Sunteți pe pagina 1din 5

Interpretarea textului literar din perspectiv structuralist

Constantin CHIOPU

Analiza operei artistice n spirit modern, actual, descoperirea semnificaiilor acesteia la leciile de
literatur necesit, pe de o parte, renunarea la stereotipuri (interpretarea sociologic fiind unul din
ele), iar pe de alt parte cunoaterea de ctre elevi a diverselor perspective de interpretare a textului
(structuralist, semiotic, mitologic-arhetipal, psihanalitic etc.).
Metoda structuralist s-a consolidat n anii 60, cnd Roman Jakobson i Claude Levi-Strauss au
realizat analiza-standard a poemului Chats al lui Baudelaire (1962), iar Jakobson a publicat
lucrarea Lingvistic i poetic (1964). Metoda pornete de la concepia c opera literar este o
structur, adic un ansamblu de elemente independente ce formeaz un sistem. Pentru
structuraliti, opera este nainte de toate text, limbaj, constituit ntr-un cod format
din semnificant (complex sonor, realizarea material a semnului lingvistic) prin descrierea i
interpretarea cruia se ajunge la conturarea semnificatului (a sensului). Menirea analizei, a criticii
const n a pune n eviden structura pe baza studiului componentelor. Structuralitii organizeaz
elementele structurii n cteva straturi: fonetico-prozodic, morfologic, lexico-semantic, sintactic.
Avnd drept scop interpretarea operei literare din perspectiv structuralist, profesorul le va
propune elevilor un algoritm de analiz, care ar include urmtoarele repere:
1. Analiza mrcilor stilistice la nivel fonetico-prozodic:
vocale, consoane, diftongi, triftongi, hiat;
aliteraii, asonane, muzicalitate interioar;
ritm, rim, msur, cezur;
aranjarea versurilor n strofe;
relaia cu ansamblul i cu ideea liric central.

2. Analiza cuvintelor la nivel lexico-semantic:


cmpuri semantice;
cuvinte-simbol;
sens propriu/figurat, polisemantism;
regionalisme, arhaisme, neologisme;
cuvinte din fondul principal/secundar al vocabularului limbii romne;
metafore, comparaii, metonimii, personificri, hiperbole etc.;
sinonimia, antonimia, omonimia.

3. Analiza termenilor la nivel gramatical:


prile de vorbire;
categoriile gramaticale;
prile de propoziie;
topica;
structura frazelor;
relaia cu ansamblul i evidenierea aportului nivelului gramatical la susinerea mesajului artistic.

4. Refacerea ntregului.
5. Concluzii.
Levi-Strauss: Structura primeaza
1. Prezentarea operei
Levi-Strauss paraseste in 1935 cariera de profesor universitar pentru a pleca in America de Sud.
Avea douazeci si sapte de ani. Este profesor la facultatea din Sao Paulo, iar in timpuL vacantelor se
duce in inima padurii amazoniene, in tinuturi locuite de indienii bororo si caduveo. in 1939, se
intoarce in Franta, dar este curand dat afara din invatamant in baza legii antievreiesti adoptate de
guvernul de la Vichy si este obligat sa se exileze. Se refugiaza la New York, unde frecventeaza
cercurile suprarealiste si asista la cursurile lingvistului Roman .obson, al carui demers structuralist ii
va influenta puternic cercetarile ulterioare. Revenit in Franta, in 1945, este numit director adjunct la
Muzeul Omului. Face numeroase calatorii in India, in Pakistan si, bineinteles, in Brazilia. in
1955, Tropice triste ii va aduce notorietate internationala.
In bogata opera a lui Levi-Strauss se pot distinge doua momente: primul debuteaza cu Structurile
elementare ale rudeniei (1949) si se incheie cu Gandirea salbatica (1962); cel de-al doilea este
inaugurat de publicarea lucrarii Crud si Copt (1964), prima parte a unei tetralogii care va continua
cu De la miere la cenusa, Originea obiceiurilor la masa, Omul gol. Ritmul de aparitie a noilor
scrieri incetineste ulterior, intre timp Levi-Strauss devine academician. (1973), si abia in 1991 va
publicaIstoria Lynxului. intreaga opera a lui Levi-Strauss constituie un efort de depasire a triplei
perspective interpretative ce domina etnografia: abordarea etnocentrica, mostenita de la Levi Bruhl
si de la pozitivism, care vedea in societatile ce nu au cunoscut scrierea supravietuirea unei gandiri
arhaice - mentalitatea primitiva'; abordarea functionalista, inaugurata de lucrarile lui Malinowski,
care analizau practicile si miturile plecand de la rolul pe care il indeplineau in viata sociala;
abordarea istorica, inspirata de marxism, care plasa faptele culturale intr-o istorie concreta traversata
de conflicte. Fata de aceste trei conceptii, Levi-Strauss va propune o lectura sincronica si
totalizatoare menita a pune in evidenta, sub aparenta dezordine a comportamentelor materiale si
simbolice, coerenta structurilor care guverneaza indivizii independent de vrerea lor si prin
caracterul lor sistematic, da seama de o gandire logica elaborata, similara cu aceea a popoarelor
dezvoltate.

2. Structurile elementare ale rudeniei'


Lucrarea abordeaza intr-un mod nou faptele matrimoniale. Levi-Strauss descopera universalitatea
interzicerii incestului aflata la baza tuturor casatoriilor. Renuntand la interpretarea traditionala,
conform careia aceasta interdictie era un fel de intuitie, de altfel inexplicabila, a pericolelor
consangvinitatii, Levi-Strauss vede aici conditia prealabila a oricarui schimb si, prin aceasta, a
existentei colective. Dupa el, este o interdictie pozitiva, caci proscrierea unirii dintre frate si sora
permite deschiderea schimburilor catre ceilalti membri ai grupului. Interzicerea incestului exprima
trecerea de la faptul natural al consangvinitatii la cel cultural al aliantei', noteaza Levi-Strauss,
conturand opozitia - care va fi decisiva in opera sa - dintre natura si cultura.
Dincolo de extraordinara varietate a combinarilor posibile (casatorii intre veri, incrucisate, paralele,
pe linie materna ori paterna), se reveleaza creativitatea societatilor primitive, independenta lor fata
de constrangerile naturale si existenta modelelor de combinare for-malizabile in numar relativ
restrans, capabile sa dea seama de solutiile alese. Levi-Strauss arata ca nu de o alegere individuala
depinde casatoria, ci de reguli interne care comanda jocul aliantelor, si ca subiectii, chiar daca ii
cunosc imperativele, nu cunosc principiile acestui joc.

3. De la structuri la universalitatea gandirii


a) Bricoleurul si inginerul
Cu Totemismul astazi si Gandirea salbatica, reflectia lui Levi-Strauss se largeste, parasind terenul
clasic al etnologiei, cel al relatiilor de rudenie, intr-o celebra paralela dintre bricoleur si inginer, el
arata ca nu exista mentalitate primitiva', asa cum credea Levi Bruhl, ca gandirea arhaica nu este
gangava si irationala, ca ea se supune aceleiasi rigori sistematice precum gandirea stiintifica, de care
difera nu prin procedurile mentale, ci prin fenomenele la care se aplica si prin scop. in timp ce una
ramaneapropiata de lumea sensibila, cealalta se indeparteaza de ea; in timp ce una isi subordoneaza
scopurile instrumentelor de care dispune, cealalta subordoneaza instrumentele proiectelor pe care si
le asuma. Dar ambele inventariaza, clasifica realul pentru a impune o ordine culturala dezordinii
naturale.
Gandirea salbatica' clasifica altfel si, prin aceasta face sa apara rasturnate clasamentele noastre si
invita la o reconsiderare a acestora din urma. Caci ceea ce descopera etnologul sub aparenta
irationalitate a totemis-mului este un sistem foarte elaborat de clasificare a lumii vegetale si animale,
precum si o retea de echivalente intre universul uman si universul natural, fiecare element al celui
din urma primind un semnificat care il leaga de primul. Astfel, fiecare om dobandeste o identitate si
se diferentiaza. Important fiind nu simbolismul atribuit in sine animalului sau plantei - ramasita a
unei mentalitati magice -, ci trasaturile prin care se deosebesc elementele din interiorul sistemului.
Iar datorita acestei diferente fiecare capata un sens. Prin aceasta, gandirea salbatica', pe de o parte,
gaseste mijlocul de a semnifica exterioritatea naturala si deci de a-i da sens, pe de alta parte, da un
fundament existentei omenesti. Natura este astfel antropomorfizata, si umanitatea naturalizata,
logica totemica functionand ca o mediere intre cele doua ordine, uman si natural.

b) Universalitatea spiritului
Dincolo de aceasta, datorita indelungatei explorari a diversitatii de culturi, opera lui Levi-Strauss
arata caracterul universal al spiritului uman.
Poate ca intr-o zi vom descoperi ca aceeasi logica anima deopotriva gandirea mitica si gandirea
stiintifica si ca omul a gandit dintotdeauna la fel de bine. (Antropologia structurala)
Chiar daca modalitatile de gandire variaza, structurile elementare' ale gandirii raman invariabile,
fiind comandate de un numar limitat de mecanisme, de operatii identice (simetrie, opozitie,
inversiune, analogie). Legile logice care guverneaza intelectul sunt, prin natura lor, in mod esential
invariabile si generale', amintea Levi-Strauss in Totemismul astazi. Plecand de la constatarea si de la
elogiul diversitatii (cf. Rasa si Istorie), opera lui sfarseste prin a formula postulatul unei naturi
umane eliberate de, antropocentrism, nascute din vointa de a reintegra omul in
natura'. Levi-Strauss denunta in Privirea indepartata falsa opozitie intre structuralism si
umanism.Gandirea nu este, asadar, nimic altceva decat aceasta suma nedefinita de combinatii care
faramiteaza realul, incercand sa clasifice eterogenitatea lui (universul este obiect al
gandirii', Gandirea salbatica), decupand realul fara a ajunge niciodata la esenta lui. Exteriorizandu-
se in cultura prin multiple forme (arta, bucatarie, totemism, mit, rituri), gandirea nu face decat
sa codifice natura in diferite modalitati (astronomica, familiala, culinara, totemica), fara ca vreodata
unul dintre aceste coduri sa poata fi condus pana la un centru care ar fi semnificatul lui.
Levi-Strauss rastoarna conceptia marxista asupra gandirii ca produs al relatiilor sociale, pentru a
afirma primatul si unitatea gandirii:
Orice forma de viata sociala, cat de elementara, presupune o activitate intelectuala a omului, ale
carei proprietati formale nu pot, in consecinta, sa fie o reflectare a organizarii concrete asocietatii.
(Totemismul astazi)
El ii atribuie antropologiei (in Crud si Copt) sarcina de a contribui la o mai buna cunoastere a
gandirii obiective si a mecanismelor ei'.

4.O mitologica
a) Mitul - o noua explorare
Acelasi caracter sistematic guverneaza miturile si el va fi pus in evidenta in Antropologia
structurala si, mai ales, in Mitologice. Departe de a fi ceea ce pareau initial, si anume produsele unei
imaginatii excesive si irationale, miturile se supun unor reguli si trebuie considerate a ii niste
structuri. Mitul este astfel scos din sfera gratuitatii interpretarilor simbolice, care vedea in
diversitatea mitica niste constante imaginare aplicate pe continutul lor. Mitul considerat ca un sistem
inchis va fi decupat in secvente minimale, numite miteme, care sunt considerate nu in succesiunea
lor, ci in paralelismele si opozitiile dintre ele. Din acest moment, analiza va detasa unitatile
semantice care permit inlantuirea acestor secvente: opozitia sus/jos, deschis/inchis, crud/copt, mas-
culin/feminin etc. Metoda va fi aplicata de Levi-Strauss mitului lui Oedip. Naratiunea este mai intai
impartita in miteme, distribuite ulterior pe patru coloane, unde relatiile grupate in aceeasi coloana
prezinta o trasatura comuna'; apar astfel patra tipuri de relatii pe care linearitatea narativa le masca:
legaturi de rudenie supraestimate (Cadmos pleaca in cautarea surorii lui Europa, Oedip se
casatoreste cu mama sa, Antigona isi ingroapa fratele); raporturi inversate (stramosii lui Oedip se
suprima intre ei, Oedip isi ucide tatal, Eteode il omoara pe fratele sau, Polinice); o relatie care neaga
filiatia omului cu pamantul (Cadmos ucide balaurul, Oedip - Sfinxul); o relatie opusa celei
precedente, care aminteste legatura dintre pamant si om (infirmitatea lui Laios, el este schiop,
semnificatia numelui Oedip, in greaca inseamna picior umflat'). Toate aceste episoade pot fi reduse
la o dubla opozitie binara, dand la iveala o contradictie inscrisa in miezul mitului, pusa in scena:
incapacitatea mentalitatii arhaice grecesti de a gandi originea omului, de a alege intre termenii unei
antinomii fundamentale: oamenii se nasc din pamant (autohtonie) sau din unirea barbatului si a
femeii?
S-a detasat astfel statutul mitului: acesta este un fel de instrument logic de creare a unei punti intre
problema initiala si problema derivata, care s-ar putea formula aproximativ in felul urmator: acelasi
se naste din acelasi ori din altul?' {Antropologia structurala). Altfel spus, mitul expune
imposibilitatea grecilor, intr-un moment al istoriei lor, de a gandi filiatia generatiilor, locul tatilor si
fuior si chestiunea succesiunii lor: pot fiii sa le urmeze tatilor fara conflict si fara ca pentru aceasta
sa cedeze ametelii starnite de identificare? Mitul este deci un mediator logic' permitand tensiunilor
imanente ale grupului sa se manifeste in mod deghizat si oferind, la modul imaginar, o solutie.
Obiectul mitului este de a furniza un model logic pentru rezolvarea unei contradictii' -conchide
Levi-Strauss.

b) Mitologicele
In Mitologice, Levi-Strauss isi propune un scop ambitios - analizand 187 de povestiri apartinand
culturii amerindiene, el le raporteaza unele la celelalte. Este o ilustrare a transformarii miturilor care
tin de aceeasi structura narativa folosita ca armatura in diferitele povestiri. Aceasta demonstreaza ca
miturile gandesc unele despre altele' {Crud si Copt), fara stirea oamenilor. Asadar, Levi-Strauss va
face abstractie de subiect' si isi va indrepta atentia asupra asemanarilor si opozitiilor care leaga
secventele diferitelor mituri. Dupa urmatorul plan: in Crud si Copt
expune o logica a calitatilor sensibile' (crud/copt, ud/uscat), in De ia miere la cenusa - o logica a
formelor' (gol/plin, interior/exterior), in Originea obiceiurilor h masa - o logica a propozitiilor'
(aici/acolo, apropiat/departat, endogam/exogam).
Plecand de la povestile care explica originea bucatariei, avand ca centru triunghiul culinar' format
din crud, copt si putred, Levi-Strauss arata ca aceste opozitii constituie armatura
formala, matricea altor opozitii de ordin cosmologic si sociologic. Miturile pun in joc coduri, ale
caror unitati discrete sunt, de exemplu, crudul, coptul, uscatul, afumatul, fiertul, dar in spatele
explicatiei aparente a originii tehnicilor, alimentelor, elementelor, aceste coduri vorbesc despre cu
totul altceva - despre relatiile in cadrul grupului, despre legaturile si tensiunile dintre oameni
barbati/femei, despre raportarea la natura. In Omul gol, Levi-Strauss noteaza:
Miturile nu ne invata nimic despre ordinea lumii [], In schimb, ne invata multe despre societatile
care le-au produs, ne ajuta sa aratam resorturile intime care declanseaza functionarea acestor
societati; in sfarsit, si aceasta este foarte important, miturile ne permit sa desprindem anumite
modalitati de operare ale spiritului omenesc [].
5. Un umanism bine temperat
De la Rasa si Istorie pana la Tropice triste, opera lui Levi-Strauss este o vibranta si nostalgica
pledoarie in favoarea popoarelor considerate primitive, in favoarea culturii lor rafinate si
extraordinar de complexe, asupra careia planeaza umbra lui Rousseau, stramosul indepartat pe care
il revendica etnologia si al carui rechizitoriu impotriva inegalitatii este reluat in lectia de scriere la
Nambikwara{Tropice triste). in acest sens, Tropice triste se vrea un discurs al remuscarii, al relei
constiinte a Occidentului, o deplangere apasata a uniformizarii inexorabile a culturilor. Cat despre
Rasa si Istorie,aceasta este un elogiu adus diversitatii, respingand importanta acordata notiunii de
rasa, demontand presupozitii legate de aceasta, refuzand alunecarea diversitatii in inegalitate. Rasa
nu este decat o functie ca oricare alta a culturii', si nu sursa diversitatii culturale, fiecare cultura
selecteaza aptitudini genetice care au influenta retroactiva asupra culturii'.
Mai mult, cartea respinge pretinsa superioritate a civilizatiei occidentale, aratand ca orice ierarhie
depinde de alegerea criteriilor, denuntand evolutionismul naiv si etnocentrismul impenitent, care
sustine pretinsa superioritate, amintind ca suprematia occidentala s-a cladit pe distrugerea altor
culturi. In Privirea indepartata, Levi-Strauss afirma mai insistent caracterul unitar al naturii omului,
nu pentru a sustine un alt antropocentrism, ci pentru a deplasa accentul pe latura naturala a omului,
ca specie vie. in virtutea acestei calitati omul are drepturi - nu pentru ca este om, ci pentru ca
apartine speciei omenesti, o specie ca oricare alta a naturii vii. Levi-Strauss sustine, asadar, ca exista
un drept natural, diferit de drepturile omului, la c&re omul trebuie sa aspire indiferent de rasa careia
ii apartine, de religia imbratisata, de societatea din care face parte, dar pe care sa-1 recunoasca si
tuturor celorlalte specii.

Concluzie
Dincolo de rigoarea metodei se intrezareste o luciditate dezamagita, alimentata de constiinta acuta a
fragilitatii omului si a constructiilor lui culturale. Lumea a inceput fara om si se va si ispravi fara el'
- proclama Levi-Strauss in Tropice triste. Agitatia omeneasca are ceva derizoriu si ireal in
comparatie cu maretia unui apus de soare. in mod inexorabil, ea produce dezordine si secreta
entropie, incat ar trebui sa scriem mai degraba entropologie decat antropologie' - propune Levi-
Strauss. De asemenea, sub aparentul dogmatism al operei se ascunde un scepticism, conform caruia
creatiile spiritului omenesc nu au sens decat raportate la el', ele sunt edificii fragile care, asemenea
miturilor, nu conduc niciodata pana la un semnificat originar care sa ofeFe cheia enigmei om.