Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O parte din veniturile detinute de persoanele fizice si juridice, inclusiv de stat, este utilizata
pentru cumpararea de bunuri de consum si achizitionarea de servicii.
In functie de anumite criterii, consumul personal si colectiv are mai multe forme :
consum public
autoconsum
Indicatorul care reflecta nivelul mediu al consumului de bunuri materiale si servicii este
consumul pe locuitor. Acesta se determina prin raportarea consumului total, pe grupe de produse
si produse principale, dintr-o anumita perioada, la numarul mediu al populatiei unei tari.
Marimea consumului de bunuri materiale si servicii pe individ, sociogrupuri si pe totalul
populatiei se exprima prin costul vietii. Nivelul costului vietii depinde de marimea cheltuielilor
curente efectuate intr-un an, pentru procurarea de bunuri alimentare, nealimentare si servicii
necesare consumului populatiei.
Evolutia costului vietii se exprima prin indicele costului vietii (ICW), care evidentiaza modificarea
medie a preturilor bunurilor materiale si tarifelor la serviciile utilizate de populatie :
ICW = q1 x p0
Daca indicele costului vietii este in scadere, creste nivelul de trai, iar daca indicele costului
vietii este in crestere, nivelul de trai scade.
Astfel, structura cheltuielilor pentru consumul personal in S.U.A., in anul 1989, era:
13,7% - locuinte
12,8% - sanatate
13,7% - transport
Potrivit scolii psihologice austriece, repartitia cheltuielilor pentru consum are caracter legic.
Corespunzator legii distribuirii cheltuielilor, lege formulata de economistul austriac Engel, atingerea
maximului de satisfactie se poate realiza numai in conditiile in care unitatile finale ale ultimelor bunuri
consumate, din fiecare categorie de cheltuieli destinate consumului, sunt egale.
- cresterea ponderii cheltuielilor pentru servicii, in special a celor legate de ridicarea nivelului
de cultura si civilizatie.
Rata consumului (c) exprima ponderea consumului (C) in totalul veniturilor (Y).
C
c = ------ x 100
Legatura functionala dintre un anumit venit si cheltuielile efectuate pentru consum este
denumita inclinatia pentru consum, care se manifesta sub forma unei marimi medii si a unei
marimi marginale.
b) modificarile neprevazute care afecteaza pretul diferitelor elemente de capital fix si capital
circulant;
c) dorinta de a obtine dobanzi sau alte avantaje prin participarea la unele actiuni (proiecte de
afaceri);
e) senzatia de independenta si de libertate de miscare pe seama existentei unei sume banesti mari
economisite;
Factorii subiectivi, care incita indivizii si puterea publica centrala si locala sa nu consume o
parte din venit, genereaza economiile pozitive. O serie din acesti factori subiectivi genereaza insa
si aparitia unor economii negative (economiile banesti pentru batranete, ajutoarele de somaj).
Dupa J.M. Keynes, relatia dintre venit si consum se afla sub incidentele legii psihologice
fundamentale, potrivit careia, o data cu cresterea sau reducerea venitului, oamenii inclina sa-si
mareasca sau sa-si diminueze consumul, dar intr-o proportie mai redusa.
La o crestere a venitului (Y) are loc si o sporire a consumului (C), cresterea venitului fiind
mai mare decat cresterea consumului :
Y > C
Legatura functionala dintre cresterea venitului si cresterea cheltuielilor pentru consum este
relevata de inclinatia marginala spre consum (c'). Aceasta exprima raportul dintre cresterea
consumului si cresterea cu o unitate a venitului :
c' = C / Y
In conditii normale, inclinatia marginala spre consum nu poate lua valoarea 0 si nici valoarea
1.