Scolioza

Scolioza este cea mai comuna diformitate a coloanei vertebrale. Alte diformitati ale coloanei
vertebrale sunt cifoza si lordoza, dar aceste diformitati sunt mult mai putin frecvente.
Diagnosticul scoliozei este evocat atunci cand exista doua anomalii principale ale coloanei
vertebrale:
Curbarea laterala: ceea ce insemna ca daca o coloana este privita in plan anteroposterior
apare o curbura anormala in acest plan. Aceasta curbura persista de obicei cand pacientul se
apleaca spre inainte sa-si atinga picioarele cu mana. O usoara inclinare laterala a coloanei
vertebrale nu este neaparat o scolioza. Astfel deviatiile laterale mai mici de 10 grade sunt
considerate a fi in limite normale.
Rotatia vertebrelor: Rotatia vertebrelor este de obicei greu de observat pe radiografii, dar este
intotdeauna prezenta intr-o scolioza reala.
Scolioza cauzeaza rareori durere, si de accea poate fi dificil de detectat precoce. Astfel unii
parinti observa unele caracteristici ale scoliozei la copilul lor in timpul verii, cand acestia poarta
costume de baie:
-Un umar, sold sau san poate fi mai proeminent decat celelalt
-Un sold poate fi mai sus situat decat celelalt
-Hainele nu se potrivesc simetric- de exemplu pantalonii
-Corpul pare sa se incline intr-o parte
-Capul nu este centralizat

Cea mai frecventa forma clinica a scoliozei este scolioza idiopatica (adica fara o cauza
cunoscuta). Mai departe scolioza este clasificata in functie de grupul de varsta. Astfel se disting
patru tipuri de scolioza idiopatica:
-Infantila (de la nastere pana la 3 ani)
-Juvenila (de la 3 ani la pubertate)
-Scolioza adolescentului (dupa pubertate)
-Scolioza adultului (dupa varsta de 20 de ani)

Scolioza congenital este o malformaie prezent de la natere, fiind caracterizat de apariia

unor vertebre anormale. Apariia acestui tip de malformaie congenital este cauzat att de un
defect de segmentare, ct i de un defect de formare.

O alta categorie a scoliozei este considerata scolioza nestructurala, sau functionala. Aceasta
diformitate a coloanei se dezvolta atunci cand exista o cauza aflata in alta regiune anatomica
decat a coloanei vertebrale. Astfel o diferenta de lungime a membrelor inferioare poate determina
curbura coloanei. Spasmul muscular si inflamatiile musculaturii paravertebrale pot determina de
asemenea o scolioza functionala. Cand o scolioza este clasificata ca fiind nestructurala,
tratamentul tinteste mai ales cauza deformarii, si nu coloana verebrala.
Tratament:

Coloana vertebral este fundamentul scheletului uman i este responsabil pentru diverse
funcii ale corpului, de aceea necesit o atenie special.
Depistarea precoce a modificrilor coloanei vertebrale i tratarea acestora poate preveni
scolioza, lordoza, cifoza, bolile degenerative de disc etc.
Tipul de tratament depinde de varsta pacientului, de numarul de ani care raman pana la
maturitatea osoasa, de tipul de curbura scoliotica, de viteza progresiei deformarii scoliotice, si de
deformarea observata de medic si pacient.
Cel mai frecvent tratament este cel nechirurgical, cu observarea si urmarirea atenta a
progresisei curburii scoliotice dupa imobilizarea intr-un corset. Majoritatea pacientilor cu
scolioza vor vizita medicul la fiecare 6 luni pentru a verifica progresia curbei.
Tratamentul cu corset este cel mai adesea evocat pentru adolescentii cu curburi mai mici sau
egale de 20 si care mai au cel mult doi ani de crestere osoasa pana la maturitatea scheletica.
Astfel corsetul este folosit pentru a incetini sau pentru a opri evolutia curburii scoliotice.
Corsetul nu scade deci gradul deformarii, ci incetineste evolutia scoliozei!
Desi corsetul este un tratament uneori dificil de suportat, copilul poate sa sa continue sa
efectueze anumite activitati fizice si sa se implice in unele evenimente sociale. Anumiti copii
trebuie sa poarte corsetul pana la 23 de ore pe zi. Desi corsetul este bine ascuns de
imbracamintea obisnuita, acesta poate fi inconfortabil si sa produca copilului senzatii psihice
neplacute.
De asemeni corsetul nu este prescris de medic pentru curburi mai mari de 40 deoarece acest
tip de curbura necesita frecvent tratament chirurgical.

1.Profilactic:
Trebuie combatute anumite deprinderi care pot favoriza sau accentua deviatia vertebrala,
ca de exemplu, ,,atitudinea soldie", de sprijin pe un singur picior, pe care o iau adeseori copiii si
adolescentii (mai ales fetele). Purtarea ghiozdanului cu carti este recomandabil sa se faca pe
spate, iar daca se face in mana, sa se alterneze dintr-una in cealalta.

De o importanta deosebita este mentinerea pozitiei corecte la masa de lucru de la scoala

si de la domiciliu. Pentru a se asigura o pozitie corecta in cazul existentei unei deviatii vertebrale
este recomandabila inaltarea mesei de lucru prin aplicarea pe ea a unui pupitru cu suprafata
inclinata, care sa-l oblige pe scolar sa mentina pozitia corecta.

Este recomandabil ca pacientul sa nu stea timp indelungat la masa de lucru, pana cand
oboseala l-ar face sa ia o pozitie incorecta, ci sa faca pauze in care sa execute cateva exercitii
fizice sau sa se intinda pe pat.

Este necesar sa se incerce combaterea pozitiilor vicioase pe care unii copii si le insusesc
in timpul somnului, ca de exemplu in flexie accentuata, sau in decubit lateral mereu pe aceeasi
parte.
 Adeseori este utila montarea unei placi dure sub saltea. In cazul utilizarii corsetului
Milwaukee, de exemplu, autoredresarea activa a coloanei in timpul somnului este favorizata de
planul ferm al patului.

2. Tratament igieno-dietetic:
Se recomand pacienilor cu scolioz o diet adecvat astfel nct greutatea lor corporal s fie
optim n raport cu nlimea i vrsta. Acest lucru este necesar mai ales la pacienii
supraponderali, deoarece greutatea poate accentua deviaiile coloanei vertebrale.

3.Tratament medicamentos:

Se administreaza antiinflamatoare (ibuprofen, fenilbutazona, aminofenazina, aspirina), antalgice

si decontracturante, acestea din urma avand rol de relaxare a musculaturii ale carei contractii pot
genera deformari ale coloanei. Administrarea de cortizon joaca un rol foarte important dar
trebuie avut in vedere dozajul si stadiul evolutiv. Se mai administreaza calciu si clorocalcin.

Se mai prescriu vitamine din grupurile D, B si vitamina C.

4. Tratamentul ortopedico-chirurgical:

Tratamentul ortopedic:

si propune corectarea si mentinerea deviatiei verebrale pentru a neutraliza riscul de agravare

reprezentat de puseul pubertar de crestere. Un tratament ortopedic poate fi apreciat ca eficient
daca la sfarsitul cresterii el reuseste sa mentina deviatia vertebrala la o valoare cel mult egala cu
aceea de la inceputul tratamentului

Tratamentul ortopedic dispune de aparate corectoare active si pasive.

Aparatele ortopedice pasive realizeaza corectia deviatiei folosind forta de presiune, de

obicei la nivelul partii convexe a curburii si forta de tractiune care tinde sa elongheze coloana si
astfel sa reduca curbura.

Corectarea este in general realizata prin aparate gipsate succesive. Cand se obtine
corectia maxima mentinerea ei este incredintata unor corsete ortopedice.

Pentru scolioza corectia se obtine cu ajutorul unui cadru ce realizeaza atat elongarea cat si
derotarea coloanei si presiunea pe convexitate. Indiferent de tipul de cadru (Abbot, Risser, Cotrel
etc) principiul este acelasi. In cadru se aplica aparatul gipsat. Dupa o perioada de 1-2 luni
aparatul gipsat se schimba, obtinandu-se o noua corectie.

Uneori gipsul poate realiza o elongatie progresiva (aparatul de elongatie tip Stagnara).
 Aparatele ortopedice active cauta sa obtina corectie printr-o autoredresare activa a
coloanei. Aparatul clasic activ este aparatul Milwaukee. Corsetul lui este purtat permanent sau
intermitent, in functie de gravitatea curburii. Exista actualmente tendinta de a aplica corsetul
Milwaukee noaptea in cazurile de deviatii mici (scolioza sub 30*), dar care la controale repetate
fac dovada evolutivitatii lor.

Un alt aparat activ este corsetul cu trei puncte de sprijin care cauta sa redreseze scoliozele
lombare.

O alta serie de metode ortopedice: tractiunea continua in timpul noptii (Cotrel),

stimularea electrica a musculaturii din convexitate cu aparate special construite, se adreseaza
acelorasi deviatii vertebrale de gravitate medie si se asociaza in programul terapeutic.

Tratamentul chirurgical:

Deviatiile vertebrale grave, evolutive, care se agraveaza lent, dar continuu, si dupa terminarea
cresterii, impun redresarea si stabilizarea lor prin metode chirurgicale. Pretul corectiei in aceste
cazuri il constituie rigidizarea (cu tije) a unui important segment al coloanei vertebrale.
Interventia chirurgicala in cazurile de gravitate extrema trebuie precedata de o pregatire prin
elongatie progresiva a coloanei (prin aparate gipsate de elongatie sau elongatie cu halou cranian
si gips sau cerc pelvin).

Interventia este urmata de o imobilizare gipsata, apoi de corset ortopedic timp de 18-24
luni, perioada in care artrodeza vertebrala devine solida. Si tratamentul chirurgical va fi insotit de
kinetoterapie, cu scop de asuplizare preoperator, cu scop de tonificare musculara generala in
perioada de imobilizare, cu vocatia de corectie posturala si integrare in viata cotidiana la
inlaturarea corsetului.

Kinetoterapia

Are ca scop cresterea eficientei musculaturii toracice pentru facilitarea ventilatiei pulmonare,
corectia partiala a posturilor vicioase. Daca kinetoterapia nu poate face sa dispara o curbura
scoliotica ea pare totusi un complement terapeutic indispensabil tratamentului scoliozei oricare
ar fi celelalte tratamente efectuate: (reeducare posturala, intretinerea musculaturii sub corset,
elongatiietc).

Fiziokinetoterapeut Pleseanu Codrut