Sunteți pe pagina 1din 278
VICTOR PAPILIAN ANATOMIA OMULUI Volumul T APARATUL LOCOMOTOR Editia a XI-a revizuita integral de prof. univ. dr. lon ALBU Membru emerit al Academiei de Stiinte Medicale incolaborare cu: _ prof. univ. dr, Radu Georgia, prof. univ. dr, Alexandru Vaida 200)3) All VICTOR PAPILIAN (1888-1956) Victor Papilian s-a miscut la Galati, in anul 1888, ca fiv al viitorului medie-general Constantin Papilian; a muri la Cluj in anul 1956. A urmat cursurile Facultitii de Medicina din Bucuresti intre anii 1907 si 1914. S-a dovedit un student exceptional, find apreciat de marile personalititi ale lumii medicale roménesti din acel timp. Face campania din 1916-1918 ca medic militar. In 1919, odata cu infiintarea Universitatii roménegti a Daciei Superioare, este chemat s& conducd Institutul de Anatomie al Facultatii de Medicini al noii Universitafi. in aceasta calitate va depune o entuziastd, intensd si sustinuta activitate didactic’, stiintificd si organizatoried. Bste creatorul Scolii de Anatomie si Antropologie din Capitala Ardealului, cireia i-a dat 0 deosebitd si unanim recunoscuti strdlucite, Pleacd de la Catedri in 1947. Papilian a fost un distins medic si profesor, ale c&rui prelegeri au rimas nesterse in amintirea a zeci de gonerafii de student Ediia Ia primului volum al , Tratat clementar de Anatomia Omului”, cuprinzaind Osteologia, Artrologia si Miologia, ‘a apfrut in 1923. Pana in 1946, Papilian a scos inca trei edifii succesive. Impreuni cu celelalte dowd volume ale ‘Tratatului si, au constitu o sursi valoroasd de studiu pentru multe generatit de studenti din tara noastr’, chiar gi dupa moartea Maestrului. Papilian a fost, in afari de omul de stiinfa si profesorul creator de scoald, un om de vast culturd, un muzician distins si un literat talentat. Nu se poate vorbi de viata culturalé a Clujului - si chiar a Ardealului interbelic, fara a face referiti i la Papilian. mei 8 Prefata la editia a V-a De la aparitia primei edifii a mannalului de anatomie al profesorului Papilian au trecut 50 de ani. Ediiile sucx cat si interesul cu care este cAutat gi astézi de student, sunt o dovada evidenté a valorii sale, atat din punct de vedere didactic cat $i al continutului stiinfific. Cu tofi cei 50 de ani care s-au scurs de atunci, Anatomia profesorului Papilian isi pistreaza si azi tineretea spiritual ‘a autorului su. Textul scris de profesorul Papilian este precis, simply, clar si curgitor, fir infloriturt inutile, totusi bogat sicomplet. Aceste calititi ingdduic cititoralui si infeleagi cu usuringé notiunile, uneori difiile, ale stintei noastre, Sarcina unei revizii a acestui manual mu a fost deloc usoar’. Am pasit Ia realizarea ei constient de greutatea rispunderilor, dar patruns de sentimente de adine devotament, de pioasi recunosting® pentru maestrul meu si de ragoste pentru studentii ce asteapta cu mult interes si nertbdare aceasti carte Actuala editie cauta si pistreze cit mai mult caracterul Iueraii originale, editia a TV-a, “Textul a fost revazut in iniregime si cu multé atentic. Datoriti dezvoltirii actuale a stiinfelor medicale, am considerat nevesar si aducem unele rmodificati fata de edifia precedent. Am renungat astfel Ia capitolele de histologic, urmind ca acestea si se parcurgi pe larg fa disciplina respectivl. Am pistrat doar unele date esentiale, necesare infelegerii problemelor de anatomie macroseopicd. Am renuntat, de asemenea, la capitolele de aplicatit medico-chirurgicale. Chiar daca aceste nogiuni aw consttuit o atractie pentru student, eredem cd astazi ele si gisese mai bine locul in cadrul disciplinelor eine. ‘Am ciutat, de asemenea, sf reducem - pe cét ni s-a prut posibil - din amnuntele lipsite de valoarea practics, aplicativa, © contributie important const in introducerea nomenclaturii anatomice (PIN.A.). Medicii, chirurgii, diferigii ‘nostri specialisti consulta din ce in ce mai mult literatura medicala internationala, care a adoptat cu hotirdre limbajul .N.A.ului, Credem c4, prin aceasta, cartea va fi utili nu numai studentilor, ci si medicilor ‘Vom fi receptivi la sugestiile ctitorilor $i agteptm cu mult interes parerile domniilor lor. ‘Tinem sé mullumim conducerii Institutului de medicina si farmacie din Cluj-Napoca penta ajutorul pe care ni a acordat la realizarca prezentei edit a manuatului. ‘Am speranfa c aceastd editie a vechiutui, dar mereu tanirului ,Papilian”, va fi primiti cu interes si bundvoint. Cluj, 1974 PROF. ION ALBU Prefata la editia a X-a Edifia a X-a a Volumului [ al Anatomiei tui Papilian apare dupa 78 de ani de la tiparirea primei edifii. Interesul constant pe care aceasta carte Ia trezit in rindurile publicului medical din tara noastrd dovedeste in mod necontestat valoarea ei Edifia precedenti a acestui Manual s-a epuizat in mai putin de doi ani, Editia actuald cauti si rispunda solicitirilor studentilor si medicilor pentru cartea medicals romineasca, atat de necesar§ pregatirii examenelor si concursurilor. Comparati cu editiile noastre precedent, actuala editie a suferit prelucriri importante atat din punct de vedere stilistic, eat si din punct de vedere al continutului stiintific. Aproape intreg textul a fost rescris, pentru ca prin aceasta el si devind mai accesibil si in acelasi timp mai complet, Prefucrarea cea mai importanta priveste capitolele de Osieologie si cel de Miologie. Terminologia a fost actualizaté in acord eu Bdigia a Vi-a a Nomenclaturii Anatomice si cu Editia a -a a Nomenclaturii Histologice (1989). Aplicarea lor ne-a creat si nou, ca gi altor autor, o serie de dificult. Independent de vointa noastra, imprejurarile ne-au impiedicat si aducem toate imbundtitirile pe care le-am dorit, dar pe care néidjduim si le putem realiza inte-o editie vitoare. Am speranja c& aceasta edifie a vechiului, dar mereu tndrului ,Papilian” va fi primita cu interes si bunavoint Dorim sa exprimam alesele noastre multumiri Editurii ALL, Domnului Pregedinte Mihail Penescu, care in actualele conditii au infeles necesitatea tipacirii acestei lucrari si nu au precupetit nici un efort pent realizarea ei Cluj, septembrie 2001 PROF. ION ALBU VI PRESCURTARI ant anterior anterius A. Arteria Aa Arteriae comm, communis, © dist. distalis, -e dors. dorsalis, -e ext extermum, -a,-um inf. inferior, inferius int. interns, -a,-um lat, lateralis, -e Lig. Ligamentun Ligg. Ligamenta med. medialis, -¢ M. Musculus Mm. Musculi N. Nervus Na. Nervi Proc. Processus prof, profundus, -a, -um R. Ramus Rr Rami sup. superior, superius superfic, superficialis, -e trans. transversalis, -€ v. Vena vy. Venae vente ventralis, -e Ggl. Ganglion N. Lymph. Nodus lymphaticus Na. Il. Nodi lymphatici NA Nomina Anatomica anterior arterd artere comun, -8 distal, -& dorsal, -& exter, -& inferior, -& intern, -& lateral, -& ligament ligamente medial, -& ‘mugehi pl ‘muschi sg. nery nervi proces profund, -& am, ramura ramuri superior, -oard superficial, -& transversal, -A ven’ vene ventral, -& ganglion nod limfatic noduri limfatice Nomenclatura Anatomica (lista termenilor anatomici stabiliti de Comisia International a Federatiilor Societatilor de Anatomie i i | CUPRINS GENERALITATI APARATUL LOCOMOTOR OSTEOLOGIA .. Generalitat. Conformatia exterloara a oasolor Conformajia interioara a oaselor Structura functionala a oaselor Partea cartilaginoasa a scheletulul.. Periostul Poricondrul . Maduva oaselor Vascularizatia gi inervatia oaselor .. Structura microscopic’ a osului Dezvoltarea oaselor. Osteogenoz: Proprietitite fiz Compozitia chimica a caselor STUDIUL OASELOR. Caracterele generale ale vertebrelor Adv Ae ean 18 Caracterele regional 19 Caracterele speciale 0 Vortobrele false Coloana vertebrala tn intregime 7 Importanta functional a coloanei vertebrale .... 2. OASELE TORACELU! ‘Sternul Coastele 7 ‘Toracele in intregime. 3, OASELE CAPULUI Neurocraniul Frontalut.. Etmoidut . Sfenoidul Occipitalu Parietatul Temporalul Viscerocraniiul Cornetul inferior Lacrimalul Nazalul.. Vomerut Maxila Patatinul Zigomaticul Mandiibula.. Hioidut vil Scheletul capului In intregime .. Nourocrantut. Suprafata exterioara a neurocraniuit| Suprafata interioar a neurocraniutu 54 Viscerocraniul... wennen BZ Caracterele scheletului capului ta diforite varste nu. 53 Cavitatile neuro- si viscerocraniulul 54 Orbitelo, Cavitatite nazal Fosa infratemporala Fosa pterigopalating Arhitectura schefetului caputui 4, OASELE MEMBRELOR, Oasele membrului superior Contura mombrulul superio Glavicula, 7 Scapula. i: Scheletul membrutui superior liber Schofetul brafulul Humerusul Radiusul Oasole mala vs. Oasele carpulul ‘Metacarpul . Oasele degetaior.. Ossole membrului inferior ‘Centura membrulul inferior sau centura pelviand Coxatu! Pelvisul 050s Scheletul membrului inferior liber. Oasele coapsel.. Femurul.. Patela . Oasele gambel.. Tibia Fibula . Oasole piciorulut Tarsul Motatarsul... Oasole degetelor: Oasele sesamoide ‘Scholetul piciorului in totalitat ARTROLOGIA (SYNDESMOLOGIA) Generalitat... ARTROGENEZA Clasificarea articulatilior... Articulapile fibroase. Articulatite cartilaginoase Articulate sinoviale .. nn en ec RN vit 4. ARTICULATILE COLOANE! VERTEBRALE .. Atticulafile vertebrelor adevarate Articulafille vertebrelor false. 2. ARTICULATIA CAPULUI CU COLOANA, VERTEBRALA Articulatia suporioara sau atlanto-occipitalé Articulafia inferioaré sau atlanto-axoldiana 3. ARTICULATHLE CAPULUI ... Articulafia tomporomandibutara 4, ARTICULATILE TORACELUI 102 5, ARTICULATILE MEMBRULUI SUPERIOR. 107 Articuiatiile conturit pectoral os 107 Articulatiile membrului superior liber 140 Articulatia umarutul seu scapulohurmerala Articulatia cotuluit Articulate radio-utnar Articulagile mainil 6. ARTICULATILE MEMBRULU! INFERIOR Articulatille centurii pelvien Articulafilie membrului inferior liber Articulstia goldutul sau coxofemurala.. Articulafia genunchiutul Articulatile tibiofibulare Articulatiile piciorulut 142 MIOLOGIA, 154 Generali Muschiul gi tendonut 151 Anexole mugchilor.. ‘Muschiul si tendonul ca organe (Organizarea interna funcfionala) Mecanica musculara. 4. MUSCHICAPULUL Muschit facial ‘Mugchii masticatori. 2, MUSCHI GATULUL Mugchil regiunii laterale a gatulul Fascia cervical 3. MUSCHII TRUNCHIULUI ater 16 Muschii regiunil posterioars a trunchiuiui (spatelui) si ai cei... Mugchii planutuil ‘Muschi planului I. ‘Muschit planutu! ‘Muschi planului IV. ‘Muschi planului V. Mugchii toracatul Muschi abdomenului ‘Muschi regiunil anterolat Aponevrozele abdomenului Muschi regiunii posterioare a abdomenultl sau ai regiunii lombo-il Muschiul regiunii superioare a abdomenulut.. 4, MUSCHIl MEMBRULUI SUPERIOR... Mugehit umarutui Mugchii bratului ‘Muschil regiunil anterioare. Muschi regiunil posterioare Mugchil antebraqulul Rogiunea antorioara 5. MUSCHII MEMBRULUI INFERIOR Mugehii bazinul Muschii coapsel ‘Muschif regiunii antorioare Muschil regtuni mediate (edductoril) Muschi regiunil posterioare Muschi gambei Muschitreghunti antorioare (gruput oxtensoritor) . ‘Muschif regtunll laterale ‘Muschil regtunii posterioare 248 ‘Muschil piciorul 251 Anexele muschilor membrulul Inferior .. 256 GENERALITATI DEFINITIE - DIVIZIUNI Termenul ,,Anatomie” vine de la grecescul anatemnein, care inseamna a tia, a diseca. Anatomia omului este stiinta care studiazl forma gi structura organismului uman ~ al organelor gi al sistemelor sale ~ i cerceteaz legile care regleaza dezvoltarea acestuia, in stransd corelafia cu functiunile sale si cu mediul ambiant. In acest sens, organismul uman se considera nu ca o aliturare mecanic& de organe si sisteme, ci ca un tot tunitar si armonios, in strains’ relatie cu mediul su biologico-social Anatomia este o disciplina importanta in cadrul inviimantului medical, al stiinjelor fundamentale. Este cea mai veche dintre stiingele medicale; a inceput cuobservarea structurii corpului animalelor si a omului din cele mai vechi timpuri Continutul ei a evoluat in decursul vremii, din timpurile strivechi pani in zilele noastre. ‘Vechea Anatomie se limita la ,descrierea” organelor, ficea inventarul, cerceta, observa forma, structura, fir Telatia sa cu fumcfiunile, fird s& descifreze legile evolutici, Anatomia modern’, dupi acumularea faptelor, a datclor trece la generalizari, la sistematizari, lidescricrea legilor care le guverneaza organizarea gi fanctionarea. La prima, scopul find descrierea, la Ultima aceasta este doar 0 meiodii, un aspect; ea tinde ‘AU numai s& prezinte structurile, dar sé Himureascd la Ge servesc acele structuri, sii le dea o interpretare ‘functionals (Anatomia Functional), Organismut uman nu este o simpla suma mecanica de organe. El este un complex unitar, omogen, ata interiorul sau, edt si in relafiile cu mediul ambiant (principiul integrativ, principiul ecologic). in natura totul se schimba, se dezvolté, totul se afla intr-o continua evolutie (principiul evolutiv). Ontogeneza are ca scop studiul dezvoltirii individului din momentul fecundatiei (fertilizatiei) pand la moartea naturalé la varsta senescenfei. Filogeneza are ca scop studiul evolufici specie, cireia ii apartine individul Anatomia este o stiina biologied. Ea studiaza aspectele morfologice ale fiinjelor vii, pe cind Fiziologia simai departe Biochimia se ocupaicustudierea desfigurarii diferitelor fenomene, al mecanismelor acestor fenomene, care caracterizeaza procesele vitale, in gandirea studentului, a medicului, aceste doud aspecte ~formele si functiunile —trebuie siti fie legate 4n mod permanent in minte! Anatomia omului trebuie infeleas ca un studiu al omului viu. Toate structurile, organele, elementele anatomice studiate ia silile de lucrati, trebuie integrate in organismul uman viu. fn acest scop ,anatomia pe ‘iu ~inspectia, palparea, proiectiile diferitelor organe —ocup’ un Joc important in instruirea vitorilor medici in acest sens Anatomia este o stiinfa vie, pentru omul ‘iu, sau cum spunea prof, Rainer Anatomia este stiinta forme vii” Anatomia omului include mai multe diviziuni. Anatomia sistematic, denumita i descriptiva, are a principiu studiului analitic, pe sisteme, al corpului ‘omenese. Anatomia topograficd are ca principiu de de studi criteriul sintetic, pe regiuni stratigrafic, al organis- mului, De aceea este denumita si anatomie regionala 2 sau pentru citeste sirdns legatl de practica chirurgicak i se mai spune anatomie chirurgicaki sau aplicativa. in studiul Anatomiei umane pentru studengii lor de Medicina trebuie sa fie luate in consi derafiune in mod permanent ambele aspecte. Anatomia trebuie si fie in acelasi timp sistematicd, cat si topografica. Anatomia radiologicd are ca obiect studiul corpului omenese cu ajutorul razelor X. Este una dintre metodele curente de explorare in practica medical in ultimii ani s-a dezvoltat tomografia computerizati, tomografia prin rezonan{ magneticd nuclear si ccografia (sonografia). Anatomia varstelor studiaza particularitatile de varsti survenite in decursul viejii omului. Ca etalon se ia anatomia copihitui si anatomia varstnicilor (gerontologia). Anatomia comparative cuprinde studiul eomparativ al structurii si organizarii organismelor umane si a celor animale, scofind in evidengé asemBnarile gi deosebirile lor. Anatomia artisticd sau Anatomia plastic’ studiazi configurajia exterioara a corpului omenese, relieful exterior al acestuia, jocul muschilor, studiul dimensiunilor sial proporfilor omului, diferitele atitudini si mised. in studiul Anatomiei omului se iau in consideratiune inca: problema ritmurilor biologice, GENERALITATE principiile ciberneticii (mai ales pentru sistemul ), datele medicinii cosmice. O disciplina legata organic de Anatomie este Histologia. Anatomia macroscopied studiaza structura ‘organelor pani la limita vizibilitatii ou ochiul liber (sau eventual cu lupa). Histologia ~ ca nofiune in sens larg cuprinde studiul celulei (citologia), al fesuturilor (histologia in sens restrins) si studiul organelor (anatomia microscopic’), totul efectuat cu ajutorul microscopului optic si a celui electronic. Anatomia patologica studiazi marile procese patologice si modificarile macro - $i microscopice care survin in decursul diferitelor boli dn final ~ putem spune cA scopul inviitimantului anatomic este si ofere studentului cunostinge asupra formei si structutii corpului omenese gia partilor sale componente, a modificdrilor gi a adaptarii sale in decursul evolutiei pre — si postnatale, Prezentarea in lumina interpretirii functionale, integrative si aplicative a acestor date constituie o temelic trainicd pentru injelegerea fenomenclor normale si a cclor patologice care se petrec in organismul uman. Nomenclatura Anatomicd folosité de noi este 0 roménizare, o adaptare la particularitijile timbii roméne, a Nominei Anatomice editia VI-a, 1989. in), sunt pusi in Termeni corespunzatori (in ta paranitezi PRINCIPIi GENERALE DE ORGANIZARE A CORPULUI OMENESC Omul este un vertebrat ~ cici posed 0 coloani vertebral. El este un mamifer ~ edci are glande ‘mamare, Este un primat — posed mini, la care policele este opozabil. Face parte din familia hominide ~ arc stafiune verticala (de aici bipedia si ortoskelia), iar picioarele nu sunt prehensibile. Aleituirea corpului omenese este determinati prin planul de organizare a vertebratelor, ca si prin caracterele specifice ale mamiferelor. in decursul filogenezei, s-au cristalizat cateva principii generale de organizare, comune omului gi vertebratclor. Acestea sunt urmitoarele: Legea polarizérit ~consti in aparitia unei extremitati cefalice si a alteia caudale. La nivelul extremititii cefalice s-au dezvoltat succesiv encefalul, organele de sim{, partea injialé a aparatului gastro- pulmonar, Legea simetriei bilaterale ~ este bine ilustrata in perioadele initiale ale dezvoltiii. Secjiunea medio- sagitali a corpului embrionar if imparte in doud Jjumitii identice, numite antimere. Ulterior, aceast simetrie este modificata in interiorul visceral intr-un mod evident. Chiar gi partile somatice nu mai sunt perfect simetrice. hee sua (GENERALITATI Legea metameriei, organizarea segmentara, se manifest la nivelul trunchiului si este evident la om in perioada embrionari, Elementele esentiale ale metameriei ‘sunt Ja om somitele, Consecinte ale metameriei sunt ertebrele, coastele, muschii intercostali, vasele si nervii intercostali, La unele vertebrate (ex. pestii) metameria persist in tot cursul viet Dimensiunile corpului omenese si ale diferitelor sale segmente, ca si greutatea corporal constituie probleme care privese att medicina practic, cat ma ales antropologia. Datele necesare sunt cuprinse in tabele si pot fi consultate ta nevoie. Mentionim c& in aceasti privinfé existé importante deosebiri dupa indivizi, varsta, sex, rase, regiuni geografic {incl de la jumatatea secoluui al XIX-lea s-a observat, 0 activate progresiva a fenomenelor de crestere - denumité acceleratie. Aceasta priveste o greutate gi talie mai mari la nastere, 0 crestere a ritmmului dezvoltiri, instalerea mai timpurie a pubertafii si dimensiuni crescute la adulti. Se admite cd fenomenul se datoreazi uunei alimentatii calitativ superioare, mai bogate in proteine; apoi intervine urbanizarea cu intreg cortegin de influente pe cate-l atrage, precum si factorii genetici Proportiile si modificdrile lor in decursul vieii individului. Dimensiunile si proportiile corpului omenese se modifick in decursul evolutiei (ontogenezei) postnatale; este dezvoltarea individual postnatal’, care se desfigoard intrun tempo diferite pentru diferitele perioade (crestere heterocrona). Modificatile proportiilor si diferentetor proportiilor rezultate din aceasta sunt denumite alometrii, Cresterea capului se face mai repede — fiind corelati cu cea a encefalului — fat de cea a trunchiului. Cresterea extremitafilor (a membrelor) se face ceva mai tarziu i dureazi mai indelung, De ex: indltimea capului la nou- niscut reprezinti aproximativ 1/4 din indltimea total 2 corpului, la copilul de 6 ani 1/6, iar la adult 1/8 Mijlocul corpului se giseste la now-nscut Ia nivelul ombilicului, la copilul de 6 ani ta mijlocul distanfei dintco ombilic si simfiza pubiang, iar la adult la nivelul simfizei pubiene, Dismorfismu sexual Caracteristicile (caracterele) primate sunt date de ‘itce organele de reproducere, in primul rand de catre Blandele sexuale (testiculul, respectiv ovarul), care sunt dcterminante pentru definirea sexului. Caracterele secundare sunt mai numeroase si se referi la talie, proportile diferitelor parti ale corpulti, Scheletul, musculatura, paniculul adipos subcutanat, glandete mamare 5.2. 3 Constitutia in privinfa definitiei acestei notiuni, cat si a confinutului siu, au existat numeroase ~ i adescori diferite ~ opiniit Se intelege prin ,constitutie” complexul de particularitati individuale morfologice si fiziologice, cirora fi se adauga si anumite tristturi de caracter, de personalitate, de comportament, care caracterizeaz individul respectiv. Substratul morfologic, particutaritatile anatomice, suat fn primul rind cele care incadreazii pe un individ intr-un anumit,tip constitutional”, Menfiondm printre acestea: dezvoltarea sistemului osteo-articular si muscular, distribufia fesutului grasos subcutanat, dimensiunile gi proportile individului; acestora li se adaugi participarea sistemului nervos si a celui endocrin. Constitufia in trisiturile ci esentiale este ereditara, hotérati din momentul fecundajiei — fiecare individ este 0 unitate biologic’ si biochimica. Ea este influentati de factorii de mediu, paratipici, care intervin dupa ac In privinya tipurilor constitutionale trebuie spus ca exist o foarte mare variabilitate de la un individ la altul. Nu se poate vorbi de tipuri pure; in realitate este vorba de un amestec de particularitati in care predomind unele sau altele dintre ele, ceea ce duce la incadrarea persoanei respective intr-un anumit grup — tip constitutional Pentru medic este important si cunoasca problema constitufiei”, deoarece ca explica printre altele si predispozitia la anumite boli Cea mai folositi clasificare este cea a lui Kretschemer, El distinge Tipul lepiosom (leptos ~ grecesie ~ delicat, subsite) = individ inalt, subjire, cu membre lungi, fafa ingust gftul lung, corpul subtire, ingust transversal, fra tendingi la ingrisare, greutate relativ redusd. Structura este achizotim’. O forma mai accentuata a acestui tip este astenicul. Tipul atletic ~ este de talie mijlocie. Aparatul locomotor e bine dezvoltat, gatul putemic, capul inalt, torace larg, putemic, piele groasi, fesutul grasos putin dezvoltat. Tipul picnic (ppknos ~ greceste ~ solid, puternic) are trunchiul bine dezvoltat, inclinat spre depuneri de grisime. Capul este lat, asezat pe un gat scurt, puternic. Membrele sunt scurie, mediu dezvoltate, Structura psihicd ¢ ciclotima. ————— ‘GENERALITATI NORMAL - VARIABILITATE - MALFORMATIE Normal. Considerim ca obiect al Anatomiei normale prezentarea corpului omenesc sinatos, Ca norma se consider conformatia tipicd gi structura tipicd -adica particularititile mosfologice intalnite mai frecvent - norma statistic’, in peste $0% din cazuri, Se referi la organism sau la organele acestuia, Variantele (vat sunt abateri (indepartiri) de la shorma” sau normal” - care nu impiedica, nu deranjeazi activitatea, functionalitatea organismului sau adaptarea lui la mediu. in natura viabilitatea este intalnita curent, Anomatia - o abatere de la normé, manifestaté in grade diferite; este o abatere evident, permanent, de Ja forma gi structura organelor, ANN see ee la & (iRieeeeccaeeacnsnsescssssecseeccccaceeeccce cece APARATUL LOCOMOTOR Lavertebratele superioare,inclusiv la om, s-au diferentat in docursul evolutiei, grupuri de orgene puse in slujba {ndeplinirii unor mari funcfiani ale intregului oganism. Un astfel de .complex functional” este si aparatul locomotor Aparatul locomotor este aledtuit din oase cu legaturile lor~ articulatile ~ si din muschi. Totalitatea structurilor gsoase formeaza scheletul. Acesta constituie un fel de »scheld” care da forma generala si proportile corpului omienesc. Elementele scheletului contribuie ia menfinerea posturii organismului, opundndu-se impovararii date de ereutatea corpului, care se aflé sub actiunea gravitatiei {erestre, Oasele sunt legate ntre ele prin structuri conjunctive de diferite feluri, care le asiguri mobilitatea, adici Posibilitatea deplasarii uncle in raport cu altele. Aceste Stnicturi sunt articulate. Oasele si articulafiile formeazt partea pasiva a aparatului locomotor. Pe oase se fixeazi ‘muschii striafi scheletici. Acestia actioneaz asupra asclor $i articulatiilor ca asupra unor parghii, constituind Parica activa a aparatului locomotor, adicd elementele {ui dinamice. In afard de imprimarea unor miscari Segmentelor osoase, muschii mai intervin si in imobilizarea Aacestor segmente in anumite atitudini, in acest fel, organcle aparatului locomotor formeaza © athitecturd de baz, care invelitd de fesutul celulo-adi- Pos si de tegumente, defineste morfologia exterioara a Compului si delimiteaza cavitatile interioare, precum gi Spatiile conjunctivale ale acestuia, care adapostese apa- Tetele vietii vegetative, aparatul neuro-senzorial si ma- Bistralele neuro-vasculare, Aparatul locomotor are ca functie principal loco- mofia, adicd deplasarea individului in spatiu, precum si mobilizarea diverselor segmette ale organismutui, uncle Sn raport cu altele. Se asigurd astfel desfsurarea variatelor aotivititi ale omului, active sau pasive, in cadrul medjului inconjurator, Activitatea organelor locomotorii nu este autonoma, independent. Componentele sale formeaz un tot, ale ‘cdrui parti se dezvolta si functioncaza in stransd legatura unele cu altele, precum gi cu celelalte componente ale corpului omenesc, Aceasti coordonare este realizati de sistemul nervos. Orice atitudine sau posturi este menti- nutd si otice miscare este efectuata gratie activitatii con- tinue si atente a aparatului neuro-senzorial, fra a carui prezenfi aparatul Jocomotor ar fi o masé inert sau un ansamblu care ar functiona neomogen si anarhic. Trebuie, in fine, mentionat cd activitatea organelor locomotor in cadrul economic: generale a organismului, include o activitate metabolic’ dintre cele mai intense, Organele aparatului locomotor constituie o mare parte in masa totala a corpului. Acestor organe le corespund aproximativ 52% din greutatea totala a unui adult, din care circa'38% revin musculaturii, iar 14% scheletului, Studiul aparatului locomotor cuprinde tri subdiviziuni: - Osteologia (greveste ostean = 0s si logos = stiinta), este partea Anatomiei care are ca obiect studiul oasclor; - Artrologia (greceste arthron = incheieturd, legitur’), constituie partea care are ca obiect studiul legiturilor dintre oase, al articulatiilor, ~ Miologia (greceste myos = muschi, carne) cuprinde studiul muschilor scheletici. Muschii netezi din structura perefilor vaselor sangvine sia organelor interme, precum si muschiul cardiac, vor fi studiagi odaté cu aceste organe. In afara de acestia, o serie de mugchi striafi din structura unor viscete vor fi studiati cu acestea (v. pag. 151). APARATUL LOCOMOTOR Studiul succesiy al fiecdreia dintre aceste subdiviziuni este dictat de necesita didactice, metodologice, care ne obliga s& procedim analitic in studiul corpului uman. Nu trcbuie ins si pierdem din vedere, asa cum am aratat ‘mai sus, c& aceste trei componente ale aparatului loco- motor formeaza un ansamblu inseparabil, OSTEOLOGIA Generalitati Osteologia este partea anatomici care are ca obiect studiul oaselor Oasele sunt organe dure, rezistente, de culoare alba- gilbuie, Ansemblul lor constituie seheletul (Systema skeletale), La om, oasele sunt situate in interioral partilor moi, c&rora le servesc de sprijin; uneori ele formeaz’ cavitigi pentru adapostirea unor organe delicate; ele servesc la insertii musculare, devin astfel parghii actionate de diverse grupe musculare. Scheletul uman este constituit cu precddere din oase (Pars ossea) dat unele componente sunt constituite din cattilaje (Pars cartilaginosa) ca de ex: cartilajele costale, cartilajele nazale, procesul xifoidian al sternului s.a Unele dintre acestea se osificd la varste inaintate ‘Nu toate animalele au schelet. Aparitia unei schele soase in structura organismelor este un moment impor- ‘ant in biologie, Amintim ca pe acest fapt se bazeaza im- pir{irea lumii animale in dows mati grupe: vertebrate si nevertebrate Exist fiinte lipsite de schelet, corpul cefor mai multe isd este prevaizut cu formatiuni rezistente, care servesc la susfinerea plrtilor moi, Originea lor embriologicé, raportul lor faté de parjile moi, ca si materialul din care sunt constituite clementele scheletului, sunt foarte diferite. ‘Totaltatea oaselor consttuie deci scheletul unui animal, Distingem schelete naturale, in care diferitele oase sunt legate prin legiturile lor naturale (articulafii, igamente) sischelete artificiale, in care unirea se face prin elemente dcinlocuire (sarma, tabla, piele ete.) Componentele scheletului sunt continute into invel toare fibroasi continua, care la nivelul oasclor poarti ‘tumele de perios, iat la nivelul cartiajelor de pericondru Functiunile oaselor. Am vazut cf oasele formeazi Schela generali a corpului omenese. Ele indeplinese ‘umitoarele fumeqiuni: ~ determina forma, dimensiunile si proporfile cor- pului gi ale diferitelor sale segmente; ~ servese ca sprijin pentru intregul corp si pentru partite moi; ~ aledtuiese cavititi ce protejeazd anumite organe delicate (creier); = seryesc ca element de insertie pentru muschi, deve~ nind astfel parghii pentru functiumea de locomotie; ~ constituie rezerva caleicé a organismutui. CONFORMATIA EXTERIOARA A OASELOR Oaselor li se atribuie, in general, forma unor corpuri geometrice, si fi se descriu trei dimensiuni: lumgimea, {ifimea si grosimea, Tot ca si corpurilor geometrice, ‘oaselor lise descria fete, margini, unghiuri. Astfel, oasele se clasificd, dupa reporturile si dimensiunile lor, in: lungi, plane si seurte. Forma unor oase este insi foarte nere~ gulati, De accea se utilizeaza si alte criterii de clasificare, adiugindu-se celor trei categorii de oase amintite alte patru tipuri: oase pneumatice, oase sesamoide, oase sutu- rale si oase neregulate. La aceste tipuri de oase nu se fine seama de forma lor, ci de caractere athitecturale (oasele pneumatice), respectiy de situafia lor in organism (oasele sesamoide i suturale). 1. Oasele lungi (Os fongumn). La aceste oase, lungimea depiigeste lafimea si grosimea. Un os lung este format dintr-un corp sau diafizé (Diaphysis) si dowd extremitifi sau epifize (Epiphysis), intre diafiz’ si cele doud epifize se delimiteazi o zon’ numiti metafiza (Metaphysis). Oasele lungi se gisesc mai ales la nivelul membrelor; ele indeplinese rolul de parghii de viteza in diferitele migcar. 2.Oasele plane (Os planum). La aceste oase, lungimea si lifimea sunt aproape egele intre ele, dar depisesc grosimea; sunt turtite si prezintl de studiat dout fefe si un numir vatiabil de margini si unghiusi; cle indeplinese doug functiuni: a) servese la edificarea cavitifilor de protectie (de exemplu craniul); b) dau insertie uni mare nur de musehi (de exemptu scapula). 3.0asele scurte(Osbreve). Suntaceleoase care au cele trei dimensiuni aproape egale: forma lor se apropie de cea cubic. Oasele scurte se gaisese in acole rogitini unde este necesard o mare soliditate si unde exist migediri foarte variate insd cu amplitudine mica (coloana vertebral, carp, tars). 4.0asele pneumatic e(Ospneumaticum) Sunt oase neregulate, care contin in interiorul lor cavitati pline cu er (de exemplu, maxila). ne Fig. 1, Scheletal uman vizut anterior. S.Oasele sesamoid e(Ossasesamoidea). Sunt oase, de obicei lentiforme, mici, ce se dezvolt8 in ‘vecindtatea uno articulafii (Sesamoide periarticulare) sau chiar in tendoanele unor muschi (sesamoide intratendinoase) 6.Oasele sutural e(Ossasunralia), Se ‘numese si oase wormiene, Sunt oase mici, plane si incon stante, Se dezvolté din puncte de osificare speciale inde- pendente de ale oaselor invecinate, fie la nivelul suturilor Cranjului, fn special in sutura lambdoid, fie Ia nivelul APARATUL LOCOMOTOR fontaneletot. S-a mai descris un grup de oase wormiene, nhumnite insulate, cate se dezvolta in centrul oaselor boltii craniene (in special in parietal si frontal). 7Oascle neregutat e(Osimegulare)care datoritd formei si arhitecturii lor complicate nu pot fi incadrate in nici unul din grupurile precedente (ex: palatinul, sfenoidul) Elementele descriptive ale oaselor, Oasele, d de rezistemte, suferd influenfa organelor invecinate: tractiunea muschilor, presiunea unor organe, pulsatile arterelor gi actiunea fortei de gravitatie. De aceea, suprafala lor exterioara poate fi descompusé intr-un numar de elemente morfologice care se_numese: feje, margini si unghiuri, care cuprind, ta randul tor, detalii importante din punct de vedere morfologic si aplicativ. Detaliile morfologice de pe oase se grupeazi in: proemi- nente, cavitifi, gduri si canale. PROEMINENTELE sunt de doug feluri: articulare si nearticulare 1. Proeminenjele articulare sunt modelate in raport cu suprafeele articulare opuse lor care de obicei sunt cavitii de receptie. 2. Proeminentele nearticulare sunt determinate in majoritatea cazurilor de tractiunea exercitati de muschi Dezvoltarea acestor proeminenfe este in raport cu forfa muschilor ce se inserd pe os, fiind astfel mai pronunfate 4a barbati ila indivizii robusti, Numirile procminentelor sunt foarte variate; unele, bine conturate si puternice, detasate de pe suprafata osului, se numese procese sau apofize (Processus). Alte proeminente, voluminoase gi neregulate dar nedetasate de suprafaja osului se numese tuberozititi (Tuberositas). Dac& suprafaja acestor proeminente nedetasate este mai neted’, ele se numesc eminente (Eminentiae), iar dacd sunt neregulate, dar mai mici, se numese tuberculi (Tiberculum). Spina (Spina) ‘este un alt tip de proeminenti, mai ascutité, iar creasta (Crista), 0 proemineng& liniar’, de obicei tdioasd. Fig. 2. Bolta craniand vizuti posterior 1,2, 3. Oase suturae, i a OSTEOLOGIA CAVITATILE sunt determinate de forte de presiune; se divid, ca $i proeminentele, in: articulare si nearticulare: 1. Cavitdfile articulare iau parte la formarea articulatiilor si réspund unor proeminente invers conformate ca, de excmplu, acetabulul coxalului in care pitrunde capul proeminent al fermurului. Suprafefele artculare se pot prezenta in unele cazuri ca suprafefe plane ca, de exempla, fefele auriculare ale sacrului si ale osului iliac, care formeazi impreun’ articulatia sacro-iliacd. Proeminentele si cavitatile articulare sunt acoperite cu un strat de cartilaj hialin, care le permite alunecarca ‘ntimpul miscarilor. Portiunca acoperith de cartilaj poartt numele de faté articular’ (Facies articularis) a osului 2. Cavitdfile nearticulare sunt variate ca forma, imensiuni si rol; pot servi fie pentru inserti tendinoase sau ligamentare, fie pentru adapostirea si protejarea unor clemente anatomice. Alteori se prezinti sub forma unor sanuri pe unde alunecd! tendoane, nervi sau vase sangvine, GAURILE $I CANALELE sunt de doud feluri: de trecere si de nutritie. Giurite si canalele de trecere sunt strabatute de diferite clemente anatomice (vase sangvine, nervi etc.); din cauza formei lor au diferite denumiti menginute prin tradiie: hiat = orificiu neregulat, in care se deschid mai multe canale; f 0 r am e n=gautd, orificiu;s ule us safc anal is=canal;fo s s a=groapa; fossula gropita; inc is uw ra=scobiturd, stirbiturd a unei margini;a p ¢ rt ur a~deschiziturd ete, Giurite (Foramen nutriens) si canalele nutritive (Canalis nutriens) servesc in marea lor majoritate pentru trecerea vaselor sangvine. Dupi dimensiunile lor, se impart in patru grape sau ordine: a) Gaurile de ordinul I sau géurile nutritive, sunt cele ‘mai mari si mai importante; sunt situate pe diafiza oasclor tungi si pe fefele unor oase late; dela ele pornese canalele nutritive; prin ele intré arterele nutritive ale oasclor, b) Gaurile de ordinul Ji, mai mici, dar mult mai mumeroase decat precedentele, au o situatie variabil: pe epifizele oaselor lungi, circumferintele oasetor late, feyele nearticulare ale oaselor scurte; de la ele pornese canalele de ordinul doi, prin care ies venele oaselor. ©) Gaurile de ordinul IIT (40-50/mm?) se gisese pe toate suprafejele oasclor acoperite de periost; de la ele pleacd un sistem de canale (canalele Havers) prin care tree capilarele sangvine. Ele apartin domeniului histologiei, ca gi 4) Gaurile de ordinul IV, care reprezinté orificiile de deschidere a canaliculelor osteoplastelor; se giisesc in ‘numa de cAteva sute pe mm’, CONFORMATIA INTERIOARA A OASELOR Seoionaind diferite oase si examinandu-le pe sectiune, obscrvam c& substanta osoasi propriv-zisé (albicioasd, de consistenfai durd-lemnoasi) se prezinti sub dowd aspecte: compacti si spongioasé. 9 aSubstantacompacta(Substantia compacta) numiti incotect si fesut sos compact, este ‘omogen’, dur, formati din lame osoase alSturate,alipite, ‘rl a delimita cavitati intermediate. b)Substanta spongioas 4[Substantia spongiosa (irabecularis)] incorect denumitt fesut osos spongios, are aspectul unui burete. Este formata tot din lame sau trabecule osoase, ins® acestea sunt orientate in sensuri diferite, intretdindu-se in anumite puncte si dclimitand prin aceasta o serie de cavitafi, unde se afl miduva osoasi, Aceste cavitati pot avea dimensiuni variabile: de la un bob de fasole ta o gimalie de ae. Cand acestea sunt de matimea unui bob, substanta osoasi se mai numeste areolar, Formatul cavitaii poate fi tubular~ cilindric, ovatar, sferic. Diametrele areolelor variazi, de asemenea: cele apropiate de suprafata osului sunt mai ici, iar cele profnde devin din ce in ce mai mari, pe ‘masura apropierii lor de cavitatea medulard a osului ‘Atatin cazal substanjel osoase compacte, cAt sia celei spongioase, structura lor histologic’ este aceeasi. Ble se deosebese doar prin dispozitia felurité a lamelor osoase ce le compun, Cavititile interioare ale oaselor—cavitatea medular’ si arcadele substanfei spongioase ~ sunt tapetate de 0 p&tur’ subfire de celule conjunctive denumits endost (Endosteum), Acesta se prelungeste gi in interiorul cana~ lelor Havers si Volkmann, in structura celor trei categorii principale de oase, cunoscute deja de noi (lungi, fate si scurte), repartifia celor dowd feluri de substan osoasi se face intr-un mod caracteristic pentru ficcare categorie. Conformatia interioari a unui os hungne apare clar pe o sectiune longitudinala, 1. Corpul osului este format dintr-un cilindra de os compact, steibatutinsd in tot Lungul sau de un canal central, larg, numit cavitate medulard (Cavitas medullaris), Tubul 0508 este mai gros in partea mijlocie a diafizei. Cavitatea medulara patrande in epitize, unde se ingustea7a, datorité unor sisteme lamelare ogivale ale spongioasci. In cavitatea medulard se afl maduva osoasé, 2. Extremititle sau epifizele osului lung sunt formate dintr-o patued subjire de substanf’ compacta la periferie, ccare imbraci 0 masi de substan{i spongioass, Cavititile acesteia comunic’ printr-un grup de areole cui cavitatea medular’. La bitrani, substanfa spongioasé a extremi filor se resoarbe partial, iar cavitatea medulard a diafizet se extinde pana la acest nivel Conformatia interioara a oaselor plane. Ele sunt formate din dowd lame de substant& ogoasi compacti, care cuprind intre ele un strat mai gros sa mai subfire de substanfi osoasi spongioasa. La nivelul marginilot osului, lamele de substanfa osoasé compact’ fuzioneaza astfel incét invelese din toate pirfile substanfa spongioasa. In cazal oaselor plane ale boljii craniene, lamele de fesut compact se numesc table: una externa sau exocraniand (Lamina externa), ceatalté intern sau endocranian’