Afara-i toamna, frunza 'mpra?

tiata,
Iar vntul svrle 'n geamuri grele picuri;
?i tu cite?ti scrisori din roase plicuri
?i ntrun ceas gnde?ti la via?a toata.

Pierzndu-?i timpul tau cu dulci nimicuri,

N-ai vrea ca nime 'n u?a ta sa bata;
Dar ?i mai bine-i, cnd afara-i sloata,
Sa stai visnd la foc, de somn sa picuri.

?i eu astfel ma uit din je? pe gnduri,

Visez la basmul vechiu al znei Dochii,
n juru-mi cea?a cre?te rnduri-rnduri;

De-odataud fo?nirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scnduri...
Iar mni sub?iri ?i reci mi-acopar ochii.