Sunteți pe pagina 1din 3
Criticul Nicolae Manolescu contesta teza lui Neagu Djuvara privind batalia de la Posada. Care sunt

Criticul Nicolae Manolescu contesta teza lui Neagu Djuvara privind batalia de la Posada. Care sunt argumentele

de Iulian Grosu | 2 oct 2015, 17:15

Las la o parte prietenia cu care ma onoreaza Neagu Djuvara, dar care, va asigur, nu are nicio legatura cu pretuirea istoricului, fiind chiar ceva mai veche. Studiul cu pricina datind din 2007 este completat cu polemica intitulata „Raspuns criticilor mei si neprietenilor lui Negru Voda“ care se afla si ea la o noua editie. Declar din capul locului ca, fiind eu istoric literar, ceea ce este cu totul altceva, n-am nici cea mai mica pretentie de a pune in discutie teza cartii lui Neagu Djuvara, cu atit mai mult cu cit o gasesc, pe cit de justa stiintific, pe atit de frumoasa literar. Pe mine unul, Neagu Djuvara m-a convins ca Thocomerius este unul si acelasi cu Negru Voda, cumanul (da, originea lui asta era!) care a „descalecat“ Å¢ara Romineasca si a carei resedinta s-a aflat la Cimpulung. (Intelegeti de ce am vrut sa recitesc cartea in orasul de pe Riul Tirgului, unde C. Noica si-a avut „domiciliul obligatoriu“ iar eu imi am domiciliul de vara). Pe deasupra, m-am gindit de doua ori daca merita sa risc a primi din partea autorului un raspuns precum acelea pe care le puteti citi in partea finala a cartii; si tocmai fiindca argumentele lui Neagu Djuvara mi s-au parut imbatabile. Contestatarii tezei au avut ce au cautat. Ma refer la cei de buna credinta. Despre unul sau doi care s-au dedat mojiceste la atacuri la persoana, e mai bine sa nu vorbim. Replica lui Neagu Djuvara a fost la fel de limpede si de convingatoare ca si studiul  propriu-zis. Doar limba lui ascutita ar fi putut sa-i supere. Ceea ce n-ar fi o dovada de intelepciune din partea lor. M-a mincat totusi limba sa-mi dau cu parerea, nu, Doamne fereste, in general, ci doar in privinta situarii bataliei de la Posada, fiindca cunosc bine locurile propuse de istorici. Neagu Djuvara nu numai ca are parerea lui deosebita de a majoritatii, dar asaza de fiecare data cuvintul intre ghilimele - „Posada“ -  fiindca nici macar nu crede in realitatea unui astfel de loc (posada insemnind conform DEX „trecatoare (ingusta) in munti“ sau „pas montan“ cum ar prefera sa spuna indragostitul de munte din mine) pentru batalia dintre Basarab I, fiul si urmasul lui Negru Voda, si Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, din noiembrie 1330. (Cum trece timpul:

peste o luna si jumatate se vor implini 685 de ani!). Se bazeaza pe citeva argumente de bun-simt si pe interpretarea, eronata, dupa el, a unei celebre picturi in culori in care cavalerii unguri sunt surprinsi intr-o posada de taranii romini, care trag in ei cu arcul sau care pravalesc peste ei bolovani. Imaginea ilustreaza o cronica ungureasca din acelasi secol XIV, datind cu treizeci si cinci sau patruzeci de ani dupa evenimente. Indraznesc sa sustin ca Neagu Djuvara greseste si, inca, de doua ori. N-am, in ce ma priveste, o dovada istorica noua, dar am calcat cu piciorul sau cu masina toate locurile evocate de medievalistii nostri si afirm in cunostinta directa de cauza ca unul singur se potriveste, fie si daca consideram imaginile din „Chronicon pictum Vindobonense“ tendentioase, rod al unor prejudecati privitoare la stramosii nostri. Povestea e cunoscuta de toti inca din scoala. Carol Robert trece in Å¢ara Romineasca prin defileul Cernei si ocupa fara lupta Banatul Severinului al lui Basarab I. In pofida dorintei  acestuia de buna pace, regele ungur ia apoi cu asalt castrum Argyas, in care unii au identificat cetatea fortificata de la Poenarii de Arges, ale carei ruine pot fi vizitate si astazi in drum spre Transfagarasan, altii, Curtea Domneasca de la Arges. Neagu Djuvara e de parerea sustinatorilor celei din urma ipoteze si cred ca are perfecta dreptate:

„cuibul de vulturi“ de la Poenari, refacut de Vlad Ţepes, nu putea adaposti nici macar pe apropiatii domnitorului. Ce s-a intimplat apoi este, din nou, subiect de controversa. Iorga a afirmat ca, dupa ce a distrus cetatea Poenari, Carol Robert a pornit spre Transilvania pe drumul care leaga Cimpulung de Brasov. Neagu Djuvara e convins, ca si altii, ca ar fi fost un ocol nejustificat si ca minunatul culoar dintre Rucar si Bran nu era nicaieri atit de ingust incit sa explice inghesuirea ostii unguresti si decimarea ei de catre romini. El prefera teza intoarcerii lui Carol Robert pe unde venise; Basarab I l-ar fi incercuit pe valea Cernei. Respinge totodata o a treia ipoteza si anume ca lupta s-ar

fi dat in pasul Salatruc-Perisani din sus de Curtea de Arges, pe la locul numit pina astazi Posada. Aceasta este, incontestabil, ipoteza cea mai plauzibila. Teza lui Neagu Djuvara lasa fara raspuns trei lucruri: 1) unde s-a aflat oastea lui Basarab I in tot acest timp, intre cedarea Severinului

si incendierea Curtii din Arges); 2) dupa ce a cedat-o si pe aceasta din urma, incotro s-a indreptat si

cum a reusit sa-i taie calea lui Carol Robert tocmai pe Cerna (ideea lui Iorga e chiar mai fireasca,

daca acceptam ca e vorba de Cimpulung, unde Basarab I si-ar fi reasezat ulterior scaunul); 3) in ce loc anume pe Cerna a putut masacra Basarab I o oaste a carei confruntare o evitase pina atunci. Parerea mea de ignorant in istorie, dar dotat cu un pic de simt al realului, este ca Basarab I a lasat nevoit Curtea de Arges pe mina lui Carol Robert cu care nu putea lupta in loc deschis si s-a retras strategic in pasul montan pe unde era sigur ca va lua regele ungur calea Transilvaniei, caci era cea mai scurta si se afla in vecinatate, la nord-vest de Curtea de Arges. Pasul survine dupa o zona deluroasa destul de ampla ca sa permita cavaleriei lui Basarab I sa o hartuiasca pe a lui Carol Robert, fara a o infrunta decisiv, cum remarca insusi Neagu Djuvara, doar prefacindu-se a se risipi

si a deschide astfel drumul ostii lui Carol Robert. Un drum care ducea direct intr-o trecatoare adinca,

insa suficient de larga pentru a putea fi strabatuta de cavaleri. Dintotdeauna un drum de pamint,

asfaltat astazi doar in afara trecatorii, dincoace si dincolo de muntii nu prea inalti, o face

accesibila.  Intre timp, Basarab I  isi dispusese pedestrasii in padurile de deasupra. Asa

a cazut Carol Robert in cursa si, ramas de izbeliste, s-a vazut silit sa-si schimbe straiele cu

ale unui ostean, ca sa poata scapa nevatamat si ajunge prin Perisani si Ciineni la Sibiu. Se baga si

el ca musca-n lapte, va zice Neagu Djuvara. O fac cu umilinta cuvenita, ca sa fiu iertat. ;