Educabilitatea n formarea i dezvoltarea propriei personalit i

CONCEPTUL DE EDUCABILITATE

Caracteristica esentiala a fiintei umane si categorie pedagogica distincta, educabilitatea s-

a bucurat de atentia majoritatii cercetatorilor din domeniul stiintelor educatiei, fiind definita
drept:
"capacitatea omului de a fi receptiv la influente educative si de a realiza, pe aceasta
cale, acumulari progresive concretizate n diferite structuri de personalitate."[1]
"ansamblul posibilitatilor de a influenta cu mijloace educative formarea personalitatii
fiecarui individ uman, n limitele psihogenetice ale speciei noastre si a
particularitatilor nnascute care confera fiecaruia individualitatea sa genetica."[2]
"capacitatea insului uman de a fi educat, de a se lasa supus actiunii educationale, de a
beneficia de ea, n forma dezvoltarii sale fizice, psihice, comportamentale."[3]

Dupa ce am dat aceste definitii, retinem faptul ca indiferent de multitudinea modalitatilor

de definire, educabilitatea reprezinta o nsusire specifica fiintei umane. n acest sens Kant
sustinea, ca singur omul este educabil, pentru ca poarta n el posibilitatea dea fi altul dect este.
El este perfectibil si perfectibilitatea este conditia sine qua non a educatiei.

Progresele nregistrate n domeniul cercetarilor biologice si psihologice pe la jumatatea

secolului trecut au determinat majoritatea psihopedagogilor sa-si concentreze atentia asupra
factorilor care contribuie la formarea si dezvoltarea fiintei umane, la devenirea ei din stadiul de
fiinta biologica, n cel de fiinta sociala:
- ereditatea,
- mediul,
- educatia.

Deosebirea dintre specialisti a constat n acceptarea sau accentuarea unui anumit factor
sau al altuia.

Dezvoltarea are caracter ascendent, asemanator unei spirale, cu stagnari si reveniri

aparente, cu rennoiri continue. Ca proces ascendent, dezvoltarea este rezultatul actiunii
contradictiilor ce se constituie mereu ntre capacitatile pe care le are la un moment dat individul
si cerintele din ce n ce mai complexe pe care le releva factorii materiali si socio-culturali cu
care acesta este confruntat n devenirea sa.

Dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii factorilor externi si interni. Cei externi
sunt constituiti din totalitatea actiunilor si influentelor ce se exercita din exterior asupra formarii
si dezvoltarii personalitatii umane. Acestia sunt mediul si educatia. Factorii interni sunt
constituiti din totalitatea conditiilor care mijlocesc si favorizeaza dezvoltarea psihica, conditii
care pot fi de natura biologica, ereditara si psihosociala. Toate aceste influente exercitate asupra
personalitatii umane pot fi grupate prin raportare la trei notiuni de baza: ereditatea, mediul si
educatia.