Tematica:

1. Elemente introductive
2. Istoricul apariiei comunitilor europene
3. Extinderea comunitilor devenite UE
4. Izvoarele D.U.E.
5. Aplicabilitatea D.U.E n dreptul intern al statelor membre
6. Structura instituional a U.E.
7. Organizarea i funcionarea instituiilor U.E., instituii nejurisdicionale.
8. Curtea de Justiie a Uniunii Europene. Organizare i funcionare.
Bibliografia:
1. D.U.E i specificitatea acestuia Augustina Dumitracu pag. 13 45; pag. 78
107; 107 195; 195 215.
2. Manualul Uniunii Europene ediia 5 Augustin Fuerea pag. 13 32 i 84
137.
3. Dreptul Uniunii Europene: Sinteze i aplicaii.
4. Constituia Romniei
5. Tratatele fundamentale ale U.E.
9 mai referat (primim punctaj de seminar) dou cele mai bune vor fi prezentate
la curs i vor fi premiate (cu diplome).
Prezena la curs obligatorie min. jumtate + 1
Punctajul la seminar 0 2 puncte din seminar: 0,25 puncte pentru prezen
activ, 0,5 puncte: referat pe o tem care ne pasioneaz, referat la cerc(9 mai),
comentariu mai larg pe hotrre judectoreasc a Curii de la Luxemburg sau
participare la proces simulat, 1,25 puncte: pentru dou teste obligatorii (primul
test grila + o ntrebare scurt, dou jumtate de materie note ntre 8 i 10
0,5 puncte, ntre 7 i 5 0,35 puncte; la al doilea test pe modelul examenului
din toat materia 7 ntrebri o or 10 i 8 0,75 puncte, 7 5 0,55
puncte).
Nota de la examen 1 punct din oficiu, 7 puncte examen 7 ntrebri (7 teme), o
or
La ultimul seminar fiecare dintre noi s tie cte puncte a obinut din activitatea
lui.

Elemente de Drept Internaional Public

Organizaiile internaionale se mpart n dou categorii mari:
statale(interguvernamentale) prile sunt statele
nestatale(non-guvernamentale)- ONG-uri n toate domeniile, prile sunt PJ etc. (nu
statele)
Organizaiile interguvernamentale MOTIVELE pentru care ar aprea organizaiile
statale. De ce statele au ales de-a lungul timpului s se asocieze sub aceast
form?
de a menine pacea i de a preveni rzboaie, pentru a clarifica regulile de purtare
a rzboiului
interdependenele care apar n procesul de dezvoltare a statelor n diferite
domenii (comer, finane, transfer de tehnologie, dezvoltare regional).
dimensiunea noilor probleme cu care se confrunt societatea internaional i care
necesit un tratament global. (srcia, poluarea mediului,utilizarea resurselor
naturale, spaiul cosmic etc.)
Elementele constitutive ale unei organizaii internaionale:
1. Pri statele - Minimum 3 state care s fie pri la viitoarea organizaie
internaional
2. Acord de voin liber al fiecrui stat
3. Obiectiv/Scop/Domenii (ceva ce au n comun, ce pot rezolva mpreun)
4. Structur instituional proprie
5. Metoda de colaborare ntre statele pri care presupune mai mult de cte voturi
e nevoie.
6. Conformitate cu normele dreptului internaional
7. Diverse
Personalitatea juridic nu este un element constitutiv, ci o consecin a
ntrunirii elementelor constitutive.
Ce nseamn s ai personalitate juridic? Capacitatea de a intra n raporturi de
drept internaional, dar i n raporturi juridice de drept intern. (poate s-i
asume obligaii i s-i exercite drepturi)
Statele pri sunt subiecte originare de drept internaional public, organizaia
internaional este un subiect derivat de drept internaional public.
Ajungem la concluzia c un subiect derivat nu poate s-i asume dect obligaiile
i drepturile prevzute n statut principiul specialitii capacitii de
folosin, nu poate face mai mult dect s-a prevzut de ctre state n statut.
Subiectele originare au capacitate de folosin nelimitat.
Clasificarea organizaiilor interguvernamentale
1. Din punctul de vedere al compoziiei:
organizaii deschise(universale) au posibilitatea de a primi toate statele lumii
ONU
organizaii semi-deschise sau chiar nchise se adreseaz fie unei anumite
regiuni, o anumit problematic NATO, Consiliul Europei etc. (cele nchise au
fost create pentru un nr. de destinatari clar, nu se va modifica niciodat
Benelux creat doar pentru Olanda, Belgia i Luxemburg).
2. Din punctul de vedere al domeniului:
organizaii cu obiective politice (Consiliul Europei)
organizaii tehnico-economice
organizaii militare NATO
3. Din punctul de vedere al modalitii de colaborare:
organizaii de cooperare (clasice)
organizaii de integrare
Diferena dintre organizaiile de cooperare i organizaiile de integrare const n
modul n care actele organizaiei interne sunt aplicabile n dreptul intern al
statelor pri.
ultimul cuvnt n introducerea acordului internaional n ordinea juridic intern
a unui stat l are Parlamentul
Dac decizia e de introducere n ordinea direct, acordul ptrunde ntr-o form
transformat, se aplic n dreptul intern cu aceeai for i natur cu actul prin
care a fost adoptat.
n cazul organizaiilor de integrare actul supranaional este obligatoriu n
dreptul intern (n mod automat). Nu exist ultim cuvnt n dreptul intern. Ce se
adopt la nivel supranaional rmne stabilit. n primul caz, actul trece printr-un
filtru(Parlamentul), n cel de-al doilea caz trece liber n dreptul intern. n
acest ultim caz, orice norm intern contrar este lsat neaplicat (nici mcar
abrogat).
Ideea final a fost transferul unei buci de suveranitate a unui stat la nivel
internaional.
Vest
Est
1. Organizaia European pentru Cooperare Economic aprut n 1948 la Paris din
iniiativa S.U.A care prin Planul Marshall din 1947 ofer ajutor financiar pentru
reconstrucia Europei cu o singur condiie i anume ca acest ajutor financiar s
fie gestionat n cadrul unei singure organizaii internaionale. n 1960 devine
OCED, organizaia pentru cooperare economic i dezvoltare. La ea ader i SUA i
Canada, de aici i schimbarea denumirii; nu se mai justific n titlu organizaia
European pentru c nu mai era doar cu statele din Europa. Scop: ajutor i pentru
rile din lumea a 3-a.
2. Uniunea Occidental organizaie militar, n 1948 a aprut. A devenit Uniunea
Europei Occidentale n 1954. Nu mai exist n prezent, a fost preluat n 2011.
Organizaia s-a desfiinat. Pentru c mai erau angajai, n anul 2011 Centrul
satelitar al Uniunii Europene preia rmiele organizaiei
3. Uniunea Vamal Benelux 1948
4. Organizaia militar NATO 1949
5. Consiliul Europei n materia drepturilor omului n 1949
6. n 1951 i 1957 tratatele care formeaz CECO i CEE(n 1957 comunitatea
economic european) i CEEA(comunitatea european a energiei atomice(i se mai
spune EURatom)
7. Aceste tratate, fiecare dintre ele, au intrat n vigoare la un an mai trziu
prin ratificare de ctre stalele membre
8. Tratatele constitutive CECO(CECO a fost creat pe o perioad determinat, fiind
prima organizaie de integrare, fiind considerat un experiment riscant, fiind
creat pe o perioad de 50 de ani. n 2002 a expirat tratatul. Ce a mai rmas din
tratat a fost trecut n CEE. A intrat n vigoare n 1958. Euratom exist i azi,
organizaie foarte specializat. Din 2009 avem dou organizaii internaionale
rmase, Uniunea European, cu cele 28 de state membre i EURatom cu tot attea
state membre, dar pe un domeniu extrem de specializat.
9. AELS Asociaia European a Liberului Schimb. State care din mndrie sau din
team la vremea cnd au fost create comunitile europene, au ales s nu intre n
comuniti, au simit nevoia s creeze o asociaie separat, n 1960. Se mai
gsete i cu acronimul din englez EFTA, sau francez AELE
1. 1949 Consiliul pentru Ajutor Economic Reciproc(COMECON sau CAEM sau CAER)
2. Pactul de la Varovia (1955)
3. 1991 apare CSI Comunitatea Statelor Independente, moment n care CAER i
Pactul de la Varovia i nceteaz activitatea.
la mijloc CSCE - Conferina pentru Securitate i Cooperare aprut n 1975 i
care era la acea vreme doar o conferin, 20 de ani mai trziu se transform ntr-o
organizaie i a devenit OSCE.
Ideea lui Jean-Monnet care avea dou premise era clar c va fi o organizaie
internaional n care RFG va fi integrat. A doua idee trebuie s fie ntr-un
domeniu cu impact pragmatic i psihologic: crbune i oel, pentru a controla
narmarea Germaniei. Monnet nu respect niciuna din regulile vremii care existau n
Frana. Teoretic, trebuia s consulte nainte toate ministerele n domeniile n
care urma organizaia s aib activiti. Totul, ns, s-a inut sub secret, pentru
a nu ncepe s primeasc propuneri contrare care s-i modifice ideea de baz. Nu
dorea s lipseasc aceast propunere de avantajul surpriz, astfel nct n aprilie
finalizeaz a doua variant din planul Schumann.
n aprilie 1950 transmite planul n aceast variant final lui Robert. n acelai
timp, un emisar secret se ducea la Bonne i prezenta aceeai idee i era simplu: s
se constituie o organizaie internaional la care s fie parte Frana, Germania i
alte state care ar dori s adere. (era nevoie de min. 3 state) i s funcioneze
dup un sistem netestat pn atunci: integrarea.
Din fericire, reacia a fost bun, astfel nct, pe 9 mai 1950, avnd acordul
neoficial dat n secret Robert poate s prezinte lumii ntregi aceast idee i care
poart numele celui care a dat ordinul s se gseasc soluia planul Schumann.
extras: Planul Schumann propune plasarea produciei franco-germane de crbune i
oel sub responsabilitatea unei autoriti supreme comune (aceast nalt
autoritate este de fapt comisia de astzi, dar pe vremea aceea comisia avea
atribuii care sunt proprii consiliului de astzi) n cadrul unei organizaii
interguvernamentale deschise participrii i altor state europene.
Motivaia acestei iniiative: era puin probabil s i se impun Germaniei un
control unilateral asupra industriei sale grele, adic de crbune i de oel, ns
pe de alt parte, a o lsa complet independent era considerat o ameninare
potenial la adresa pcii.
Deci, singura soluie era integrarea politic i economic a Germaniei ntr-o
comunitate european solid structurat, cu decizii obligatorii automat.
n concluzie, planul Schumann abordeaz ntr-o manier nou, de un pragmatism
prudent(a se vedea termenul limitat pentru CECO 50 de ani), problema construciei
europene i propune principiul supranaionalismului, cu totul nou la acea vreme.
Astfel, planul Schumann propune abandonarea schemei tradiionale a cooperrii
economice dintre state, crend o form nou, numit integrare, conform creia
statele TRANSFER(Nu cedeaz suveranitatea, acceptnd c aceasta nu mai e
indivizibil), unele din competenele proprii i din domenii bine delimitate ctre
o nou entitate supranaional, creat prin voina lor suveran. Apare astfel un
proces cu totul nou n relaiile internaionale i anume exercitarea n comun a
suveranitii, la nivel supranaional, n domenii bine delimitate.
www.ena.lu
de citit planul Schumann i rezumat paragrafele 1-7 + 9(pace, federaie, unificare,
decizie cuvinte cheie)
I. n 1950 se negociaz tratatul de ctre Frana i Germania pri la tratat +
Italia + Belgia + Olanda + Luxemburg (i UK a participat la negocieri, dar
ulterior)
n 1951 tratatul se semneaz de toate cele prime 6 state membre. Este ratificat de
toate cele 6 state membre i abia la un an, n 1952 intr n vigoare. Dup ce este
creat organizaia, actele organizaiei funcioneaz pe sistemul de integrare.
A fost ncheiat pe 50 de ani, n 2002 organizaia lund sfrit. Prile din tratat
au fost preluate ntr-un protocol anexat Tratatului de la Nisa.
CECO este prima organizaie interguvernamental de integrare sectorial, pentru c
se refer la dou domenii clar determinate.
II. Dup CECO:
Lucrurile au nceput s mearg bine i ncepe s apar ideea de a extinde
integrarea la nc un domeniu. nc din octombrie 1950, foarte devreme, au nceput
s apar idei n sensul extinderii. Avem dup crearea CECO eecul comunitii
politice europene i comunitii europene pentru aprare. Prima care a euat a fost
CEA, ulterior CPE.
Succesul rapid al CECO a determinat politicienii europeni s extrapoleze prematur
noul sistem de integrare i la alte domenii. Astfel, nc din octombrie 1950 apare
o nou idee tot din partea Franei, i anume crearea unei organizaii n domeniul
militar(CEA). Astfel, pe fondul rzboiului din Coreea i al agravrii tensiunilor
ntre est i vest, statele occidentale se vd nevoite s-i intensifice eforturile
de aprare i asocierii Germaniei n astfel de proiecte din domeniul aprrii.
Soluia propus de Frana consta n a integra Germania din punct de vedere militar
ntr-o comunitate supranaional i este alctuit un plan pe modelul planului
Schumann, se numete Plan Rene Pleven(apropiat al lui Jean-Monnet) care n planul
su propunea:
o armat comun
un buget militar comun
un ministru european al aprrii
un program european de armament
Acest proiect includea forele armate aeriene i terestre, cele maritime erau
lsate doar n competena statelor membre.
n 1954, dup ce au redactat tratatul i a fost necesar s-l ratifice, Adunarea
Naional Francez refuz ratificarea Tratatului de creare a comunitii europene
de aprare. (Frana nu dorea s renune la armata sa terestr i aerian).
Pentru c acest proiect eueaz, eueaz i integrarea comunitii europene. Cele
dou proiecte eueaz.
III. Lecia nvat de statele membre din eecul celor dou proiecte, militar i
politic, a fost n sensul c nu erau nc pregtite pentru o integrare de natur
politic sau militar, aadar, statele membre s continue integrarea, ns n
domenii economice.
Conferina de la Messina
Raportul Spaak
Planul/declaraia Schumann document politic
n mai 1955 este adoptat un memorandum al statelor Benelux n care se prevede n
esen c integrarea economic ar trebui s precead integrarea politic. Astfel,
ncepe cutarea de idei pentru un plan de relansare a procesului de integrare dup
cele dou eecuri.
O lun mai trziu, n iunie, acest memorandum este discutat i aprobat la Messina,
Italia, i se nfiineaz un comitet interguvernamental condus de politicanul
belgian Pollan Spaak(aa cum n 1950 Jean-Monnet i apropiaii si au elaborat n
secret planul su, n 1955 este creat n public acest comitet pentru a crea o
structur coerent pentru relansarea integrrii) prezint un raport prin care se
propune nfiinarea unei CEE(comuniti economice europene) i CEEA (comuniti
europene pentru energia atomic).
n acelai an raportul este aprobat (mai 1956).
IV. 1957 Tratatul institutiv CEE + Tratat instituind CEEA semnate. Se semneaz
dou tratate care creeaz ntre aceleai state membre, cele 6, nc dou
organizaii, CEE i EURatom, tratatele sunt ratificate i intr n vigoare n 1958.
Spre deosebire de CECO, cele dou noi organizaii sunt pe perioad nelimitat. Avem
o organizaie de integrare sectorial CEEA, pe un domeniu clar i specializat n
energie atomic i o organizaie de integrare cu vocaie general pentru toate
domeniile economice CEE.
V. n 1960, la iniiativa Marii Britanii, pentru a contracara existena
comunitilor europene, a iniiat o alt organizaie economic, dar de cooperare,
nu de integrare, avnd ca scop crearea unui liber schimb ntre statele pri.
AELS exist, dar azi are 4 state membre: Lichtenstein, Islanda, Norvegia, Elveia.
1992 SEE Spaiul Economic European
Extinderea comunitii europene/Uniunii Europene
I. Plecm de la 6 state membre. n 1973 avem Europa celor 9(mai vin nc 3 state)
II. Europa celor 10 state membre 1981
III. Europa celor 12 state membre 1986
IV. Aderarea Marocului
V. Extinderea fizic
VI. n 1995 avem Europa celor 15 state membre
VII. Europa celor 25 de state membre 2004
VIII. Europa celor 27 de state membre 2007
IX. Europa celor 28 de state membre 2013
Statele candidate la aderare. State potenial candidate.
Cum poi candida la UE art. 49 Tratatul privind Uniunea European, art. 50 din
Tratatul privind Uniunea European. Etapele aderrii.
Relaiile externe ale Uniunii Europene despre Uniunea European cu state tere.
politica european de vecintate
statele numite ACP Africa, Caraibe, Pacific cu care UE are acord
Relaia AELS + UE = LOVE
PTOM ri i teritorii de peste mare
Etapa 0 UK - n 1973 intr n comunitile europene Marea Britanie, Irlanda,
Danemarca. (Groenlanda)
Norvegia NU
UK nu a fost vzut bine de francezi n contextul european. Relaia dintre UK i
Frana nu a fost una prietenoas. UK a avut mereu o afinitate expres ctre SUA i
Frana nu a vzut deloc bine acest aspect.
n 1956 cnd se ntmpla memorandul statelor Benelux UK a fost invitat ca
observator la ncheierea tratatelor europene, dei nu fcea parte din comunitatea
european.
n 1960 iniiaz organizaia economic de cooperare schimbul de produse ntre
statele pri AELS
La un an de la crearea AELS, UK depune cerere de aderare la comunitile europene.
n 1963 se lovete ns de refuzul francez. Frana, n 1963, refuz riscul intrrii
n comuniti a unui stat legat ntr-o manier privilegiat de SUA, invocnd
posibilitatea denaturrii tocmai a finalitii construciei comunitare deoarece, n
prima sa cerere de aderare, UK cerea excluderea sa de la politica agricol comun
i limitarea participrii UK doar la schimbul de produse industriale.
A doua cerere de aderare este respins din nou n 1967 de Charles de Gaulle.
Opoziia francez ia sfrit la Conferina de la Haga din decembrie 1969 pentru
c moare Charles de Gaulle i este nlocuit de Pompidou care avea viziuni mai
largi. Pompidou accept deschiderea negocierilor de aderare a UK i posibilitatea
de aderare a altor state membre.
Negocierile debuteaz n anul 1970 i n 1972 se semneaz acordul de aderare i
intr n vigoare n 1973.
Avantajele intrrii UK n comunitile europene: extinderea comunitilor cu acest
stat este important pentru c a condus la creterea importanei din punct de
vedere internaional a comunitilor europene, UK fiind o economie stabil i o
democraie constituional, ceea ce conduce la creterea credibilitii n lume a
comunitii europene.
Dezavantajul cel mai important al aderrii UK l reprezint ncercrile permanente
n domeniul agricol sau n altele de a renegocia condiiile de aderare.
ETAPA I
Irlanda, Danemarca i Norvegia i-au depus candidatura n 1961. Negocierile se
termin n 1970, acordurile de aderare se semneaz n 1972 i pentru Irlanda i
Danemarca acordurile de aderare intr n vigoare n 1973, ns referendumul
Norvegiei hotrte neaderarea la comunitatea european cu 54% de voturi mpotriv.
Norvegienii au votat mpotriv din cauz c producia de pescuit din Norvegia era
mai mare cu jumtate dect producia de pescuit a celor tuturor 6 state mpreun.
Norvegia nu ar mai fi avut ultimul cuvnt n privina pescuitului i nu au vrut s-
i micoreze veniturile din acest motiv pentru c pescuitul era n competena
exclusiv a comunitii europene.
Europa celor 9 depea URSS i SUA i ocup primul loc n comerul mondial.
Irlanda era o ar agricol, puin dezvoltat i acest stat face ca ansamblul
comunitilor europene s fie mai puin omogene, dar l pregtete pentru aderrile
ulterioare. De asemenea, Irlanda devine beneficiarul solidaritii europene,
primete fonduri din bugetul european pentru a le ajunge din urm pe celelalte
state mai dezvoltate i aceast prim extindere aduce i modificri lingvistice n
sensul c, n 1975 UK obine traducerea tuturor documentelor n limba englez (pn
atunci, toate erau n limba francez).
Danemarca vorbim de Groenlanda este provincie danez din 1953. n aceast
calitate, n 1972 Groenlanda particip la referendumul cu privire la aderarea la
comuniti. n 1979 dobndete un statut special de teritoriu autonom ataat
coroanei daneze, calitate n care obine dreptul de a mai organiza n 1982 un
referendum cu privire rmnerea sau plecarea din comunitile europene.
Voteaz pentru retragerea din comuniti din cauza pescuitului. Retragerea
Groenlandei este o noutate la acea vreme pentru c nu era prevzut posibilitatea
de a te retrage din comuniti. Potrivit regulilor generale de drept internaional
public nu puteai ine cu fora un stat, aa ca retragerea Groenlandei s-a fcut pe
baza principiilor dreptului internaional.
Retragerea a fost reglementat abia n anul 2007. Retragerea Groenlandei a
reprezentat un precedent nelinititor pentru comuniti pentru c a putut
reprezenta un exemplu negativ pentru comuniti pentru rile i teritoriile de
peste mare care ar fi putut lua exemplul Groenlandei (Antilele Olandeze, Polinezia
Francez, Malvinele Britanice insule cu un statut asemntor Groenlandei raportat
la statul-mam).
ETAPA A II A
n 1981 intr n comuniti Grecia. Este prima extindere ctre sudul Europei. Este
singura ar n cazul creia Comisia European a dat aviz negativ cu privire la
pregtirea pentru aderare, ns, n ciuda acestui aviz consultativ negativ,
Consiliul de Minitri a semnat acordul de aderare i Grecia a putut intra n
comuniti.
Alturi de Irlanda, Grecia devine beneficiara solidaritii europene pentru a
crete i a se dezvolta i crete dezvoltarea inegal a comunitilor europene.
Avantajele aderrii Greciei la comunitile europene: Extinderea ctre statele
mediteraneene (Grecia + Spania i Portugalia n 1986) a creat o nou imagine pentru
comunitile europene ca pol democratic i prosper, capabil s primeasc n cadrul
su state care ies dintr-o perioad de dictatur i de izolare democratic i care
aspir la modernizarea economiilor lor. Astfel, comunitatea european devine mai
reprezentativ pentru continent, nu doar pe plan economic, ci i pe plan uman i
cultural.
ETAPA A III A
Spania, Portugalia 1986 au perioade de tranziie ca i Grecia (5,7, 10 ani) n
care comunitatea le d timp s evoluezi, pentru ndeplinirea anumitor condiii
economice sau de alt natur.
Pn n 1995 statelor cu dificulti li s-a permis i dup aderare s ndeplineasc
din condiiile pentru aderare, dup anul 1995 au devenit mai exigeni i trebuiau
statele s ndeplineasc aceste condiii pn la aderare.
Aceast extindere a ridicat o mulime de dificulti n practic: creterea
produciei excedentare (vin, legume, fructe, citrice cnd ai o pia comun i
competena n agricultur e la nivelul supranaional, acetia au rolul de a asigura
echilibrul ntre cerere i ofert i se pun nite cote ce are voie fiecare ar
s importe i s exporte). Cnd au intrat cele 3, au dezechilibrat piaa comun,
economitii spun cu ct este mai mult libertate, cu att dezechilibrul dintr-un
stat se propag mai uor n celelalte state, de aceea, instituiile au devenit mult
mai exigente cu ndeplinirea obligaiilor de aderare, astfel nct s nu afecteze
comunitatea.
O a doua dificultate a fost concilierea dificil dintre legislaia comunitar cu
acordurile comerciale ncheiate ntre statele mediteraneene cu statele tere.
Funcionarea mai complex(ngreunat) a instituiilor comunitare. Apare pentru
prima oar necesitatea clar a modificrii tratatelor constitutive, fondatoare.
Comunitile europene funcioneaz ca nite federaii, cu rol strict etc. Dar
aceste instituii au fost create s funcioneze i organizate eficient pentru 6
state membre. Odat ce a crescut numrul de membri, i-au dat seama c
instituiile, cum au fost gndite iniial, trebuie modificate astfel nct s fac
fa noii situaii.
ETAPA A IV A
1987 avem o cerere de aderare care pare surprinztoare Marocul i dorete s
devin stat membru.
ETAPA A V A
Anul 1990
n 1989 cade zidul Berlinului. Este o extindere fizic a comunitilor europene, nu
este ns o aderare n sensul celor de mai sus. Divizarea Germaniei nu a fost
niciodat recunoscut de Occident, RDG a fost acceptat n comunitate ca parte a
unui teritoriu deja membru, dar pentru c Germania a devenit mai mare ca teritoriu
i populaie trebuie s-i schimbe numrul de parlamentari n Parlamentul European,
numrul de voturi n Consiliul de Minitri.
ETAPA A VI A
Extinderea din 1995 cuprinde nite ri nordice bine dezvoltate, extinderea cu cele
mai puine probleme . Intr n comunitate Austria, Finlanda i Suedia i din nou
Norvegia, cu acelai rezultat negativ. De data asta, cu un procent de 52%, dar din
acelai motiv.
Ultima extindere de tip clasic, adic fr reforma prealabil a instituiilor
comunitare, dar i prima extindere a Uniunii Europene. n 1993 intr n vigoare
tratatul de la Maastricht i se creeaz conceptul de Uniune European. Aceast
extindere a fost facilitat de demografia sczut a celor 3 state, populaie mic
i de nivelul ridicat de dezvoltare.
ETAPA A VII A
n 2004 Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia, Cehia, Malta, Cipru,
Polonia i Ungaria.
Malta a primit derogare privind transportul de care ferat doar pentru c nu exist
n ar ci ferate.
ETAPA A VIII A
2007 Romnia i Bulgaria
ETAPA A IX A
2013 - Croaia
Tema cercului 70 de ani de la lansarea ideii de State Unite ale Europei de
ctre Winston Churchill n 1946, Zurich: evoluie i perspective
DDL: sfritul lunii aprilie trebuie s alegem titlul exact la seminar, 10 pagini
minimum, font TNR 12, 1 rnd, note de subsol (11 TNR, 1,5 rnd) o trimitem pe
mail ne adaug comentarii
CONDIIILE ADERRII
Tratatul privind Uniunea European prevede c (art. 49):
orice stat european (orice stat ce dorete s adere i s fie european caracterul
deschis al aderrii la UE) de aceea a fost refuzat Marocul, nu era stat european
care respect valorile prevzute la art. 2 TUE ceea ce n Tratatul de la Lisabona
erau principii
care se angajeaz s le promoveze demnitatea uman, libertatea, democraia,
egalitatea, statul de drept, respectarea drepturilor omului, inclusiv drepturile
persoanelor ce aparin minoritilor.
statul solicitant adreseaz cererea sa Consiliului de Minitri
Comisia analizeaz cererea
Parlamentul European d un aviz conform prerea acestuia trebuie respectat, dac
d un rspuns negativ i Consiliul trebuie s respecte acest rspuns
ntre statele membre i statele care solicit aprobarea cererii de aderare se
semneaz un acord de aderare ce va fi semnat de toate statele UE i statul
solicitant.
n cazul statelor ce doresc s fie membre, cererea se adreseaz Consiliului de
Minitri, atunci cnd se retrag, cererea se adreseaz Consiliului European.
CEREREA DE ADERARE:
Consiliul European efii de stat i de Guvern(rol politic) statul dorete s
ias din Uniunea European
Consiliul de Minitri Parlamentul European
Statul dorete s fie membru UE
Comisia (executivul)
dac statul se rzgndete i vrea s reintre n UE, trebuie s reia procesul de
aderare ca i cum ar fi un nou stat solicitant
CONCLUZIE (art.49):
Tratatul privind Uniunea European prevede c orice ar european poate depune
cererea de aderare dac respect n esen valorile democratice ale Uniunii(cele de
la art. 2 TUE) i se angajeaz s le promoveze. Astfel, sunt 3 categorii de
criterii pe care statul solicitant trebuie s le ndeplineasc:
1. Criteriul politic s dispun de instituii stabile care s garanteze
democraia, statul de drept i respectarea drepturilor omului. Aici intr
precondiia s fii membru n organizaia politic numit Consiliul Europei. (nu o
confundm cu Consiliul European)
2. Criteriul economic statul solicitant trebuie s aib o economie de pia
funcional i s poat face fa presiunii concureniale i forelor de pia din
cadrul Uniunii.
3. Criteriul juridic statul solicitant trebuie s accepte legislaia i practica
Uniunii Europene, n special obiectivele majore ce in de Uniunea economic,
monetar i politic.
Aceste criterii sunt evaluate de Comisia European i pe baza acestor criterii
ofer acel aviz consultativ Consiliului n care apreciaz obiectiv dac statul este
pregtit s nceap negocierile de aderare.
Dac n Consiliul de Minitri tu votezi n funcie de mandatul pe care l-ai primit
din ar i votezi subiectiv, n Comisie membrii trebuie s fie independeni,
indiferent de statul pe care l reprezint.

ETAPELE ADERRII
ROMANIA
1.
Se ncheie acordul de asociere cu UE (acord economic)
1993(semnat)-1995(intrare n vigoare) stat asociat
2.
Cerere de aderare art. 49 TUE
26 iunie 1995 devine stat candidat
3.
Rspuns pozitiv
1997
4.
Desfurarea negocierilor

5.
ncheierea negocierilor
1 iunie 2006
6.
Redactarea acordului

7.
Adoptarea acordului de ctre Parlamentul European(aviz conform)

8.
Semnarea tratatului

9.
Aderarea propriu-zis(intrarea n vigoare a tratatului)
1 ianuarie 2007

negocierile nseamn de fapt c statul solicitant trebuie s accepte condiiile

impuse de UE. Pot cel mult negocia termene de tranziie pentru a avea mai mult timp
s ndeplineasc acele condiii
semnarea tratatului se face n Consiliul de Minitri de ctre toate statele membre
i statul candidat. Dup semnare, are loc ratificarea(n funcie de prevederile
constituionale ale fiecrui stat)
n acest moment sunt ri candidate Albania, Macedonia, Muntenegru, Serbia i
Turcia.(Islanda nu mai este stat candidat din 2015, a suspendat negocierile de
aderare)
ri potenial candidate nu au depus cereri de aderare, sunt nainte de statutul
de candidat: Bosnia i Heregovina i Kosovo.
RELAIILE EXTERNE ALE UNIUNII EUROPENE
1. Politica European de Vecintate care exist din 2004 i este un parteneriat cu
16 rii, vecinii cei mai apropiai de UE. Prin aceste parteneriate sunt alocate
fonduri. Scopul evitarea unei linii de demarcaie ntre Uniunea extins i
vecinii si i consolidarea prosperitii, stabilitii i securitii cu toi
vecinii.
2. Asocierea cu PTOM(rile i teritoriile de peste mare constituional aparin
de state membre dar asupra crora legislaia UE nu se aplic n totalitate cum se
aplic statului-mam)
3. Acordul ncheiat la Cotonou rile ACP (din Africa 48, Caraibe 16, Pacific 15
n total 79 de ri)
4. Relaia special cu statele AELS. AELS + UE = Spaiul Economic European(li se
aplic un numr mic de acte UE)
DE LA PILONII UNIUNII EUROPENE LA UNIUNEA EUROPEAN CU PERSONALITATE JURIDIC
Succesul i puterea UE nu constau n lipsa de eecuri sau construcii, ci
capacitatea de a gsi soluii pentru a le depi. Sunt cteva crize i eecuri
importante care sunt tratate pentru c aceste ntmplri negative au forau UE s
se mobilizeze i s adopte tratate ce modific tratatele fondatoare pentru a merge
mai departe mai eficient.
Crize(considerate n doctrin) cele dou cereri de aderare ale UK
Exist o criz Compromisul scaunului gol s-a rezolvat cu compromisul de la
Luxemburg. Este vorba de necesitatea modificrii nti ca decizie asumat a
unanimitii ctre majoritate calificat.
E uor s obii unanimitate cu 6 state membre aproape egale. La un moment dat s-a
pus pe mas propunerea de a trece de la unanimitate la majoritate pentru a se
adopta deciziile mai repede.
Compromisul Petelui(Oslo) i compromisul de la Ioanina
Tratatul de la Bruxelles 1965 tratat de unificare instituional. n 1965 erau
3 comuniti: CECO, EURATOM i CEE, fiecare cu cte o structur proprie prevzute
n statutul fiecruia. Tratatul de la Bruxelles unific aceste instituii s
existe o singur structur instituional care deservete aceste 3 asociaii
Actul unic european AUE semnat n 1986, intrat n vigoare n 1987
Tratatul de la Maastricht semnat n 1992, intrat n vigoare n 1993 a creat
conceptul de Uniune European, pn atunci vorbeam doar de comuniti.
Tratatul de la Amsterdam semnat n 1997, intrat n vigoare n 1999
Tratatul de la Nisa modificri legate de nlocuirea unanimitii cu majoritatea
calificat semnat n 2002, intrat n vigoare n 2003
Tratatul de la Lisabona, precedat de Constituia European semnat n 2007, intrat
n vigoare n 2009
Carta Drepturilor Fundamentale adoptat n 2000 act de soft law, ns tratatul
de la Lisabona anexeaz Carta i din 2009 devine i aceasta un act juridic
obligatoriu cu valoare de tratat

Dei astzi nu mai exist mprirea pe piloni, trebuie s tim despre aceasta i
s-o avem n vedere cnd citim doctrin mai veche.
n 1993 a intrat n vigoare Tratatul de la Maastricht aveam CECO, EURATOM i CEE.
CEE ncepe s poarte numele de Pilon 1. Statele membre i-au dat seama c sunt
pregtite s mearg mai departe, ns au nvat s fac asta ncet, reglementnd
domeniile n care erau interesai s colaboreze. Au decis s coopereze nti de
toate i s nu nceap cu integrarea, aa cum au mai fcut i nu a mers.
La pilonul care exist deja adugm nite anexe doi piloni separai, dou domenii
separate.

II I III
PESC CECO JAI
Politica CEEA/EURATOM Justiie i
Extern CEE Afaceri
i de Interne
Securitate
Comun

Tratatul de la Amsterdam. n 1999 denumirea pilonului JAI devine cooperarea

poliieneasc i judiciar n materie penal, asta pentru c Amsterdam scoate din
Maastricht 3 domenii care existau n JAI i anume: vize, azil i imigrare VAI.
Bucata care mai rmne din JAI poart denumirea de CPJMP.
n 2009 intr n vigoare Tratatul de la Lisabona Uniunea European cu
personalitate juridic. Ea conine fosta comunitate european (CE), CPJMP(fostul
pilon 3), PESC( a rmas cu un statut special). n acest moment, UE e guvernat de 2
tratate. Fosta CE i CPJMP sunt reglementate de TFUE. PESC, fostul pilon 2, este
reglementat alturi de valorile i principiile generale ale UE n TUE. Se pstreaz
sistemul de cooperare, deciziile nu se iau pe sistemul de integrare cum se iau
pentru TFUE.
Avem o Uniune European care e reglementat de TUE i TFUE + Carta European,
dintre care un tratat pe integrare (CE + CPJMP) i un tratat pe cooperare (PESC +
principii i reglementri generale).
Exist separat CEEA (EURATOM) li s-a prut c ar fi complicat lucrurile s
includ i energia atomic n acele tratate ce stau la baza UE.

Structura instituional a UE
1952 - Tratatul CECO Paris. Vezi schema foaie!!!
1958 CEEA, CEE
1967 Tratatul de fuziune Bruxelles. Toate sub o singura institutie?! Unificare
instituional
1993 Tratatul de la Maastricht: UE (denumire pentru un domeniu deja existent, e
un concept, nu e inca UE organizatie internationala cu personalitate juridica) +
cei 3 piloni:
I. Pilonul comunitar: toate cele 3 din 1967, cu diferenta ca organizatia de
integrare cu vocatie de a integra orice domeniu economic (comunitatea eco europ) =
CE. Pilon de integrare
II. Politica extern i de securitate comun. PESC: cooperare
III. JAI: (justiie i afaceri internaionale): cooperare
1999 tratatul de la Amsterdam.
I. Preia pilonul I, contine CECO CE CEEA, este domeniul de integrare, pilonul
comunitar,
II. La fel PESC
III. Are o nou denumire Cooperarea Poliieneasc i Judiciar n Materie Penal.
Cooperare. O bucat din el e scoas prin Tratatul de la Amsterdam i e introdus n
CE, deci, la Pilonul I se adaug n CE VAI (Vise Azil i Imigrare).
2000 Carta Drepturilor Fundamentale soft law, act neobligatoriu juridic, de
recomandare, devine act de drept primar cnd intr n vigoare
2002 Tratatul de la Nisa a fost redactat n 2001 i a rezolvat ieirea din
vigoare a Tratatului CECO. S-a fcut un protocol, n 2003 Nisa a intrat n vigoare,
era un protocol anexat la Nisa.
2003 Tratatul de la Nisa.
I. CE i Tratatul care o nfiineaz, aa cum a fost modificat, inclusiv cu V.A.I.
n el i EURATOM (CEEA)
II. La fel PESC
III. La fel CPJMP
2009 Tratatul de la Lisabona, Uniunea European (organizaie internaional),
CEEA: dou orgnaizaii separate. UE are personalitate juridic, e abolit structura
pe piloni i
Tratatul CEEA
UE:
TUE: reglementeaz Uniunea European
Sunt reglementate aspectele generale privind UE,
Este reglementat politica extern i de securitate comun (PESC): dei structura
oficial pe piloni e abrogat, aceasta i pstreaz statutul de domeniu special,
n care metoda integrrii nu se aplic aa cum o tim = nu se aplic, e tot o
politic de cooperare.
TFUE: sunt reglementate domeniile integrare? (in care se aplica metoda integrarii),
adica cele reglementate de fostul tratat CE (comunitatea european), la care se
adaug domeniile din pilonul III, care, cu ocazia trt de la Lisabona, este,
practic, comunitarizat = introdus ntre domeniile integrate = n care metoda
integrrii se aplic, de adoptare i de aplicare a legislaie. Pilonul III s-a
comunitarizat n 2 etape:
Amsterdam (scoaterea VAI si punerea in
Lisabona: CPJMP a fost introdusa intr-un tratat de integrare , deci e metoda
integrarii
Tratatul de la Lisabona anexeaz Carta Dr fundam , cu valoare de tratat

Principalele domenii reglementate de TFUE:

Uniune vamal
Pia unic
ntreprinderi
Agricultur
Uniunea economic i monetar (UEM)
Cetenia european
Educaie, cultur,
Reele transeuropene (transporturi)
Protecia consumatorului
Sntate
Cercetare
Mediu
Politic social
Vize, azil, imigrare
Coeziune economic
Liberti de circulaie
Industrie
Domeniile care aparineau Pilonului III, specializate pe acest tip de cooperare (nu
era integrare, deci):
Trafic de droguri
Terorism
Trafic de fiine umane
Crim organizat
Drept penal (mandatul european de arestare)
EUROPOL (cooperarea ntre poliiile statelor membre)
EUROJUST (cooperarea ntre autorit judiciare din statele membre)
(VAI + CPJM nainte) = spaiul de libertate, securitate i justiie. Tot ce
nseamn libera circulaie a persoanelor, controlul la frontiere etc.
EURATOM graviteaz n jurul UE, este organizaie separat, este mult prea complex,
detaliat/????

Perfecionarea construciei comunitare: crize i eecuri

Eecul celor dou organizaii din 1955 (Comunitatea politic european i
Comunitatea european de aprare) descriere pe scurt, la examen.
*deja discutat* ncercrile repetate ale UK de intrare n comunitile europene (a
depus cererea i n 61, i n 63, s-a lovit de refuzul francez, n 69 i-a dat
demisia Charles de Gaulle, apoi, vine Pompidou? Care accept UK).
3. Criza provocat de politica scaunului gol, practicat de Frana, ntre iulie
65 ianuarie 66. Aceast criz, rezolvat prin Compromisul de la Luxemburg, a
ajuns s existe pentru c, in tratatele instutitve din 52 si 58 se prevedea ca,
pana in 65, deciziile (actele legislative ale comunitatii europene) trebuiau
adoptate in Consiliu (avea rol de parlament) cu unanimitate, sistemul de integrare
era ceva nou, satele erau precaute, le era teama de decizii care nu le reflecta
interesele. Voiau sa se asigure ca daca e o forma a deciziei care nu le reprez
interesele, nu va intra in vigoare.
Pe vremea aceea (65-66) erau inca 6 state (in 73 e prima extindere), aveau
dezvoltare omogena, cand au semnat tratatele au spus asa: pana in 65 avem timp sa
ne armonizam, sa nu mai avem interese diferite sa trecem la o varianta mai rapida
de a lua decizii *majoritatea calificata).
Cand a venit momentul trecerii de la unanimitate la majoritate calificata in
Consiliu, decizia care urma sa fie luata potrivit noului sistem era o decizie in
domeniul agricol. Presedintele Consiliului de atunci propunea ca bugetul politicii
agricole comune sa fie constituit nu din contributia statelor membre, ci din
resurse proprii ale comunitatii (taxe etc). Franta a considerat ca aceasta
alcatuire a bugetului le aduce prejudicii, nu voia sa riste ca acel act sa fie
adoptat (urma sa fie votat cu majoritate calificata), ca sa evite asta, nu a mai
participat la nicio sedinta. Nu puteau sa ia decizii cand lipsea un reprezentant,
nu s-a adoptat nici un act timp de 11 luni. A fost adoptat un compromis.
Coninutul compromisului de la Luxemburg, care a rezolvat criza: a avut loc n 30
ianuarie 1966: Consiliul trebuie, cnd este vorba despre interese foarte
importante ale unuia sau ale mai multor state membre, s fac tot posibilul pentru
a ajunge, ntr-un interval rezonabil, la o soluie care s poat fi adoptat de
toi membrii Consiliului, fr a se aduce atingere nici intereselor naionale, nici
interesului comunitar. Fa de aceast formulare, Frana a precizat c
aranjamentul trebuie s semnifice c, n caz de divergene, discuiile n Consiliu
trebuie s continue pn cnd unanimitatea este realizat.
De sugerat cel puin 3 probleme majore pe care le pune.
Aceste compromisuri sunt soluii de moment, nu sunt acte juridice.
1. Interese importante pot fi toate, este echivoc.
2. Precizarea Franei: fa de acest aranjament, de fapt, se consacr regula
unanimitii, dreptul de veto n practic, de facto.
Acest compromis este o soluie politic de moment, pentru a iei dijn criz, pentru
a readuce Frana la masa de lucru.
Mai toate actele erau att de importante nct s fie adoptate cu unanimitate.
Primul act n care a nceput s se mreasc numarul domeniilor n care se aplic
majoritatea calificat n detrimentul unanimitii: Actul Unic European.
Acest compromis are urmtoarele dezavantaje: nu se prevede ce se ntmpl cnd
concilierea ntre statele membre nu duce la nici un rezultat, nu se prevd criterii
precise pentru a determina care sunt interesele foarte importante asupra crora
trebuie s se realizeze un compromis, aprecierea fiind lsat la latitudinea
statelor membre. De asemenea, nu se prevd limite minime i maxime ale unui
interval sau termen rezonabil, la care s se ajung la un compromis. Precizarea
fcut de Frana conduce, practic, la recunoaterea de facto a dreptului de veto al
fiecrui stat membru. Practic, unanimitatea rmnea valabil.
n paralel cu aceast practic pe care au consacrat-o n acest compromis, act
politic, exista tratatul care spunea de la momentul X, vom folosi majoritate
calificat, acest compromis, fr s fie act modificator, a rmas tratatul cum
era, dar, n realitatea Consiliului, adoptarea deciziilor era luat n continuare
cu unanimitate, pentru c Frana nu putea renuna la dreptul de veto, d-aia s-a
retras 11 luni i a reuit s-i conving pe ceilali.
Din punct de vedere juridic, compromisul nu a modificat tratatele, care precizau n
continuare trecerea la regula votului cu majoritate.

4. Compromisul de la Ioannina. Minoritate de blocaj, nenelegeri legate de ea, pe

care statele voiau s-o menin la fel. E un compromis politic care nu a modificat
tratatul.
Spania i Anglia au cerut mentinerea minoritatii de blocaj la 2/3 de voturi,
indiferent de .,
Orict ar crete nr de voturiminoritatea de blocaj se ridica la 26 de voturi

5. Compromisul petelui de la Oslo din 1994. La a doua ncercare de aderare a

Norvegiei, odat cu statele care au aderat n 95 (Austria, Finlanda i Suedia), i
s-a oferit un compromis Norvegiei, o soluie asupra creia s-au pronunat prin
referendum norvegienii: o perioad de tranziie de 10 ani, din 95 pana in 2005 in
care regulile comunitatii europene (TRT CE), privitoare la limitele de export,
import i preuri ale petelui, s nu se aplice, timp de 10 ani. Din 2005,
Norvegiei s i se aplice regulile ca i celorlalte state membre. E respins prin
referendum, aderarea Norvegiei e fr succes a doua oar.
1999 criza reprezentant de demisia n bloc a Comisiei conduse de Jacques Santer.
*referat pe asta?* Nereguli fcute de membrii comisiei, cu privire la folosirea
fondurilor, angajarea rudelor n diverse posturi.
Pentru a evita demiterea lor de PE, Comisia fiind responsabil n faa PE, au ales
s-i dea demisia n bloc. Comisia Barosso, care a urmat dup, a schimbat
regulamentul i modul de selectare a comisarilor pentru a se reface ncrederea
publicului n aceast instituie, comisia reprezint interesele UE.
n anii 70-75, 2 tratate tratatele bugetare de la Bruxelles.

Structura instituional a UE
Cuvantul institutional e folosit lato sensu. n UE, fiecare creaie are o
etichet, una e institutie, una e agentie, una organism, fiecare are sensul ei.

Aspecte introductive
UE are o structura instituional atipica pentru o organizaie internaional,
adic are o combinaie de elemente specifice unei organizaii interguvernamentale
clasice i, pe de alt parte, elemente specifice organizrii unui stat (fr ns a
se suprapune complet pe schema clasic a separrii puterilor, pe care o tim de la
Montesquieu, constituional). Din combinaia cu cele 2 elemente rezult
recunoaterea unor elemente federale n funcionarea UE.
Instituiile (lato sensu) nu au personalitate juridic, cu unele excepii: BCE,
BEI, ageniile.
Sediile instituiilor (l.s.) UE: protocolul 6, anexat Trt Lisabona, art. 341 TFUE.
C-345/95-anul in care a fost depusa actiunea), C-237&238/11 (2011) Frana v.
Parlamentul European.
Baza legal din tratate, care reglementeaz cadrul instituional, e reprezentat de
urmtoarele articole: 13-19 TUE, art. 233 309 TFUE.

Delimitri conceptuale: sunt numite instituii entitile care au dreptul,

potrivit tratatelor, s adopte acte juridice normative, legislative sau
nelegislative.
Se numesc organe entitile care au dreptul s adopte doar avize consultative.

Principiile activitatii institutionale

1. Principiul autonomiei (au regulament propriu de organizare interna si pot sa-si
angajeze propriii functionari).
2. Principiul echilibrului: presupune 3 idei:
a. Principiul separarii competenelor (nu se suprapune perfect cu schema clasica a
lui Montesquieu, sunt probleme la executiv+legislativ)
b. Principiul cooperrii loiale (baza din tratat art. 4 alin. 3 TUE i 13 alin. 2
TFUE).
c. Principiul atribuirii de competene (fiecare instituie are voie s fac numai
ceea ce-i spune tratatul). Bazele legale din tratat: art. 5 alin. 1 i 2 TUE, art.
3 alin. 6 TFUE, art. 4 alin. 1 TFUE, art. 7 TFUE, Declaraia 24 anexat Tratatului
de la Lisabona.

Institutiile Uniunii Europene

- continuare -

Structura institutionala, de principiu, nu are personalitate juridica, cu

trei exceptii.
Consiliul european (cu Presedintele Consiliului) si Ombudsmanul European

Consiliul
Parlamentul European

Comisia Europeana
1. Consiliul European + Presedintele UE - institutie politica, adopta orientari in
ghidarea generala;
1. Ombudsman European;
2. Consiliul (Cs) - institutie politica, este alcatuit din reprezentantii statelor
membre la nivel de ministere, de ministri;
2. Parlamentul European (PE), institutie politica, imparte puterea legislativa si
bugetara cu Cs;
3. Comisia Europeana + Inalt Reprezentant pentru Afaceri Externe si Aparare, ajutat
de un Serviciu de Afaceri Externe si Aparare (SEAE) - institutie politica, are
putere executiva, se ocupa cu aplicarea dreptului Uniunii potrivit tratatelor.
In paralel, Curtea de Justitie a Uniunii Europene are atributii
judecatoresti, interpreteaza dreptul care este rezultatul triunghiului
institutional. Aceasta este compusa din:
- Curtea de Justitie;
- Tribunal;
- Tribunal specializat pentru Functia Publica (TFP) - judeca litigiile care au
drept parti functionari ai UE.

Alte institutii si organe:

1. Banca Centrala Europeana (BCE) institutie ce se ocupa de zona euro, de moneda,
de uniunea economica si monetara, are drept de initiativa legislativa in acest
sens, are personalitate juridica;
2. Curtea de Conturi este o institutie care nu este jurisdictionala, nu judeca
litigii. Este un auditor extren care verifica leglitatea cheltuielilor si a
veniturilor europene;
3. Comitetul Economic si Social European (CESE), organ cu rol consultativ in
raporturile cu triunghiul institutional, ajuta la fundamentarea deciziilor
institutiilor;
4. Comitetul Regiunilor este un organ cu rol consultativ in raporturile cu
triunghiul institutional, ajuta la fundamentarea deciziilor institutiilor;
5. Banca Europeana de Investitii, are personalitate juridica, nu este o banca
comerciala, acorda imprumuturi si repartizeaza fonduri, nu are activitate
comerciala, nu face profit;

Organisme interinstitutionale
Acestea deservesc intreaga Uniune, nu au activitati specifice unei anumite
institutii sau unui anumit organ:
1. Oficiul de Publicatii al Uniunii Europene - contine Jurnalul oficial al Uniunii
Europene (in editii sinoptice apare legislatia adopata de institutii in 24 de limbi
oficiale, se publica si dispozitivele hotararilor: eur-lex.ro si curia.eu);
2. Oficiul de selectare a personalului UE (EPSO) - organizeaza concursurile pentru
functiile disponibile in institutiile UE;
3. Scoala europeana de administratie (EIPA European Institut of Public
Administration);
4. Autoritatea pentru protectia datelor, 2001, a fost creata pentru a se asigura
respectarea intimitatii persoanelor la prelucrarea datelor cu caracter personal;
5. Serviciul European pentru Afaceri Externe (SEAE).

Agentiile Uniunii Europene - au personalitate juridica (44)

I. Agentii descentralizate (34) - joaca rol important in aplicarea
politicilor europene, in special a masurilor tehnice, stiintifice, operationale.
Sunt create pe perioada nedeterminta, sprijina cooperarea dintre UE si guvernele
statelor membre prin punerea in comun a experientei tehnice si a experientei
specialistilor in diverse domenii. Sunt entitati independente, distincte de
institutiile UE. Se ocupa cu aspecte si probleme care privesc chestiuniile de zi cu
zi a cetatenilor europeni: alimente, medicamente, substante chimice, educatie,
justitie, siguranta trnsporturilor, drepturi fundamentale, energie, comunicatii
etc.;
II. Agentii EURATOM (2), Agentia de Aprovizionare, Intreprinderea Comuna
pentru ITER;
III. Agentii executive - sunt create de Comisia Europeana in vederea
realizarii anumitor sarcini referitoare la gestionarea unora sau mai multor
programe ale UE. Sunt infiintate pe perioada determinata si trebuie sa fie situate
la sediul Comisiei Europene (fie la Bruxelles, fie la Luxembourg);
IV. Agentii din domeniul politicii de aparare (PESC) (2)
La nivel intern, in statele membre
- statele membre au la Bruxelles cate o reprezentanta permanenta la Uniune
(RPRoUE), un fel de ambasada care tine legatura dintre uniune si statele membre;
- la nivel intern:
a. SOLVIT - sistem de rezolvare rapida a unor probleme transfrontaliere de drept al
Uniunii. Daca nu se rezolva in 10 luni problema respectiva, se ajunge la CJUE.
Sunt, de regula, erori administrative;
b. reprezentarea Comisiei in Romania;
c. Biroul de Informare al Parlamentului European;
d. INFOEUROPA - sub autoritatea MAE, incepand cu 2013;
e. in cadrul MAE:
i. Agent Guvernamental la CJUE, dar si la Curtea AELS (ajutat de Serviciul
Contencios UE);
ii. Grup de lucru contencios UE;
iii. Grupul de lucru ad-hoc contencios specializat (pe rolul Curtii este un caz
impotriva Romaniei);
iv. Departamentul armonizare legislativa - asigura implementarea si transpunerea
hotararilor UE, dovedesc transpunerea in termen si are grija ca regulamentele (la
care este cazul) sa fie implementate corespunzator.
Institutiile UE actioneaza numai in limitele atributiilor lor si coopereaza
in mod loial intre ele si cu cele din statele membre.

I. CONSILIUL EUROPEAN

Initial nu exista in tratate, intalnirile erau informale, prin Tratatul de la

Lisabona este institutionalizat. Este o institutie politica in care sunt
reprezentate statele membre la nivel de sef de stat si de guvern. Are un presedinte
al UE cu un mandat de 2 ani si jumatate, reinnoibil o singura data.
La sedintele Consiliului European participa si presedintele Comisiei Europene,
precum si Inaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe si Politica de Aparare.
- deciziile se iau prin consens;
- nu are atributii legislative;
- atributiile sunt de adoptare a orientarilor politice si de a da impulsurile
generale UE;
- actele sale se numesc orientari sau concluzii; cele care produc efecte juridice
fata de terti pot fi atacate la Curte;
- art. 13 (care se completeaza cu art. 2 si 3 din TUE) si 15 TUE, 235 si 236 TFUE;
Articolul 13 TUE
(1) Uniunea dispune de un cadru instituional care vizeaz promovarea valorilor
sale, urmrirea obiectivelor sale, susinerea intereselor sale, ale cetenilor si
i ale statelor membre, precum i asigurarea coerenei, a eficacitii i a
continuitii politicilor i a aciunilor sale.
Instituiile Uniunii sunt:
Parlamentul European;
Consiliul European;
Consiliul;
Comisia European (denumit n continuare Comisia);
Curtea de Justiie a Uniunii Europene;
Banca Central European;
Curtea de Conturi.
(2) Fiecare instituie acioneaz n limitele atribuiilor care i sunt conferite
prin tratate, n conformitate cu procedurile, condiiile i scopurile prevzute de
acestea. Instituiile coopereaz unele cu altele n mod loial.
(3) Dispoziiile referitoare la Banca Central European i la Curtea de Conturi,
precum i dispoziiile detaliate referitoare la celelalte instituii figureaz n
Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene.
(4) Parlamentul European, Consiliul i Comisia sunt asistate de un Comitet Economic
i Social i de un Comitet al Regiunilor, care exercit funcii consultative.

Articolul 15
(1) Consiliul European ofer Uniunii impulsurile necesare dezvoltrii acesteia i
i definete orientrile i prioritile politice generale. Acesta nu exercit
funcii legislative.
(2) Consiliul European este compus din efii de stat sau de guvern ai statelor
membre, precum i din preedintele su i preedintele Comisiei. naltul
Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate particip
la lucrrile Consiliului European.
(3) Consiliul European se ntrunete de dou ori pe semestru la convocarea
preedintelui su. Atunci cnd ordinea de zi o impune, membrii Consiliului European
pot decide s fie asistai fiecare de un ministru i, n ceea ce l privete pe
preedintele Comisiei, de un membru al Comisiei. Atunci cnd situaia o impune,
preedintele convoac o reuniune extraordinar a Consiliului European.
(4) Consiliul European se pronun prin consens, cu excepia cazului n care
tratatele dispun altfel.
(5) Consiliul European i alege preedintele cu majoritate calificat, pentru o
durat de doi ani i jumtate, cu posibilitatea rennoirii mandatului o singur
dat. n caz de mpiedicare sau de culp grav, Consiliul European poate pune capt
mandatul preedintelui n conformitate cu aceeai procedur.
(6) Preedintele Consiliului European:
(a) prezideaz i impulsioneaz lucrrile Consiliului European;
(b) asigur pregtirea i continuitatea lucrrilor Consiliului European, n
cooperare cu preedintele Comisiei i pe baza lucrrilor Consiliului Afaceri
Generale;
(c) acioneaz pentru facilitarea coeziunii i a consensului n cadrul Consiliului
European;
(d) prezint Parlamentului European un raport dup fiecare reuniune a Consiliului
European.
Preedintele Consiliului European asigur, la nivelul su i n aceast calitate,
reprezentarea extern a Uniunii n probleme referitoare la politica extern i de
securitate comun, fr a aduce atingere atribuiilor naltului Reprezentant al
Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate.
Preedintele Consiliului European nu poate exercita un mandat naional.
Articolul 253 (ex-articolul 223 TCE)
Judectorii i avocaii generali ai Curii de Justiie, alei dintre personaliti
care ofer toate garaniile de independen i care ntrunesc condiiile cerute
pentru exercitarea, n rile lor, a celor mai nalte funcii jurisdicionale, sau
care sunt jurisconsuli ale cror competene sunt recunoscute, sunt numii de comun
acord de ctre guvernele statelor membre, pentru o perioad de ase ani, dup
consultarea comitetului prevzut la articolul 255.
La fiecare trei ani are loc o nlocuire parial a judectorilor i avocailor
generali, n condiiile prevzute de Statutul Curii de Justiie a Uniunii
Europene.
Judectorii desemneaz dintre ei pe preedintele Curii de Justiie, pentru o
perioad de trei ani. Mandatul acestuia poate fi rennoit.
Judectorii i avocaii generali care i ncheie mandatul pot fi numii din nou.
Curtea de Justiie i numete grefierul i i stabilete statutul.
Curtea de Justiie i stabilete regulamentul de procedur. Acest regulament se
supune aprobrii Consiliului.

Articolul 256 (ex-articolul 225 TCE)

(1) Tribunalul are competena s judece n prim instan aciunile menionate la
articolele 263, 265, 268, 270 i 272, cu excepia celor care sunt atribuite unui
tribunal specializat, instituit n conformitate cu articolul 257 i a celor
rezervate prin statut Curii de Justiie. Statutul poate s prevad pentru
Tribunalul competene n alte categorii de aciuni.
Deciziile pronunate de Tribunal n temeiul prezentului alineat pot face obiectul
unui recurs la Curtea de Justiie, limitat la chestiuni de drept, n condiiile i
limitele prevzute de statut.
(2) Tribunalul are competena s judece aciunile formulate mpotriva deciziilor
tribunalelor specializate.
Deciziile pronunate de Tribunal n temeiul prezentului alineat pot face, n mod
excepional, obiectul unei reexaminri de ctre Curtea de Justiie, n condiiile
i limitele prevzute de statut, n cazul n care exist un risc serios pentru
unitatea sau coerena dreptului Uniunii.
(3) Tribunalul are competena s judece trimiteri preliminare adresate n temeiul
articolului 267, n domenii specifice stabilite de statut.
n cazul n care consider c respectiva cauz necesit o decizie de principiu
susceptibil de a aduce atingere unitii sau coerenei dreptului Uniunii,
Tribunalul poate trimite cauza spre soluionare Curii de Justiie.
Deciziile pronunate de Tribunal n trimiteri preliminare pot face, n mod
excepional, obiectul unei reexaminri de ctre Curtea de Justiie, n condiiile
i limitele prevzute de statut, n cazul n care exist un risc serios pentru
unitatea sau coerena dreptului Uniunii.

II. CONSILIUL

Este o institutie colegislativa si bugetara. A fost o institutie foarte

puternica, dar, incepand cu Tratatul de la Lisabona, imparte atributiile sale cu
Parlamentul European (iau decizii, adopta actele UE, fac bugetul UE).
Are atributii de definire a politicilor UE si de coordonare a statelor
membre.
Sunt reprezentate statele membre la nivel de ministri, in functie de domeniul
actului pe care il adopta.
Are 10 formatiuni in care se poate intruni (Consiliul este unic, pe acte
apare Consiliul, si nu domeniul specific):
1. afaceri economice si financiare;
2. afaceri externe;
3. afaceri generale;
4. agricultura si pescuit;
5. competitivitate;
6. educatie, tineret, cultura si sport;
7. justitie si afaceri interne;
8. mediul;
9. ocuparea fortei de munca, politica sociala, sanatate si consumatori;
10. transporturi, telecomunicatii si energie.
- in general, la sedinte sunt invitati si comisarii specializati si Banca Centrala,
unde are initiativa legislativa;
- votul se ia in majoritate calificata;
- reprezentantii voteaza legislatia europeana potrivit mandatului din statul din
care provin;
- Consiliul are in vedere in special interesele statelor membre, nu pe cele le
Uniunii;
- baza legala: art. 13 si 16 TUE, 236 si 237, 243 TFUE, Protocolul 36, Protocolul 9
si Declaratia nr. 7;
- atunci cand Consiliul adopta acte legislative, potrivit procedurii codeciziei (cu
PE), sedintele Consiliului sunt publice.
- sediul la Bruxelles;
- semneaza acorduri internationale, da mandat Comisiei pentru negocieri de tratate
si acorduri, inclusiv tratatele de aderare, coordoneaza politicile nationale ale
statelor membre.
Articolul 16
(1) Consiliul exercit, mpreun cu Parlamentul European, funciile legislativ i
bugetar. Acesta exercit funcii de definire a politicilor i de coordonare, n
conformitate cu condiiile prevzute n tratate.
(2) Consiliul este compus din cte un reprezentant la nivel ministerial al fiecrui
stat membru, mputernicit s angajeze guvernul statului membru pe care l
reprezint i s exercite dreptul de vot.
(3) Consiliul hotrte cu majoritate calificat, cu excepia cazului n care
tratatele dispun altfel.
(4) ncepnd cu 1 noiembrie 2014, majoritatea calificat se definete ca fiind
egal cu cel puin 55 % din membrii Consiliului, cuprinznd cel puin cincisprezece
dintre acetia i reprezentnd state membre care ntrunesc cel puin 65 % din
populaia Uniunii.
Minoritatea de blocare trebuie s cuprind cel puin patru membri ai Consiliului,
n caz contrar se consider a fi ntrunit majoritatea calificat.
Celelalte condiii privind votul cu majoritate calificat sunt stabilite la
articolul 238 alineatul (2) din Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene.
(5) Dispoziiile tranzitorii privind definiia majoritii calificate care se
aplic pn la 31 octombrie 2014, precum i cele care se vor aplica n perioada 1
noiembrie 2014-31 martie 2017 sunt prevzute n Protocolul privind dispoziiile
tranzitorii.
(6) Consiliul se ntrunete n cadrul diferitelor formaiuni, lista acestora fiind
adoptat n conformitate cu articolul 236 din Tratatul privind funcionarea Uniunii
Europene.
Consiliul Afaceri Generale asigur coerena lucrrilor diferitelor formaiuni ale
Consiliului. Acesta pregtete reuniunile Consiliului European i urmrete
aducerea la ndeplinire a msurilor adoptate, n colaborare cu preedintele
Consiliului European i cu Comisia.
Consiliul Afaceri Externe elaboreaz aciunea extern a Uniunii, n conformitate cu
liniile strategice stabilite de Consiliul European, i asigur coerena aciunii
Uniunii.
(7) Un comitet al reprezentanilor permaneni ai guvernelor statelor membre
rspunde de pregtirea lucrrilor Consiliului.
(8) Consiliul se ntrunete n edin public atunci cnd delibereaz i voteaz
un proiect de act legislativ. n acest scop, fiecare sesiune a Consiliului este
divizat n dou pri, consacrate deliberrilor privind actele legislative ale
Uniunii, respectiv activitilor fr caracter legislativ.
(9) Preedinia formaiunilor Consiliului, cu excepia celei Afaceri Externe, este
asigurat de reprezentanii statelor membre n cadrul Consiliului dup un sistem de
rotaie egal, n condiiile stabilite n conformitate cu articolul 236 din Tratatul
privind funcionarea Uniunii Europene.

Articolul 236
Consiliul European adopt cu majoritate calificat:
(a) o decizie de stabilire a listei formaiunilor Consiliului, altele dect cea
Afaceri Generale i cea Afaceri Externe, n conformitate cu articolul 16 alineatul
(6) din Tratatul privind Uniunea European;
(b) o decizie referitoare la preedinia formaiunilor Consiliului, cu excepia
celei Afaceri Externe, n conformitate cu articolul 16 alineatul (9) din Tratatul
privind Uniunea European.

Articolul 237 (ex-articolul 204 TCE)

Consiliul se ntrunete la convocarea preedintelui su, la iniiativa acestuia, a
unuia dintre membrii
si ori a Comisiei.
Articolul 243 (ex-articolul 210 TCE)
Consiliul stabilete salariile, indemnizaiile i pensiile preedintelui
Consiliului European, ale preedintelui Comisiei, ale naltului Reprezentant al
Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate, ale membrilor Comisiei,
ale preedinilor, membrilor i grefierilor Curii de Justiie a Uniunii Europene,
precum i ale secretarului general al Consiliului. Consiliul stabilete, de
asemenea, toate indemnizaiile care in loc de remuneraie.
Parlamentul European, de-a lungul timpului, a ctigat o importan din ce n ce
mai mare. Parlamentul avea iniial doar atribuii consultative, ns ulterior a
nceput s aib puteri din ce n ce mai mari, astfel nct, dup ultimul tratat de
modificare, cel de la Lisabona, Parlamentul este pe picior de egalitate cu
Consiliul n cele dou din cele mai importante atribuii ale acestor instituii
colegislative.
Are i atribuii n adoptarea bugetului; Parlamentul are ultimul cuvnt n alocarea
de fonduri pentru instituii. La examen: Aceast entitate este o instituie a
Uniunii Europene(diferena dintre instituii i organe) cu rol legislativ, adopt
acte normative obligatorii. Acesta are un birou de informare n fiecare stat
membru. De asemenea, este singura instituie de legitimitate democratic din
Uniunea European pentru c ea este aleas n mod liber, direct, universal i
secret, aa cum spune tratatul, de ctre cetenii Uniunii Europene din 1979.
Parlamentul European are un mandat de 5 ani, el nu s-a numit aa dintotdeauna, n
timpul CECO se numea Adunarea Comun i abia din 1962 are numele de Parlament
European. Spre deosebire de alte instituii, Parlamentul European ia decizii n
condiii de transparen. El este alctuit din reprezentani ai cetenilor Uniunii
Europene pe principiul proporionalitii(n funcie de mrimea populaiei, fiecare
stat are un numr de reprezentani, Romnia are 33). Sediile Parlamentului European
sunt n numr de 3, unul la Bruxelles, pentru sesiunile comisiilor parlamentare,
unul la Strasbourg(sediul oficial pentru sesiunile plenare) i unul la
Luxemburg(pentru secretariatul general).
Din punctul de vedere al organizrii, Parlamentul European are un Preedinte ales
pentru 2 ani i jumtate, pentru jumtate din mandatul Parlamentului European, 14
vicepreedini i 5 chestori care se ocup de problemele administrative i
financiare, de relaia direct cu reprezentanii.
Preedintele Parlamentului European reprezint aceast instituie n relaiile
externe i n relaiile cu celelalte instituii ale Uniunii Europene. Aceast
instituie are n cadrul su 8 grupuri politice parlamentare n care sunt grupai
deputaii, la care se adaug i eurodeputaii care nu sunt afiliai niciunui grup
i sunt independeni.
Adugm Comisiile existente i care sunt de trei tipuri:
1. Comisii permanente 20 specializate pe anumite domenii;
2. Comisii temporare pentru anumite subiecte care sunt de interes la acel moment;
3. Comisii de anchet au rolul de a investiga cazurile de nclcare a dreptului
Uniunii sau de aplicare deficitar a acestuia.
Exist delegaii care asigur realizarea schimbului de informaii cu Parlamentele
rilor tere, ele ajut la reprezentarea Parlamentului European n relaiile
externe i la promovarea Uniunii.
Dup delegaii, o alt structur mai este Conferina Preedinilor care este
format din Preedintele Parlamentului European i Preedinii grupurilor politice
i un Reprezentant al eurodeputailor independeni, dar care nu are drept de vot.
Aceasta organizeaz lucrrile Parlamentului European i programarea legislativ,
asigur relaiile cu celelalte instituii ale Uniunii cu Parlamentele naionale i
cu rile tere, pregtete calendarul Parlamentului i ordinea de zi a edinelor.
Biroul Parlamentului European, o alt structur, are rolul de a stabili, redacta
proiectul preliminar de estimare bugetar i decide cu privire la chestiunile
administrative de personal i de administrare.
Secretariatul general de la Luxemburg se ocup de chestiunile administrative.

Alegerea Parlamentarilor Europeni

 Parlamentul European este ales din 1979, reglementarea alegerilor este
realizat att prin norme europene comune pentru toate statele membre, ct i prin
dispoziii naionale specifice care variaz de la un stat la altul.
Norme comune
1. n primul rnd, odat cu Tratatul de la Lisabona, dreptul de a vota i de a
candida la alegeri a devenit un drept fundamental, el fiind reglementat de art. 39
din Carta drepturilor fundamentale anexat Tratatului de la Lisabona. (la examen
trebuie reprodus articolul)
2. Mai avem i lista de incompatibiliti cu funcia de deputat n Parlamentul
European, sunt incompatibile cu funcia de Parlamentar European urmtoarele
poziii:
membru al Guvernului unui stat membru
membru al Comisiei Europene
judector, avocat general sau grefier la Curtea de la Luxemburg
membru al Curii de Conturi a Uniunii Europene
membru al Comitetului Economic Social
angajat al Bncii Europene de Investiii
funcionar n instituiile Uniunii Europene
mediator european
din 2002: membru al Parlamentului Naional
3. n alt ordine de idei, avem i principiul nediscriminrii care trebuie
respectat de ctre toate statele membre.
4. Datele alegerilor sunt norme comune, alegerile trebuie s fie n aceeai
perioad n toate statele membre de joi dimineaa pn duminic seara.
5. Alt norm poi vota o singur dat.
6. Deschiderea urnelor se realizeaz dup ce s-au ncheiat alegerile n toate
statele membre.
Atribuiile Parlamentului European
Parlamentul, pe picior de egalitate cu Consiliul, particip la adoptarea actelor cu
caracter legislativ potrivit unei proceduri care se numete procedura legislativ
ordinar. Domeniile n care se ntmpl aceste lucruri sunt mediul, transporturile,
piaa intern, politica social, educaia, sntatea public i protecia
consumatorilor. Acestea sunt vechile domenii, dup Lisabona adugm agricultura i
pescuitul, sprijinul pentru regiunile srace, securitatea i justiia, cooperarea
cu rile tere, politica comercial i actele de punere de aplicare.
Etapele procedurii administrative ordinare
1. Propunerea legislativ iniiat de Comisie cvasi-monopolul alegerii
legislative aparine Comisiei se pune n discuia publicului o problem care se
afl n moment incipient sub forma unei cri albe. Publicul ofer un feedback
Comisiei pentru a se clarifica problema respectiv i aceste noi concluzii sunt
prezentate din nou publicului sub forma unei cri verzi.
2. Prima lectur n Parlament prin care Parlamentul European examineaz propunerea
fcut de Comisie i poate s adopte proiectul respectiv sau s-l modifice.
3. Prima lectur n Consiliu are loc ulterior i se pronun pe poziia adoptat
de Parlament. Opiunile Consiliului sunt: s accepte poziia Parlamentului sau
poate s modifice poziia Parlamentului i s retrimit propunerea Parlamentului
European pentru o a doua lectur.
4. A doua lectur n Parlamentul European Parlamentul examineaz poziia
Consiliului i o aprob, caz n care actul este adoptat, poate respinge poziia
Consiliului, caz n care actul devine caduc i se nchide procedura sau propune
amendamente la poziia Consiliului i o trimit acestuia pentru o a doua
lectur.*Dac procedura se ncheie i Comisia vrea s reiniieze o ia de la capt.
5. A doua lectur n Consiliu Consiliul, dup ce examineaz poziia
Parlamentului, fie adopt poziia Parlamentului, caz n care actul se consider
adoptat, fie nu adopt toate amendamentele, ceea ce duce la convocarea Comitetului
de Conciliere.
6. Comitetul de Conciliere este alctuit dintr-un numr egal de reprezentani ai
Parlamentului European i ai Consiliului i se ncearc ajungerea la un acord pe un
text comun. n cazul n care nu se ajunge la un acord, procedura se ncheie. Dac
se ajunge la un text comun, acesta este trimis pentru a treia lectur n
Parlamentul European i n Consiliu.
7. A treia lectur n Parlament este supus votului plenului textul comun.
Formularea textului comun nu poate fi modificat. 1 este adoptat textul comun, se
ateapt prerea Consiliului. 2 textul comun este respins, procedura se ncheie.
8. 1. Dac textul comun este respins, procedura se ncheie. 2. Textul este adoptat,
dac l-a adoptat i Parlamentul, actul se consider adoptat de ambele instituii.
Este semnat de ctre Preedinii i secretarii generali ai ambelor instituii, apoi
textul este publicat n Jurnalul Oficial i intr n vigoare n cele 24 de limbi
oficiale.

Dreptul de a fi consultat aviz consultativ. Avizul este obligatoriu cerut de

ctre Consiliu, ns nu este obligatoriu de respectat de ctre acesta din urm.
Dac Consiliul uit s cearc avizul sau uit s menioneze c l-a cerut n
preambul(care este foarte important), poate fi atacat actul la Luxemburg, se poate
obine anularea ntregului act. Procedura de consultare a Parlamentului European se
aplic n domenii limitate n principal cu privire la derogrile de pia intern
i dreptul concurenei. Ca procedur nelegislativ de consultare, Parlamentului i
se cere aviz n cazul adoptrii de ctre Consiliu a unor acorduri internaionale n
materie de PESC.
O a 3-a procedur cu aviz conform este procedura de aprobare. Domeniile n care se
aplic acest aviz conform obligatoriu de cerut i de respectat cele dou
domenii sunt acordurile de asociere i de aderare la Uniunea European. Lisabona
extinde aceast procedur i la cazurile de nclcare grav a drepturilor
fundamentale(art. 7 din TUE) i la cazurile de retragere din Uniunea European(art.
50 din TUE), n domeniul combaterii discriminrii i atunci cnd se verific
respectarea principiului subsidiaritii.
Procedura bugetar implic Parlamentul i Consiliul, ns cu diferena c
Parlamentul European are ultimul cuvnt cu privire la adoptarea textului.
Primete petiii de la cetenii europeni.
Particip la numirea sau demiterea membrilor altor instituii sau organe(Comisia
European, Mediatorul European, Curtea de Conturi i Curtea de Justiie a Uniunii
Europene)
Efectueaz controlul politic de dou feluri: general(primete rapoarte anuale de
la celelalte instituii ale UE) i asupra Comisiei, asupra executivului
UE(Parlamentul are dreptul de a adopta o moiune de cenzur, adic de a demite
Comisia n bloc).
Colaboreaz cu instituia Curii de Conturi a UE n a da descrcare de gestiune
Comisiei pentru executarea bugetului.
Procedura bugetar:
1. Proiectul de buget
2. Poziia Consiliului asupra bugetului pe care l trimite Parlamentului European
pn la 1 octombrie
3. Poziia Parlamentului avem conciliere dac nu se adopt amendamentele
respective
4. Adoptarea bugetului

Mediatorul European
Reglementarea poziiei de mediator european este numit de Parlamentul European pe
un mandat de 5 ani care corespunde mandatului Parlamentului European. Primul
mediator a intrat n funcie n 1995. Sediul este la Strasbourg. Prima reglementare
se face n Tratatul de la Maastricht din 1993.
Rolul acestuia investigheaz plngerile privind administrarea inadecvat sau
incorect n instituiile i organele Uniunii Europene. Instituiile sau organele
vizate pot fi de exemplu Comisia, Consiliul, Parlamentul European(mpotriva
Consiliului European nu se pot face plngeri).
Mediatorul conduce cercetrile pe baza reclamaiilor, ns o poate face i din
oficiu. Exemple de situaii n care mediatorul primete plngeri: Comisia ntrzie
cu plile pe care trebuie s le fac, litigii contractuale Comisia are contract
cu o anumit entitate i se primesc plngeri, probleme privitoare la licitaii,
lipsa transparenei interzicerea accesului la documente etc.
Ce plngeri nu poate investiga mediatorul european(nu intr n atribuiile lui):
reclamaii cu privire la autoritile naionale, regionale sau locale, chiar dac
aceste plngeri privesc Uniunea European. Acesta nu reprezint un organ de apel
pentru deciziile luate de mediatorii naionali sau de instanele naionale. Nu are
voie s primeasc plngeri cu privire la entiti sau persoane private.
Cine poate adresa plngeri i cum? De orice cetean al Uniunii Europene, orice
persoan fizic/juridic ce domiciliaz sau i are sediul ntr-un stat membru al
Uniunii. Mediatorul poate fi contactat prin e-mail, pot, fax, exist un formular
pe site.
Ce rezultat se poate obine? Mediatorul informeaz instituia, organul reclamat
despre plngerea primit pentru ca acesta s rezolve problema. Dac acel caz nu
este rezolvat satisfctor pentru reclamant de ctre instituie, mediatorul va
ncerca s gseasc o soluie amiabil. Dac ncercarea de conciliere d gre,
mediatorul va face recomandri de rezolvare a cazului. Dac instituia nu accept
recomandrile, mediatorul va face un raport special ctre Parlamentul European.
Cele 3 ipoteze de administrare inadecvat sau incorect sunt:
1. Instituia(lato sensu) nu face ceva ce ar fi trebuit s fac
2. Instituia face ceva ce trebuie s fac, dar ntr-un mod inadecvat
3. Instituia face ceva ce nu ar fi trebuit s fac.
Mediatorul trebuie s fie o persoan independent, nu poate ocupa alt funcie la
nivel european sau naional. Mediatorul este cu adevrat independent fa de
Parlamentul European, avnd n vedere c el este cel care l numete i este cel
cruia mediatorul i trimite rapoarte?
Condiii legate de plngere plngerea poate fi fcut n orice limb oficial din
cele 24, poate fi fcut prin utilizarea formularului de pe site, termenul de
depunere a plngerii trebuie s fie de maximum 2 ani de la faptele ce fac obiectul
plngerii, trebuie fcut proba asupra contactrii instituii reclamate, nu pot
face obiectul plngerii sau sesizrii faptele care se afl pe rolul Curii de la
Luxemburg sau cu privire la care exist deja o hotrre judectoreasc. Mediatorul
se ocup de cazuri n mod public, dar confidenialitatea poate fi asigurat la
cererea expres a reclamantului.
Comisia European
Este o instituie european, poate adopta acte normative. Are 28 de membri, cte
unul pentru fiecare stat, un mandat de 5 ani i un Preedinte. Sediul este la
Bruxelles, mai are i n Luxemburg nite sedii. Bazele legale din tratat sunt art.
13 i 17 din TUE i art. de la 244 pn la 250 din TFUE.
Aceast instituie are Reprezentane n fiecare stat membru i delegaii n mai
multe state tere. nainte de aderare, reprezentana din Romnia era o delegaie.
Principiile funcionrii Comisiei Europene
1. Membrii Comisiei Europene sunt independeni nseamn c nu pot exercita nicio
alt activitate remunerat sau nu, nu pot primi instruciuni i ei sunt alei pe
baza competenelor lor generale, profesionale i pe baza angajamentului fa de
ideea european dintre personalitile din statele membre care prezint toate
garaniile de independen.
independena membrilor este foarte important pentru c aceast instituie are
printre sarcini i verificarea celorlalte state membre i nu poi face aceast
verificare dect prin independen.
2. Instituia Comisiei, n activitatea sa, are n vedere aprarea interesului
general al Uniunii Europene propunnd acte legislative, asigurnd respectarea
acestora i implementnd politicile i bugetul Uniunii.
3. Principiul colegialitii presupune solidaritatea i egalitatea membrilor
Comisiei i rspunderea colectiv a acestei instituii.
Organizarea Comisiei Europene
Aceast instituie este alctuit din mai multe departamente numite Direcii
Generale (DG) i Servicii clasificate pe domenii de activitate. Exist cte un
director general pentru fiecare departament (funcionare, educaie, resurse umane,
traduceri etc.).
Atribuii
Comisia este gardian al tratatelor pentru c ea se ocup de respectarea
drepturilor Uniunii n aplicarea sa i motor al construciei europene.
1. Iniiativ legislativ*
Comisia este aproape singura instituie abilitat s propun acte legislative pe
care le nainteaz spre aprobare Parlamentului i Consiliului(procedura
colegislativ ordinar). nainte de a propune noi iniiative legislative, Comisia
evalueaz poteniale consecine economice, sociale i de mediu pe care aceste
iniiative le-ar putea avea. Astfel, Comisia face evaluri de impact avantajele
i dezavantajele diferitelor opiuni politice.
Comisia consult prile interesate, cum ar fi organizaiile
neguvernamentale, autoriti locale, reprezentanii industriei, ai societii
civile. n plus, sunt invitate grupuri de experi pentru a formula devize cu
privire la anumite probleme tehnice. n acest fel, Comisia se asigur c
propunerile sale rspund nevoilor celor vizai i astfel evit proceduri
birocratice inutile.
Cetenii, ntreprinderile i organizaiile pot participa la procedura de
consultare prin intermediul unui site dedicat consultrilor publice. Parlamentele
naionale i pot exprima i ele n mod oficial rezerve n cazul n care consider
c o problem poate fi mai bine soluionat la nivel naional dect la nivelul
Uniunii (principiul subsidiaritii).

2. Atribuia Executiv
n primul rnd, Comisia supravegheaz statele membre i celelalte instituii(lato
sensu) cu privire la aplicarea corect a Dreptului Uniunii. Exist o procedur care
se numete procedura de infringement i o aciune n nendeplinirea obligaiei de
ctre statele membre, care sunt puse la dispoziie de ctre tratatele Comisiei
pentru a asigura aplicarea dreptului Uniunii potrivit tratatelor constitutive.
Procedura de infringment este una ale crei rezultate nu sunt publice, este o
discuie ntre Comisie i statul membru care a nclcat dreptul Uniunii, fr a se
ajunge astfel la aciune n faa Curii.
Poate nfiina agenii executive pentru gestionarea diferitelor programe sau
fonduri ale Uniunii, care au o durat limitat i sediul pe lng o Comisie.
3. Instituia Comisiei gestioneaz serviciul de traduceri i interpretri n cele
24 de limbi oficiale.
4. Instituia se ocup de executarea bugetului Uniunii, inclusiv de gestionarea
fondului.
5. Se ocup de popularizarea legislaiei europene de ctre ceteni.
6. Negocierea tratatelor sau acordurilor internaionale n baza mandatului dat de
Consiliu.
7. Redacteaz avize consultative cu privire la anumite tratate i acorduri.
8. Asigur reprezentarea extern a Uniunii Europene cu excepia aspectelor care in
de PESC.
9. Supravegheaz respectarea dreptului concurenei pe piaa intern a Uniunii
Europene.
10. Poate avea atribuii n sensul adoptrii unor acte nelegislative dac primete
delegare de la Parlamentul European i Consiliu.
11. Este responsabil politic n faa Parlamentului European care i prezint un
raport general anual(Parlamentul European poate emite o moiune de cenzur pentru
demiterea n bloc a Comisiei).
12. * gestioneaz, strnge declaraiile de susinere a unei iniiative legislative
din partea cetenilor(iniiativa ceteneasc).
Iniiativa ceteneasc
Tratatul de la Lisabona introduce o nou form de participare public, iniiativa
ceteneasc european I.C.E. care este reglementat de Regulamentul nr.
211/2011 al PE i Consiliului, regulament adoptat potrivit procedurii colegislative
i care e pus n aplicare de Regulamentul de punere n aplicare nr. 1179/2011 al
Comisiei, de stabilire a unor specificaii tehnice privind sistemele de colectare
online. Romnia a adoptat i ea o Hotrre de Guvern privind stabilirea msurilor
necesare pentru aplicarea Regulamentului 211/2011.
I.C.E. permite unui grup format din cel puin 1 milion de ceteni europeni,
reprezentnd cel puin un sfert din statele membre UE, s cear Comisiei naintarea
unor propuneri de acte legislative n domenii care intr n sfera de competen a
Comisiei.
Organizatorii au la dispoziie 1 an pentru colectarea declaraiilor de susinere a
propunerii legislative. Numrul declaraiilor trebuie certificate de autoritile
competente din statele membre i apoi Comisia dispune de 3 luni pentru a examina
iniiativa i pentru a decide asupra aciunilor pe care le va ntreprinde.
Articolele din Tratat : art. 11 TUE, art. 24 TFUE
Exist o hotrre a Curii cu privire la Edith, C 432/04.
Pe site-ul oficiului de publicaii a Comisiei, http://eur-lex.europa.eu este un
buton cu sinteze legislative unde este o prezentare pe 32 de tematici.
Eurovoc baza de date care conine cuvinte cheie cu privire la domeniile eur-lex.
EU BOOKSHOP librrie, arhiva publicaiilor europene din 1952 pn astzi.
EU OPEN DATA PORTAL
TED
WHO IS WHO anual al tuturor funcionarilor din UE
CORDIS toate proiectele de cercetare realizate din fondurile Uniunii
N-LEX legislaia tuturor statelor membre
Comitetul economic si social
Mandat de 5 ani
Organ consultativ pentru Consiliu, Comisie, Parlamentul European
Are 350 de membri
Sediu la Bruxelles
Reprezint organizaiile lucrtorilor i angajatorilor i alte grupuri de interes
crora le ofer posibilitatea s se exprime oficial n legtura cu propunerile
legislative ale UE
Are un preedinte i 2 vicepreedini
Membrii sunt independeni de guvernele naionale
Au mandat neimperativ
Bazele legale din tratat : art. 300-304 TFUE
Monitorizeaz respectarea principiilor proporionalitii i subsidiaritii
Domenii de activitate: mediu, agricultur, IMM-uri, profesii liberale, protecia
consumatorilor
Romnia are 15 membri
Comitetul Regiunilor
Organ consultativ
Reprezint autoritile locale i regionale din Europa
350 reprezentani
Romania: 15 reprezentani
Un preedinte, 2 vicepreedini
Bazele legale: art. 300, 305-307 TFUE
Ofer regiunilor i oraelor din statele membre posibilitatea de a se implica
oficial n procesul legislativ al UE asigurndu-se c punctul de vedere i nevoile
autoritilor locale i regionale sunt respectate
Comisia, Consiliul i Parlamentul European trebuie s consulte Comitetul Regiunilor
cnd elaboreaz acte legislative n domenii care intr n competena autoritilor
locale i regionale precum sntate, educaie, ocuparea forei de munc, politic
social, transport, energie, combaterea schimbrilor climatice
Daca nu e consultat, Comitetul poate sesiza Curtea de Justiie
Membrii i exercit funciile n deplin independen n interesul general al
Uniunii

CURTEA DE CONTURI
Aceast structur instituional a fost creat printr-un tratat de revizuire a unor
proceduri bugetare din 1975. La acea vreme era un organ auxiliar.
Prin Tratatul de la Maastricht (1993) Curtea de Conturi a fost introdus n rndul
instituiilor Uniunii Europene. Cel care a avut iniiativa n 1975 de a crea o
asemenea entitate a fost Parlamentul European. n vechile tratate exista Comisia de
Control, Curtea de Conturi nlocuind aceast instituie.
Baza legal din Tratat 285 pn la 287 din TFUE. Rolul su verific dac
fondurile Uniunii Europene sunt colectate i utilizate corect i ajut la
mbuntirea gestiunii financiare a Uniunii Europene.
Nu este o instituie jurisdicional, n ciuda numelui. Este format din cte un
reprezentant din fiecare stat membru. Sediul su este la Luxemburg. Curtea de
Conturi este o instituie independent, astfel nct, potrivit articolelor 285 i
286 alin. 1 din TFUE, membrii Curii de Conturi i exercit funciile n deplin
independen n interesul general al Uniunii. (Similar cu Comisia)
Art. 286 alin. 1 adaug c membrii Curii sunt alei dintre personalitile care
fac parte ori au fcut parte n statul de provenien din instituiile de control
financiar extern sau care au o calificare deosebit pentru aceast funcie. Aceste
personaliti care vor deveni membrii Curii de Conturi trebuie s prezinte, ca i
la Comisie, toate garaniile de independen.
Art. 286 alin. 4 Pe durata mandatului, membrii Curii de Conturi nu pot avea o
alt activitate profesional remunerat sau nu i, la instalarea n funcie, ei se
angajeaz solemn s respecte obligaiile pe care le impune mandatul i, n special,
obligaia de onestitate i pruden n a accepta, dup ncheierea mandatului,
anumite funcii sau avantaje.
n calitatea sa de auditor extern independent, Curtea de Conturi apr interesele
contribuabililor din Uniunea European, are misiunea de a mbunti gestionarea
bugetului fcut de ctre Comisia European i de a raporta cu privire la situaia
financiar a Uniunii.
Atribuii:
1. Auditeaz veniturile i cheltuielile Uniunii pentru a verifica dac fondurile au
fost colectate i cheltuite corect i dac au fost utilizate astfel nct s
produc valoare adugat(i dac au fost contabilizate corespunztor);
2. Verific toate persoanele i organizaiile care gestioneaz fonduri ale Uniunii
Europene(control la faa locului);
3. Formuleaz constatri i recomandri n rapoartele de audit;
4. Raporteaz suspiciuni de fraud, corupie sau alte activiti ilegale ctre OLAF
(Oficiul European de Lupt Antifraud);
5. Elaboreaz un raport anual pentru Parlamentul European i Consiliu pe care
Parlamentul l examineaz nainte de a decide dac s aprobe sau nu modul n care
Comisia gestioneaz bugetul Uniunii;
6. Public avize menite s ajute factorii politici s ia cele mai bune decizii
pentru o utilizare ct mai eficient i mai transparent a fondurilor europene.
Curtea de Conturi este liber s decid cum auditeaz, ce auditeaz i pe cine.
Aceasta i ndreapt special atenia ctre Comisia European i autoritile
naionale, ntruct 80% din fonduri sunt gestionate mpreun de acetia. Membrii
Curii de Conturi au un mandat de 6 ani, i aleg un Preedinte pentru 3 ani(ambele
mandate pot fi rennoite).

Cele trei tipuri de audit pe care le efectueaz Curtea de Conturi:

1. Financiar Curtea de Conturi examineaz conturile pentru a verifica dac
acestea reflect cu acuratee situaia financiar, fluxurile de numerar din
exerciiul financiar ncheiat;
2. De conformitate Curtea de Conturi verific dac tranzaciile financiare
respect regulile;
3. Al performanei Curtea de Conturi verific dac finanarea Uniunii i atinge
obiectivele utiliznd ct mai puine resurse(ntr-un mod ct mai economic).
BANCA CENTRAL EUROPEAN
Este o instituie financiar-bancar, are personalitate juridic potrivit dreptului
internaional public. Baza legal din Tratat art. 282 art. 284 din TFUE. Ca rol
general BCE gestioneaz moneda euro, menine stabilitatea preurilor i traseaz
politica economic i monetar a Uniunii Europene.
Banca a fost nfiinat n 1998, are sediul la Frankfurt i la momentul nfiinrii
era pe modelul german obiectivul principal stabilitatea preurilor. Membrii
BCE: Preedinte, Vicepreedinte i Guvernatorii Bncilor Centrale din toate cele 28
de state membre ale Uniunii Europene.
Atribuii:
1. Fixeaz rata dobnzilor la care acord credite bncilor comerciale din zona
euro, controlnd astfel masa monetar i inflaia;
2. Gestioneaz rezervele valutare strine din zona euro ca s echilibreze cursurile
de schimb;
3. Se asigur c instituiile i pieele financiare din statele membre sunt
supravegheate corespunztor de ctre autoritile naionale;
4. Autorizeaz tiprirea bancnotelor euro;
5. Monitorizeaz evoluia preurilor, evalund riscul pentru stabilitatea acestora;
6. Iniiativ legislativ pentru domeniul Uniunii Economice i Monetare.
Euro-sistemul este alctuit din Banca Central European i Bncile Centrale
Naionale din statele membre a cror moned este euro.
SEB Sistemul European al Bncilor Centrale are n componen Banca Central
European i Bncile Centrale Naionale din toate statele membre ale Uniunii
Europene (cuprinde toate statele membre, indiferent dac sunt din zona euro sau
nu).Obiectivul principal al SEB este meninerea stabilitii preurilor.
Uniunea European, potrivit art. 3 din TUE, are mai multe obiective printre care
dezvoltarea durabil a Europei ntemeiat pe o cretere economic echilibrat i pe
stabilitatea preurilor. n consecin, stabilitatea preurilor nu este numai
obiectivul principal al politicii monetare a Bncii Centrale Europene, ci i un
obiectiv al Uniunii Europene n ansamblu.
MONEDA EURO
Este comun pentru 19 din cele 28 de state membre. Este utilizat zilnic de 338,6
milioane de europeni. De la 1 ianuarie 1999 Banca Central European este
responsabil de conducerea politicii monetare n zona euro, cea mai mare economie a
lumii dup Statele Unite ale Americii.
Pentru a fi parte n zona euro, statele membre trebuie s ndeplineasc nite
criterii numite criterii de convergen (criterii juridice i economice).

UNIUNEA ECONOMIC I MONETAR

Decizia de a forma o Uniune Economic i Monetar a fost luat la Consiliul
European din 1991 de la Maastricht i i-au propus ca integrarea s o ia n
direcia aceasta. Acest obiectiv a fost reflectat n Tratatul de la Maastricht n
1993, ntr-un act juridic.
Uniunea Economic i Monetar presupune urmtoarele lucruri:
1. Coordonarea elaborrii politicilor economice ntre statele membre;
2. Coordonarea politicilor fiscale(limite pentru datorie i deficit public);
3. O politic monetar independent coordonat de BCE;
4. Moned unic i pia unic.
n cadrul UEM nu exist o singur instituie responsabil de politica economic.
Aceast responsabilitate este mprit ntre statele membre i instituiile UE.
Integrarea economic are mai multe etape atunci cnd au creat comunitile au zis
c trebuie s creeze reguli uniforme de aplicare (mai nti s ne integrm economic
comunitatea crbunelui i oelului; prima pia comun a fost cea a
agriculturii).
Integrarea economic PAI:
1. nti am avut o zon de comer preferenial (anii 50, 60) adic cu taxe vamale
reduse ntre anumite state;
2. Dup am avut zona de liber schimb, fr taxe vamale pentru anumite bunuri sau
pentru toate bunurile;
3. Apoi avem Uniune Vamal tarif extern comun sau tarif vamal comun taxele pe
care statele membre le aplic statelor tere (bunurile au un tarif vamal comun din
orice stat membru le-ai importat tu ca stat ter i UE are o politic comercial
comun cea dintre UE i state sau organizaii internaionale tere);
4. Pia unic libera circulaie pentru mrfuri, servicii, capitaluri, persoane;
5. Uniunea Economic i Monetar presupune o moned unic i o politic monetar
comun condus de Banca Central European.
6. Integrare Economic Complet politici fiscale comune i alte tipuri de
politici economice armonizate.
La data crerii Comunitii Economice Europene n 1958 scopul principal a fost
acela de a realiza o uniune vamal i o pia comun pentru agricultur. Ulterior,
aceast pia comun limitat a fost extins pentru a se crea o pia unic pentru
bunuri i servicii care a fost realizat n mare msur pn n 1993.
n acest moment Uniunea European se afl n etapa a 5-a a Uniunii Economice i
Monetare la care nu s-ar fi putut ajunge dac nu s-ar fi realizat etapele
anterioare.
BANCA EUROPEAN DE INVESTIII
Este un organism cu personalitate juridic potrivit dreptului internaional public.
Are ca baze legale art. 308 i 309 din TFUE. Rolul su general este de a oferi
finanare pentru proiecte care contribuie la atingerea obiectivelor Uniunii
Europene(trebuie s se ncadreze la valorile i obiectivele de la art. 2 i 3 din
TUE) att n interiorul, ct i n afara Uniunii. Sediul este la Luxemburg.
Nu este o banc comercial, nu are scop lucrativ, nu realizeaz profit. A fost
nfiinat n 1958. Membrii si sunt statele membre care i trimit cte un
reprezentant la care se adaug Consiliul de Administrare al Bncii i un
reprezentant al Comisiei Europene.

Scopul BEI este:

1. S consolideze potenialul Uniunii Europene n materie de locuri de munc i de
cretere economic;
2. S sprijine aciunile menite s atenueze efectele schimbrilor climatice;
3. S promoveze politicile Uniunii n afara acesteia.
Ce face concret BEI? Aceasta contracteaz mprumutul pe pieele de capital i
acord finanri n condiii avantajoase pentru proiectele care sprijin
obiectivele Uniunii. 90% din finanri sunt pentru interiorul Uniunii, doar 10%
sunt pentru exterior. Aceste fonduri nu provin niciodat din bugetul Uniunii
Europene.
Banca ofer 3 tipuri principale de servicii: credite, finanare mixt(cel care cere
bani contribuie la proiectul respectiv cu o parte din resursele proprii) i
consiliere i asisten tehnic pentru a valorifica la maxim fondurile disponibile.
BEI este un organism independent i adopt propriile decizii n materiile de
mprumut i creditare.
Tipuri de proiecte pe care le poate finana BEI potrivit TFUE:
1. Proiecte care privesc regiuni mai puin dezvoltate din Uniunea European;
2. Proiecte care privesc modernizarea sau conversia ntreprinderilor;
3. Proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care au o anvergur
mare i au nevoie de ajutor financiar.

Curtea de Justiie a Uniunii Europene

Sistemul UE este format din 3 instane: Curtea de Justiie care exist dintotdeauna
n tratate(1952), Tribunalul aprut n 1989 i Tribunalul pentru funcia public
din 2004.
Sistemul jurisdicional
Baza legal art. 13 i art. 19 din TUE i 251-281 din TFUE
Rolul CJUE n ansamblu este practic dublu: rolul pe care l precizeaz
tratatul(rolul de iure), la care se adaug rolul de facto. Rolul prevzut de
tratate este asigurarea respectrii dreptului n aplicarea i interpretarea
tratatelor Uniunii Europene.
n virtutea acestui rol, pe de o parte, din cauza c tratatele au un grad de
generalitate specific care este normal, CJUE este nevoit s umple lacunele i s
nu lase subiecte neacoperite atunci cnd ntr-un litigiu apar probleme ce nu pot fi
soluionate i, pe de alt parte, Curtea dintotdeauna i-a asumat acest rol de a
promova integrarea(jurislateur = combinaie ntre legislator i jurisdicional,
adic crearea dreptului UE prin jurispruden).
Instana de la Luxemburg(CJUE) este acuzat uneori de activism judiciar, adic de
creare de norme noi de drept prin interpretare. Se pune problema dac instana de
la Luxemburg se afl n limitele competenei sale atunci cnd face asta.
Hotrrile ei au autoritate de lucru interpretat, devin izvor de drept, fac
corp comun cu norma interpretat i au obligativitate erga omnes.
Atribuiile sistemului jurisdicional
1. Aciuni directe pe care le pot introduce statele membre, instituiile UE, n
anumite condiii chiar i particularii (PF/PJ)
2. Primete cereri preliminare de la instanele naionale sunt un mecanism
necontencios, nu este vorba de o aciune, un litigiu. La Luxemburg ajung doar
chestiunile excepionale, ns judectorii de drept comun din UE sunt considerai
cei din instanele naionale. Judectorii de la Luxemburg au drept scop aplicarea
uniform a dreptului Uniunii Europene n toate statele membre. Pentru a da
rspunsul pe fond, judectorul naional are nevoie de interpretarea articolului din
partea judectorilor de la Luxemburg(cererea preliminar).
3. D avize conforme cu privire la anumite acorduri internaionale
4. Demite membrii diferitelor instituii, particip la demiterea lor(mediatorul
european, membrii Comisiei)
Limitele competenei Curii
1. art. 276 din TFUE n materia Spaiul de libertate, securitate i justiie
CJUE nu este competent s verifice legalitatea sau proporionalitatea
operaiunilor efectuate de poliie, sau de alte servicii de aplicare a legii dintr-
un stat membru i nici s hotrasc cu privire la exercitarea atribuiilor care le
revin statelor membre n vederea meninerii ordinii publice i aprrii securitii
interne.
2. n materie PESC - art. 275 din TFUE instana de la Luxemburg nu este
competent n ceea ce privete dispoziiile n domeniul PESC i nici n ceea ce
privete actele adoptate n temeiul acestor dispoziii. Politica extern i
pstreaz caracterul excepional. Exist o excepie cu excepia controlului
legalitii deciziilor care prevd msuri restrictive luate mpotriva persoanelor
fizice sau juridice de ctre Consiliu (e vorba, de regul, de nghearea
fondurilor)
3. art. 269 din TFUE Curtea este competent s se pronune n privina
legalitii unui act adoptat de Consiliul European sau de Consiliu n temeiul art.
7 din TUE (acest art. vorbete despre nclcri grave de ctre un stat membru a
drepturilor omului) numai la solicitarea statului membru care face obiectul unei
constatri(n sens de risc sau nclcri grave) a Consiliului European sau a
Consiliului i numai cu privire la aspectele de procedur din art. 7(nu pe fond).
Termenul n care statul membru care este obiectul constatrii poate s i cear
acest lucru Curii n termen de 1 lun i Curtea mai are nc o lun s adopte o
hotrre de la data cererii.
La capitolul competene, mai este o latur pe care trebuie s o menionm:
Modificrile aduse de Tratatul de la Lisabona competenelor CJUE:
domeniul SLSJ (fostul JAI) Spaiul de Libertate, Securitate i Justiie Curtea
dobndete competen de a se pronuna cu titlu preliminar n domeniul Cooperrii
Poliieneti i Judiciare n materie penal. (poate primi cereri preliminare de la
statele membre)
n ceea ce privete vizele, dreptul de azil i imigrarea, precum i alte politici
referitoare la libera circulaie a persoanelor(cooperarea judiciar n materie
civil, recunoaterea i executarea hotrrilor) CJUE poate fi sesizat de toate
instanele naionale, nu doar de instanele superioare(cerere preliminar). Pn la
Lisabona, n aceste materii puteau trimite ntrebri doar instanele care judecau
n ultimul grad, dar acum de ctre toate instanele, indiferent de nivel.
Carta drepturilor fundamentale odat cu Lisabona a intrat n bloc de
constituionalitate, adic a devenit drept primar obligatoriu, astfel nct, CJUE
se poate pronuna i cu privire la aceast surs de drept a UE. UK i Polonia au
obinut derogri de la aplicarea Cartei.
PESC CJUE este competent n aceast materie doar pentru delimitarea
competenelor ntre UE i PESC i n cazul aciunilor n anulare mpotriva
deciziilor ce prevd msuri restrictive mpotriva persoanelor fizice sau juridice
adoptate de Consiliu (Lupta mpotriva terorismului: nghearea fondurilor).
Este extins cererea preliminar i la actele adoptate de organe, oficii i agenii
ale Uniunii.
Introducerea procedurii preliminare de urgen n materia Spaiului de Libertate,
Securitate i Justiie.
Extinderea controlului Curii la actele Consiliului European pentru cazurile de
nclcare grav a drepturilor fundamentale (a se vedea art. 7 TUE)
CJUE are dreptul s se pronune la aciuni introduse de Curtea de Conturi, Banca
Central European i Comitetul Regiunilor, aciuni care urmresc salvgardarea
prerogativelor acestora.
Lisabona reduce stricteea condiiilor de admisibilitate a aciunilor formulate de
particulari (persoane fizice i persoane juridice) mpotriva deciziilor
instituiilor, organelor, oficiilor i ageniilor Uniunii. Astfel, particularii pot
formula aciuni mpotriva unui act normativ dac acel act i privete direct i
dac actul nu presupune msuri de executare. ( nu mai trebuie ca actul s-i
priveasc i individual cum era nainte)
n materia principiului subsidiaritii(actul trebuie s fie ct mai aproape de
cetean, actul european trebuie s fie excepia i actul naional s fie regula)
un stat membru poate ataca la CJUE un act european legislativ(adoptat de cele dou
instituii mpreun PE i Consiliu) care nu respect principiul
subsidiaritii(aciune n anulare). Autorul aciunii poate fi Guvernul statului,
Parlamentul Naional sau Camera Parlamentului Naional. i Comitetul Regiunilor
poate introduce o astfel de aciune, ns numai pentru actele pentru care
consultarea sa este obligatorie.
Tratatul de la Lisabona accelereaz mecanismul sanciunilor pecuniare sum
forfetar i/sau penaliti pe zi de ntrziere n cazul neexecutrii unei
hotrri de constatare a nendeplinirii obligaiilor de ctre un stat membru.
Astfel, Curtea poate s aplice sanciuni pecuniare nc de la prima hotrre de
constatare a nendeplinirii obligaiei. (cuvntul din Tratat este sau, nu i -
jurisprudena spune c acest art. trebuie citit i cu i, nu numai cu sau)
Curtea de Justiie
Este compus din 28 de judectori, cte unul pentru fiecare stat membru, 11 avocai
generali. (avocatul general, n plin independen i imparialitate, i spune
prerea cu privire la problema de drept)
actul pe care l emite avocatul general n urma studierii cazului se numete
Concluzie. Puini tiu c aceste concluzii sunt nite documente foarte valoroase
pentru c avocaii generali sunt foarte cunoscui n UE, au libertatea de a fora
limitele dreptului, pot transforma acele concluzii n nite cercetri tiinifice
foarte utile. (dac avem nevoie de o cercetare tiinific generoas i foarte bine
fcut, putem apela la aceste concluzii)
Judectorii i avocaii generali sunt desemnai, de comun acord, de Guvernele
statelor membre. Mandatul este de 6 ani, poate fi rennoit i sunt alei din
rndul personalitilor care ofer toate garaniile de independen i care
ntrunesc condiiile cerute pentru exercitarea n rile lor a celor mai nalte
funcii jurisdicionale sau a cror competen este recunoscut.
Judectorii Curii l desemneaz pe Preedinte i Vicepreedinte pe 3 ani, mandat
ce poate fi rennoit.
Avocaii generali asist Curtea i au rolul de a prezenta cu deplin imparialitate
i independen opinia lor juridic numit Concluzie (sunt numii n cauzele care
presupun probleme noi de drept pe care Curtea nu s-a mai pronunat niciodat). Are
un grefier care este secretarul general al Curii.
Curtea se ntrunete n edin plenar sau n Marea Camer(15 judectori) sau n
camere de 5, ori de 3 judectori. Cnd se ntlnesc n edin plenar nseamn c
e o cauz foarte important, ori demiterea mediatorului european etc.
n general, completele de judecat sunt de 5 sau de 3 judectori. Procedura:
indiferent de natura cauzei, procedura include o faz scris i o faz oral care
este public. n fiecare cauz este desemnat un judector raportor i care este
responsabil cu cauza respectiv i dac este cazul se numete i avocat general.
Faza oral: dup terminarea etapei scrise, prile pot s indice n termen de 3
sptmni dac i de ce doresc organizarea unei edine de audiere a pledoariei. n
general, regula la Luxemburg este ca s se ntmple doar faza scris. Dac se
ntmpla i faza oral, trebuie s justifici de ce ar trebui s se ntmple i ce
ar aduce nou.
Limba de procedur n faa Curii poate fi oricare dintre cele 24 de limbi
oficiale, se asigur interpretare, respectiv traducere a actelor n limbile
prilor din proces. Limba de lucru a Curii este n mod tradiional limba
francez.
n ceea ce privete aciunile directe, limba utilizat n cererea introductiv care
poate fi oricare dintre cele 24 de limbi va fi limba de procedur a cauzei.

Procedura n faa Curii (n aciunile directe)

1. Etapa scris care debuteaz cu sesizarea Curii de Justiie se poate face de
ctre o instituie, un stat membru, un resortisant.
Cererea/plngerea introductiv a aciunii Iniial, trebuia depus la grefier n
termenul prevzut de tratat(avocatul trebuia s trimit cererea aceasta i avea o
singur posibilitate, n sensul c putea s trimit prin fax sau pot). Plngerea
introductiv la grefier este obligatorie, trebuie redactat ntr-una din cele 24 de
limbi oficiale i se introduce n anumite termene de decdere prevzute de tratat
n fiecare tip de aciune n parte, termene care variaz de la o lun la 5 ani n
funcie de aciune. La acestea se adaug termene de distan care sunt invariabile.
2. Etapa oral a procedurii debuteaz cu audierea public a raportului
judectorului raportor. Preedintele camerei respective deschide dezbaterile,
declar dezbaterile deschise. Prile nu au voie s pledeze personal, ele trebuie
s aib un avocat, un consilier, un agent, iar dac nu-i permit se poate numai
unul din oficiu. Avocatul general are rolul de a depune o concluzie. Dup
dezbaterile ntre pri, preedintele completului nchide dezbaterile i se spune
c acea cauz este luat n deliberare.
3. Deliberarea i hotrrea instanei. Deliberarea are loc n francez chiar dac
limba de procedur este limba n care este scris cererea introductiv. n timpul
dezbaterilor se aduc interprei. Deliberarea este secret, are loc n camera de
consiliu i nu exist procedura opiniei separate. Chiar dac sunt judectori care
au o idee diferit despre soluionarea cazului, hotrrea final trebuie s
reflecte un compromis. Nu se fac publice opiniile separate ale judectorilor pentru
a da o mai mare for acestora, nu vor s se fac presiuni. Pentru c hotrrea
trebuie s reflecte un compromis uneori sunt paragrafe mai evazive, mai puin
clare. Hotrrea este dat n numele Curii, se prezint n edin public i
trebuie semnat de preedinte, de judectorul raportor, de judectorii care au
participat la deliberri, de grefier i dup toate aceste semnturi, minuta
hotrrii se depune la grefier i se public. Toate interpretrile de drept fcute
n cadrul hotrrii au autoritate de lucru interpretat i devin izvor de drept erga
omnes. Este vorba de rolul de creator de drept prin intermediul jurisprudenei.
Tipuri de aciuni ce pot fi introduse n faa Curii:
1. Aciunea n constatarea nendeplinirii obligaiilor de ctre statele membre
aceast aciune permite Curii s controleze respectarea de ctre statele membre a
obligaiilor care le revin potrivit tratatelor. Exist o procedur prealabil
administrativ care are loc ntre Comisia European i statul membru respectiv i
dac n urma acestei proceduri administrative necontencioase statul membru continu
s nu i ndeplineasc obligaiile, Comisia l poate da n judecat n faa
Curii. De asemenea, aciunea poate fi introdus i de un alt stat membru.
2. Aciunea n anulare reclamantul solicit anularea unui act al unei instituii
sau organ ori oficiu sau agenie a Uniunii Europene. Curtea de Justiie este
singura competent s soluioneze aciunile n anulare introduse de un stat membru
mpotriva Parlamentului European i/sau Consiliului de Minitri cu excepia actelor
Consiliului n materie de ajutoare de stat, dumping sau competena de
executare(aici e competent Tribunalul) sau pe cele introduse de o instituie a
Uniunii mpotriva altei instituii a Uniunii. Toate celelalte aciuni sunt n
competena Tribunalului.
3. Aciunea n constatarea abinerii de a aciona(aciune n caren) permite
Curii s controleze legalitatea instituiilor, organelor, ageniilor Uniunii.
Condiia prealabil este ca instituia respectiv s i se fi solicitat deja s
acioneze. Trebuie s faci dovada c ai contactat instituia respectiv i, n
ciuda acestei plngeri, ea nu a fcut nimic s repare inaciunea. Competena este
pe aceleai criterii ca aciunea n anulare.

TRIBUNALUL
A doua instan din cadrul jurisdicional al Uniunii a aprut n 1989. Curtea
era foarte aglomerat, nu mai fcea fa i astfel a creat o alt instan s o
degreveze. Este compus din cel puin un judector din fiecare stat membru, azi sunt
35 de judectori. Mandatul lor este de 6 ani i poate fi rennoit. Ei i aleg un
Preedinte pe 3 ani(i acest mandat poate fi rennoit).
Judectorii, ca i cei de la Curte, i exercit funcia n deplin
independen i imparialitate. Tribunalul nu dispune de avocai generali
permaneni cum avem la Curte, ns un judector, n mod excepional, poate prelua
aceast funcie dac este nevoie. Tribunalul judec n camere de 3, 5 sau 1
judector. Pentru cauzele complexe, completul este de 15 judectori(Marea Camer)
Tipuri de aciuni n faa Tribunalului:
1. Aciuni introduse de persoane fizice sau juridice din UE(resortisani) mpotriva
actelor instituiilor, organelor, oficiilor, ageniilor Uniunii ale cror
destinatare sunt sau care le privesc direct i individual.
2. Aciuni introduse de statele membre mpotriva Comisiei
3. Aciuni introduse de statele membre mpotriva Consiliului(ajutoare de stat,
dumping i competene de executare)
4. Aciuni prin care se urmrete obinerea de despgubiri pentru prejudiciile
cauzate de instituii(lato sensu)
5. Aciuni care se ntemeiaz pe contracte ncheiate de Uniunea European n care
se prevede expres competena Tribunalului.
6. Aciuni n domeniul proprietii intelectuale ndreptate mpotriva Oficiului
pentru armonizare n cadrul pieei interne i mpotriva Oficiului pentru soiuri de
plante
7. Judec recursurile mpotriva deciziilor Tribunalului funciei publice(recursuri
limitate doar la chestiuni de drept)
Deciziile Tribunalului pot fi atacate la Curte n 2 luni cu recurs, limitat
doar la chestiunile de drept. Procedura n faa tuturor celor 3 instane este
scutit de taxe.
TRIBUNALUL PENTRU FUNCIA PUBLIC
Este compus din 7 judectori cu mandat de 6 ani rennoibil. Se are n vedere
la numirea judectorilor asigurarea unei componene mult mai echilibrate din punct
de vedere geografic i o reprezentare ct mai extins posibil a sistemelor juridice
naionale.
Judectorii i aleg un preedinte pentru 3 ani(mandat rennoibil). Sunt
camere de 3 judectori, iar pentru cauze complexe se judec n plen. Pentru anumite
cazuri avem camere de 5 judectori, sau, excepional, judector unic.
Tribunalul funciei publice are competena de a judeca n prim instan
litigiile dintre Uniunea European i agenii acesteia(funcionarii i nu numai).
Sunt cam 150 de cauze pe an, conform statisticilor. Angajaii UE sunt n jur de
40.000.
Aceste litigii au drept obiect nu doar probleme referitoare la raporturile de
munc propriu-zise(remuneraie, recrutare, avansarea n carier, msuri
disciplinar etc.) i regimul de securitate social(chestiuni legate de boal,
vrst, invaliditate, accidente de munc, alocaii familiale etc.).
 Nu poate judeca litigiile dintre administraiile naionale i agenii
acestora. Poi s ataci deciziile n 2 luni la Tribunal i apoi la Curte.

ORDINEA JURIDICA A UNIUNI EUROPENE

DELIMITARI CONCEPTUALE: Ordinea juridica a UE desemneaza totalitatea izvoarelor de
drept ale uniunii privite in ierarhia lor, in functie de prevederile din tratate si
interpretarea Curtii de Justitie a UE. In stransa legatura cu definirea notiunii de
ordine juridica se afla si notiunea de "aquis" al UE, care desemneaza totalitatea
normelor cu caracter obligatoriu adoptate la nivelul UE, care reglementeaza
raporturile dintre uniune si statele membre, statele terte si organizatiile
internationale interguvernamentale, precum si relatiile dintre UE si cetatenii
statelor membre si ai statelor terte, inclusiv raporturile dintre uniune si
persoanele private care se afla intr-o legatura cu statele membre.
Anterior intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona, termenul de "aquis
comunitar" desemna totalitatea normelor obligatorii destinate statelor membre si
institutiilor comunitare, precum si normele care urmau a fi adoptate de statele
candidate in perioada de preaderare (aquis comunitar). "Aquis-ul" cuprinde atat
dreptul UE lato sensu, cat si principiile si obiectivele politice ale tratatelor
UE.
In ce priveste ierarhia izvoarelor de drept ale UE, trebuie precizat ca aceasta nu
a fost reglementata la nivelul tratatelor sau printr-o norma secundara obligatorie,
insa ea a fost dedusa din interpretarea dispozitiilor tratatelor si din
jurisprudenta CJUE. Astfel, dpdv al ierarhiei, putem identifica urmatoarele izvoare
principale:
1. Izvoarele primare - tratatele
2. Principiile generale de drept
3. Acordurile internationale
4.I zvoarele secundare (derivate)
5. Izvoarele complementare.
1. IZVOARELE PRIMARE sunt reprezentate de tratatele constitutive sau institutive,
tratatele modificatoare si protocoalele anexate acestora, precum si tratatele de
aderare si Carta drepturilor fundamentale a UE, care a dobandit valoare juridica
obligatorie in urma intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona.
****Tratatele constitutive si cele modificatoare au fost analizate in momentul
tratarii aspectelor privind depasirea crizelor si esecurilor in contructia
comunitara/a UE, reprezentand acte de drept pozitiv adoptate in acest sens. In
cursul anterior au fost analizate tratatele modificatoare incluzand Tratatul de la
Amsterdam. In ce priveste Tratatul de la Nissa (2001-2003), precizam ca acesta a
adus o ampla reforma institutiilor UE (a sporit numarul parlamentarilor europeni,
precum si numarul membrilor Comisiei Europene, a pus bazele infiintarii
Tribunalului functiei publice).
Tratatul de la Lisabona reprezinta un tratat reformator care a adus modificari
majore, atat in ce priveste constructia UE, cat si in privinta organizarii,
functionarii si atributiilor institutiilor UE si a domeniilor de actiune si a
competentelor UE si ale statelor membre. Astfel, Tratatul de la Lisabona a eliminat
structura UE pe cei 3 piloni, a instituit personalitatea juridica a UE, precum si
lista domeniilor de competenta dintre uniune si statele membre. La nivelul
institutiilor UE, modificarile sunt substantiale, de la caz la caz, insa trebuie
precizat faptul ca, cel putin in ce priveste cooperarea politica, tratatul a
instituit functia de Presedinte al Consiliului European, precum si pe cea de Inalt
Reprezentant pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate. Totodata, Tratatul
de la Lisabona este cel care a conferit Cartei drepturilor fundamentale a UE
valoare juridica egala cu cea a unui tratat si a prevazut aderarea Uniunii la
Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In ceea ce priveste ierarhia intre diferitele tipuri de tratate, trebuie precizat
ca tratatele institutive precum si cele modificatoare au prioritate in raport cu
tratatele de aderare. Tratatul de la Lisabona, la randul lui ,cuprinde cele 2
tratate (Tratatul privind UE si TFUE), insa ambele au aceeasi valoare juridica.
Structura tratatelor cuprinde de obicei un preambul, dispozitii generale,
dispozitii cu caracter institutional, dispozitii de drept material, dispozitii
finale si/sau tranzitorii, precum si anexe.
Conform regulilor de drept international public, tratatele intra in vigoare dupa
ratificarea lor de catre statele membre, conform normelor constitutionale interne,
cu exceptia Cartei Drepturilor fundamentale a UE, care nu a necesitat o ratificare
separate, deoarece aceasta este o anexa/este alaturata Tratatului de la Lisabona.
Tratatele sunt elaborate in cadrul unei conferinte interguvernamentale formata din
reprezentanti ai statelor membre si pot fi revizuite conform unei proceduri
specifice prevazute in prezent in art. 48 din Tratatul privind UE.

PRINCIPIILE GENERALE DE DREPT stabilite la nivelul UE vizeaza acele principii care

au fost deduse din principii ale dreptului international public, principii ale
dreptului intern al statelor membre, precum si din interpretarea unor reguli si
norme stabilite prin tratate sau prin jurisprudenta CJUE sau din practica
institutiilor UE. Astfel, cele mai des utilizate principii generale de drept sunt
principiul "pacta sunt servanda", principiul bunei-credinte, principiul egalitatii
(egalitatea intre statele membre in fata tratatelor, egalitatea de tratament intre
femei si barbati in ce priveste remuneratia pentru aceeasi munca depusa),
principiul dreptului la aparare, principiul securitatii juridice, principiul
retragerii actelor administrative.
Totodata precizam ca, la nivelul UE, drepturile fundamentale reprezinta principii
generale de drept potrivit art. 6 din Tratatul privind UE.
ACORDURILE INTERNATIONALE - Tratatul de la Lisabona a adus importante modificari in
ceea ce priveste procedura de incheiere a acordurilor internationale. De asemenea,
Tratatul privind functionarea UE a introdus pentru prima data acordurile
internationale incheiate de uniune in cadrul actiunii externe a uniunii. Acordurile
internationale pot fi incheiate de catre UE cu state terte sau cu organizatii
internationale interguvernamentale. In ceea ce priveste forta lor obligatorie, se
mentioneaza in mod clar ca acestea au valoare juridica obligatorie fata de altele
adoptate de institutiile uniunii si fata de dreptul intern al statelor membre.
Pana la intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, incheierea acordurilor
internationale a adus permanent in discutie aspecte legate de repartizarea
competentelor intre Uniune si statele membre, avand in vedere faptul ca aceste
acorduri puteau fi incheiate de catre comunitate numai in domeniile in care
dispunea de competente; CJ a Comunitatilor Europene a fost cea care a stabilit
(cand a fost cazul) domeniile in care institutiile comunitatii puteau incheia
acorduri international, in situatiile in care tratatele nu prevedeau o competenta
specifica a UE in domeniul respective (doctrina AERTER , hotararea CJCE 22/70,
avizul 1/76 al CJ).
In prezent, conform TFUE art. 26 prevede - Uniunea poate incheia acorduri
internationale in domeniile de competenta exclusiva sau, in anumite conditii, in
domeniile de competenta partajata cu statele membre. Procedura de incheiere a
acordurilor internationale este prevazuta de art 218 din TFUE. Initiativa
incheierii unui acord international poate apartine Comisiei Europene, care alaturi
de Inaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate (in
domeniul strict al politicii externe si de securitate comuna) au devenit singurul
negociator ai unui acord international.
Negocierile sunt derulate de catre Comisie si Inaltul Reprezentant numai dupa
obtinerea unui mandat de negociere din partea Consiliului. Mentionam ca institutia
Comisiei Europene reprezinta interesele UE, iar Consiliul reprezinta interesele
statelor membre, si care este format din reprezentanti ai statelor membre la nivel
guvernamental - ministrii de resort.
Parlamentul European, care reprezinta interesele cetatenilor statelor membre,
intervine in procedura de incheiere a acordurilor internationale, avand rolul de a
emite un aviz consultativ inaintea incheierii unui astfel de acord sau de a aproba
incheierea anumitor acorduri strict prevazute in tratat. (de exemplu, acordul de
aderare a UE la CEDO). De asemenea, CJUE se pronunta cu privire la compatibilitatea
acordului international cu prevederile tratatelor anterior incheierii unui tratat.
Curtea poate emite un aviz pozitiv sau un aviz negativ, caz in care fie se
procedeaza la modificarea proiectului de tratat, fie la modificarea/revizuirea
tratatelor. In domeniul specific de activitate, Banca Centrala Europeana poate
emite avize cu privire la incheierea anumitor acorduri internationale. Acordurile
se incheie de catre Consiliu conform procedurii de vot mentionate in art 218 din
TFUE.
In ceea ce priveste incheierea unor acorduri internationale de catre statele
membre, trebuie precizat faptul ca aceasta nu se poate realiza decat in domeniile
de competenta al statelor membre si numai cu respectarea stricta a dreptului UE; de
altfel, statele care au devenit state membre ale UE sunt obligate sa-si revizuiasca
toate acordurile internationale incheiate cu statele membre sau state terte
anterior aderarii si sa asigure conformitatea acestora cu dreptul UE.
Dobandirea de catre UE a personalitatii juridice o face raspunzatoare in fata
celuilalt subiect de drept international public de respectarea prevederilor
acordului international. Se pune in discutie daca statele membre care nu sunt parti
la un acord international pot fi raspunzatoare pentru nerespectarea de catre UE a
prevederilor unui acord international.

Izvoarele secundare/ derivate au cea mai mare pondere in izvoarele de drept al

UE;
Izvoarele secundare sau derivate reprezinta izvoarele prin care Comunitatea
Europeana/Uniunea Europeana a armonizat legislatiile statelor membre in domeniile
de competenta specifica/de actiune. Uniunea Europeana a reusit sa aduca la acelasi
nivel legislatiile statelor membre.
Art. 288 precum si art. 290-291 din TFUE prevad in prezent categoriile de acte
derivate care sunt incluse in sectiunea referitoare la actele juridice ale UE,
acestea fiind urmatoarele: regulamentele, directivele, deciziile, avizele,
recomandarile, actele delegate si actele de punere in aplicare.
REGULAMENTUL se caracterizeaza prin urmatoareletrasaturi:
1. Are aplicabilitate generala asemanandu-se cu legea din dreptul intern adresandu-
se/ avand ca destinatar toate statele membre.
2. Este obligatoriu in toate elementele sale, respectiv atat cu privire la scopul
de atins, cat si cu privire la forma, mijloacele utilizate in atingerea scopului
prevazut de regulament. Asadar, poate fi definit ca un act juridic complet de drept
al Uniuinii Europene, fiind interzisa aplicarea sa incompleta sau selectiva.
3. Se aplica in mod direct in fiecare stat membru (a nu se intelege ca aplicam
regulamentul care are ca destinatar toate statele membre in mod distinct in fiecare
stat membru), ceea ce face ca regulamentul sa se bucure de aplicare directa in
sensul ca nu este nevoie de o norma interna care sa il preia in ordinea juridica a
statelor membre, precum si de efect direct, in sensul ca normele unui regulament
pot modifica patrimoniul juridic al particularilorfara a fi nevoie de preluarea
printr-o norma interna, astfel incat particularii pot invoca in mod direct
dispozitiile unui regulament in fata unei instantenationale. Cu alte cuvinte, el
creeaza drepturi si obligatii in favoarea sau in sarcina particularilor.

DIRECTIVA prezinta urmatoarele caracteristici:

1. Are caracter individual, intrucat tratatul prevede ca este obligatorie pentru
fiecare stat membru destinatar. In practica, directivele se adreseaza tuturor
statelor membre (marea majoritate a directivelor) au caracter general.
2. Are caracter obligatoriu cu privire la rezultatul care trebuie atins,
lasandautoritatilornationale competenta in ceea ce priveste forma si mijloacele
utilizate pentru atingerea scopului directivei. Asadar, directiva, spre deosebire
de regulament, trebuie preluata printr-o norma interna pentru a putea produce
efectele in ordinea juridica a statelor membre.
3. Nu se bucura de aplicare direct sau de efect direct decat in anumite
conditiicare rezulta strict din jurisprudentaCurtii de Justitie.
Aadar, particularii trebuie sa invoce in fata instanteinationale norma interna de
preluare a directivei si numai in cazul in care aceasta norma nu a fost adoptata
sau a fost adoptata in mod incorect raportat la directiva, poate fi invocata
direct norma de drept a Uniunii Europene, respectiv directiva.
Preluarea directivelor in legislatia interna poarta denumirea de transpunere si nu
trebuie confundata cu notiunea de ratificare, care in cadrul dreptului UE se aplica
numai in ceea ce priveste preluarea in dreptul national a tratatelor (aadar, ca
particular nu putem sa invocam in mod direct in fata unei instanteinternationale o
directiva daca exista deja o norma de transpunere, de preluare in
legislatianationala. Daca nu exista sau a preluat incorect si incomplet, atunci
putem sa invocam directiva.)
Directivele prevad in dispozitiile finale termenul pana la care statele membre sunt
obligate sa transpuna prevederile respective, in caz contrar declansandu-se
procedura de infringement, in baza careia statele membre pot fi sanctionate pentru
nerespectarea obligatiilor asumate prin tratat.
In conformitate cu prevederile din TFUE, statele membre sunt obligate sa aleaga
masuri legislative corespunzatoare care sa conduca la indeplinirea scopului
prevazut de directiva, ceea ce presupune adoptarea unor acte juridice cu forta
obligatorie la nivel national, intrucat mijloacele si forma necesare pentru
indeplinirea scopului directivei raman la latitudinea fiecarui stat membru.
DECIZIA prezinta urmatoarele caracteristici:
1. Are un caracter general, desi pana la intrarea in vigoare a Tratatului de la
Lisabona, ea prezenta un caracter individual, insa formularea din art. 288 din TFUE
introdusa prin Tratatul de la Lisabona pare a conferi deciziei caracter general
(art. 288 TFUE - in cazul in care se indica destinatarii ), desi prin excelenta
decizia este un act individual.
2. Decizia este obligatorie in toate elementele sale, respectiv in ceea ce priveste
rezultatul de atins, dar si mijloacele si forma urmate.
3. Decizia are aplicare directa in statele membre si se bucura de efect direct in
raport cu particularii din statele membre. Asadar, ca si in cazul regulamentului
decizia nu trebuie preluata printr-o norma de drept intern, deci nu trebuie
transpus.
AVIZELE SI RECOMANDARILE sunt acte juridice fara caracter obligatoriu, insa si
acestea trebuie respectate de statele membre in virtutea principiului cooperarii
loiale dintre UE si statele membre, instituit prin art. 4 din TUE.
Regulamentele, directivele si deciziile sunt acte legislative care sunt adoptate
prin procedura legislativa ordinara sau speciala potrivit art. 289 din TFUE.
Urmtoarele doua categorii de acte au fost introduse prin Tratatul de la Lisabona
avand rolul de a contribui la aplicarea eficace si unitara a actelor legislative
adoptate la nivelul UE.
ACTELE DELEGATE SI ACTELE DE PUNERE IN APLICARE introduse prin Tratatul de la
Lisabona:
Art. 290 din TFUE prevede ca un act legislativ poate delega Comisiei competenta de
a adopta acte fara caracter legislativ si cu domeniu de aplicare general, care
completeaza sau modifica elemente neesentiale ale actului legislativ.
Deci, actele delegate sunt actele adoptate de Comisia Europeana in baza unui act
legislativ care nu au caracter legislativ si care au scopul de a modifica sau
completa elementele neesentiale ale actului legislativ in cauza.
Actele legislative definesc in mod expres obiectivele, continutul, domeniul de
aplicare si durata delegarii de competente. Din punctul de vedere al Comisiei, art.
290 din TFUE nu impune adoptarea niciunui act juridic obligatoriu de legislatie
secundara pentru a-i asigura punerea in aplicare. Dispozitia este suficienta in
sine si cuprinde toate elementele de care legiuitorul are nevoie pentru a defini de
la caz la caz domeniul de aplicare, continutul si modalitatile de delegarii de
competente.
In ceea ce priveste procedura adoptarii unui act delegat, trebuie mentionat c
actul legislativ prevedere in mod expres conditiile de aplicare a delegarii; aceste
conditii sunt:
1. Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea delegarii.
2. Actul delegat poate intra in vigoare numai in cazul in care in termenul stabilit
prin actul legislativ, Parlamentul European sau Consiliul nu formuleazaobiectiuni.
Dupa cum se poate observa, aceste conditii ale delegarii sunt supuse unor limite de
fond in sensul in care delegare de competente trebuie sa fie clara, precisa si
detaliata, precum si unor limite temporale, in sensul in care durata delegarii este
definita de legiuitor.
Totodata, trebuie mentionat ca desi in principiu delegarile de competenta ar trebui
sa aiba o durata nelimitata, totusi tratatul prevede in mod clar ca legiuitorul
poate revoca delegarea acordata Comisiei.
Dupa cum se poate observa, Comisia se bucura de o anumita autonomie in procesul de
adoptare a actelor delegate. Tratatul nu face nicio mentiune la o anumita procedura
pe care Comisia ar trebui sa o urmeze.
Actele de punere in aplicare sunt prevazute in art. 291 din TFUE, care prevede in
cazul in care sunt necesare conditii unitare de punere in aplicare a actelor
juridice obligatorii ale Uniunii, aceste acte obligatorii pot conferi Comisiei sau
Consiliului, in cazuri speciale, competente de executare. In limita acestor
competente, Comisia sau Consiliul pot adopta acte de punere in aplicare care au
rolul de a asigura aplicarea unitara a actelor juridice obligatorii de catre
statele membre carora le sunt adresate.
Statele membre, la randul lor, dispun de mecanisme de control al exercitarii
competentelor de executare de catre Comisie, mecanisme care trebuie prevazute prin
regulamente adoptate de Parlamentul European si Consiliul, in cadrul procedurii
legislative ordinare.
In ceea ce priveste relatia cu actele delegate, trebuie precizat ca un act adoptat
in temeiul art. 290 este prin definitie exclus din domeniul de aplicare al art. 291
si invers. Chiar daca dobandeste competenta de a adopta acte de punere in aplicare,
Comisiei nu i se atribuie nici o competenta cvasilegislativa, aceasta ramanand pur
executiva. Interventia Comisiei este obligatorie in conditiile in care sunt
indeplinite criteriile stabilite de art. 291. Este evident ca art. 291 vorbeste de
actele de punere in aplicare, nu se mentioneaza ca aceasta sunt acte fara caracter
legislativ, de unde putem deduce ca au caracter legislativ, ins actele cu caracter
legislativ sunt doar cele mentionate anterior. Rezulta ca actele de punere in
aplicare adoptate de Comisie nu ii atribuie acesteia o competenta legislativa.
Dupa cum am mentionat, actele legislative sunt prevazute de art. 289 din TFUE, care
prevede ca actele juridice adoptate prin procedura legislativa constituie acte
legislative.
Procedura legislativa poate fi ordinara ( a inlocuit procedura legislativa a
codeciziei, instituita prin Tratatul de la Maastricht) si procedura legislativa
speciala. Procedura legislativa ordinara consta in adoptarea in comun de catre
Parlamentul European si Consiliu a unui regulament, a unei directive sau a unei
decizii la propunerea Comisiei. Art 294 din TFUE stabileste in mod clar etapele
derularii acestei proceduri.
Procedura legislativa speciala intervine in cazurile strict prevazute de tratate si
presupune adoptarea unui regulament, a unei directive sau a unei decizii de catre
Parlamentul European cu participarea Consiliului sau de catre Consiliul cu
participarea Parlamentului European.
In ceea ce priveste iniiativa legislativa, tratatul prevede ca aceasta apartine nu
numai Comisiei, ci in cazuri strict mentionate in tratat si unui grup de state sau
a Parlamentului European. De asemenea, actele legislative pot fi adoptate la
recomandarea Bancii Centrale Europene sau la solicitarea Curtii de Justitie sau a
Bancii Europene de Investitii.
In ceea ce priveste publicarea actelor juridice, art. 297 din TFUE prevede ca
actele legislative se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si intra in
vigoare la data prevzut de textul lor sau, in absenta acesteia, in a 20-a zi de
la publicare. Actele fara caracter legislativ urmeazaaceeasi regula a publicarii cu
diferente in ceea ce priveste semnarea lor de catrepresedinteleinstitutiei care le-
a adoptat, precum si in ceea ce priveste notificarea acestora destinatarilor cand
au caracter individual. Desi in practica, si notificarea acestora urmeaza aceeai
procedura.

Izvoarele complementare de drept al Uniunii Europene - din DUE.

Izvoarele complementare de drept al UE pot fi identificate in doctrina sub
denumirea de drept complementar, drept tertiarsau asa-numitul soft law comunitar/
al Uniunii Europene.
Definirea si identificarea acestor izvoare reprezinta un proces destul de complex,
avand in vedere faptul ca izvoarele primare sau izvoarele secundare nu prevad
aceasta categorie de acte adoptate la nivelul Uniunii. In doctrina, s-a apreciat ca
acestea reprezintareguli de conduita carora nu li se atribuie forta juridica
obligatorie ca atare, dar care pot avea totusi efecte juridice indirecte si care au
ca scop producerea de efecte practice. In cazul in care un act juridic prevede
anumite efecte pentru actul de drept complementar in cauza, atunci acesta va putea
beneficia de o anumita forta juridica obligatorie.
In ceea ce priveste clasificarea acestor izvoare de soft law, au fost identificate
urmatoarele categorii de acte:
1. Actele preparatorii (carti verzi, carti albe, programe de actiune), care in
numeroase cazuri au rolul de a fundamenta initierea unei propuneri de act
legislativ de catre Comisia Europeana;
2. Acte informative (comunicari informative, interpretative si decizionale,
comunicariinterinstituionale sau comunicari individuale) care sunt adoptate de
catreinstituiile Uniunii, in special de catre Comisia Europeana si care au rolul
de a anunta o initiativa a Uniunii Europene in diferite domenii de actiune si care
pot fi urmate de adoptarea unor acte legislative in domeniul respectiv.
3. Actele interpretative si decizionale (prin ele insele) care pot lua forma unor
reguli administrative, notificari interpretative, coduri sau cadre de actiune.
4. Acte sau instrumente de ghidare, precum recomandarileadoptate de institutiile
Uniunii sau opiniile exprimate de acestea cu privire la anumite aspecte.
! Avizele si recomandarile intra in categoria actelor non-obligatorii, dar intra in
categoria actelor juridice.
5. Acte sau instrumente neoficiale de ghidare, care sunt adoptate de institutiile
Uniunii, precum concluziile Consiliului, declaratiile Consiliului si ale statelor
membre, declaratiile comune si acordurile interinstituionale, rezolutiile
Consiliului, coduri de conduita.
In doctrina franceza, aceste acte de drept complementar au fost diferentiate in:
1. Acte atipice, care imprumuta numele de la actele prevazute de tratat (in cazul
recomandarii), dar fara sa pastreze si caracteristicile acestora (regulamentele de
ordine interioara adoptate de institutii ele poarta denumirea de regulamente, dar
in cazul de fata regulamentele sunt obligatorii numai pentru institutiile care le-
au adoptat, nu au aplicabilitate generala). Aceste regulamente de ordine interioara
sunt obligatorii numai pentru institutiile care le-au adoptat.
2. Acte nenumite sau acte sui generis, care nu sunt prevazute de tratate, dar care
sunt adoptate cu intentia de a produce efecte juridice prin obiectul lor de
reglementare. In aceasta categorie mentionamrezolutiile Consiliului si in anumite
cazuri ale Comisiei, care, desi lipsite de forta juridica obligatorie, au o valoare
politica putandu-se transforma ulterior in acte legislative (regulamente, directive
sau decizii).
De asemenea, in aceasta categorie de acte nenumite intra majoritatea actelor/
instrumentelor mentionate anterior, respectiv programe de actiune, comunicari ale
Comisiei, carti verzi, carti albe etc. In aceasta categorie de izvoare
complementare au fost incluse si conventiileincheiate intre statele membre
(conventii, acorduri etc.), respectiv:
1. Acordurile executive incheiate intre state pentru implementarea unei prevederi
din tratate sau din dreptul derivat;
2. Acorduri sau conventii complementare incheiate in baza unei prevederi din tratat
care obliga statele membre sa adopte o astfel de conventie sau in cazul in care
tratatele imputernicesc statele in acest sens fara sa le oblige;
3. Conventiile autonome incheiate intre state in absenta unei prevederi din tratat,
insa in stransalegatura cu aplicarea acestora si cu statutul de stat membru al
Uniunii (cum este Conventia de la Dublin privind azilul);
4. Conventiipartiale sau conventiiincheiate intre anumite state membre, precum
Conventia sau Acordul de la Schengen din 1990 si 1985.
Trebuie ca aceste izvoare sa aiba o stransalegatura cu dreptul UE sau cu
apartenenta la UE.
In ceea ce priveste existenta acestor izvoare in Tratatul de la Lisabona, se poate
observa ca:
a. Avizele si recomandarileprevazute de art. 288 din TFUE intra in categoria
actelor juridice fara a avea insa un caracter obligatoriu.
b. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene a iesit din categoria
izvoarelor de soft law, intrand in categoria izvoarelor primare obligatorii.
c. Acordurile interinstitutionale sunt prevazute in mod expres in art. 295 din
TFUE, unde se precizeaza ca asemenea acorduri pot fi incheiate intre Parlamentul
European, Consiliu si Comisie si pot avea caracter obligatoriu (pentru aceste
institutii).
Jurisprudena reprezint un izvor nescris de drept al Uniunii Europene, care
cuprinde totalitatea hotararilorjudectoretipronuntate de Curtea de Justitie a
Comunitatilor Europene/ a Uniunii Europene, care are responsabilitatea si monopolul
interpretarii dreptului comunitar/ dreptului Uniunii Europene in scopul aplicarii
sale unitare, in toate statele membre ale UE (in prezent, art. 19 din TUE):
1. Curtea de Justitie de la Luxemburg poate fi privita ca o instantainternationala
din prisma faptului ca statele membre sau cetatenii acestora pot introduce actiuni
specifice potrivit tratatelor.
2. Curtea poate actiona ca un Tribunal Administrativ in momentul in care
controleaza legalitatea masurilor de executie adoptate in baza tratatelor sau a
dreptului derivat.
3. Curtea poate actiona ca o Curte de Casatie in momentul in care se pronunta
asupra hotararilorpronuntate in prima instanta de Tribunal sau de Tribunalul
Functiei Publice.
4. Curtea actioneaza ca o Curte Institutionala in momentul in care se pronunta cu
privire la compatibilitatea cu normele tratatului, prevederile de drept derivat sau
dispozitiile dintr-un proiect de acord international.
Totodata, in activitatea sa de interpretare a dreptului UE, Curtea de Justitie a UE
poate crea reguli jurisprudentiale noi care sunt aplicabile ergaomnesinstitutiilor
UE, statelor membre, particularilor, acestea facand corp comun cu norma supusa
interpretarii.
Judecatorul de drept al UE se afla intr-o permanenta colaborare cu
judecatorulnational in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dreptului UE
( a se vedea mecanismul trimiterilor preliminare, prevazut de art. 267 din TFUE).
JurisprudentaCurtii de Justitie a UE are caracter de izvor obligatoriu de drept al
UE si in anumite cazuri aceasta are caracter ergaomnes, in special in ceea ce
priveste interpretarea dreptului UE in cadrul mecanismului trimiterilor
preliminare.
Regulile aplicabilitatii dreptului UE in raport cu dreptul intern al statelor
membre
Caracteristicile dreptului UE in raport cu dreptul national al statelor membre
rezulta in primul rand din interpretarea prevederilor din tratat de catre Curtea de
Justitie a Comunitatilor Europene, respectiv a UE.Cele 3 mari principii sau reguli
care caracterizeaza modul de aplicare a dreptului UE in statele membre sunt
urmatoarele: aplicabilitate imediata; aplicabilitate directa si/sau efectul direct;
aplicarea prioritara.Aceste trasaturi/reguli/principii decurg in mod firesc din
specificitatea UE ca subiect de drept international public respectiv din sistemul
de integrare practicat intre Uniune si statele membre.
Prima caracteristica este aplicabilitatea imediata. In analiza acestei trasaturi
trebuie plecat de la cele doua teorii privitoare la raportul dintre dreptul
international public si dreptul intern, respectiv teoria dualista si teoria
monista. In acest sens, Curtea de Justitie de la Luxemburg a consacrat teoria
monista in baza careia dreptul comunitar/ dreptul Uniunii se aplica imediat si
prioritar in dreptul intern al statelor membre.
In fapt, aplicarea imediata a dreptului UE decurge din insusi sistemul de
integrare, stabilit intre Uniune si statele membre. Aplicarea imediata a dreptului
UE presupune faptul ca dreptul Uniunii are caracteristica de a se aplica in mod
obligatoriu in statele membre din momentul intrarii sale in vigoare ( uneori,
momentul intrarii in vigoare poate coincide cu momentul publicarii in Jurnalul
Uniunii Europene), fara a mai fi necesara o norma nationala de preluat.
Preluarea tratatelor adoptate la nivelul UE/ al Comunitatilor Europene prin norme
de drept intern (ratificare) nu contravine aplicabilitatii imediate a dreptului UE.
In ceea ce priveste aplicarea imediata a izvoarelor secundare, tratatul prevede in
mod clar ca regulamentele si deciziile produc efecte juridice de la data intrarii
lor in vigoare fara a mai fi necesara o norma de prealuare in ordinea juridica a
statelor membre.
In aceeasisituatie ne aflam si in cazul acordurilor internationaleincheiate de UE
care sunt obligatorii pentru statele membre din momentul incheierii acestora.

Aplicabilitatea directa reprezint acea caracteristica a dreptului UE de a ptrunde

in ordinea juridica a statelor membre fara a fi nevoiede adoptarea de masuri
legislative, de preluare/transpunere la nivel national, cu alte cuvinte, aceasta
caracteristica presupune faptul ca normele de drept al UE pot fi aplicate in mod
nemijlocit de autoritatile administrative sau de instanelejudectoreti din
statele membre.
Actele de drept al Uniunii Europene care beneficiaz de aplicabilitate direct: - e
vorba de actele complete din punct de vedere normativ, care precizeaz n
coninutul lor att scopul, ct i modalitatea de atingere a acestuia; aadar, se
bucur de aplicare direct tratatele, regulamentele, deciziile, principiile
generale de drept, la care putem aduga n anumite situaii jurisprudena.
n doctrin, dar i n practic, noiunea de aplicare/aplicabilitate direct este
analizat n strns legtur cu noiunea de efect direct. Efectul direct
reprezint acea caracteristic a normelor de drept al UE, care fiind suficient de
clare, precise i necondiionate, pot fi invocate de ctre particulari n faa
instantelor naionale. n sens restrns, efectul direct reprezint acea capacitate
a normelor de drept al Uniunii Europene de a conferi drepturi sau de a impune
obligaii persoanelor fizice i juridice din statele membre. Noiunea de efect
direct a fost consacrat i dezvoltat de ctre jurisprudena Curii de Justiie a
Uniunii Europene. Astfel, au fost identificate dou categorii de efect direct,
respectiv:
Efectul direct vertical, care presupune faptul c particularii pot invoca anumite
prevederi ale dreptului UE mpotriva autoritilor publice ale statelor membre;
Efectul direct orizontal, care confer particularilor posibilitatea de a invoca
dreptul UE n raport cu ali particulari.
n doctrin, efectul direct este uneori sinonim cu aplicarea direct, ns, se
poate observa c aplicabilitatea direct este o trstur care caracterizeaz actul
n totalitatea sa, n timp ce efectul directt trebuie identificat pentru fiecare
norm din actul respectiv.
Aplicarea direct a fost, de asemenea, consacrat pe cale jurisprudenial
pentru fiecare izvor de drept, cu excepia actelor juridice obligatoriu de drept
derivat ale cror caracteristici sunt precizate n mod clar n tratat (a se vedea
art. 288 TFUE).
! Vom lua izvoarele pe rnd i vom analiza dac prezint aplicabilitate direct
i/sau efect direct:
Efectul direct i aplicarea direct ale tratatelor UE
Aplicarea direct a tratatelor sau efectul direct al acestora nu rezult din
prevederile tratatelor, ci din jurisprudena Curii de Justiie, astfel Curtea de
Justiie a Comunitilor Europene a consacrat efectul direct al tratatelor prin
Hotrrea 26/1962 (Van Gend en Loos), menionnd c nfiinarea Comunitii
Economice Europene a condus la apariia unei noi ordini juridice de drept
internaional n favoarea creia statele membre au acceptat s-i limiteze
drepturile suverane, chiar dac numai ntr-un numr limitat de domenii.
Totodat, Curtea a statuat c independent de legislaia statelor membre, dreptul
comunitar nu creeaz doar obligaii n sarcina persoanelor de drept privat, ci are
i scopul de a le conferi drepturi care intr n patrimoniul lor juridic. n spe,
Curtea de Justiie a artat c art. 12 din Tratatul institutind Comunitatea
Economic Europeana, produce efecte directe i creeaz pentru justiiabil drepturi
individuale pe care instanele naionale trebuie sa le protejeze. Acest principiu
stabilit n hotararea Van Gend en Loos a fost reluat ulterior in alte hotrri
pronunate de Curtea de Justitie, identificndu-se diferite prevederi din tratat
care pot fi invocate in mod direct de ctre particulari. Astfel, efectul direct al
tratatelor a fost analizat n mod difereniat pornind de la interpretarea Curii de
Justiie de la Luxemburg. Pot fi identificate astfel urmtoarele categorii de
prevederi din tratat care se bucur de efect direct:
1. Prevederi cu efect direct intergral, respectiv acele prevederi care pot fi
invocate de particulari atat in raport cu autoritatile statelor membre, cat si in
raport cu ceilalti particulari (Hotararea 58/1980, Hotararea 41/1974 care vizeaza
libera circulatie a persoanelor)
2. Prevederi cu efect direct limitat, respectiv acele dispoziii care pot fi
invocate numai de ctre particulari mpotriva autoritilor din statele membre
(efect direct vertical; Hotarareapronuntata in cauzele conexate C/163/265/..)
3. Prevederi care nu se bucura de efect direct, fiind vorba de acele dispozitii de
natura institutionala, a caror punere in aplicare este subordonataexercitarii unei
competente a UE.

Consacrarea aplicrii directe i efectul direct a regulamentelor

Potrivit art. 288 din TFUE, regulamentele se bucur n mod evident de aplicare
direct i de efect direct; aadar, regulamentele ptrund in ordinea juridica a
statelor membrefr a fi necesar o norm de preluare/de transpunere. Aadar, orice
norm naional adoptat n vederea transpunerii sau implementrii regulamentelor
este contrar aplicrii directe a regulamentului. Aplicarea direct a
regulamentelor a fost consacrat i pe cale jurisprudenial nc de la nceputul
construciei comunitare (Hotararea 39/1972).
In ceea ce priveste efectul direct al regulamentelor, mentionam ca din
interpretarea prevederilor din tratat rezulta ca toate normele dintr-un regulament
se bucura de efect direct in conditiile in care dispozitiile unui astfel de act
juridic sunt complete din punct de vedere normativ (regulamentul constine in
cuprinsul sau prevederi referitoare atat la scop/ rezultat de atins, cat si la
mijloacele folosite in acest sens; Hotarareapronuntata in cauza C/253/00).
Aplicarea directa si efectul direct al deciziilor
Art. 288 din TFUE recunoaste in mod expres aplicarea directa al regulamentelor in
cazul deciziilorprevazand ca acestea sunt obligatorii in toate elementele lor. Din
interpretarea acestei dispozitii rezulta ca deciziile pot beneficia de aplicare
directa si de efect direct in anumite conditii, respectiv daca normele din decizie
sunt suficient de clare, precise si neconditionate.
In cazul in care deciziile au ca destinatari particularii, este evident ca aceste
acte se bucura de aplicare directa si de efect direct. In situaiile in care
deciziile au ca destinatar statele membre, Curtea de Justitie au stabilit ca in
anumite situatii astfel de decizii se bucura de aplicare directa si de efect direct
(Hotararea 9/1970).
Aplicarea directa si efectul direct al directivelor
Din interpretarea art. 288 din TFUE rezulta ca directiva este obligatorie pentru
fiecare stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins,
lasandautoritatilornationale competenta in ceea ce priveste forma si mijloacele
utilizate. Asadar, directiva este un act legislativ incomplet care pentru a fi
introdus in prdinea juridica a statelor membre are nevoie de transpunere/de
preluare prin acte interne de catre statele membre.
Directiva, spre deosebire de regulament si decizie, are ca destinatari unici
statele membre care au obligatia sa adopte masuri nationale de transpunere,
adecvata si in termen (in termenul de transpunere). In caz contrar, Curtea de
Justitie poate aplica sanctiuni pecuniare impotriva statului membru in cauza, la
propunerea Comisiei.
Curtea de Justitie a consacrat aplicarea directa si efectul direct al directivelor
daca sunt indepliniteurmatoareleconditii:
Dispozitiile din directiva sunt suficient de clare, precise si neconditionate;
Directiva nu a fost transpusa in termenul de transpunere (Hotarareapronuntata in
cauza C/106/1989);
Directiva a fost transpusa in mod incompletsi/sau incorect (Hotarareapronuntata in
cauza 148/1978).
Aceste caracteristici ale directivei sau posibilitatea ca aceasta sa fie invocata
in mod direct de particulari in fata instantelornationale si permit ca
justiiabilul sa obtina repararea de catre statul membru in cauza a prejudiciului
cauzat din netranspunerea sau din transpunerea incorecta, incompleta a unei
directive.
Curtea de Justitie a identificat si un efect util al directivelor precum si un
efect direct incidental sau un efect de excludere (o norma nationala care este
contrara unei dispozitii dintr-o directiva sau nu e conforma cu aceasta este
exclusa de la aplicare).Asadar, judecatorulnational trebuie sa apliceurmatoarele
decizii in cazul in care se afla in fatainterpretarii unei directive:

1. Sa interpreteze conform cu directiva normele nationale;

2. Sa excluda de la aplicare normele nationale contrare unei directive;
3. Sa acorde repararea prejudiciului cauzat ca urmare a netranspunerii sau
transpunerii necorespunzatoare a unei directive.

Aplicarea prioritarareprezinta o caracteristica esentiala a dreptului UE, care a

fost consacrata prin jurisprudentaCurtii de Justitie a UE (HotarareaCosta v. Enel).
In doctrina, prioritatea dreptului UE sau aplicarea prioritara a fost analizata in
stransalegatura cu notiunea de suprematie, notiune care a fost preluata in
prezentintr-odeclaratie anexata Tratatului de la Lisabona. Este evident ca statele
membre respecta indiferent de notiunea folosita caracteristica dreptului UE de a se
aplica in mod prioritar in raport cu orice norma de drept intern (inclusiv in
raport cu norma constitutionala). Aceasta caracteristica rezulta din insasiesenta
UE, care conform Curtii de Justitie constituie o ordine juridica specifica pe care
statele membre trebuie sa o respecte din momentul in care au acceptat statutul
respectiv, adica de stat membru.