Sunteți pe pagina 1din 44

LAYA

Laya înseamnă fuziune, resorbţie, integrare.


Intima fuziune şi profunda identificare cu energiile subtile macrocosmice pe
anumite nivele de manifestare permit în planul microcosmosului individual să
realizăm fuziunea profundă cunoscută sub numele de Laya, ajungând apoi să ne
manifestăm ca adevărate relee de retransmitere a acelor tipuri de energie,
amplificând posibilităţile individuale, trezind şi dinamizând la extrem propriile
noastre energii individuale, controlate prin fuziune.
Percepţia subtilă a unui anumit sunet interior prin intermediul căruia se
manifestă energia subtilă macrocosmică, sesizabil la nivel mental prin intermediul
emisiei unui sunet de vibraţie în acord – mantra – uşurează foarte mult fuziunea cu
acele energii subtile macrocosmice care se află întotdeauna în afara noastră
conduce la diferite realizări.
Cele mai puternice şi mai rapide efecte survin în cazul unei recitări sau emisii
interioare mute a sunetului, aceasta conducând cu uşurinţă la o instantanee
consonaţă cu sfera de forţă pe care respectiva mantră o reprezintă.
După fiecare emisie vom căuta să percepem acordul subtil, realizând recepţia
sunetului corespondent mantrei emise, sunet care aduce cu sine energia
corespondentă planului subtil macrocosmic. În faza în care recepţionăm sunetul
obiectiv macrocosmic, ne identificăm cu acesta, adică fuzionăm cu energia lui, aşa
cum aceasta există continuu în afara noastră, în eternitate.
Dyana este fuziunea cu energia corespondentă şi cu sunetul obiectiv subtil al
acelei energii, în care survine senzaţia de dizolvare în ambianţa subtilă, de dilatare în
nemărginire a limitelor conştiinţei.
Laya-Kriya este starea de fuziune net profundă, cu senzaţia de pierdere
completă şi anulare a limitelor corpului fizic, cât şi a percepţiei timpului şi spaţiului.
Această etapă este mult superioară aceleia în care se mai emite mantra, deoarece
acum starea de sintonanţă cu energia subtilă a sunetului recepţionat este continuă.
Samadhi este identificarea perfectă, fuziunea totală, ce permite resorbţia la
nivelul aspectelor esenţiale ale conştiinţei în realitatea supremă, imuabilă.
Pentru acela care a înţeles mecanismul acordului subtil cu sursa infinită a
energiei cosmice, această tehnică de expansiune prin fuziune a spiritului conştient
este extrem de simplă.

SHAKTI
Ramakrishna : "Mi-am dat seama atunci că ceea ce se numeşte Brahman
( Absolutul-Dumnezeu ) este de fapt identic cu Shakti ( Suprema Energie
1
Manifestatoare ). Îl numesc Brahman atunci când El este inactiv ( transcendent ) şi
Shakti atunci când crează, menţine şi distruge lumile. Este întocmai precum apa, care
uneori este liniştită iar alteori este acoperită de valuri".
Arthur Avalon : "Shiva este alb pentru că El este aspectul transcendent. El este
inert ca un cadavru pentru că reprezintă aspectul imuabil al Supremului, Shakti fiind
aspectul schimbător ( în aparenţă ) al Supremului Dumnezeu. El şi Ea sunt una şi
aceeaşi realitate, aspecte gemene, polar-opuse ale Unicului care este veşnic
neschimbat în sânul schimbării şi care în acelaşi timp este schimbarea însăşi".
Ramakrishna : "Brahman ( ParamaShiva ) şi Shakti sunt identici. Este precum
focul şi puterea lui de a arde. Nu poţi să te gândeşti la foc fără să te gândeşti la
puterea lui de a arde şi, de asemenea, nu te poţi gândi la puterea de a arde fără să te
gândeşti simultan şi la foc. Nu poţi să concepi razele soarelui fără Soare şi nici
Soarele fără razele lui.
Cu adevărat vă spun, Kali este Brahman, iar Brahman este cu adevărat Kali.
Aici este o aceeaşi unică Realitate esenţială. Atunci când ne gândim la Ea ca fiind
inactivă, sau altfel spus transcendentă, neimplicată deloc în acţiunile de creaţie,
menţinere şi distrugere, numim aceasta Brahman. Dar atunci cănd Ea este integrată
în aceste activităţi cosmice, o numim Shakti. Realitatea esenţială este însă una şi
aceeaşi".
Puterea transcendentă a lui Shiva este reprezentată de noaptea eternă ( vidul
beatific ) în care totul se resoarbe ( "adoarme" ). În calitate de principiu esenţial
( cauză absolută ) a timpului etern şi absolut, Shiva este de fapt în afara Universului
manifestat. El reprezintă acel misterios "Dincolo".
Shakti este realitatea energetică esenţială complementară lui Shiva.
Dumnezeu este, în aspectul său imanent de Shakti, prezent în fiecare atom al
Universului.
Shakti, Suprema Energie Manifestatoare este esenţa ultimă a Universului.
Shakti înseamnă putere, forţă a naturii, energie. Ea este energia primordială,
aspectul dinamic al lui Dumnezeu, forţa de realizare a lui Brahman, vitalitatea care îi
permite lui Brahman să creeze totul, să menţină sau să păstreze totul, să facă să
dispară totul. Graţia lui Shakti în fiinţa umană – trezirea, amplificarea, acumularea,
transmutarea şi sublimarea diferitelor aspecte sau manifestări specifice ale lui Shakti
– este indispensabilă pentru a putea înţelege gradat dimensiunea transcendentă a lui
Dumnezeu. Tantrismul se interesează de conştientizarea şi integrarea lui Shakti în
fiinţă. În fiinţa umană, expresia cel mai uşor sesizabilă a lui Shakti este dinamismul
sexual, pulsiunea amoroasă sau libidoul.
Shakti înseamnă putere născătoare, energie şi ea reprezintă aspectul creator
primordial, fundamental al Macrocosmosului. Shakti este forţa care animă toate
fiinţele şi toate lucrurile. Ea dă viaţă prin energia ei universului. Întregul
Macrocosmos este manifestarea lui Shakti. Ea este uterul misterios din care toate
2
lucrurile şi fiinţele iau naştere şi în care ( înainte de Suprema Eliberare ) totul se
întoarce. Shakti nu este numai misterioasa sursă a vieţii, ci totodată ea este
adevăratul pământ ce crează totul şi consumă totul.
Kundalini există pretutindeni în Univers. Materia, viaţa, conştiinţa şi
supraconştiinţa nu sunt decât diferite grade, care prezintă diferite frecvenţe de
vibraţie, ale revelării Ei.
Bhairava Yamala Tantra : "Ea este însăşi pura Lumină Transcendentă. Din
pura lumină a Supremei Mame Divine, Para Shakti se nasc toate lucrurile şi fiinţele
create".
Devi Upanishad : "Eu, Shakti sunt în realitate însuşi Brahman. Din mine a luat
fiinţă întreaga lume, substanţa primordială şi Conştiinţa Cosmică, Vidul Beatific şi
Plenitudinea. Eu sunt atât beatitudinea cât şi lipsa beatitudinii, cunoaşterea şi
ignoranţa sunt amândouă Eu Însămi. Eu sunt cele 5 elemente şi ceea ce este diferit de
ele. Eu sunt întreaga lume. Eu sunt Veda ca şi tot ce este diferit de acesta. Deasupra,
dedesubt şi pretutindeni sunt Eu".
Pentru şcoala Trika din Kashmir, principiul creator este Vimarsha, "lumea în
uterul ei". Calitatea principiului vieţii este Spanda, vibraţia creatoare. "Atunci când
Shakti se expansionează sau se deschide, universul întreg capătă viaţă, iar de îndată
ce ea se adună sau se strânge în sine, universul în întregime dispare ca manifestare,
procesul fără sfârşit al autodeschiderii şi autoînchiderii sale fiind totdeauna ceea ce
crează universurile nenumărate.
Shakti alternează astfel ciclic la nesfârşit între faza manifestării şi cea a
disoluţiei sau reîntoarcerea în potenţial, Pralaya. În momentul disoluţiei cosmice,
universul se retrage din nou în Shakti, totul repliându-se spre interior.
Shakti este cunoscută de asemenea ca Svatantrya, însemnând independenţă sau
libertate, deoarece, cu excepţia Supremului Absolut, Dumnezeu, existenţa ei nu
depinde de nimic exterior, sau ca Vimarsha care înseamnă că ea este toate lucrurile şi
fiinţele în acelaşi timp.
Shakti este esenţa ce există imediat după Dumnezeu şi este privită ca
fundamentală, deoarece toate obiectele şi fiinţele posibile sunt latente şi pot fi
manifestate numai prin uterul ei. Acestea nu au niciodată o viaţă separată de Shakti,
iar sub orice formă ar exista ele sunt doar atribute ale Ei.
Devi Bhagavatha : "În momentul disoluţiei finale, Eu ( Shakti ) nu mai sunt
nici bărbat, nici femeie, nici neutră". Ea devine lipsită de forme şi atribute în acest
ultim aspect al realităţii.
Ramakrishna : "După distrugerea Universului, la sfârşitul marelui ciclu
temporal, Mama Divină , forma feminină creatoare a lui Brahman, adună laolaltă
toate seminţele necesare următoarei Creaţii. După Creaţie, însăşi Puterea
Primordială, Kali stăpâneşte în mod direct Universul. Ea crează acestă lume
fenomenală şi apoi se infuzează în toate elementele ei. În Veda, procesul creaţiei
3
lumii este asemuit cu un păianjen care îşi ţese pânza. Păianjenul îşi crează pânza din
el însuşi şi apoi rămâne în ea. Dumnezeu este conţinătorul Universului şi totodată El
este permanent conţinut în acesta".
Kali nu este doar o rudă de-a ta. Ea este chiar Mama ta.
Iată cum descrie Ramakrishna experienţa sa personală a Conştiinţei Cosmice :
"Mama Divină mi s-a revelat că Ea este totul. Ea mi-a arătat că totul este plin de
Conştiinţă Divină. Imaginea ei era Conştiinţă, altarul era Conştiinţă, vasele cu apă
sfinţită erau Conştiinţă, pragul uşii era Conştiinţă, podeaua de marmură era
Conştiinţă – totul atunci mi s-a revelat ca fiind Conştiinţă. Percepeam atunci totul,
toate lucrurile, toate fiinţele, ca fiind îmbibate de o copleşitoare fericire ce reverbera
în întregul Univers. Am văzut apoi un răufăcător, dar am realizat extaziat că
percepeam chiar şi în el vibrând Puterea Mamei Divine. Tocmai din această cauză,
eu am dat atunci unei pisici să mănânce din mâncarea care trebuia oferită ca ofrandă
Mamei Divine. Percepeam cu o claritate uluitoare cum Kali, era şi devenise totul,
fiind până şi acea pisică".
"Dintr-o dată Mama cea binecuvântată mi s-a revelat. Instantaneu, clădirile,
templul şi toate celelalte lucruri şi fiinţe au dispărut privirii mele, şi în locul lor nu
mai vedeam decât un infinit şi extraordinar Ocean strălucitor de Conştiinţă. Oricât de
departe putea privi ochiul, valurile orbitoare ale acestui Ocean de lumină se
năpusteau asupra mea din toate părţile cu un zgomot teribil şi în final au ajuns să mă
cuprindă cu totul ! Extaziat, nu-mi mai puteam relua respiraţia. Eram inundat şi
copleşit de această precipitare extatică şi am căzut atunci la sol, intrând în starea de
Conştiinţă Cosmică. Ce s-a întâmplat în timpul acesta în lumea exterioară, nu ştiu ;
dar ceea ce pot spune este că în mine era un continuu şi imens şuvoi de fericire
nediluată, mereu reînnoită şi simţeam în toată fiinţa mea prezenţa Divinei Mame
Kali".
"Câtă fericire poţi găsi într-o relaţie sexuală instinctuală, animalică ?
Realizarea plenară a lui Dumnezeu îţi oferă de 10 milioane de ori mai multă fericire
care, spre deosebire de cealaltă, durează la nesfârşit".
Atunci când omul şi-a creat o legătură specială cu Kali, Kali nu mai este deloc
doar o banală imagine într-un templu. Prezenţa ei divină umple mai mereu fiinţa
respectivului om. Într-un fel sau altul, toate religiile indică diferite metode de punere
în inefabilă legătură cu Dumnezeu. Cu toate că metodele pot să difere, rezultatul este
în final aproape acelaşi.
Ramakrishna : "Eu sunt instrumentul, iar Kali este operatorul. Eu sunt
casa, iar Ea este locatarul. Eu sunt căruţa, iar Ea este căruţaşul. Eu mă mişc
exact aşa cum Ea mă mişcă ; vorbesc exact aşa cum Ea vrea să vorbească prin
mine".
Oare nu acelaşi aspect îl afirmă orice creştin când spune : "Doamne, facă-se
voia Ta prin mine" ?
4
Abrahim Khan : "Pentru a-i aparţine Ei cu adevărat, fuzionând astfel cu
Dumnezeu în totalitate, omul trebuie să-şi dăruiască nu numai mintea, ci chiar
şi pe el însuşi în întregime. Fiecare aspect al fiinţei umane trebuie să se afle în
serviciul Ei ( să devină releul ei ) pentru ca această fiinţă să fie una cu
Dumnezeu Tatăl. Numai cel care este devotat cu adevărat poate fi conştient de
Prezenţa Divină şi poate deveni un releu prin care Ea, ca putere divină, ajunge
să se manifeste".
Ramprasad : "Sufletul individual nu poate fi unit cu Dumnezeu
( ParamaShiva ), sau altfel spus nu se poate identifica cu Dumnezeu fără ajutorul lui
Kundalini. Kundalini este mediatorul dintre Jivatman ( sufletul individual ) şi
ParamaShiva ( sau ParamAtman ), deşi Ea, Kundalini Shakti nu este deloc diferită de
ParamaShiva".
Conform Vedantei, eliberarea spirituală constă în reintegrarea sau fuziunea, –
fără pierderea identităţii proprii – sinelui individual ( Jivatman ) cu Sinele Suprem
Transcendent ( ParamAtman ).

MAHA VIDYA
Marile Puteri Cosmice sunt divinităţi de cel mai înalt ordin, a căror autoritate
îşi are izvorul în Suprem şi al căror rol este de a guverna diferitele sfere ale Creaţiei.
Ele au însărcinări supreme cosmice pe lângă Divinitatea Cosmică Absolută, fiind
totodată faţetele Adevărului Unic, cele 10 aspecte dominante ale personalităţii
fascinantei Mame Divine Supreme. Infinita Mamă unică este descrisă ca având 10
mari personalităţi distincte, manifestări distincte ale Conştiinţei Supreme
De îndată ce omul s-a orientat cu toată fiinţa către Divinitatea respectivă,
aceasta ia asupra ei sarcina ghidării telepatice a aspirantului. Acest fapt este
caracteristic pentru aceste Maha Vidya.
Cel care realizează fuziunea în planul sferei de forţă şi contactul telepatic cu
Marea Putere Cosmică, devine identic cu Ea în puterea ei distinctă, în forţa ei
nesfârşită, în energia ei irezistibilă prin intensitatea câmpului de sugestie, în
frumuseţea ei tulburătoare, în fericirea ei îmbătătoare, în pacea ei adâncă şi armonia
ei deplină. Toate acestea sunt posibile datorită capacităţii de canalizare specifică
omului.
La început, prin acordare telepatică, energia focarului de corespondenţă din noi
începe să se mărească, determinând un analogic câmp de forţă în fiinţa noastră.
Sentimentul comuniunii telepatice cu respectiva sferă de forţă a Puterii Cosmice
apare vag. Apoi, punctul de corespondenţă devine un focar activ ce primeşte
satisfăcător energia în aflux continuu de la respectiva Forţă Cosmică revelată.

5
Aceasta face ca aura noastră să se mărească, sfera de influenţă benefică determinând
reacţii spontane asemănătoare cu starea noastră asupra celorlalţi.
Sfera de putere a forţei cosmice cu care ne aflăm în comuniune telepatică
devine o realitate vie. Ecoul resimţit în fiinţa noastră este uimitor prin gama de stări
catalizate distinct de respectiva sferă de forţă în planul conştiinţei. Pentru aceasta,
atenţia trebuie să fie focalizată permanent atât asupra noastră cât şi în jurul nostru
pentru a remarca efectele generate de fiinţa noastră în comuniune telepatică,
integrată ca releu asupra celorlalţi, care vor avea atitudini şi reacţii net modificate
sub influenţa puterii emanate prin noi.
Prin conştientizarea respectivei Forţe Cosmice, are loc punerea la unison,
gradată, la nivelul focarului corespondent sau acordarea telepatică ce va determina
un aflux mărit, suplimentar, de energie subtilă distinct modulată în aura noastră, care
va produce efecte precis sesizabile, nu numai în propria noastră fiinţă ci şi în afara
noastră, provocând o clar perceptibilă sferă sau câmp de influenţă benefică asupra
celorlalte fiinţe umane care vor începe să acţioneze la unison cu influenţa percepută
de noi înşine.
Astfel, atât existenţa cât şi sfera gigantică de forţă şi influenţă a respectivei
Mari Puteri Cosmice cu care începem să ne aflăm într-o din ce în ce mai intimă
comuniune telepatică este dublu confirmată : o dată în propria noastră fiinţă şi a doua
oară prin reacţiile modificate ( dar la unison cu starea noastră ) ale celorlalţi oameni.
Vom trece acum la studiul detaliat al celor 10 Maha Vidya. Pentru a înţelege
cât mai bine acest aspect, vom porni de la o analogie semnificativă.
În fiecare zi, vedem crepusculul dizolvându-se gradat în noapte. Ora celui mai
adânc întuneric este momentul cel mai îndepărtat de lumina zilei. Dacă comparăm
ciclul unei zile cu ciclurile cosmice, miezul nopţii universale macrocosmice, Pralaya,
este, analogic vorbind, momentul tăcerii absolute asupra căreia domneşte
incontestabil şi suveran puterea universală a distrugerii, puterea transcendentă a
Timpului, Maha Kali.
Întregul ciclu al existenţei, întocmai precum acela al zilei şi nopţii, poate fi
împărţit în 10 aspecte principale, în legătură cu cele 5 aspecte fundamentale ale lui
Shiva, precum şi cu cele 5 aspecte fundamentale ale lui Shakti, unite laolaltă precum
ziua cu noaptea.
Cele 10 aspecte ale ciclului timpului sunt concepute ca un rezumat analogic al
Creaţiei, al tuturor stadiilor de existenţă, a tot ceea ce poate fi cunoscut. Acestea sunt
cele 10 aspecte fundamentale ale Puterii lui Dumnezeu. A le cunoaşte profund prin
fuziune şi rezonanţă echivalează cu a cunoaşte misterul ultim al Universului, pentru
că ele reprezintă energiile supreme ale Creaţiei, întregul Macrocosmos nefiind
altceva decât expresia lor exterioară.

6
Aceste 10 Energii Supreme Macrocosmice sunt izvozul esenţial a tot ce poate
fi cunoscut şi totodată reprezintă diversele aspecte ale nopţii divine. Prin intermediul
simbolismului acestora transpare întregul tablou al devenirii noastre.

KALI
Conştiinţa Supremă este Eterna şi Unica Realitate ultimă. La început, ea
susţine în ea esenţa tuturor lucrurilor, nefiind afectată de Timp.
Creaţia începe prin expansiunea acestui Spirit Atemporal, care scoate la lumină
tot ce era conţinut în el în mod implicit. Această expansiune a Supremului, această
obiectivare pornind de la starea subiectivă iniţială, măsurată prin succesiune, mişcare
şi eveniment o numim Timp, Kala.
Timpul îşi animă în creaţie un triplu statut, astfel încât fiinţele create au
experienţa relativă a Timpului ca trecut, prezent şi viitor. Experienţa este relativă,
trecutul fiind ceea ce odată era prezent, prezentul - ceea ce mai înainte era viitor,
viitorul - ceea ce va deveni prezent şi, cu trecerea timpului, trecut.
Există deci o moşcare continuă, un Timp secvenţial care este un continuum
indefinit de părţi aparent distincte. Iar aceste părţi, demarcaţii distincte în decursul
desfăşurării succesive, sunt caracteristica Timpului. Acestei caracteristici, oamenii i-
au dat numele de Moarte. Iată de ce – în limba sanscrită – Moartea este denumită şi
Kala. Stăpânul Morţii poartă şi numele de "Yama", cel ce restrânge, el restrânge în
timp mişcarea continuă, "Antaka" sau "Kritanta", cel ce determină sfârşitul, sau chiar
"Dharma", legea acestei creaţii schimbătoare.
Aurobindo : "Există o necesitate fundamentală a naturii umane, o ţintă
esenţială a vieţii întrupate - aceea de a căuta experienţa infinită pornind de la o bază
finită ; şi întrucât forma, baza, prin însăşi natura ei, limitează posibilitatea de
experimentare, acest lucru se poate face doar prin dizolvarea sau topirea în
nemărginire a formei şi prin căutarea de noi forme infinite. Căci sufletul, odată
limitat prin localizare într-un moment şi un loc dat, este împins de principiul
succesiunii nesfârşite să-şi caute iar infinitatea originară, adăugând un moment după
altul şi acumulând o anumită experienţă - Timp pe care o numeşte trecutul său ; în
acest Timp el se mişcă prin locuri şi momente succesive, acumulări succesive de
cunoştinţe, inteligenţă, plăcere, bucurie, experienţe sau vieţi succesive şi pe toate
acestea el le ţine pentru totdeauna în memoria lui sub- sau supra-conştientă, care
poate fi asimilată cu depozitul de acumulări trecute în Timp. Pentru acest proces,
schimbarea continuă a formei este esenţială. Iar aceasta este însăşi legea Morţii.
Aceasta este deci necesitatea şi justificarea Morţii, nu ca negare a Vieţii, ci ca
un proces necesar al continuităţii Vieţii ; moartea este necesară pentru că schimbarea
eternă a formei este singura nemurire la care poate aspira substanţa vie finită, iar

7
schimbarea eternă - singura nemurire accesibilă oricui, pe care o poate atinge
conştiinţa limitată închisă în trup. Dar această schimbare a formei nu poate fi lăsată
să rămână doar o simplă reînnoire a aceleiaşi forme-tip constituită în viaţa noastră
corporală dintre naştere şi moarte ; căci fără o introducere a conştiinţei individuale în
noi forme şi în noi circumstanţe de timp, spaţiu şi mediu înconjurător, dobândind
astfel variaţia necesară experienţei infinite, gigantice pe care o cere însăşi natura
existenţei în Timp şi în Spaţiu, nu se poate realiza într-adevăr infinitatea. Şi doar
procesul Morţii, prin disoluţia şi devorarea vieţii de către viaţă, doar absenţa
libertăţii, constrângerea, lupta, suferinţa, face ca acestă necesară şi salutară
schimbare să apară cu atât mai teribilă şi de nedorit mentalităţii noastre muritoare.
Sentimentul de a fi devorat, umilit, sfărâmat, dizolvat, distrus, anihilat sau forţat din
afară este însăşi împunsătura Morţii, pe care nici chiar credinţa într-o supravieţuire
personală în eternitate, dincolo de moarte, nu o poate îndepărta cu totul".
Existenţa este devorată de Timp şi moartea este punctul terminus al vieţii.
În peregrinările sale prin labirintul dătător de experienţe infinite ale vieţii, la
fiecare pas, în fiecare moment, omul este pândit de umbra dătătoare de groază a
morţii, şi toate înaltele lui scopuri sunt viciate de ameninţarea acestui sfârşit tragic.
Moartea pândeşte la tot pasul, prin intermediul timpului necruţător, ca o fiară
flămândă, devorând întreaga creaţie, neiertând pe nimeni care se complace în
oceanul dizolvant al efemerului. Lumea este în continuă devenire, transformare, iar
reacţia noastră în faţa vieţii depinde de modul în care privim schimbarea : în faţă, în
direcţia de mers, înspre ceea ce va veni şi ne va aduce viaţa, sau în spate, înspre ceea
ce a fost, ceea ce am pierdut, în direcţie opusă mersului, a privi în urmă, a vedea doar
pierderile. Viaţa dă şi ia încontinuu, vine şi pleacă, reacţia noastră la ea depide de
punctul nostru de vedere, depinde pe care direcţie suntem axaţi, înspre viitor sau
înspre trecut.
Miliardele de momente ale trecerii Timpului în trecut, prezent şi viitor se
perindă într-o simultană succesiune rapidă. Kali este pentru prezent Moartea
devoratoare, ucigaşul nemilos.
Kali este Timpul transformator, schimbarea, mişcarea. Calitatea ei de a fi
neagră este a timpului, timpul preparator al nopţii ce se află înaintea zorilor.
Ea reprezintă în eternitate principiul spiritual evolutiv iar acţiunile ei cosmice
sunt menite să servească atingerii beatitudinii în urma desfăşurării gradate a divinelor
posibilităţi.
Proiecţia lui Kali în corpul uman se află în vaginul unei femei vitale şi
frumoase.
În corp, Kali este Kundalini, ce se exprimă prin forţa creatoare şi sexuală
Pranică. Corpul şi spiritul sunt intim legate prin forţa dătătoare de viaţă, vitalul, al
cărui simbol exterior este fluxul respiraţiei, inspiraţia şi expiraţia, clipă de clipă.

8
Vitalul sau forţa creatoare Pranică în individ este o replică a forţei Pranice în cosmos,
mişcarea în succesiunea-Timp care este Kali.
Metoda cea mai accesibilă de comuniune cu Kali constă în unirea conştiinţei
cu fluxul inspiraţiei şi al expiraţiei. Într-un timp destul de scurt, omul realizează că
există o mare diferenţă între a respira involuntar tot timpul şi a respira conştient,
măcar pentru un anumit interval de timp. Unindu-şi conştiinţa, ceas de ceas, cu
inspiraţia şi expiraţia, omul devine încetul cu încetul tot mai conştient de forţa
Pranică ce în interiorul fiinţei sale îl susţine şi apoi focalizează expansiunea
conştiinţei către marea forţă Pranică cosmică, care este Kali.
Cuvântul sanscrit Kala înseamnă atât "moarte" cât şi "timp". Totul, în lumea
fenomenală, se află sub scavia timpului. Când timpul existenţei unei fiinţe s-a
încheiat, energia sau puterea ( Shakti ) acelei fiinţe pleacă, se retrage şi se separă
definitiv de învelişul ei material, iar despre respectiva fiinţă se spune că moare. Cu
alte cuvinte, moartea este capătul sau sfârşitul temporal al forţei vitale, Prana.
Materia nu este nici creată, nici distrusă : ea doar îşi schimbă neîncetat forma.
Moartea nu este prin urmare decât schimbare sau transformare. Kali este energia
cosmică fundamentală a acestei neîncetate transformări evolutive, transformare ce
este indispensabilă permanentei reînnoiri a energiei vieţii, forţa subtilă Pranică,
precum şi creşterii spirituale.
Ataşamentul faţă de formele materiale produce teama de moarte. Pentru cei
ignoranţi, egoişti şi răi, care sunt puternic ataşaţi de corpul fizic, Kali este feroce şi
teribilă, dar pentru ceilalţi Ea este blândă şi plină de graţie, ajutându-i prin acţiunile
ei transformatoare să se elibereze de tendinţele inferioare demoniace şi satanice.
Corpul fizic este strict dependent de Prana, energia subtilă vitală ce curge
permanent prin cele două canale energetice principale, polar opuse, Ida şi Pingala,
Yin şi Yang, (–) şi (+). Aceeaşi energie care în fiinţa individuală este percepută ca
vitalitate subtilă şi suflu vital, se manifestă la nivel cosmic ca timp, mişcare ciclică
sau frecvenţe de vibraţie. Prin controlul Pranei, omul se eliberează din sclavia
timpului. Ida şi Pingala, curenţii energetici lunar şi solar, îl menţin înlănţuit în
ciclurile temporale şi crează astfel în el teama de moarte. Sushumna însă transcende
timpul. Atunci când energia subtilă esenţială, Prana este adusă prin canalul median,
Sushumna, forţele complementare înrobitoare în ciclurile timpului, Ida şi Pingala
sunt paralizate, iar Kundalini se trezeşte şi se înalţă. Astfel omul transcende în pura
regiune a Eternităţii Divine, dincolo de conştiinţa limitată de timp, acolo unde,
datorită Nemuririi, nu mai există teama de moarte.
Atunci când nu mai există creaţie, nici Soare, nici Lună, nici planete şi nici
Pământ, şi când întunericul este învăluit în întuneric – Pralaya –, atunci Mama
Divină Transcendentă, de dincolo de forme, Maha Kali, Suprema Energie Divină,
este indisolubil unită în eternitate cu Maha Kala, Absolutul.

9
Ceea ce există chiar şi atunci când timpul este transcens, noaptea eternă a păcii
şi fericirii nemărginite – MahaRatri –, este numită tot Kali. Şi tot ea este cea care îl
împinge pe Shiva, Marele Stăpân al Universului în următorul ciclu al creaţiei. Pe
scurt, putem spune că Marea Kali reprezintă o anumită putere a lui Dumnezeu în
toate aspectele sale.
Energia timpului se manifestă ciclic. Un ciclu cosmic are 4 perioade ( Yuga )
şi este numit MahaYuga ; el durează 4.320.000 de ani ; 1.000 de MahaYuga
reprezintă o zi din viaţa lui Brahma, care vede creaţia lumii în dimineaţa acestei zile
şi disoluţia ei ( Pralaya ) seara. Un Brahma trăieşte 100 asemenea ani, după care el
însuşi se dizolvă ( trece în nefiinţă ) timp de un alt asemenea secol al lui Brahma,
MahaPralaya, pe durata căruia nimic nu există în afara Transcendenţei Divine şi a
Spiritelor care au realizat Transcendenţa Divină, până când marele ciclu începe din
nou.
Starea de somn profund se aseamănă într-o anumită măsură cu liniştea absolută
care se răspândeşte pretutindeni atunci când Universul este resorbit în Sursa lui
esenţială ( Dumnezeu ), iar toate formele şi toate fiinţele care nu au atins încă
desăvârşirea îşi găsesc somnul etern în sânul nopţii universale fără limite, Pralaya.
Ca energie esenţială a Timpului, Kali este cauza devenirii şi schimbării
universale şi, ca atare, ea consumă toate lucrurile şi fiinţele. Toate fiinţele şi toate
lucrurile ajung la ea în final. În Kali sunt absorbite astfel toate dorinţele şi speranţele
noastre, familia, legăturile sentimentale, prietenii noştri, posesiunile sau succesele cu
greu dobândite în afaceri, etc. Ca timp etern şi complet detaşat, ea confruntă omul cu
penibilele lui ataşamente egoiste şi limitări, înghiţindu-le în final pe toate şi creându-
le din nou şi din nou ( dacă fiinţa în cauză încă nu şi-a asimilat respectivele "lecţii"
spirituale ) într-o formă diferită şi într-un timp diferit.
Kali este devoratoarea Timpului ( Kala ). Fiecare ciclu mai mic este înghiţit de
unul superior ; secunda este înghiţită de minut, minutul de oră, ora de zi, ziua de an ;
anul dispare într-o epocă, Yuga, care la rândul ei este consumată de un ciclu, şi aşa
mai departe, până când, în final, marele ciclu al vieţii şi disoluţiei lui Brahma este în
întregime înghiţit de Mama Kali.
Kali mai este adorată de asemenea şi ca Adya Shakti, Energia Creatoare
primordială, Eternul Început al tuturor lucrurilor.
După marea disoluţie unuversală, Maha Pralaya doar Kali mai rămâne, alături
de cele 9 Mari Puteri Cosmice, ca Energie Creatoare nemanifestată, într-o stare de
putere potenţială, supremă, ce este numită Shakti sau Eternul Feminin Transcendent.
Indiferent ce am făcut sau încă nu am făcut în trecut, ignorând perspectivele
viitorului probabil, ACUM, numai ACUM, în această CLIPĂ, putem acţiona, putem
transforma ceva ACUM, în acest Etern Prezent îl putem realiza ORICÂND pe
Dumnezeu.

10
TARA
Tara este supranumită "Puterea cosmică infinită care salvează". Ea emană,
printre altele, de la Absolut, compasiunea sau infinita milă divină. Prin intermediul
lui Tara se manifestă graţia lui Dumnezeu în întregul Macrocosmos pentru cei care o
merită.
În sanscrită, cuvântul Tara vine de la rădăcina Tr, a traversa, a-i ajuta pe alţii să
traverseze, stea ce străbate spaţiul şi îndeplineşte rolul de lumină călăuzitoare pentru
cei care sunt în pericol să se rătăcească.
Tara mai era frecvent invocată pentru accelerarea procesului de înţelegere,
asimilare şi învăţare.
Când Absolutul Transcendent, din proprie voinţă, vrea să se manifeste, se
produce instantaneu o străfulgerare, o expansiune, o dilatare, o pulsaţie. Această
vibraţie macrocosmică primordială, Adya Spanda, provoacă la rândul său o serie de
vibraţii care iau mai întâi forma sunetului, Nada, precursor al creaţiei tuturor
obiectelor şi fiinţelor. Pe acesta Veda îl numeşte Nitya Vak, Cuvântul Etern,
Akshara, reprezentat de sunetul subtil fundamental, AUM.
Aurobindo : "Rădăcină a tuturor sunetelor subtile potenţial creatoare ale
Logosului, AUM este unica formulare universală a energiei subtile a sunetului şi
cuvântului, cel ce le conţine şi este totodată sumum-ul lor. Izvorând toate din AUM,
celelalte sunete subtile sunt simple dezvoltări ulterioare. Orice cuvânt, orice gând,
obiect sau fiinţă sunt o înflorire a marelui sunet fundamental AUM. Manifestat mai
întâi în puterea supraconştientă, AUM este întotdeauna izvorul suveran, sămânţa
esenţială, rădăcina lucrului şi a ideii, a formei şi a numelui. AUM este manifestarea
Supremului intangibil, Unitatea originară, Misterul existent în sine, dincolo de timp,
şi care totodată transcende orice manifestare".
AUM este în întregime integrat în sfera puterii lui Tara.
Tara este prin urmare intim asociată cu sunetul subtil primordial, Nada
Pasyanti Vak sau Cuvântul ce precede apariţia creaţiei, sunetul subtil-substanţă,
quintesenţa tuturor sunetelor, sursa vorbirii.
Tara integrează deci în sfera ei infinită de forţă sunetul subtil AUM, expresia
esenţială a Logosului ce conduce Creaţia pe cărarea hărăzită ei, acordând
cunoaşterea ultimă, eradicând rapid ignoranţa şi conducând aspirantul de la nefiinţă
spre Fiinţa Eternă, de la întuneric la lumină, de la moarte la nemurire.
Ugra Tara deţine vibraţia primordială ce tulbură imobilitatea începuturilor. În
sfera ei de putere se manifestă sunetul subtil de forţă AUM ce agită liniştea
neclintită. Tantra afirmă că ea strânge neobosită toată ignoranţa din cele 3 lumi în
cupa sa şi o distruge apoi fulgerător, prin infinita ei compasiune divină.

11
Nila Sarasvati este puterea magică, fermecătoare prin forţa sa de evocare a
cuvântului, ce străbate spaţiul plin de tenebre, lumina cunoaşterii, ce străpunge
întunericul penibil al ignoranţei ce ne menţine în suferinţă.
Ekajata reprezintă acel aspect al Puterii Cosmice având părul de pe cap strâns.
Aceasta semnifică faptul că toate vibraţiile şi energiile împrăştiate ale sunetului sunt
aici constant canalizate în actul creaţiei. Ea nu este deloc Muktakesi, cu părul
desfăcut, cu energiile împrăştiate haotic, ci Ekajata, cu forţele focalizate şi
concentrate în actul pozitiv al creaţiei.
Mantra acestei Puteri Cosmice conţine în ea integral Akshara, AUM.
Aurobindo : "Mantra AUM conduce la simţirea directă a Unităţii conştiinţei
Macrocosmice, prezentă în toate lucrurile şi fiinţele materiale şi ne deschide
conştiinţa către Supremul transcendent eliberat sau, cu alte cuvinte, detaşat de
întreage existenţă cosmică".
Pentru o deplină comuniune cu Tara este recomandată tăcerea absolută pentru
anumite perioade de timp, precum şi spunerea adevărului. Neadevărul anulează
fuziunea inefabilă cu Tara, întrerupând comuniunea telepatică cu sfera subtilă de
putere a acesteia. Pentru realizarea lui Citra, omul trebuie să primească total detaşat
atât lauda cât şi ocara.
Tara este puterea Embrionului de aur, Hiranya Garba ; ea este prima localizare
cosmică de la care lumea porneşte şi se dezvoltă. "Tara apare în imensitatea cosmică
infinită ca prima localizare a energiei, ca o sursă esenţială de lumină, ca o stea, ca un
focar de iradiere. Această lumină reprezintă natura originară, manifestarea primară a
gândirii. Ea este cea care prin puterea sa crează, hrăneşte şi iubeşte lumea, care
susţine Universul. Tara este energia supremă a milei divine, corabia prin care
oceanul lumii poate fi uşor şi repede traversat". Tara înseamnă "cea care ajută fiinţa
umană să treacă pe malul celălalt".
În ciclul zi-noapte, Steaua Tara reprezintă începutul aurorei, prima dorinţă,
primul semn al foamei ce apare inevitabil după calmul somnului, după domnia lui
Kali. Tara stăpâneşte deci intervalul de la miezul nopţii până la primele lumini ale
zorilor.
"Ea este marele vid beatific, steaua gigantică din care totul a fost format
treptat.
Ea emite strigătul subtil de luptă, mantra HUM care alungă demonii şi spiritele
infernale. În aspectul ei calm ea crează lumile, în aspectul terifiant ea devorează
lumile corupte sau descompuse.
La Maha Pralaya dispar doar cele 6 Loka şi locuitorii lor, zeii şi Brahma însuşi.
Rămân eterni, nemuritori şi neafectaţi numai aceia din cea de a 7-a Loka, care au
atins suprema eliberare finală care le conferă eternitatea şi care au trecut prin
eliberarea ultimă dincolo de sfera cauzală, fiind intim fuzionaţi cu Dumnezeu, cum
ar fi Iisus, Ramakrishna, etc.
12
TRIPURA SUNDARI
Tantra concepe Supremul sub aspectul său dual de Prakasha şi Vimarsha sau
Shiva şi Shakti. Supremul, ca Absolut Transcendent, este lumina esenţială, Prakasha.
Când se mişcă şi vibrează întru sine pentru a manifesta ceva, el este o reflectare,
Vimarsha, asupra lui însuşi. Această reflectare ia forma unui impuls, a unui îndemn,
a unei dorinţe, Kama. Dorinţa apare printr-o scindare în fiinţă şi este o parte, o
cuantă, Kala. Această cuantă de dorinţă a Supremului, Kamakala, este Tripura
Sundari.
El mai întâi a dorit, "voi fi diversitate spre manifestarea şi naşterea fiinţelor".
Dumnezeu se extinde, se sacrifică şi se dăruieşte pe sine în creaţie, iar apoi
doreşte să primească şi să oglindească Creaţia condensătă în esenţă, prin spirit,
înapoi în Sine. Această dorinţă îndreptată în două sensuri care alcătuiesc cercul
manifestării este fundamentul Iubirii, legătura sau cuprinderea beatifică,
însufleţitoare ce leagă creaţia în totalitatea ei de Creator.
Dragostea divină dăruieşte permanent totalitatea bucuriei oceanice şi a fericirii
pentru cel care este capabil s-o perceapă şi nu cere niciodată nimic în schimb.
Această Iubire infinită poate fi resimţită numai atunci când ne deschidem plenar
către ea.
Atât timp cât o fiinţă se mărgineşte iubind limitat, unilateral, egoist şi
raportând totul la ea sau doar la alţii, ea rămâne prizonieră. În clipa în care omul, prin
sublima şi divina iubire nemărginită, fuzionează plenar cu Dumnezeu, el este
eliberat.
Secretul antrenamentului spiritual pe această cale a adorării lui Sundari
este acela că mintea trebuie să devină un perfect instrument docil, servind fără
încetare scopurilor lui Dumnezeu. Numai atunci mintea fiinţei umane dăruite
lui Dumnezeu dobândeşte o putere binefăcătoare formidabilă şi nu va mai avea
o voinţă a sa proprie izvorâtă din limitare, egoism, vanitate, mândrie şi
ignoranţă. Voinţa lui Dumnezeu va fi mereu voinţa sa, iar aceasta va atrge după
sine o perfectă reuşită prin depăşirea cu uşurinţă a tuturor obstacolelor.
Adepţii tantrici explică creaţia ca o reînnoită actualizare a impulsului Dorinţei
primordiale a lui Dumnezeu ce dă naştere unei fulgerătoare vibraţii, Spanda, unei
oscilaţii primordiale, Nada, concentrându-se într-un punct focar Bindu şi devenind
apoi 3 Binduşi ce formează un triunghi cu vârful în jos ▼ care este sursa sau
matricea primordială, Yoni, a întregii manifestări.
Marea Putere Cosmică, Mama Supremă ce se manifestă sub un triplu aspect
este cunoscută ca Tripura sau Tripura Sundari. Ea este imanentă în orice triadă, în
cele 3 lumi, în cele 3 stări, cele 3 forţe, etc.

13
Totodată Ea transcende toate triadele, fiind o anume a patra, Turyam Samvid,
ce susţine, controlează, cuprinde şi transcende orice triadă. Tocmai din această cauză
Ea este cunoscută ca Tripura Sundari, Sundari cea imanentă în şi totodată
transcenzând orice triadă, Tripura.
Tripura Sundari este Tripura cea nesfârşit feminină şi uluitor de frumoasă. Ea
este Mama Iubirii perfecte şi a Dorinţei Divine, roşie intens, precum soarele la
răsărit. Tara este albă, iar Kali neagră.
Mantra ei are 3 părţi, Kuta. Prima Kuta este faţa ei, a 2-a este corpul ei de la
gât la şolduri, iar a 3-a este partea de sub şolduri. Prima Kuta este cunoscută ca
Vagbhava, sursa sunetului subtil creator, prima vibraţie ; a 2-a Kuta este Kamaraja,
regele iubirii, primordiala dorinţă de a oferi dragoste divină şi beatitudine ; a 3-a
Kuta este celebrată ca Shakti, forţa feminină realizatoare, prima activitate a oricărei
Mari Puteri Cosmice.
Conştiinţa umană se dilată gradat, în procesul comuniunii cu o Maha Vidya,
fiind alimentată cu energia subtilă a acesteia ce îi permite să realizeze infinitul.
Atunci când Sundari se supune manifestării energiei timpului, ea devine cele
15 diviziuni ale factorului Timp, cunoscute ca Tithi Nitya, care măsoară perioada de
emisie a energiilor subtile ale Lunii. Astfel cele 15 faze cosmice, Kalas ale Lunii, ce
reprezintă analogii evidente cu energiile subtile angrenate în cazul ciclului menstrual
la femei, formează mantra Panchadashi a lui Sundari. Cu un ultim sunet sămânţă
adăugat la sfârşit ea devine Shodashi mantra sau Sri Vidya mantra. Ea este în final
Luna Plină, Shodashi. Mantra din 15 litere a lui Sundari este formată din unele litere
aparţinând lui Shiva ♂ şi altele aparţinând lui Shakti ♀, iar ultima aparţine în comun
amândurora.
Proiecţia lui Sundari în corpul fizic este Soma Chakra, focarul de captare a
energiei Lunii mistice. Tot aici sunt aduse, după transmutare şi sublimare, energiile
sexuale. Soma Chakra este Suddha Sindhu, oceanul de nectar nemuritor, dătător de
beatitudine nepieritoare, marele centru de energie subtilă prin intermediul căruia
Supremul unic hrăneşte în mod fundamental fiinţa cu nectarul esenţial. Prin
intermediul lui Soma Chakra putem fuziona rapid cu sfera de forţă a lui Sundari.
Soarele este sursa esenţială de forţă vizibilă a Universului nostru fizic
imediat.Tot ce există pe întregul Pământ, materie, formă, gândire, etc. trebuie să-şi
caute izvorul de energie primordială în energia solară.
După auroră, după ora Stelei Tara, vine ara perfecţiunii lui Tripura sundari.
Tânărul soare a răsărit, el îşi arată acum forma perfectă, dar nu lasă încă să se vadă
nimic din colosala lui putere arzătoare. El apare extrem de plăcut, strălucitor,
benefic.

BHUVANESHVARI
14
Reprezintă experienţa directă a conceptului de Spaţiu. Kali este o manifestare a
Absolutului Divin ce îşi restrânge astfel durata existenţei. Bhuvaneshvari este propria
extensie zămislitoare a Fiinţei Supreme, conceptul viu şi dinamic de Spaţiu în
creaţie.
Tantricii concep cel mai adesea Supremul Absolut Transcendent ca fiind
Prakasha, lumina spirituală esenţială. Când acesta se pune în "mişcare" cu scopul de
a manifesta ceva în exterior, survine în final o inerentă delimitare, care atrage după
sine crearea spaţiului în care va avea loc desfăşurarea fenomenelor. Prakasha devine
astfel Akasha, Spaţiul în care va exista şi se va desfăşura manifestarea.
Prefixul "A" în sanscrită desemnează o anumită diminuare, o extindere care
este limitată sau care se produce gradat. Prakasha, lumina spirituală esenţială, îşi
impune astfel o limitare şi devine Akasha, Eterul misterios, mediul de mişcare a
luminii, Spaţiul primordial din care, ulterior, au venit la existenţă toate lumile.
Akasha este cunoscut şi ca Antariksha, aspect intermediar necesar manifestării, prin
care divinele posibilităţi infinite ce provin de sus sau de deasupra, sunt realizate ca
manifestări efective jos sau dedesubt.
"El a văzut perfect totul", spun Upanishadele. Această divină percepţie are
ulterior drept rezultat propria sa extindere ca Spaţiu, ca dimensiuni simultane de
manifestare.
Rezultatul percepţiei sale simultane şi totalizante este Cunoaşterea beatifică
profundă, Jnana Shakti, după cum Sundari este curent asimilată cu Iccha Shakti, forţa
absolută a Voinţei Supremului Divin.
Cuvântul sanscrit pentru sferă de manifestare sau lume este Bhuvana. Tocmai
de aceea, Marea Mamă a Spaţiului poartă numele de Bhuvaneshvari, stăpâna tuturor
lumilor şi tărâmurilor. În calitate de Akasha, Ea nu numai că crează lumile, ci
totodată le pătrunde, le susţine, le menţine şi le hrăneşte. Ea este forţa inefabilă
omniprezentă, firul sau urzeala misterioasă a întregii ţesături a creaţiei.
Rishii o numesc pe Bhuvaneshvari Anarva, cea fără cal sau lipsită de vehicul,
căci în fond ea însăşi este vehiculul prin care ceea ce este sus se traduce în ceea ce
este jos, potenţialităţile divine, infinite se proiectează în manifestări efective,
concrete în spaţiu sau reale.
Toate formele şi numele sunt posibile numai în măsura în care Supremul s-a
extins plenar ca Spaţiu. Spaţiul conferă o formă Celui fără de formă. A da formă
înseamnă a delimita. Spaţiul este corpul lui Brahman.
Un alt nume al Ei este Maya, de la rădăcina Ma, a măsura. Incomensurabilul
este astfel măsurat ca Spaţiu. Maya nu este doar o iluzie ; Ea este totodată marea
mamă a zeilor, Aditi, vasta conştiinţă infinită căreia îi stă în putinţă să se îmbrace şi
să se manifeste într-un număr infinit de forme şi fiinţe. Ea este astfel marea
împărăteasă a tuturor lumilor, Bhuvaneshvari, Spaţiul atotpătrunzător ce crează,
15
susţine, hrăneşte şi penetrează miriadele de lumi ce sunt – pentru toţi cei care nu au
atins încă eliberarea spirituală – la fel de reale şi de concrete ca şi Akasha, creatoarea
lor. Maya este Spaţiul delimitat şi cunoaştere (de)limitată.
------------------------------------------------------------------------------------------
Revelarea unui secret fundamental
Prin Maya, adevărul static al Fiinţei Divine esenţiale devine adevăr intrinsec al
fiinţei active, adică, din fiinţa în care totul este întreg, fără barierele conştiinţei
separatoare, răsare fiinţa fenomenală în care simultan totul sau întregul se află în
acelaşi timp prezent în fiecare parte şi, la rândul ei, fiecare parte există concomitent
în tot sau întreg, pentru a face să fie cât mai frumos jocul dintre o anumită existenţă
şi o altă existenţă, dintre o anumită conştiinţă şi o altă conştiinţă, dintre o anumită
fiinţă umană şi o altă fiinţă umană. Omul crede de obicei greşit că doar el este
cuprins în tot, dar totul nu este integrat în el.
--------------------------------------------------------------------------------------------
Bhuvaneshvari mai este numită şi Prakriti sau Natura activă în manifestarea
macrocosmică. Formele şi acţiunile ei îşi au însă izvorul în cosmicul Purusha.
Bhuvaneshvari este născătoarea tuturor lumilor, privirea divină – ochiul divin
figurat printr-un triunghi cu vârful în sus –, veritabilă extensie a Supremului Divin ca
Spaţiu, vasta conştiinţă infinită a fiinţei conştiente, numită Adati, puterea
nelimitabilului de a se limita şi manifesta în dimensiuni, lumi paralele, nume şi
forme, cunoscută ca Maya, forţa natură, Prakriti, energia dinamică a pasivului
Purusha.
Veda : "Bhuvaneshvari este Spaţiul infinit, este tot ceea ce s-a născut şi tot ce
urmează să se nască. Chiar şi pentru Timp, Spaţiul sau constrângătorul ( cel ce
delimitează ) este întotdeauna absolut necesar pentru tot ce s-a născut şi mai urmează
să se nască".
Într-adevăr, Kali şi Bhuvaneshvari, ca Timp şi Spaţiu, fac posibilă împreună
manifestarea numelor şi formelor. Bhuvaneshvari este Akasha, eterul, în vreme ce
Kali este Tanmatra sa : sunetul, vibraţia, forţa Pranică. Bhuvaneshvari joacă rolul de
manifestare a spaţiului şi aranjare a decorului pentru opera ce se desfăşoară în Timp
a lui Kali.
Kali dansează în tactul scurgerii Timpului în spaţiul-conştiinţă Cidambara.
Acest Ambara, Spaţiu, Akasha, este Sabha, curte sau adunare, unde sunt etajate toate
miriadele de lumi ale numelor şi formelor. Ambu înseamnă apele hrănitoare şi
dătătoare de viaţă ; Ambika înseamnă mamă ; Ambaka înseamnă tată, progenitor sau
total. Toate au aceeaşi rădăcină, a da viaţă, a susţine.
În microcosmosul fiinţei umane, Bhuvaneshvari este asimilată cu Plenitudinea,
cu Zona intermediară dintre materie şi spirit, unde se află tărâmul vitalului, care ni se
revelează în micul spaţiu Daharakasha de lângă inimă, focar din care îşi iau viaţă
fiinţele. Bhuvaneshvari locuieşte totodată în fiecare dintre noi, în micul spaţiu
16
misterios din inimă, Anahata Chakra, fiind mereu prezentă în orice fiinţă umană, în
vreme ce Kali dansează chiar în acest spaţiu în tactul Timp al enigmaticei sale forţe
Pranice. Sundari este imanentă – adică există şi acţioneză prin sine însăşi,
nedeterminată decât de cauza Divină Supremă exterioară ei – în lumi şi totodată ea
transcende complet lumile.
Bhuvaneshvari este foarte mult şi permanent prezentă în fiecare dintre lumi. Ea
este neîntrerupt însuşi Spaţiul ce alimentează, susţine şi conţine toate lumile. Ea nu
transcende complet cele 3 lumi şi nu acţionează de sus, de dincolo de planul mental,
precum Sundari.
Akshara, imuabilul ( care rămâne veşnic acelaşi, care nu se schimbă ), Nitya
Vak este Logosul Etern reprezentat de sunetul-sămânţă AUM. Mantra lui
Bhuvaneshvari, Bijakshara ( anumite bija-mantre cu totul speciale, imuabile, eterne,
inalterabile de procesul devenirii universului ) este numită cuta cea ascunsă a inimii ;
ea uneşte Daharakasha, micul spaţiu enigmatic din interiorul inimii – Anahata
Chakra – cu Brihat Akasha, vasta întindere a Spaţiului – Maha Anahata Chakra. Prin
mantra lui Bhuvaneshvari, Expansionata Mamă îşi face fulgerător cunoscută şi îşi
desfăşoară vastitatea sa în inimile fiinţelor create. În momentul comuniunii intense şi
profunde cu Bhuvaneshvari, inimile oamenilor obţin posibilitatea de a scăpa
fulgerător de posibilele limite ale formei şi ajung să se dilate, însetate de divina şi
beatifica îmbrăţişare a lui Bhuvaneshvari, în vastele imensităţi ale Macrocosmosului.
Maya este cunoaşterea delimitată în Spaţiu. Mantra lui Bhuvaneshvari
desemnează, de asemenea, o cunoaştere delimitată într-un mod particular,
cunoaşterea structurii Lumii şi a oricărei lumi, cunoaşterea unificată referitoare la
Dumnezeu şi la lume şi apoi cunoaşterea integrală referitoare la relaţia lui Dumnezeu
cu lumea şi sufletul. Mantra lui Bhuvaneshvari este astfel sunetul dătător de
cunoaştere asupra Spsţiului, cuvântul tainic generator de legătură, chemarea
enigmatică către Creator, ce tâşneşte din inima creaturii.
Bhuvaneshvari este Spaţiul misterios ce hrăneşte, conţine şi susţine toate
manifestările, suportul lor. Comuniunea profundă cu Ea asigură omului Pacea
paradisiacă de nezdruncinat, suportul fundamental sau temelia tuturor celorlalte
plenitudini spirituale inefabile ce se vor ivi la momentul potrivit, după o perioadă
adecvată de fuziune deplină cu sfera ei uriaşă de forţă. Pentru a obţine cât mai repede
această pace euforică, metoda fuziunii telepatice profunde cu sfera de forţă a lui
Bhuvaneshvari constă în lărgirea cât mai mult posibil a câmpului individual al
conştiinţei, sau, altfel spus, realizarea stării de extindere şi dilatare în imensitate cu
ajutorul mantrei ei. În această vastitate, în această extindere uriaşă a conştiinţei
proprii, Pacea divină coboară. O variantă a metodei constă în interiorizarea deplină
în zona inimii, la nivelul lui Anahata Chakra şi contemplarea atentă a micului spaţiu
Daharakasha.

17
"Întorcându-ne privirile către schimbările ce se petrec în lumea exterioară, ori
de câte ori vedem un obiect sau o fiinţă, ne putem indrepta atenţia spre spaţiul
misterios din noi, contemplând apoi de acolo obiectul sau fiinţa respectivă". Aceasta
duce gradat la experimentarea în propria noastră fiinţă a Scânteii Divine sau a
martorului Purusha – sau Atman.
Aurobindo : "Samkhya afirmă pluralitatea sufletelor şi existenţa lor
independentă ; în acest caz, coexistenţa lor este posibilă doar prin realizarea unităţii
în cadrul forţei Naturii macrocosmice a câmpului unificat al existenţei lor, Prakriti ;
dar chiar în acestă ipostază, coexistenţa este un fapt şi în final ea nu este altceva
decât o coexistenţă într-o singură Fiinţă. Spaţiul este extensia zămislitoare a acestei
Fiinţe ; este existenţa spirituală unică, cea care desfăşoară câmpul de acţiune al forţei
conştiente în propria sa fiinţă manifestată ca Spaţiu.
Este totuşi imposibil să cunoaştem propriul nostru mental fără a cunoaşte
totodată Supramentalul unic, propria noastră vitalitate, fără a cunoaşte profund şi
intim Viaţa în întregul ei, propriul nostru corp, fără a şti ce este de fapt Materia, căci
Lumea trăieşte permanent şi în noi şi prin noi".
Prin garţia acestei Mame Universale, Bhuvaneshvari, omul realizează că
corpul său este un mădular ( o parte ) necesar al Corpului Universal ( Totul ),
vitalitatea lui - o porţiune din forţa Pranică Universală, mintea lui - un fragment al
Minţii Universale şi spiritul lui nemuritor - parte şi parcelă importantă a Spiritului
Universal Etern. Am crezut până acum că noi trăim în Univers. Realizăm acum
extaziaţi că Tot Universul, Macrocosmosul trăieşte de asemenea, cu o intensitate
uimitoare în fiecare dintre noi ( în microcosmosul nostru ).
Odată ce au fost create cele 3 lumi, fizică, astrală şi cauzală, Universul fiind
acum copt, Sundari face loc lui Bhuvaneshvari.
Cu paradisiaca ambrozie făcută din subtila esenţă lunară, care este minunata
sămânţă a nemuririi, elixirul enigmatic al tinereţii fără bătrâneţe, Soma, Ea potoleşte
setea întregii lumi manifestate. Ea are grijă, dintr-un anumit punct de vedere, de cele
3 lumi, pe care permanent le hrăneşte cu misterioasa Soma.
Culoarea caracteristică a Ei este auriu strălucitor precum aurul topit.
Ea facilitează conştientizarea directă a altor "Spaţii" sau dimensiuni paralele
care există în alte planuri ale manifestării macrocosmice, diferenţiindu-se unele de
altele prin frecvenţa predominantă de vibraţie a energiei subtile a Spaţiului.
Prin urmare, Bhuvaneshvari face să existe ceea ce numim Spaţiu, care nu este
altceva decât o subtilă energie de bază a creaţiei.
Între energia subtilă a Spaţiului şi energia subtilă a Timpului există o strânsă
legătură şi nu este deloc întâmplător că în Teoria Relativităţii a lui Einstein, natura
spaţiului nu este niciodată definită în mod independent de cea a timpului.
Spaţiul şi timpul considerate împreună, ca un tot indisolubil, formează o
mărime invariantă. Variabilitatea proprietăţilor spaţiului şi timpului luate separat
18
sunt dependente de viteză, tot aşa cum proprietăţile geometrice ale spaţiului depind
de proprietăţile fizice ale materiei, de intensitatea câmpului gravitaţional al
sistemului respectiv.

TRIPURA BHAIRAVI
Upanishadele vorbesc despre 3 proiecţii ale Absolutului Divin Transcendent,
proiecţii precursoare ale Creaţiei. "El a dorit să devină o multiplicitate". Această
dorinţă primordială este Iccha Shakti, Tripura Sundari. A doua proiecţie este : "El a
văzut". Ea generează ceea ce este cunoscut ca Spaţiu, iar consecinţa ei este
cunoaşterea, Jnana Shakti, Bhuvaneshvari. A treia proiecţie este : "El s-a sacrificat şi
astfel s-a energizat". Acest Tapas este Kriya Shakti, Tripura Bhairavi.
Este numită Tripura, întocmai ca şi Sundari, fiindcă este imanentă în triadă,
având o existenţă triplă. Ea este flacăra ce arde mocnit în primul triunghi Mula
Tricona din Muladhara. În corpul uman, reşedinţa lui Bhairavi se află în Muladhara.
Ea este energia potenţială gigantică, Kundalini Shakti. Impulsionat de Bhairavi,
acestuia nu-i va trebui mult să se trezească şi să ţâşnească repede în sus, din Chakra
în Chakra, dezvăluind atunci vastele posibilităţi divine care fac efectivă nelimitarea
noastră. Căci pentru orice energie sau acţiune sunt permanent necesare două forţe de
semn opus şi complementare, cea pasivă (–) şi cea activă (+).
Bhairavi şi Sundari sunt faţa şi reversul aceleiaşi monezi unice. Amândouă
sunt Tripura, manifestate în triadă. Mantrele amândurora sunt compuse din 3
porţiuni, Kuta şi sunt cunoscute sub aceleaşi denumiri de Vagbhava, Kamaraja şi
Shakti. Bhairavi şi Sundari sunt cei doi poli ai fiinţei, Bhairavi fiind situată în
Muladhara iar Sundari în Sahasrara. Între ele, Kundalini Shakti completează
circuitul, atunci când este complet trezită.
Din rezervorul uriaş din Muladhara, în special la fiinţa care realizează
transmutarea integrală şi sublimarea armonioasă a potenţialului creator-sexual, merg
în sus curenţi subtili de energie care se revarsă în oceanul de nectar Sudhasindhu
unde se află conştiinţa nemuritoare absolută din Sahasrara, care la scurt timp după
aceea se ridică în milioane de valuri ce se revarsă apoi în jos şi umplu într-un circuit
neîntrerupt rezervorul subtil de energie din Muladhara.
Astfel, prin cooperarea lor simultană şi armonioasă se desăvârşeşte coborârea
şi încarnarea Dumnezeirii în fiinţa omului. Energiile sublime ce rezultă din această
coborâre sunt la scurt timp după aceea angrenate spontan în circuit şi astfel, din nou
şi din nou, se efectează o nouă ridicare şi mai puternică, ce are după aceea drept
rezultat o nouă coborâre de energie divină şi mai puternică.
Atunci noi realizăm că Sundari revarsă har dumnezeiesc iar Bhairavi arde tot
ceea ce ne împiedică să ajungem la Dumnezeu. Bhairavi purifică fiinţa, făcând-o

19
aptă să primească fericirea nepământeană, Soma cea divină care este revărsată de
Sundari. Soma nu poate fi vărsată niciodată într-un vas nears ( impur ), din cauză că
atunci vasul s-ar sfărma.
Ananda sau beatitudinea caracteristică lui Sundari nu se poate naşte într-un
corp fizic nears. Dacă fiinţa nu este suficient de pură, Soma poate fi consumată doar
de Agni.
Dacă uneori este hazardată sau deocamdată neadecvată realizarea extazului
divin ce izvorăşte din Sahasrara, pentru o fiinţă fără o suficientă pregătire lăuntrică,
care este atunci procesul absolut sigur al acţiunii ? Într-un asemenea caz, trebuie
început cu o stare permanent ardentă de Tapasya, care accelerează procesul de
purificare. Cu toate acestea, în angrenarea noastră spirituală, cât de mult ne putem
bizui doar pe efortul personal ?
Nimic durabil nu este posibil fără Graţia lui Dumnezeu Bhuvaneshvari
aranjează circumstanţele specifice ale acţiunii lui Bhairavi şi ne ajută să se producă
răspunsul lui Sundari. Situată în plan subtil în centrul inimii, Anahata Chakra,
Bhuvaneshvari uneşte laolaltă materia şi spiritul. Cunoaşterea în inimă, Jnana Shakti
este armonios ghidată de voinţa din Sahasrara, Iccha Shakti, iar activitatea la nivelul
lui Muladhara este coordonată de Kriya Shakti. Bhuvaneshvari aranjează totul pentru
jocul dintre Bhairavi şi Sundari. Prin intermediul lui Kali, marele Transformator,
Bhuvaneshvari este în centrul inimii, Anahata, întocmai ca un fundal pentru
activitatea frontală a lui Kali din inimă.
Secretul constă aici să te dăruieşti complet, să te abandonezi plin de dăruire
către Dumnezeu în inimă Marii Puteri Cosmice-ghid şi apoi să te laşi ghidat
spiritual-telepatic, cănd este cazul, de Ea. Atunci vom constata cu bucurie că va
surveni tot ceea ce este înţelept şi divin necesar şi vom putea gusta simultan
combinat din extazul arzător al lui Bhairavi şi Sundari în toată siguranţa, fiind
inundaţi de graţia divină.
Bhairavi este strălucitoare precum 1000 de răsărituri de soare, înveşmântată cu
o simbolică haină roşie.
Bhairavi este Para Vak, precum Tara este Pashyanti Vak.
Prin graţia lui Bhairavi învăţăm chiar în cursul actului amoros sexual să oprim
cursul descendent al curenţilor de viaţă, orientându-i apoi numai în sus ca să-i
sublimăm, Urdhva Retah.
Atunci când Energia Divină Supremă, Para Shakti se manifestă ca dorinţă
primordială – Iccha shakti – Ea este Sundari ; când Ea se manifestă în aspectul ei de
activitate cosmică – Kriya Shakti – Ea este Bhairavi. Ca Sundari, Ea îşi revarsă în
fiecare atom al Universului dorinţa ei frenetică de unire ( comuniune ) cu Dumnezeu,
iar ca Bhairavi Ea distruge toate obstacolele care o mai separă încă de această
supremă fuziune extatică.

20
Bhairavi reprezintă astfel din acest punct de vedere, angrenarea potenţialului
gigantic, latent al lui Sundari. Bhairavi face posibilă reurcarea energiilor subtile
individuale către sursa sau izvorul lor infinit din Sahasrara. Comuniunea cu Ea îl
conduce rapid pe om la experimentarea ascensiunii în energii subtile printr-o perfectă
tramsmutaţie şi sublimare a potenţialului său creator sexual ( Urdhva Retah ).
Focul şi ofranda constituie natura esenţială a tot ceea ce există şi reprezintă
originea oricăror lucruri. Agni, focul este tot ceea ce arde, devorează sau digeră :
soarele, căldura, sucurile gastrice, dorinţa, aspiraţia, plăcerea intensă, transmutarea
potenţialului sexual, etc. Soma reprezintă tot ceea ce este devorat sau consumat :
hrana, combustibilul, sperma, Prana, etc. Agni este suflul cald expirat pe gură de
Fiinţa indestructibilă ; Soma este aerul rece pe care aceasta îl inspiră. Contrapartea
polară a lui Agni, principiu ardent, devorant, masculin (+) este Soma, nectarul
devorat, delicat şi feminin (–).
Soma este de asemenea, în forma materială, sperma, care este esenţa vieţii.
Sperma este una din cele mai importante forme de Soma care se materializează în
lumea fizică. Sacrificiul spermei este deplina transmutaţie în energie a acesteia,
însoţită apoi de o armonioasă sublimare a energiilor rezultate la nivelele superioare
ale fiinţei.
Gayatri Mantra este strâns legată de elixirul nemuririi, Soma.
Natura proprie a lui Agni este să se expansioneze, natura proprie a lui Soma
este să se contracte. Însă atunci când un anumit lucru sau fenomen este întins până la
extrem, urmează ca după aceea el să se contracte din nou. Prin urmare, Agni devine
Soma la fiecare schimbare de plan ( nivel de conştiinţă ), iar Soma care coboară în
foc devine ea însăşi foc, Agni.
Funcţiile de devorator şi devorat sunt stări succesive şi fireşti ale oricărui lucru
sau fiinţă. Această alternanţă de Agni şi Soma face să apară structura ierarhizată de
sfere şi lumi ale manifestării, considerate succesiv ca având natura lui Agni şi aceea
a lui Soma. Privind din acest punct de vedere, constatăm că lumile se hrănesc unele
din altele. Marile Puteri Cosmice, şa rândul lor, se hrănesc fiecare din Supremul
Absolut Dumnezeu, iar apoi, prin fuziune şi rezonanţă cu sferele infinite de forţă ale
Marilor Puteri Cosmice, ne hrănim fiecare din Acestea.
"Femeia frumoasă şi plină de forţă amoroasă este altarul, membrul viril al
bărbatului este focul sacrificial, iar sperma este ofranda".
Datorită tramsmutării şi sublimării, sperma reurcă sub formă de energie subtilă
până în zona capului, de unde este apoi revărsată, sub această formă esenţială, în toţi
centrii de forţă. "Capul ( calota craniană ) este întocmai ca o cupă inversată.
Conţinutul ei este astfel revărsat în întregul corp. Reabsorbţia în interior, care se
produce numai prin transmutaţie şi sublimare, este identificată tradiţional cu
absorbirea în propriul univers lăuntric ( microcosmos ) a elixirului nemuririi,
Amrita".
21
CHINNAMASTA
A fi lipsit de cap – sau de corp, depinde cum priveşti – este o metaforă care
sugerează transcenderea deplină a conştiinţei corporale, limitate, cu alte cuvinte, a
ataşamentului faţă de mintea mereu plină de gânduri. Calea spirituală are drept scop
esenţial îndepărtarea limitărilor minţii, pentru a putea avea astfel acces la Conştiinţa
Cosmică a lui Dumnezeu, care se află dincolo de gânduri.
Starea în care noi suntem "fără cap" exprimă de fapt adevărata noastră realitate
de martori conştienţi. Faptul că sălăşluim totuşi într-un trup este doar o aparenţă
iluzorie şi nicidecum o realitate fundamentală. Ea reprezintă cel mult o fixaţie
mentală.
Chinnamasta ne determină să ne "tăiem" propriul cap, adică să ne dizolvăm
mintea ( conştiinţa individuală ) în Pura Conştiinţă a lui Dumnezeu. Ea aduce
transcenderea minţii, toate fluctuaţiile sale fiind atunci pe deplin stopate. Aceasta
face să survină centrarea completă a conştiinţei noastre în Sinele Suprem. Pentru că,
în realitate, mintea nu este decât un instrument.
Ea este instrumentul Sinelui Suprem Nemuritor, Atman, dar, datorită
ignoranţei şi egoismului are loc un proces straniu, care este o mare taină a
manifestării şi prin care acest instrument ajunge să fie considerat în mod fals ca fiind
de fapt Fiinţa şi Conştiinţa Absolută. În momentul în care noi ne raportăm la realitate
în acest mod eronat, noi spunem " Eu sunt" şi automat ne raportăm în mod greşit
numai la minte, care de fapt este numai un instrument.
Chinnamasta este cea mai dinamizantă dintre cele 10 Mari Puteri Cosmice.
Ea reprezintă Marea Putere Eliberatoare dinstarea de înlănţuire în senzualitatea
limitată şi grosieră a cărnii.
În timp ce Bhairavi este în strânsă legătură cu energiile subtile ale pământului,
Prithivi, Chinnamasta este în strânsă legătură cu energiile subtile ale aerului, Vayu.
Chinnamasta reprezintă simbioza inefabilă a Luminii subtile manifestate cu
cea nemanifestată, necreată, în lumea intermediară invizibilă ce permanent mediază
între transcendent şi imanent.
În timp ce Kali realizează transformarea în timp, Chinnamasta aduce
transformarea imediată. Prin acţiunea acestei Mari Puteri Cosmice este posibilă o
tramsformare imediată care poate surveni în mod miraculos, chiar procesul
iluminării sau al eliberării spirituale poate fi realizat prin manifestarea ajutorului
eficient şi instantaneu al Ei. Ea este astfel o ipostază a Graţiei lui Dumnezeu, care
spre deosebire de Graţia ce se manifestă prin intermediul lui Tara, se revarsă în cazul
Ei într-un mod fulgerător.

22
Chinnamasta reprezintă percepţia, vederea pură, ce pătrunde instantaneu totul
şi ne revelează extraordinar de repede infinitul de dincolo de toate formele. Ea este,
din acest punct de vedere, puterea viziunii ultime divine, a Sinelui Nemuritor,
Atman, Supremul Subiect conştient, care sacrifică fără ezitare toate obiectele, în
aceasta incluzând chiar şi propriile noastre corpuri, pentru a revela astfel Realitatea
Divină a Conştiinţei Pure.
Chinnamasta reprezintă astfel Atma Yajna, Sacrificiul Suprem de Sine, prin
care noi ne oferim în totalitate lui Dumnezeu, prin sacrificiul complet al minţii.
Această abandonare umilă în faţa lui Dumnezeu, această deschidere totală a noastră,
mai ales la nivel mental, acest sacrificiu al minţii noastre care urmăreşte să se dăruie
în întregime Minţii lui Dumnezeu, această viziune integratoare a picăturii pe care o
reprezintă mintea noastră individuală reintegrată din nou în marele ocean infinit al
Minţii lui Dumnezeu constituie deci sacrificiul suprem de sine.
Chinnamasta reprezintă de asemenea Pralaya, în care Absolutul resoarbe în
Sămânţă – Bija – întreaga Creaţie. Ea este din acest punct de vedere capul care îşi
înghite fulgerător şi cu poftă întregul trup. Privită din această perspectivă,
Chinnamasta este puterea formidabilă a distrugerii, Puterea divină enigmatică ce
neagă sfera manifestării, transformând-o prin acţiunea sa eficientă în Necreatul şi
Nenăscutul de dincolo de orice manifestare.
Chinnamasta este intim legată de străpungerea lui Rudra Granthi, "nodul"
zonei gâtului, Vishuddha, şi care ne permite să transcendem fulgerător mintea şi
conştiinţa corporală. Ea exprimă energia Kundalini Shakti trezită, mişcarea
ascensională a lui Prana. Comuniunea cu Chinnamasta trezeşte cu o mare uşurinţă
Kundalini.
Ca mişcare ascensională a lui Prana, Ea este asociată îndeosebi cu Udana
Vayu.
Proiecţia lui Chinnamasta în corpul uman este în Ajna Chakra, Ea reprezentând
deschiderea celui de-al 3-lea ochi, clarviziunea spirituală.
Comuniunea cu Chinnamasta facilitează realizarea stării glorioase de androgin.
Dacă conştiinţa noastră se orientează către nadiuri secundare, ne vom îndrepta
atunci către experienţe neesenţiale ce generează Karma, deoarece aceasta implică de
regulă absenţa dăruirii fructelor acţiunii lui Dumnezeu şi atrage ulterior, obligatoriu,
noi reîncarnări. Păstrarea focalizării la nivelul lui Sushumna aduce conştiinţa noastră
într-o stare beatifică de vid, caracterizată de absenţa preocupării faţă de obiectele
exterioare şi împlinirea Voii lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă absenţa Karmei,
acţiunea detaşată. Aceasta implică a trăi o existenţă detaşată, de martor.
Chinnamasta reprezintă permanent starea de văzător, de martor detaşat,
transcendent.

23
Bhairava, aspectul transcendent al lui Dumnezeu, este atins de cel ce operează
cu mantra lui Chinnamasta, la fel ca şi cu cea a lui Tripura Bhairavi. Prin operarea cu
mantra lui Chinnamasta devine posibilă trezirea şi deschiderea lui Brahmarandhra.
Brahmarandhra este singurul orificiu subtil în fiinţă ce leagă suflul de energie
din microcosmos cu cel din Macrocosmos. Atunci când se naşte o fiinţă umană,
Vidyut Shakti, Energia Electrică intră în ea prin Brahmarandhra şi apoi orificiul se
închide. Capul trebuie tocmai de aceea să fie "găurit" pentru a fi pus astfel în
comunicare cu oceanul infinit cosmic de forţă şi de viaţă, pentru a restabili cursul
liber şi neîngrădit al Conştiinţei Divine, atât înăuntrul cât şi în afara existenţei
separate ce este manifestată şi cunoscută sub forma Microcosmosului fiinţei umane.
Aceasta este semnificaţia ezoterică a Marii Puteri Cosmice ce se autodecapitează. Cu
perechea de foarfeci pe care o ţine în mână Ea taie şi separă mai întâi Creaţia de
Creator. Apoi, cu aceleaşi foarfeci, Ea ajută omul să-şi taie legăturile pământeşti,
retezându-i astfel brusc nodurile ignoranţei şi acţionează, în calitatea sa de Graţie
Divină, fulgerător şi eficient în locul lui.
Capul reprezintă pe de o parte sursa originară de la care a început creaţia, iar
pe de altă parte mintea. Tăierea capului lui Chinnamasta simbolizează distrugerea
minţii limitative.
Aurobindo : "Dacă "străpungerea completă a capacului minţii s-a făcut, ceea ce
survine este o deschidere amplă a conştiinţei noastre către ceva sublim, divin, de
deasupra noastră, o ridicare către Etern însoţită în acelaşi timp de coborârea unor
forţe benefice, extraordinar de înalte în fiinţa noastră. Ceea ce vedem atunci prin
deschiderea nelimitată a viziunii noastre este o Infinitate deasupra noastră, o
Nemărginită Prezenţă Atotcuprinzătoare, o Existenţă Eternă, o fericire deplină fără
margini, un Sine Macrocosmic Nelimitat, un perfect Extaz nesfârşit".
Mantra lui Chinnamasta este cunoscută ca Dhenu-Bija, Dhenu însemnând
Oceanul beatific al Conştiinţei Divine. Ea este un sunet-sămânţă ( Bija ) extraordinar
de puternic, prin care se obţine stăpânirea deplină a simţurilor şi anihilarea completă
a penibilei limitări a minţii. Doar atunci când este cu adevărat transcensă ceea ce
numim mintea comună ( manas ) noi venim în contact cu principiul ascuns, esenţial
al minţii, Mintea minţii, care este de fapt Supramentalul sau Supraconştiinţa.
Rotunjimea capului este asemenea sferei universale, cereşti.
Capul este întotdeauna principiul care conţine şi din care înfloreşte întreaga
manifestare. El este deci originea acesteia, cu atît mai mult cu cât rotunjimea sa
evocă oul cosmic originar.
Capul comandă, corpul execută.

DHUMAVATI

24
Principiul reflexiei ne revelează corespondenţa dintre planul manifestării şi
planul nemanifestării, dintre gol, frustrare şi suferinţă, pe de o parte şi vacuitatea
euforică, pe de altă parte. De aici transpare importanţa cu totul deosebită a acestei
Mari Puteri Cosmice ce face cu putinţă translaţia de la starea ce mai mizerabilă la
starea plenară de vacuitate în care se realizează de fapt transcenderea manifestării
care este iluzorie, este o stare de gol, de inexistenţă. Vacuitatea este opusul golului.
Conştiinţa experimentează vacuitatea în măsura în care se descoperă ca ceva
principial deosebit de existenţă ( fiinţare ) şi anume ca libertate ; fiinţarea este
caracterizată de limitare, frustrare, suferinţă, inerţie.
Opoziţia manifestare-nemanifestare, gol-vacuitate :
Golul este o aparenţă, Vidul este o Realitate Supremă, este manifestarea
Spiritului lui Dumnezeu şi a Sinelui Suprem, este Adevărul Ultim.
Manifestarea nu are substanţă, este goală, ireală, nepermanentă, trecătoare,
impersonală – anatman, lipsită de această realitate pe care Sinele Suprem o conferă
–, generatoare de suferinţă.
Vidul se caracterizează prin absenţa oricărei dualităţi, a oricărei manifestări,
este autonom.
Nu există diferenţă între gol şi formă, toate manifestările sunt goale deoarece
sunt condiţionate. Adevărata natură este numai Vidul beatific.
Samadhi, Nirvana, Vidul Beatific, Plenitudinea, Purna, Beatitudinea se află
dincolo de gol, dincolo de tot ce este condiţionat.
Această Puter Cosmică vă facilitează realizarea instantanee a unor stări de
samadhi prin această transcendere de la starea de gol, de frustrare, la starea de vid
beatific.
Corelaţia vid-gol se observă şi la Uddiyana Bandha, unde translaţia de la starea
de retenţie pe gol a suflului la starea de vid beatific face cu putinţă ca fiinţa să nu mai
aibă nevoie să respire, branşându-se la aceste energii creatoare supreme ale vidului.
Natura reală a fiinţei este vidul creator beatific.
Vacuitatea înseamnă negarea tutror condiţionărilor fiinţei şi nu a fiinţei însăşi.
Vacuitatea desemnează absenţa dorinţelor, ataşamentelor, gândurilor parazite,
pasiunilor inferioare şi a tuturor fluctuaţiilor mentale, ea este acea "sărăcie" îm care
nu mai rămâne decât Duhul.
Patanjali : "Yoga este suspendarea completă a tuturor fluctuaţiilor mentale".
Această vidare a conştiinţei individuale ne pune în legătură cu Vidul Absolut.
"Dumnezeirea este vacuitatea supremă".
"Dacă devin vacuitate eu simt că Dumnezeu îmi dăruieşte sufletul Său".
"Vidul nu poate fi conceput, inventat, construit".
Vidul este necreat, continuu, omogen.
Vacuitatea este indispensabilă pentru Opera Alchimică şi nu se poate distinge
de Graţia Duhului Sfânt.
25
Prin apelul către Dhumavati suntem făcuţi să translatăm brusc de la plictiseală,
suferinţă, etc. la vacuitatea euforică. Acest proces de transmutare şi sublimare ce face
ca acea energie mizerabilă, penibilă a golului să fie miraculos transformată, este
facilitat de Dhumavati. Acest proces de translaţie este un proces de Alchimie
lăuntrică.
Vacuitatea este fundamentul, energia specifică a acestei Mari Puteri Cosmice.
Procesul de transmutare şi sublimare este facilitat de Dhumavati.
Transcenderea este comuniunea cu infinitul, cu nemărginirea, cu Vidul
beatific.
Vidul are menirea de a aduce în manifestare şi de a scoate din manifestare
Spiritul. Manifestarea este goală, ea este o iluzie, Maya şi ea nu are o realitate
propriu-zisă. Ceea ce are realitate propriu-zisă este Spiritul, iar manifestarea acestui
Spirit, "carnea" lui este acest vid beatific. Prin urmare, ceea ce susţine acest gol al
manifestării este această vacuitate euforică. Prin intermediul acestei stări de vacuitate
fiinţa este smulsă din manifestare şi deschisă către libertate, către Unica Realitate,
Supremul Absolut, iar gustul acestei eliberări îi este oferit de această stare de
vacuitate euforică.
[ Întrebări
– ...
– Energia acestui vid beatific este exact energia care emană din acest Spirit,
energia acestui vid beatific ne ajută să ne centrăm în Sine. Dacă ar fi fost
oprire totală a minţii, aşa cum spui, ar fi fost însoţită de vid beatific şi stare
de samadhi, aşa că n-are rost să te păcăleşti. Pomul se cunoaşte după roade.
– ...
– Dacă fiinţa ajunge la această stare de vid beatific, de la nivelul ei poate să
îndumnezeiască întreaga creaţie şi să-i impulsioneze şi pe alţii. Lumea nu
devine din ireală reală, prin coborârea Divinului în manifestare se înţelege
conştientizarea acestei energii ( vacuitatea euforică ), care susţine această
irealitate ; astfel fiinţa rămâne şi în joc ( care rămâne ireal ) şi dincolo de el.
Această conştientizare îi dă deplina plenitudine să se joace în această lume
ireală dar utilizând o energie infinită divină cu care poate să-i ajute şi pe
ceilalţi să facă acest salt în Realitate.
– ...
– Misterul este inexprimabilul ce nu poate fi contemplat decât în tăcere.
– ...
– "Ignorantul este învăluit în tenebre, dar înţeleptul este învăluit în tenebre şi
mai groase". Merită să meditaţi asupra acestui aforism străvechi care ne
revelează că, chiar şi în situaţia în care realizăm starea de înţelepciune, chiar
atunci când cu adevărat realizăm structura universului, chiar dacă realizăm
26
realitatea lui Dumnezeu, chiar dacă ajungem să ne revelăm Sinele, totuşi,
chiar şi atunci, cel care atinge înţelepciunea nu poate să îşi explice în mod
exhaustiv de ce lucrurile sunt aşa cum sunt, de ce Sinele este aşa cum este,
de ce există anumite etape, de ce există anumite cicluri, de ce există
Pralaya. E adevărat că el ajunge să le cunoască pe toate acestea, dar raţiunea
ultimă a tuturor acestor aspecte îi aparţine doar Creatorului Suprem, numai
El poate cu adevărat să ştie ceea ce noi, ca înţelepţi, chiar atunci când
ajungem să ştim că există Pralaya, corpuri subtile, viaţă după moarte, etc.,
nu putem să ne explicăm ; chiar şi atunci, totuşi, înţeleptul nu poate să îşi
explice, la modul că să spună el cu precizie de ce există 5 vehicule, sau de
ce Sinele se află plasat într-un anumit plan al fiinţei, sau de ce există
Manifestarea şi de ce după aceea este necesar să se facă pauză şi după o
perioadă de manifestare trebuie neapărat să urmeze o perioadă de resorbţie,
ş.a.m.d. Aş vrea să meditaţi asupra acestui aspect şi să vă daţi seama că
chiar şi cea mai înaltă realizare la care fiinţa ajunge nu îi revelează totuşi
aceste raţiuni ultime pe care doar Dumnezeu este Acela care cu adevărat le
ştie.
– Atunci niciodată nu se poate ajunge la adevărul ultim ?
– Ba da, se ajunge la adevărul ultim pentru că este adevărul lui Dumnezeu,
dar de ce El l-a făcut să fie aşa şi nu altfel este raţiunea Lui.
Este greu atunci când vă bazaţi doar pe cunoaşterea discursivă, dar dacă
treceţi dincolo să ştiţi că este extraordinar de uşor.
– Mi s-a părut că fiinţa ar fi Sinele.
– Nu, nefiinţa este Sinele pentru că este de fapt Nemanifestarea, este
transcenderea, iar Fiinţa este ceea ce se manifestă. Nefiinţa înseamnă
Supremul Absolut, Spiritul Nemuritor, Necreatul, ceea ce este în eternitate
şi există prin Sine însuşi. Fiinţa este creată, Nefiinţa nu este creată, este
necreată.
– Deci după Nefiinţă apare Dhumavati şi apare Fiinţa.
– Nu, Dhumavati este tot timpul. Dhumavati continuă să existe şi după
Pralaya, este starea care rămâne chiar şi atunci când are loc Pralaya. Ea
continuă să existe ( de aceea este cea mai bătrână ) chiar şi când Fiinţa se
resoarbe în Nefiinţă şi deci Dhumavati este totodată şi Nefiinţa pentru că Ea
face legătura între Necreat şi Creat, între Nefiinţă şi Fiinţă. În momentul în
care ceva se sfârşeşte în manifestare şi are loc Pralaya, Dhumavati continuă
să existe mai departe şi pregăteşte noua Manifestare, noul ciclu, apoi, în
faza care precede noua manifestare, din interiorul Ei se manifestă germenii
viitoarei Creaţii.
– Ce raport există între Dhumavati şi supramental ?

27
– Dhumavati participând alături de Nefiinţă, participă la acest supramental,
Ea duce la transcendere, vacuitatea este acea liniştire, acea basculare în
supramental.
– Ce este cunoaşterea discursivă ?
– Este cunoaşterea limitată, cunoaşterea în care egoul există şi crează
impresia că noi ştim ; e cam ceea ce se produce cu ştiinţa la ora actuală : tot
timpul ea cunoaşte şi iar cunoaşte, dar încă în mod fundamental n-a
cunoscut nimic. Ba chiar se ajunge la paradoxul că pe măsură ce cunoaşte
mai mult, parcă şi mai puţin ştie.
– Deci este o cunoaştere care nu vine din Sine, care este fragmentată ?
– Da, exact, este fragmentată din cauza egoului care ajunge să separe
realitatea care este unitară şi o îmbucătăţeşte, aşa face ştiinţa. Realitatea
cuprinde totul, dar această realitate la care noi putem ajunge de exemplu în
starea de samadhi este îmbucătăţită de ştiinţă în filozofie, matematică,
fizică, chimie, etc.
– Deci opusul cunoaşterii discursive ar fi cunoaşterea cursivă, unitară,
neîntreruptă.
– Exact.
– ...
– Creaţia este finită, Dumnezeu este infinit.
– Se spune că Dumnezeu se manifestă şi crează pentru a se putea cunoaşte.
– Nu, nu crează ca să se cunoască. Asta ar însemna că El nu se cunoaşte şi ar
fi groaznic.
Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Lui, deci în fiinţa om
există o Scânteie din Dumnezeire, Sinele ; în absenţa acesteia omului i-ar fi
imposibil să-L cunoască pe Dumnezeu vreodată. ]

DHUMAVATI - MAREA PUTERE COSMICĂ


A VACUITĂŢII INEFABILE

Introducere

În microcosmosul fiinţei umane, Marea Putere Cosmică Dhumavati se


manifestă în special sub forma Vacuităţii inefabile şi beatifice. Energia sa subtilă
specifică face printre altele posibilă negarea şi chiar transcenderea suferinţei, răului,
ignoranţei şi inconştienţei. Privită din acest punct de vedere, se poate spune că
28
Dhumavati este Marea Putere Divină care ajută cel mai eficient omul să depăşească
rapid în existenţa lui şi totodată să transforme în ceva minunat inconştienţa, lipsurile,
frustrările, stările de gol lăuntric, plictiseala, suferinţa, pesimismul, inerţia, confuzia
şi tendinţele rele. Prin comuniunea amplă şi profundă cu sfera sa infinită de forţă,
toate aceste aspecte inferioare, care nu sunt altceva decât energiile subtile mai mult
sau mai puţin distructive ale stării de gol pasiv, pot fi cel mai uşor anihilate şi
sublimate în elevatele energii ale Vidului Beatific.
Această miraculoasă transformare se declanşează întotdeauna cu uşurinţă în
fiinţa noastră prin intermediul Principiului Fundamental al Reflexiei,care devine
fulgerător activ în microcosmosul nostru lăuntric prin apelul realizat de noi la sfera
gigantică de forţă a lui Dhumavati.

Prezentarea simbolismului tradiţional


al lui Dhumavati

"Fiind percepută ca Inefabilă şi Tainică Vacuitate, ca Nepătruns Mister, ca


totală dizolvare şi ca uitare a conştiinţei individuale obişnuite, egotice şi limitate,
atunci când toate fiinţele sunt dizolvate în somnul Supremului Absolut ( Maha
Pralaya ) după ce Ea a înghiţit întregul Univers, înţelepţii, clarvăzătorii şi poeţii divin
inspiraţi o mai numesc pe Dhumavati 'cea mai glorioasă şi cea mai bătrână'. Ea
există, enigmatică şi nebănuită, în spatele somnului, uitării, confuziei, inerţiei şi
inconştienţei tuturor fiinţelor inferioare, neevoluate, care se află adânc scufundate în
iluzia acestei lumi, Maya. Însă pentru iniţiaţii care o adoră constant şi cu fervoare, Ea
este Marea Putere Divină care face să fie sublimate şi transformate toate gândurile
egoiste şi fluctuaţiile mentale, fiind tocmai de aceea considerată identică chiar cu
starea de Extaz Divin, Samadhi".
( Ganapati Muni, "Uma Sahasram" )
În descrierea sa simbolică tradiţională, Dhumavati apare adesea ca fiind cea
mai "bătrână" dintre toate Marile Puteri Cosmice. Ea este de asemeni prezentată ca
fiinţând, misterioasă şi tăcută, în spatele celorlalte 9 Maha Vidya şi mai ales din
această cauză, Ea este considerată ca fiind o ancestrală călăuză a lor. Ca Energie
Primordială a Spiritului Divin, Ea este adesea Marea Iniţiatoare, care oferă făpturilor
încarnate lecţiile supreme şi definitive referitoare la viaţă şi moarte. Ea reprezintă,
printre altele, cunoaşterea perfectă care este obţinută printr-o lungă şi dificilă
experienţă şi în care toate dorinţele şi fanteziile noastre inferioare, puerile sunt rapid
aduse la o stare nemanifestată.
În limba sanscrită, cuvântul Dhuma înseamnă Fum. Prin urmare, Dhumavati
înseamnă "Cea alcătuită din fum". Astfel, în aparenţă, natura sa nu este iluminarea ci
întunecarea, ocultarea. Totuşi, a acoperi un anumit aspect, înseamnă de fapt a revela
un altul în locul lui. Prin întunecarea sau acoperirea ştiutului, banalului, limitatului
29
( manifestatului ), Dhumavati revelează ca prin farmec profunzimile abisale ale
necunoscutului şi nemanifestatului. Astfel, prin acţiunile sale, Dhumavati ascunde
ceea ce este evident, comun şi superficial, pentru a revela ceea ce este cel mai adesea
ocultat, enigmatic, profund şi transcendent.
Dhumavati este adeseori înfăţişată ca o văduvă. Ea este singura Mare Putere
Cosmică care există singură şi este lipsită de un Principiu Masculin corespondent. Ea
este prin urmare Shakti fără Shiva, pură energie potenţială a Supremului Absolut,
Dumnezeu, fără o voinţă aparentă care să o motiveze. Astfel, Ea cuprinde înlăuntrul
ei toate potenţialităţile, revelându-ne gradat energiile, capacităţile extraordinare şi
puterile divine care de multe ori se află în stare latentă în fiinţa umană obişnuită.
Pentru a trezi, dezvolta şi amplifica aceste forţe latente, mai întâi trebuie să le
recunoaştem, să le conştientizăm. Aceasta necesită întotdeaune, fie că ştim, fie că nu
ştim, Graţia Marii Puteri Cosmice Dhumavati.
În acest sens, Dhumavati reprezintă principiul negării manifestării efemere
iluzorii, sau cu alte cuvinte Ea este Vacuitatea ( absenţa manifestării ) la aproape
toate nivelele sale. Astfel, pentru cei ignoranţi şi răi, care se complac mai mereu într-
o stare inertă, larvară, gregară, cretină, continuând să se lase îndobitociţi de prostie,
Dhumavati reprezintă sărăcia, lipsa, pierderea, suferinţa, frustrarea şi în general toate
nenorocirile vieţii. Din această cauză, Ea este descrisă adesea, dar numai pentru cei
care se complac în răutate şi ignoranţă, ca fiind înşelătoare, chinuitoare şi certăreaţă,
întocmai ca o cumplită vrăjitoare bătrână, diformă, urâtă şi îngrozitoare,
reprezentând puterea ascunsă a distrugerii, forţa colosală a desfigurării, a schilodirii,
a imperfecţiunii şi a limitărilor de tot felul. Dincolo de aceasta, pentru cei care sunt
definitiv orientaţi cu toată fiinţa lor către Dumnezeu, toate aceste aspecte malefice
( pe care le merită numai cei răi ) nu mai există deloc. În calitatea sa de principiu al
negării, Dhumavati generează şi susţine în aspirant imboldul tainic şi nestăvilit de a
căuta o împlinire ( o stare de plenitudine ) care nu poate fi obţinută decât în mică
măsură şi niciodată pentru totdeauna în cadrul limitat al manifestării. Oricât ar fi de
imensă Creaţia, ea este în realitate întotdeauna finită şi limitată în raportul ei cu
Creatorul.
Pe de altă parte, oricine ştie că, de cele mai multe ori, o anumită frustrare sau o
lipsă acută ce apare în anumite situaţii în viaţa noastră exterioară, ne face să căutăm
cu asiduitate realitatea interioară imuabilă, Sinele Divin Nemuritor, Atman.
Dhumavati simbolizează astfel, pentru fiinţele umane care se încrâncenează în
inconştienţa, pesimismul, larvaritatea şi stupiditatea lor, tot ceea ce constrânge şi
limitează în mod indirect viaţa obişnuită trăită în ignoranţă, însă întotdeauna ceea ce
constrânge într-un anumit domeniu, poate astfel să actualizeze o energie subtilă
potenţială uriaşă, pentru ca după aceea fiinţa respectivă să crescă transfigurată, după
ce a fost impulsionată să se orienteze într-o direcţie diferită ; această direcţie implică
atunci cosmizarea, adică îndumnezeirea întregii făpturi.
30
Se pote spune, prin urmare, că Marea Putere Cosmică Dhumavati reprezintă
din acest punct de vedere Graţia Divină, Fericirea Absolută şi Plenitudinea
extaziantă care ne apar totuşi, paradoxal ( atunci când ne aflăm în starea de ignoranţă
) ca nefericire, frustrare şi constrângere.
Este prin urmare evident că toţi acei care încă se mai confruntă cu stări mai
mult sau mai puţin frecvente de prostie, inconştienţă, larvaritate, inerţie, lene,
confuzie, cretinitate, zăpăceală, frustrare, indolenţă, etc. sau care, datorită unei grele
Karme negative care a fost acumulată, resimt adesea stări de tristeţe, de nefericire, de
pesimism, de suferinţă, fiind adeseori înşelaţi, furaţi, frustraţi, vor putea fi ajutaţi
extraordinar de mult de această Mare Putere Cosmică să-şi depăşească rapid toate
aceste probleme care îi chinuie, prin apelarea Ei fermă, intensă şi sinceră.

Întunericul Primordial

"La început, întunericul era ascuns de beznă şi totul era un ocean imens de
inconştienţă. La început totul era Nefiinţă. Din ea a luat după aceea naştere Fiinţa.
Aica, la început, era numai nimicul. La început era doar Nefiinţa. Aceasta este cea
care a devenit apoi Fiinţa".
Acestea sunt afirmaţiile Upanishadelor. Din Nefiinţă a apărut Fiinţa şi în final
Fiinţa de dizolvă iar în Nefiinţă. Această stare primordială de dinaintea Creaţiei este
şi ultima stare posterioară manifestării, după ce Creaţia este resorbită în întregime şi
ea devine astfel, într-o anumită măsură, starea primordială necesară pentru Creaţia
următoare. Acestei stări fundamentale, tantricii i-au dat numele de Dhumavati.
Deoarece Dhumavati reprezintă de fapt prima şi principala stare de dinaintea
Creaţiei, Ea este considerată adesea Unitatea primordială şi este lăudată ca fiind
Jyeshtha, "Cea mai în vârstă". Fiindcă Ea este totodată întunericul ultim al Disoluţiei,
mai este considerată şi ca fiind Dhumra Varahi, "Înghiţitorul neguros al
Universurilor".
Dhumavati este atât Nefiinţa anterioară Fiinţei cât şi Nefiinţa posterioară
Fiinţei, ca rezultat al disoluţiei, Pralaya. Ea este de asemeni spaţiul ( intervalul )
intermediar de inconştienţă ce survine între feluritele manifestări succesive.
După un anumit interval de timp, copacul răsare din sămânţă. Nefiinţa este
deci Fiinţa în forma sa plenar potenţială. Fiinţa Supremă poate avea o stare de
repaus, un aspect liniştit, liber de orice existenţă cosmică, aspect ce nu este în fond
altceva decât o exprimare total conştientă a sa. Această stare misterioasă, în lipsa
unui termen mai potrivit, capabil să o definească complet, noi o numim Nefiinţă.
Cînd Supremul se constrânge pe Sine, când se limitează pe sine definindu-Se,
aceasta este Creaţia, Fiinţa. Când Supremul este absolut liber şi nepreocupat de
manifestare, El este definibil ca Sine Însuşi şi poate fi asimilat cu Nefiinţa. Iată de ce
Fiinţa s-a născut din Nefiinţă. Acest lucru este posibil însă doar atunci când Nefiinţa
31
deţine în uterul său Fiinţa ce urmează a se naşte. Fiinţa şi Nefiinţa sunt în realitate
stările diferite ale Realităţii Ultime care este susţinută atât prin afirmaţie ( Iti-Iti-
aceasta există ) cât şi prin negaţie ( Neti-Neti-nu este aceasta ).
Din perspectiva manifestării, Dhumavati reprezintă aşadar tenebrele ascunse şi
misterioase de pe faţa profunzimilor abisale ale Creaţiei, nediferenţierea primordială
care se află nebănuită în spatele creatului. Ea este întunericul ignoranţei primordiale (
Puterea Divină a Ocultării ), Mula Avidya, din care se naşte această lume iluzorie şi
care trebuie transcensă pentru a atige eliberarea spirituală.
Într-adevăr, la fel ca şi întreaga Creaţie, noi venim pe lume într-o stare de
ignoranţă aproape deplină. Cu excepţia acelora care cu adevărat au atins starea de
iluminare spirituală, fiinţa umană nu ştie cine sau ce este ea în realitate, de unde vine
şi încotro se duce după aşa-zisa moarte. Viaţa noastră este astfel o mică şi, de multe
ori, o plăpândă lumină ce se află cuprinsă între două mari tenebre. Astfel, Marea
Putere Cosmică Dhumavati ne îmbrăţişează cu dragostea ei nisfârşită, chiar şi fără ca
noi să ştim, din ambele limite ale existenţei noastre, naşterea şi moartea.
Tot din perspectiva manifestării, Dhumavati reprezintă în acelaşi timp Puterea
Divină a ignoranţei necesară în jocul creaţiei, acel aspect al Energiei creatoare
universale, Shakti care produce ascunderea ( ocultarea ) Luminii Necreate,
Transcendente, a Conştiinţei Supreme. În timp ce Iluzia ( Maya ) este magia
uluitoare a lui Dumnezeu care face ca Unica şi Eterna Realitate Absolută să apară ca
şi cum ar fi multiplă, Ignoranţa ( Avidya ) este acea formă de obscuritate care ne
împiedică să percepem această Realitate Esenţială mai înainte de a fi cu adevărat
pregătiţi, deoarece, în caz contrar, conştiinţa individuală, aflată într-o evidentă stare
de contracţie ( limitare ), ar putea fi complet bulversată sau chiar ar putea fi
dezagregată de forţele şi energiile extraordinare care se manifestă atunci când trebuie
să fie transcensă atât cunoaşterea discursivă, cât şi timpul şi spaţiul.
Există deci o diferenţă între Maya şi Avidya. Iluzia, prin care Unicul este
considerat a fi Mulţi, este Maya ; a nu vedea însă Unicul care permanent este prezent
în fiecare dintre cei Mulţi, este Avidya, Ignoranţa.
Pe de altă parte, în cazul lui Dhumavati, ignoranţa mai are şi o altă
semnificaţie. Numai atunci când noi recunoaştem pe deplin şi cu toată obiectivitatea
că în realitate suntem ignoranţi şi că nu putem, atât timp cât încă ne menţinem în
limitele egoului nostru, să cunoaştem nimic, de-abia atunci suntem noi pregătiţi să
învăţăm. Mai mult decât atât, pe măsură ce ne expansionăm câmpul conştiinţei, noi
recunoaştem atunci că mintea obişnuită, Manas nu are capacitatea de a cuprinde
cunoaşterea supremă şi că această cunoaştere nu poate începe decât atunci când cu
adevărat ne desprindem, ne detaşăm de procesul obişnuit al gândirii discursive. Ăn
realitate, nu atât ceea ce nu ştim, ci ceea ce în mod superficial şi semidoct noi
considerăm că ştim ne împiedică cel mai mult să atingem Adevărul Divin ultim.
Această realitate, această "ignoranţă superioară", această paradoxală "cunoaştere fără
32
cunoaştere" înseamnă de fapt ignorarea sau "uitarea" agitaţiei mentale, a temerilor, a
dorinţelor inferioare, a simpatiilor şi antipatiilor, a opiniilor şi credinţelor
contradictorii. Prin această ne-recunoaştere a unei alte realităţi în afara Conştiinţei
Divine Supreme noi transcendem atunci definitiv moartea şi devenirea.
Dhumavati ţine în matricea sa întreaga Creaţie şi ajută să se definească în
sâmbure lumea pe cale de a se manifesta la sfârşitul perioadei de repaus. Ea este deci
baza şi suportul nebănuit al tuturor lumilor manifestate.
Atunci când Fiinţa iese din Nefiinţă atunci când începe Creaţia, aceasta nu
implică să ne imaginăm cumva că acea Creaţie este umplută numai de Fiinţă şi că în
ea nu există şi Nefiinţa. De fapt, când Dumnezeu a creat lumea, "El a şi intrat
complet în ea, rămânând în acelaşi timp şi în afara acesteia". El este totodată atât
materialul din care este construită lumea cât şi instrumentul prin care ea apare. Atât
Nefiinţa cât şi Fiinţa, aspectele complementare ale lui Dumnezeu se află în orice
moment în Creaţie. Naşterea Fiinţei din Nefiinţă este un proces continuu în
manifestare.
Dhumavati reprezintă somnul primordial, Maha Pralaya în timpul căreia toate
creaturile universului care nu au atins încă suprema eliberare spirituală sunt
dizolvate, pierzându-şi identitatea în realitatea esenţială a Supremului Absolut,
Dumnezeu. Dhumavati reprezintă deci beatitudinea divină a stării de dinaintea
Creaţiei, atunci când numai unicul şi eternul Dumnezeu fără de forme şi fără atribute
există. Mai precis, Existenţa Absolută a lui Dumnezeu Tatăl transcende atât existenţa
cât şi nonexistenţa relativă a Creaţiei. Dhumavati ne ajută, cu Graţia ei infinită, să
uităm visul urât al existenţei limitate şi să ne întoarcem în fiinţarea extatică a
Conştiinţei Divine Cosmice. Ea este astfel tainica şi neştiuta înţelepciune a uitării.

Vacuitatea, Shunya

Dhumavati reprezintă Vacuitatea beatifică în care toate formele au fost


dizolvate şi în care nimic, de acum înainte, nu mai poate fi diferenţiat. Şi totuşi,
această Vacuitate mistuitoare a tot ceea ce există, nu este întuneric, decât dacă este
privită din perspectiva conştiinţei limitate. Ea este de fapt o Realitate luminoasă prin
ea însăşi, adică necreată, ce transcende dualitatea obişnuită subiect-obiect.
În realitate, adevăratul Vid beatific sau pura potenţialitate ce se află în afara
oricărei creaţii materiale, este însăşi Conştiinţa Supremă. Prin urmare, Marea Putere
Cosmică Dhumavati este în realitate o pură, tainică şi perfectă Conştiinţă Divină, în
care nu mai există nici un fel de limitări sau reprezentări formale. Vacuitatea
euforică reprezentată de Dhumavati nu este deloc un simplu gol, ci este încetarea
completă a fluctuaţiilor şi a agitaţiei minţii. Privită din acest punct de vedere,
Dhumavati este de fapt Puterea Cosmică ce ne catapultează spre Liniştea
transcendentă.
33
-----------------------------------------------------------------------------------------
Revelarea unui mare secret spiritual
Un aspect fundamental pe care nu trebuie niciodată să-l pierdem din vedere în
cazul Marii Puteri Cosmice Dhumavati este că starea de Vacuitate euforică la care
energia subtilă a sferei sale uriaşe de forţă ne face să avem acces ne poate ajuta doar
dacă aspirăm cu fervoare către Dumnezeu să basculăm în starea de Vid Beatific.
Atingerea stării de Vacuitate euforică este un fel de Prag tainic de pe care noi
putem apoi să ne avântăm, dacă vrem să ne dăruim în totalitate lui Dumnezeu, în
profunzimile inefabile ale stării de Vid Beatific. Atingând astfel starea fundamentală
de Vid Beatific şi menţinându-ne după aceea suficient de mult timp în ea, atunci ni
se va revela cu cea mai mare uşurinţă Sinele Suprem Atman. Am putea spune aici că
Vidul Beatific este "atmosfera" familiară atât a Sinelui Suprem, Atman cât şi a
Sinelui Suprem Universal, ParamAtman sau, cu alte cuvinte, a Spiritului Etern al
lui Dumnezeu.
Dhumavati ne ajută deci să atingem starea de Vacuitate euforică în care noi
ajungem astfel să ne găsim pe pragul care ne desparte de Vidul Beatific în care ni se
revelează Dumnezeu Tatăl. Pragul tainic nu reprezintă deci Transcenderea finală,
dar cu un ultim salt pe care noi îl facem după aceea de pe el, putem realiza astfel cu
uşurinţă Transcenderea întregii manifestări.
În comparaţie cu starea de Vacuitate euforică, starea de Vid beatific este
oarecum asemănătoare, dar dincolo de această asemănare, ea este de sute de ori mai
intensă, mai amplă, mai profundă, mai puternică, mai rafinată şi mai bogată în
semnificaţii.
În stările foarte înalte de Samadhi, starea de Vid Beatific este trăită din ce în ce
mai intens şi cu toată fiinţa. În microcosmosul fiinţei umane, centrul tainic care
atunci când este deschis ne pune în strânsă legătură cu starea de Vid Beatific se află
în Brahmarandhra. Ea este "Uşa lui Brahma" – care este însărcinat de Dumnezeu
( Brahman ) să fie creatorul Macrocosmosului – ce se află la capătul cel mai de sus al
lui Sushumna Nadi şi care, în corpul fizic, este proiectată la nivelul creştetului
capului ; din punct de vedere anatomic, lui Brahmarandhra îi corespunde zona Sutura
Frontalis.
Deschiderea acestui Canal tainic în partea de sus a lui Sushumna Nadi, în
microcosmosul fiinţei umane, ne pune în stare de rezonanţă cu sfera infinită a
Vidului Beatific care se află în Macrocosmos la nivelul lui Maha
Barahmarandhra, care se găseşte la capătul lui Maha Sushumna Nadi, şi la nivelul
ei se face trecerea de la Manifestat la Nemanifestat.
Vidul Beatific este Duhul Sfânt.
Prin trezirea, evocarea şi amplificarea în microcosmosul fiinţei umane a
Vidului Beatific care este adus în fiinţă prin deschiderea lui Brahmarandhra, orice

34
tentaţie, viciu sau pornire inferioară poate fi învinsă şi depăşită cu cea mai mare
uşurinţă.
Intrarea şi menţinerea o anumită perioadă de timp, în starea de Vid Beatific
echivalează cu atingerea unei înalte stări de Samadhi. În starea divină de Bhava
Samadhi – Extazul Divin "cu ochii deschişi" – scufundarea fiinţei umane în starea
de Vid Beatific şi trăirea plenară a comuniunii cu Vidul Beatific este totală şi
continuă, însemnând totodată pentru noi Transcenderea manifestării
Vidul Beatific conferă, printre altele, o forţă ascensională colosală, căreia
nimic nu i se poate opune. Prin invocarea energiei Vidului Beatific sublimarea
energiilor subtile în microcosmosul fiinţei umane este realizată în mod armonios şi
perfect. Prin evocarea pe cât posibil continuă – ca stare de fundal – a Vidului
Beatific, de către un bărbat în timpul fuziunii amoroase cu o femeie care are un
potenţial sexual extraordinar de mare, devine posibilă cu uşurinţă Transmutarea
potenţialului ei sexual în energie, iar Sublimarea armonioasă pe toţi centrii de forţă
se realizează atunci spontan şi complet.
Prin urmare, pentru a elimina orice confuzie legată de starea de Vacuitate,
care este specifică Marii Puteri Cosmice Dhumavati, vom realiza o sinteză cu privire
la cele 3 categorii distincte :
– Vidul Creator Beatific, este ceea ce desemnează Supremul Absolut
Transcendent, ParamaShiva sau Dumnezeu Tatăl.
– Vacuitatea Euforică, este ceea ce reprezintă manifestarea esenţială a lui
Dhumavati în Creaţie.
– Starea de Gol Lăuntric, este ceea ce reprezintă absenţa, lipsa, frustrarea,
inconştienţa, inerţia, depresia, pesimismul, confuzia, apatia, larvaritatea, etc.
Dhumavati reprezintă deci acea stare de Vacuitate euforică, care este situată
între Vidul Creator Beatific şi Starea de Gol Lăuntric. Energia ei permite
sublimarea extraordinar de rapidă, pe "Calea Vacuităţii", a oricăror stări negative de
Gol lăuntric şi totodată reprezintă Pragul de pe care putem fi "catapultaţi" în starea
de Vid Beatific a Dumnezeirii.
------------------------------------------------------------------------------------------
Unul din Siddhi-urile pe care ni le conferă comuniunea cu Dhumavati este
atingerea în scurt timp a continuităţii depline a conştiinţei, prin aceasta nemaifiind
deloc afectaţi în clipa părăsirii corpului fizic de aşa-zisa moarte.
Există un principiu general în Tantra că orice Shakti (–) implică întotdeauna,
pentru a face cu putinţă apariţia Puterii, un Shakta (+). Kali are astfel drept preaiubit
( contraparte polară ) pe Maha Kala, Tara pe Akshobhya, Bhairavi pe Bhairava.
Dhumavati este singura Shakti lipsită de un hakta, dar care cu toate acestea, se
polarizează în mod tainic cu Supremul Absolut, Dumnezeu Tatăl, ce astfel este
pentru Ea un Shakta.

35
Când în final totul este retras în inconştienţă şi în non-existenţă, când însuşi
primordialul Purusha este virtual mort, fiind scufundat într-un somn profund, iar
forţa divină creatoare se află în repaus complet, atunci se manifestă Marea Putere
Cosmică ce reprezintă principiul non-existenţei sau al Vacuităţii euforice, care este
denumită astfel în mod simbolic, Văduva. Dar cu toate acestea, atunci când Ea se
avântă nestăvilită în Creaţie, devenind Prakriti, Ea îl va avea pe Purusha drept
martor, care va acţiona prin Ea ca un Stăpân atotoputernic al Universului ( Ishvara ),
exercitându-şi astfel, prin Shakti, controlul deplin asupra manifestării.
Astfel, Dhumavati, Vacuitatea euforică dătătoare de iluminare şi Kamalatmika,
plenitudinea beatifică a conştiinţei în deplină expansiune şi manifestare, sunt unanim
considerate ca fiind antipozii complementari ai procesului Creaţiei cosmice.
Bhairavi reprezintă energia încolăcită, gata de a fi eliberată în acţiune.
Dhumavati reprezintă însă Vacuitatea, starea de detaşare şi inactivitate totală. Kali
este forţa transformării mai ales în relaţia cu Timpul, Ea este principiul desfăşurării
sau evoluţiei în Creaţia ce se succede în timp şi spaţiu. Dhumavati este Nefiinţa de
dinaintea Creaţiei ; Ea păstrează însă în sâmburele de potenţialitate Principiul
Absolut necesar al desfăşurării sau al evoluţiei ulterioare.

Forme de meditaţie asupra lui Dhumavati

O formă foarte eficientă de apropiere de Dhumavati constă în abandonarea


tuturor fluctuaţiilor şi tendinţelor mentale şi dizolvarea lor în marea tăcere
misterioasă ce se află dincolo de ele.
Pentru a o percepe cât mai bine pe Dhumavati mai este, de asemeni, necesar să
abandonăm lumina înşelătoare a şabloanelor, etichetelor sau a diverselor opinii şi să
ne raportăm permanent la toate obiectele, fiinţele şi evenimentele vieţii fără nici un
fel de prejudecăţi şi concepţii gata fabricate şi mai ales fără a ne lăsa influenţaţi de
feluritele atracţii şi repulsii care sunt generate de ego.
Începem de asemeni să o percepem din ce în ce mai clar pe Dhumavati,
meditând profund asupra stării de Vacuitate ca sursă primordială şi final beatific al
tuturor lucrurilor.
O mai putem de asemeni contacta promt pe Dhumavati şi atunci când, la un
moment dat, ne desprindem instantaneu atenţia de la ceea ce cunoaştem, fără a mai
căuta apoi nimic în sfera devenirii, pentru a ne dez-iluziona şi detaşa astfel complet
de toate realităţile aparente. Procedând de câteva ori pe zi astfel, vom învăţa să ne
odihnim în pacea profundă şi în liniştea beatifică a naturii noastre esenţiale necreate,
Sinele Divin Etern, Atman.
De asemeni, trezirea şi amplificarea capacităţii de a integra întotdeauna, într-o
perspectivă justă, chiar şi experienţele dureroase ( suferinţă, frustrare, etc. ) pe care
încă le mai avem, şi considerarea acestora ca fiind nişte prieteni şi aliaţi divini care
36
în realitate au venit ca să ne reveleze limitările individualităţii noastre corp-minte,
reprezintă o altă modalitate rapidă şi extraordinar de eficientă care ne permite să
beneficiem de Graţia tainică şi instantaneu eficientă a Marii Puteri Cosmice
Dhumavati.
Starea euforică de Vacuitate inefabilă poate fi trăită de multe ori, în mod
spontan, dar inconştient, şi de fiinţa umană obişnuită. Fiecare a trăit, măcar în
anumite clipe ale existenţei sale, senzaţia inefabilă că "nu este nicăieri", ori că este
"absent". Nu trebuie însă niciodată să confundăm această stare de vacuitate euforică
cu o banală stare de reverie sau cu o stare de gol mental. O asemenea stare
privilegiată s-ar putea exprima în cuvinte prin expresia " a nu fi nicăieri", ceea ce
este într-o evidentă opoziţie cu expresia " a fi cu mintea aiurea".
Când îşi revine, fiinţa umană în cauză realizează atunci că ea era de fapt
"absentă", sau cu alte cuvinte "nicăieri". Această spontană priză de conştiinţă asupra
Vacuităţii euforice are în special loc exact în acele momente de "absenţă" – de fapt,
absenţă a fluctuaţiilor minţii. De cele mai multe ori, orice fiinţă umană se simte
atunci extraordinar de bine în această stare, revenirea la conştiinţa sa mentală
obişnuită părându-i-se imediat după aceea penibilă. Pentru omul obişnuit, întregul
proces este inconştient, cu excepţia momentului de revenire la starea sa mentală
banală. Pentru cei iniţiaţi, acest proces – de intrare în starea de vacuitate euforică –
poate deveni perfect conştient, prin fuziunea cu Dhumavati.
Pe de altă parte, detaşarea din ce în ce mai completă de procesele mentale
comune şi de agitaţia obişnuită a minţii – stare de detaşare care este rapid realizabilă
prin comuniunea cu Dhumavati – poate fi definită la început şi ca o stare de "reverie
lucidă" în care, odată intraţi, noi urmărim lucizi şi detaşaţi – desprinşi de procesul în
sine – obişnuitele fluctuaţii ale minţii noastre. Această metodă permite printre altele
atingerea destul de repede a controlului şi chiar al transcenderii agitaţiei mentale
( rezultat care numai în aparenţă este paradoxal ).
Practica sistematică a fuziunii profunde cu Dhumavati ne oferă posibilitatea de
a intra conştient şi de a ne menţine la voinţă în această euforică stare de vacuitate.
Savurând această stare şi aspirând să mergem mai sus, vom bascula în mod firesc în
Vidul Beatific.
În această stare superioară de conştiinţă, vom constata că nu mai survine nici
un fel de agitaţie a minţii şi că nu ne mai deranjează nici un fel de emoţie inferioară ;
ea este de fapt o stare de plenitudine a conştiinţei, de atenţie hiperlucidă, fără efort, şi
de calm profund perfect. Noi putem defini această senzaţie atât ca pe o stare de
suspendare – a activităţilor inferioare, fluctuante, a conştiinţei limitate –, cât şi ca pe
o prezenţă inefabilă şi tăcută a Sinelui Divin Nemuritor, Atman. În această stare nu
este deloc vorba de o stare de "gol" sau de lipsă energetică. Dimpotrivă, atunci când
conştiinţa individuală se află scufundată în această stare de "suspendare", o puternică
energie foarte elevată ne stă mereu la dispoziţie. Atunci simţim exact ca şi cum am
37
putea fulgerător să percepem, să cunoaştem şi să înţelegem orice, sau altfel spus,
Totul. Această stare miraculoasă apare ca fiind ceva grandios, perfect natural.
Familiarizându-ne cu ea, vom constata că aproape fără nici un efort, ne scufundăm
într-o stare formidabilă de "ascultare" interioară, intens şi perfect tăcută.
Puterea enigmatică a lui Dhumavati se reflectă cel mai acut, dar într-un mod
inferior, în existenţa terestră a fiinţei umane ignorante şi larvare, prin intermediul
stărilor de somn, somnolenţă, oboseală, inerţie, lene şi inactivitate. Dincolo de
acestea, pentru cel care realizează fuziunea cu Dhumavati, toropeala se transformă
gradat în cea mai profundă luciditate, somnul facilitează atingerea stării de Samadhi,
iar oboseala se transformă într-un mod progresiv într-o stare de repaus calm şi
euforic.
În tradiţia tantrică se consideră că, în mod corespunzător lui Maha Pralaya,
există un fel de Pralaya ce survine în fiecare zi a vieţii terestre. Ziua este urmată
ciclic de noapte, iar starea de trezie este urmată zilnic de starea de somn, acest proces
periodic semănând în multe privinţe cu moartea şi disoluţia. Fiinţa comună se
scufundă în somn în mod pasiv şi neputincios, fiind absorbită într-o totală
inconştienţă. Orice realizare pe care deja am obţinut-o în starea de veghe, la nivelul
conştiinţei, suferă o oarecare diminuare în somn şi trebuie trebuie să fie făcute din
nou unele eforturi după aceea, pentru a recâştiga ce s-a pierdut în somn. Această
luptă parcă nesfârşită, ce se aseamănă cu munca lui Sisif, este însă mult uşurată
graţie puterii benefice, misterioase a sferei gigantice de forţă a lui Dhumavati.
Pentru fiinţa umană, somnul nu trebuie să fie o completă pauză a conştiinţei în
procesul vieţii. Influenţa lui Dhumavati transformă rapid faza obişnuită de somn într-
o perioadă de misterioasă şi fertilă acumulare a ceea ce s-a câştigat prin eforturi
susţinute în starea de veghe. Somnul devine astfel luminos şi este din ce în ce mai
conştient, rezultând un fel de continuitate tainică a antrenamentului spiritual, care
adesea se menţine chiar şi în timpul somnului. Totodată, Ea creează o solidă bază de
pregătire pentru ceea ce intenţionăm în mod ferm să facem şi care încă nu s-a
realizat.
În plus, există un aspect arhicunoscut care face ca, pe parcursul
antrenamentului spiritual, să persiste de multe ori, precum după ziuă urmează noptea,
alternări penibile de stări de întuneric şi cumplită umilinţă, cu stări de lumină şi
bucurie imensă. Uneori există perioade prelungite în care aparent nu survine nici un
progres şi atunci aspirantul se simte ca şi cum ar lâncezi, ca şi când ar fi ajuns într-un
punct mort. El se simte atunci descurajat, abătut şi deprimat. aceste penibile perioade
de criză sunt transformate extraordinar de rapid, prin graţia lui Dhumavati, în
perioade plenar creatoare. Tot ceea ce s-a acumulat în timpul antrenamentului
spiritual se consolidează profund, cu mult mai repede, în decursul unei asemenea
perioade, în care influenţa energiei divine a sferei de forţă a lui Dhumavati se
amplifică în fiinţă.
38
------------------------------------------------------------------------------------------
Manifestarea Marii Puteri Cosmice Dhumavati
ca o sferă nesfârşită de energie divină care permite
transcenderea imediată a suferinţei şi
anularea grabnică a karmei rele
Mai mult decât orice altă Mare Putere Cosmică, Dhumavati oferă celui care va
fuziona din plin cu sfera sa de forţă posibilitatea transcenderii foarte rapide a
aspectelor chinuitoare ale vieţii, cu care unii începători încă se mai confruntă,
datorită karmei lor de suferinţă.
În special atunci când aceste aspecte apar ca fiind legate de manifestările
generatoare de suferinţă ale stării pregnante de gol lăuntric, toate aceste trăiri
inferioare îndică destul de clar la fiinţa umană respectivă absenţa rezonanţei cu
aspectele şi energiile superioare sublime ale sferei de forţă a lui Dhumavati. Într-o
asemenea situaţie, fiinţa în cauză se confruntă mai mereu cu stări de frustrare,
umilire, dezamăgire, trădare, tristeţe, singurătate, inconştienţă, pesimism, lipsuri de
tot felul, neîmplinire, inerţie, apatie, letargie, etc.
Asemenea trăiri inferioare care apar aproape zilnic copleşesc mintea fiinţei
umane, însă doar pentru cel iniţiat în tainele acestei Mari Puteri Cosmice şi care încă
se mai confruntă cu ele, toate aceste stări devin imediat tot atâtea ocazii extrem de
favorabile care îl ajută să atingă Suprema Realitate Divină care permanent
transcende toate dorinţele neîmplinite şi toate suferinţele. Prin urmare, dacă atunci el
invocă plin de fervoare ajutorul divin al Marii Puteri Cosmice Dhumavati, chiar în
timpul manifestării acelor stări chinuitoare, ca prin farmec, acele trăiri vor fi
sublimate şi imediat el va fi catapultat într-o stare inefabilă de Vacuitate euforică
profundă.
De fiecare dată când încă ne mai confruntăm cu asemenea trăiri inferioare şi
dureroase, noi putem să le eliminăm prin sublimare, cu ajutorul divin al lui
Dhumavati. Datorită comuniunii cu sfera sa de forţă, ajungem la scurt timp după
aceea să privim acele experienţe, care până atunci erau dureroase, dintr-o perspectivă
net superioară, divină, şi prin aceasta nu ne mai complacem absolut deloc – aşa cum
în general fac marea majoritate a oamenilor în astfel de situaţii – în stări distructive,
masochiste, sau în crize penibile de revoltă demoniacă ori satanică, care conduc în
cazul unora la exacerbarea egoului.
Faptul de a recunoaşte chiar şi în aceste trăiri dureroase, mâna inconfundabilă
a lui Dumnezeu, realizând că de fapt acestea sunt lecţiile Sale – care întotdeauna sunt
pe deplin meritate de altfel –, ce sunt manifestate atunci prin intermediul Marii Puteri
Cosmice Dhumavati, reprezintă un mare salt spiritual pentru fiinţa umană.
Iisus : "Fericiţi cei săraci ( cu alte cuvinte, care sunt complet detaşaţi de
dorinţele inferioare, de tentaţiile materiale, de pasiuni şi de ataşamente ), cu Duhul.
Acestor rare fiinţe umane, Dhumavati le oferă promt şi din plin energiile spirituale
39
ale detaşării, fericirii, iertării, răbdării şi perseverenţei. Atunci Ea îi transformă rapid
pe aceşti copii aleşi ai săi în mari îndrumători ( ghizi ) spirituali ai umanităţii.
Astfel ne putem da seama că Dhumavati ne arată mai întâi starea imperfectă,
larvară, efemeră, dureroasă, nefericită, chinuitoare şi confuză a existenţei obişnuite,
pentru ca apoi, prin revelarea aspectelor sale sublime, divine, să ne ajute să le
transcendem în scurt timp.
Forma în care se manifestă, de multe ori, ajutorul Ei, nu este foarte atrăgătoare
pentru egoul nostru – mai binele este duşmanul binelui –, dar Ea ne apare astfel
tocmai ca să devenim plenat conştienţi de umbra întunecată care este în realitate
această lume iluzorie, pentru a nu ne mai lăsa să fim antrenaţi în acele plăceri şi
bucurii superficiale care atrag de regulă după ele complacerea în inconştienţă şi în
uitarea de sine. Prin transfigurarea – pe care Ea o impulsionează – acestor trăiri care
sunt numai în aparenţă negative, Dhumavati ne face în final să le privim ca pe o
expresie inefabilă a înţelepciunii divine. Prin imboldul său miraculos, Dhumavati ne
va ajuta întotdeauna imens şi aproape instantaneu să transformăm ( sublimăm )
frustrarea, suferinţa, starea de gol în misterioasa experienţă spirituală a Vacuităţii
euforice.
-------------------------------------------------------------------------------------------

Dhumavati, Noaptea Detaşări Totale

Atunci când întregul Macrocosmos este în cele din urmă distrus, Puterea
Divină Ultimă ce apare şi continuă să existe în finalul distrugerii sale este
Dhumavati. Atunci când perioada de manifestare se sfârşeşte, Ea a distrus în
întregime trupul tuturor fiinţelor şi lucrurilor, printre care şi Falusul din cadrul
Creaţiei care dinamizează şi stăpâneşte prin puterea sa întregul Univers. De aceea,
Ea este cel mai adesea numită Văduva. Lui Dhumavati nu îi mai rămâne acum
aproape nimic de posedat, iată de ce Vacuitatea pe care Ea o reprezintă este absolută.
Ea este Marea Putere Cosmică care permite cea mai rapidă transcendere a
sărăciei totale, a frustrării chinuitoare, a disperării abisale, a neşansei, bolii şi
mizeriei înspăimântătoare.
Dhumavati este, într-un anumit sens, forma "bătrână" a lui Kali. Spre deosebire
de Kali, Dhumavati reprezintă timpul şi Energia Creatoare a universului disociate de
procesul manifestării ; Dhumavati este astfel Eternitatea care nu intră niciodată în
procesul devenirii temporale. Ea nu este în mod obişnuit revelată în lumea iluziei, ci
este mereu prezentă ca un fel de ecran de fundal.
Toţi cei care aspiră să elimine definitiv din existenţa lor influenţele şi stările
rele, inferioare, trebuie să realizeze comuniunea cât mai profundă cu Dhumavati ;
astfel, Ea oferă starea de transcendere şi eliberarea de toate limitările manifestării,
readucându-ne rapid la o condiţie existenţială ( starea de Vacuitate ) anterioară
40
apariţiei oricăror forţe negative, condiţie care este acum dublată de cunoaştere,
discernământ şi detaşare.
Ca proiecţie pe corpul uman, Dhumavati este o altă Mare Putere Cosmică
legată, într-o anumită privinţă, de regiunea inimii, Anahata Chakra. Însă, energia ei
subtilă, care se manifestă ceva mai intens acolo în microcosmosul fiinţei umane, este
oarecum retrasă în afara manifestării – în aşa-numitul "Vid al inimii" –, ca şi cum ar
ieşi din aceasta ( din aspectele ei directe, concrete ). Astfel, Ea este vag şi în mod
nebănuit prezentă pretutindeni în fiinţă.
Ori de câte ori răul, inconştienţa, larvaritatea, dizarmonia sau suferinţa par să
predomine în viaţa noastră ( sau chiar la scară planetară, ca în epoca actuală ), una
din cele mai rapide şi mai eficiente modalităţi de a transcende şi anihila acest rău –
care numai în aparenţă conduce lumea, în spatele acestuia aflându-se Divina
Iniţiatoare Dhumavati, sau, cu alte cuvinte, permiţându-i să se manifeste doar atât cât
este necesar pentru ca astfel oamenii să renunţe la propria lor răutate, perversitate, la
toate orientările satanice şi demoniace – este apelarea plină de fervoare a lui
Dhumavati, cea mai eficientă Mara Putere Cosmică în lupta fiinţei umane împotriva
inconştienţei, frustrării, ignoranţei, stărilor de gol lăuntric, singurătăţii şi suferinţei.
Datorită desprinderii totale şi rapide de toate aspectele devenirii iluzorii, pentru
a ne focaliza astfel conştiinţele numai către Dumnezeu, descrierile tradiţionale
simbolice ale lui Dhumavati sunt întotdeauna voit cumplite şi înspăimântătoare,
tocmai pentru a accentua această detaşare perfectă de tot ceea ce este material. Ea
ţine în mâini o sită ( ciur ) cu ajutorul căruia îi cerne pe cei buni de cei răi.

Akasha tattva este principiul universal de coerenţă care unifică toate energiile
şi dă Universului unitate, coerenţă şi ordine desăvârşită. Este izvorul ultim care
alimentează totul. Este atât izvorul, cât şi mormântul tuturor lucrurilor.
Cel care intră în comuniune cu Dhumavati descoperă o infinitate de posibilităţi
pe care liberul său arbitru i le dezvăluie.
Cu excepţia Sinelui Suprem Atman, nu există un "loc separat" de unde să
putem observa total detaşaţi şi liberi fiinţele şi lucrurile, deoarece noi înşine facem
parte din poveste, din minifestare şi suntem interdependenţi, influenţăm şi suntem
influenţaţi în acelaşi timp.
Ştiinţa operează cu efecte şi nu cu lucruri în sine sau cauze. Akasha este cauza
comună a tuturor lucrurilor. Noi observăm efectul – gravitaţie, forţă tare, etc. – şi îl
fragmentăm în particule, unde, forţe, îl descriem ca şi cum acestea ar fi reale,
primordiale, deşi nu sunt o parte în sine ci doar faţete ale unuia şi aceluiaşi aspect.
Singura cale de a cuprinde totul este oprirea completă a fluxului fără de sfârşit al
gândirii, trezind astfel percepţia directă.
Akasha este câmpul unificat fundamental în care toate energiile se întreţes şi
sunt conexe.
41
Continuitatea, Imanenţa, Vacuitatea.
Orice stare de vid se întemeiază pe o fundamentală armonie a aspectelor polare
manifestatoare Yang-Yin, cauză-efect, Lingam-Yoni.
Noi percepem doar diferenţele, schimbarea, forţele ce generează acestea fiind
intrinseci vidului.
Akasha este oul cosmic de unde toate s-au ivit, este şarpele Uroboros, este
Cornul Abundenţei, este ca albul dintre cuvinte, ca liniştea dintre note ; accesul aici
nu se poate face prin forţă, ci printr-o "mişcare" care te poartă şi te susţine.
Să laşi să se manifeste.
Detaşarea activă, să lăsăm să vină înspre noi.
Lasă-l să crească.
Nu poţi spune că o ai sau ai pierdut-o.
Vacuitatea ESTE. Este peste tot, este substanţa inalterabilă a tot ceea ce există,
obiect sau gând. Imposibil să ieşi din ea, imposibil să o pierzi.
La Vacuitate se ajunge prin eliminarea progresivă a tuturor limitărilor. Vidul la
modul absolut este de neconceput pentru mentalul obişnuit, manas.
Negarea tuturor condiţionărilor fiinţei şi nu a fiinţei însăşi.
Transcendenţa evocă mai degrabă un sentiment al fiinţei şi al eternităţii decât
unul al devenirii şi temporalităţii. Ea nu poate deveni însă niciodată un obiect al
experienţei, fiind proprie întotdeauna Supremului Subiect Conştient, Dumnezeu. Nu
poate fi cunoscută decât prin fuziunea integratoare beatifică dintre conştiinţa omului
şi conştiinţa lui Dumnezeu, stare numită Samadhi.

42

VACUITATEA

DHUM

▼ ▲
SHAKTI SHIVA

AH HAUM

AIM
AUM HUM

KSHAH SKRIK
KAH HIK

KLIM HLRIM
KRIM HRIM
TRAM HRIH
SHRIM HSRAIM

SAH HAM
INSPIRAŢIE EXPIRAŢIE
COAGULA SOLVE
FEMEIE BĂRBAT

43
♀ ♂

44