 (f (t)), ..., gk0 (f (t)) f 0 (t)

dt
adica matriceal
0
g1 (f (t)) g1 (f (t))

d .. .. 0
= f (t).

dt
. .
gk (f (t)) 0
gk (f (t))
Se poate arata ca:
f g
c) Daca I Rn R sunt functii diferentiabile atunci
d g g
g(f1 (t), ..., fn (t)) = (f1 (t), ..., fn (t)) f10 (t)+ ... + (f1 (t), ..., fn (t)) fn0 (t)
dt x1 xn
adica matriceal
f10 (t)

d
g g

.. .
g(f (t)) = x1 (f (t)) xn (f (t))

dt
.
0
fn (t)
f g
d) Daca Rn R R sunt functii diferentiabile atunci
f
g(f (x1 , ..., xn )) = g 0 (f (x1 , ..., xn )) (x1 , ..., xn ).
xj xj
f g
e) Daca Rn Rk R sunt functii diferentiabile atunci
k
X g fi
g(f1 (x), ..., fk (x)) = (f1 (x), ..., fk (x)) (x)
xj i=1
yi xj
adica matriceal
f f1

1
(x) ... x (x)
x1 n
. .

g g .. ..

x1 g(f (x)) ... xn g(f (x)) = y1 (f (x)) ... yk (f (x))
.

fk fk
x1 (x) ... xn (x)
4.4.14 MATHEMATICA: D[g[f[t],h[t]], t], D[g[f[x,y]], x], D[g[f[x,y],h[x,y]], x]

In[1]:=D[g[f[t],h[t]], t] 7 Out[1]=h0 [t] g (0,1) [f [t],h[t]]+f 0 [t] g (1,0) [f [t],h[t]]
In[2]:=D[g[f[x,y]], x] 7 Out[2]=g 0 [f [x,y]] f (1,0) [x,y]
In[3]:=D[g[f[x,y]], y] 7 Out[3]=g 0 [f [x,y]] f (0,1) [x,y]
In[4]:=D[g[f[x,y],h[x,y]], x] 7 Out[4]=f (1,0) [x,y] g (1,0) [f [x,y],h[x,y]]
+g (0,1) [f [x,y],h[x,y]] h(1,0) [x,y]
In[5]:=D[g[f[x,y],h[x,y]], y] 7 Out[5]=f (0,1) [x,y] g (1,0) [f [x,y],h[x,y]]
+g (0,1) [f [x,y],h[x,y]] h(0,1) [x,y]
4.4.15 Exemple. a) Daca g : R R este derivabila atunci

p

x2 + y 2 = g 0 ( x2 + y 2 ) x
p
x g x2 +y 2
p

x2 + y 2 = g 0 ( x2 + y 2 ) 2y 2
p
y g x +y
b) Daca g : R2 R : (u, v) 7 g(u, v) este diferentiabila atunci

d
t2 g t2 )
1 g t2 t
dt g( t, e ) = u ( t, e 2 t
+ v ( t, e ) 2te

x g x 1 g x x
p p p
x g y, x2 + y 2 = u y, x2 + y 2 y + v y, x2 + y 2
x2 +y 2
x g x x g x y
p p p
y g y, x2 + y 2 = u y, x2 + y 2 y2
+ v y, x2 + y 2
x2 +y 2
4.4.16 MATHEMATICA: D[g[f[t],h[t]], t], D[g[f[x,y]], x], D[g[f[x,y],h[x,y]], x]


x g0 [ 2 2
In[1]:=D[g[Sqrt[x^2+y^2]], x] 7 Out[1]= x +y ]
x2 +y 2

y g 0 [ x2 +y 2 ]
In[2]:=D[g[Sqrt[x^2+y^2]], y] 7 Out[2]=
x2 +y 2
2
2 g (1,0) [ t,et ]
In[3]:=D[g[Sqrt[t],Exp[t^2]], t] 7 Out[3]=2et t g (0,1) [ t,et ]+
2 t

x g (0,1) [ x , x2 +y 2 ] g (1,0) [ x 2
y , x +y ]
2
In[4]:=D[g[x/y, Sqrt[x^2+y^2]], x], x] 7 Out[4]= y + y
x2 +y 2

y g (0,1) [ x , x2 +y 2 ] x g (1,0) [ x 2
y , x +y ]
2
In[5]:=D[g[x/y, Sqrt[x^2+y^2]], y] 7 Out[5]= y 2
x2 +y 2 y

4.4.17 Definitie. Fie f : D Rn R o functie, a D, r > 0 astfel ncat Br (a) D si
w Rn cu k w k= 1. Spunem ca f este derivabila n a dupa versorul w daca functia
: (r, r) R, (t) = f (a+tw)
este derivabila n punctul t = 0. Numarul

df 0 d
(a) = (0) = f (a+tw)
dw dt t=0
se numeste derivata lui f dupa versorul w n a.
Figura 4.2

4.4.18 Daca f : D Rn R este diferentiabila n a D si w Rn , k w k= 1 atunci

df d f f f
(a) = f (a+tw) = (a) w1 + (a) w2 + + (a) wn .
dw dt t=0 x1 x2 xn
In particular, derivatele partiale corespund derivatelor dupa vectorii bazei canonice

f d df
(a) = f (a+tej ) = (a).
xj dt t=0 de j
4.4.19 O aplicatie liniara A : Rn R este diferentiabila n orice punct a Rn si

diferentiala ei este chiar A, adica dA(a) = A. In particular, functiile coordonate
x1 : Rn R, x1 (u1 , u2 , ..., un ) = u1
x2 : Rn R, x2 (u1 , u2 , ..., un ) = u2
.......................................
xn : Rn R, xn (u1 , u2 , ..., un ) = un
fiind liniare avem dx1 (a) = x1 , dx2 (a) = x2 , ... , dxn (a) = xn , adica
dx1 (a)(u1 , u2 , ..., un ) = u1 , dx2 (a)(u1 , u2 , ..., un ) = u2 , ... , dxn (a)(u1 , u2 , ..., un ) = un
si relatia (a se vedea pag. 101-5)

f f f
df (a)(u1 , u2 , ..., un ) = (a) u1 + (a) u2 + + (a) un
x1 x2 xn
se mai poate scrie
f f f
df (a) = (a) dx1 (a)+ (a) dx2 (a)+ + (a) dxn (a)
x1 x2 xn
sau
f f f
df = dx1 + dx2 + + dxn .
x1 x2 xn
4.4.20 Ultima relatie poate fi scrisa simbolic sub forma

df = dx1 + dx2 + + dxn f
x1 x2 xn
si sugereaza introducerea operatorului de diferentiere
n
X
d= dx1 + dx2 + + dxn = dxk .
x1 x2 xn k=1
xk
4.4.21 In notatii alternative, n cazurile n = 2 si n = 3 avem

f f
df = x dx + y dy d= x dx + y dy
f f f
df = x dx + y + z dz d= x dx + y dy + z dz.
4.5 Functii vectoriale de mai multe variabile
4.5.1 Daca A : Rn Rk este aplicatie liniara atunci

A(u1 , u2 , ..., un ) = A( u1 (1, 0, ..., 0) + u2 (0, 1, 0, ..., 0) + + un (0, ..., 0, 1) )
= u1 A(1, 0, ..., 0) + u2 A(0, 1, 0, ..., 0) + + un A(0, ..., 0, 1)
= (11 u1 +12 u2 + +1n un , . . . , k1 u1 +k2 u2 + +kn un )
unde A(1, 0, ..., 0) = (11 , 21 , ..., k1 ), ... , A(0, ..., 0, 1) = (1n , 2n , ..., kn ). Daca
n loc de vectori linie utilizam vectori coloana relatia anterioara devine

u1 11 u1 +12 u2 + +1n un 11 12 1n u1
u2 21 u1 +22 u2 + +2n un 21 22 2n u2

A . =
.. = ..
.. .. .. ..

.
.. . . . . . .
un k1 u1 +k2 u2 + +kn un k1 k2 kn un
Matricea

11 12 1n

21 22 2n

.. .. .. ..

. . . .

k1 k2 kn
este matricea asociata aplicatiei liniare A n raport cu bazele canonice n Rn si Rk .
4.5.2 Conform definitiei, o functie f : D Rk ,

f (x1 , x2 , ..., xn ) = (f1 (x1 , x2 , ..., xn ), f2 (x1 , x2 , ..., xn ), ..., fk (x1 , x2 , ..., xn ))

definita pe o multime D Rn este diferentiabila n a D daca exista o aplicatie liniara

u1 11 12 1n u1
u2 21 22 2n u2

n k
A : R R , A . = .
.. .. .. ..

.
.. .. . . . .
un k1 k2 kn un
astfel ncat
k f (x) f (a) A(xa) k
lim = 0. (4.8)
xa kxak
4.5.3 Propozitie. Functia f : D Rn Rk , f (x) = (f1 (x), ..., fk (x)), este diferen-

tiabila n a D daca si numai daca toate functiile f1 , f2 , ..., fk sunt diferentiabile
n a si avem
fi i {1, 2, ..., k}
ij = (a), oricare ar f i
xj j {1, 2, ..., n}
adica diferentiala lui f n a este aplicatia liniara
df (a) : Rn Rk
a carei matrice n raport cu bazele canonice este matricea Jacobi
f1 f1 f1
x1 (a) x2 (a) xn (a)

f2 f2 f2
f (f1 , f2 , ..., fk ) x1 (a) x2 (a) xn (a)

(a) = (a) = .. .. ..
.
x (x1 , x2 , ..., xn ) ..

. . . .

fk fk fk
x1 (a) x2 (a) xn (a)
In cazul n = k, determinantul
f1 f1 f1

x1 (a) x2 (a) xn (a)

f2 f2 f2
D(f1 , f2 , ..., fk )

x1 (a) x2 (a) xn (a)

(a) = .. .. ..

D(x1 , x2 , ..., xn ) ..

. . . .

fk fk fk

x1 (a) x2 (a) xn (a)
este numit jacobianul lui f n a.
4.5.4 Orice aplicatie de clasa C 1

S : [a, b][c, d] R3 , S(u, v) = (S1 (u, v), S2 (u, v), S3 (u, v))
cu proprietatea

S1 S1
u (u, v) v (u, v)
S S2

rang
u (u, v)
2
v (u, v)
= 2,
oricare ar fi (u, v) D

S3 S3
u (u, v) v (u, v)
este o parametrizare a unei suprafete S R3 . Pentru orice (u0 , v0 ) [a, b][c, d] fixat,
aplicatiile
u : [a, b] R3 , u (t) = S(t, v0 ) = (S1 (t, v0 ), S2 (t, v0 ), S3 (t, v0 ))
v : [c, d] R3 , v (t) = S(u0 , t) = (S1 (u0 , t), S2 (u0 , t), S3 (u0 , t))
reprezinta drumuri pe suprafata S. Ele trec prin punctul S(u0 , v0 ) si vectorii tangenti

d S1 S2 S3
~u (u0 , v0 ) = dt u (u0 ) = u (u0 , v0 ), u (u0 , v0 ), u (u0 , v0 )

d S1 S2 S3
~v (u0 , v0 ) = dt v (v0 ) = v (u0 , v0 ), v (u0 , v0 ), v (u0 , v0 )
Figura 4.3
determina planul tangent la S n S(u0 , v0 ). In particular, produsul lor vectorial

~i ~j ~k

~ (u0 , v0 ) = ~u (u0 , v0 ) ~v (u0 , v0 ) =
S S2 S3

N 1
(u0 , v0 ) u (u0 , v0 ) u (u0 , v0 )
=
u

S1 S2 S3

v(u0 , v0 ) v (u0 , v0 ) v (u0 , v0 )

S2 (u , v ) S3 (u , v ) S3 (u , v ) S1 S1 (u , v ) S2 (u , v )
u (u0 , v0 )

u 0 0 u 0 0 0 0 u 0 0 u 0 0
~i+ u ~j+ ~

k

S2 S3 S3 (u0 , v0 ) S1
S1 S2
v (u0 , v0 ) v (u0 , v0 ) (u ,
0 0v ) (u , v )
0 0 v (u , v
0 0 )

v v v
cu coordonatele (A(u0 , v0 ), B(u0 , v0 ), C(u0 , v0 )) definite prin relatiile
A(u0 , v0 ) = D(S 2 ,S3 ) D(S3 ,S1 ) D(S1 ,S2 )
D(u,v) (u0 , v0 ), B(u0 , v0 ) = D(u,v) (u0 , v0 ), C(u0 , v0 ) = D(u,v) (u0 , v0 )
este un vector perpendicular pe planul tangent la suprafata S n punctul S(u0 , v0 ).
Figura 4.4
4.5.5 Exemplu. Aplicatia S : [0, ] [0, 2] R3 ,

S(, ) = (S1 (, ), S2 (, ), S3 (, ))
= (x0 +R sin cos , y0 +R sin sin , z0 +R cos )

reprezinta o parametrizare a sferei de raza R si centru (x0 , y0 , z0 ).
4.5.6 Stim ca tangenta la graficul unui drum de clasa C 1

: D R3 , (t) = (1 (t), 2 (t), 3 (t))
ntr-un punct (t0 ) cu 0 (t 0 ) 6= 0 este imaginea aplicatiei
R R3 : 7 (t0 )+ 0 (t0 )
adica
R R3 : 7 (1 (t0 ), 2 (t0 ), 3 (t0 ))+(10 (t0 ), 20 (t0 ), 30 (t0 ))
si admite reprezentarea parametrica

0
x = 1 (t0 ) + 1 (t0 )

y = 2 (t0 ) + 20 (t0 ) R
z = (t ) + 0 (t ) .

3 0 3 0
Planul tangent la o suprafata
S : [a, b][c, d] R3 , S(u, v) = (S1 (u, v), S2 (u, v), S3 (u, v))
ntr-un punct S(u0 , v0 ) coincide cu imaginea aplicatiei
R2 R3 : (, ) 7 S(u0 , v0 ) + dS(u0 , v0 ) (, )
adica
S1 S1
u (u0 , v0 ) v (u0 , v0 )

! S1 (u0 , v0 ) !
2 3 S2 S2

R R : 7 S2 (u0 , v0 ) +
u (u0 , v0 ) v (u0 , v0 )

S (u , v )
3 0 0

S3 S3

u (u0 , v0 ) v (u0 , v0 )
si admite reprezentarea parametrica

S1 S1
x = S1 (u0 , v0 ) + u (u0 , v0 ) + v (u0 , v0 )

S2 S2
y = S2 (u0 , v0 ) + u (u0 , v0 ) + v (u0 , v0 )

z = S (u , v ) + S3 (u , v ) + S3 (u , v ) .

3 0 0 u 0 0 v 0 0
Eliminand parametrii si rezulta ecuatia planului tangent n S(u0 , v0 )

A(u0 , v0 ) (xS1 (u0 , v0 ))+B(u0 , v0 ) (yS2 (u0 , v0 ))+C(u0 , v0 ) (zS3 (u0 , v0 )) = 0.
4.6 Derivate partiale de ordin superior
4.6.1 Definitie. Fie f : D R R o functie derivabila n vecinatatea (a, a+) D

a unui punct a D. Spunem ca f este derivabila de doua ori n a daca
f 0 : (a, a+) D R
este derivabila n a. Numarul
f 0 (x)f 0 (a)
f 00 (a) = (f 0 )0 (a) = lim
xa xa
se numeste derivata a doua a lui f n a.
4.6.2 Definitie. Fie f : D R R o functie derivabila. Spunem ca f este o functie

derivabila de doua ori daca f 0 este derivabila n orice punct din D. In acest caz,
aplicatia D R : a 7 f 00 (a) se numeste derivata a doua a lui f si se noteaza cu f 00 .
4.6.3 In unele situatii este avantajoasa utilizarea notatiilor alternative

df d2 f dn f
f (0) = f, f (1) = = f 0, f (2) = 2 = f 00 = f (n) .
dx dx dxn
4.6.4 Definitie. Fie f : D R R o functie derivabila de n1 ori si a D. Spunem
ca f este derivabila de n ori n a daca f (n1) : D R este derivabila n a. Numarul
f (n1) (x)f (n1) (a)
f (n) (a) = (f (n1) )0 (a) = lim
xa xa
se numeste derivata de ordinul n a lui f n a.
4.6.5 Definitie.
Spunem ca f : D R R este o functie de clasa C n n D si scriem
f C n (D)
daca f este derivabila de n ori si f (n) : D R este continua.
Spunem ca f : D R R este o functie de clasa C n D si scriem
f C (D)
daca f este indefinit derivabila, adica este derivabila de n ori, oricare ar fi n N.
4.6.6 Exemple.
0
(xk )0 = k xk1 1
= x12 (sin x)0 = cos x
x 00
(xk )00 = k(k 1) xk2 1
x = 2
x3
(sin x)00 = sin x
(3)
1
(xk )(3) = k(k1)(k2) xk3 x = x64 (sin x)(3) = cos x
4.6.7 MATHEMATICA: D[f[x], {x,n}]

In[1]:=D[1/x, x] 7 Out[1]= x12 In[4]:=D[Sin[x], x] 7 Out[4]=Cos[x]
In[2]:=D[1/x, {x,2}] 7 Out[2]= x3
2
In[5]:=D[Sin[x], {x,2}] 7 Out[5]=Sin[x]
In[3]:=D[1/x, {x,3}] 7 Out[3]= x64 In[6]:=D[Sin[x], {x,3}] 7 Out[6]=Cos[x]
4.6.8 Propozitie. Daca functiile f, g : D R R sunt derivabile de n ori si R

atunci functiile f +g, f si f g sunt derivabile de n ori si
n
X
(f +g)(n) = f (n) +g (n) , (f )(n) = f (n) , (f g)(n) = Ckn f (nk) g (k)
k=0
adica
(f g)(n) = C0n f (n) g (0) +C1n f (n1) g (1) + +Cn1
n f (1) g (n1) +Cnn f (0) g (n) .
4.6.9 MATHEMATICA: D[f[x], {x,n}]

In[1]:=D[f[x] g[x], x] 7 Out[1]=g[x] f 0 [x]+f [x] g0 [x]
In[2]:=D[f[x] g[x], {x,2}] 7 Out[2]=2 f 0 [x] g 0 [x]+g[x] f 00 [x]+f [x] g 00 [x]
In[3]:=D[f[x] g[x], {x,3}] 7 Out[3]=3 g 0 [x] f 00 [x]+3 f 0 [x] g 00 [x]+g[x] f (3) [x]+f [x] g (3) [x]
4.6.10 Exemple.
(x f (x))(n) = Cn1
n f (n1) (x) + Cnn x f (n) (x) = n f (n1) (x) + x f (n) (x)
(x2 f (x))(n) = 2Cn2
n f
(n2) (x)+2Cn1 xf (n1) (x)+Cn x2 f (n) (x)
n n
= n(n1)f (n1) (x)+2nxf (n1) (x)+x2 f (n) (x).
4.6.11 MATHEMATICA: D[x^k f[x], {x,n}]

In[1]:=D[x^2 f[x] , x] 7 Out[1]=2x f [x]+x2 f 0 [x]
In[2]:=D[x^2 f[x], {x,2}] 7 Out[2]=2 f [x]+4x f 0 [x]+x2 f 00 [x]
In[3]:=D[x^2 f[x], {x,3}] 7 Out[3]=6 f 0 [x]+6x f 00 [x]+x2 f (3) [x]
4.6.12 Definitie. Fie f : D Rn R este o functie definita pe o multime D Rn

derivabila partial ntr-o vecinatate Br (a) D a unui punct a D. Daca derivatele
partiale
f
: Br (a) R
xk
sunt derivabile partial n a, derivatele lor partiale
2f f

(a) = (a)
xj xk xj xk
se numesc derivatele partiale de ordinul al doilea ale lui f n a.
4.6.13 Derivatele partiale de ordin mai nalt se pot defini asemanator

!
3f 2f
(a) = (a), etc.
xi xj xk xi xj xk
4.6.14 In cazul unei functii f : D R2 R se pot defini derivatele de ordinul doi

2f 2f

f f
x2
= x x x y = x y
2f 2f

f f
y x = y x y 2
= y y
2 +y 2
4.6.15 Exemplu. Functia f : R2 R, f (x, y) = ex admite derivate partiale
de orice ordin si
2f 2 x2 +y 2 2 +y 2 2 +y 2
x2
(x, y) = x2
e = 2ex + 4x2 ex
2f 2 x2 +y 2 2 +y 2 2 +y 2
y 2
(x, y) = y 2
e = 2ex + 4y 2 ex
2f 2 x2 +y 2 2 +y 2
x y (x, y) = x y e = 4xy ex
2f 2 x2 +y 2 2 +y 2
y x (x, y) = y x e = 4xy ex .
4.6.16 MATHEMATICA: D[f[x,y], {x,2}] D[f[x,y], x,y]
2 +y 2 2 +y 2
In[1]:=D[Exp[x^2 + y^2], {x, 2}] 7 Out[1]=2 ex +4ex x2
2 2 2 2
In[2]:=D[Exp[x^2 + y^2], {y, 2}] 7 Out[2]=2 ex +y +4ex +y y2
In[3]:=D[Exp[x^2 + y^2], x, y] 7 Out[3]=4 e x2 +y 2 xy
2 2
In[4]:=D[Exp[x^2 + y^2], y, x] 7 Out[4]=4 ex +y xy
4.6.17 Functia
xy(x2 y 2 )
(
2 x2 +y 2
daca (x, y) 6= (0, 0)
f : R R, f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
este derivabila partial si
y(x4 y 4 +4x2 y 2 )
(
f (x2 +y 2 )2
daca (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
x 0 daca (x, y) = (0, 0)
x(x4 y 4 4x2 y 2 )
(
f (x2 +y 2 )2
daca (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
y 0 daca (x, y) = (0, 0).
In punctul (0, 0) derivatele partiale mixte de ordinul al doilea au valori diferite
f f
2f y (x, 0) y (0, 0)
(0, 0) = lim =1
x y x0 x
f f
2f (0, y) x (0, 0)
(0, 0) = lim x = 1.
y x y0 y
4.6.18 Teorema (Schwarz) Daca functia f : D R2 R are derivate partiale mixte

2f 2f
de ordinul doi x y , y x ntr-o vecinatate (a1r, a1+r)(a2r, a2+r)

a unui punct (a1 , a2 ) D si daca ele sunt continue n (a1 , a2 ) atunci
2f 2f
(a1 , a2 ) = (a1 , a2 ).
x y y x
Demonstratie. Fie (xn , yn )n0 un sir din Br (a) cu limn (xn , yn ) = (a1 , a2 ) si
(xn , yn ) 6= (a1 , a2 ), oricare ar fi n N. Functiile
n : (a1 r, a1 +r) R, n (x) = f (x, yn ) f (x, a2 )
n : (a2 r, a2 +r) R, n (y) = f (xn , y) f (a1 , y)
verifica conditiile din teorema lui Lagrange (pag. 93-25) si relatia
n (xn ) n (a1 ) = n (yn ) n (a2 ).
Rezulta ca exista n ntre xn si a1 si exista n ntre yn si a2 astfel ncat
0n (n )(xn a1 ) = n0 (n )(yn a2 )
adica
f f f f

(n , yn ) (n , a2 ) (xn a1 ) = (xn , n ) (a1 , n ) (yn a2 ).
x x y y
Din teorema lui Lagrange rezulta ca exista n ntre xn si a1 si n ntre yn si a2 ncat
2f 2f
(n , n ) (yn a2 )(xn a1 ) = (n , n ) (xn a1 )(yn a2 )
y x x y
adica
2f 2f
(n , n ) = (n , n ).
y x x y
Derivatele partiale mixte fiind continue n (0, 0), din relatia anterioara rezulta
2f 2f 2f 2f
(a1 , a2 ) = lim (n , n ) = lim (n , n ) = (a1 , a2 ).
x y n y x n x y y x
4.6.19 Definitie. Spunem ca f : D Rn R ca este functie de clasa C k si scriem

f C k (D)
daca toate derivatele partiale de ordin mai mic sau egal cu k
exista si sunt continue n orice punct din D.
Prin f C 0 (D) se ntelege ca f este functie continua.
Spunem ca f : D Rn R ca este functie de clasa C si scriem
f C (D)
daca f C k (D), oricare ar fi k N.
4.6.20 Daca D Rn este o multime deschisa si f C 2 (D) atunci

2f 2f
(a) = (a)
xj xk xk xj
oricare ar fi a D si j, k {1, 2, ..., n}. Demonstratia este similara celei de mai sus.
4.6.21 Daca D R3 este o multime deschisa si f C 3 (D) atunci

3f 3f 3f 3f 3f 3f
= = , = = , etc.
x y z y x z y z x x y 2 y x y y 2 x
4.6.22 (Derivate de ordin superior ale functiilor compuse).

f g
a) Daca I J R sunt derivabile de doua ori atunci
d2 2
g(f (t)) = g 0 (f (t)) f 00 (t) + g 00 (f (t)) f 0 (t).
dt2
(,) g
b) Daca I R2 R sunt functii de clasa C 2 atunci
d2 2g 0 2 2g 0 0
dt2
g((t), (t)) = x2 ((t), (t)) ( (t)) + x y ((t), (t)) (t) (t)
2
g g g
+ y 0 2 00 00
2 ((t), (t)) ( (t)) + x ((t), (t)) (t)) + y ((t), (t)) (t)).
f g
c) Daca R2 R R sunt functii de clasa C 2 atunci
2 2
2 f
u2
g(f (u, v)) = g 00 (f (u, v)) u (u, v) + g 0 (f (u, v)) uf2 (u, v)
2 00 f f 0 2f
u v g(f (u, v)) = g (f (u, v)) u (u, v) v (u, v)+g (f (u, v)) u v (u, v)
2 2
2 00 (f (u, v)) f (u, v)
v 2 g(f (u, v)) = g v + g 0 (f (u, v)) vf2 (u, v).
(,) g
e) Daca R2 R2 R sunt functii de clasa C 2 atunci
2
2g

2
u2
g((u, v), (u, v)) = x2
((u, v), (u, v)) u (u, v)
g 2
+2 x y ((u, v), (u, v)) u (u, v) v (u, v)
2
2
g
+ y 2 ((u, v), (u, v)) u (u, v)
g 2
+ x ((u, v), (u, v)) u2 (u, v)
g 2
+ y ((u, v), (u, v)) u2 (u, v).
4.6.23 MATHEMATICA: D[g[f[x,y]], {x,2}] D[g[f[x,y],h[x,y]], x,y]

In[1]:=D[g[f[t]], {t,2}] 7 Out[1]=g 0 [f [t]] f 00 [t]+f 0 [t]2 g 00 [f [t]]

In[2]:=D[g[f[t], h[t]], {t,2}] 7 Out[2]=h00 [t] g (0,1) [f [t],h[t]]+f 00 [t] g (1,0) [f [t],h[t]]
+h0 [t](h0 [t] g (0,2) [f [t],h[t]]+f 0 [t] g (1,1) [f [t],h[t]])
+f 0 [t](h0 [t] g (1,1) [f [t],h[t]]+f 0 [t] g (2,0) [f [t],h[t]])
In[3]:=D[g[f[u,v]], {u,2}] 7 Out[3]=g 00 [f [u,v]] f (1,0) [u,v]2 +g 0 [f [u,v]] f (2,0) [u,v]
In[4]:=D[g[f[u,v]], u,v] 7 Out[4]=g 00 [f [u,v]] f (0,1) [u,v] f (1,0) [u,v]+g 0 [f [u,v]] f (1,1) [u,v]
In[5]:=D[g[f[u,v]], {v,2}] 7 Out[5]=g 00 [f [u,v]] f (0,1) [u,v]2 +g 0 [f [u,v]] f (0,2) [u,v]
In[6]:=D[g[f[u,v],h[u,v]],{u,2}]
7 Out[6]=h(1,0) [u,v] (g (0,2) [f [u,v],h[u,v]] h(1,0) [u,v]
+f (1,0) [u,v] g (1,1) [f [u,v],h[u,v]])
+g (1,0) [f [u,v],h[u,v]] f (2,0) [u,v]
+f (1,0) [u,v](h(1,0) [u,v] g (1,1) [f [u,v],h[u,v]]
+f (1,0) [u,v] g (2,0) [f [u,v],h[u,v]])
+g (0,1) [f [u,v],h[u,v]] h(2,0) [u,v]
4.7 Diferentiale de ordin superior
4.7.1 Propozitie. Daca f : D Rn R este differentiabila n a atunci

d
df (a)u = f (a+tu)|t=0 .
dt
Demonstratie. Stim ca (a se vedea pag. 101-5)
f f f
df (a)(u1 , u2 , ..., un ) = (a) u1 + (a) u2 + + (a) un
x1 x2 xn
Pe e alta parte, tinand seama de derivarea functiilor compuse (pag. 103-13), avem
d f d f d
dt f (a1+tu1 , ..., an +tun ) = x1 (a+tu) dt (a1+tu1 )+ + x n
(a+tu) dt (an+tun )
si prin urmare,
d f f f
f (a + tu)|t=0 = (a) u1 + (a) u2 + + (a) un .
dt x1 x2 xn
4.7.2 Daca functia continua f : [, ] R R este derivabila n intervalul (, ) 6=

atunci exista (, ) astfel ncat (a se vedea teorema lui Lagrange (pag. 93-25))
f () f () = f 0 () ( )
adica astfel ncat
f () = f () + df () ( ).
4.7.3 Teorema. Daca f : D R este o functie diferentiabila definita pe o multime

deschisa D Rn atunci oricare ar fi punctele a, x D exista
apartinand segmentului [a, x] = {a+t(xa) | t [0, 1]} astfel ncat
f (x) = f (a) + df () (x a).
Demonstratie. Functia continua : [0, 1] R, (t) = f (a+t(xa)) este deriv-

abila n intervalul (0, 1). Conform teoremei lui Lagrange exista t0 (0, 1) astfel ncat
(1) (0) = 0 (t0 )

adica
f f
f (x)f (a) = (a+t0 (xa)) (x1 a1 )+ + (a+t0 (xa)) (xn an ).
x1 xn
Punand = a+t0 (xa), ultima relatie devine
f f
f (x)f (a) = () (x1 a1 )+ + () (xn an ) = df () (x a).
x1 xn
4.7.4 Definitie. Fie D Rn o multime deschisa si f C k (D). Prin diferentiala de

ordinul k a lui f n punctul a D se ntelege aplicatia
dk
dk f (a) : Rn R, dk f (a) (u) = f (a+tu)|t=0 .
dtk
4.7.5 Daca D R2 este multime deschisa si f C 3 (D) atunci (vezi pag. 106-21)
f f
df (a) : R2 R, df (a) u = x (a) u1 + y (a) u2
2f f 2 2f
d2 f (a) : R2 R, d2 f (a) u = x2
(a) u21 + 2 xy (a) u1 u2 + y 2
(a) u22
3 3 3 3
d3 f (a) : R2 R, d3 f (a) u = xf2 (a) u31 +3 x 2 fy (a) u21 u2 +3 x y
f 2 f 3
2 (a) u1 u2 + y 3 (a) u2
oricare ar fi a D si u = (u1 , u2 ) R2 , adica formal avem

f f
df = x dx + y dy = x dx + y dy f
2
2f 2 2f

f
d2 f = x2
dx2 + 2 xy dx dy + y 2
dy 2 = x dx + y dy f
3
3f 3f 3f 3f

d3 f = x2 dx3 +3 x2 y dx2 dy+3 x y2 dx dy 2 + y3 dy 3 = x dx+ y dy f.
4.7.6 Se poate arata ca n cazul unei functii f : D Rn R de clasa C k avem

k

k
d f= dx1 + dx2 + + dxn f.
x1 x2 xn
4.7.7 Deoarece
k
k!
Ckj 1kj 2j = 1j1 2j2
X X
(1 + 2 )k =
j=0 j1 +j2
j !j !
=k 1 2
k!
1j1 2j2 3j3
X
(1 + 2 + 3 )k =
j1 +j2 +j3
j !j !j !
=k 1 2 3
k!
1j1 2j2 njn
X
(1 + 2 + + n )k =
j1 +j2 ++jn
j ! j ! ... jn !
=k 1 2
n cazul unei functii f : D Rn R de clasa C k avem

X k! kf j1 j2
dk f (a) (u) = j1 j2
jn
jn (a) u1 u2 un .
j1 +j2 ++jn =k
j1 ! j 2 ! ... jn ! x1 x2 ... x n
4.8 Dezvoltari Taylor
4.8.1 Definitie Spunem despre o functie f : D R R ca este de clasa C k si

scriem f C k (D) daca f este derivabila de k ori n orice punct a D
si aplicatia f (k) : D R este continua.
4.8.2 Teorema (Taylor). Daca f : (, ) R este o functie de clasa C k+1 atunci

pentru orice a, x (, ) cu x 6= a exista ntre a si x astfel ncat
0 00 (k) (a) (k+1)
f (x) = f (a)+ f 1!(a) (xa)+ f 2!(a) (xa)2 + + f k! (xa)k + f (k+1)!() (xa)k+1 .
Demonstratie. In cazul a < x, functia continua h : [a, x] R,

0 00 (k) (t)
h(t) = f (x)f (t) f 1!(t) (xt) f 2!(t) (xt)2 f k!

(xt)k (k+1)! (xt)k+1
cu constanta alesa astfel ncat h(a) = 0, este derivabila pe intervalul (a, x) si

h(x) = 0. Conform teoremei lui Rolle exista ntre a si x astfel ncat h0 () = 0, adica
f 00 () f 0 () f (3) () f 00 ()
f 0 () 1! (x) + 1! 2! (x)
2 + 2! 2(x)
(k+1) () f (k) ()
f k! (x)k + k! k(x)k1 +
(k+1)! (k+1)(x )k = 0.
Dupa reducerea termenilor ramane = f (k+1) (). Cazul a > x este similar.
4.8.3 Teorema (Taylor). Daca functia f : D Rn R ca este de clasa C k+1

ntr-o vecinatate Br (a) D a unui punct a D atunci pentru orice
x Br (a) exista pe segmentul care uneste a cu x un punct c astfel ncat
1 1 2
f (x) = f (a) + 1! df (a) (xa) + 2! d f (a) (xa) +
1 k 1
(4.9)
+ k! d f (a) (xa) + (k+1)! dk+1 f (c) (xa).
Demonstratie. Daca x Br (a) atunci k xa k< r. Aplicatia

r r
F : kxak , kxak R, F (t) = f (a+t(xa))
este de clasa C k . Conform teoremei precedente exista (0, 1) astfel ncat

0 00 (k) (0) (k+1)
F (1) = F (0)+ F 1!(0) + F 2!(0) + + F k! + F (k+1)!()
adica
2
d
f (x) = f (a)+ 1!1 dt f (a+t(x a))|t=0 + 2!1 dt
d
2 f (a+t(x a))|t=0 +
1 d k 1 d k+1
+k! dtk
f (a+t(x a))|t=0 + (k+1)! dtk+1
f (a+t(x a))|t= .
Ultima relatie coincide pentru c = a+(xa) cu (4.9) deoarece

dk+1 dk+1
k+1
f (a+t(xa))|t= = k+1 f (a+(xa)+t(xa))|t=0 = dk+1 f (c) (xa).
dt dt
4.8.4 In cazul unei functii f : D R2 R de clasa C 2 relatia (4.9) devine

1 f f
f (x, y) = f (a1 , a2 ) + 1! x (a1 , a2 )(x a1 ) + y (a1 , a2 )(y a2 )
2f 2f 2f

+ 2!1 (c , c )(xa1 )2 +2 x
x2 1 2 y (c1 , c2 )(xa1 )(ya2 )+ y 2 (c1 , c2 )(ya2 )
2
iar n cazul unei functii f : D R3 R de clasa C 2 relatia (4.9) devine

f (x, y, z) = f (a1 , a2 , a3 )

f f f
+ 1!1 x (a1 , a2 , a3 )(xa1 )+ y (a1 , a2 , a3 )(ya2 )+ z (a1 , a2 , a3 )(za3 )
2f 2 2

+ 2!1 (c , c , c )(xa1 )2+ yf2 (c1 , c2 , c3 )(ya2 )2+ zf2 (c1 , c2 , c3 )(za3 )2
x2 1 2 3
f 2 f 2
+2 x y (c1 , c2 , c3 )(xa1 )(ya2 ) + 2 y z (c1 , c2 , c3 )(ya2 )(za3 )
2

f
+2 z x (c1 , c2 , c3 )(za3 )(xa1 ) .
4.9 Extremele functiilor de mai multe variabile
4.9.1 Propozitie. Fie f : I R o functie derivabila definita pe un interval I R.

Avem: a) Daca f 0 > 0 atunci functia f este strict crescatoare.
b) Daca f 0 < 0 atunci functia f este strict descrescatoare.
Demonstratie. Utilizam teorema lui Lagrange (pag. 93-25). Pentru orice x, y I

exista ntre x si y astfel ncat f (x) f (y) = f 0 () (x y). Daca f 0 > 0 atunci:
x < y f (x) < f (y). Daca f 0 < 0 atunci: x < y f (x) > f (y).
4.9.2 Definitie. Fie f : D R o functie definita pe o multime D Rn si fie a D.

Spunem ca a este punct de minim local al lui f daca exista > 0 astfel ncat
f (a) f (x), oricare ar fi x B (a)D.
Spunem ca a este punct de maxim local al lui f daca exista > 0 astfel ncat
f (a) f (x), oricare ar fi x B (a)D.
Spunem ca a este punct de minim global al lui f daca

Spunem ca a este punct de maxim global al lui f daca

Spunem ca a este punct de extrem local (global) al lui f daca este punct de
maxim local (respectiv, global) sau punct de minim local (respectiv, global).
4.9.3 Fie f : D R R o functie si a D un punct de extrem local al lui f . Daca

a D si f este derivabila n a atunci stim ca f 0 (a) = 0 (a se vedea pag. 93-23).

4.9.4 Definitie. Fie f : D Rn R o functie si a D un punct n care f este
diferentiabila . Spunem ca a este punct stationar (sau punct critic) al lui f daca
f
(a) = 0, oricare ar fi j {1, 2, ..., n}.
xj
4.9.5 Teorema. Fie f : D Rn R o functie. Orice punct de extrem local din

interiorul lui D n care functia este diferentiabila este punct stationar.

Demonstratie (Cazul n = 2). Fie a D un punct de extrem n care f este diferentiabila
si r > 0 cu Br (a) D. Deoarece a1 este punct de extrem pentru functia derivabila

1 : (a1 r, a1 + r) R, 1 (t) = f (t, a2 )
din teorema lui Fermat ( a se vedea pag. 93-23) rezulta ca 01 (a1 ) = 0 si avem
f f (t,a2 )f (a1 ,a2 ) 1 (t)1 (a1 )
x1 (a) = limta1 ta1 = limta1 ta1 = 01 (a1 ) = 0.
Similar, a2 fiind punct de extrem pentru functia derivabila

2 : (a2 r, a2 + r) R, 1 (t) = f (a1 , t)
din teorema lui Fermat rezulta

f f (a1 ,t)f (a1 ,a2 ) 2 (t)2 (a2 )
x2 (a) = limta2 ta2 = limta2 ta2 = 02 (a2 ) = 0.
4.9.6 Propozitie. Fie f : D R R o functie de clasa C 2 ntr-o vecinatate

(a r, a + r) D a unui punct stationar a D. Avem:
Daca f 00 (a) < 0 atunci a este punct de maxim.
Daca f 00 (a) > 0 atunci a este punct de minim.
Demonstratie. In cazul f 00 (a) 6= 0 derivata a doua f 00 pastreaza acelasi semn pe o
vecinatate (a , a + ) (a r, a + r) a lui a. Pentru orice x (a , a + ) exista
ntre a si x astfel ncat
f 00 ()
f (x)f (a) = (xa)2 .
2!
4.9.7 Teorema. Fie f : D R R o functie de clasa C k ntr-o vecinatate

(a r, a + r) D a unui punct a D cu proprietatile
f 0 (a) = 0, f 00 (a) = 0, . . . , f (k1) (a) = 0, f (k) (a) 6= 0
Avem:
Daca k este par atunci a este punct de extrem :
Daca f (k) (a) < 0 atunci a este punct de maxim.
Daca f (k) (a) > 0 atunci a este punct de minim.
Daca k este impar atunci a nu este punct de extrem.
Demonstratie. Derivata f (k) pastreaza acelasi semn pe o vecinatate (a , a + )

(a r, a + r) a lui a. Pentru orice x (a , a + ) exista ntre a si x astfel ncat
f (k) ()
f (x)f (a) = (xa)k .
k!
Daca k este impar atunci (xa)k < 0 pentru x < a si (xa)k > 0 pentru x > a.
4.9.8 Daca functia f : D Rn R este de clasa C 2 ntr-o vecinatate Br (a) a unui

punct stationar a D atunci pentru orice x Br (a) exista c pe segmentul care uneste
a cu x astfel ncat
1
f (x)f (a) = d2 (f )(c) (xa).
2!
4.9.9 Daca functia f : D Rn R este de clasa C 2 ntr-o vecinatate Br (a) D a

unui punct a D atunci
n
X f 2
g : Rn Rn R, g(u, v) = (a) uj vk
j,k=1
xj xk
este o forma biliniara simetrica. Forma patratica asociata este diferentiala de or-
dinul doi
n
X f 2
d2 f (a) : Rn R, d2 f (a) (u) = (a) uj uk .
j,k=1
xj xk
Matricea acestei forme patratice n raport cu baza canonica este matricea
f 2 f 2 f 2

x21
(a) x1 x2 (a) x1 xn (a)

f 2 f 2 f 2

x2 x1 (a) x22
(a) x2 xn (a)

.
.. .. .. ..

.

. . .

f 2 f 2 f 2

xn x1 (a) xn x2 (a) x2n
(a)
numita hessiana lui f n a (dupa numele matematicianului O. Hesse, 1811-1874).
4.9.10 Definitie. Spunem despre o forma patratica

n
X
Q : Rn R, Q(u) = gjk uj uk
j,k=1
ca este pozitiv definita ( respectiv, negativ definita ) daca
Q(u) > 0 (respectiv, Q(u) < 0), oricare ar fi u Rn , u 6= 0.
4.9.11 Matricea formei patratice Q

g11 g12 g1n

g
21 g22 g2n

. .. .. ..
..

. . .

gn1 gn2 gnn
fiind reala si simetrica, valorile ei proprii sunt reale. Ele sunt radacinile ecuatiei

g11 g12 g1n

g
21 g22 g2n
= 0.

.. .. .. ..

. . . .

gn1
gn2 gnn
Forma patratica Q este pozitiv (respectiv, negativ) definita daca are toate valorile
proprii strict pozitive (respectiv, negative).
4.9.12 Exemple.
a) Forma patratica Q : R2 R, Q(u1 , u2 ) = u21+2u1 u2+u22 cu matricea asociata
!

este pozitiv (respectiv, negativ) definita daca valorile proprii
p
+ 2 + 4 2 2 + 2
1,2 =
2
sunt pozitive (respectiv, negative).
b) Forma patratica Q : R3 R, Q(u1 , u2 , u3 ) = 2u1 u2 +2u2 u3 +2u3 u1 nu este nici
pozitiv definita, nici negativ definita deoarece matricea asociata
0 1 1

1 0 1

1 1 0
are valorile proprii 1 = 2, 2 = 1 si 3 = 1.
4.9.13 MATHEMATICA: Eigenvalues[{{a, b}, {b, c}}

In[1]:=Eigenvalues[{{a, b}, {b, c}}]

Out[1]={ 12 (a+c a2 +4b2 2ac+c2 ), 1
2 (a+c+ a2 +4b2 2ac+c2 )}
In[2]:=Eigenvalues[{{0, 1, 1}, {1, 0, 1}, {1, 1, 0}}]

Out[2]={2,1,1}
4.9.14 Teorema. Fie f : D Rn R o functie de clasa C 2 ntr-o vecinatate Br (a)

a unui punct stationar a D. Avem:
Daca d2 f (a) este pozitiv def inita atunci a este punct de minim.
Daca d2 f (a) este negativ def inita atunci a este punct de maxim.
Daca d2 f (a) 6= 0 nu este nici pozitiv nici negativ def inita atunci
a nu este punct de extrem.
Demonstratie. Daca d2 f (a) este pozitiv definita atunci avem
1
m = min d2 f (a) (u) > 0
kuk=1 2!
deoarece functia continua Rn R : u 7 d2 f (a) (u) este marginita pe multimea

compacta {u Rn | k u k= 1} si si atinge marginile. Pentru orice punct x Br (a)
exista un punct c pe segmentul ce uneste a cu x astfel ncat
n
1 1 X 2f
f (x)f (a) = d2 f (c) (xa) = (c) (xj aj )(xk ak ).
2! 2! j,k=1 xj xk
Ultima relatie se poate scrie sub forma
1 2 xa

f (x)f (a) = d f (a) k xa k2 +(xa) k xa k2
2! k xa k
unde
n
!
1 X 2f 2f (xj aj )(xk ak )
(xa) = (c) (a) .
2 j,k=1 xj xk xj xk k xa k2
Deoarece functia f este de clasa C 2 n Br (a) si
n

1 X 2 2f
f

|(xa)| (c) (a)

2 j,k=1 xj xk xj xk
exista (0, r) astfel ncat pentru x B (a) avem |(xa)| m si prin urmare
2
1 2 xa m

f (x)f (a) = d f (a) + (xa) k xa k2 m k xa k2 0.
2! k xa k 2
Celelalte afirmatii pot fi justificate asemanator.
4.9.15 Pentru a obtine informatii privind punctele de extrem ale unei functii de
clasa C 2 f : D Rn R determinam punctele stationare (critice) rezolvand sistemul
f

x1

(a) = 0
...............

f (a) = 0.

xn
Apoi pentru fiecare punct stationar a gasit studiem forma patratica d2 f (a) : Rn R.
Matricea asociata acestei forme n raport cu o baza a lui Rn depinde de baza aleasa.
4.9.16 Teorema (Jacobi). Fie Q : Rn R o forma patratica si fie

g11 g12 g1n
21 g22
g g2n

gn1 gn2 gnn

matricea ei n raport cu o baza B = {e1 , e2 , ..., , en } a spatiului Rn . Daca
1 = g11 6= 0

g g12
2 = 11 6= 0

g21 g22
...................................

g11 g12 g1n

g21 g22 g2n
n = 6= 0

gn1 gn2 gnn
atunci exista o baza B 0 = {e01 , e02 , ..., , e0n } n raport cu care Q are expresia
1 0 2 1 0 2 n1 0 2
Q(x) = x1 + x2 + + x
1 2 n n
unde x = x1 e1 +x2 e2 + +xn en = x01 e01 +x02 e02 + +x0n e0n .
4.9.17 Daca 1 > 0, 2 > 0, ... , n > 0 atunci Q este pozitiv definita .
Daca 1 < 0, 2 > 0, 3 < 0, ... , (1)n n > 0 atunci Q este negativ definita.
4.9.18 Propozitie. Fie f : D R2 R o functie diferentiabila si a D un punct

stationar. Daca f este de clasa C 2 ntr-o vecinatate Br (a) a lui a atunci:
2 2
2
2f

Daca 2 = xf2 (a) yf2 (a) x y (a) >0 atunci a este punct de extrem :
2f
Daca 1 = x2 (a) > 0 atunci a este punct de minim
2
Daca 1 = xf2 (a) < 0 atunci a este punct de maxim
2 2
2
2f

Daca 2 = xf2 (a) yf2 (a) x y (a) <0 atunci a nu este punct de extrem.
Demonstratie. Utilizam teorema lui Jacobi. Matricea formei patratice d2 f (a) n

raport cu baza canonica B = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} este
2f 2f

x2
(a) x y (a)
.
2f 2f
x y (a) y 2
(a)
4.9.19 Propozitia nu ofera informatii despre punctele de extrem n cazul 2 = 0.
4.9.20 Exercitiu. Sa se determine punctele de extrem local ale functiei

f : R2 R, f (x, y) = x3 y 3 + 3xy + 1.
Rezolvarea 1. Rezolvand sistemul

( f 2
x (a1 , a2 ) = 3a1 + 3a2 = 0
f
y (a1 , a2 ) = 3a22 + 3a1 = 0
obtinem punctele stationare (0, 0) si (1, 1). Punctul a = (0, 0) nu este punct de
extrem deoarece matricea
2f 2f

(0, 0) x y (0, 0)
!
x2 0 3
=
2f 2f 3 0
x y (0, 0) y 2
(0, 0)
are valorile proprii 1,2 = 3. Punctul a = (1, 1) este punct de minim deoarece
2f 2f

(1, 1) x y (1, 1)
!
x2 6 3
=
2f 2f 3 6
x y (1, 1) y 2
(1, 1)
are valorile proprii 1 = 3 si 2 = 9.
Rezolvarea 2. Rezolvand sistemul

( f 2
x (a1 , a2 ) = 3a1 + 3a2 = 0
f
y (a1 , a2 ) = 3a22 + 3a1 = 0
obtinem punctele stationare (0, 0) si (1, 1). Punctul a = (0, 0) nu este punct de
extrem deoarece
2
2
2f
2
2 = xf2 (0, 0) y 2 (0, 0) f
x y (0, 0) = 9 < 0.
Punctul a = (1, 1) este punct de minim deoarece
2
2
2f
2 2
2 = xf2 (1, 1) y 2
f
(1, 1) x y (1, 1) = 27 > 0 si 1 = xf2 (1, 1) = 6 > 0.
4.10 Teorema functiilor implicite
4.10.1 Fie functia F : R2 R, F (x, y) = x2 +y 2 1. Multimea

C = { (x, y) | F (x, y) = 0 } = { (x, y) | x2 +y 2 = 1 }
nu reprezinta graficul unei functii de forma f : (, ) R deoarece la anumite

valori ale lui x corespund doua valori ale lui y
p
x2 +y 2 1 = 0 = y = 1x2 , oricare ar fi x [1, 1].
Totusi, pentru orice punct (a, b) C diferit de punctele (1, 0) si (1, 0) exista > 0,
> 0 astfel ncat ((a , a + ) (b , b + )) C este graficul unei functii
f : (a, a+) (b, b+) cu proprietatile f (a) = b si F (x, f (x)) = 0 (a se vedea
figura 4.5). Spunem ca f este o functie definita implicit de ecuatia F (x, y) = 0.
Figura 4.5
4.10.2 Punctele n jurul carora o curba de forma {(x, y) | F (x, y) = 0 } definita de o

functie F : D R2 R de clasa C 1 nu reprezinta graficul unei functii f : (, ) R
sunt cele n care tangenta la curba este paralela cu Oy (normala paralela cu Ox).
4.10.3 Fie F : D R2 R o functie de clasa C 1 si (a, b) D astfel ncat F (a, b) = 0 si

dF (a, b) 6= 0 . Daca (, ) D : t 7 ((t), (t)) este un drum de clasa C 1 astfel ncat
((0), (0)) = (a, b) si F ((t), (t)) = 0, oricare ar fi t (, )
atunci

d
F ((t), (t)) =0
dt t=0
adica avem relatia
F F
(a, b) 0 (0) + (a, b) 0 (0) = 0
x y
care se mai poate scrie
F F

(a, b), (a, b) , (0 (0), 0 (0)) = 0.
x y

F F
Din ultima relatie rezulta ca vectorul x (a, b), y (a, b) este perpendicular pe
F
tangenta la {(x, y)|F (x, y) = 0}. Este paralel cu Ox daca si numai daca y (a, b) = 0.
4.10.4 Teorema. Fie D R2 o multime deschisa si F : D R functie de clasa C 1 .

Daca (a, b) D este astfel ncat
F
F (a, b) = 0 si (a, b) 6= 0
y
atunci exista > 0, > 0 astfel ncat (a, a+) (b, b+) D
si exista o functie f : (a, a+) (b, b+) cu proprietatile:
1) f (a) = b
2) F (x, f (x)) = 0, oricare ar fi x (a, a+)
3) functia f este de clasa C 1 si
F
x (x, f (x))
f 0 (x) = F .
y (x, f (x))
Demonstratie. Consideram cazul F 1

y (a, b) > 0. Functia f fiind de clasa C n D,
F
exista r > 0, > 0 astfel ncat y (x, y) > 0, oricare ar fi (x, y) (ar, a+r)[b, b+].
Deoarece F y (a, y) > 0 si F (a, b) = 0 rezulta ca F (a, b) < 0 si F (a, b+) > 0. Functia
F fiind continua, rezulta ca exista (0, r) astfel ncat F (x, b) < 0 si F (x, b+) > 0
oricare ar fi x (a, a+). Pentru orice x (a, a+) functia continua
[b, b+] R : y 7 F (x, y)
este crescatoare si F (x, b) < 0 si F (x, b+) > 0. Rezulta ca exista yx (b, b+)
astfel ncat F (x, yx ) = 0. Functia
f : (a, a+) (b, b+), f (x) = yx
ndeplineste conditiile f (a) = b si F (x, f (x)) = 0, oricare ar fi x (a, a+). Fie

x0 (a , a + ) fixat. Oricare ar fi x (a , a + ) diferit de x0 exista (, ) pe
segmentul ce uneste (x0 , f (x0 )) cu (x, f (x)) astfel ncat (a se vedea pag. 117-3)
F F
F (x, f (x)) F (x0 , f (x0 )) = (, )(x x0 ) + (, )(f (x) f (x0 )).
x y
Deoarece F (x, f (x)) = F (x0 , f (x0 )) = 0 obtinem

F F
f (x) f (x0 ) x (, ) x (x0 , f (x0 ))
f 0 (x0 ) = lim = lim F = F .
xx0 x x0 xx0
y (, ) y (x0 , f (x0 ))
F
Cazul y (a, b) > 0 poate fi analizat asemanator.
4.10.5 Teorema. Fie F : D Rn Rk Rk : (x, y) 7 F (x, y) o functie de clasa C 1

definita pe o multime deschisa D. Daca (a, b) D este astfel ncat
D(F1 , F2 , ..., Fk )
F (a, b) = 0 si (a, b) 6= 0
D(y1 , y2 , ..., yk )
atunci exista > 0, > 0 astfel ncat B (a) B (b) D si exista o
functie f : B (a) B (b) cu proprietatile:
1) f (a) = b
2) F (x, f (x)) = 0, oricare ar fi x B (a)
3) functia f este de clasa C 1 si
1
(f1 , ..., fk ) (F1 , ..., Fk ) (F1 , ..., Fk )

(x) = (x, f (x)) (x, f (x)).
(x1 , ..., xn ) (y1 , ..., yk ) (x1 , ..., xn )
4.10.6 In cazul n = k = 2 relatia anterioara devine

f1 f1

F1 F1 1 F

F1

(x) x2 (x) y1 (x, f (x)) y2 (x, f (x)) (x, f (x)) x1 (x, f (x))
1
x1 = x1
f2 f2 F2 F2 F2 F2
x1 (x) x2 (x) y1 (x, f (x)) y2 (x, f (x)) x2 (x, f (x)) x2 (x, f (x))
si este echivalenta cu

F1 (x, f (x)) F1
y2 (x, f (x))

xi

F2 F2 D(F1 ,F2 )
x (x, f (x)) y2 (x, f (x)) D(x ,y ) (x, f (x))

f1
(x) = Fi F1
= D(F i ,F2 )
xi y11 (x, f (x)) (x, f (x)) 1 2
D(y1 ,y2 ) (x, f (x))

y2

F2 F2
y (x, f (x)) (x, f (x))

1 y2

F1 (x, f (x)) F1
xi (x, f (x))

y1

F2 F2 D(F1 ,F2 )
y (x, f (x)) xi (x, f (x)) D(y ,x ) (x, f (x))

f2
(x) = F1 F1
= D(F1,Fi ) .
xi y11 (x, f (x)) y2 (x, f (x))
1 2
(x, f (x))
D(y1 ,y2 )
F2 F2
y (x, f (x)) y2 (x, f (x))

1
4.11 Teorema de inversiune locala
4.11.1 Teorema. Daca functia continua si bijectiva f : I J definita pe un interval

I este derivabila n a I si daca f 0 (a) 6= 0 atunci functia inversa
f 1 : J I este derivabila n punctul b = f (a) si
1 1
(f 1 )0 (f (a)) = 0 adica (f 1 )0 (b) = 0 1 .
f (a) f (f (b))
Demonstratie. Functia f 1 fiind continua (a se vedea pag. 82-5) avem

1 (y)f 1 (b) f 1 (y)f 1 (b)
limyb f yb = limyb f (f 1 (y))f (f 1 (b))
1 1
= limyb f (f 1 (y))f (f 1 (b))
= f 0 (f 1 (b))
.
f 1 (y)f 1 (b)
4.11.2 Fie f : I R o functie derivabila definita pe un interval I cu f 0 (x) 6= 0, ori-

care ar fi x I. Functia f 0 avand proprietatea lui Darboux (pag. 93-27) pastreaza
semn constant pe I si prin urmare, f este strict monotona. Functia f : I f (I)
este bijectiva si pentru orice y f (I) avem
1
(f 1 )0 (y) = 0 1 .
f (f (y))
4.11.3 Daca functia bijectiva f : I J si inversa ei sunt derivabile atunci

d
f 1 (f (x)) = x dx
= (f 1 )0 (f (x)) f 0 (x) = 1
oricare ar fi x I. Din aceasta relatie rezulta

1
(f 1 )0 (f (x)) = 0 daca f 0 (x) 6= 0.
f (x)
4.11.4 Exemple.
a) Inversa functiei bijective sin : 2 , 2 [1, 1] este arcsin : [1, 1] 2 , 2 si

d
arcsin(sin x) = x dx
= (arcsin)0 (sin x) cos x = 1.
Pentru orice x 2 , 2 avem

1 1
(arcsin)0 (sin x) = p adica (arcsin t)0 = .
1 sin2 x 1 t2
b) Inversa functiei bijective tg : 2 , 2 R este arctg : R 2 , 2 si

d
1
arctg(tg x) = x =dx
(arctg)0 (tg x) =1
cos2 x
relatie din care rezulta
1 1
(arctg)0 (tg x) = cos2 x = 2 adica (arctg t)0 = .
1+tg x 1+t2
c) Inversa functiei bijective R (0, ) : x 7 ex este ln : (0, ) R si
d
ln(ex ) = x dx
= (ln)0 (ex ) ex = 1
relatie din care rezulta
1 1
(ln)0 (ex ) = adica (ln t)0 = .
ex t
4.11.5 Teorema. Fie f : D Rn : x 7 (f1 (x), f2 (x), ..., fn (x)) o functie de clasa C 1
definita pe o multime deschisa D Rn . Daca a D este astfel ncat
f1 f1
x1 (a) ... xn (a)

D(f1 , f2 , ..., fn ) .. ..
6= 0
(a) = . .
D(x1 , x2 , ..., xn ) f

fn

n
x1 (a) ... xn (a)

atunci exista > 0 si o functie g : B (f (a)) D astfel ncat

1) g(f (a)) = a
2) f (g(y)) = y, oricare ar fi y B (f (a))
3) functia g este de clasa C 1 si
1
(g1 , g2 , ..., gn ) (f1 , f2 , ..., fn )

(y) = (g(y)) .
(y1 , y2 , ..., yn ) (x1 , x2 , ..., xn )
Demonstratie. Functia F : D Rn Rn , F (x, y) = f (x)y este de clasa C 1 si
(F1 , F2 , ..., Fn ) D(f1 , f2 , ..., fn )
F (a, f (a)) = 0, det (a, f (a)) = (a) 6= 0.
(x1 , x2 , ..., xn ) D(x1 , x2 , ..., xn )
Conform teoremei functiilor implicite exista > 0 si g : B (f (a)) D astfel ncat:
1) g(f (a)) = a
2) F (g(y), y) = f (g(y)) y = 0, oricare ar fi y B (f (a))
3) functia g este de clasa C 1 si
1
(g1 , ..., gn ) (F1 , ..., Fn ) (F1 , ..., Fn )

(y) = (g(y), y) (g(y), y).
(y1 , ..., yn ) (x1 , ..., xn ) (y1 , ..., yn )
4.11.6 Definitie. O functie f : D U de clasa C 1 ntre doua multimi deschise D

si U din Rn se numeste difeomorfism daca este bijectiva si inversa
ei f 1 : U D este de clasa C 1 .
4.11.7 Se poate arata ([13], pag. 220) ca o functie bijectiva f : D U de clasa C 1

ntre doua multimi deschise D si U din Rn este difeomorfism daca si numai daca f 1
este continua si
f1 f1
x1 (a) ... xn (a)

.. ..
6= 0, oricare ar fi a D.
. .

f fn

n

x1 (a) ... xn (a)

Capitolul 5
Primitive si integrale simple
5.1 Primitive
5.1.1 Propozitie. Fie f : I R o functie derivabila definita pe un interval I R.

Daca f 0 = 0 atunci f este functie constanta.
Demonstratie. Utilizam teorema lui Lagrange (pag. 93-25). Pentru orice x, y I

exista ntre x si y astfel ncat f (x)f (y) = f 0 () (xy), adica avem f (x)f (y) = 0.
5.1.2 Fie f, g : I R doua functii derivabile definite pe un interval I R.

Daca f 0 = g 0 atunci gf = const, adica exista c R astfel ncat
g(x) = f (x) + c, oricare ar fi x I.
5.1.3 Definitie. Fie f : I R o functie definita pe un interval I R. Prin primitiva

a lui f se ntelege o functie derivabila F : I R astfel ncat
F 0 (x) = f (x), oricare ar fi x I.
5.1.4 Daca F1 , F2 : I R sunt doua primitive ale unei functii f : I R definite pe

un interval atunci exista c R astfel ncat F1 = F2 + c.
R
5.1.5 Multimea primitivelor unei functii f : I R se noteaza cu f (x)dx, adica
Z
f (x)dx = { F : I R | F este primitiva a lui f }.
Vom nota cu C multimea functiilor constante definite pe intervalul considerat.
133
5.1.6 Primitivele unor functii uzuale f : I R

(I este un interval inclus n domeniul maxim de derivabilitate al primitivelor)
Functia Multimea primitivelor Intervalul Conditii

R
f (x) = 1 dx = x+C I R
1
f (x) = xn
R n
x dx = n+1 xn+1 +C I R nN
1
f (x) = x
R
x dx = +1 x+1 +C I (0, ) R {1}
f (x) = x1
R 1
dx = ln |x|+C I R {0}
R xx
f (x) = ex e dx = ex +C I R
f (x) = ax a dx = ln1a ax +C
R x
I R 0 < a 6= 1
R
f (x) = sin x sin x dx = cos x+C I R
R
f (x) = cos x cos x dx = sin x+C I R
f (x) = cos12 x
R 1
I R 2 + Z

dx = tg x+C
R cos12 x
f (x) = sin12 x dx = ctg x+C I R Z
R sin21x
f (x) = a21x2
a2 x2
dx = arcsin xa +C I (a, a) a 6= 0

f (x) = x21a2 1 x+ x2 a2 +C
R
dx = ln I R [a, a] a>0

2
x a 2

1 1 2 +a2 +C
R
f (x) = x2 +a2 2 2
dx = ln x+ x I R a 6= 0
1 R x1+a
f (x) = a2 +x2 a2 +x2
dx = a1 arctg x
+C
a
I R a 6= 0
1 R 1 1 xa
f (x) = dx = 2a ln x+a +C I R {a} a 6= 0

x2 a2 R x2 a2
f (x) = sh x sh x dx = ch x+C I R
R
f (x) = ch x ch x dx = sh x+C I R
5.1.7 MATHEMATICA: Integrate[f[x], x]

7
R
In[1]:=Integrate[f[x], x] Out[1]= f (x) dx
1+a
In[2]:=Integrate[x^a, x] 7 Out[2]= x1+a
ax
In[3]:=Integrate[a^x, x] 7 Out[3]= Log [a]

In[4]:=Integrate[1/Sqrt[x^2+a^2], x] 7 Out[4]=Log [x+ a2 +x2 ]
5.1.8 Teorema. Daca functiile f, g : I R definite pe un interval I admit primitive

si R atunci functiile f +g si f admit primitive si
R R R R R
(f (x)+g(x))dx = f (x)dx+ g(x)dx f (x)dx = f (x)dx.
Demonstratie. Daca F f (x)dx si G g(x)dx atunci (F +G)0 = f +g, (F )0 = f .
R R
5.1.9 Teorema. Daca f : I R admite primitive pe intervalul I

atunci are proprietatea lui Darboux pe I.
Primitive si integrale simple 135
Demonstratie. Daca f admite primitive atunci exista F : I R astfel ncat f = F 0 .

Dar derivata unei functii pe un interval are proprietatea lui Darboux (pag. 93-27).
5.1.10 Teorema. O functie continua definita pe un interval admite primitive.
Demonstratie. A se vedea pag. 145-25.
5.1.11 Teorema (Integrarea prin parti). Daca f, g : I R sunt functii de clasa C 1

definite pe un interval I atunci functiile f 0 g si f g 0 admit primitive si
Z Z
f (x) g 0 (x) dx = f (x) g(x) f 0 (x) g(x) dx.
Demonstratie. Functiile f 0 g si f g 0 fiind continue, admit primitive si

Z Z Z
0 0
f (x) g(x) + C = (f g) (x)dx = f (x) g(x)dx + f (x) g 0 (x)dx.
5.1.12 Exercitiu. Sa se calculeze integralele

Z Z Z p
xex dx, ln x dx, 4 x2 dx.
Rezolvare. Avem
xe dx = x(ex )0 dx = xex ex dx = xex ex + C
R x R R
ln x dx = x0 ln x dx = x ln x x (ln x)0 dx = x ln x dx = x ln x x + C
R R R R
R 2 R
4x2 dx = 4x dx = 4 arcsin x2 + x( 4x2 )0 dx
R R dx R x
4x2
dx = 4 4x 2
x 4x 2
R
= 4 arcsin x2 +x 4x2 4x2 dx.
R
Din ultima relatie rezulta 4 x2 dx = 2 arcsin x2 + x2 4x2 + C.

In[1]:=Integrate[x Exp[x], x] 7 Out[1]=ex (1+x)
In[2]:=Integrate[Log[x], x] 7 Out[2]=x+x Log [x]

In[3]:=Integrate[Sqrt[4-x^2], x] 7 Out[3]= 21 x 4x2 +2 ArcSin [ x2 ]
f
5.1.14 Teorema (Schimbarea de variabila). Fie I, J R intervale si I J R
doua functii. Daca : I J este derivabila si F este o primitiva a
lui f atunci I R : x 7 (F )(x) = F ((x)) este o primitiva a functiei
I R : x 7 f ((x)) 0 (x), adica
Z Z
0
f ((x)) (x) dx = f (t) dt .
Demonstratie. Avem d
dx F ((x)) = F 0 ((x)) 0 (x) = f ((x)) 0 (x).

Z x
e dx
Z Z p
dx, , x2 +6x5 dx
x x x+1
Rezolvare. Avem (a se vedea exercitiul anterior)
R ex R 1 R
dx = 2 e x dx = 2 e x ( x)0 dx = 2 et dt t=x = 2e x + C.
R
x 2 x
R
0 dx = x+11 + C.
R dx
1 2 dt
R

x x+1
= 2 ( x+1) 1
( x+1) 2
t 1 t= x+1
= ln x+1+1
R Rp 0
2
x +6x5 dx = 2
4(x3) (x3) dx
R
= 4t2 dt = 2 arcsin x3
2 + 2
x3
x2 +6x5 + C.
t=x3
In[1]:=Integrate[Exp[Sqrt[x]]/Sqrt[x], x] 7 Out[1]=2 e x

In[2]:=Integrate[1/(x Sqrt[x+1]), x] 7 Out[2]=Log[1+ 1+x]Log[1+ 1+x]

In[3]:=Integrate[Sqrt[-x^2+6x-5], x] 7 Out[3]= 12 (3+x) 5+6xx2 +2 ArcSin[ 12 (3+x)]
u f
5.1.17 Teorema Fie I, J intervale si I J R, unde f este o functie continua
si u este o functie de clasa C 1 bijectiva cu u0 (t) 6= 0 oricare ar fi t I.
Daca G este o primitiva a functiei I R : t 7 f (u(t)) u0 (t) atunci
J R : x 7 G(u1 (x)) este o primitiva a lui f , adica
Z
f (x)dx = Gu1 + C.
Demonstratie. Utilizand teorema de derivare a functiei inverse (pag. 130-1) obtinem
1
(Gu1 )0 (x) = G0 (u1 (x)) (u1 )0 (x) = f (u(u1 (x))) u0 (u1 (x)) 0 1 = f (x).
u (u (x))
5.1.18 Exercitiu. Sa se determine multimea primitivelor functiei

x
f : (0, ) R, f (x) = .
1+ x

Rezolvare. Functia u : (0, ) (0, ), u(t) = t este bijectiva si u1 (x) = x.
2
Deoarece
R 2 R (t2 1)+1
f (u(t)) u0 (t) dt = 2t dt = t2 2t + 2 ln (1+t) + C
R
1+t dt = 2 1+t
avem
R x
dx = ( f (u(t)) u0 (t) dt) = x 2 x + 2 ln (1+ x) + C.
R
1+ x t= x

In[1]:=Integrate[Sqrt[x]/(1+Sqrt[x]), x] 7 Out[1]=2 x + x +2 Log[1+ x]
5.2 Integrala definita
5.2.1 Definitie. Fie [a, b] R un interval nchis si marginit. Prin diviziune a inter-
valului [a, b] se ntelege un sistem de puncte = {x0 , x1 , . . . , xn } astfel ncat
a = x0 < x1 < x2 < . . . < xn1 < xn = b.
Lungimea celui mai mare dintre intervalele [x0 , x1 ], [x1 , x2 ], . . . , [xn1 , xn ], adica
|||| = max (xi xi1 )
i=1,n
este numita norma diviziunii .
5.2.2 Exemplu. Punctele

ba ba ba
x0 = a, x1 = a+ , x2 = a+2 , ... , xn1 = a+(n1) , xn = b
n n n
formeaza o diviziune (echidistanta) cu norma |||| = ba
n .
5.2.3 Definitie. Fie f : [a, b] R o functie, = {x0 , x1 , . . . , xn } o diviziune a

intervalului [a, b] si {i }i=1,n un sistem de puncte intermediare asociat diviziunii cu
1 [x0 , x1 ], 2 [x1 , x2 ], ... n [xn1 , xn ].
Prin suma Riemann asociata functiei f , diviziunii si sistemului de puncte inter-
mediare {i }i=1,n se ntelege numarul
n
X
(f, {i }) = f (i ) (xi xi1 ).
i=1
Figura 5.1
In cazul n care f (x) 0 pentru orice x [a, b], numarul (f, {i }) reprezinta suma
ariilor unor dreptunghiuri. Ea aproximeaza aria de sub grafic (a se vedea figura 5.1).
5.2.4 Definitie. Spunem ca functia f : [a, b] R este integrabila (Riemann) pe

[a, b] daca exista un numar If R cu proprietatea ca pentru orice > 0 exista > 0
astfel ncat relatia
| (f, {i }) If | <
are loc pentru orice diviziune cu |||| < si pentru orice alegere a sistemului de
puncte intermediare {i }i=1,n . Numarul If se numeste integrala functiei f pe [a, b]
si se utilizeaza pentru el notatia ab f (x) dx.
R
5.2.5 Teorema. Functia f : [a, b] R este integrabila (Riemann) pe [a, b] daca si

numai daca exista un numar I R astfel ncat pentru orice sir de diviziuni (n )
n=1
cu limn ||n || = 0 si pentru orice alegere a sistemelor de puncte intermediare
asociate {in } avem
lim n (f, {in }) = I.
n
Rb
In cazul n care f este integrabila avem I = a f (x) dx.
Demonstratie. Aratam ca pentru orice sir (n ) n=1 cu limn ||n || = 0 avem

n n
limn n (f, {i }) = If , oricare ar fi {i }. Fie > 0. Conform ipotezei exista
> 0 astfel ncat | (f, {i }) If | < pentru orice diviziune cu |||| < si orice
{i }i=1,n . Deoarece limn ||n || = 0, exista n N astfel ncat ||n || < pentru
n n . Rezulta |n (f, {in }) If | < , oricare ar fi n n . Aratam prin
reducere la absurd ca f este integrabila si If = I. Presupunand ca ab f (x) dx 6= I,
R
exista 0 > 0 astfel ncat pentru orice > 0 exista o diviziune si un sistem de
puncte intermediare {i } cu | (f, {i }) I| 0 . In particular, alegand = n1 cu
n N obtinem un sir de diviziuni (n ) 1 n
n=1 cu ||n || < n si |n (f, {i }) I| 0
n
pentru anumite sisteme de puncte {i }. Rezulta ca limn n (f, {in }) 6= I desi
limn ||n || = 0, n contradictie cu ipoteza.
5.2.6 Propozitie.
a) Daca f : [a, b] R este integrabila si R atunci functia f este integrabila si
Z b Z b
(f )(x) dx = f (x) dx.
a a
b) Daca f, g : [a, b] R sunt integrabile atunci functiile f g sunt integrabile si

Z b Z b Z b
(f g)(x) dx = f (x) dx g(x) dx.
a a a
Demonstratie. Pentru orice (n ) n
n=1 cu limn ||n || = 0 si orice {i } avem
b
limn n (f, {in }) = limn n (f, {in }) = a f (x) dx.
R
limn n (f g, {in }) = limn n (f, {in })

Rb Rb
limn n (g, {in }) = a f (x) dx a g(x) dx.

1) Daca f, g : [a, b] R sunt integrabile atunci f g este functie integrabila.
2) Daca f : [a, b] R este integrabila atunci |f | : [a, b] R este integrabila.
5.2.8 Propozitie.
a) Daca f : [a, b] R este integrabila si f (x) 0 oricare ar fi x [a, b] atunci
Z b
f (x) dx 0.
a
b) Daca f, g : [a, b] R sunt integrabile si f (x) g(x) oricare ar fi x [a, b] atunci
Z b Z b
f (x) dx g(x) dx.
a a
c) Daca functiile f : [a, b] R si |f | : [a, b] R sunt integrabile atunci
Z Z
b b
f (x) dx |f (x)| dx.

a a
Demonstratie. a) Fie (n ) n n n
n=1 = ({x0 , x1 , . . . , xkn })n=1 un sir de diviziuni astfel
ncat limn ||n || = 0 si {in } puncte intermediare in [xni1 , xni ]. Avem
kn
X Z b
n (f, {in }) = f (in ) (xni xni1 ) 0 = f (x) dx = lim n (f, {in }) 0.
a n
i=1
b) Utilizand a) obtinem
Z b Z b Z b
f g = gf 0 = g(x) dx f (x) dx = (gf )(x) dx 0.
a a a
c) Avem
Z b Z b Z b
|f | f |f | = |f (x)| dx f (x) dx |f (x)| dx.
a a a
5.2.9 Definitie. Spunem ca f : [a, b] R este marginita daca exista M R ncat

|f (x)| M, oricare ar fi x [a, b].
In caz contrar spunem ca f este nemarginita.
5.2.10 Propozitie. Daca functia f : [a, b] R este nemarginita atunci exista un

sir (k )k0 n [a, b] astfel ncat
lim f (k ) = sau lim f (k ) = .
k k
Demonstratie. Oricare ar fi n N exista xn [a, b] astfel ncat |f (xn )| n. Cel putin

una dintre multimile {xn |n N, f (xn ) n } si {xn |n N, f (xn ) n } este infinita
si elementele ei corespund unui subsir (k )n0 al lui (xn )n0 cu limk f (k ) = .
5.2.11 Teorema. Daca functia f : [a, b] R este integrabila atunci este marginita.
Demonstratie. Fie f : [a, b] R o functie nemarginita superior si = {x0 , x1 , . . . , xm }

o diviziune a lui [a, b] . Exista un sir (k )k0 n [a, b] astfel ncat limk f (k ) = .
Cel putin unul dintre intervalele [x0 , x1 ], [x1 , x2 ], ... , [xn1 , xn ] contine un numar
infinit de termeni ai sirului (k )n0 . Fie [xj1 , xj ] un astfel de interval. Exista un
sir (jn )n0 n [xj1 , xj ] cu limn f (jn )(xj xj1 ) = . Valoarea unei sume Rie-
mann (f, {i }) = ni=1 f (i ) (xi xi1 ) asociate diviziunii poate fi facuta oricat
P
de mare modificand convenabil alegerea lui j . O relatie de tipul | (f, {i })If | <
nu poate avea loc pentru orice alegere a punctelor intermediare {i }.
5.2.12 Propozitie. Daca f : [a, b] R este o functie integrabila atunci

Z b
m(ba) f (x)dx M (ba)
a
unde m = inf x[a,b] f (x) si M = supx[a,b] f (x).
Demonstratie. Functia integrabila f fiind marginita, exista marginile m si M cu

m f (x) M, oricare ar fi x [a, b].
si prin urmare ( a se vedea pag. 139-8 )
Z b Z b Z b
m(ba) = m dx f (x)dx M dx = M (ba).
a a a
5.2.13 Definitie. Fie f : [a, b] R o functie marginita si = {x0 , x1 , . . . , xn } o

diviziune a intervalului [a, b]. Sumele (a se vedea figura 5.2)
n
X
s (f ) = mi (xi xi1 ) unde mi = inf f (x)
x[xi1 ,xi ]
i=1
si
n
X
S (f ) = Mi (xi xi1 ) unde Mi = sup f (x)
i=1 x[xi1 ,xi ]
se numesc suma Darboux inferioara si respectiv, suma Darboux superioara.
Figura 5.2
5.2.14 Propozitie. Daca f : [a, b] R este o functie marginita si o diviziune a

intervalului [a, b] atunci s (f ) (f, {i }) S (f ), oricare ar fi punctele {i }.
Demonstratie. Daca = {x0 , ... , xn } avem mi f (i ) Mi pentru orice i [xi1 , xi ].
5.2.15 Propozitie. Daca f : [a, b] R este o functie marginita si o diviziune

fixata atunci
s (f ) = inf (f, {i }) S (f ) = sup (f, {i })

{i } {i }
unde marginea inferioara si cea superioara se considera pentru

toate alegerile posibile ale punctelor intermediere i .
Demonstratie. Fie = {x0 , x1 , ... , xn } si > 0. Alegand pentru fiecare i {1, 2, ..., n}

un punct i cu f (i ) mi < ba (a se vedea pag. 26-30) avem
n n
X X
(f, {i }) s (f ) = (f (i ) mi ) (xi xi1 ) < (xi xi1 ) =
i=1
ba i=1
adica s (f ) (f, {i }) < s (f )+. A doua relatie se poate dovedi similar.
5.2.16 Teorema. Daca f : [a, b] R este o functie integrabila atunci pentru orice
sir de diviziuni (n )n0 ale intervalului [a, b] cu limn k n k= 0 avem
Z b
lim sn (f ) = f (x)dx = lim Sn (f ).
n a n
Rb
Demonstratie. Fie If = a f (x)dx si > 0. Functia f fiind integrabila, exista > 0
astfel ncat pentru orice diviziune cu k k avem | (f, {i }) If | < pentru
orice alegere a punctelor i . Deoarece limn k n k= 0, exista n N astfel ncat
k n k< si prin urmare |n (f, {i })If | < , pentru orice n n si orice alegere
a punctelor i . Tinand seama de rezultatul prezentat la pag. 26-30 si propozitia
anterioara deducem ca |sn (f )If | si |Sn (f )If | , pentru orice n n .
5.2.17 Propozitie. Fie f : [a, b] R o functie marginita si = {x0 , x1 , . . . , xn },

0 = {x00 , x01 , . . . , x0m } doua diviziuni ale intervalului [a, b]. Daca 0 , atunci
s (f ) s0 (f ) S0 (f ) S (f )
Demonstratie. Diviziunea 0 se obtine din prin adaugarea de noi puncte de diviz-
iune. Este suficient sa analizam cazul n care 0 contine un singur punct suplimentar
y (xj1 , xj ), adica 0 = {y} = {x0 , . . . , xj1 , y, xj , . . . , xn }. Avem
s (f ) = i6=j mi (xi xi1 ) + mj (xj xj1 )
P
mi (xi xi1 ) + mj (yxj1 )+mj (xj y)

P
= i6=j
mi (xi xi1 ) + inf x[xi1 ,y] f (x) (yxj1 )

P
i6=j
+ inf x[y,xi ] f (x) (xj y) = s0 (f ).

Inegalitatea S0 (f ) S (f ) se poate obtine asemanator.
5.2.18 Propozitie. Daca f : [a, b] R este o functie marginita atunci

m(b a) s (f ) S0 (f ) M (b a) (5.1)
unde m = infx[a,b] f (x), M = supx[a,b] f (x), oricare ar fi diviziunile si 0 .
Demonstratie. Fie 0 = {a, b} si = 0 . Deoarece 0 si 0 0 avem

s0 (f ) s (f ) s (f ) S (f ) S0 (f ) S0 (f ).
5.2.19 Din relatia (5.1) rezulta

m(ba) sup s (f ) inf S (f ) M (ba).

Numerele
I = sup s (f ) I = inf S (f )

se numesc integrala Darboux inferioara si respectiv, integrala Darboux superioara.
Pentru orice diviziune are loc relatia
s (f ) I I S (f ).
5.2.20 Lema Daca f : [a, b] R este o functie marginita astfel ncat pentru orice
sir de diviziuni (n )
n=1 cu limn ||n || = 0 avem
lim (Sn (f ) sn (f )) = 0
n
atunci exista I R astfel ncat pentru orice sir 1 2 ... cu limn ||n || = 0 avem
lim sn (f ) = lim Sn (f ) = I.
n n
Demonstratie. Daca 1 2 ... atunci s1 (f ) s2 (f ) ... si S1 (f ) S2 (f ) ... .

Orice sir monoton si marginit de numere reale fiind convergent, exista I R cu
lim sn (f ) = I = lim Sn (f ).
n n
Daca 10 20 ... este un alt sir de diviziuni cu limn ||n0 || = 0 exista I 0 R cu
lim sn0 (f ) = I 0 = lim Sn0 (f ).
n n
Deoarece (n n0 )n1 are proprietatile 1 1 2 20
0 ..., limn ||n n0 || = 0 si
sn (f ) sn n0 (f ) Sn (f ) sn0 (f ) sn n0 (f ) Sn0 (f )
rezulta I 0 = I. In particular, avem sn (f ) I Sn (f ) pentru orice n 1.
5.2.21 Teorema (Criteriul lui Darboux). Functia f : [a, b] R este integrabila daca
si numai daca este marginita si pentru orice sir de diviziuni (n )
n=1
cu limn ||n || = 0 avem
lim (Sn (f ) sn (f )) = 0.
n
In cazul n care f este integrabila
Z b
lim sn (f ) = f (x) dx = lim Sn (f ) .
n a n
Demonstratie. A se vedea pag. 142-16. Utilizam lema precedenta. Fie

Sn
(n )
n=1 un sir de diviziuni cu limn ||n || = 0 si fie n = k=1 k pentru orice n 1.
Deoarece 1 2 ..., limn ||n || = 0 si sn (f ) sn (f ) I Sn (f ) Sn (f ) avem
0 Sn (f )I Sn (f )sn (f ) 0 I sn (f ) Sn (f )sn (f ).
Rezulta limn Sn (f ) = limn sn (f ) = I. Dar sn (f ) n (f, {i }) Sn (f ) si

prin urmare limn n (f, {i }) = I.
5.2.22 Teorema Daca f : [a, b] R este functie integrabila si c (a, b), atunci
restrictiile functiei f la intervalele [a, c] si [c, b] sunt integrabile si
Z b Z c Z b
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx.
a a c
Demonstratie. Utilizam criteriul lui Darboux. Fie (n0 ) n=1 un sir de diviziuni
0
ale intervalului [a, c] cu limn ||n || = 0, sn (f ), Sn (f ) sumele Darboux core-
0 0
spunzatoare restrictiei f |[a,c] si fie (n00 )

n=1 un sir de diviziuni ale intervalului [c, b] cu
00
limn ||n || = 0, sn (f ), Sn (f ) sumele Darboux corespunzatoare restrictiei f |[c,b] .
00 00
Sirul (n ) 0 00
n=1 , unde n = n n , fiind un sir de diviziuni ale intervalului [a, b] cu
limn ||n || = 0 avem limn (Sn (f ) sn (f )) = 0. Din
Sn0 (f )sn0 (f )+Sn00 (f )sn00 (f ) = Sn (f )sn (f )
rezulta relatiile
0 Sn0 (f )sn0 (f ) Sn (f )sn (f ) 0 Sn00 (f )sn00 (f ) Sn (f )sn (f )

care conduc la limn Sn0 (f ) sn0 (f ) = limn Sn00 (f ) sn00 (f ) = 0, relatie
din care rezulta ca functiile f |[a,c] si f |[c,b] sunt integrabile. Egalitatea din enunt se
obtine din Sn (f ) = Sn0 (f ) + Sn00 (f ) prin trecere la limita.
5.2.23 Teorema Daca pentru f : [a, b] R exista c (a, b) astfel ncat restrictiile
functiei f la [a, c] si [c, b] sunt integrabile, atunci functia f este integrabila pe [a, b].
Demonstratie. Utilizam criteriul lui Darboux. Functia f este marginita. Fie (n ) n=0
un sir de diviziuni ale intervalului [a, b] cu limn ||n || = 0 si fie n = n {c}. Sirul
(n0 ) 0 00
n=0 , unde n = n [a, c], este o diviziune a intervalului [a, c] iar sirul (n )n=0 ,
unde n00 = n [c, b], este o diviziune a intervalului [c, b]. Avem
Z c Z b
lim s0 (f ) = f (x)dx = lim S0 (f ) lim s00 (f ) = f (x)dx = lim S00 (f ).
n n
a n n n n
c n n
Deoarece sn (f ) = s0 (f )+s00 (f ) si Sn (f ) = S0 (f )+S00 (f ) avem

n n Z c Z b n n
lim s (f ) = f (x)dx+ f (x)dx = lim Sn (f )

n n a c n
si prin urmare, limn (Sn (f )sn (f )) = 0. Notand M = supx[a,b] |f (x)| avem

|sn (f ) sn (f )| 2M k n k |Sn (f ) Sn (f )| 2M k n k .
Rezulta relatiile limn sn (f ) = limn sn (f ) si limn Sn (f ) = limn Sn (f )

care conduc la limn (Sn (f )sn (f )) = 0.
5.2.24 Teorema. Orice functie monotona f : [a, b] R este integrabila.
Demonstratie. Utilizam criteriul lui Darboux. Fie (n ) n n

n=0 , unde n = {x0 , . . . , xkn },
un sir de diviziuni ale intervalului [a, b] cu limn ||n || = 0. Daca f este crescatoare
atunci este marginita si avem relatia
Pkn n n n n
0 Sn (f )sn (f ) = i=1 (f (xi )f (xi1 ))(xi xi1 )
Pkn n n
k n k i=1 (f (xi )f (xi1 )) =k n k (f (b)f (a))
din care rezulta limn (Sn (f )sn (f )) = 0.
5.2.25 Teorema. Orice functie continua f : [a, b] R este integrabila.
Demonstratie. Utilizam criteriul lui Darboux. Fie (n ) n n

n=0 , unde n = {x0 , . . . , xkn },
un sir de diviziuni ale intervalului [a, b] cu limn k n k= 0 si fie > 0. Functia f
fiind continua pe multimea compacta [a, b] este uniform continua ( a se vedea pag.
79-11). Exista > 0 astfel ncat |x x0 | < |f (x) f (x0 )| < ba
. Deoarece
limn k n k= 0 exista n N astfel ncat k n k< pentru n n . Functia f si
atinge extremele pe fiecare interval [xni1 , xni ]. Daca n n atunci
Pkn
0 Sn (f )sn (f ) = i=1 maxx[xni1 ,xni ] f (x)minx[xni1 ,xni ] f (x) (xni xni1 )
Pkn n n
ba i=1 (xi xi1 ) = ba (b a) =
si prin urmare limn (Sn (f )sn (f )) = 0.
5.2.26 Propozitie. Daca f : [a, b] R este continua pe (a, b) si limitele laterale

la = lim f (x) , lb = lim f (x)
x&a x%b
exista si sunt finite atunci f este integrabila pe [a, b].
Demonstratie. Functia f este integrabila deoarece este suma a trei functii integrabile
f = f + g + h
unde f : [a, b] R este functia continua

la
daca x = a

f (x) = f (x) daca x (a, b)

l
b daca x = b
iar g, h : [a, b] R sunt functiile monotone
( (
f (a) la daca x = a 0 daca x [a, b)
g(x) = g(x) =
0 daca x (a, b] f (b) lb daca x = b.
5.2.27 Definitie. Un punt c (a, b) n care functia f : [a, b] R este discontinua

este numit punct de discontinuitate de prima speta daca limitele
laterale limx%c f (x), limx&c f (x) exista si sunt finite.
5.2.28 Teorema. O functie f : [a, b] R continua cu exceptia unui numar finit

de puncte unde are discontinuitati de prima speta este integrabila.
Demonstratie (Cazul a doua puncte de discontinuitate). Fie x1 , x2 punctele de

discontinuitate, a < x1 < x2 < b. Conform propozitiei anterioare f este integrabila
pe [a, x1 ], [x1 , x2 ] si [x2 , b]. Functia f fiind integrabila pe [a, x1 ] si [x1 , x2 ] este
integrabila pe [a, x2 ] ( a se vedea pag. 144-23). Similar, f fiind integrabila pe [a, x2 ]
si [x2 , b] este integrabila pe [a, b] ( a se vedea pag. 144-23).
5.2.29 Daca f : [a, b] R este integrabila si daca g : [a, b] R este o functie care
difera de f ntr-un numar finit de puncte atunci se poate arata ca g este integrabila si
Z b Z b
g(x) dx = f (x) dx.
a a
5.2.30 Teorema (Teorema de medie).

Daca f : [a, b] R este continua atunci exista [a, b] astfel ncat
Z b
f (x) dx = f () (b a).
a
Demonstratie. Functia f fiind continua pe [a, b], este marginita si si atinge marginile,
adica exista u, v [a, b] astfel ncat
m = min f (x) = f (u) M = max f (x) = f (v).
x[a,b] x[a,b]
Relatia (a se vedea pag. 140-12)

Z b
m (b a) f (x) dx M (b a)
a
se mai poate scrie

1 b Z
f (u) f (x) dx f (v).
ba a
Functia continua f avand proprietatea lui Darboux, exista ntre u si v astfel ncat
Z b
1
f (x) dx = f ().
ba a
5.2.31 Teorema (Primitivele unei functii continue definite pe un interval).

Daca f : [a, b] R este continua atunci pentru orice c [a, b] functia
Z x
F : [a, b] R, F (x) = f (t) dt
c
este o primitiva a lui f
F 0 (x) = f (x), oricare ar f i x [a, b]
adica avem
Z x
d
f (t) dt = f (x), oricare ar f i x [a, b].
dx c
Demonstratie. Fie x0 [a, b]. Conform definitiei derivatei

Rx R x0 Rx
F (x) F (x0 ) c f (t) dt c f (t) dt
f (t) dt
0
F (x0 ) = lim = lim = lim x0 .
xx0 x x0 xx0 x x0 xx0 x x0
Pentru fiecare x 6= x0 exista conform teoremei de medie x ntre x0 si x astfel ncat

Z x
f (t) dt = f (x ) (x x0 )
x0
si prin urmare
f (x ) (x x0 )
F 0 (x0 ) = lim = lim f (x ) = f (x0 ).
xx0 x x0 xx0
5.2.32 Teorema (Formula Leibniz-Newton).

Daca functia integrabila f : [a, b] R admite primitive atunci
Z b
f (x) dx = F (x)|ba = F (b)F (a)
a
unde F : [a, b] R este o primitiva arbitrara a lui f .
Demonstratie. Fie n = {xn0 , xn1 , . . . , xnkn } un sir de diviziuni cu limn ||n || = 0.

Conform teoremei lui Lagrange (pag. 93-25) exista in (xni1 , xni ) astfel ncat
F (xni )F (xni1 ) = F 0 (in ) (xni xni1 ) = f (in ) (xni xni1 ).
Utilizand in drept puncte intermediare pentru sumele Riemann obtinem
kn
X kn
X
n (f, {in }) = f (in ) (xni xni1 ) = (F (xni )F (xni1 )) = F (b)F (a)
i=1 i=1
si prin urmare (a se vedea pag. 138-5)
Z b
f (x) dx = lim n (f, {in }) = F (b)F (a).
a n
5.2.33 Teorema (Formula de integrare prin parti).

Daca functiile f, g : I R sunt de clasa C 1 pe intervalul I atunci
Z b Z b
0
b
f (x) g(x) dx = f (x) g(x)a f (x) g 0 (x) dx
a a
oricare ar fi a, b I.
Demonstratie. Utilizand formula Leibniz-Newton obtinem

f (x) g(x)|ba = ab (f g)0 (x) dx = ab (f 0 (x)g(x) + f (x)g 0 (x))dx
R R
Rb 0 Rb 0
= a f (x) g(x) dx + a f (x) g (x) dx.

Z Z 1 Z /4
2 x
x cos x dx x e dx x tg2 x dx.
0 0 0
Rezolvare. Utilizand integrarea prin parti obtinem
R R 0
R
0 x cos x dx = 0 x (sin x) dx = x (sin x)|0 0 sin x dx = cos x|0 = 1 1 = 2
2 x 1
R1 2 x R1 2 x 0 R1 x R1 x 0
0 x e dx = 0 x (e ) dx = x e 0 2 0 x e dx = e 2 0 x (e ) dx
x 1
R1 x x 1
= e 2x e |0 + 2 0 e dx = e + 2 e |0 = e 2
R /4 R /4 R /4 R /4 /4
x2
0 x tg2 x dx = 0 x (tg2 x + 1) dx 0 x dx = 0 x (tg x)0 dx 2 0

/4 R /4 2 2 /4 2 2
= x tg x|0 0 tg x dx 32 =
4 32 + (ln | cos x|)|0 = 4 32 +ln 2 .
5.2.35 MATHEMATICA: Integrate[f[x], {x, a, b}] NIntegrate[f[x], {x, a, b}]

In[1]:=Integrate[x Cos[x], {x, 0, Pi}] 7 Out[1]=2
In[2]:=Integrate[x^2 Exp[x], {x, 0, 1}] 7 Out[2]=2+e
In[3]:=Integrate[x Tan[x]^2, {x, 0, Pi/4}] 7 1

Out[3]= 32 (82 16 Log[2])
In[4]:=NIntegrate[Sin[Sin[x]], {x, 0, 2}] 7 Out[4]=1.24706
5.2.36 Teorema (Prima metoda de schimbare de variabila).

f
Fie functiile [a, b] J R, unde J R este un interval.
Daca f este continua si este derivabila cu derivata continua atunci
Z b Z (b)
0
f ((t)) (t) dt = f (x) dx.
a (a)
Demonstratie. Daca F 0 = f atunci F este o primitiva a functiei (f )0 si

Z b Z (b)
f ((t)) 0 (t) dt = (F )(t)|ba = F ((b))F ((a)) = f (x) dx.
a (a)

Z 4 t Z 2 Z 1
e 1 1x
dt dt dx.
1 t 1 1+ t 1
2
x+ x
Rezolvare. Utilizand schimbarea de variabila obtinem
R 4 et R
dt = 2 4 e t ( t)0 dt = 2 2 ex dx = 2ex |2 = 2(e2 e)
R
1 t 1 1 1
R2 1 R t 0 R 2 x R 2
dt = 2 2 ( t) dt = dx = 1 1
1 1+ t 1 1+ t 1 x+1
1 x+1 dx
2
= 2(xln(1 + x))|1 = 2 22+ln 42 ln(1+ 2)

R 1 1x R 1sin2 t 2 0
R 2 cos2 t R 2
1 dx = 2 2 t+sin t (sin t) dt = 2 sin t+1 dt = 2 (1sin t) dt
2 x+ x 4 sin 4 4

= 2(t+cos t) 2 = 2 2.

4
5.2.38 MATHEMATICA: Integrate[f[x], {x, a, b}]
In[1]:=Integrate[Exp[Sqrt[t]]/Sqrt[t], {t, 1, 4}] 7 Out[1]=2 (1+e) e

In[2]:=Integrate[1/(1 + Sqrt[t]), {t, 1, 2}] 7 Out[2]=2+2 2+Log [4]2 Log[1+ 2]

In[3]:=Integrate[Sqrt[1-x]/(x+Sqrt[x]), {x, 1/2, 1}] 7 Out[3]= 21 (2 2 + )
5.2.39 Teorema (A doua metoda de schimbare de variabila).

u f
Fie [a, b] [c, d] R doua functii. Daca f este continua, u este
bijectiva, u si u1 sunt derivabile cu derivate continue atunci
Z b Z u(b)
f (u(t)) dt = f (x) (u1 )0 (x) dx.
a u(a)
Demonstratie. Functia fu : [a, b] R este continua si deci admite primitive. Daca

P 0 = f u, adica P 0 (t) = f (u(t)), atunci P u1 este o primitiva a functiei f (u1 )0
(P u1 )0 (x) = P 0 (u1 (x)) (u1 )0 (x) = f (u(u1 (x))) (u1 )0 (x) = f (x) (u1 )0 (x)
si prin urmare
Z b u(b) Z u(b)
f (u(t)) dt = P (t)|ba = P (b)P (a) = P u 1
(x) = f (x) (u1 )0 (x) dx.

a u(a) u(a)
5.2.40 Exercitiu. Sa se calculeze integrala

Z 4q
1+ t dt
1

Rezolvare. Aplicatia u : [1, 4] [2, 3], u(t) = 1+ t este bijectiva, u1 (x) = (1x)2 si
R4q R3 R3 3 1

2 x2
8
1 1 + t dt = 2 2 x (x1) dx = 2 2 x dx = 15 6 3 2 .

In[1]:=Integrate[Sqrt[1+Sqrt[t]], {t, 1, 4}] 7 8
Out[1]= 15 ( 26 3)
5.3 Integrale improprii

5.3.1 In cazul integralelor definite considerate in liceu intervalul de integrare era
marginit si se stie ca pentru ca o functie sa fie integrabila trebuie sa fie marginita.
Vom arata ca notiunea de integrala se poate extinde pentru a include si cazul n care
intervalul de integrare este nemarginit si/sau functia integrata este nemarginita.
5.3.2 In cazul unei serii definim

X k
X k
X k
X
an := lim an , := lim an
k m
n=m n=m n= n=m
daca limita exista si este finita, adica daca seria este convergenta . Prin analogie
definim integralele improprii (de prima speta)
Z Z b Z b Z b
f (x) dx := lim f (x) dx , f (x) dx := lim f (x) dx
a b a a a
daca limita exista si este finita, adica daca integrala improprie este convergenta (C).
O integrala improprie neconvergenta este numita divergenta (D). Prin analogie cu

X k
X Z Z b
an := lim an definim f (x) dx := lim f (x) dx
n= m n=m a a
k b
n cazul n care limita exista si este finita, adica integrala improprie este convergenta.
5.3.3 Exemplu (a se vedea figura 5.3)

Z Z b
ex dx = lim ex dx = lim (ex )|b0 = lim (eb + 1) = 1.
0 b 0 b b
Figura 5.3
5.3.4 Exemplu (a se vedea figura 5.4)

Z Z b
1 1
2
dx = lim dx = lim (arctg b arctg a) = + = .
1 + x a a 1 + x2 a 2 2
b b
Figura 5.4

In[1]:=Integrate[Exp[-x], {x, 0, Infinity}] 7 Out[1]=1
In[2]:=Integrate[1/(1+x^2), {x, -Infinity, Infinity}] 7 Out[2]=
5.3.6 Stim ca

(
X 1 convergenta daca > 1
este
n=1
n divergenta daca 1 .
Fie a > 0 fixat. Deoarece pentru 6= 1
1
a
!
b1 a1
Z
1 1 daca > 1
dx = lim =
a x b 1 1 daca < 1 .
si
Z Z b
1 1
dx = lim dx = lim (ln b ln a) =
a x b a x b
rezulta ca integrala improprie
Z (
1 convergenta daca > 1
dx este
a x
divergenta daca 1 .
5.3.7 MATHEMATICA: NIntegrate[f[x], {x, a, b}]

In[1]:=NIntegrate[1/x^2, {x, 1, Infinity}] 7 Out[1]=1
5.3.8 O serie
k=0 |ak | este
P P
k=0 ak este numita absolut convergenta daca seria
convergenta. Se stie ca orice serie absolut convergenta de numere reale este conver-
genta si ca, n general, este mai usor de studiat absolut convergenta unei serii decat
direct convergenta ei. Spunem ca integrala improprie
Z
f (x) dx
a
este absolut convergenta (AC) daca integrala
Z
|f (x)| dx
a
este convergenta.
5.3.9 Teorema Orice integrala improprie absolut convergenta este convergenta.

P P
5.3.10 Criteriul comparatiei. Daca pentru seriile n=0 an si n=0 bn exista n0 N
astfel ncat 0 an bn oricare ar fi n n0 atunci

X
X
X
X
bn C = an C an D = bn D.
n=0 n=0 n=0 n=0
Similar, daca pentru functiile continue f, g : [a, ) R exista b a astfel ncat
0 f (x) g(x), oricare ar fi x [b, ) atunci
Z Z Z Z
g(x) dx C = f (x) dx C f (x) dx D = g(x) dx D.
a a a a
5.3.11 Exercitiu. Sa se arate ca integrala

Z
2
ex dx
0
este convergenta.
2
Rezolvare. Convergenta integralei rezulta din relatia ex ex care are loc oricare
ar fi x [1, ) si din convergenta integralei 1 ex dx.
R
5.3.12 Exercitiu. Sa se arate ca integrala

Z
x ex dx
a
unde a > 0, este convergenta oricare ar fi R.
Rezolvare. Fie n un numar natural astfel ncat n > +1. Afirmatia rezulta din relatia
x x x n!
x ex = x = 1 1 2 1 n
< 1 n
= n
e 1 + 1! x + 2! x + + n! x n! x
x
R 1
adevarata oricare ar fi x > 0 si din convergenta integralei a xn
dx.
5.3.13 Exercitiu. Fie P (x) = 0 xn+1 xn1+ +n , Q(x) = 0 xm+1 xm1+ +m

polinoame cu coeficienti reali si fie a R astfel ncat Q(x) 6= 0 oricare ar fi x a.
Integrala improprie
0 xn +1 xn1 + +n
Z
m m1 + +
dx este convergenta daca m > n+1.
a 0 x +1 x m
P (x)
Rezolvare. Functia f (x) = xmn Q(x) este marginita deoarece limx f (x) = 00 .
Rezulta ca exista M > 0 astfel ncat |f (x)| M oricare ar fi x [a, ) si prin urmare

xn + xn1 + + 1
0 1 n
m m1
M mn .
+ +m

0 x +1 x x
5.3.14 Teorema. Daca functiile continue f, g : [a, ) (0, ) sunt astfel ncat
limita limx fg(x)
(x)
este finita si nenula atunci integralele improprii
Z Z
f (x) dx si g(x) dx
a a
au aceesi natura (sunt ambele convergente sau ambele divergente).
Demonstratie. Fie limx fg(x) (x)

= . Din definitia limitei rezulta ca exista b > a
astfel ncat
1 f (x) 3
< < , oricare ar fi x (b, )
2 g(x) 2
adica
1 3
g(x) < f (x) < g(x) , oricare ar fi x (b, )
2 2
R R
ceea ce arata ca integralele b f (x) dx si b g(x) dx au aceeasi natura. Dar
Z Z b Z Z Z b Z
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx si g(x) dx = g(x) dx+ g(x) dx.
a a b a a b
5.3.15 Functia
1
f : (0, 1] R , f (x) =
x
nu este integrabila pe [0, 1] deoarece nu este marginita
1
lim =
x0 x
dar ( a se vedea figura 5.5)
Z 1
1
lim dx = lim 2 x|1a = lim 2(1 a) = 2.
a0 a x a0 a0
Figura 5.5
5.3.16 Definitie. Fie f : (a, b] R o functie nemarginita n vecinatatea lui a,

integrabila pe [c, b] oricare ar fi c (a, b). Daca limita exista si este finita, definim
Z b Z b
f (x) dx := lim f (x) dx
a ca c
si spunem ca integrala este convergenta. In caz contrar spunem ca integrala este

divergenta. Similar, pentru f : [a, b) R nemarginita n vecinatatea lui b, integra-
bila pe [a, c] oricare ar fi c (a, b) definim n caz de convergenta
Z b Z c
f (x) dx := lim f (x) dx.
a cb a
5.3.17 Exercitiu. Sa se arate ca

Z b (
1 convergenta daca < 1
dx este
a (x a) divergenta daca 1
si
Z b (
1 convergenta daca < 1
dx este
a (b x) divergenta daca 1 .
Rezolvare. Avem
Z b Z b
1 1 ba
dx = lim dx = lim ln(x a)|bc = lim ln =
a (x a) ca c (x a) ca ca ca
si
(ba)1
Z b (
1 1 1 1 daca < 1

dx = lim [(ba) (ca) ] = 1
a (xa) 1 ca daca > 1
n cazul 6= 1.
5.3.18 Criteriul comparatiei. Daca functiile continue f, g : (a, b] R sunt astfel

ncat 0 f (x) g(x), oricare ar fi x (a, b] atunci
Z b Z b Z b Z b
g(x) dx C = f (x) dx C f (x) dx D = g(x) dx D.
a a a a
5.3.19 Exercitiu. Sa se studieze convergenta integralei

ex
Z 1
dx.
0 1 x2

Rezolvare. Functia continua f : [0, 1] R, f (x) = ex / 1 + x este marginita pe
[0, 1]. Rezulta ca exista M > 0 astfel ncat f (x) M , oricare ar fi x [0, 1]. Inte-
grala din exercitiu este convergenta deoarece
ex 1 M
0 = f (x)
1x 2 1x (1 x)1/2
R1 1
si integrala 0 (1x) 1/2 dx este convergenta.

In[1]:=NIntegrate[Exp[x]/Sqrt[1 - x^2], {x, 0, 1}] 7 Out[1]=3.10438
5.3.21 Exercitiu. Sa se studieze convergenta integralei

Z x
e
dx.
0 x
Rezolvare. In acest caz atat intervalul de integrare cat si functia de integrat sunt
nemarginite. Integrala este convergenta deoarece este o suma de integrale conver-
gente
Z x Z 1 x Z x
e e e
dx = dx + dx.
0 x 0 x 1 x

In[1]:=NIntegrate[Exp[-x]/Sqrt[x], {x, 0, Infinity}] 7 Out[1]=1.77245
5.4 Integrale n sensul valorii principale
5.4.1 Daca a < 0 < b atunci integrala improprie

Z b
1
dx
a x
nu este convergenta. Functia este nemarginita n jurul lui 0 si limita
"Z #
Z b 1 Z b
1 1 b
dx = lim dx + dx = ln + lim ln
a x 0 a x x a 0
0 0
nu exista. Considerand nsa o trecere la limita mai putin restrictiva (cazul = )

"Z #
1 Z b
1 b
lim dx + dx = ln .
0 a x x a
Spunem ca integrala este convergenta n sensul valorii principale si scriem
"Z #
Z b 1 Z b
1 1 b
v.p. dx = lim dx + dx = ln .
a x 0 a x x a
5.4.2 Integrala improprie

Z
x2n+1 dx

unde n un numar natural, nu este convergenta deoarece limita
b
x2n+2
Z
2n+1 1
x dx = lim = lim [b2n+2 a2n+2 ]
a 2n + 2 a 2n + 2 a
b b
nu exista. Exista nsa limita mai putin restrictiva

Z Z a
x2n+1 dx = lim x2n+1 dx = 0.
a a
Spunem ca integrala este convergenta n sensul valorii principale si scriem
Z Z a
2n+1
v.p. x dx = lim x2n+1 dx = 0.
a a
5.5 Integrale cu parametru
5.5.1 Teorema. Daca functia

F : [a, b] [c, d] R
este continua atunci functia
Z d
f : [a, b] R, f (t) = F (t, x) dx
c
definita cu ajutorul unei integrale cu parametru este continua, adica avem
lim f (t) = f (t0 ) (5.2)
tt0
oricare ar fi t0 [a, b].
Demonstratie. Fie t0 [a, b] arbitrar si > 0. Functia F fiind continua pe multimea

compacta [a, b] [c, d] este uniform continua (a se vedea pag. 79-11). Rezulta ca
pentru > 0 exista > 0 astfel incat
||(t, x) (t0 , x0 )|| < = |F (t, x) F (t0 , x0 )| < .
Deoarece
R
d Rd
|f (t) f (t0 )| = F (t, x)dx F (t0 , x)dx

c c
R
d Rd
= [F (t, x) F (t0 , x)]dx |F (t, x) F (t0 , x)|dx

c c
p
si ||(t, x) (t0 , x)|| = (t t0 )2 + (x x)2 = |t t0 | are loc relatia
|t t0 | < = |f (t) f (t0 )| (d c)
care arata ca functia f este continua n punctul t0 .
5.5.2 Relatia (5.2) se mai poate scrie

Z d Z d
lim F (t, x) dx = [ lim F (t, x)] dx.
tt0 c c tt0
Teorema precedenta prezinta conditii suficiente ca limita sa comute cu integrala.
5.5.3 Teorema. Daca functia continua

F : [a, b] [c, d] R : (t, x) 7 F (t, x)
este derivabila partial n raport cu t si
F
: [a, b] [c, d] R
t
este continua atunci functia

Z d
f : [a, b] R, f (t) = F (t, x) dx
c
este derivabila n (a, b), are derivata continua si
Z d
0 F
f (t) = (t, x) dx. (5.3)
c t
Demonstratie. Fie t0 [a, b] arbitrar. Functia : [a, b] [c, d] R,
F (t,x)F (t0 ,x)

tt0 daca t 6= t0
(t, x) =
F
t (t0 , x) daca t = t0
este continua. Din teorema precedenta rezulta ca functia
Z d
: [a, b] R, (t) = (t, x) dx
c
este continua si prin urmare limtt0 (t) = (t0 ), adica avem relatia
Z d Z d
F (t, x) F (t0 , x) F
lim dx = (t0 , x)dx.
tt0 c t t0 c t
Dar
Z d
0 f (t) f (t0 ) F (t, x) F (t0 , x)
f (t0 ) = lim = lim dx.
tt0 t t0 tt 0 c t t0
Continuitatea lui f 0 rezulta pe baza teoremei precedente din continuitatea lui .
5.5.4 Regula lui Leibniz de derivare a integralelor cu parametru se mai scrie

d
Z d
F
Z
F (t, x) dx = (t, x) dx .
t c c t
Teorema prezinta conditii suficiente pentru ca derivata sa comute cu integrala.
5.5.5 Teorema (Leibniz). Daca functia continua

F : [a, b] [c, d] R
este derivabila partial n raport cu t,
F
: [a, b] [c, d] R
t
este continua si daca
: [a, b] [c, d] , : [a, b] [c, d]
sunt doua functii derivabile pe (a, b) atunci functia
Z (t)
f : [a, b] R, f (t) = F (t, x) dx
(t)
este derivabila n (a, b) si

Z (t)
0 F
f (t) = (t, x) dx + F (t, (t)) 0 (t) F (t, (t)) 0 (t). (5.4)
(t) t
Figura 5.6
Demonstratie. Stim ca n cazul unei functii continue g : [, ] R avem

d x
Z
g(t)dt = g(x)
dx x0
oricare ar fi x0 [, ] fixat. Functia de trei variabile : [a, b] [c, d] [c, d] R,
Z z Z z Z y
(t, y, z) = F (t, x)dx = F (t, x)dx F (t, x)dx
y t0 t0
unde t0 (a, b) este un punct fixat, admite derivate partiale continue
Z z
F
(t, y, z) = (t, x)dx , (t, y, z) = F (t, y) , (t, y, z) = F (t, z)
t y t y z
si prin urmare este diferentiabila n [a, b] (c, d) (c, d). Deoarece
f (t) = (t, (t), (t))
din formula de derivare a functiilor compuse rezulta
f 0 (t) = 0
t (t, (t), (t)) + y (t, (t), (t)) (t) +
0
z (t, (t), (t)) (t)
R (t) F (t,x)
= (t) t dx + F (t, (t)) 0 (t) F (t, (t)) 0 (t).
5.5.6 Regula generala (Leibniz) de derivare a integralelor cu parametru se mai scrie

(t)
Z (t)
F
Z
F (t, x) dx = (t, x) dx + F (t, (t)) 0 (t) F (t, (t)) 0 (t).
t (t) (t) t
5.5.7 Definitie. Fie F : [a, b][c, ) R o functie continua. Spunem ca integrala

Z Z d
F (t, x)dx = lim F (t, x)dx
c d c
este uniform convergenta n [a, b] daca pentru orice > 0 exista M R astfel ncat
Z
t [a, b]
F (t, x)dx < oricare ar fi

[, ] [M, ).

5.5.8 Exercitiu. Sa se arate ca daca c > 0 integrala improprie

Z
sin x
2 + x2
dx
c t
este uniform convergenta n [a, b], oricare ar fi intervalul [a, b].
Rezolvare. Afirmatia rezulta din relatia

sin x 1
t 2 + x2 x2

si din convergenta integralei improprii c x12 dx. Pentru orice > 0 exista M R
R
R 1
astfel ncat M x2
dx < . Daca [, ] [M, ) atunci
Z Z
Z sin x sin x

1
dx dx dx < .

2 2 2 2 2

t +x t +x

M x
5.5.9 Teorema. Daca functia F : [a, b][c, ) R este continua si daca integrala
Z Z d
F (t, x)dx = lim F (t, x)dx
c d c
este uniform convergenta atunci functia
Z
f : [a, b] R, f (t) = F (t, x) dx
c
este continua si prin urmare
Z Z
lim F (t, x) dx = [ lim F (t, x)] dx , oricare ar f i t0 [a, b].
tt0 c c tt0
5.5.10 Teorema. Daca functia continua F : [a, b] [c, ) R este derivabila

partial n raport cu t
F
: [a, b] [c, ) R
t
este continua, integrala improprie
Z
F (t, x)dx este convergenta pentru t (a, b)
c
si integrala improprie
Z
F
(t, x)dx este unif orm convergenta pentru t (a, b)
c t
atunci functia
Z
f : [a, b] R, f (t) = F (t, x) dx
c
este derivabila n (a, b) si
Z
0 F
f (t) = (t, x) dx (5.5)
c t
adica
Z Z
d F
F (t, x) dx = (t, x) dx .
dt c c t
5.6 Functia a lui Euler
5.6.1 Exercitiu. Sa se arate ca integrala improprie

Z
et tx1 dt
0
este convergenta oricare ar fi x (0, ).
Rezolvare. Fie x > 0 si n N astfel ncat n > x. Deoarece (a se vedea pag. 56-11)
( x1
t x1 tx1 t pentru orice t (0, 1]
0<e t = t n!
e tnx+1
pentru orice t [1, )
si integralele
Z 1 Z
x1 1 dt
t dt =
0 x 1 tnx+1
sunt convergente rezulta ca integrala
Z Z 1 Z
t x1 t x1
e t dt = e t dt + et tx1 dt
0 0 1
este convergenta oricare ar fi x (0, ).
5.6.2 Se poate arata ca functia definita cu ajutorul unei integrale cu parametru

Z
: (0, ) R , (x) = et tx1 dt
0
este o functie continua.
5.6.3 Teorema. Avem

(x+1) = x (x) oricare ar f i x (0, )
(n+1) = n! oricare ar f i n {0, 1, 2, . . .}.
Demonstratie. Integrand prin parti obtinem
R t x
t dt = 0(et )0 tx dt = et tx 0 +x 0(et ) tx1 dt = x (x).
R R
(x+1) = 0 e
Avem
R t
(1) = 0 e dt = 1 si (n+1) = n(n) = n(n1)(n1) = . . . = n!
5.6.4 Se poate arata ca

(x) (1x) = oricare ar fi x (0, 1).
sin(x)
5.6.5 Pentru orice n N avem
(x+n)
(x) = .
x(x+1)...(x+n1)
5.6.6 Definitie. Functia : R {0, 1, 2, ...} R,
R
0 et tx1 dt daca x > 0
(x) = (x+n)

x(x+1)...(x+n1) daca x > n pentru n N
se numeste functia gamma a lui Euler.
5.6.7 Graficul functiei se poate obtine utilizand MATHEMATICA:

In[1]:=Plot[Gamma[x], {x, -3, 3}]
si este prezentat n figura 5.7.
Figura 5.7
Capitolul 6
Integrale curbilinii
6.1 Integrala curbilinie de primul tip
6.1.1 Definitie. Prin drum de clasa C 1 n R2 se ntelege o aplicatie de forma

: [a, b] R2 : t 7 (t) = ((t), (t))
cu , : [a, b] R functii derivabile si cu derivata continua.
Drumul este numit drum nchis daca (a) = (b), adica (a) = (b) si (a) = (b).
Figura 6.1
6.1.2 Exemple.
a) Fie (x0 , y0 ), (x1 , y1 ) R2 puncte fixate. Aplicatia
: [0, 1] R2 , (t) = (1 t)(x0 , y0 ) + t(x1 , y1 )
= ( (1t)x0 + tx1 , (1t)y0 + ty1 )
= ( x0 + t(x1 x0 ), y0 + t(y1 y0 ) )
163
este drum de clasa C 1 . Imaginea lui este segmentul ce uneste (x0 , y0 ) cu (x1 , y1 ).
b) Fie r (0, ) si fie (x0 , y0 ) R2 un punct fixat. Aplicatia
: [0, 2] R2 , (t) = (x0 , y0 ) + r(cos t, sin t)
= (x0 +r cos t, y0 +r sin t)
este drum de clasa C 1. Imaginea lui este cercul de raza r cu centrul n (x0 , y0 ).
c) Fie a, b (0, ). Aplicatia
: [0, 2] R2 , (t) = (a cos t, b sin t)
este drum de clasa C 1 . Imaginea lui este elipsa (x/a)2 + (y/b)2 = 1.
6.1.3 Definitie. Spunem ca drumurile : [a, b] R2 si 0 : [a0 , b0 ] R2

de clasa C 1 sunt echivalente daca exista o aplicatie : [a0 , b0 ] [a, b] bijectiva,
derivabila si cu 0 (t) 6= 0 oricare ar fi t [a0 , b0 ] astfel ncat
0 (t) = ((t)), oricare ar fi t [a0 , b0 ].
Relatia astfel definita este o relatie de echivalenta pe multimea tuturor drumurilor de

clasa C 1 care permite mpartirea ei n clase. Fiecare clasa de drumuri echivalente este
numita curba. Despre drumurile apartinand unei curbe spunem ca sunt reprezentanti
sau parametrizari ale curbei.
6.1.4 Exemplu. Drumul : [a, b] R2 este echivalent cu

0 : [0, 1] R2 , 0 (t) = ( (1t)a + tb ).
6.1.5 Fie (n )n1 un sir de diviziuni

n = {tni }i=0,kn a = tn0 < tn1 < tn2 < . . . < tnkn 1 < tnkn = b
cu limn ||n || = 0. Un drum de clasa C 1 de forma
: [a, b] R2 , (t) = (t, (t))
poate fi aproximat cu drumul poligonal n cu varfurile
(a) = (tn0 ), (tn1 ), (tn2 ), ... , (tnkn 1 ), (b) = (tnkn )
Integrale curbilinii 165
alegand n suficient de mare. Lungimea drumului poligonal n este

kn q
X
l(n ) = (tni tni1 )2 + ((tni ) (tni1 ))2 .
i=1
Deoarece, din teorema cresterilor finite rezulta ca exista in [tni1 , tni ] cu
(tni ) (tni1 ) = 0 (in ) (ti ti1 )
lungimea lui n se poate scrie sub forma sumei Riemann
kn q
X
l(n ) = 1 + ( 0 (in ))2 (tni tni1 )
i=1
p
corespunzatoare functiei g : [a, b] R, g(t) = 1 + ( 0 (t))2 si prin urmare
kn q
X Z bq
lim l(n ) = lim 1+ ( 0 (in ))2 (tni tni1 ) = 1 + ( 0 (t))2 dt.
n n a
i=1
In cazul unui drum de clasa C 1 oarecare : [a, b] R2 , (t) = ((t), (t)) se
poate arata ca limita lungimilor drumurilor poligonale corespunzatoare este
Z bq
(0 (t))2 + ( 0 (t))2 dt.
a
Figura 6.2
6.1.6 Definitie. Prin lungimea drumului de clasa C 1

: [a, b] R2 , (t) = ((t), (t))
se ntelege numarul
Z bq
l() = (0 (t))2 + ( 0 (t))2 dt.
a
6.1.7 Exemplu. In cazul drumului circular
: [0, 2] R2 , (t) = (x0 +r cos t, y0 +r sin t)
avem (t) = x0 + r cos t, (t) = y0 + r sin t si

Z 2 q Z 2
l() = (r sin t)2 + (r cos t)2 dt = r dt = 2r.
0 0
6.1.8 Pentru a aproxima masa unui fir material descris de un drum de clasa C 1
: [a, b] R2 , (t) = ((t), (t))
plecand de la densitatea firului (de exemplu, n g/cm ) descrisa de o functie continua
% : { ((t), (t)) | t [a, b] } R
putem considera partitii ale firului corespunzatoare unor diviziuni n = {tn0 , tn1 , ..., tnkn }
(a) = (tn0 ), (tn1 ), (tn2 ), ... , (tnkn 1 ), (b) = (tnkn )
si aproxima pe fiecare segment (tni1 ), (tni ) densitatea cu o valoare intermediara

%((cni ), (cni )), unde cni [tni1 , tni ]. Se poate arata ca daca limn k n k= 0 atunci
kn R tni p
%((cni ), (cni )) (0 (t))2 + ( 0 (t))2 dt
P
limn tn
i1
i=1
Rb p
= a %((t), (t)) (0 (t))2 + ( 0 (t))2 dt.
6.1.9 Definitie. Fie un drum de clasa C 1
: [a, b] R2 , (t) = ((t), (t))
si o functie continua (camp scalar) definita pe imaginea drumului
f : { ((t), (t)) | t [a, b] } R.
Prin integrala curbilinie a lui f de-a lungul drumului se ntelege numarul

Z Z b q
f ds = f ((t), (t)) (0 (t))2 + ( 0 (t))2 dt.
a
6.1.10 Exemplu. In cazul drumului : [0, 1] R2 , (t) = (t, t2 ) avem

1 1 1
Z 1 p 1
1
Z Z
(1 + 4)3/2 = (5 5 1).

x ds = t 1 + 4t2 dt = 1 + 4 d =
0 2 0 12 0 12
6.1.11 Propozitie. Daca drumurile de clasa C 1 : [a, b] R2 si 0 : [a0 , b0 ] R2

sunt echivalente si daca f : { (t) | t [a, b] } R este o functie continua atunci
Z Z
f ds = f ds.
0
Demonstratie. Conform ipotezei, exista o aplicatie : [a0 , b0 ] [a, b] bijectiva,

derivabila si cu 0 (t) 6= 0 oricare ar fi t [a0 , b0 ] ncat
Notand (t) = ((t), (t)), 0 (t) = ((t)) si 0 (t) = ((t)) avem
R b0 q
(00 (t))2 + (00 (t))2 dt
R
0 f ds = a0 f (0 (t), 0 (t))
R b0
(0 ((t)))2 + ( 0 ((t)))2 |0 (t)| dt
p
= a0 f (((t)), ((t)))
Rb p
(0 ())2 + ( 0 ())2 d =
R
= a f ((), ()) f ds.
6.1.12 Fiecare curba este o clasa de drumuri echivalente. Putem defini integrala
unei functii de-a lungul unei curbe folosind o parametrizare particulara a curbei
pentru ca valoarea integralei nu depinde de parametrizarea aleasa.
6.1.13 Definitie. Prin lungimea drumului n R3

: [a, b] R3 , (t) = (1 (t), 2 (t), 3 (t))
se ntelege numarul
Z bq
l() = (10 (t))2 + (20 (t))2 + (30 (t))2 dt.
a
Figura 6.3
6.1.14 Definitie. Fie un drum de clasa C 1 in R3

: [a, b] R3 , (t) = (1 (t), 2 (t), 3 (t))
si o functie continua (camp scalar) definita pe imaginea ([a, b]) a drumului
f : { (1 (t), 2 (t), 3 (t)) | t [a, b] } R.
Prin integrala curbilinie a lui f de-a lungul drumului se ntelege numarul
Z Z b q
f ds = f (1 (t), 2 (t), 3 (t)) (10 (t))2 + (20 (t))2 + (30 (t))2 dt.
a
6.2 Integrala curbilinie de al doilea tip
6.2.1 Definitie. Fie un drum de clasa C 1

: [a, b] R2 , (t) = ((t), (t))
si o functie continua (camp vectorial) definita pe imaginea drumului
F~ : { ((t), (t)) | t [a, b] } R2 , F~ (x, y) = (P (x, y), Q(x, y))
Prin integrala curbilinie a lui F~ de-a lungul drumului se ntelege numarul
Z Z b
~ =
F~ dr [P ((t), (t)) 0 (t) + Q((t), (t)) 0 (t)] dt.
a
Folosind o notatie alternativa, ultima relatie se mai scrie
Z Z b
P dx + Q dy = [P ((t), (t)) 0 (t) + Q((t), (t)) 0 (t)] dt.
a
Figura 6.4
6.2.2 Exemplu. In cazul drumului : [0, 2] R2 , (t) = (1+cos t, 1+sin t) avem

Z Z 2
y 2 dx x2 dy = (2 + sin t + cos t + sin3 t + cos3 t) dt = 4.
0
6.2.3 Integrala curbilinie de al doilea tip permite calculul lucrului mecanic efectuat
de o forta n deplasarea ei de-a lungul unui drum.
6.2.4 Definitie. Spunem ca drumurile : [a, b] R2 si 0 : [a0 , b0 ] R2 de clasa

C 1 sunt echivalente cu pastrarea sensului daca exista o aplicatie : [a0 , b0 ] [a, b]
bijectiva, derivabila si cu 0 (t) > 0 oricare ar fi t [a0 , b0 ] ncat
6.2.5 Propozitie. Daca drumurile de clasa C 1 : [a, b] R2 si 0 : [a0 , b0 ] R2

sunt echivalente cu pastrarea sensului si daca
F~ : { (t) | t [a, b] } R2 , F~ (x, y) = (P (x, y), Q(x, y))
este o functie continua atunci

Z Z
P dx + Q dy = P dx + Q dy.
0
Demonstratie. Conform ipotezei, exista o aplicatie : [a0 , b0 ] [a, b] bijectiva,

derivabila si cu 0 (t) > 0 oricare ar fi t [a0 , b0 ] ncat
Notand (t) = ((t), (t)), 0 (t) = ((t)) si 0 (t) = ((t)) avem
Rb0
[P (0 (t), 0 (t)) 00 (t) + Q(0 (t), 0 (t)) 00 (t)] dt
R
0 P dx + Q dy =
a0
Rb0
= [P (((t)), ((t))) 0 ((t)) + Q(((t)), ((t))) 0 ((t))] 0 (t)dt
a0
Rb
[P ((), ()) 0 ()+Q((), ()) 0 ()] d =
R
= P dx+Q dy.
a
6.2.6 Propozitie. Daca : [a, b] R2 , (t) = ((t), (t)) este un drum de clasa C 1 ,
: [a, b] R2 , (t) = ((t), (t)) = ((a+bt), (a+bt)) = (a+bt)
este opusul lui (adica drumul parcurs n sens invers) si
F~ : { (t) | t [a, b] } R2 , F~ (x, y) = (P (x, y), Q(x, y))
o functie continua atunci
Z Z
P dx + Q dy = P dx + Q dy.

Demonstratie. Utilizand schimbarea de variabila = a + b t obtinem

R Rb 0 0
P dx + Q dy = a [P ((t), (t)) (t) + Q((t), (t)) (t)] dt
Ra
= b [P ((), ()) 0 () + Q((), ()) 0 ()] d
R
= P dx + Q dy.
6.2.7 Definitie. Fie un drum de clasa C 1 n R3

: [a, b] R3 , (t) = (1 (t), 2 (t), 3 (t))
si o functie continua (camp vectorial) definita pe imaginea drumului
F~ : ([a, b]) R3 , F~ (x, y, z) = (P (x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z))
Prin integrala curbilinie a lui F~ de-a lungul drumului se ntelege numarul
Z Z b
~ =
F~ dr [P ((t)) 10 (t) + Q((t)) 20 (t) + R((t)) 30 (t)] dt.
a
Folosind o notatie alternativa, ultima relatie se mai scrie
Z Z b
P dx + Q dy + R dz = [P ((t)) 10 (t) + Q((t)) 20 (t) + R((t)) 30 (t)] dt.
a
Capitolul 7
Integrale duble
7.1 Definitie si proprietati
7.1.1 Definitie. Fie dreptunghiul A = [a, b] [c, d] = { (x, y) | a x b, c y d }.

Plecand de la o diviziune a intervalului [a, b]
= {xi }i=0,n a = x0 < x1 < x2 < . . . < xn1 < xn = b
si o diviziune a intervalului [c, d]
= {yj }j=0,k c = y0 < y1 < y2 < . . . < yk1 < yk = d
obtinem o diviziune a dreptunghiului A
= {Aij } i = 1, n Aij = [xi1 , xi ] [yj1 , yj ].
j = 1, k
Diametrul celui mai mare dintre dreptunghiurile diviziunii

q
|||| = max (xi xi1 )2 + (yj yj1 )2
1in
1j k
se numeste norma diviziunii .
7.1.2 Definitie. Fie f : A R o functie definita pe dreptunghiul A = [a, b][c, d],

= {Aij } i = 1, n o diviziune a lui A si fie {(ij , ij )} i = 1, n un sistem de puncte
j = 1, k j = 1, k
intermediare asociat diviziunii, adica astfel ncat (ij , ij ) Aij , oricare ar fi i, j.
Prin suma Riemann asociata functiei f , diviziunii si sistemului de puncte inter-
mediare {(ij , ij )} se ntelege numarul
171
n X
X k
(f, {(ij , ij )}) = f (ij , ij ) (xi xi1 ) (yj yj1 ).
i=1 j=1
Figura 7.1
In cazul n care f (x, y) 0 pentru orice (x, y) A, numarul (f, {(ij , ij )})
reprezinta suma volumelor unor prisme (a se vedea figura 7.1).
7.1.3 Definitie. Spunem ca functia f : A R este integrabila (Riemann) pe A

daca exista un numar If R cu proprietatea ca pentru orice > 0 exista > 0 astfel
ncat relatia
| (f, {(ij , ij )}) If | <
puncte intermediare {(ij , ij )}. Numarul If se numeste integrala functiei f pe A si
RR
se utilizeaza pentru el notatia A f (x, y) dx dy.
7.1.4 Teorema. Functia f : A R este integrabila (Riemann) pe A daca si nu-

mai daca exista un numar I R astfel ncat pentru orice sir de diviziuni (n )
n=1
cu limn ||n || = 0 si pentru orice alegere a sistemelor de puncte intermediare
n , n )} avem
asociate {(ij ij
n n
lim (f, {(ij , ij )}) = I.
n
RR
In cazul n care f este integrabila avem I = A f (x, y) dx dy.
Demonstratie. Este similara celei prezentate n cazul integralei simple (pag. 138-5).
Integrale duble 173
7.1.5 Propozitie.
a) Daca f : A R este integrabila si R atunci functia f este integrabila si
ZZ ZZ
( f )(x, y) dx dy = f (x, y) dx dy.
A A
b) Daca f, g : A R sunt integrabile atunci functiile f g sunt integrabile si
ZZ ZZ ZZ
(f g)(x, y) dx dy = f (x, y) dx dy g(x, y) dx dy.
A A A
Demonstratie. Similara celei prezentate n cazul integralei simple (pag. 139-6).

1) O functie integrabila pe A este integrabila pe orice dreptunghi B A;
2) Daca f, g : A R sunt integrabile atunci f g este functie integrabila;
3) Daca f : A R este integrabila atunci |f | : A R este integrabila.
7.1.7 Propozitie.
a) Daca f : A R este integrabila si f (x, y) 0 oricare ar fi (x, y) A atunci
ZZ
f (x, y) dx dy 0.
A
b) Daca f, g : A R sunt integrabile si f (x, y) g(x, y)) oricare ar fi (x, y) A
atunci
ZZ ZZ
f (x, y) dx dy g(x, y) dx dy.
A A
c) Daca f : A R este integrabila atunci
ZZ ZZ

f (x, y) dx dy |f (x, y)| dx dy.
A A
7.1.8 Definitie. Spunem ca f : A R este marginita daca exista M R ncat
|f (x, y)| M, oricare ar fi (x, y) A.

In caz contrar spunem ca f este nemarginita.
7.1.9 Teorema. Daca functia f : A R este integrabila atunci este marginita.
7.1.10 Definitie. Fie f : A R o functie marginita si = {Aij } i = 1, n o diviz-

j = 1, k
iune a dreptunghiului A. Sumele (a se vedea figura 7.2)
n X
X k
s (f ) = mij (xi xi1 )(yj yj1 ) unde mij = inf f (x.y)
(x,y)Aij
i=1 j=1
si
n X
X k
S (f ) = Mij (xi xi1 )(yj yj1 ) unde Mij = sup f (x.y)
i=1 j=1 (x,y)Aij
se numesc suma Darboux inferioara si respectiv, suma Darboux superioara.
Figura 7.2
7.1.11 Definitie. Fie dreptunghiul A = [a, b] [c, d] si diviziunile

= {Aij } i = 1, n 0 = {A0ij } i = 1, n0
j = 1, k j = 1, k0
obtinute plecand de la diviziunile = {xi }i=0,n , 0 = {x0i }i=0,n0 ale lui [a, b] si de
la diviziunile = {yj }j=0,k , 0 = {yj0 }j=0,k0 ale lui [c, d], adica
Aij = [xi1 , xi ] [yj1 , yj ] , A0ij = [x0i1 , x0i ] [yj1
0
, yj0 ].
Spunem ca diviziunea este mai fina decat 0 daca 0 si 0 .
7.1.12 Propozitie. Fie f : A R o functie marginita si , 0 doua diviziuni ale

dreptunghiului A. Daca este mai fina decat 0 , atunci
s (f ) s0 (f ) si S0 (f ) S (f )
Integrale duble 175
7.1.13 Propozitie. Daca f : A R este o functie marginita atunci

s (f ) S0 (f )
oricare ar fi diviziunile si 0 .
7.1.14 Teorema (Criteriul lui Darboux). Functia f : A R este integrabila

daca si numai daca este marginita si pentru orice sir de diviziuni (n )
n=1 cu
limn ||n || = 0 avem
lim (Sn (f ) sn (f )) = 0.
n
In cazul n care f este integrabila avem
ZZ
lim sn (f ) = f (x, y) dx dy = lim Sn (f ).
n A n
Demonstratie. Este similara celei prezentate la pag. 143-21.
7.1.15 Teorema. Daca functia f : A R definita pe dreptunghiul A = [a, b][c, d]

este integrabila, exista integrala
Z d
f (x, y) dy oricare ar f i x [a, b]
c
si daca functia
Z d
F : [a, b] R , F (x) = f (x, y) dy
c
este integrabila pe [a, b] atunci
ZZ Z b Z d !
f (x, y) dx dy = f (x, y) dy dx.
A a c
Demonstratie. Pentru orice diviziune , cu notatiile de mai sus avem relatiile

mij f (x, y) Mij , (x, y) [xi1 , xi ] [yj1 , yj ]
din care rezulta pentru orice i, j
Z yj
mij (yj yj1 ) f (x, y) dy Mij (yj yj1 ) , x [xi1 , xi ].
yj1
Rd R yj
Existenta integralelor c f (x, y) dy implica existenta integralelor yj1 f (x, y) dy si
m
X Z d m
X
mij (yj yj1 ) f (x, y) dy Mij (yj yj1 ) , x [xi1 , xi ].
j=1 c j=1
Functia F fiind integrabila pe [a, b] obtinem relatiile
m m
Z xi Z d !
X X
(xi xi1 ) mij (yj yj1 ) f (x, y) dy dx (xi xi1 ) Mij (yj yj1 )
j=1 xi1 c j=1
din care prin sumare
Z b Z d !
s (f ) f (x, y) dy dx S (f ).
a c
Alegand un sir de diviziuni {n }

n=1 cu limn ||n || = 0, din
Z b Z d !
sn (f ) f (x, y) dy dx Sn (f )
a c
obtinem prin trecere la limita relatia ceruta.
7.1.16 Teorema. Orice functie continua f : A R este integrabila.
7.1.17 Exercitiu. Fie A = [1, 3] [0, 2]. Calculati

ZZ
(2xy + 1) dx dy.
A
Rezolvare. Functia continua f : [1, 3][0, 2] R, f (x, y) = 2xy+1 este integrabila si
R 3 R 2 R3
(xy 2 + y)|20 dx
RR
A (2xy + 1) dx dy = 1 0 (2xy + 1) dy dx = 1
R3
= 1 (4x + 2)dx = (2x2 + 2x)|31 = 20.
7.1.18 MATHEMATICA: Integrate[f[x,y], {x, a, b}, {y, c, d}]

In[1]:=Integrate[2 x y +1, {x, 1, 3}, {y, 0, 2}] 7 Out[1]=20
7.1.19 Definitie. Spunem despre o multime S R2 ca are aria nula daca pentru
orice > 0 multimea S poate fi acoperita cu o familie de dreptunghiuri avand suma
ariilor mai mica decat .
7.1.20 Exercitiu.
a) Orice multime numarabila {(xn , yn )}
n=1 are aria nula.
1
b) Imaginea unui drum de clasa C , adica a unei aplicatii
: [, ] R2 , (t) = ((t), (t))
cu , derivabile si cu derivata continua, are aria nula.
c) Circumferinta S = {(x, y) | x2 + y 2 = 1 } are arie nula.
Integrale duble 177
Rezolvare. a) Alegand pentru fiecare punct (xn , yn ) un patrat cu latura mai mica
p
decat /2n , suma ariilor va fi mai mica decat
n k n
X X 1 X 1
= = lim = .
n=1
2n n=1
2 k
n=0
2
b) Functiile 0 , 0 : [, ] R fiind continue rezulta ca exista M R astfel ncat
|0 (t)| M si | 0 (t)| M , oricare ar fi t [, ]. Pentru orice n > 1, punctele

t0 = , t1 = + , t2 = +2 , ... tn1 = +(n1) , tn =
n n n
determina o diviziune echidistanta a intervalului [, ]. Conform teoremei cresterilor
finite (Lagrange), pentru orice t [ti1 , ti ] exista ci , di [t, ti ] astfel ncat
p
||(ti ) (t)|| = ((ti ) (t))2 + ((ti ) (t))2

p 2M ()
= (0 (ci ))2 + ( 0 (di ))2 (ti t) n .

Patratele de latura 2 2M ( )/n centrate n (t1 ), (t2 ), ... , (tn ) acopera
imaginea drumului si suma ariilor lor este 8M 2 ( )2 /n. Pentru orice > 0 dat
se poate alege n N astfel ncat 8M 2 ( )2 /n < .
c) Circumferinta S este imaginea drumului : [0, 2] R2 , (t) = (cos t, sin t).
Figura 7.3
7.1.21 Se poate arata ca orice functie f : [a, b] [c, d] R continua cu exceptia

imaginilor unui numar finit de drumuri de clasa C 1
i : [i , i ] [a, b] [c, d] , i {1, 2, ..., k}

este integrabila.
7.1.22 Fie D un domeniu marginit, cu frontiera formata dintr-un numar finit de

drumuri de clasa C 1 si
f : D R
o functie continua. Functia
f (x, y) daca (x, y) D
(
f : [a, b] [c, d] R , f(x, y) =
0 daca (x, y) 6 D
definita pe dreptunghiul A = [a, b][c, d] care include pe D este integrabila. Numarul
ZZ
f(x, y) dx dy
A
nu depinde de alegerea dreptunghiului A continand D si prin definitie
ZZ ZZ
f (x, y) dx dy = f(x, y) dx dy.
D A
Figura 7.4
7.1.23 Definitie. Prin domeniu simplu n raport cu Ox se ntelege un domeniu de

forma (a se vedea figura 7.4)
D = { (x, y) | a x b, (x) y (x) }

unde , : [a, b] R sunt functii continue, de clasa C 1 n (a, b). Analog, prin
domeniu simplu n raport cu Oy se ntelege un domeniu de forma
D = { (x, y) | c y d, (y) x (y) }

unde , : [c, d] R sunt functii continue, de clasa C 1 n (c, d).
Integrale duble 179
7.1.24 Propozitie.
a) Daca functia f : D R definita pe domeniul simplu n raport cu Ox
D = { (x, y) | a x b, (x) y (x) }
este continua atunci
ZZ Z b Z (x) !
f (x, y) dx dy = f (x, y) dy dx.
D a (x)
b) Daca functia f : D R definita pe domeniul simplu n raport cu Oy

D = { (x, y) | c y d, (y) x (y) }
ZZ Z d Z (y) !
f (x, y) dx dy = f (x, y) dx dy.
D c (y)
Demonstratie. a) Fie intervalul [c, d] astfel ncat D [a, b] [c, d] si

f (x, y) daca (x, y) D
f : [a, b] [c, d] R , f(x, y) =
0 daca (x, y) 6 D .
Avem
R b R d R R
f(x, y) dy dx = ab c(x) f(x, y) dy dx
RR
D f (x, y) dx dy = a c
R b R (x) R b R d
+ f (x, y) dy dx +
a (x) a (x) f (x, y) dy dx.
7.1.25 In loc de
Z b Z (x) ! Z b Z (x)
f (x, y) dy dx se mai scrie dx f (x, y) dy.
a (x) a (x)
7.1.26 Exercitiu. Sa se calculeze integrala dubla

ZZ
y dx dy
D
unde D = { (x, y) | x2 + y 2 1, y 0 }.
Rezolvare. Functia considerata f : D R, f (x, y) = y este integrabila deoarece este

continua si D are frontiera formata din imaginile a doua drumuri de clasa C 1
1 : [1, 1] R2 , 1 (t) = (t, 0) si 2 : [0, ] R2 , 2 (t) = (cos t, sin t).
Domeniul D fiind simplu n raport cu Ox,
n p o
D= (x, y) 1 x 1, 0 y 1 x2

obtinem
Z 1 Z 1x2
1 1 2 1x2
Z 1
1 2
ZZ Z
y dx dy = dx y dy = y dx = (1 x2 )dx = .
D 1 0 2 1 0 2 1 3
Deoarece domeniul D este simplu si n raport cu Oy
q q

D= 2
(x, y) 0 y 1, 1 y x 1 y 2 .
o varianta alternativa de calcul este
Z 1 1y 2 Z 1 q
2
ZZ Z
y dx dy = dy y dx = 2 y 1 y 2 dy = .
D 0 1y 2 0 3
7.1.27 MATHEMATICA: Integrate[f[x,y], {x, a, b}, {y, c, d}]

In[1]:=Integrate[y, {x, -1, 1}, {y, 0, Sqrt[1-x^2]}] 7 Out[1]= 23
In[2]:=Integrate[y, {y, 0, 1}, {x, -Sqrt[1-y^2], Sqrt[1-y^2]}] 7 Out[2]= 32
7.2 Schimbari de variabile
7.2.1 In cazul integralei simple avem

Z b
dx = b a = lungimea intervalului [a, b]
a
iar n cazul unui domeniu simplu D = { (x, y) | a x b, (x) y (x) }
ZZ Z b Z (x) ! Z b
dx dy = dy dx = ((x) (x)) dx = aria domeniului D.
D a (x) a
RR
In general, daca functia f : D R este integrabila atunci D dx dy este aria lui D.
7.2.2 Plecand de la produsul scalar a doi vectori nenuli calculat n doua feluri
q q
h(x1 , y1 ), (x2 , y2 )i = x1 x2 + y1 y2 = x21 + y12 x22 + y22 cos
putem deduce sinusul unghiului format de ei
s
p (x1 x2 + y1 y2 )2 |x1 y2 x2 y1 |
sin = 1 cos2 = 1 2 2 2 2 =q q
(x1 + y1 )(x2 + y2 ) x21 + y12 x22 + y22
si apoi aria paralelogramului determinat de cei doi vectori
Integrale duble 181
!
x1 y1
q q
aria = x21 + y12 x22 + y22 sin = det .

x2 y2
Figura 7.5
7.2.3 Prin transformarea liniara (a se vedea figura 7.5)

T : R2 R2 : (u, v) 7 (x(u, v), y(u, v)) = ( u + v, u + v)
dreptunghiului A = [a, b] [c, d] i corespunde paralelogramul T (A) cu varfurile
( a+ c, a+ c), ( b+ c, b+ c),
( a+ d, a+ d), ( b+ d, b+ d)
si
!
RR (b a) (b a)
T (A) dx dy = aria(T (A)) = det

(d c) (d c)

RR RR
= |detT | (b a)(d c) = |detT | A du dv = A |detT |du dv.
Pe de alta parte, transformarea T fiind liniara, avem
x x

D(x, y) u v

= = = det T
D(u, v) y y
u v
si prin urmare putem scrie
ZZ
D(x, y)
ZZ
dx dy = D(u, v) du dv.

T (A) A
7.2.4 Se stie ca orice functie continua definita pe un interval are proprietatea lui
Darboux si prin urmare, pentru a fi injectiva trebuie sa fie monotona. Fie aplicatiile
f
[, ] [a, b] R
cu f continua iar injectiva, derivabila si cu derivata continua. Deoarece

[(), ()] daca este crescatoare
([, ]) =
[(), ()] daca este descrescatoare
formula de schimbare de variabila

Z () Z
f (x) dx = f ((t)) 0 (t) dt
()
se mai poate scrie

Z Z
f (x) dx = f ((t)) |0 (t)| dt.
([,]) [,]
Figura 7.6
7.2.5 Teorema (Formula de schimbare de variabile). Fie D R2 un domeniu com-

pact cu frontiera formata dintr-un numar finit de drumuri de clasa C 1 si fie
T : D R2 , T (u, v) = ((u, v), (u, v))
o aplicatie injectiva, de clasa C 1 cu proprietatea ca

u (u, v) v (u, v)

D(, )
6= 0 ,
= oricare ar f i (u, v) D.
D(u, v)
u (u, v) v (u, v)

Daca f : T (D) R este o functie continua atunci

D(, )
ZZ ZZ

f (x, y) dx dy = f ((u, v), (u, v)) du dv.
T (D) D D(u, v)
Integrale duble 183

ZZ
y dx dy unde D = { (x, y) | x2 + y 2 1, y 0 }
D
Rezolvare. Alegem A = [0, 1] [0, ] si utilizam coordonate polare. Aplicatia
T : A R2 : (r, ) 7 (x(r, ), y(r, )) = (r cos , r sin )
este injectiva , T (A) = D si
x (r, ) x (r, ) cos r sin

D(x, y) r

= = = r.
D(r, ) y (r, ) y (r, ) sin

r cos

r
Utilizand formula de schimbare de variabile obtinem
Z 1 Z Z 1
D(x, y) 2
ZZ ZZ
2
y dx dy = r sin dr d = dr r sin d = 2 r2 dr = .
D(r, ) 0 0 0 3
T (A) A
Figura 7.7

y
ZZ

x dx dy unde D = (x, y) x > 0, 1 xy 2, 1 2
x
D
Rezolvare. Alegand A = [1, 2] [1, 2] si transformarea bijectiva
u
r
T : A D : (u, v) 7 (x(u, v), y(u, v)) = , uv
v
cu jacobianul
q
x x 1 1 u

D(x, y) u (u, v) v (u, v) 2 uv 2v
1
v
= = q q =

D(u, v) y (u, v) y
(u, v)
1 v
1 u 2v
u v 2 u 2 v
obtinem
Z2 Z2 r
1
ZZ r
u D(x, y) 1 1 u
ZZ ZZ
x dx dy = x dx dy = D(u, v) du dv = 2 du v v dv = 3 (5 2 6).

v
D T (A) A 1 1
7.3 Formula lui Green
7.3.1 Definitie. Prin drum de clasa C 1 pe portiuni se ntelege o aplicatie continua

: [a, b] R2 , (t) = ((t), (t))
cu 0 = (0 , 0 ) continua pe portiuni.
7.3.2 Fie D R2 un domeniu compact a carui frontiera este imaginea unui drum
de clasa C 1 pe portiuni si fie F~ : D R2 , F~ (x, y) = (P (x, y), Q(x, y)) o functie
continua. Vom utiliza notatia
Z
P (x, y) dx + Q(x, y) dy
D
pentru integrala curbilinie a lui F~ de-a lungul frontierei lui D parcurse n sens direct
(cu domeniul n stanga).
Figura 7.8
7.3.3 Teorema (Formula lui Green) Fie D R2 un domeniu compact, simplu n

raport cu ambele axe si a carui frontiera este imaginea unui drum de clasa C 1 pe
portiuni. Daca functia continua
F~ : D R2 , F~ (x, y) = (P (x, y), Q(x, y))
P Q
este astfel ncat exista y si
continue pe D atunci
x
Q P
Z ZZ
P (x, y) dx + Q(x, y) dy = (x, y) (x, y) dx dy.
D D x y
Integrale duble 185
Demonstratie. Domeniul D fiind simplu n raport cu axa Ox, exista un interval [a, b]
si functiile continue , : [a, b] R, de clasa C 1 n (a, b) astfel ncat
D = { (x, y) | a x b, (x) y (x) }.
Frontiera lui D parcursa n sens direct se compune din drumurile

1 : [a, b] R2 , 1 (t) = (t, (t))
2 : [0, 1] R2 , 2 (t) = (b, (1 t)(b) + t (b))
3 : [a, b] R2 , 3 (t) = (a + b t, (a + b t))
4 : [0, 1] R2 , 4 (t) = (a, (1 t)(a) + t (a)).

Prin calcul direct obtinem
R R R R R
D P (x, y) dx = 1 P (x, y) dx + 2 P (x, y) dx + 3 P (x, y) dx + 4 P (x, y) dx
Rb Rb
= a P (t, (t)) dt + 0 + a P (a + b t, (a + b t))(1)dt + 0
Rb
= a [P (t, (t)) P (t, (t))]dt.
Deoarece
Z b Z (x) Z b
P P
ZZ
(x, y) dx dy = dx (x, y) dy = [P (t, (t))P (t, (t))]dt
D y a (x) y a
rezulta ca
P
Z ZZ
P (x, y) dx = (x, y) dx dy.
D D y
Plecand de la faptul ca domeniul D este simplu n raport cu Oy se obtine relatia
Q
Z ZZ
Q(x, y) dy = (x, y) dx dy.
D D x
care adunata cu precedenta conduce la formula lui Green.
7.3.4 Formula lui Green se poate extinde la domenii care se pot descompune in
domenii de tipul celui din enuntul teoremei. Relatia
Z ZZ
x dy y dx = 2 dx dy
D D
bazata pe formula lui Green poate fi utilizata pentru calculul ariei unui domeniu
1
Z
aria(D) = x dy y dx.
2 D
7.3.5 Exercitiu. Sa se afle aria domeniului D limitat de elipsa
x2 y 2
+ 2 = 1.
a2 b
Rezolvare. Utilizand pentru D parametrizarea

: [0, 2] R2 , (t) = (a cos t, b sin t)
obtinem
Z 2
1 1
Z
aria(D) = x dy y dx = [ab cos2 t + ab sin2 t] dt = ab.
2 D 2 0
7.3.6 Exercitiu. Sa se calculeze

Z
y 2 dx + x2 dy unde D = { (x, y) | x2 + y 2 1, y 0 }
D
Rezolvare. Utilizand formula lui Green si apoi coordonate polare obtinem
R 2 2
RR R R1
D y dx + x dy = 2 D (x y) dx dy = 2 0 d 0 (r cos r sin )r dr
R R1 2 2 4
=2 0 (cos sin )d 0 r dr = 3 (sin + cos )|0 = 3 .
7.4 Integrale curbilinii n plan independente de drum
7.4.1 Orice drum : [a, b] R2 este echivalent cu drumul

1 : [0, 1] R2 , 1 (t) = ((1 t)a + tb).
Fara a restrange generalitatea, putem utiliza doar drumuri definite pe [0, 1].
Figura 7.9
7.4.2 Definitie. Fie D R2 un domeniu si 0 , : [0, 1] D doua drumuri de

clasa C 1 din D cu aceleasi extremitati, adica astfel ncat 0 (0) = (0) si 0 (1) = (1).
Integrale duble 187
Spunem ca drumul se poate deforma continuu n 0 fara a iesi din D daca exista
o aplicatie continua g : [0, 1] [0, 1] D astfel ncat:
1) g(t, 0) = 0 (t), oricare ar fi t [0, 1]
2) g(t, 1) = (t), oricare ar fi t [0, 1]
3) g(0, s) = 0 (0), oricare ar fi s [0, 1]
4) g(1, s) = 0 (1), oricare ar fi s [0, 1].
7.4.3 Definitie. Un domeniu D R2 cu proprietatea ca orice doua drumuri din D

cu aceleasi extremitati se pot deforma continuu unul n altul fara a iesi din D este
numit domeniu simplu conex. Intuitiv, D este un domeniu fara gauri.
7.4.4 Teorema. Daca D R2 este un domeniu simplu conex si

F~ : D R2 , F~ (x, y) = (P (x, y), Q(x, y))
este o aplicatie de clasa C 1 atunci urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a) Oricare ar fi drumul nchis de clasa C 1 pe portiuni [a, b] D avem

Z
P (x, y) dx + Q(x, y) dy = 0.

b) Daca 0 si 1 sunt doua drumuri din D cu aceleasi extremitati atunci

Z Z
P (x, y) dx + Q(x, y) dy = P (x, y) dx + Q(x, y) dy.
0 1
c) Exista o functie : D R de clasa C 2 astfel ncat

P (x, y) = (x, y), Q(x, y) = (x, y)
x y
oricare ar fi (x, y) D.
d) Are loc relatia
P Q
(x, y) = (x, y), oricare ar f i (x, y) D.
y x
Demonstratie.a)b) Fie doua drumuri de clasa C 1 cu aceleasi extremitati
0 , 1 : [0, 1] D, 0 (0) = 1 (0), 0 (1) = 1 (1).
Compunand 0 cu opusul drumului 1 (a se vedea pag. 169-6) rezulta drumul nchis
daca t [0, 21 ]
(
0 (2t)
: [0, 1] D, (t) =
1 (22t) daca t [ 12 , 2]
si avem
R R R
0P (x, y) dx+Q(x, y) dy 1P (x, y) dx+Q(x, y) dy = P (x, y) dx+Q(x, y) dy = 0.
b)c) Fie (x0 , y0 ) D un punct fixat si fie

Z (x,y)
: D R, (x, y) = P (x, y) dx+Q(x, y) dy
(x0 ,y0 )
unde
Z (x,y) Z
P (x, y) dx+Q(x, y) dy = P (x, y) dx+Q(x, y) dy
(x0 ,y0 ) (x,y)
si (x,y) : [0, 1] D este un drum arbitrar cu (x,y) (0) = (x0 , y0 ) si (x,y) (1) = (x, y).
Figura 7.10
Calculand (x + h, y) cu ajutorul drumului rezultat compunand (x,y) cu drumul

liniar : [0, 1] D, (t) = (x + th, y) obtinem (a se vedea figura 7.10 )
Z Z x+h
(x+h, y) (x, y) = P (x, y) dx+Q(x, y) dy = P (t, y) dt.
x
Conform teoremei de medie (pag. 146-30) exista ntre x si x + h astfel ncat

Z x+h
P (t, y) dt = h P (, y)
x
si prin urmare
(x + h, y) (x, y)
(x, y) = lim = lim P (, y) = P (x, y).
x h0 h h0
Similar se arata ca 1 2
y (x, y) = Q(x, y). Din P, Q C (D) rezulta C (D).
c)d) Utilizam teorema lui Schwarz (pag. 114-18). Deoarece C 2 (D) avem
P 2 2 Q
(x, y) = (x, y) = (x, y) = (x, y), oricare ar fi (x, y) D.
y y x x y x
Integrale duble 189
d)a) Utilizam formula lui Green. Fie : [0, 1] D un drum nchis de clasa
C 1 si fie D domeniul a carui frontiera este . Deoarece D D avem
Q P
Z ZZ
P (x, y) dx + Q(x, y) dy = dx dy = 0.
D x y
7.5 Integrale duble improprii
7.5.1 Pe parcursul acestei sectiuni vom considera doar domenii ale planului cu pro-
prietatea ca orice parte finita a frontierei este imaginea unui drum de clasa C 1 sau
o reuniune finita de astfel de imagini.
7.5.2 Definitie. Fie D R2 un domeniu nemarginit si fie (Dn )n1 un sir de domenii
compacte continute n D. Spunem ca sirul (Dn )n1 epuizeaza pe D daca pentru orice
multime compacta K D exista nK N astfel ncat
K Dn , oricare ar fi n nK .
Sirul (Dn )n1 este numit crescator daca Dn Dn+1 , oricare ar fi n 1.
7.5.3 Definitie. Fie D R2 un domeniu nemarginit si f : D R o functie

integrabila pe orice domeniu compact K D. Spunem ca functia f este integrabila
daca pentru orice sir crescator (Dn )n1 care epuizeaza pe D sirul
ZZ
f (x, y) dx dy
Dn n1
este convergent si daca limita lui nu depinde de sirul (Dn )n1 ales. Valoarea acestei
limite este numita integrala lui f pe D si se utilizeza notatia
ZZ ZZ
f (x, y) dx dy = lim f (x, y) dx dy.
D n Dn
7.5.4 Teorema. Fie D R2 un domeniu nemarginit si f : D R o functie

integrabila pe orice domeniu compact K D. Daca
f (x, y) 0 , oricare ar f i (x, y) D
si daca exista sir crescator (Dn )n1 care epuizeaza pe D pentru care sirul
ZZ
f (x, y) dx dy
Dn n1
este marginit atunci f este integrabila.
Demonstratie. Fie M > 0 astfel ncat

ZZ
f (x, y) dx dy M , oricare ar fi n 1
Dn
0 )
si fie (Dm m1 un alt sir crescator care epuizeaza pe D. Oricare ar fi m 1 exista
0
m 1 astfel ncat Dm0 D 0 si avem
m
ZZ ZZ
f (x, y) dx dy f (x, y) dx dy M
0
Dm Dm0
ceea ce arata ca sirul
ZZ !
f (x, y) dx dy
0
Dn n1
este marginit. Sirurile crescatoare si marginite fiind convergente, exista limitele
ZZ ZZ
lim f (x, y) dx dy si lim f (x, y) dx dy.
n Dn m 0
Dm
0 )
Plecand de la (Dn )n1 si (Dm m1 generam un sir crescator care epuizeaza pe D
0
de forma D1 Dm1 Dn1 Dm 0 0
Dn 2 Dm ... Deoarece sirul crescator si
2 3
marginit
ZZ ZZ ZZ
f (x, y) dx dy f (x, y) dx dy f (x, y) dx dy . . .
D1 0
Dm Dn1
1
este convergent si orice subsir al lui are aceeasi limita. In particular, avem relatia
ZZ ZZ
lim f (x, y) dx dy = lim f (x, y) dx dy
k Dnk k 0
Dm
k
din care rezulta independenta limitei de sirul ales

ZZ ZZ
lim f (x, y) dx dy = lim f (x, y) dx dy.
n Dn m 0
Dm
7.5.5 Exercitiu. Aratati ca

Z
ZZ
x2 y 2 2
e dx dy = si ex dx = .
R2
2 y 2
Rezolvare. In acest caz D = R2 si f (x, y) = ex > 0. Sirul de discuri
(Dn )n1 unde Dn = { (x, y) R2 | x2 + y 2 n }
este crescator si epuizeaza R2 . Utilizand schimbarea de variabile
An Dn : (r, ) 7 (r cos , r sin )
(coordonate polare) unde An = [0, n] [0, 2], obtinem
Integrale duble 191
2 y 2 2 Rn R 2 r2
ex er r dr d =
RR RR
Dn dx dy = An 0 dr 0 e r d
R n r2 2
= 2 0 e r dr = (1 en )
si
ZZ
2 y 2
lim ex dx dy = .
n Dn
Alegand nsa un alt sir crescator care epuizeaza R2 si anume
(Dn0 )n1 unde Dn0 = [n, n] [n, n]
obtinem relatia
ZZ Z n Z n Z n 2
x2 y 2 x2 y 2 x2
e dx dy = dx e dy = e dx
0
Dn n n n
din care rezulta
Z sZZ
x2
Z n
x2
e dx = lim e dx = lim ex2 y2 dx dy = .
n n n 0
Dn
Figura 7.11
192
Capitolul 8
Integrale de suprafata
8.1 Integrala de suprafata de primul tip
8.1.1 Notiunea de suprafata este un analog bidimensional al notiunii de curba. O

curba este o clasa de drumuri echivalente, numite parametrizari ale curbei. Similar,
o suprafata se poate defini ca fiind o clasa de panze netede echivalente.
8.1.2 Definitie. Prin panza neteda n R3 se ntelege o aplicatie de clasa C 1
S : D R3 , S(u, v) = (S1 (u, v), S2 (u, v), S3 (u, v))

definita pe un domeniu compact D R2 cu proprietatea ca

S1 S1
u (u, v) v (u, v)
S S2

rang
u (u, v)
2
v (u, v)
= 2,
oricare ar fi (u, v) D

S3 S3
u (u, v) v (u, v)
8.1.3 Exemplu. Panza neteda S : [0, ] [0, 2] R3 ,
S(, ) = (S1 (, ), S2 (, ), S3 (, ))

reprezinta o parametrizare a sferei de raza R si centru (x0 , y0 , z0 ).
193
8.1.4 Fie S : [a, b][c, d] R3 , S(u, v) = (S1 (u, v), S2 (u, v), S3 (u, v)) o panza neteda.
Ea este o parametrizare a unei suprafete S. Pentru (u0 , v0 ) [a, b][c, d] fixat,
u : [a, b] R3 , u (t) = S(t, v0 ) = (S1 (t, v0 ), S2 (t, v0 ), S3 (t, v0 ))
v : [c, d] R3 , v (t) = S(u0 , t) = (S1 (u0 , t), S2 (u0 , t), S3 (u0 , t))
reprezinta drumuri pe suprafata S. Ele trec prin punctul S(u0 , v0 ) si vectorii tangenti

d S1 S2 S3
~u (u0 , v0 ) = dt u (u0 ) = u (u0 , v0 ), u (u0 , v0 ), u (u0 , v0 )

d S1 S2 S3
~v (u0 , v0 ) = dt v (v0 ) = v (u0 , v0 ), v (u0 , v0 ), v (u0 , v0 )
determina planul tangent la S n S(u0 , v0 ). In particular, produsul lor vectorial

~i ~j ~k

~ (u0 , v0 ) = ~u (u0 , v0 ) ~v (u0 , v0 ) =
S S2 S3

N 1
(u0 , v0 ) u (u0 , v0 ) u (u0 , v0 )
=
u

S1 S2 S3

v (u0 , v0 ) v (u0 , v0 ) v (u , v
0 0 )

S2 (u , v ) S3 (u , v ) S3 (u , v ) S1 S1 (u , v ) S2 (u , v )
u (u0 , v0 )

u 0 0 u 0 0 0 0 u 0 0 u 0 0
~i+ u ~j+ ~

k

S2 S3 S3 (u0 , v0 ) S1
S1 S2
v (u0 , v0 ) v (u0 , v0 ) (u0 , v0 ) (u0 , v0 ) (u0 , v0 )

v v v v
cu coordonatele (A(u0 , v0 ), B(u0 , v0 ), C(u0 , v0 )) definite prin relatiile
A(u0 , v0 ) = D(S 2 ,S3 ) D(S3 ,S1 ) D(S1 ,S2 )

D(u,v) (u0 , v0 ), B(u0 , v0 ) = D(u,v) (u0 , v0 ), C(u0 , v0 ) = D(u,v) (u0 , v0 )
este un vector perpendicular pe planul tangent la suprafata S n punctul S(u0 , v0 ).
Figura 8.1
Integrale de suprafata 195
8.1.5 Fiecarei diviziuni
= {[ui , ui+1 ] [vj , vj+1 ]} i = 0, n 1

j = 0, k 1
a dreptunghiului [a, b] [c, d] obtinute plecand de la o diviziune
= {ui }i=0,n1 , a = u0 < u1 < < un1 < un = b

a intervalului [a, b] si o diviziune
= {vj }j=0,k1 , c = v0 < v1 < < vk1 < vn = d

a intervalului [c, d], i corespunde o partitie a suprafetei S. In cazul n care norma
diviziunii este suficient de mica
S(ui+1 , vj ) = (S1 (ui+1 , vj ), S2 (ui+1 , vj ), S3 (ui+1 , vj ))

S1 (ui , vj )+ S S2
u (ui , vj ) (ui+1 ui ), S2 (ui , vj )+ u (ui , vj ) (ui+1 ui ),
1

S3 (ui , vj )+ S
u (ui , vj ) (ui+1 ui ) = S(ui , vj )+~
3
u (ui , vj ) (ui+1 ui )
adica
S(ui+1 , vj ) S(ui , vj ) ~u (ui , vj ) (ui+1 ui )

si similar
S(ui , vj+1 ) S(ui , vj ) ~v (ui , vj ) (vj+1 vj ).
Figura 8.2
Rezulta ca aria portiunii de suprafata S([ui , ui+1 ][vj , vj+1 ]) poate fi aproximata cu
||~u (ui , vj ) ~v (ui , vj )|| (ui+1 ui )(vj+1 vj )
= ||(A(ui , vj ), B(ui , vj ), C(ui , vj ))|| (ui+1 ui )(vj+1 vj )

q
= A2 (ui , vj ) + B 2 (ui , vj ) + C 2 (ui , vj ) (ui+1 ui )(vj+1 vj ).
iar aria suprafetei cu
n1
X k1
Xq
A2 (ui , vj ) + B 2 (ui , vj ) + C 2 (ui , vj ) (ui+1 ui )(vj+1 vj ).
i=0 j=0
Acest rezultat sugereaza urmatoarea definitie.
8.1.6 Definitie. Prin aria suprafetei S : D R3 se ntelege numarul

ZZ q
aria(S) = A2 (u, v) + B 2 (u, v) + C 2 (u, v) du dv
D
notatiile fiind cele prezentate la pag. 194-4.
8.1.7 Daca unghiul dintre vectorii ~a, ~b R3 are masura atunci

~a ~b = ||a|| ||b|| cos , ||~a ~b|| = ||a|| ||b|| sin
si are loc relatia
||~a ~b||2 + (~a ~b)2 = ||~a||2 ||~b||2 .
Notand
E(u, v) = ||~u (u, v)||2 , F (u, v) = ~u (u, v) ~u (u, v) , G(u, v) = ||~v (u, v)||2
din
||~u (u, v) ~v (u, v)||2 + (~u (u, v) ~v (u, v))2 = ||~u (u, v)||2 ||~v (u, v)||2
rezulta relatia
A2 (u, v)+B 2 (u, v)+C 2 (u, v) = ||~u (u, v) ~v (u, v)||2 = E(u, v) G(u, v)F 2 (u, v)
adica avem
ZZ q
aria(S) = E(u, v) G(u, v) F 2 (u, v) du dv.
D
8.1.8 Exemplu. In cazul sferei S : [0, ] [0, 2] R3 ,

S(, ) = (S1 (, ), S2 (, ), S3 (, ))

avem
~ (, ) = (R cos cos , R cos sin , R sin )
~ (, ) = (R sin sin , R sin cos , 0)

si
E(, ) = R2 , F (, ) = 0 , G(, ) = R2 sin2
Rezulta ca
Z Z 2 Z Z 2
aria(S) = d R2 sin d = R2 sin d d = 4R2 .
0 0 0 0
8.1.9 In cazul unei panze materiale S : [a, b][c, d] R3

cu densitatea (de exemplu,
2
n g/cm ) descrisa de o functie continua % : {S(u, v) | (u, v) [a, b][c, d] } R, masa
panzei poate fi aproximata folosind o diviziune suficient de fina cu ajutorul sumei
n1
X k1
X q
%(S(ui , vj )) A2 (ui , vj )+B 2 (ui , vj )+C 2 (ui , vj ) (ui+1 ui )(vj+1 vj ).
i=0 j=0
Figura 8.3
8.1.10 Definitie. Fie S : D R3 o panza neteda si f : {S(u, v) | (u, v) D} R

o aplicatie continua. Prin integrala functiei f pe suprafata S se ntelege integrala
p
f (x, y, z) d = f (S(u, v)) A2 (u, v) + B 2 (u, v) + C 2 (u, v) du dv
RR RR
S D p
E(u, v) G(u, v) F 2 (u, v) du dv.
RR
= f (S(u, v))
D
8.1.11 Definitie. Spunem ca panzele netede S : D R3 si S : D R3 sunt

echivalente daca exista o bijectie D D : (u, v) 7 ((u, v), (u, v)) de clasa C 1 cu
D(, )
(u, v) 6= 0 si S(u, v) = S((u, v), (u, v))
D(u, v)
oricare ar fi (u, v) D.
8.1.12 Relatia definita este o relatie de echivalenta care permite mpartirea multimii
tuturor panzelor netede n clase de echivalenta. Clasele de echivalenta rezultate sunt
numite suprafete. Panzele corespunzatoare unei suprafete sunt numite parametrizari.
Se poate arata ca integrala unei functii f definite pe o suprafata nu depinde de
parametrizarea aleasa, adica n cazul n care S si S sunt echivalente avem
ZZ ZZ
f (x, y, z) d = f (x, y, z) d.
S S
8.2 Integrala de suprafata de al doilea tip
8.2.1 Fie S : [a, b][c, d] R3 o panza neteda traversata de un fluid cu viteza la

nivelul suprafetei descrisa de campul vectorial V ~ : S([a, b][c, d]) R3 . Vectorul
(A(u, v), B(u, v), C(u, v))
~ (u, v) = (1 (u, v), 2 (u, v), 3 (u, v)) = p 2
A (u, v) + B 2 (u, v) + C 2 (u, v)
reprezinta versorul normalei la suprafata S n punctul S(u, v). Cantitatea de fluid
care traverseaza suprafata S n unitatea de timp (fluxul) se poate aproxima alegand
o diviziune a dreptunghiului [a, b][c, d] cu norma suficient de mica prin suma
n1
X k1 q
~ (S(ui , vj ))~ (ui , vj ) A2 (ui , vj )+B 2 (ui , vj )+C 2 (ui , vj )(ui+1ui )(vj+1vj ).
X
V
i=0 j=0
Figura 8.4
8.2.2 Definitie. Fie S : D R3 o panza neteda si un camp vectorial continuu

F~ : S(D) R3 , F~ (x, y, z) = (P (x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z)).
Integrala de suprafata a campului vectorial F~ pe suprafata S, notata cu
ZZ ZZ
F~ ~ d sau P dy dz + Q dz dx + R dx dy
S S
se defineste prin relatia
ZZ ZZ
F~ ~ d = [P (S(u, v)) A(u, v)+Q(S(u, v)) B(u, v)+R(S(u, v)) C(u, v)] du dv.
S D
8.2.3 Definitie. Spunem ca panzele netede S : D R3 si S : D R3 sunt echiva-

lente cu pastrarea (respectiv, schimbarea) orientarii daca exista
D D : (u, v) 7 ((u, v), (u, v))
bijectiva de clasa C 1 cu
D(, ) D(, )

(u, v) > 0, respectiv, (u, v) < 0
D(u, v) D(u, v)
si
S(u, v) = S((u, v), (u, v)), oricare ar fi (u, v) D.
8.2.4 Propozitie. Daca panzele S : D R3 si S : D R3 sunt echivalente cu

pastrarea (respectiv, schimbarea) orientarii si F~ : S(D) R3 este continua atunci
ZZ ZZ ZZ ZZ
F~ ~ d = F~ ~ d respectiv F~ ~ d = F~ ~ d .
S S S S
8.3 Formula lui Stokes
8.3.1 Definitie. Prin rotorul campului vectorial de clasa C 1

F~ : R3 , F~ (x, y, z) = (P (x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z))
definit pe un domeniu R3 se ntelege campul vectorial
R Q P R Q P

~ 3
rot F : R , ~
rotF = , ,
y z z x x y

8.3.2 Formal, rot F~ este produsul vectorial dintre operatorul = x

, y
, z si F~

~ ~j ~k
i

= R Q ~i + P R ~j + Q P ~

F~ = x k = rot F~ .

y z y z z x x y

P Q R
8.3.3 Lema Fie D R2 un domeniu pentru care are loc formula lui Green si
S : D R3 , S(x, y) = (x, y, h(x, y))

o suprafata marginita de curba S. Daca F~ este un camp de clasa C 1 de forma
F~ : R3 , F~ (x, y, z) = (P (x, y, z), 0, 0)

definit pe un domeniu ce include suprafata S atunci
Z ZZ
~ =
F~ dr rot F~ ~ d.
S S
Demonstratie. Fie [a, b] R2 : t 7 ((t), (t)) un drum de clasa C 1 pe portiuni a

carui imagine coincide cu frontiera lui D. Marginea (bordul) suprafetei S coincide cu
imaginea drumului : [a, b] R3 , (t) = S((t), (t)) = ((t), (t), h((t), (t))).
Deoarece

rot F~ = 0, P P
z , y ,
h
(A, B, C) = u , h
v , 0
utilizand formula lui Green obtinem

Rb
~ ~ 0
R R R
S F dr = P dx = a P ((t), (t), h((t), (t))) (t) dt = D P (u, v, h(u, v)) du

rot F~ ~ d.
RR RR
= D v P (u, v, h(u, v)) du dv = S
8.3.4 Teorema (Formula lui Stokes) Daca S este o suprafata astfel ncat orice para-
lela dusa la axele de coordonate ntalneste S n cel mult un punct si daca

este un camp vectorial de clasa C 1 definit pe un domeniu ce include S atunci
Z ZZ
~ =
F~ dr rot F~ ~ d.
S S
Demonstratie. Se utilizeaza lema plecand de la descompunerea
(P (x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z)) = (P (x, y, z), 0, 0)+(0, Q(x, y, z), 0)+(0, 0, R(x, y, z)).
8.3.5 Formula lui Stokes se poate extinde la suprafete care pot fi descompuse n
unele de tipul celor din teorema. In notatii alternative formula devine
R Q P R Q P
Z ZZ
P dx+Q dy+R dz = dy dz+ dz dx+ dx dy.
S S y z z x x y
8.4 Integrale curbilinii n spatiu independente de drum
8.4.1 Teorema. Daca R3 este un domeniu simplu conex si

este o aplicatie de clasa C 1 atunci urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a) Oricare ar fi drumul nchis de clasa C 1 pe portiuni [a, b] avem

Z
P dx + Q dy + R dz = 0.

b) Daca 0 si sunt doua drumuri din cu aceleasi extremitati atunci

Z Z
P dx + Q dy + R dz = P dx + Q dy + R dz.
0
c) Exista o functie : R de clasa C 2 astfel ncat n

P (x, y, z) = (x, y, z), Q(x, y, z) = (x, y, z), R(x, y, z) = (x, y, z).
x y z
d) Au loc n relatiile
R Q P R Q P
= , = , = .
y z z x x y
Demonstratie. Este similara cu demonstratia prezentata la pag. 187-4. In loc de
formula lui Green se utilizeaza formula lui Stokes.
202
Capitolul 9
Integrale triple
9.1 Definitie si proprietati
9.1.1 Integralele triple pot fi definite si studiate bazandu-ne pe analogia cu inte-

gralele duble. Vom prezenta doar cateva definitii si rezultate.
9.1.2 Definitie. Fie paralelipipedul A = [a, a0 ] [b, b0 ] [c, c0 ]. Plecand de la o

diviziune a intervalului [a, a0 ]
= {xi }i=0,n a = x0 < x1 < x2 < . . . < xn1 < xn = a0
o diviziune a intervalului [b, b0 ]
0 = {yj }j=0,m b = y0 < y1 < y2 < . . . < ym1 < ym = b0
si o diviziune a intervalului [c, c0 ]
00 = {zk }k=0,p c = z0 < z1 < z2 < . . . < zp1 < zp = c0
obtinem o diviziune
= {Aijk } i = 1, n Aijk = [xi1 , xi ] [yj1 , yj ] [xk1 , zk ]
j = 1, m
k = 1, p
a paralelipipedului A cu norma
q
|||| = max (xi xi1 )2 + (yj yj1 )2 + (zk zk1 )2 .
1in
1j m
1kp
203
9.1.3 Definitie. Fie f : A R o functie definita pe paralelipipedul A, =

{Aijk } i = 1, n o diviziune a lui A si fie {(ijk , ijk , ijk )} i = 1, n un sistem de puncte
j = 1, m j = 1, m
k = 1, p k = 1, p
intermediare asociat diviziunii, adica astfel ncat (ijk , ijk , ijk ) Aijk , oricare ar fi
i, j, k. Prin suma Riemann asociata functiei f , diviziunii si sistemului de puncte
intermediare {(ijk , ijk , ijk )} se ntelege numarul
n X
X p
m X
(f, {(ijk , ijk , ijk )}) = f (ijk , ijk , ijk )(xi xi1 )(yj yj1 )(zk zk1 ).
i=1 j=1k=1
9.1.4 Definitie. Spunem ca functia f : A R este integrabila (Riemann) pe A

daca exista un numar If R cu proprietatea ca pentru orice > 0 exista > 0 astfel
ncat relatia
| (f, {(ijk , ijk , ijk )}) If | <
puncte intermediare {(ijk , ijk , ijk )}. Numarul If se numeste integrala functiei f
RRR RRR
pe A si se utilizeaza pentru el notatia A f (x, y, z) dx dy dz sau A f dv.
9.1.5 Teorema. Functia f : A R este integrabila pe A daca si numai daca exista un

numar I R astfel ncat pentru orice sir de diviziuni (n )
n=1 cu limn ||n || = 0
n , n , n )}
si pentru orice alegere a sistemelor de puncte intermediare asociate {(ijk ijk ijk
n n n
lim (f, {(ijk , ijk , ijk )}) = I.
n
RRR
In cazul n care f este integrabila avem I = A f (x, y, z) dx dy dz.
9.1.6 Propozitie.
a) Daca f : A R este integrabila si R atunci functia f este integrabila si
ZZZ ZZZ
( f )(x, y, z) dx dy dz = f (x, y, z) dx dy dz.
A A
b) Daca f, g : A R sunt integrabile atunci functiile f g sunt integrabile si
ZZZ ZZZ ZZZ
(f g)(x, y, z) dx dy dz = f (x, y, z) dx dy dz g(x, y, z) dx dy dz.
A A A
Integrale triple 205
9.1.7 Propozitie.
a) Daca f : A R este integrabila si f (x, y, z) 0 oricare ar fi (x, y, z) A atunci
ZZZ
f (x, y, z) dx dy dz 0.
A
b) Daca f, g : A R sunt integrabile si f (x, y, z) g(x, y, z) oricare ar fi (x, y, z) A
atunci
ZZZ ZZZ
f (x, y, z) dx dy dz g(x, y, z) dx dy dz.
A A
c) Daca f : A R este integrabila atunci
ZZZ ZZZ

f (x, y, z) dx dy dz |f (x, y, z)| dx dy dz.
A A
9.1.8 Teorema. Daca functia f : A R este integrabila atunci este marginita.
9.1.9 Teorema. Fie paralelipipedul A = [a, a0 ] [b, b0 ] [c, c0 ]. Daca f : A R

este integrabila, functia
[b, b0 ] [c, c0 ] R : (y, z) 7 f (x, y, z)

este integrabila pe dreptunghiul D = [b, b0 ][c, c0 ] oricare ar fi x [a, b] si daca functia
ZZ
0
[a, a ] R : x 7 f (x, y, z) dy dz
D
este integrabila pe [a, b] atunci
ZZZ Z b ZZ
f (x, y, z) dx dy dz = f (x, y, z) dy dz dx.
A a D
Demonstratie. Este similara celei prezentate n cazul integralei duble (pag. 175-15).
9.1.10 Teorema. Orice functie continua f : A R este integrabila.
9.1.11 Definitie. Spunem despre o multime V R3 ca are volum nul daca pentru
orice > 0 multimea V poate fi acoperita cu o familie de paralelipipede avand suma
volumelor mai mica decat .
9.1.12 Imaginea unei unei panze netede are volum nul si se poate arata ca orice
functie f : [a, a0 ] [b, b0 ] [c, c0 ] R continua cu exceptia imaginilor unui numar
finit de panze netede este integrabila.
9.1.13 Daca f : R este o functie continua definita pe un domeniu marginit

cu frontiera formata dintr-un numar finit de panze netede atunci functia

f (x, y, z) daca (x, y, z)
f : [a, a0 ][b, b0 ][c, c0 ] R , f(x, y, z) =
0 daca (x, y, z) 6
definita pe paralelipipedul A = [a, a0 ] [b, b0 ] [c, c0 ] care include pe este integra-
bila. Valoarea integralei
ZZZ
f(x, y, z) dx dy dz
A
nu depinde de alegerea paralelipipedului A continand si prin definitie
ZZZ ZZZ
f (x, y, z) dx dy dz = f(x, y, z) dx dy dz.
A
9.1.14 Definitie. Prin domeniu simplu n raport cu xOy se ntelege un domeniu
= { (x, y, z) | (x, y) D, (x, y) z (x, y) }

unde D R2 este un domeniu compact cu frontiera formata dintr-un numar finit

de drumuri de clasa C 1 , iar , : D R sunt functii continue, de clasa C 1 n D.
9.1.15 Propozitie.
Daca functia f : R definita pe domeniul simplu n raport cu planul xOy
= { (x, y, z) | (x, y) D, (x, y) z (x, y) }

ZZZ ZZ Z (x,y) !
f (x, y, z) dx dy dz = f (x, y, z) dz dx dy.
D (x,y)
9.1.16 Teorema (Formula de schimbare de variabila). Fie R3 un domeniu

compact cu frontiera formata dintr-un numar finit de imagini de panze netede si fie
T : R3 , T (u, v, w) = ((u, v, w), (u, v, w), (u, v, w))

o aplicatie injectiva, de clasa C 1 cu proprietatea ca
Integrale triple 207

u (u, v, w) v (u, v, w) w (u, v, w)

D(, , )

= u (u, v, w) v (u, v, w)
=
w (u, v, w)
6 0, (u, v, w) .
D(u, v, w)

u (u, v, w) v (u, v, w) w (u, v, w)

Daca f : T () R este o functie continua atunci

D(, , )
ZZZ ZZZ
f (x, y, z) dx dy dz = f ((u, v, w), (u, v, w), (u, v, w))
du dv dw.
D(u, v, w)
T ()
9.2 Formula Gauss-Ostrogradski
9.2.1 Definitie. Prin divergenta campului vectorial de clasa C 1

definit pe un domeniu R3 se ntelege campul scalar
P Q R
div F~ : R, divF~ = + +
x y z

9.2.2 Formal, div F~ este produsul scalar dintre operatorul =
x , y , z si F~
P Q R
div F~ = + + = F~ .
x y z
9.2.3 Lema. Daca = {(x, y, z) | (x, y) D, (x, y) z (x, y)} este un domeniu
simplu n raport cu xOy si daca F~ este un camp vectorial de clasa C 1 de forma
F~ : R3 , F~ (x, y, z) = (0, 0, R(x, y, z))
atunci are loc relatia
ZZ ZZZ
F~ ~ d = div F~ dv.

unde ~ este versorul normalei exterioare.
Demonstratie. Pe fata {(x, y, (x, y)) | (x, y) D} avem

. r
2 2

~ (x, y) =
x , y , 1 x + y +1
iar pe fata {(x, y, (x, y)) | (x, y) D} normala exterioara este
. r
2 2

~ (x, y) = x , y , 1 x + y + 1.
Deoarece pe restul frontierei lui versorul ~ este perpendicular pe Oz avem
ZZ ZZ
F~ ~ d = [R(x, y, (x, y)) R(x, y, (x, y))] dx dy.
D
Pe de alta parte,
RR R (x,y) R
~ dv =
RRR RRR R
div F z dv = D (x,y) z (x, y, z) dz dx dy
RR
= D [R(x, y, (x, y)) R(x, y, (x, y))] dx dy.
9.2.4 Teorema. (Formula Gauss-Ostrogradski) Daca R3 este un domeniu sim-

plu in raport cu cele trei plane de coordonate si daca
este un camp vectorial de clasa C 1 atunci are loc relatia
ZZ ZZZ
F~ ~ d = div F~ dv.

unde ~ este versorul normalei exterioare.
Demonstratie. Se utilizeaza lema plecand de la descompunerea

(P (x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z)) = (P (x, y, z), 0, 0)+(0, Q(x, y, z), 0)+(0, 0, R(x, y, z)).
9.2.5 Formula Gauss-Ostrogradski (numita si formula flux-divergenta) se poate ex-

tinde la domenii care pot fi descompuse n unele de tipul celor din teorema. In
notatii alternative formula devine
P Q R
ZZ ZZZ
P dy dz+Q dz dx+R dz dx = + + dv.
x y z
Capitolul 10
Elemente de analiza complexa
10.1 Numere complexe
10.1.1 Multimea numerelor complexe

C = R + Ri = {z = x + yi | x, y R }.
considerata mpreuna cu operatiile de adunare
(x + yi) + (x0 + y 0 i) = (x + x0 ) + (y + y 0 )i
si de nmultire cu un numar real
(x + yi) = x + yi
este spatiu vectorial real de dimensiune 2. Scrierea unui numar complex sub forma
z = x + yi reprezinta dezvoltarea lui n raport cu baza {1, i}. Aplicatia
R2 C : (x, y) 7 x + yi
este un izomorfism care permite identificarea celor doua spatii vectoriale si conduce
la o reprezentare geometrica naturala a numerelor complexe n plan (planul complex).
10.1.2 Relatia i2 = 1 permite definirea unei operatii suplimentare pe C

(x + yi)(x0 + y 0 i) = (xx0 yy 0 ) + (xy 0 + yx0 )i.
numita nmultirea numerelor complexe. Multimea C considerata mpreuna cu operatiile
de adunare si nmultire a numerelor complexe este corp comutativ. In particular,
fiecare numar complex nenul admite un invers
209
1 x yi x y
(x + yi)1 = = 2 2
= 2 2
2 i.
x + yi x +y x +y x + y2
10.1.3 Definitie. Fie z = x + yi un numar complex.
Numarul Re z = x se numeste partea reala a lui z.
Numarul Im z = y se numeste partea imaginara a lui z.
Numarul z = x yi se numeste conjugatul lui z.

p
Numarul |z| = x2 + y 2 se numeste modulul lui z.
10.1.4 MATHEMATICA
In[1]:=I 7 Out[1]= i In[5]:=Re[3+4 I] 7 Out[5]=3

In[2]:=Sqrt[4] 7 Out[2]=2 i In[6]:=Im[3+4 I] 7 Out[6]=4
In[3]:=(3+2 I)2 7 Out[3]=5+12 i In[7]:=Abs[3+4 I] 7 Out[7]=5
In[4]:=(3+2 I)/(5I) 7 Out[4]= 21 + 2i In[8]:=Conjugate[3+4 I] 7 Out[8]=34 i.
10.1.5 Propozitie. Relatiile

z1 z2 = z1 z2 z1 z2 = z1 z2 (z n ) = (z)n
|z| = |z| |z|2 = z z (z) = z
Re z = z+z
2 Im z = zz
2i z = Re z+i Im z.
au loc oricare ar fi numerele complexe z1 , z2 si z.
Demonstratie. Relatiile rezulta direct din definitie (pag. 210-3).
10.1.6 Oricare ar fi si avem

(cos + i sin )(cos + i sin ) = (cos cos sin sin )
+i(cos sin + sin cos ) = cos(+) + i sin(+).

Utilizand notatia lui Euler
eit = cos t + i sin t
relatia anterioara devine
ei ei = ei(+) .
Elemente de analiza complexa 211
10.1.7 Observatie. Pentru orice numar nenul z = x+yi exista arg z (, ] ncat
z = |z|(cos(arg z) + i sin(arg z)) = |z| ei argz .
Figura 10.1
Numarul arg z, numit argumentul principal al lui z = x+yi, este

arctg xy daca x > 0

+ arctg xy

daca x < 0, y > 0

arg z = + arctg xy daca x < 0, y < 0

daca x = 0, y > 0

2

2 daca x = 0, y < 0.
10.1.8 Propozitie. Oricare ar fi numarul complex z = x + yi avem

|x|
|x+yi| |x| + |y|
|y|
adica

|Re z|
|z| |Re z| + |Im z|.
|Im z|
Demonstratie. Avem
q q q
|x + yi| = x2 + y 2 x2 = |x| |x + yi| = x2 + y 2 y 2 = |y|
iar relatia
q
x2 + y 2 |x| + |y|
este echivalenta cu relatia evident adevarata
x2 + y 2 (|x| + |y|)2 .
10.1.9 Propozitie. Aplicatia modul

q
| | : C R, |z| = |x + yi| = x2 + y 2
este o norma pe spatiul vectorial real C, iar
q
d : C C R, d(z1 , z2 ) = |z1 z2 | = (x1 x2 )2 + (y1 y2 )2
este distanta asociata.
Demonstratie. Oricare ar fi numarul complex z = x + yi avem

q
|z| = x2 + y 2 0
si
|z| = 0 z = 0.
Daca este numar real atunci
q q
|z| = |(x) + (y)i| = (x)2 + (y)2 = 2 (x2 + y 2 ) = || |z|.
Oricare ar fi numerele z1 = x1 + y1 i si z2 = x2 + y2 i avem relatia
|z1 + z2 |2 = (z1 + z2 )(z1 + z2 ) = |z1 |2 + |z2 |2 + z1 z2 + z1 z2
= |z1 |2 + |z2 |2 + 2Re (z1 z2 ) |z1 |2 + |z2 |2 + 2|Re (z1 z2 )|
|z1 |2 + |z2 |2 + 2|z1 z2 | = (|z1 | + |z2 |)2

din care rezulta ca
|z1 + z2 | |z1 | + |z2 |.
10.1.10 Daca consideram R2 nzestrat cu norma uzuala

q
|| || : R2 R, ||(x, y)|| = x2 + y 2
atunci
q
||(x, y)|| = x2 + y 2 = |x + yi|
ceea ce arata ca aplicatia liniara
R2 C : (x, y) 7 x + yi
este un izomorfism de spatii vectoriale normate care permite identificarea spatiilor
normate (R2 , || ||) si (C, | |). Daca se are n vedere doar structura de spatiu vectorial
normat, spatiile (R2 , || ||) si (C, | |) difera doar prin notatiile utilizate. Distanta
q
d(z1 , z2 ) = |z1 z2 | = (x1 x2 )2 + (y1 y2 )2
dintre doua numere z1 = x1+y1 i si z2 = x2+y2 i n planul complex corespunde distantei

dintre punctele corespunzatoare din planul euclidian (a se vedea figura 10.2)
q
d((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) = (x1 x2 )2 + (y1 y2 )2
Figura 10.2
10.1.11
|z1 z2 | = distanta in planul complex intre z1 si z2 .
|z| = |z 0| = distanta in planul complex intre z si origine.
Fie a C fixat si r > 0. Multimea

Br (a) = { z | |za| < r }
se numeste discul (deschis) de centru a si raza r (a se vedea figura 10.3).
Figura 10.3
10.1.12 Definitie. Spunem ca o multime M C este marginita daca exista a C si

r > 0 astfel ncat M Br (a).
10.1.13 Exercitiu. Multimea M este marginita daca si numai daca exista r > 0
astfel ncat |z| r, oricare ar fi z M .
Figura 10.4
10.1.14 Definitie. O multime D C este numita multime deschisa daca oricare ar

fi a D exista r > 0 astfel ncat Br (a) D. Spunem ca despre o multime F C ca
este nchisa daca multimea C F este deschisa.
10.1.15 Exemple.
a) Discul B1 (0) este multime deschisa.
b) Semiplanul { z | Im z > 0 } este multime deschisa.
c) Orice multime finita F C este o multime nchisa.
d) Semiplanul { z | Re z 0 } este multime nchisa.
10.1.16 Definitie. O multime K C este numita multime compacta

daca este nchisa si marginita.
10.1.17 Exercitiu. Sa se arate ca relatiile

a) |z1 z2 | = |z1 | |z2 |
b) | |z1 | |z2 | | |z1 z2 |
c) |z1 + z2 |2 + |z1 z2 |2 = 2 |z1 |2 + 2 |z2 |2

au loc oricare ar fi numerele complexe z1 si z2 .
Rezolvare. a) Avem
(x1 x2 y1 y2 )2 + (x1 y2 + x2 y1 )2 = (x21 + y12 )(x22 + y22 ).
b) Din
|z1 | = |z1 z2 + z2 | |z1 z2 | + |z2 |, |z2 | = |z2 z1 + z1 | |z2 z1 | + |z1 |
rezulta relatia
|z1 z2 | |z1 | |z2 | |z1 z2 |
echivalenta cu
| |z1 | |z2 | | |z1 z2 |.
c) Prin calcul direct obtinem
|z1 + z2 |2 + |z1 z2 |2 = (z1 + z2 )(z1 + z2 ) + (z1 z2 )(z1 z2 ) = 2 |z1 |2 + 2 |z2 |2 .
10.2 Siruri de numere complexe
10.2.1 Definitie. Spunem ca sirul (zn )n0 este convergent la a si scriem

lim zn = a
n
daca
lim |zn a| = 0.
n
10.2.2 Din relatia

|xn |
|(xn + yn i) ( + i)| |xn | + |yn |
|yn |
rezulta ca

limn xn =
lim (xn + yn i) = + i
n lim
n yn = .
adica sirul de numere complexe (zn )n0 este convergent daca si numai daca sirurile
de numere reale (Re zn )n0 si (Im zn )n0 sunt convergente si
lim zn = lim Re zn + i lim Im zn .
n n n
10.2.3 Definitie. Un sir (zn )n0 este marginit daca exista r > 0 astfel ncat
|zn | r, oricare ar fi n 0.
10.2.4 Din relatia

|xn |
|xn + yn i| |xn | + |yn |
|yn |
rezulta ca sirul de numere complexe (zn )n0 este marginit daca si numai daca sirurile
de numere reale (Re zn )n0 si (Im zn )n0 sunt marginite.
10.2.5 Definitie. Spunem ca sirul de numere complexe (zn )n0 are limita infinita
lim zn =
n
daca
lim |zn | = .
n
10.3 Functii complexe de variabila complexa
10.3.1 Prin functie complexa se ntelege orice functie cu valori complexe.
10.3.2 Definitie. Spunem ca functia reala de variabila reala

f : (a, b) R
este derivabila n punctul t0 (a, b) daca exista si este finita limita
f (t) f (t0 )
f 0 (t0 ) = lim
tt0 t t0
numita derivata functiei f n punctul t0 .
10.3.3 Definitia anterioara nu poate fi extinsa direct la functiile de doua variabile

f : D R2 R
deoarece relatia
f (x, y) f (x0 , y0 )
f 0 (x0 , y0 ) = lim
(x,y)(x0 ,y0 ) (x, y) (x0 , y0 )
este fara sens, mpartirea cu vectorul (xx0 , yy0 ) = (x, y)(x0 , y0 ) nefiind definita.
Posibilitatea mpartirii cu un numar complex nenul permite insa definirea deriv-
abilitatii unei functii de variabila complexa urmand direct analogia cu cazul real.
10.3.4 Definitie. Fie D C o multime deschisa. Spunem ca functia complexa

f : D C
este C-derivabila (sau olomorfa) n punctul z0 D daca exista si este finita limita
f (z) f (z0 )
f 0 (z0 ) = lim
zz0 z z0
df
numita derivata functiei f n punctul z0 . In loc de f 0 (z0 ) scriem uneori dz (z0 ).
10.3.5 Exemplu. Functia

f : C C, f (z) = z 3
este C-derivabila n orice punct z0 C
z 3 z03
f 0 (z0 ) = lim = lim (z 2 + z0 z + z02 ) = 3z02
zz0 z z0 zz0
0 2
si f (z) = 3z , adica avem
(z 3 )0 = 3z 2 .
10.3.6 Functia
f : C C, f (z) = z
nu este C-derivabila n z0 = 1 deoarece limita
z 1
lim
z1 z 1
n
nu exista. Alegand sirul zn = n+1 cu limn zn = 1 obtinem
zn 1
lim =1
n zn 1
1
dar alegand sirul zn = 1 + n+1 i cu limn zn = 1 obtinem
zn 1
lim = 1.
n zn 1
10.3.7 Bazandu-ne pe identificarea lui C cu R2

C R2 : x + yi 7 (x, y)
putem descrie orice functie complexa de o variabila complexa
f : D C
cu ajutorul a doua functii reale de cate doua variabile reale
f (x + yi) = u(x, y) + v(x, y) i
unde
u = Re f : D R este partea reala a lui f
v = Im f : D R este partea imaginara a lui f.
10.3.8 Exemple. a) In cazul functiei

f : C C, f (z) = z
avem
f (x + yi) = x yi
adica
u(x, y) = x, v(x, y) = y.
b) In cazul functiei
f : C C, f (z) = z 2
avem
f (x + yi) = (x + yi)2 = (x2 y 2 ) + 2xyi
si prin urmare
u(x, y) = x2 y 2 , v(x, y) = 2xy.
10.3.9 Conform definitiei, functia

f : D C, f (x + yi) = u(x, y) + v(x, y) i
este C-derivabila n z0 = x0 + y0 i daca si numai daca exista si este finita limita
f (z) f (z0 )
lim .
zz0 z z0
Pentru ca
f (z) f (z0 )
lim = + i
zz0 z z0
este necesar ca
f (z0 + t) f (z0 ) f (z0 + ti) f (z0 )
lim = + i, lim = + i
t0 t t0 ti
adica sa aiba loc relatiile
u(x0 + t, y0 ) u(x0 , y0 ) v(x0 + t, y0 ) v(x0 , y0 )
lim + lim i = + i
t0 t t0 t
u(x0 , y0 + t) u(x0 , y0 ) v(x0 , y0 + t) v(x0 , y0 )
lim + lim i = + i
t0 ti t0 ti
echivalente cu
u v v u
(x0 , y0 ) = = (x0 , y0 ), (x0 , y0 ) = = (x0 , y0 ).
x y x y
In particular, daca f este C-derivabila n z0 = x0 +y0 i atunci
u v
f 0 (x0 + y0 i) = (x0 , y0 ) + (x0 , y0 ) i.
x x
10.3.10 Teorema (Cauchy-Riemann) Functia
f : D C, f (x + yi) = u(x, y) + v(x, y) i
definita pe multimea deschisa D C este C-derivabila n punctul z0 = x0 +y0 i D
daca si numai daca functiile reale
u : D R, v : D R
sunt R-diferentiabile n (x0 , y0 ) si verifica relatiile Cauchy-Riemann
u v u v
(x0 , y0 ) = (x0 , y0 ), (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ).
x y y x
In aceste conditii
u v
f 0 (x0 + y0 i) = (x0 , y0 ) + (x0 , y0 ) i.
x x
Demonstratie. A se vedea [7].
10.3.11 Definitie. Fie D C o multime deschisa. Spunem ca functia

f : D C
este C-derivabila (sau olomorfa) daca este C-derivabila n orice punct din D.
10.3.12 Exercitiu. Sa se arate ca functia

f : C C, f (z) = z 2
este olomorfa si sa se determine f 0 (z).
Rezolvare. Utilizam teorema Cauchy-Riemann. Avem

f (x + yi) = (x + yi)2 = (x2 y 2 ) + 2xyi
si prin urmare
u(x, y) = x2 y 2 , v(x, y) = 2xy.
Functiile u si v sunt R-diferentiabile n orice punct si
u v u v
(x, y) = 2x = (x, y), (x, y) = 2y = (x, y).
x y y x
Derivata lui f este
u v
f 0 (x + yi) = (x, y) + (x, y) i = 2x + 2yi
x x
adica, f 0 (z) = 2z.
10.3.13 Exercitiu. Sa se arate ca functia
f : C C, f (z) = z
nu este C-derivabila n niciun punct.
Rezolvare. Utilizam teorema Cauchy-Riemann. Avem
f (x + yi) = x yi
adica
u(x, y) = x, v(x, y) = y.
In acest caz relatiile Cauchy-Riemann nu sunt verificate n niciun punct deoarece
u v
(x, y) = 1, (x, y) = 1.
x y
10.3.14 Definitie. Functia
f : C C, f (z) = ez
unde
ex+yi = ex eyi = ex (cos y + i sin y) = ex cos y + i ex sin y

este numita functia exponentiala (complexa).
10.3.15 Functia exponentiala este o functie periodica cu perioada 2i
ez+2i = ez
si
ez1 +z2 = ez1 ez2

oricare ar fi z1 , z2 C.
10.3.16 Exercitiu. Sa se arate ca functia exponentiala

f : C C, f (z) = ez
este olomorfa si
(ez )0 = ez .
Rezolvare. Utilizam teorema Cauchy-Riemann. Din relatia
f (x + yi) = ex cos y + i ex sin y
rezulta ca u(x, y) = ex cos y si v(x, y) = ex sin y. Functiile reale u si v sunt R-
diferentiabile n orice punct si
u v u v
(x, y) = ex cos y = (x, y), (x, y) = ex sin y = (x, y).
x y y x
Derivata lui f este
u v
f 0 (z) = f 0 (x + yi) = (x, y) + (x, y) i = ex cos y + i ex sin y = ez .
x x
10.3.17 a) Daca functiile f, g : D C sunt olomorfe atunci
(f g)0 = f 0 + g 0 (f g)0 = f 0 g + f g 0
oricare ar fi , C. Daca n plus g(z) 6= 0, oricare ar fi z D, atunci
0
f f 0g f g0
= .
g g2
f g
b) Daca functiile D C C sunt olomorfe atunci
d
(g(f (z)) = g 0 (f (z)) f 0 (z).
dz
10.3.18 Exercitiu. Functiile complexe
eiz +eiz
cos : C C, cos z = 2
eiz eiz
sin : C C, sin z = 2i
ez +ez
ch : C C, ch z = 2
ez ez
sh : C C, sh z = 2
sunt olomorfe si
(cos z)0 = sin z (sin z)0 = cos z
(ch z)0 = sh z (sh z)0 = ch z.

Rezolvare. Calcul direct.
10.3.19 Functia exponentiala reala

R (0, ) : x 7 ex
este bijectiva. Inversa ei este functia logaritm natural
(0, ) R : x 7 ln x.
Avem
x = eln x
oricare ar fi x (0, ). In cazul complex, putem obtine o relatie oarecum similara
z = |z| ei arg z = eln |z| ei arg z = eln |z|+i(arg z+2k)

adevarata oricare ar fi k Z.
10.3.20 Definitie. Fie multimea

C0 = C { z | Im z = 0, Re z 0 }.
Functiile
logk : C0 C, logk z = ln |z| + i(arg z + 2k)
depinzand de parametrul k Z sunt numite ramuri uniforme ale functiei logaritmice.
10.3.21 Exercitiu. Sa se determine functia olomorfa

f : C C
care ndeplineste conditiile
Im f (x, y) = 2xy + y, f (i) = i.
Rezolvare. Cautand functia f de forma
f (x + yi) = u(x, y) + (2xy + y)i
din teorema Cauchy-Riemann deducem relatiile
u u
(x, y) = 2x + 1, (x, y) = 2y
x y
din care rezulta ca u(x, y) = x2 y 2 + x + c, unde c este o constanta. Impunand
conditia suplimentara f (i) = i obtinem
f (x + yi) = x2 y 2 + x + 1 + (2xy + y)i = (x + yi)2 + (x + yi) + 1
adica f (z) = z 2 + z + 1.
10.4 Integrala complexa
10.4.1 Propozitie. Fie D C. Aplicatia

: [a, b] D, (t) = (t) + (t) i
este continua daca si numai daca aplicatiile reale
= Re : [a, b] R, = Im : [a, b] R
sunt continue.
Demonstratie. Afirmatia rezulta din relatia

|(t) (t0 )|
|(t) (t0 )| |(t) (t0 )| + |(t) (t0 )|.
|(t) (t0 )|
10.4.2 Definitie. Spunem ca aplicatia

: (a, b) D
este derivabila n punctul t0 (a, b) daca exista si este finita limita
(t) (t0 )
0 (t0 ) = lim .
tt0 t t0
Spunem ca este aplicatie derivabila daca este derivabila n orice punct t0 (a, b).
10.4.3 In cazul unei aplicatii

: [a, b] D
prin 0 (a) si 0 (b) vom ntelege derivatele laterale
(t) (a) (t) (b)
0 (a) = lim , 0 (b) = lim .
t&a ta t%b tb
10.4.4 Propozitie. Aplicatia
: [a, b] D, (t) = (t) + (t) i
este derivabila daca si numai daca aplicatiile reale
= Re : [a, b] R, = Im : [a, b] R
sunt derivabile si
0 (t) = 0 (t) + 0 (t) i.
Demonstratie. Avem
(t) (t0 ) (t) (t0 ) (t) (t0 )

0 (t0 ) = lim = lim + lim i.
tt0 t t0 tt0 t t0 tt0 t t0
10.4.5 Definitie. Fie D C. Un drum de clasa C 1 n D este o aplicatie derivabila
: [a, b] D
cu derivata 0 : [a, b] C continua.
10.4.6 Exemple.
a) Oricare ar fi z C aplicatia constanta
: [0, 1] C, (t) = z
este drum de clasa C1 n C (numit drum punctual).
b) Oricare ar fi numerele complexe z1 si z2 aplicatia
: [0, 1] C, (t) = (1 t) z1 + t z2
este drum de clasa C1 n C (drumul liniar ce leaga z1 cu z2 ).
c) Oricare ar fi z0 = x0 + y0 i C si r > 0 aplicatia
: [0, 2] C, (t) = z0 + reit = x0 + r cos t + (y0 + r sin t)i
este drum de clasa C 1 n C (numit drum circular de raza r si centru z0 ).
Figura 10.5
10.4.7 Definitie. Fie f : D C o functie continua si fie : [a, b] D un drum

de clasa C 1 n D. Prin integrala complexa a functiei f de-a lungul drumului (a se
vedea figura 10.5) se ntelege numarul
Z Z b
f (z)dz = f ((t)) 0 (t) dt.
a

1
f : C C, f (z) =
z
unde C = C {0} si drumul de clasa C 1
: [0, 2] C , (t) = eit = cos t + i sin t.
Sa se calculeze Z
f (z)dz.

Rezolvare. Deoarece f ((t)) = 1

(t) = eit si 0 (t) = ieit obtinem
Z Z 2 Z 2
f (z)dz = f ((t)) 0 (t) dt = eit i eit dt = 2i.
0 0
10.4.9 In cazul unui drum punctual (t) = z avem 0 (t) = 0 si prin urmare
Z
f (z) dz = 0

oricare ar fi functia f .
10.4.10 Daca f (x + yi) = u(x, y) + v(x, y)i si (t) = (t) + (t) i atunci
Rb 0 v((t), (t)) 0 (t)] dt
R
f (z)dz = a [u((t), (t)) (t)
Rb 0 (t)
+i a [u((t), (t)) + v((t), (t)) 0 (t)] dt.
10.4.11 Exercitiu. Calculati

Z
z dz

unde este drumul liniar ce leaga z1 = 1 cu z2 = i.
Rezolvare. Deoarece
: [0, 1] C, (t) = (1 t)1 + ti
avem relatiile f ((t)) = (t) = 1 t ti si 0 (t) = 1 + i din care rezulta
Z Z 1 Z 1 Z 1
z dz = (1 t ti)(1 + i)dt = (1 + 2t)dt + i dt = i.
0 0 0
10.4.12 Definitie. Fie D C o submultime. Spunem ca drumurile de clasa C 1

: [a, b] D si 1 : [a1 , b1 ] D
sunt echivalente daca exista o aplicatie bijectiva derivabila strict crescatoare
: [a1 , b1 ] [a, b]
astfel ncat
1 (s) = ((s)), oricare ar fi s [a1 , b1 ].
10.4.13 Relatia definita este o relatie de echivalenta care permite mpartirea multimii
drumurilor n clase de echivalenta. Fiecare clasa de echivalenta corespunde unei
curbe, elementele clasei fiind numite parametrizari ale curbei considerate.
10.4.14 Propozitie. Daca
f : D C
este o functie continua si daca drumurile de clasa C 1
: [a, b] D, 1 : [a1 , b1 ] D
sunt echivalente atunci
Z Z
f (z) dz = f (z) dz
1
adica valoarea integralei depinde de curba aleasa si nu de parametrizarea utilizata.
Demonstratie. Folosind metoda schimbarii de variabila obtinem

R b1
f (1 (s)) 10 (s) ds
R
1 f (z) dz = a1
R b1 Rb
f (((s))) 0 ((s)) 0 (s) ds = f ((t)) 0 (t) dt =
R
= a1 a f (z) dz.
10.4.15 Orice drum
: [a, b] D
este echivalent cu un drum definit pe [0, 1] si anume
0 : [0, 1] D, 0 (t) = ((1 t)a + tb).
10.4.16 Definitie. Fie : [a, b] D un drum de clasa C 1 . Drumul
: [a, b] D, (t) = (a + b t)
se numeste inversul drumului .
10.4.17 Propozitie. Daca

f : D C
este o functie continua si
: [a, b] D
un drum de clasa C 1 n D atunci
Z Z
f (z) dz = f (z) dz.

Demonstratie. Utilizand schimbarea de variabila s = a + b t obtinem
R Rb 0
Rb 0
f (z) dz = a f ((t)) (t) dt = a f ((a + b t)) (a + b t) dt
Ra
f ((s)) 0 (s) ds =
R
= b f (z) dz.
10.4.18 Definitie. Fie D C. Prin drum de clasa C 1 pe portiuni n D se ntelege

o aplicatie continua
: [a, b] D
cu proprietatea ca exista o diviziune a = t0 < t1 < . . . < tn = b astfel ncat
1) restrictiile |(ti1 ,ti ) sunt derivabile oricare ar fi i {1, 2, . . . , n}
2) exista si sunt finite limitele
lim 0 (t), lim 0 (t), lim 0 (t), lim 0 (t)
t&a t&tj t%tj t&b
oricare ar fi j {1, 2, . . . , n 1}.
10.4.19 Drumul considerat este format din drumurile de clasa C 1

1 : [t0 , t1 ] D, 1 = |[t0 ,t1 ]
2 : [t1 , t2 ] D, 2 = |[t1 ,t2 ]
................................................
n : [tn1 , tn ] D, n = |[tn1 ,tn ]

si pentru orice functie continua
f : D C
definim integrala complexa a functiei f de-a lungul drumului ca fiind
Z n Z n Z tj
f ((t)) 0 (t) dt.
X X
f (z)dz = f (z)dz =
j=1 j j=1 tj1
Toate drumurile pe care le vom considera n continuare vor fi drumuri de clasa C 1

pe portiuni si le numim simplu drumuri.
Figura 10.6
10.4.20 Exemplu. Aplicatia (a se vedea figura 10.6)

( it
e daca t [0, 1]
: [0, 2] C, (t) =
2t 3 daca t (1, 2]
este drum de clasa C 1 pe portiuni n C si pentru orice functie continua
f : C C
avem
Z Z 1 Z 2
it it
f (z)dz = f (e ) ie dt + f (2t 3) 2dt.
0 1
10.4.21 Definitie. Spunem ca functia
f : D C
definita pe o multime deschisa D admite primitiva n D daca exista
g : D C
functie olomorfa cu proprietatea
g 0 (z) = f (z), oricare ar fi z D.

10.4.22 Exemple.
a) Daca k {0, 1, 2, . . .} atunci functia
f : C C, f (z) = z k = |z z{z z}
k ori
admite n C primitiva
z k+1
g : C C, g(z) =
k+1
deoarece
!0
z k+1
= zk , oricare ar fi z C.
k+1
b) Daca k {2, 3, 4, . . .} atunci functia

1
f : C C, f (z) = z k =
zk
admite n C = C {0} primitiva
z 1k 1
g : C C, g(z) = =
1k (k 1)z k1
deoarece
!0
z 1k
= z k , oricare ar fi z C .
1k
c) Functia exponentiala
f : C C, f (z) = ez
g : C C, g(z) = ez
deoarece
(ez )0 = ez , oricare ar fi z C.
d) Functia
cos : C C, f (z) = cos z
g : C C, g(z) = sin z
deoarece
(sin z)0 = cos z, oricare ar fi z C.
e) Functia
sin : C C, f (z) = sin z
g : C C, g(z) = cos z
deoarece
( cos z)0 = sin z, oricare ar fi z C.
10.4.23 Propozitie. Daca functia continua

f : D C
admite n D o primitiva
g : D C
si daca
: [a, b] D
este un drum continut n D atunci
Z
(b)
f (z)dz = g(z)|(a) = g((b)) g((a)).

Demonstratie. Utilizand formula de schimbare de variabila obtinem

Rb Rb 0
f ((t)) 0 (t) dt = 0
R
f (z)dz = a a g ((t)) (t) dt
Rb d t=b z=(b)
= a dt g((t)) dt = g((t))|t=a = g(z)|z=(a) .
10.4.24 Din propozitia anterioara rezulta ca n cazul n care functia

f : D C
admite primitiva n D, integrala pe un drum
: [a, b] D
continut n D depinde doar de capetele (a) si (b) ale drumului. Daca
: [a, b] D, 1 : [a, b] D
sunt doua drumuri n D astfel ncat (a) = 1 (a) si (b) = 1 (b) atunci
Z Z
f (z)dz = f (z)dz.
1

1 5
Z Z Z Z
z 3 dz, 2
dz, ez dz, (2z 3 + ez ) dz
z z2
fiind un drum n C cu originea z1 = 1 si extremitatea z2 = i ( a se vedea figura
10.7).
Figura 10.7
Rezolvare. Fie : [a, b] C un drum cu originea z1 = 1 si extremitatea z2 = i,

adica astfel ncat (a) = 1 si (b) = i. Avem
z=(b) z=i
z 4 z 4 i4 14
Z
3
z dz = = = = 0,
4 z=(a) 4 z=1 4 4
1 z=(b) 1 z=i

1 1
Z
2
dz = = = + 1 = 1 + i,
z z z=(a) z z=1 i
Z
z=(b)
ez dz = ez |z=(a) = ez |z=i i
z=1 = e e = cos 1 + i sin 1 e,
R
3 5 1
ez ) dz = 2 z 3 dz + 5 ez dz
R R R
(2z + z2 z2 dz
= 5 + e cos 1 + (5 sin 1)i.
10.4.26 Definitie. Spunem ca este drum nchis daca
(a) = (b)
adica originea (a) si extremitatea (b) coincid.

10.4.27 Propozitie. Daca functia continua

f : D C
admite n D o primitiva
g : D C
si daca
: [a, b] D
este un drum nchis continut n D atunci
Z
f (z)dz = 0.

Demonstratie. Deoarece (a) = (b) avem
Z
(b)
f (z)dz = g(z)|(a) = g((b)) g((a)) = 0.

10.4.28 Exercitiu. Fie drumul circular

: [0, 2] C, (t) = eit = cos t + i sin t.
a) Sa se arate ca daca k Z {1} = {. . . , 3, 2, 0, 1, 2, 3, . . .} atunci
Z
z k dz = 0

dar
1
Z Z
1
z dz = dz = 2i.
z
b) Sa se arate ca
a2 a1
Z
+ + a0 + a1 z + a2 z 2 dz = 2ia1
z2 z
oricare ar fi numerele a2 , a1 , a0 , a1 , a2 C.
Rezolvare. a) Drumul este continut n multimea deschisa C = C {0} si functia

f : C C, f (z) = z k
z k+1
g : C C, g(z) =
k+1
oricare ar fi k Z {1}.
b) Utilizand direct definitia integralei complexe obtinem
Z 2 Z 2 Z 2
1 1 0 1 it
Z
dz = (t) dt = i e dt = i dt = 2i.
z 0 (t) 0 eit 0
10.4.29 Din exercitiul anterior rezulta ca functia olomorfa

1
f : C C, f (z) =
z
nu admite primitiva n C .
10.4.30 Exercitiu. Fie drumul circular

: [0, 2] C, (t) = z0 + reit
a) Sa se arate ca daca k Z {1} atunci
Z
(z z0 )k dz = 0

dar
1
Z Z
(z z0 )1 dz = dz = 2i.
z z0
b) Sa se arate ca
a2 a1
Z
2
2
+ + a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 ) dz = 2ia1
(z z0 ) z z0
oricare ar fi numerele a2 , a1 , a0 , a1 , a2 C.
Rezolvare. a) Drumul este continut n multimea deschisa C {z0 } si functia

f : C {z0 } C, f (z) = (z z0 )k
(z z0 )k+1
g : C {z0 } C, g(z) =
k+1
oricare ar fi k Z {1}.
b) Utilizand direct definitia integralei complexe obtinem
Z 2 Z 2 Z 2
1 1 1
Z
dz = 0 (t) dt = i r e it
dt = i dt = 2i.
z z0 0 (t) z0 0 reit 0
10.4.31 Din exercitiul anterior rezulta ca functia olomorfa

1
f : C {z0 } C, f (z) = (z z0 )1 =
z z0
nu admite primitiva n C {z0 }.
10.4.32 Definitie. Spunem ca multimea D C este conexa (prin drumuri) daca

oricare ar fi punctele z1 , z2 din D exista un drum continut n D cu originea z1 si
extremitatea z2 . O multime deschisa si conexa este numita domeniu.
Figura 10.8

10.4.33 Exemplu. Multimea B1 (0)B1 (1+i 2) este domeniu dar B1 (0)B1 (2+
i) nu este domeniu (a se vedea figura 10.8).
10.4.34 Stim ca orice drum : [a, b] D este echivalent cu drumul

[0, 1] D : t 7 ((1 t)a + tb).
Fara a reduce generalitatea, putem utiliza doar drumuri definite pe intervalul [0, 1].
Figura 10.9
10.4.35 Definitie. Spunem ca drumurile cu aceleasi extremitati 0 si 1 sunt omo-

tope n domeniul D daca sunt continute n D si se pot deforma continuu unul n
celalalt fara a iesi din D, adica daca exista o aplicatie continua
h : [0, 1] [0, 1] D : (s, t) 7 h(s, t)

astfel ncat urmatoarele conditii sa fie ndeplinite
a) h(0, t) = 0 (t), oricare ar fi t [0, 1],
b) h(1, t) = 1 (t), oricare ar fi t [0, 1],
c) h(s, 0) = 0 (0) = 1 (0), oricare ar fi s [0, 1],
d) h(s, 1) = 0 (1) = 1 (1), oricare ar fi s [0, 1].
10.4.36 Exemplu. Drumurile 0 , 1 : [0, 1] C,

1 1
0 (t) = e2it , 1 (t) = + e2it
2 2
sunt omotope n D = C B 1 ( 12 ). In acest caz putem alege (a se vedea figura 10.10)
4
h(s, t) = (1 s) 0 (t) + s 1 (t).
Figura 10.10
10.4.37 In continuare, pentru a decide daca doua drumuri sunt omotope n raport
cu anumit domeniu ne vom rezuma la a analiza vizual figura (!).
10.4.38 Exemplu. Drumul circular

0 : [0, 1] C, 0 (t) = 3e2it = 3 cos 2t + 3i sin 2t
este omotop n C cu drumul eliptic
1 : [0, 1] C, 1 (t) = 3 cos 2t + i sin 2t
dar cele doua drumuri nu sunt omotope n D = C {2i} (a se vedea figura 10.11).
Figura 10.11
10.4.39 Exemplu. Drumurile 0 , 1 : [0, 1] C,

0 (t) = 1 2t, 1 (t) = eit
sunt omotope n C, dar nu sunt omotope n C { 21 i} (a se vedea figura 10.12).
Figura 10.12
10.4.40 Definitie. Spunem ca drumul nchis

: [a, b] C
este omotop cu zero n D daca el este omotop n D cu drumul punctual
[a, b] D : t 7 (a).
Figura 10.13
10.4.41 Exemplu. Drumul circular

: [0, 1] C, (t) = e2it
este omotop cu zero n D = C {2i}, dar nu este omotop cu zero n C .
Figura 10.14
10.4.42 Teorema (Cauchy) Daca D C este o multime deschisa,

f : D C
este o functie olomorfa si
: [a, b] D
este un drum nchis omotop cu zero n D atunci
Z
f (z) dz = 0.

O demonstratie poate fi gasita n [7].
10.4.43 Propozitie. Daca D C este o multime deschisa,

f : D C
0 : [a, b] D, 1 : [a, b] D
sunt doua drumuri omotope n D atunci
Z Z
f (z) dz = f (z) dz. (10.1)
0 1
Figura 10.15
Demonstratie. Drumul obtinut compunand 0 cu inversul 1 al drumului 1 este un

drum nchis omotop cu zero n D. Utilizand teorema Cauchy obtinem relatia
Z Z
f (z) dz + f (z) dz = 0.
0 1
echivalenta cu (10.1).
10.4.44 Fie k un numar ntreg pozitiv. Drumul

: [0, 1] C, (t) = z0 + e2kit
se roteste de k ori n jurul lui z0 n sens direct si
1 1
Z
dz = k.
2i z z0
Drumul
: [0, 1] C, (t) = z0 + e2kit
se roteste de k ori n jurul lui z0 n sens invers si
1 1
Z
dz = k.
2i z z0
Figura 10.16
Drumul din figura 10.16 este omotop n C {z0 } cu drumul

1 : [0, 1] C, 1 (t) = z0 + re4it
si prin urmare
1 1 1 1
Z Z
dz = dz = 2.
2i z z0 2i 1 z z0
In general, daca este un drum nchis care nu trece prin z0 numarul
1 1
Z
n(, z0 ) = dz
2i z z0
numit indexul lui fata de z0 , ne arata de cate ori se roteste n jurul lui z0 . O
demonstratie poate fi gasita n [7].
10.4.45 Teorema. (Formulele lui Cauchy) Orice functie olomorfa

f : D C
definita pe o multime deschisa D este nelimitat derivabila si oricare ar fi drumul
: [0, 1] D
omotop cu zero n D are loc formula
k! f ()
Z
(k)
n(, z) f (z) = d
2i ( z)k+1
pentru orice k N si orice z D{ (t) | t [0, 1] }.
Figura 10.17
10.5 Serii Laurent
10.5.1 Definitie. Fie D C o submultime si

fn : D C, nN
functii definite pe D. Spunem ca seria de functii complexe

X
fn
n=0
este convergenta (uniform convergenta) daca sirul sumelor partiale (sk )k0 , unde
k
X
sk = fn
n=0
este convergent (respectiv, uniform convergent). Limita acestui sir

X k
X
fn = lim sk = lim fn = lim (f0 + f1 + fk )
k k k
n=0 n=0
se numeste suma seriei. Spunem ca seria considerata este absolut convergenta daca
seria de functii reale

X
|fn |
n=0
este convergenta.
10.5.2 Propozitie. Daca z este astfel ncat |z| < 1 atunci seria geometrica

X
zn
n=0
1
este convergenta si suma ei este 1z , adica

X 1
|z| < 1 = zn = .
n=0
1z
Demonstratie. Daca |z| < 1 atunci
k
X 1 z k+1 1
lim z n = lim (1 + z + z 2 + + z k ) = lim = .
k k k 1 z 1z
n=0
10.5.3 Teorema. (Weierstrass) Fie D C o submultime si
fn : D C, nN
functii definite pe D. Daca exista o serie convergenta de numere reale

X
n
n=0
astfel ncat
|fn (z)| n , oricare ar f i z D, n N

atunci seria de functii complexe

X
fn
n=0
este absolut si uniform convergenta.
10.5.4 Definitie. Prin serie de puteri n jurul lui z0 se ntelege o serie de forma

X
an (z z0 )n
n=0
cu coeficientii a0 , a1 , a2 ,. . . numere complexe. Ea mai poate fi scrisa si sub forma
a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 + .
10.5.5 Orice serie de puteri este o serie de functii

X
fn
n=0
n care functiile fn au forma particulara
fn : D C, fn (z) = an (z z0 )n .
10.5.6 Definitie. Fie D C o multime deschisa si

f : D C, fn : D C, nN
functii definite pe D. Spunem ca sirul de functii (fn )n0 converge uniform pe com-
pacte la f daca oricare ar fi multimea compacta K D, sirul restrictiilor (fn |K )
converge uniform la f |K .
10.5.7 Teorema (Weierstrass). Fie D C o multime deschisa si

f : D C, fn : D C, nN
functii definite pe D. Daca functiile fn sunt olomorfe si daca sirul (fn )n0 converge
uniform pe compacte la f atunci f este functie olomorfa si
lim f (k) = f (k) , oricare ar f i k N.
n n
10.5.8 Teorema (Weierstrass). Daca seria de functii olomorfe

X
fn
n=0
converge uniform pe compacte n multimea deschisa D atunci suma ei

X
S : D C, S(z) = fn (z)
n=0

X
S (k) = fn(k) , oricare ar f i k N.
n=0
Demonstratie. Afirmatia rezulta direct din teorema precedenta.
10.5.9 Teorema (Abel). Daca seria de puteri

X
an (z z0 )n
n=0
este convergenta pentru z = z1 6= z0 atunci ea este convergenta n discul
{ z | |z z0 | < |z1 z0 | }
de centru z0 si raza |z1 z0 |.
P
Demonstratie. Seria n=0 an (z1 z0 )n fiind convergenta avem
lim an (z1 z0 )n = 0
n
si prin urmare exista n0 N astfel ncat
|an (z1 z0 )n | < 1, oricare ar fi n n0
adica
1
|an | < , oricare ar fi n n0 .
|z1 z0 |n
Din relatia
n
|z z0 |

|an (z z0 )n | < , oricare ar fi n n0
|z1 z0 |
si convergenta seriei geometrice

|z z0 | n
X
n=0
|z1 z0 |
pentru |z z0 | < |z1 z0 | rezulta conform criteriului comparatiei convergenta se-
riei n
n=0 |an (z z0 ) |. Spatiul normat (C, | |) fiind complet, orice serie absolut
P
convergenta este convergenta.
10.5.10 Fie seria de puteri

X
an (z z0 )n .
n=0
Pentru z astfel ncat exista
q
n
lim |an (z z0 )n | < 1
n
adica astfel ncat
1
|z z0 | < p
limn n |an |
seria considerata este absolut convergenta conform criteriului radacinii.
10.5.11 Teorema (Cauchy-Hadamard). In cazul unei serii de puteri

X
an (z z0 )n
n=0
exista
p
n
|an | =

0 daca limn

1
p
n
R= daca limn |an | 6 {0, }

limn n |an |
p
n
daca limn |an | = 0

(numit raza de convergenta) astfel ncat :

a) In discul (numit disc de convergenta)
BR (z0 ) = { z | |z z0 | < R }
seria converge absolut si uniform pe compacte.
b) In C BR (z0 ) = { z | |z z0 | > R } seria este divergenta.
c) Suma seriei

X
S : BR (z0 ) C, S(z) = an (z z0 )n
n=0
este functie olomorfa.
d) Seria derivata este o serie de puteri cu aceeasi raza de convergenta si

S 0 (z) =
X
nan (z z0 )n1 , oricare ar f i k BR (z0 ).
n=1
10.5.12 Se poate arata ca daca exista limita

|an+1 |
lim
n |an |
atunci
q
n |an+1 |
limn |an | = lim .
n |an |
10.5.13 Exemple.
a) Raza de convergenta a seriei geometrice

X
zn
n=0
este R = 1 deoarece n acest caz an = 1, oricare ar fi n N.
b) Raza de convergenta a seriei

X zn
n=0
n!
1/n!
este R = limn 1/(n+1)! = limn (n + 1) = .
10.5.14 Admitand ca f este suma unei serii de puteri n jurul lui z0

X
f (z) = an (z z0 )n
n=0
cu raza de convergenta nenula, din teorema Cauchy-Hadamard rezulta relatia

X
f (k) (z) = [an (z z0 )n ](k) , oricare ar fi k N
n=0
care conduce la
f (k) (z0 )
ak = .
k!
10.5.15 Teorema (Dezvoltarea n serie Taylor) Daca functia
f : Br (z0 ) C
este olomorfa n discul Br (z0 ) si R este raza de convergenta a seriei Taylor asociate

X f (n) (z0 )
(z z0 )n
n=0
n!
atunci R r si
P f (n) (z0 )
f (z) = n=0 n! (z z0 )n
f 0 (z0 ) f 00 (z0 )
= f (z0 ) + 1! (z z0 ) + 2! (z z0 )2 +
oricare ar fi z Br (z0 ).

10.5.16 Exemplu. Din teorema dezvoltarii n serie Taylor rezulta dezvoltarile

1 X
= zn = 1 + z + z2 + pentru |z| < 1
1 z n=0

X zn z z2
ez = =1+ + + pentru orice zC
n=0
n! 1! 2!

X z 2n+1 z3 z5
sin z = (1)n =z + + pentru orice z C.
n=0
(2n + 1)! 3! 5!
Din aceste dezvoltari, prin substitutie si/sau derivare putem obtine alte dezvoltari

1 X
= (1)n z n = 1 z + z 2 pentru |z| < 1
1 + z n=0

1 X
= nz n1 = 1 + 2z + 3z 2 + pentru |z| < 1
(1 z)2 n=0

1 X
= n(1)n1 z n1 = 1 2z + 3z 2 pentru |z| < 1
(1 + z)2 n=0

X z 2n z2 z4
cos z = (1)n =1 + + pentru orice z C.
n=0
(2n)! 2! 4!
10.5.17 MATHEMATICA: Series[f[z], {z, z0 , n}]

In[1]:=Series[1/(1z), {z, 0, 5}] 7 Out[1]=1+z+z 2 +z 3 +z 4 +z 5 +O[z]6
2 3 4 5 6
In[2]:=Series[Exp[z], {z, 0, 6}] 7 Out[2]=1+z+ z2 + z6 + z24 + 120
z z
+ 720 +O[z]7
In[3]:=Series[Exp[z], {z, 1, 3}] 7 Out[3]=e+e(z1)+ 21 e(z1)2 + 16 e(z1)3 +O[z1]4
In[4]:=Series[Exp[z], {z, I, 3}] 7 Out[4]=ei +ei (zi)+ 21 ei (zi)2 + 61 ei (zi)3 +O[zi]4
2 4 6
In[5]:=Series[Cos[z], {z, 0, 6}] 7 Out[5]=1 z2 + z24 720
z
+O[z]7
10.5.18 Definitie. Prin serie Laurent n jurul lui z0 se ntelege o serie de forma

X
an (z z0 )n
n=
cu coeficientii an numere complexe. Ea mai poate fi scrisa si sub forma

a2 a1
+ 2
+ + a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 + .
(z z0 ) z z0
P n,
10.5.19 Teorema (Coroana de convergenta). Fie seria Laurent n= an (zz0 )
q
n
r = limn |an |
si
p
n
|an | =

0 daca limn

1
p
n
R= daca limn |an | 6 {0, }

limn n |an |
p
n
daca limn |an | = 0.

Daca r < R atunci:

a) In coroana circulara (numita coroana de convergenta)
{ z | r < |z z0 | < R }
seria Laurent converge absolut si uniform pe compacte.
b) Seria Laurent diverge n { z | |z z0 | < r } { z | |z z0 | > R }.
c) Suma seriei Laurent S : D C,

an (z z0 )n +
X X X
S(z) = an (z z0 )n = an (z z0 )n
n= n=1 n=0
este functie olomorfa.
Figura 10.18
10.5.20 Teorema (Dezvoltarea n serie Laurent). Daca functia

f : D = { z | r < |z z0 | < R } C
definita pe coroana D este olomorfa atunci exista o unica serie Laurent

X
an (z z0 )n
n=
cu coroana de convergenta incluzand pe D si astfel ncat

X
f (z) = an (z z0 )n oricare ar f i z D.
n=
10.5.21 Exemple.
a) Functia olomorfa
1
f : D = { z | 0 < |z| < 1 } C, f (z) =
z) z 2 (1
admite n coroana D dezvoltarea n serie Laurent n jurul lui 0
1 1 1 1 1
f (z) = 2 = 2 (1 + z + z 2 + ) = 2 + + 1 + z + z 2 + (10.2)
z 1z z z z
b) Functia olomorfa
ez
f : D = { z | 0 < |z i| < } C, f (z) =
(z i)2
admite n coroana D dezvoltarea n serie Laurent n jurul lui i
(zi)2

ez ei ei zi
f (z) = (zi)2
= (zi)2
ezi = (zi)2
1+ 1! + 2! +
(10.3)
ei ei ei ei
= (zi)2
+ zi + 2! + 3! (z i) +
c) Functia olomorfa
1
f : D = { z | 0 < |z| < } C, f (z) = z 2 e z
admite n coroana D dezvoltarea n serie Laurent n jurul lui 0
1

1 1 1 1
f (z) = z 2 e z = z 2 1 + 1! z + 2! z 2 +
(10.4)
1 1 1 1 1 1
= + 4! z 2 + 3! z + 2! + 1! z + z2 + 0 z3 + 0 z4 +
10.5.22 Definitie. Fie f : D C o functie olomorfa definita pe multimea deschisa

D. Spunem ca punctul z0 CD este un punct singular izolat al functiei f daca
exista r > 0 astfel ncat coroana circulara { z | 0 < |z z0 | < r } este continuta n
D. Coeficientul a1 din dezvoltarea Laurent
a2 a1
f (z) = + 2
+ + a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 +
(z z0 ) z z0
a lui f n acesta coroana se numeste reziduul lui f n punctul singular izolat z0 si se
noteaza cu Rezz0 f , adica
Rezz0 f = a1 .
10.5.23 Exemple.
a) Singurul punct singular izolat al functiei
1
f : D = { z | 0 < |z| < 1 } C, f (z) =
z 2 (1 z)
este z = 0 si din (10.2) rezulta ca Rez0 = 1.
b) Singurul punct singular izolat al functiei
ez
f : D = { z | 0 < |z i| < } C, f (z) =
(z i)2
este z = i si din (10.3) rezulta ca Rezi f = ei .
c) Singurul punct singular izolat al functiei
1
f : D = { z | 0 < |z| < } C, f (z) = z 2 e z
1
este z = 0 si din (10.4) rezulta ca Rez0 f = 3! = 61 .
10.5.24 MATHEMATICA: Series[f[z], {z, a, n}] , Residue[f[z], {z, a}]

In[1]:=Series[1/(z^2(1-z)), {z, 0, 4}] 7 Out[1]= 1
z2
+ z1 +1+z+z 2 +z 3 +z 4 +O[z]5
In[2]:=Residue[1/(z^2(1-z)), {z, 0}] 7 Out[2]=1
In[3]:=Series[1/(z^2(1-z)), {z, 1, 2}] 7 1
Out[3]= z1 +23(z1)+4(z1)2 +O[z]3
In[4]:=Residue[1/(z^2(1-z)), {z, 1}] 7 Out[4]=1
ei ei i
In[5]:=Series[Exp[z]/(z-I)^2, {z, I, 1}] 7 Out[5]=
(zi)2
+ z i
+ e2 + 16 ei (zi)+O[zi]2
In[6]:=Residue[Exp[z]/(z-I)^2, {z, I}] 7 Out[6]=ei .
10.5.25 Definitie. Fie D o multime deschisa si

f : D C
o functie olomorfa. Prin zero multiplu de ordinul n al lui f se ntelege un punct
z0 D astfel ncat
f (z0 ) = f 0 (z0 ) = . . . = f (n1) (z0 ) = 0 si f (n) (z0 ) 6= 0.
Spunem despre un punct singular izolat z0 al lui f ca este pol de ordinul n daca este
zero multiplu de ordinul n pentru functia f1 .
10.5.26 Teorema. Daca punctul singular izolat z0 al functiei olomorfe f : D C

este pol de ordinul n atunci exista r > 0 astfel ncat coroana circulara
{ z | 0 < |z z0 | < r }
este continuta n D si n acesta coroana f admite o dezvoltare Laurent de forma
an a1
f (z) = n
+ + + a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 +
(z z0 ) (z z0 )
10.5.27 a) Daca z0 este pol simplu atunci n jurul lui z0 functia f admite dezvoltarea
a1
f (z) = + a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 +
(z z0 )
Inmultind cu (z z0 ) obtinem relatia
(z z0 ) f (z) = a1 + a0 (z z0 ) + a1 (z z0 )2 + a2 (z z0 )3 +
care conduce la
Rezz0 f = a1 = lim (z z0 ) f (z).

zz0
b) Daca z0 este pol dublu atunci n jurul lui z0 functia f admite dezvoltarea
a2 a1
f (z) = 2
+ + a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 +
(z z0 ) (z z0 )
Inmultind cu (z z0 )2 si apoi derivand obtinem relatia
[(z z0 )2 f (z)]0 = a1 + 2a0 (z z0 ) + 3a1 (z z0 )2 +
care conduce la
Rezz0 f = a1 = lim [(z z0 )2 f (z)]0 .

zz0
c) Daca z0 este pol triplu atunci n jurul lui z0 functia f admite dezvoltarea
a3 a2 a1
f (z) = 3
+ 2
+ + a0 + a1 (z z0 ) +
(z z0 ) (z z0 ) (z z0 )
Inmultind cu (z z0 )3 si apoi derivand de doua ori obtinem relatia
[(z z0 )3 f (z)]00 = 2! a1 + 6a0 (z z0 ) + 12a1 (z z0 )2 +
care conduce la
1
Rezz0 f = a1 = lim [(z z0 )3 f (z)]00 .
2! zz0
d) Daca z0 este pol de ordinul n atunci
1
Rezz0 f = lim [(z z0 )n f (z)](n1) .
(n 1)! zz0
10.5.28 Exemplu. Functia

1
f : C{0, 1} C, f (z) =
z 2 (1 z)
are doua puncte singulare izolate z = 0 si z = 1. Punctul z = 0 este pol dublu si
1 0 1

Rez0 f = lim [z 2 f (z)]0 = lim = lim = 1. (10.5)
z0 z0 1 z z0 (1 z)2
Punctul z = 1 este pol simplu si
1
Rez1 f = lim (z 1) f (z) = lim 2 = 1. (10.6)
z1 z1 z
10.6 Calculul integralelor cu ajutorul reziduurilor
10.6.1 Daca
: [a, b] C{z0 }
este un drum nchis care nu trece prin z0 atunci
R a2 a1

(zz0 )2
+ (zz0 ) + a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2 dz
(10.7)
R dz
= a1 zz0 = 2ia1 n(, z0 )
oricare ar fi numerele a2 , a1 , a0 , a1 , a2 C. Punctul z0 este punct singular izolat
(pol de ordinul al doilea) pentru functia f : C{z0 } C,
a2 a1
f (z) = 2
+ + a0 + a1 (z z0 ) + a2 (z z0 )2
(z z0 ) (z z0 )
si Rezz0 f = a1 . Relatia (10.7) se mai poate scrie

Z
f (z) dz = 2i n(, z0 ) Rezz0 f.

10.6.2 Teorema (Teorema reziduurilor). Daca D C este o multime deschisa,
f : D C
este o functie olomorfa , S este multimea punctelor singulare izolate ale lui f si daca
: [a, b] D
este un drum omotop cu zero n D = D S atunci

Z X
f (z) dz = 2i n(, z) Rezz f.
zS

4 dz
Z
(z 2 + 1)(z 3)2
unde
: [0, 1] C, (t) = 2 e2it .
Rezolvare. Consideram D = C{3, i, i} si functia olomorfa

4
f : D C, f (z) = 2 .
(z + 1)(z 3)2
Multimea punctelor singulare izolate ale lui f este S = {3, i, i} si drumul este
omotop cu zero n D S = C. Conform teoremei reziduurilor avem
4 dz
Z
2 2
= 2i (n(, 3) Rez3 f + n(, i) Rezi f + n(, i) Rezi f ) .
(z + 1)(z 3)
Figura 10.19
Deoarece drumul (figura 10.19 ) se roteste de zero ori n jurul lui 3 si o singura
data n jurul lui i si i rezulta ca
n(, 3) = 0, n(, i) = n(, i) = 1
si prin urmare
4 dz
Z
= 2i (Rezi f + Rezi f ) .
(z 2
+ 1)(z 3)2
Punctele singulare i si i fiind poli simpli avem
4 4 3 4
Rezi f = lim(z i)f (z) = lim 2
= 2
= i
zi zi (z 3) (z + i) 2i(i 3) 25 25
4 4 3 4
Rezi f = lim (z + i)f (z) = lim 2
= 2
= + i
zi zi (z 3) (z i) 2i(i + 3) 25 25
si
4 dz 12
Z
2 2
= i.
(z + 1)(z 3) 25

ez
Z
dz
z3
unde
: [0, 1] C, (t) = e4it .
Rezolvare. Consideram functia olomorfa

f : C C
definita pe multimea deschisa C = C {0}. Punctul singular z = 0 este pol de
ordinul al treilea. Pentru calculul reziduului lui f n 0 putem utiliza dezvoltarea
Laurent n jurul lui 0

ez 1 z z2 z3
f (z) = z3
= z3
1+ 1! + 2! + 3! +
1 1 1 1 1 1 1
= z3
+ 1! z 2 + 2! z + 3! + 4! z +
sau relatia
1 1
Rez0 f = lim (z 3 f (z))00 = .
2! z0 2
Observand ca se roteste de doua ori n jurul lui 0 n sens invers sau utilizand
formula
1 dz
Z
n(, 0) = = 2
2i z
obtinem
Z z
e
3
dz = 2i n(, 0) Rez0 f = 2i.
z

1
Z
2 (1 z)
dz
z
unde este drumul din figura 10.20.
Figura 10.20
Rezolvare. Functia olomorfa

1
f : C{0, 1} C, f (z) =
z 2 (1 z)
are punctele singulare z = 0 si z = 1. Stim ca Rez0 f = 1 ( a se vedea relatia
(10.5))si Rez1 f = 1 ( a se vedea relatia (10.6)). Deoarece drumul se roteste de
doua ori n jurul lui 0 si o data n jurul lui 1, din teorema reziduurilor rezulta ca
1
Z
2
dz = 2i (2 Rez0 f + Rez1 f ) = 2i.
z (1 z)

Z 2
1
I= dt unde a (1, )
0 a + cos t
Rezolvare. Integrala reala ceruta poate fi privita ca o integrala n planul complex si
calculata folosind teorema reziduurilor. Avem
I = 02 eit1+eit dt = 02 ie1it 2a+eit2+eit (eit )0 dt
R R
a+ 2
= i z1 2a+z+
2 2
R R
1 dz = i z 2 +2az+1 dz.
z
unde : [0, 2] C, (t) = eit . Functia

2
f : C{z1 , z2 } C, f (z) =
z2 + 2az + 1
unde
p p
z1 = a + a2 1, z2 = a a2 1
sunt radacinile polinomului z 2 + 2az + 1, are doua puncte singulare izolate (poli
simpli) z1 si z2 .
Figura 10.21
Deoarece z1 , z2 sunt numere reale, 1 < z1 < 0 si z2 < 1 rezulta ca n(, z1 ) = 1

si n(, z2 ) = 0 ( a se vedea figura 10.21). Conform teoremei reziduurilor
R 2
I = i z 2 +2az+1 dz = 2Rezz1 f = 2 limzz1 (z z1 )f (z)
2 4 2 .
= 2 limzz1 (z z1 ) (zz1 )(zz 2)
= z1 z2 = a2 1
Figura 10.22
10.6.7 Propozitie. Fie < si o functie continua

f : D C
definita pe un domeniu D ce contine imaginile drumurilor ( a se vedea figura 10.22)
r : [, ] C, r (t) = reit
oricare ar fi r > 0. Daca
lim z f (z) = 0
z
atunci
Z
lim f (z) dz = 0.
r r
Demonstratie. Din relatia limz z f (z) = 0 rezulta ca oricare ar fi > 0 exista

r > 0 astfel ncat
|z| > r = |z f (z)| < .
In particular, pentru r > r avem
Z Z Z
Z
it it
|f (reit ) ri eit | dt <

f (z) dz =
f (re ) ri e dt dt = ( ).
r
10.6.8 Oricare ar fi z1 , z2 C au loc relatiile

|z1 | = |z1 z2 + z2 | |z1 z2 | + |z2 |, |z2 | = |z2 z1 + z1 | |z1 z2 | + |z1 |
care conduc la
|z1 z2 | |z1 | |z2 | |z1 z2 |
adica la
| |z1 | |z2 | | |z1 z2 |.

x2
Z
I= dx
0 (x2 + 1)(x2 + 4)
Rezolvare. Integrala I este o integrala reala improprie. Intervalul de integrare este
nemarginit dar functia considerata este marginita, numitorul neanulandu-se pe axa
reala. Deoarece
x2
(x2 +1)(x2 +4)
lim 1 =1
x
x2
integralele
x2
Z 1
Z
dx, si dx
1 (x2 + 1)(x2 + 4) 1 x2
au aceeasi natura. Stim nsa ca integrala improprie
Z
1
dx
1 x
este convergenta pentru > 1. Rezulta astfel ca integrala considerata
x2 x2 x2
Z Z 1 Z
I= dx = dx + dx
0 (x2 + 1)(x2 + 4) 2 2
0 (x + 1)(x + 4) 1 (x2 + 1)(x2 + 4)
este convergenta.
Figura 10.23
Pentru a calcula valoarea integralei vom considera functia olomorfa

z2
f : C{2i, i, i, 2i} C, f (z) = 2
(z + 1)(z 2 + 4)
si drumul de integrare din figura 10.23 compus din
r : [0, ] C, r (t) = r eit
si
: [r, r] C, (t) = t.
Conform teoremei reziduurilor, oricare ar fi r > 2 avem relatia
Z Z r
f (z)dz + f (x)dx = 2i (Rezi f + Rez2i f )
r r
care conduce la
Z Z
lim f (z)dz + f (x)dx = 2i (Rezi f + Rez2i f ). (10.8)
r r
Deoarece
|z 3 | |z 3 | |z|3
|z f (z)| = = =
|z 2 + 1| |z 2 + 4| |z 2 (1)| |z 2 (4)| | |z|2 1| | |z|2 4|
avem
lim z f (z) = 0
z
si n virtutea propozitiei 7
Z
lim f (z)dz = 0.
r r
Din relatia (10.8), tinand seama si de faptul ca f (x) = f (x), rezulta

Z
f (x)dx = i (Rezi f + Rez2i f ).
0
Dar
z2 i
Rezi = lim(z i) f (z) = lim =
zi zi (z + i)(z 2 + 4) 6
z2 i
Rez2i = lim (z 2i) f (z) = lim 2 =
z2i z2i (z + 1)(z + 2i) 3
si deci
Z
i i

f (x)dx = i = .
0 6 3 6
sin t 2

1 oricare ar fi t 0, .
t 2
Rezolvare. Functia
sin t

: 0, R, (t) =
2 t
este descrescatoare deoarece
t cos t sin t
0 (t) = 0.
t2
10.6.11 Propozitie (Lema lui Jordan). Daca functia continua
f : { z = x + yi | y 0 } C
este astfel ncat
lim f (z) = 0 (10.9)
z
si
r : [0, ] C, r (t) = r eit
( a se vedea figura 10.24) atunci
Z
lim f (z) eiz dz = 0
r r
Figura 10.24
Demonstratie. Fie > 0. Din relatia (10.9) rezulta ca exista r > 0 astfel ncat
2
r > r = |f (r eit )| <

si
R R

r f (z) eiz dz = 0 f (r eit ) eir(cos t+i sin t) ireit dt

R 2 R r sin t
0 |f (r eit )| er sin t r dt r 0 e dt

2 R r 2 t 2 2
r 0 e dt = r 2r er t 2 = (1 er ) .

0
Figura 10.25

Z
sin x
dx = (integrala Poisson) (10.10)
0 x 2
Rezolvare. Fie 0 < r < R si drumurile ( a se vedea figura 10.25)
R : [0, ] C, R (t) = R eit
r : [0, ] C, r (t) = r ei(t) .
Din teorema reziduurilor (sau teorema Cauchy) rezulta relatia
eiz
Z r ix
eiz
Z R ix
e e
Z Z
dz + dx + dz + dx = 0
R z R x r z r x
care se mai poate scrie
eiz eiz e eix
Z Z Z R ix
dz + dz + dx = 0
R z r z r x
sau
eiz eiz 1
Z R
1 sin x
Z Z Z
dz + dz + dz + 2i dx = 0
R z r z r z r x
Utilizand relatia
1
Z
dz = i
r z
iz
si notand cu g o primitiva a functiei f (z) = e z1 obtinem
eiz
Z R
sin x
Z
dz i + (g(r) g(r)) + 2i dx = 0.
R z r x
Deoarece conform lemei lui Jordan
eiz
Z
lim =0
R R z
pentru R si r 0 obtinem relatia
Z
sin x
2i dx = i.
0 x
10.6.13 Definitie. Fie : R C. Functia
Z
F[] : R C, F[]() = eix (x)dx

(n cazul n care exista) se numeste transformata Fourier a lui .

r
ax2 2
F[e ]() = e 4a
a
oricare ar fi a (0, ).
Rezolvare. Avem
Z Z Z
2 2 2 +ix 2 2
F[eax ]() = eax eix dx = ex dx = e 4a ea(xi 2a ) dx.

Plecand de la integrala
Z r Z ri Z ri Z r
2a 2a
at2 az 2 2 2
e dt + e dz
eaz dz +
eaz dz = 0
r r ri 2a ri 2a
a functiei
2
f : C C, f (z) = eaz
de-a lungul drumului dreptunghiular din figura 10.26 aratam ca
Z Z Z r
2
a(ti 2a ) at2 1 x2
e dt = e dt = e dx = .
a a
Avem
Z r Z
2 2
lim eat dt = eat dt.
r r

Alegand pentru drumul liniar ce uneste r cu r i 2a parametrizarea

1 : [0, 1] C, 1 (t) = r it
2a
obtinem relatia
Z ri Z 1 Z 1
2a 2 2 t2 2
ea(rit 2a ) (i)
2
eaz dz = dt = i ear eirt+ 4a dt
r 0 2a 2a 0
din care rezulta
Z ri
2a 2
lim eaz dz = 0.
r r
Figura 10.26
Similar se arata ca
Z r
2
lim eaz dz = 0.
r ri
2a

Alegand pentru drumul liniar ce uneste r i 2a cu r i 2a parametrizarea

2 : [r, r] C, 2 (t) = t i
2a
obtinem relatia
Z ri Z r 2
2a 2

eaz dz = ea(ti 2a ) dt
ri 2a r
din care rezulta
Z ri Z 2
2a 2
lim eaz dz = ea(ti 2a ) dt.
r ri
2a
Bibliografie
[1] I. Armeanu, Analiza Functionala, Editura Universitatii din Bucuresti, 1998.
[2] H. Cartan, Calcul differentiel, Formes differentielles, Herman, Paris, 1967.
[3] N. Cotfas, Elemente de Algebra Liniara, Editura Universitatii din Bucuresti,

2009.
[4] N. Cotfas si L. A. Cotfas, Complemente de Matematica, Editura Universitatii

din Bucuresti, 2009.
[5] J. Dieudonne, Foundations of Modern Analysis I, Academic Press, New York,

1960.
[6] A. Halanay, V. Olariu si S. Turbatu, Analiza Matematica, Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1983.
[7] P. Hamburg, P. Mocanu si N. Negoescu, Analiza Matematica (Functii com-

plexe), Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982.
[8] S. Lang, Analysis I, Addison Wesley, Massachusetts, 1969.
[9] I. . Popescu, I. Armeanu, D. Blideanu, N. Cotfas si I Sandru, Probleme de

Analiza Complexa, Editura Tehnica, Bucuresti, 1995.
[10] M. Rosculet, Analiza Matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,

1979.
[11] W. Rudin, Principles of Mathematical Analysis, Mc. Graw-Hill, New York,

1964.
263
[12] L. Schwartz, Analyse Mathematique I, II, Hermann, Paris, 1967.
[13] O. Stanasila , Analiza Matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,

1981.
[14] D. Stefanescu, Analiza Reala, Editura Universitatii din Bucuresti, 1990.
[15] C. Timofte, Differential Calculus, Editura Universitatii din Bucuresti, 2009.
[16] *** Analiza Matematica (Universitatea din Bucuresti), Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1980.

2011marelemente de Analiza Matematica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2011marelemente de Analiza Matematica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicolae Cotfas Liviu Adrian Cotfas

EDITURA UNIVERSITATII DIN BUCURESTI

Analiza matematica este o componenta esentiala a aparatului matematic implicat n

Pentru a usura ntelegerea, notiunile si rezultatele noi sunt prezentate ca extinderi

Bucuresti, 2010 Nicolae Cotfas

3 Elemente de topologie. Continuitate 65

3.6 Multimi conexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81

5 Primitive si integrale simple 133

6 Integrale curbilinii 163

7 Integrale duble 171

8 Integrale de suprafata 193

9 Integrale triple 203

10 Elemente de analiza complexa 209

1.1.2 Multimea tuturor submultimilor (partilor) multimii A = {1, 2, 3} este

1.1.3 Definitie (Operatii cu multimi).

1.1.4 Exemplu. Fie A = {1, 2, 3} si B = {3, 5}. Avem

1.1.5 Exercitiu. Sa se arate ca relatiile

1.2.1 Definitie. Prin functie (sau aplicatie) se ntelege un ansmblu

1.2.2 Definitie. Fie f : E F o functie si A E, D F submultimi. Multimea

1.2.3 Exercitiu. Daca f : E F este functie atunci

1.2.4 Definitie. Functia f : E F este numita injectiva daca la elemente diferite

1.2.6 Definitie. Functia f : E F este numita surjectiva daca f (E) = F , adica

1.2.7 Exemplu. Pentru a analiza surjectivitatea functiei f : [0, ) [3, ),

1.2.9 Definitie. Fie f : E F si g : G H doua functii astfel ncat F G. Functia

1.2.10 Propozitie. Daca f : E F , g : G H si h : K L sunt trei functii

Demonstratie. Oricare ar fi x E avem

1.2.12 Exemple (inverse ale unor functii bijective).

R (0, ) : x 7 ex are inversa (0, ) R : x 7 ln x

[ 2 , 2 ] [1, 1] : x 7 sin x are inversa [1, 1] [ 2 , 2 ] : x 7 arcsin x

[0, ] [1, 1] : x 7 cos x are inversa [1, 1] [0, ] : x 7 arccos x

( 2 , 2 ) (, ) : x 7 tg x are inversa (, ) ( 2 , 2 ) : x 7 arctg x.

1.3 Multimi de numere

1.3.1 Ecuatia 2 + x = 1 nu admite solutie n multimea numerelor naturale

1.3.2 Ecuatia 2x = 1, fara solutie n Z, are solutie n multimea numerelor rationale

1.3.4 Propozitie. Ecuatia x2 = 2 nu admite solutie n Q.

1.3.7 Fie M o submultime a lui R. Pentru orice a, b R definim

1.3.8 Definitie. Fie M o submultime a lui R.

1.3.9 Exemplu. Avem: min[0, 1) = inf[0, 1) = 0, max[0, 1) nu exista, sup[0, 1) = 1.

1.3.10 Relatia de ordine si operatiile de adunare si nmultire se extind n mod

1.3.11 Ecuatia de gradul al doilea

1.3.12 Admitand ca exista un numar imaginar i astfel ncat i2 = 1 ecuatia

1.3.13 Multimea C reprezinta o extindere a multimii numerelor reale R, fiecare

1.3.14 In cazul numerelor reale este utila introducerea simbolurilor si cu pro-

1.3.15 Definitie. Spunem despre o multime M ca este numarabila

Multimea N2 = N N este numarabila deoarece poate fi ordonata n felul urmator

(1, 0) (1, 1) (1, 2) (1, 3) (1, 4) ...

(2, 0) (2, 1) (2, 2) (2, 3) (2, 4) ...

(3, 0) (3, 1) (3, 2) (3, 3) (3, 4) ...

(4, 0) (4, 1) (4, 2) (4, 3) (4, 4) ...

1.3.17 Multimea Q+ a numerelor rationale pozitive este numarabila. Alegand pen-

1.3.18 Intervalul [0, 1) = { x R | 0 x < 1 } nu este multime numarabila. Daca

1.3.19 Definitie. Spunem despre o multime M ca are puterea continuului daca

2.1 Siruri de numere reale

2.1.1 Teorema. Daca x, y R si x > 0 atunci exista n N astfel ncat nx y.

Demonstratie. Presupunand contrariul, adica nx < y, oricare ar fi n N, rezulta ca

2.1.2 Propozitie. Daca a R si daca 0 a oricare ar fi > 0, atunci a = 0.

Demonstratie. Presupunem ca a > 0. Conform teoremei anterioare, exista n N

2.1.3 Definitie. Aplicatia modul pe R este

2.1.4 Propozitie. Aplicatia modul | | : R R are urmatoarele proprietati:

2.1.5 Exercitiu. Sa se arate ca | |x| |y| | |x y|, oricare ar fi x, y R.

Rezolvare. Utilizand relatia c), numita ingalitatea triunghiului, obtinem inegalitatile

|x| = |x y + y| |x y| + |y|, |y| = |y x + x| |x y| + |x|

2.1.6 Interpretari geometrice: