Sunteți pe pagina 1din 3

Criticul Nicolae Manolescu contesta teza lui Neagu Djuvara

privind batalia de la Posada. Care sunt argumentele


de Iulian Grosu | 2 oct 2015, 17:15

Las la o parte prietenia cu care ma onoreaza Neagu Djuvara, dar care, va asigur, nu are nicio
legatura cu pretuirea istoricului, fiind chiar ceva mai veche.Studiul cu pricina datind din 2007 este
completat cu polemica intitulata Raspuns criticilor mei si neprietenilor lui Negru Voda care
se afla si ea la o noua editie.Declar din capul locului ca, fiind eu istoric literar, ceea ce este cu totul
altceva, n-am nici cea mai mica pretentie de a pune in discutie teza cartii lui Neagu Djuvara, cu atit
mai mult cu cit o gasesc, pe cit de justa stiintific, pe atit de frumoasa literar. Pe mine unul, Neagu
Djuvara m-a convins ca Thocomerius este unul si acelasi cu Negru Voda, cumanul (da, originea lui
asta era!) care a descalecat ara Romineasca si a carei resedinta s-a aflat la Cimpulung.
(Intelegeti de ce am vrut sa recitesc cartea in orasul de pe Riul Tirgului, unde C. Noica si-a avut
domiciliul obligatoriu iar eu imi am domiciliul de vara). Pe deasupra, m-am gindit de doua ori
daca merita sa risc a primi din partea autorului un raspuns precum acelea pe care le puteti citi in
partea finala a cartii; si tocmai fiindca argumentele lui Neagu Djuvara mi s-au parut imbatabile.
Contestatarii tezei au avut ce au cautat. Ma refer la cei de buna credinta.Despre unul sau doi
care s-au dedat mojiceste la atacuri la persoana, e mai bine sa nu vorbim. Replica lui Neagu
Djuvara a fost la fel de limpede si de convingatoare ca si studiul  propriu-zis. Doar limba lui
ascutita ar fi putut sa-i supere. Ceea ce n-ar fi o dovada de intelepciune din partea lor. M-a mincat
totusi limba sa-mi dau cu parerea, nu, Doamne fereste, in general, ci doar in privinta situarii bataliei
de la Posada, fiindca cunosc bine locurile propuse de istorici. Neagu Djuvara nu numai ca are
parerea lui deosebita de a majoritatii, dar asaza de fiecare data cuvintul intre ghilimele -
Posada -  fiindca nici macar nu crede in realitatea unui astfel de loc (posada
insemnind conform DEX trecatoare (ingusta) in munti sau pas montan cum ar
prefera sa spuna indragostitul de munte din mine) pentru batalia dintre Basarab I, fiul si urmasul lui
Negru Voda, si Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, din noiembrie 1330. (Cum trece timpul:
peste o luna si jumatate se vor implini 685 de ani!). Se bazeaza pe citeva argumente de bun-simt si
pe interpretarea, eronata, dupa el, a unei celebre picturi in culori in care cavalerii unguri sunt
surprinsi intr-o posada de taranii romini, care trag in ei cu arcul sau care pravalesc peste ei
bolovani.Imaginea ilustreaza o cronica ungureasca din acelasi secol XIV, datind cu treizeci si cinci
sau patruzeci de ani dupa evenimente. Indraznesc sa sustin ca Neagu Djuvara greseste si, inca, de
doua ori. N-am, in ce ma priveste, o dovada istorica noua, dar am calcat cu piciorul sau cu masina
toate locurile evocate de medievalistii nostri si afirm in cunostinta directa de cauza ca unul singur se
potriveste, fie si daca consideram imaginile din Chronicon pictum Vindobonense
tendentioase, rod al unor prejudecati privitoare la stramosii nostri.Povestea e cunoscuta de toti inca
din scoala. Carol Robert trece in ara Romineasca prin defileul Cernei si ocupa fara lupta Banatul
Severinului al lui Basarab I. In pofida dorintei  acestuia de buna pace, regele ungur ia apoi cu
asalt castrum Argyas, in care unii au identificat cetatea fortificata de la Poenarii de Arges, ale carei
ruine pot fi vizitate si astazi in drum spre Transfagarasan, altii, Curtea Domneasca de la Arges.
Neagu Djuvara e de parerea sustinatorilor celei din urma ipoteze si cred ca are perfecta dreptate:
cuibul de vulturi de la Poenari, refacut de Vlad epes, nu putea adaposti nici macar pe
apropiatii domnitorului. Ce s-a intimplat apoi este, din nou, subiect de controversa. Iorga a afirmat
ca, dupa ce a distrus cetatea Poenari, Carol Robert a pornit spre Transilvania pe drumul care leaga
Cimpulung de Brasov. Neagu Djuvara e convins, ca si altii, ca ar fi fost un ocol nejustificat si ca
minunatul culoar dintre Rucar si Bran nu era nicaieri atit de ingust incit sa explice inghesuirea ostii
unguresti si decimarea ei de catre romini. El prefera teza intoarcerii lui Carol Robert pe unde venise;
Basarab I l-ar fi incercuit pe valea Cernei. Respinge totodata o a treia ipoteza si anume ca lupta s-ar
fi dat in pasul Salatruc-Perisani din sus de Curtea de Arges, pe la locul numit pina astazi
Posada.Aceasta este, incontestabil, ipoteza cea mai plauzibila. Teza lui Neagu Djuvara lasa fara
raspuns trei lucruri: 1) unde s-a aflat oastea lui Basarab I in tot acest timp, intre cedarea Severinului
si incendierea Curtii din Arges); 2) dupa ce a cedat-o si pe aceasta din urma, incotro s-a indreptat si
cum a reusit sa-i taie calea lui Carol Robert tocmai pe Cerna (ideea lui Iorga e chiar mai fireasca,
daca acceptam ca e vorba de Cimpulung, unde Basarab I si-ar fi reasezat ulterior scaunul); 3)
in ce loc anume pe Cerna a putut masacra Basarab I o oaste a carei confruntare o evitase pina
atunci.Parerea mea de ignorant in istorie, dar dotat cu un pic de simt al realului, este ca Basarab I a
lasat nevoit Curtea de Arges pe mina lui Carol Robert cu care nu putea lupta in loc deschis si s-a
retras strategic in pasul montan pe unde era sigur ca va lua regele ungur calea Transilvaniei, caci
era cea mai scurta si se afla in vecinatate, la nord-vest de Curtea de Arges. Pasul survine dupa o
zona deluroasa destul de ampla ca sa permita cavaleriei lui Basarab I sa o hartuiasca pe a lui Carol
Robert, fara a o infrunta decisiv, cum remarca insusi Neagu Djuvara, doar prefacindu-se a se risipi
si a deschide astfel drumul ostii lui Carol Robert. Un drum care ducea direct intr-o trecatoare adinca,
insa suficient de larga pentru a putea fi strabatuta de cavaleri. Dintotdeauna un drum de pamint,
asfaltat astazi doar in afara trecatorii, dincoace si dincolo de muntii nu prea inalti, o face
accesibila.  Intre timp, Basarab I  isi dispusese pedestrasii in padurile de deasupra. Asa
a cazut Carol Robert in cursa si, ramas de izbeliste, s-a vazut silit sa-si schimbe straiele cu
ale unui ostean, ca sa poata scapa nevatamat si ajunge prin Perisani si Ciineni la Sibiu.Se baga si
el ca musca-n lapte, va zice Neagu Djuvara. O fac cu umilinta cuvenita, ca sa fiu iertat. ;