Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
jpg>
Pe latura de vest si nord-vest a pitorescului culoar Rucr - Bran se nalt impuntor masivul Piatra Craiului, a crui creast zvelt, ascutit,
constituie unul dintre cele mai reprezentative obiective turistice si de alpinism ale muntilor nostri.
Dispus perpendicular pe directia general a Carpatilor Meridionali, creasta Pietrei Craiului are forma unui arc larg deschis, orientat mai nti de la
nord-est spre sud-vest si apoi spre sud. Ea se ntinde pe o lungime de circa 25 km, ntre localittile Zrnesti la nord si Podu Dmbovitei la sud.
Masivul Piatra Craiului, cu creasta sa singuratic, de un alb sclipitor ce contrasteaz cu verdele ntunecat al pdurilor ntinse de la poale, se
evidcntiaz prin aparitia lui cu totul aparte n cuprinsul Carpatilor nostri, prin faptul c este nconjurat din toate prtile de arii depresionare, pe care le
depseste altimetric cu 500 - 1000 m. Astfel, masivul domin prin pereti stncosi depresiunea Tara Brsei la nord-est, Culoarul TmasuIui (Rucr - Zrnesti) la
nord si vest si culoarul Rucr - Bran la est si sud.
Unele asemnri geografice si geologice alc masivelor Piatra Craiului si Bucegi, precum si dispunerea lor paralela pe directia general nord-sud,
de o parte si de alta a culoarului Rucr - Bran, fac ca acestea, mpreun cu Muntii Leaota, situati mai la sud, s formeze un ansamblu geografic care se
deosebeste net de regiunile nvecinate. Unii geografi consider cele trei masive ca o grup muntoasa aparte, cu caractere de tranzitie ntre Carpatii Orientali si
Carpatii Meridionali.
Datorita pozitiei. directiei si aspectului ei general, Piatra Craiului se detaseaz n peisajul regiunii ca o unitate geografic bine individualizata, cu
limite clare si cu caractere proprii. Masivul are o configuratie destul de simpl, fiind alctuit dintr-o singur creast mrginit de versanti abrupti, stncosi, si
din culmile de la poale. Creasta constituie elementul esential, dominant, la care se refer n primul rnd numele Piatra Craiului. Culmile mai scunde, ajungite
ctre vest si nord-vest, precum si mgurile de pe latura estic snt contraforturile care sustin edificiul mret al crestei, cobornd pn n vile adnci ce
ncadreaz aceast regiune muntoas.
Alctuirea morfologic a masivului (creasta, versanti, culmi secundare) a fcut dificil fixarea limitelor si definirea lui ca unitate geografic:
munte, rnunti sau masiv. Avnd n vedere trsaturile reliefului si n special prezenta culmilor de la poale - individualizate ca munti de sine stattori -, strns
legate de creast prin functiile lor pastorale cu vechi traditii, considerm c Piatra Craiului nu este un munte si nici o grup de munti, ci un masiv muntos de
proportii nu prea mari. Acest masiv muntos, alturi de ariile depresionare si de muntii din jur, imprim ansamblului geografic local o evident diversitate de
peisaj. De oriunde ar fi privit, el impresioneaz prin profilul ndrznet si prin silueta elegant a crestei sale de calcar. Cele mai impuntoare imagini le ofer
peretii stncosi dinspre vile rurilor Brsa si Dmbovita, cu un peisaj slbatic, de o rar frumusete si mretie.
Limite. n sens larg, masivul Piatra Craiului este cuprins ntre vile Brsa la nord, Dmbovita la vest, Dmbovicioara - Brusturet - Valea Seac a
Pietrelor pe de o parte si Vldusca - Rul Zrnestilor (Rul Mare din Prpstii) pe de alta, pe latura de est. Din punct de vedere turistic, masivul nglobeaz si
mgurile calcaroase ale Branului, avnd n vedere strnsa lor legatur cu creasta si versantul rsaritean al Pictrei Craiului prin traseele turistice de acces. De
fapt, dup nfatisarca reliefuIui, mgurile ce se nsiruie la est de valea Dmbovicioarei, mpreun cu cele de la Giuvala alctuiesc n ansamblu o treapt
intermediar de circa 1300-1500 m ntre creasta Pietrei Craiului si depresiunea sau P1atforma brnean din cuprinsul culoarului Rucr - Bran.
Spre nord si vest, Piatra Craiului domin printr-un abrupt stncos regiunea mai joas a culmilor n mare parte mpdurite si a vailor din bazinul
rurilor Brsa si Dmbovita. n sens larg, masivul Piatra Craiului este clar delimitat pe aceste laturi de vile celor dou ruri, care-l separ de P1atforma
Poiana Mrului (Muntii Persani), muntii Tagla si Iezerului.
n lungul Dmbovitei si Brsei se pune n evident un culoar depresionar - intramontan, bine individualizat, dispus pe directia NE-SV, de la
Zrnesti la Rucr, ntre creasta Pietrei Craiului si muntii nvecinati. Acesta este numit Culoarul Tmasului, dup numele culmii care, n Curmatura Foii (1375
m), delimiteaz Piatra Craiului de Muntii FagrasuIui. Prezenta acestui culoar depresionar n imediata vecintate a Pietrei Craiului scoate mai mult n
evident individualitatca geografic a acestui masiv, constituind totodat o limit cert ntre coamele cristaline greoaie ale muntilor Fgrasului si lezerului,
pe de o parte, si crestele, mgurile si podurile calcaroase din grupa muntilor Piatra Craiului - Bucegi, dispuse n general pc directia nord-sud, pe dc alt parte.
Pe latura de est, masivul Piatra Craiului este separat de podurile si mgurile mpdurite ale Branului prin nlntuirea unor vi ce apartin bazinelor
Brsei si Dmbovitei, cu obrsiile n punctul denumit ,,La Table", situat pe cumpna Carpatilor, n captul sudic al poienii Vldusca (1415 m alt.).
Ctre nord se nlntuiesc vile Vldusca si Rul Zrnestilor (a crui ap curge prin Prapstii), iar ctre sud o vale care, pe parcursul ei de la izvoare
la varsare, poarta trei denumiri: Valea Seac a Pietrelor, Brusturet, Dmbovicioara. n lungul acestei vi, orientat paralel cu creasta Pietrei Craiului, se
contureaz un ,,uluc depresionar" mai ngust, bine pus n evident n relieful regiunii (culoarul Dmbovicioara - Zrnesti). Fundul culoarului corespunde
podurilor de calcar si conglomerate n care au fost tiate un sir de chei strmte si slbatice, strbtute de drumuri forestiere sau de poteci turistice. Prin pozitia,
directia si aspectul reliefului, culoarul depresionar din partea estic a masivului a nlesnit accesul sprc creast att pe vi, ct si pe culmile limitrofe, devenind,
odat cu amenajrile relativ recente ale drumurilor forestierc de pe valea Dmbovicioara - Brusturct - Valea Seaca a Pictrelor pe de o parte si Rul Zrnestilor
pe de alta, o ax dc circulatie turistic a masivului Piatra Craiului.
La sud, prelungirea mai scund si mpdurit a Pietrei Craiului - Pietricica - descreste treptat pna n culmea Gruiului Mirii, care domin printr-o
denivelare de peste 200 m podurile calcaroase (Plaiul Mare, Plicul) dintre vile rurilor Dmbovita si Dmbovicioara.
Din punct de vedere al functiilor turistice pot fi nglobate n masivul Piatra Craiului si "mgurile" Branului, situate la est de culoarul
Dmbovicioara - Zrnesti, unde formeaz culmea Toanches - Coja - Glma Sprturilor, ce se ntindc pe directia nord-sud, ncepnd la sud-est de Zrnesti cu
Mgura Mic si sfrsind prin culmile domoale din preajma satului Dmbovicioara. Limita estic a acestora corespunde contactului dintre calcarele jurasice si
conglomeratele cretacice din cadrul culoarului Rucr - Bran. Ea poate fi urmrit pe la poala acestor mguri, trecnd prin localittile Mgura, Pestera, Sirnea,
Ciocanu, Dmbovicioara, ale cror locuri pitoresti atrag tot mai multi iubitori de peisaje inedite.
Masivul Piatra CraiuIui poate fi mprtit n trei subunitti distincte, separate prin limite naturalc clare (Curmtura Pietrei Craiului, Saua Funduri)
si anume: Piatra Mic, Piatra CraiuIui (sau Piatra Craiului Mare) si Pietricica.
Aceste subunitati sc diferentiaz ntre ele prin nltimea, masivitatea si aspectul peisajului lor, ceea ce a conditionat valorificarca lor turistic,
marcat printr-o circulatie mai mult sau mai putin intens. Subunittile de mai sus vor fi tratate in functie dc importanta pe care o au pentru turism si
alpinisin. Pentru o mai bun ntelegere, materialul este sistematizat n capitolele corespunzatoare celor trei subunitti mentionate: Piatra Mica cu subcapitolul
Curmatura Pietrei Craiului; Piatra Craiului (Piatra Craiului Mare) cu subcapitolele: creasta Pietrei Craiului, abruptul nord-vestic, abruptul vestic, abruptul
estic; Pietricica.
A. PIATRA MIC
Piatra Mica (sau Piatra Craiului Mic) se detaseaz ca o subdiviziune bine conturat, mai scund n extremitatea nord-estic a masivului, fiind
cuprins ntre saua Crpturii si Prpstiile Zrnestilor, care o despart de culmca Toanches-Coja-Glma Sparturilor si de Magura Mic. Pe latura dc vest,
Piatra Mic este delimitat de cele dou vi care coboar din Curmatura Pietrei CraiuIui n directii opuse: valea Crpturii spre nord si unul din firele de
obrsie ale vii Curmturii spre sud. Cheilc Prpstiile Zrnestilor si defileul din avale formeaz limita de sud si de est a acestei subunitti. Versantul de nord,
acoperit initial cu pduri compacte, sfrseste n lunca rului Brsa Mare, cu o zon de fnete si culturi.
Coama piramidal a Pietrei Mici, orientat pe directia VNV-ESE, culmineaz n vrful Piatra Mica (1816 m); prin pozitia lui, acesta ofera o
minunat panoram asupra orasului Zrnesti si Trii Brsei. Privit de departe, vrful are o form rotunjit, crestetul lui fiind nivelat de un pod destul de neted,
ocupat n bun parte de jnepeni. VrfuI Piatra Mic este marcat cu un monumcnt care aminteste vitcjia eroilor czuti n primul rzboi mondial.
Profilul culmii este asimetric: spre nord, abruptul mai pronuntat de pe Dosul Pietrei Mici domin prispele de glacis coborte dinspre valea
Brsei; spre sud, aspectul este mai variat, prezentnd poduri suspendate, cu pante mai domoale n care apele au tiat chei nguste (cum este cea a prului
Znoaga), si fee netede, cum snt cele din apropierea cabanei Curmtura, sau abrupturi, ca Peretele Glbenoasa ce domin regiunea cu nuantele lui crmizii.
Din vrful Piatra Mica si din cel cu cota 1596 m pornesc tentacular o serie de culmi catre nord si sud (culmile Pietrei Mici, culmile Znoagei), brzdate de
vile unor praie firave, ntre care Padina lui Dnisor si Znoaga snt mai cunoscute.
n extremitatea nordic, creasta Pietrei Craiului este ntrerupt n dreptul vrfului Turnul de o adnc spintectur, numit Curmtura Pietrei
Craiului. Aceasta formeaz hotarul ntre Piatra Mic si Piatra Craiului propriu-zis (numita n unele lucrri mai vechi Piatra Craiului Mare).
n portiunea central a Curmturii Pietrei Craiului se nalt Coltul din Curmtur, un turn de piatr mpdurit, care separ Saua Crpturii (1660
m) la est, prin care trece drumul turistic de pe versantul nordic pe cel sudic, de Saua Curmturii la vest, punctul cel mai cobort (1620 m). Poteca turistic spre
vrful Turnul traverseaz Curmtura Pietrei Craiului ctre versantul estic al vrfului mentionat, la 1680 m.
Prin lungimea, altitudinea si diversitatea peisajului, Piatra Craiului Mare ocup primul loc ntre subunitatile de relief ale masivului, fapt care ne-a
determinat s-o prezentm mai detaliat. Deoarece limitele acestci subunitti au fost artate n capitolul "Asezare, caractere generale", vom descrie n cele ce
urmeaza n special creasta Pietrei Craiului si versantii care o delimiteaz.
Desprtit de Piatra Mica prin adnca denivelare format de Curmtura Pietrei Craiului, creasta ncepe din vrful Turnul, n dreptul cruia masivul
sufer o puternic torsiune spre sud-vest. Prin nftisarea masiv si pozitia lui n punctul unde ncepe s se contureze ctre sud creasta zvelt a Pietrei
Craiului, vrful Turnul se diferentiaz de restul masivului, ca un component aparte. Pe linia de creast snt nsirate numeroase vrfuri ce culmineaz n
portiunea central, unde Piscul Baciului sau vrful La Om atinge 2238 m altitudine. La circa 350 m spre sud de vrful La Om se afl saua Grindului, poart
natural de mare circulatie turistica, prin care trece vechiul drum de traversare a masivului, cunoscut sub denumirea La Lanturi.
Creasta Pietrei Craiului Mari a fost mprtit conventional n dou segmente principale: Creasta Nordic, portiunea dintre Saua Grindului si vrful
Turnul, si Creasta Sudic, ntre saua Grindului si Saua Funduri. Prin aspectele diferite ale reliefului, aceste segmente si justific delimitarea si din punct de
vedere geografic. Denumirile nu se cunosc n graiul local, dar ele au fost propuse si ncettenite de mai mult vreme n lucrarile turistice, din necesitati de
orientare n spatiu si de sistematizare a prezentarii traseelor turistice si alpine.
Vrful Turnul. Situat n extremitatea nord-estic a Pietrei Craiului si individualizat prin aspectul lui piramidal, vrful Turnul (1923 m) este
conturat de versanti care, datorita orientrii lor (spre nord si est), nu pot fi ncadrati n abruptul nord-vestic, ceea ce ne-a determinat s-1 tratam separat, ca o
subdiviziune a crestei. Aceast individualizare este justificat si de faptul c pe versantii amintiti se desfsoar o serie de trasee turistice marcate ce sfrsesc
pe vrful lui.
Valea Crpturii si un afluent al acesteia i formeaz hotarul spre nord-est, valea Brsei Mari l delimiteaz spre nord, iar Muchia Padinei nchise,
pe de o parte, si un interfluviu desprins din vrf printre firele de obrsie ale vii Curmturii, pe de alt parte, l despart ctre sud-vest de restul crestei. Cu
nfatisarea lui semeat de turn piramidal, care se remarc mai ales cnd e privit din Zrnesti, vrful, numit local si Turnul Pietrei, si nalt crestetul, adesea
acoperit de nori (fiind un fel de barometru pentru zrnesteni), deasupra covorului de jnepeni si molizi ce-i mbrac pantele abrupte.
Din acest vrf porneste catre nord o muchie secundar, firav la nceput, viguroas si tentacular ceva mai jos. Initial, muchia separ doua vi
adnci ce brzdeaz cu firele lor de obrsie coastele nordice ale vrfului: Padina HotaruIui si Padina Sindileriei. Ceva mai jos, muchia se ramific, formnd
cteva interfluvii printre care alte dou vi (Padina Chicerii si Padina Calului) si-au croit drum, ca si primele, ctre valea Brsei.
Dintre formele de relief de interes turistic sau alpin situate pe versantul nordic al vrfului Turnul mentionm: Peretele din Padina Hotarului, situat
pe stnga vii, n portiunea ei inferioar; Coltii Calului, nltati pe una din muchiile desprinse din muchia secundar, prezentat mai sus; Peretele Sindileriei,
pe stnga firului principal al vii cu acelasi nume; Cetatea Sindileriei, ngrmdire de ace n amonte de confluenta Vlcelu1ui secundar al Padinei Sindileriei
cu firul principal si Acul Sindileriei care se remarc prin silueta sa n portiunea central a Vlcelului secundar.
Spre sud, Turnul prezint un povrnis partial mpdurit, dar dltuit adnc de firele de obrsie ale vii Curmturii: o multime de turnuri si muchii
nguste se ridic ntre ele, muIte fiind puse n valoare ca trasee de crare pentru alpinisti (Santinela Refugiului, Fisura ntrerupt, Traseul Grotelor etc.).
Creasta Nordica. La sud de prul Turnul, profilul crestei, asemnator unei lame de ferstru, este punctat de numeroase vrfuri si strungi
sculptate pe capetele stratelor de calcar, redresate pn la vertical sau chiar rsturnate. Primul vrf ntlnit, pe care poteca l ocoleste, este vrful Padina
Inchisa. Alturat se afla Saua Padinei nchise, delimitat ctre sud-est de vrful Padina Popii (1 970 m), ce se nalt la obrsia vii cu acelasi nume.
La sud-vest de vrful Padina Popii, creasta capt progresiv nltimi de peste 2000 m, devenind mai lat, asa cum se vede pe crupa nalt a Vrfului
Ascutit (2150 m).1 Imediat sub acest vrf se afl refugiul de la Vrful Ascutit, iar la circa 30 m de el poteca marcat cu triunghi albastru, care conduce pe
versantul estic, la cabana Curmatura, prin Padinile Frumoase.
Din dreptul stlpului de marcaj care arat ramificatia potecii turistice spre cabana Curmtura (saua refugiului de la Vrful Ascutit), pe o distant de
circa 350 m, creasta prezint o succesiune de vrfuri mici, desprtite de strungi din care pornesc, pe ambii versanti, firele de obrstie ale mai multor vai.
Extremitatea sud-vestic a acestei portiuni de creast se ntrerupe cu o strung mai adnc, situat la obrsia canionului Ciornga Mare, prin care se
coboar la refugiul Ciornga Mare pe traseul Vlcelului cu Fereastr (descris la capitolul "Alpinism"). De la obrsia canionului Ciornga Mare ctre sud-vest,
pe o distant de circa 600 m n lungul crestei, se desfsoar zona "Timbalelor", dominata de cele trei vrfuri individualizate prin seile ce le despart: vrful
Timbalul Mare (2177 m), Vrful dintre Timbale (2170 m) si vrful Timbalul Mic (2 231 m).
La sud de vrful Timbalul Mare se afl Saua Clineului, pe care se remarc proeminenta ctorva stnci nalte n dreptul firelor de obrsie ale
Padinei lui Cline, ce brzdeaz versantul nord-vestic. Odat cu depsirea Vrfului dintre Timbale, creasta devine tot mai acidentat, oblignd drumetii s-i
ocoleasc anumite portiuni.
La sud-vest de ,,Timba1e" urmeaz zona "Clailor", format dintr-o serie de vrfuri stncoase ce se succed pe linia crestei pn aproape de Piscul
Baciului, fiind dominate n partea lor ccntral de vrful Zbirii (2 220 m). n dreptul "Clilor", creasta este dltuit de firele de obrsie ale mai multor vi
adncite pe ambii versanti.
La sud de vrful Zbirii, spre Piscul Baciului, linia de creast descrie o curb pronuntat ctre est, ncadrnd o mic pant usor arcuit ; denumit,
dup nftisarea ei, C1darea Ocolita. Deasupra acesteia se nalt pe creast vrful Claia Cldrii Ocolite (2204 m).
De aici, Creasta Nordica, devenit mai lat si nierbat, creste rapid n nltime, culminnd n vrful La Om (Piscul Baciului - 2238 m), si apoi ia
sfrsit n Saua Grindului.
Creasta Sudic. Pornind din Saua Grindului pe Creasta Sudic a Pietrei Craiului, urcm pe vrful Grind (2 210 m), de unde nltimea crestei
ncepe s scad treptat. La sud de acest vrf, Creasta Sudica devine o muchie foarte ngust si accidentat, avnd pe alocuri aspectul unei custuri. Aici se
1
Plasarea corect a acestui vrf pe harta general a Pietrei Craiului din aceast lucrare este explicat la capitolul "Turism"
ntlnesc cele mai dificilc portiuni ale traseuIui de creast. Vrfurile ascutite, ce se succed ntr-un ritm uniform pe o mare parte din lungimea crestei, reprezinta
capetele stratelor de calcar.
Din dreptul Umerilor Pietrei Craiului, ale cror prvlisuri se afl ctre vest, Creasta Sudic, cu profilul usor sinuos datorita unor denivelri, se
ngusteaz, continundu-se prin cel mai impresionant pasaj al ei, "Coama Lunga", custur al crei capt nordic este marcat dc un vrf cu altitudinea de aproape
2216 m, iar cel sudic de un altuI, cu aspectul unui acopers de casa, asemntor celui dintre vrfurile Vistea Mare si Moldoveanu din Muntii Fgrasului.
La sud de Coama Lung, Creasta Sudic pierde treptat din nltime, n ciuda faptului c versantul vestic devine tot mai abrupt si mai inaccesibil.
De altfel, portiunea de creast, desfsurat n continuare pn n Vrful Pietrei, delimiteaz n partea superioara cea mai frumoas si mai interesant zon a
abruptului vestic. Spre sud, creasta pierde simtitor din altitudine pn n dreptul denivelrii cunoscute sub numele de ,,Saua Funduri" (1889 m), care
marcheaz limita dintre creasta nalt a Pietrei Craiului si prelungirea ei sudica, mai scund si mpdurit, Pietricica.
ABRUPTUL NORD-VESTIC
ntre vrful Turnul si punctul cel mai nalt atins de Umerii Pietrei Craiului se ntinde abruptul nord-vestic al Pietrei Craiului. Acesta este ncins de
cteva brne (prispe nierbate si uneori mpdurite) ce se succed la diferite nltimi ntre Padina nchis s Umerii Pietrei Craiului, adevarate grdini naturale
suspendate si totodata trasee preferate de drumetii ncercati. Dintre acestea mentionm: Brna Caprelor, Brul Ciornga Mare, Brul Rchitei, Brul de Mijloc,
situate n partea mijlocie a abruptului (1700-1900 m alt.), si Brul de Sus, a carui prisp discontinu ncinge muntele la altitudinea de circa 2000 m. n afar
de acestea amintim si Brul de sub Cli care, prin pozitia lui n imediata apropiere a crestei, prezint o important turistic mai mic.
Abruptul nord-vestic este brzdat de numeroase vi torentiale (numite uneori padine), n bun parte strbtute de arterele de baza ale traseelor
alpine si drenate spre bazinul Brsei si pe care le tratam n ordinea succesiunii lor (de la nord la sud).
Padina nchis. Obrsia Padinei nchise este format din numeroase fire (vlcele) greu accesibile. n portiunea median, aceste fire se adun,
formnd valea propriu-zis a Padinei nchise, pe care se nsir cteva sritori, ntrerupte de acumulri de grohotis, ntre care Sritoarea de sub Gvan este mai
dificil. Vlcelele afluente, rmase n majortatea lor fr nume, se adncesc mai ales pe versantul drept. Din necesitatea orientrii alpinistilor pe teren, trei din
acestea, situate pe versantul drept al Padinei nchise, au primit numele de la traseele alpine sau obstacolele din imediata apropiere (Vlcelul Sritorii de sub
Gavan, Vlcelul celor Trei Tzancuri, Vlcelul Florilor de Colt).
n zona de pdure, Padina nchis se uneste cu Padina Sindileriei, cea din urm pstrndu-si numele pn la vrsarea n Brsa Mare. Prin aspectul ei
slbatic si datorit unui marcaj turistic ce o strbate n portiunea superioar, Padina nchis se numr printre vile de abrupt bine puse n valoare din punct
de vedere turistic si alpin. Peretele Padinei nchise si Peretele Orga Mare, ridicati pe dreapta vii, adpostesc numeroase trasee alpine.
Pe traseul turistic cunoscut sub numele de ,,Brna Caprelor" se remarc: izvorul ,,La Gvan", cu cea mai mare altitudine din masiv (1880 m),
"Orga Mare", perete striat, cu nftisarea instrumentului muzical al crui nume l poart, si "Brna Caprelor", strbtut de poteca turistic marcat, care
mijloceste legtura ntre poiana Curmtura Prpstiilor, unde era refugiul Diana, Creasta Nordic si cabana Curmtura.
Padina Popii. De sub vrful Padina Popii porneste valea cu acelasi nume. Padina Popii se uneste mai jos cu Ciornga Mare. Din vrful Padina
Popii se desprinde ctre nord Muchia Padinei Popii, cumpn de ape n portiunea initial (pn n aval de Strunga Izvorului) ntre Padina nchis si Padina
Popii.
Mai jos de Strunga Izvorului se desprind din Muchia Padinei Popii doua muchii: cea dinspre est continu s despart Padina nchis de un fir de
vale anonim; cea din mijloc, denumit Muchia Turnului Mic, desparte acest fir anonim de un vlcel cunoscut de localnici sub numele ,,Prin Buduri", iar de
alpinisti sub cel de Vlcelul Trectorii Fortate; n pdure, vlcelul este cunoscut sub numele de Valea Ursilor si este afluent al vii Ciornga Mare. n sfrsit,
Muchia Padinei Popii propriu-zis se ridic ntre Vlcelul Trectorii Fortate si valea Padina Popii.
Versantul sud-vestic al Muchiei Padinei Popii l formeaz Peretele Mare din Padina Popii, pe care s-au stabilit numeroase trasee alpine. n
extremitatea nord-vestica, Muchia Padinei Popii face o inflexiune ctre nord-est, fiind punctat pn n dreptul Vlcelului Trectorii Fortate de dou din cele
trei turnuri ale Dianei: Turnul Mare si Turnul Galben al Dianei. Cel de-al treilea turn (Turnul Mic) este situat pe versantul drept al Vlcelului Trectorii
Fortate, pe Muchia Turnului Mic.
Valea Ciornga Mare si Padina lui Rie. Ctre sud-vest, valea Padina Popii este desprtit de bazinul vii Ciornga Mare printr-o muchie
mpdurita. Din portiunea de creast, cuprins ntre vrful Padina Popii si Vrful Ascutit (2150 m), se desprind ctre nord firele de obrsie ale vii Ciornga
Mare, iar ctre nord-vest, pn n dreptul vrfului Timbalul Mare, cele ale Padinei lui Rie.
Versantul nord-vestic este strbtut de htasele ce pornesc din saua refugiului de la Vrful Ascutit, de-a lungul a dou trasee alpine foarte usoarc:
Brul Ciornga Mare si Brul de Sus. Acestea se desfsoara aproape paralel, dar la altitudini diferite, intersectnd toate firele de obrsie ale Padinei lui Rie,
ntre care cele mai importante snt: Hornul nchis, Vlcelul Splat, Canionul Ciornga Mare, VlceluI cu Smirdar si Vlcelul cu Fereastr.
Padina lui Cline. ntre Timbalul Mare si Vrful dintre Timbale se adncesc firele de obrsie ale Padinei lui Cline. Din dreptul vrfurilor
amintite coboar spre nord-vest doua muchii: Muchia Timbalului Mare si Muchia dintre Timbale.
Muchia Timbalului Mare delimiteaz ctre nord-est bazinul Padinei lui Cline de cel al Padinei lui Rie. Asemenea unei uriase meduze, ea trimite
ctre Padina lui Caline numeroase muchii nguste si ferstruite sau punctate de tancuri ascutite ce ornamenteaza versantul drept al Padinei lui Cline.
Puse n valoare de ctre alpinisti, muchiile, peretii si vlcelele adncite ntre ele au primit denumiri care mbogtesc an de an toponimia regiunii.
Fr s intrm n amnunte, enumerm de la nord-est la sud-vest muchiile, peretii si vlcelele de pe versantul drept al Clineului: Muchia Rchitei, Peretele
Rchitei, Creasta din Brul cu Flori, Hornul Adnc, Creasta Prieteniei, Vlcelul Secundar al Hornului Adnc, Creasta Soimilor (numit n portiunea superioar
Creasta Frumoas), Peretele Inferior si Peretele Superior, Vlcelul Secundar al Clineului (cu afluentii si din zona de obrsie, Zvorul si Hornul nghetat);
urmeaza apoi Creasta Coarnele Caprei, urias contrafort si traseu alpin de mare circulatie, Vlcelul Piticului (numit n portiunea de obrsie Hornul Piticului),
Creasta Piticului, punctat n portiunea final de mogldeata de piatr aflat pe Coltul Piticului si de Clineul Mic (vlcel cu obrsia n saua Clineului, la sud
de vrful Timbalul Mare).
De la obrsie, Padina lui Clinct strbate cea mai impresionant parte a abruptului nord-vestic si poate a ntregului masiv, nsirnd pe parcurs
numeroase sritori. n portiunea central, dup ce depseste Brul de Mijloc, valea prezint o mare ruptur de pant, formind un perete nalt, denumit ,,Malu1
Galben" sau Glbnarea. Mai jos de acesta, albia vii abia se evidentiaz prin pdure sau prin poienile pe care le strbate. n ultima parte a drumului ei,
Padina lui Cline primeste pe stnga apele aduse de Izvorul Olteanului. Putin mai jos, valea se diminueaz foarte mult. Confluenta cu rul colector, Brsa
Mare, este mascat si chiar ntrerupt de soseaua ce serpuieste paralel cu rul mentionat.
Versantul stng al Padinei lui Cline l formeaz n portiunea superioar Peretele Muchiei dintre Timbale, iar mai jos un picior ajungit din Muchia
dintre Timbale, aceasta din urm separnd-o de vlcelele adncite n zona Vlcelului Caprelor.
Valea Podurilor. ntre Vrful dintre Timbale si vrful Timbalul Mic, versantul nord-vestic este brzdat de ulucul adnc al Vii Podurilor si afluentii
si. Versantii acestor vi snt formati pe dreapta de Muchia dintre Timbale, iar pe stnga de Muchia Timbalului Mic, cu prelungirea ei, Creasta Coltilor
Gemeni.
n portiunea central, dup confluenta cu Vlcelul Secundar, Valea Podurilor prezint cteva sritori inaccesibile. Mai jos de acestea, ea strpunge
Brul de Mijloc si apoi Brul de Jos, dup care intr definitiv n pdure, unde treptat si domoleste versantii. In amonte de Poiana Cotofenei, la 1200 m
altitudine, firul vaii aproape c se pierde pe faa muntelui mpdurit. n avale de Poiana Cotofenei, valea se adnceste din nou datorit unui pru ce izvorste
de pe versantul nord-estic al Muchiei Cotofenei. care se vars n Brsa Mare, chiar n faa cabanei Plaiul Foii.
Valea Ciorngutei. Dc la Vrful dintre Timbale pn n dreptul unei creste secundare, desprinse din vrful Vldusca (zona Clilor), ctre nord-vest,
s-au adncit cele dou fire ale Ciorngutei (secundar si principal), vale denumit si Ciornga Mic, precum si un impresionant numr de vlcele, dispuse n
evantai pe faa muntelui si drenate n valea Vladusca.
Valea Vladusca si are firele de obrsie rsfirate pe o arie mai larg a versantului nord-vestic. Bazinul ei este delimitat de dou muchii fara nume,
desprinse din zona Clilor. n portiunea inferioar, n aval de Brul de Mijloc, valea se individualizeaz, conturndu-se prin pdure pn la confluenta cu Brsa
Tamasului.
Valea Spirlei. Obrsiile acesteia formeaz cel mai larg si mai nalt bazin, situat n portiunea dintre Vrful Cldrii Ocolite si Saua Grindului de pe
versantul nord-vestic. Ultimul fir al Spirlei, ctre sud, formeaz n mare, linia traseului turistic "La Lanturi".
Brsa Tmasului. La sud de traseul turistic ,,La Lanturi", faa muntelui este brzdat de firele de obrsie ale Brsei Tmasului, rsfirate ctre sud-
vest pn sub Saua Tmselului, deasupra creia se nalt Umerii Pietrei Craiului. Aceasta este ultima vale adncit n versantuI nord-vestic, care pe linia
crestei a depsit Saua Grindului, hotar conventional propus de noi pentru a delimita Creasta Nordic de Creasta Sudic. n zona de pdure, Brsa Tamasului se
uneste cu praiele Spirlea si Vldusca, iar n dreptul cabanei Plaiul Foii conflueaz cu Brsa Grosetului, formnd Brsa Mare.
Abruptul vestic
Cu o ntindere mai mic, dar la fel de slbatic ca si cel din nord, abruptul vestic este mai ndeprtat fa de localitti si cabane. ncepnd din
culmea Tmasului si pn n Valea Urzicii, considerat limita sudic a abruptului vestic, acesta capt o nftisare ce contrasteaz cu sectorul nord-vestic. n
locul vilor adnci, conturate pn la linia crestei, caracteristice abruptului nord-vestic, aici se ntlnesc vi ce-si contureaz obrsia mai jos, sub peretii masivi
care alctuiesc n ansamblu abruptul vestic (Peretele din Padina Lncii, Peretele Poienii nchise, Peretele Marelui Grohotis sau Central, Peretele Piscului
Rece si Peretele de la Ceardac). Cu exceptia Vii lui Ivan, care si are obrsia aproape de linia crestei, celelalte vi ncep s se contureze abia de la baza
peretilor enumerati si dispar aproape complet n zona marilor acumulri de grohotisuri, provenite din abrupt la baza versantului pn la limita pdurii.
La fel ca si vile, brurile se strecoar pe la poalele acestor pereti, avnd n general un caracter ascendent. Astfel, Brul de Mijloc, care se
prelungeste si n aceast zon, ncepnd din traseul turistic "La Lanturi", urca la sud de Umerii Pietrei Craiulu pn la 1960 m, pentru ca la poalele Peretelui
Central s sfrseasca la o altitudine de circa 1800 m. Din acest loc, brul se continu catre sud sub numele de Brul Rosu, a carui prisp salt peste multimea
de muchii dispuse ntre peretii ce se nalt deasupra lui, pn n Valea Urzicii, unde se pierde prin grohotisuri, la circa 1760 m.
Brul de Sus, mai putin conturat, are o desfsurare discontinu si nu iese prea mult n evident, fiind ntrerupt de numeroasele muchii ce
delimiteaz peretii (Umerii Pietrei Craiului, Muchia Padinei Lncii, Muchia Rosie, Muchia lui Ivan).
Portiunea inferioar a peretilor este caracterizat, n general, de acumulrile de grohotis, dintre care se remarc Hornul Mare sau Marele Grohotis,
situat la baza celor mai nalti pereti din abrupt (Peretele Central si Peretele Piscului Rece). O not caracteristic a regiunii o constituie prezenta unor
interesante forme de relief carstic: Pestera Stanciului si Ceardacul Stanciului, situate n imediata apropiere a potecii turistice, precum si Moara Dracului" -
grot suspendat n Peretelc Muchiei Rosii.
In cadrul abruptului vestic se disting cteva subdiviziuni ce corespund unor proeminente, vi, pereti si muchii, pe care le prezentm n continuarc.
Umerii Pietrei Craiului. De o parte si de alta, versantii masivuIui snt dltuiti de hornuri sau viugi pline cu grohotis, printre care se ridic
nenumarate turnuri si ace de calcar. n aceast portiune, nainte ca masivul s-si ngustezc aria versantilor, Umerii Pietrei Craiului, ca un contrafort iesit ctre
vest si dispus n trei trepte bine individualizate (Umarul de Jos, Umarul de Mijloc si Umarul de Sus), fac legtura spre Muntii Fgrasului prin culmea
Tmasului.
Valea Tmselului este primul fir de vale conturat pe abruptul vestic. Obrsia ei este formata din cteva vlcele care pornesc n bun parte de sub
marile surplombe situate sub Brul de Mijloc, prezentnd n aval sritori si hornuri greu accesibile. Deasupra limitei pdurii, albia lor se pierde prin
grohotisuri, dup care din nou se contureaz, formnd valea propriu-zis a Tmselului, care n aval de confluenta cu Padina Lncii formeaz valea
Dragoslvenilor.
Valea Padina Lncii. Aceasta vale are multe fire de obrsie, ocupnd o suprafat larg din abruptul vestic. Aici se remarc numeroase subunitati
cu aspecte specifice, interesante pentru turisti si alpinisti, motiv pentru care le vom prezenta n detaliu, ca sectoarele cele mai reprezentative.
Vlcelul Secundar al Padinei Lncii. Interfluviul ce mrginestc valea Tamselului ctre sud nu prezint interes, fiind n mare parte acoperit cu
jnepeni. Dincolo de el sc contureaza Peretele din Padina Lancii, al crui parapet vertical formeaz un amfiteatru delimitat pe la baz de Brul de Mijloc. n
aval de bru se aduna ca ntr-o plnie cteva viugi pline cu grohotis, formnd Vlcelul Secundar al Padinei Lncii. Scocul lui bine conturat este ntrerupt de
cteva sritori si conuri dc grohotis, acumulat la baza abruptului. n padure, el conflucaz cu firul principal al Padinci Lancii.
Valea Padina Lncii (firu1 principal). La sud, firul principal al Padinei Lncii este delimitat de firul secundar prin Muchia din Padina Lncii si de
prelungirea ei din aval de Brul de Mijloc. Ca si Vlcelul Secundar, firul principal nu reuseste s se contureze pn la linia Crestei Sudice, albia lui pierzndu-
se n Poiana nchis, sub peretele cu acelasi nume. Dupa ce se uneste cu vlcelul lui secundar, firuI principal conflueaz n pdure cu valea Dragos1veni1or.
Peretele Central (Peretele Marelui Grohotis). La sud de vlcelul principal urmeaz Peretele Central, denumit si Peretele Marelui Grohotis.
Acesta este delimitat la nord de creasta si vrful I.ancea (Coltul Carugclor), iar la sud de Muchia Rosie.
Muchia Rosie, Peretele Piscului Rece si valea Piscul Rece. Muchia Rosie, cu roca ei de culoare crmizie, despartc Peretele Central de Peretele
Piscului Rece si dc valca Piscului Rece.
Obrsia vii PiscuIui Rece si baza peretelui cu acelasi nunie snt delimitate dc pn'spa plin cu grohotis rosiatic a Brului Rosu. n aval de bru, albia
vii se contureaz pe o mic distant, formnd cteva sritori; cnd ajunge ns n zona grohotisurilor se pierde complet si nu mai reaparc dect n padure, unde
se uneste cu valea Padina Lncii.
La sud, valea si Peretcle Piscului Rece snt desprtiti de Peretele Piscului cu Brazi printr-un interfluviu viguros, mai ales n portiunea dintre Brul
Rosu si grohotisurile de la poala abruptului.
Peretele Piscului cu Brazi si Peretele de la Ceardac. Acesti se desfsoar n continuare ctre sud, deasupra si dedesubtul Brului Rosu. Primul perete, n
amonte de Brul Rosu, este brzdat de cteva scocuri cu nftisare de hornuri largi, greu accesibile. Limita lui de sud o formeaz o muchie putin conturat,
dincolo de care se ntinde Peretele de la Ceardac.
n Peretele dc la Ceardac s-au stabilit trasee alpine att n portiunea lui superioar - deasupra BruIui Rosu -, ct si n cea inferioar, ntre poteca
turistica a traseului 9 si Brul Rosu.
Muchia lui Ivan si Valea lui Ivan. La sud de Ceardacul Stanciului se dcsprinde din Creasta Sudic, spre vest, Piscul cu Brazi, interfluviu ce
desparte bazinul vii Dragoslvenilor de cel al Vii lui Ivan. Ca aspect general, abruptul vestic al acestei regiuni prezint un perete cu diferent mic de nivel,
din cauza Brului Rosu care-1 ncinge pe mijloc. Patru vlcele torentiale l brzdeaz la anumite intervale, formnd ntre ele muchii ascutite, dintre care numai
Muchia lui Ivan se pune mai clar n evident. Ea se ridic pe dreapta vii de la care si-a luat numele si reprezint un frumos traseu alpin.
Valea lui Ivan, situat la sud de Muchia lui Ivan, se numr printre putinele vi ce-si au obrsia sub linia crestei. Aici, aceasta are aspectul unui
canion ntrerupt de sritori. In aval de Brul Rosu se lrgeste treptat, iar n zona dc pdure pierde aspectul alpin, versantii ei fiind n parte mpduriti. nainte
de confluenta cu Dmbovita, primeste pe stnga Valea cu Apa.
Valea Urzicii. Obrsiile Vii Urzicii snt rsfirate pn sub creasta, unele dintre ele ajungnd foarte aproape de Saua Funduri. Surloaiele (torentii)
de grohotisuri revrsate n lungul acestora le fac greu accesibile. In aval de punctul "Prepeleag", Valea Urzicii are un aspect mai slbatic pn n punctul de
conf1uenta al Vii cu Ap, undc se afl casa dc vntoare Piatra CraiuIui.
ABRUPTUI ESTIC
Abruptul estic estc mai putin slbatic, avnd pante mai domoale, unele acoperite cu psuni ntinse care snt ntrerupte de mici insule de stncrii,
tzancuri, muchii si pereti de mic nltime. Este delimitat spre nord-est de o creast mpdurit, desprins din vrful Turnul printre firele de obrsie ale vii
Curmturii, iar la sud de Valea cu Ap (bazinul Brusturetului).
n portiunea central a abruptului, din vrful La Om, se contureaz spre sud-est Coltii Ginii, muchie care mai jos, din dreptul Plaiului Grindului,
si pierde aspectul alpin, devenind o culme domoal. Aceast prelungire formeaz cumpna de ape a Carpatilor, ntrerupt de parapetul de calcar al Pietrci
Craiului.
Abruptul estic nu egaleaz ca mretie si frumusete pe cel nord-vestic sau vestic, dar este mult mai accesibil drumetilor, datorita obstacolelor mai
mici si cilor de acces mai lesnicioase si marcate. n portiunea dintre vrful Turnul si vrful La Om, versantul este strbtut de patru trasee turistice marcate,
din care trei conduc la creasta si unul l ncinge pe la baza. Dintre traseele alpine mentionam doar Hornurile Mrtoiului, brul ,,La Polite" si Hornurile
Grindului, foarte putin cunoscute si circulate de drumeti. Povrnisul estic este brzdat de numeroase vi, majoritatea inaccesibile din cauza sritorilor sau a
surloaielor de grohotis revrsate pe firul lor. De la nord la sud, vile se succed, formnd bazine drenate spre Prpstiile Zrnestilor si Valea Seac a Pietrelor.
Valea Curmaturii. La sud-vest dc vrful Turnul se contureaz primelc vlcele ce formeaz obrsia vii. Bazinul acesteia este delimitat sprc sud-
vest de un contrafort ajungit ce sfrseste cu un perete nalt n apropicre de Prpastiile Zrnestilor.
Valea Cheii. ntrc contrafortul amintit si Piscul Mrtoiu, desprins din creast spre sud-est, si-au spat albia vlcelele de la obrsia Vaii Cheii.
Acestea strbat Padinile Frumoase si Padinilc Mrtoiului, poieni nverzite, asternute pe faa muntelui. Cele mai importante fire le constitue prul Coltului
Scris, prul Ciocracului, Cheia din Curmtura si prul Mrtoiu, ultimele doua fiind desprtite de primele prin Piscul Brusturetului. In aval de confluenta
acestora ncepe Valea Cheii, numit local si valea Brusturetului; prin realizarca drumului forestier din lungul ei, aceasta nu mai prezint acea cheie salbatic si
greu accesibil ce o avea pn la intrarea n Prpstiile Zrnestilor.
Valea Vlduscai. La sud de Piscul Martoiu, abruptul estic, puternic nclinat si slbatic, este dltuit dc firele de obrsie ale vii Vldusci, ce se
rsfir pn sub Coltii Ginii, interfluviu viguros desprins din Piscul Baciului ctre est.
n zona de pdure, aceste fire sc adun, formnd valea propriu-zisa. Dintre ele remarcm prul Baciului, Sistoaca Baciului, Sistoaca Vldusci.
Valea strbate n aval o regiune mpdurita, trecnd prin dou chei mici (cheia Pisicii si cheia Vldusci) 1, dincolo de care conflueaz, n Prpstii, cu Rul,
Rul Mare sau Rul Zrnestilor.
Valea Cheii de sub Grind. Din portiunea cea mai nalt a masivului, situat ntre Piscul Baciului si captul sudic al Coamei Lungi, pornesc
numeroase hornuri si jgheaburi, printre care se remarc cele patru Hornuri ale Grindului. n aval, acestea devin fire de vale, formnd n ansamblu Valea Cheii
de sub Grind. Albia ei, dup ce strbate Plaiul GrinduIui (unde se afl si refugiul Grind), intr n pdure, se uneste cu valea Cptnilor, iar mai jos conflueaz
cu Valea Seac a Pietrelor.
Valea Cptnilor este o valc de mai mic important, cu obrsia sub Vrful Pietrei. Albia ei formeaz hotarul sudic al poienii Lespezi, n
cuprinsul creia se afl un canton silvic si o stn.
Valea Steghii. Din dreptul Virfului Pietrei, situat pe Crcasta Sudic, vaile si dirijeaz cursul tot mai mult ctre sud. Valca Steghii cste prima din
cele care au aceasta orientare. n zona de pdure, ntre 1 500 - 1400 m, ea are ap, dar n amonte de confluenta cu Valea Seac a Pietrelor rmne seac.
Valca Funduri. O culme mai masiv, desprins tot din Vrful Pietrei, delimiteaz ctre sud Valea Steghii de valea Funduri. Bazinul acestei vi
ocup ntreaga fa estic a muntelui, pn la Saua Funduri. Localnicii o numesc deopotriv Plaiul Oii, muntele Funduri si, foarte rar, Plaiul Grnicerilor
(ultimul nume nu-1 folosim, pentru a nu se confunda cu omonimul su de pe versantul vestic). Firele de obrsic adunate formeaz valea Funduri care, n aval,
dup ce se uneste cu alte fire venite din Pietricica, se numeste Valea cu Ap. n imediata apropiere a cabanei Brusturet, conflueaz cu Valea Seaca a Pictrelor,
care n aval poart denumirea de valea Brusturetului.
C. PIETRICICA
La sud de Saua Funduri ia sfrsit creasta Pietrei Craiului, prelungindu-se cu creasta mult mai joasa a Pietricici. n ansamblu, Pietricica constituie
o treapt intermediar ntre podurile calcaroasc din norduI depresiunii Podu Dmbovitei si creasta nalta a Pietrei Craiului. n comparatie cu aceasta din urma,
Pietricica este mai putin cunoscut de drumeti. Prin realizarea proiectului elaborat de pionieri, si ea va avea n viitor cteva poteci turistice marcate, ccea ce o
va scoate din anonimat.
ntre vrful La Arsuri (1853 m) - al crui nume ne vorbeste de defrisarea jnepenisului si pdurii de molid prin ardere, pentru extinderea psunii - si
vrfuI Pietricica (1 764 m), masivul si pstreaz caracterul de creast. La sud de acest vrf, cei doi versanti ai Pietricici au aspecte total diferite: cel estic se
transform ntr-o culme domoal si lata, cu poduri ntinse, iar cel vestic se continu, ca si la nord, sub form de abrupt. Pietricica prezint, astfel, o asimetrie
mult mai pronuntat dect subunitatile nordice (Piatra Craiului Mare si Piatra Mic). De aceea, in cuprinsul ei se diferentiaz dou subunitti: versantul vestic
si versantul estic. ntruct Pietricica nu este nc o regiune turistic, nu detaliem aceste subdiviziuni.
Impdurit aproape n ntregime spre est, fragmentat de cteva nseuri adnci si cu o zon stncoas dc abrupt din ce n ce mai ngusta la vest,
culmea Pietricica scade n nltime catre sud, printr-o serie de trepte, pn n punctul numit Sub Pietricic (1241 m). Dincolo de acesta se ntind podurilc
calcaroasc si conglomeratice Berila, Plaiul Mare si Plicul, mrginite de cheile Dmbovitei si Dmbovicioarei care, altimetric, se ncadreaz n culoarul
Rucr-Bran.
Dintre vilc care brzdeaz versantii Pietricici, mentionm pe versantul vestic: Valea cu Apa, afluent al Vaii lui Ivan, avnd obrsia sub vrful La
Arsuri, apoi Valea Larg, Valea Seac, Valea Speriatei si valea Gruiul Mirii, toate afluentc ale Dmbovitei. Pe versantul estic, toate vile debuseaza n valea
Brusturet - Dmbovicioara. Intre acestea, cele mai importante snt: Valea Copilului, Valca Muierii si Valea Pesterii care adun pe parcurs apele numeroaselor
praie mai mici.
Relieful carstic. Un elemcnt caracteristic al peisajului geografic din masivul Piatra Craiului este relieful carstic, a crei formare a fost favorizat
de prezenta calcarelor. Relieful accidentat al crestci si abrupturilor ei, datorat tectonicii pronuntate a masivului (cu strate redresate pn la vertical), nu a
permis crearea de forme carstice tipice (doline, uvalc etc.), ci dezvoltarea unui carst cu caracterc aparte, specific Pietrei Craiului (lapiezuri de stratificatie, vai
torentiale carstice, hornuri etc.), ca si a unor formc endocarstice (pcsteri, grote, avene). La formarea acestora a contribuit actiunea conjugat si simultana a
proceselor peri-glaciare, respectiv crionivale si carstice n pleistocen si postglaciar (perioada cuatcrnar). Procesele crionivale (dc dezagregarc prin nghet-
1
In lucrrile mai vechi, acestor chei li se atribuie numele de Cheia lui Coad si Cheia lui Banu (local numit Cheia Banii), care in realitate snt situate mai la nord, pe firele de obrsie ale Vii Cheii
dezghet si de modelare prin actiunea zpezii) continu si azi, mai ales la altiudini dc peste 1 800 m, dar cu o intensitate mai redus. Proceselc carstice
propriu-zise s-au manifestat mai mult la baza abrupturilor si pe podurilc netede de pe laturile de est si sud ale masivului, att pe calcare jurasice, ct si pe
conglomerate calcaroase cretacice. Aici s-au format pesteri si avene de dimensiuni mai mari, precum si chei, forme cu relief pe care lc vom prezenta n cele
ce urmeaz.
Pesterile. Dupa Catalogul sistematic al pesterilor din Romnia, 1981 (C. Goran, 1982), la data de 1 decembrie 1981, n Piatra Craiului erau
mentionate un numr total de 161 pesteri catalogate, dintre care 158 snt formate n calcare, iar trei n conglomerate. In ceea ce priveste dimensiunile, se
cunosc 105 pcsteri cu o dezvoltare de peste 10 m, dintre care 102 n calcare, iar restul n conglomerate. Dezvoltarea cumulat a pesterilor n calcare. ajunge
aici la 2343,4 m, iar dezvoltarea medie este de 16,4 m. Coeficientul pesterilor din Piatra Craiului, raportat la numrul total de pesteri al unitatii imediat
superioare (grupa Carpatilor de Curbur), este de 19,6%, iar coeficientul pesterilor din acest masiv, raportat la totalul pesterilor n calcare si dolomite din
Romnia, este de 2,35%. n ceea ce priveste tipul hidrologic, majoritatea pesterilor snt fosile, cu exceptia a dou care snt active (pesterile Izvoarele din Plai
din bazinul Dmbovicioarei - versantul drept).
Pesterile din masivul Piatra Craiului snt grupate pe bazinele hidrografice ce-1 ncadreaz: 29 pesteri n bazinul superior al Brsei, cuprinznd
versantul nordic al Pietrei Mici si abruptul nord-vestic al masivului; 21 pesteri n bazinul Rului Zrnestilor (numit si Rul Mare din Prpstii), situate pe
fatada sudic a Pietrei Mici si n sectorul de nord al abruptului estic (din care o pester n conglomeratc - avenul Vldusca); 62 pesteri n bazinul
Dmbovicioarei, cantonate n partea sudic si abruptului estic al masivului, inclusiv al culmii Pietricicii (din care dou avene n conglomerate); 48 pesteri n
bazinul Dmbovitei, incluznd abruptul vcstic al masivului si implicit pc cel al culmii Pietricica.
Pesterilc au fost exploratc si cartografiate de Tr. Constantinescu, cercettor stiintific la Institutul de speologie ,,Emi1 Racovita" din Bucuresti, de
membrii Cercului de speologie ,,Piatra Craiului" din Cmpulung, condusi de Ioan Dobrescu, precum si de cei ai cluburilor ,,Emi1 Racovit" din Bucuresti,
Avenu1 si Silex din Brasov.
Dimensiunile reduse alc pesterilor se datoresc - asa cum s-a vzut - tectonicii si reliefului accidentat al masivului, care au redus ntr-o oarecare
msur actiunea proceselor de modelare carstic. Se stie c suprafeele orizontale si cele cu nclinare foartc mic snt favorabile carstificarii, n timp ce
suprafeele puternic nclinate, cum snt cele din Piatra Craiului, ofera conditii mai putin prielnice pentru dezvoltarea carstului tipic de suprafata. Astfel, apa
din precipitatii, czut pe abrupturile masivului, se scurge rapid pe suprafata acestora si se infiltreaz ntr-o mai mic msura n masa calcarelor. Apa care
reuseste s se infiltreze, fie c iese din nou la suprafat dup un traseu subteran foarte scurt (de ctiva metri sau cteva zeci de metri) si foarte apropiat de
suprafata terenului, fie c ptrunde n interiorul stratelor care au o pozitie vertical sau aproape vertical si circul n masivul calcaros. Apa acumulat n acest
fel are un traseu subteran mult mai lung, pn ce ajungc n unele locuri s ias din nou la zi la baza abrupturilor sau a stivei de calcare. Asa se explic
puternicele izvoare carstice din Va1ea Rului Zrnestilor sau cele de la Glgoaie, de pe valea Brusturetului, precum si formarea avenelor. Dintre pesterilc
existente n regiune se remarc, prin dimensiuni, dou mai importante: Pestera Ursilor si Pestera Dmbovicioara, ambele situate la limita masivului Piatra
Craiului, pe traseele principale de patrundere dinspre sud n acest masiv. Ele au fost propuse s fie declarate rezervatii naturale speologice. La acestea se
adaug dou avene importante: Avenul din Grind si Avenul din Vldusea.
Pestera Ursilor, cunoscut mai mult sub numele impropriu de Pestera de la Coltul Surpat, nume care de fapt apartine unei pesteri de pe Valea
Cheii, numit si pestera La Uluce, este situat n Cheile Mici ale Dmbovitei (Cheile Plaiului), pe versantul drept, sub muntele Arsita, la altitudinea absolut
de 850 m si relativ de 20 m. Ea a fost descoperit ntmplator, n anul 1951, de ctre un localnic, Gheorghe Simtinic, din satul Podu Dmbovitei. Pestera arc
o lungims de 367 m, o denivelare negativ de 2 m si una pozitiv de 3 m. Galeria principal a pesterii (Galeria larg - 130 m) prezint numeroase coloane si
se ramific la vest n dou galerii mai mici: Galeria cu sant, n dreapta, si Galeria cu nisip, n stnga. Pestera prezint important paleozoologic datorita
numeroaselor schelete de Ursus spelaeus si Capra ibcx, ntlnite aici. Pe planseul pesterii se gseste o mare cantitate dc nisip si pietrisuri aluvionare.
Pestera Dmbovicioara, semnalat nc din secoIuI trecut, este una dintre cele mai cunoscute din tar. Se afl pe versantul stng al vii cu acelasi
nume, n Cheile Pesterii, la gura Prului Pesterii sau Ciocanul (carc o dreneaz), pe soseaua care duce la cabana Brusturet. Ea se gseste la 12 m deasupra
albiei, are o lungime de 629 m si o denivelare de + 31 m. Pna la punctul ,,La trs", pestera poate fi parcursa usor, nltimea tavanului mentinndu-se la 3 m.
n pester circul un curent de aer din profunzime spre deschidere, fapt care dovedeste c ea mai are n mod sigur si o alt comunicare cu exterioruI.
Aventul din Grind, cunoscut si sub numele Gaura din Grind sau Gaura din Funduri si explorat pentru prima dat n 1936, este situat ntr-un gol de
pdure, pe versantul stng al vii Steghii (Valea lui Stinghie), la altitudinea absolut de 1645 m, fiind sculptat n conglomeratc cretacice cu mare
permeabilitate. Acesta se desfsoar aproape vertical pe o adncime de 122 m si are o lungime de 220 m, ocupnd locul 8 n lume n clasamentul celor mai
adnci retele subterane de ap dezvoltate n conglomerate. Se poate repera usor, fiind ngrdit, pentru a nu cdea vitele n el. Vizitarea lui se recomand numai
alpinistior cu echipament adecvat.
Avenul din Vladusca, semnalat nc din prima jumtate a secolului trecut, se afl tot pe flancuI estic al Pietrei Craiului, ntre abruptul calcaros si
poiana Vldusca, pe versantul drept al vaii cu acelasi numc la o altitudine absolut de circa 1700 m. El are o lungime de 83 m si o adncime de 71 m. Este
modelat tot n conglomerate cretacice cu grad marc de permeabilitate. Nu poate fi vizitat dect de persoane care posed cunostinte de alpinism.
n zona aferent Pietrei Craiului, pe una din arterele de ptrundere n masiv dinspre est, se afla Pestera cu Lilieci (Pestera Mare sau Pestera
Bdichii) din satul Pestera, n partea nordic a culoarului Rucr-Bran. Semnalat n documente locale cu mai multe secole n urm, aceasta pester, propus a
fi declarat rezervatie speologic, este situat n vatra satului Pestera, pe versantul estic al Dealului Bisericii, ntr-un martor de eroziune calcaros, fiind
suspendat la 50 m deasupra unei vlcele seci de pe dreapta Vii cu Calea, la altitudinea absoluta de 950 m. Ea are o lungime de 162 m si o denivelare de +8
m. Este format dintr-o singura galerie principal fosil, orientat est-vest. Lungimea ei poate spori prin degajarea si explorarea unor galerii laterale obturate
cu material prbusit din tavan sau cu noroi. Se poate vizita oricnd, cu mijloace proprii de iluminare, fr s necesite un echipament speologic special.
Cheile completeaz pitorescul peisalului carstic din regiunea masivului Piatra Craiului si se remarc printr-un aspect impunator. Acestea se
ntlnesc pe laturile de sud-vest si de est ale masivului, fiind grupate mai ales n jurul depresiunii Podul Dmbovitei, unde se ntlneste cel mai mare complex
de chei din tara (23 chci).
Cheile Mici ale Dmbovitei (Cheilc Plaiului) marcheaz limita sud-vestica a masivului, fiind sculptate ntre podurile calcaroase ale muntilor Plic
si Arsita. Ele se remarca printr-un aspect slbatic si au pereti verticali, stncosi, ce ating 200 m nltime, fiind brzdati de numeroase diaclaze, dar snt mai
putin spectaculoase dect Cheile Mari ale Dmbovitei, dinspre Rucr. Pe versantul drept al cheilor, la circa 600 m n aval de captul lor nordic, se afl Pestera
Ursilor. Cheile snt strbatute de drumul carosabil Podu Dmbovitei-Stic, continuat n amonte pn aproape de obrsia Dmbovitei. Imediat la nord de chei,
valea, spat n sisturi cristaline, se lrgeste brusc.
Pe latura estic a masivului se nsiruie cheile din lungul Rului Zrnestilor si al Dmbovicioarei, sculptate pe fundul ulucului depresionar dintre
Piatra Craiu'ui si Mgurile Branului.
Cheile Prpstiilor ncep pe prul Vldusca si se continu pe Rul Zrnestilor, unde au un aspect slbatic si pereti impuntori pe o lungime de
circa 2 km, pn n dreptul satului Mgura. Cheile au ramificatii pe cursul inferior al praielor Brusturet, Curmturii si Znoaga. Mai jos, pn la iesirea din
munte, rul strbate un defileu cu versanti impduriti.
Pe valea Dmbovicioarei se afl mai multe chei al cror nume dup denumirile pe care rul le poart de-a lungul cursului su. Se individualizeaz
cinci sectoare de chei tiate n calcare jurasice, cu o lungime total de peste 5 km si separate de portiuni mai largi ale vii (bazinete), formate n marne s
calcare marnoase cretacice. Ele se succed de la nord la sud astfel: Cheile Vii Seci a Pietrelor, Cheile Brusturetului, Cheile Ciocanului (dup numele satului
de deasupra peretelui lor estic), cheile Pesterii si Cheile Dmbovicioarei. Dintre acestea se remarc, prin dimensiuni si aspect, cheile Dmbovicioarei si ale
Brusturctului.
Cheile Dimbovicioarei, sculptate pe o lungime de 1,8 km n podul calcaros dintre depresiunile Dmbovicioara si Podul Dmbovitei, se remarc
printr-un aspect monumental datorit peretilor verticali sau chiar aplecati peste albie, cu nltimi dc peste 200 m. Pe suprafata peretiior se observ stratificatia
calcarelor jurasice cenusii-albicioase, dispuse n bancuri groase la partca inferioar si calcare albe (cretacice infcrioare) n plci la partea superioara. Peretii
snt strbtuti de fisuri, torenti de pietre, scobituri etc.
Cheile Brusturetului se desfasoar pe 0,75 km, ntre confluenta cu Prul Copilului si izvoarele carstice "Glgoaie", fiind spate n calcare masive
jurasice. Ele reprezint cele mai nguste si mai slbatice chei de pe cursul acestui ru si sunt strbtute de drumul forestier care duce spre cabana Brusturet,
continundu-se pe Valea Seac a Pietrelor pn aproape de stna din Grind.
ALCTUIREA GEOLOGIC
Creasta Pietrei Craiului reprezint flancul vestic, puternic redresat, al unui mare sinclinal orientat pe directie aproximativ nord-sud si alctuit din
formatiuni sedimentare mezozoice dispuse transgresiv peste un fundament de sisturi cristaline. Flancul estic al acestui sinclinal este normal si constituie sirul
nltimilor mai mici (culmea mpdurit Coja - Glma Sprturilor), ce marginesc spre vest ,,P1atforma Branului".
I. Sisturile cristaline. Fundamentul stivelor de calcar este alctuit din sisturi cristaline. Pe latura vestic a masivului, acestea snt reprezentate prin
sisturi cloritoase cu sericit si albit sau cu sericit si cuart. Acestea apartin complexuIuI de Clusu-Tmsel si ocup toat partea vestica, situat la sud de valea
Vldusca.
Un sector mai restrns, situat ntre valea Vldusca, Valea Podurilor si Brsa Tmasului, este constituit din sisturi muscovito-cloritoase cu
porfiroblaste de albit si reprezint complexul de Leresti-Tmas care, ca si complexul de Clusu-Tmsel, apartin seriei de Leaota.
n partea nordic, spre Brsa Mare, sisturile cristaline apar insular, n cea mai mare parte fiind acoperite de grohotisuri cuaternare. Ele formeaz
complexul de Voinesti-Ppusa (seria de Cumpna) si snt constituite din paragnaise si micasisturi cu ntercalatii de amfibolire.
II. Formatiunile sedimentare apar n perioadelor jurasic si cretacic si snt reprezentate n special prin calcare si conglomerate, pe care s-au
acumulat grohotisuri cuaternare. Peste fundamentul cristalin s-au depus cteva orizonturi subtiri formate din microconglomerate cu elemente de cuart, gresii
calcaroase si calcare marnoase, ce apartin doggerului. Urmeaz stiva de calcare de vrst kimmeridgian - tithonic, ce are o grosime considerabil (variaz de
la 300 m n sud, Pietricica, pn la 1 200 m n nord, Piatra Craiului Mare). Suprafata ocupat de calcare are circa 25,1 km 2. Din totalul mentionat, 20,8 km 2
reprezint o arie continu, lat de 0,7- 1,5 km si lung de peste 18 km (flancul vestic al sinclinalului), care ocup partea superioar a masivului, formnd
creasta Pietrei Craiului pe ntreaga ei ntindere; restul (4,3 km2) are o repartitie insular n cadrul vilor periferice masivului.
O caracteristic aparte a calcarelor este dat de puternica lor stratificatie, Piatra Craiului reprezentnd masivul calcaros din Romnia cu cea mai
accentuat stratificatie. Calcarele de aici snt n parte recifale, adic s-au format din recife de corali (vietti cu schelet calcaros) care triau fixate pe stnci n
conditiile unei mri calde, asemntoare celor actuale de la tropice si ecuator. n urma miscrilor de ncretire ce au format lantul carpatic, stratele de calcar au
fost cutate si redresate la vertical sau chiar rsturnate, dup cum poate constata orice turist care priveste abruptul vestic si nord-vestic, ncepnd din Pietricica
si pn n nord, pe vrful Turnul. Drumetii care strbat creasta pot observa, pe faa peretilor splati de ploi sau brzdati de torentii de grohotis, resturile fosile
ale organismelor care au format aceast roc.
Calcarele au o rspndire apreciabil si n jurul masivului, n special pe latura sa estica (culmea Toanches - Coja - Glma Sparturilor) si pe cea
sudica, unde acestea formeaz muntii din jurul depresiunii Podul Dmbovitei (Posada, Gruiul Ratei, Vntarnita, Ghimbavul, Zacote etc.). De prezenta acestor
calcare se leag, asa cum s-a vzut, o gama variat de forme de relief carstic si n special cheile pitoresti de pe vile Rului din Prpstii, Valea Seac a
Pietrelor, Brusturet, Dmbovicioara, Dmbovita etc.
Conglomeratele stau peste calcare, n cadrul lor diferentiindu-se dou serii: a) Conglomeratele de vrst aptian superioara, constituite din elemente
calcaroase cu ciment greso-calcaros, fapt pentru care la actiunea eroziunii se comport asemntor calcarelor. Ele ocup o larg suprafat pe versantul estic
(din Valea Curmaturii pn n valea Funduri). b) Conglomeratele de vrst vracono-cenomanian snt formate din elemente cristaline cu ciment greso-argilos
si de aceea pe ele se formeaz ruri permanente. Aceste conglomerate se gsesc pe versantul estic din sudul masivului (Pietricica). n nord (Piatra Mic) snt
caracteristice conglomeratele cu gresii calcaroase.
La est de culmea Cojei, conglomeratele se continu pe o suprafat ntins n depresiunea sau platforma Branului, pe la Moieciu si Simon.
Depozitele cuaternare snt reprezentate prin grohotisuri calcaroase acumulate la baza versantilor abrupti, unde au o mare rspndire. Grohotisurile
snt alctuite din fragmente colturoase de calcar, de mrimi variabile, inclusiv blocuri mari, si dispuse sub forma unor conuri si tpsane n dreptul torentilor de
pietre ce brzdeaza peretii stncosi ai masivului. O amploare deosebit au conurile de grohotis de la baza abruptului vestic, unde se remarc n special Marele
Grohotis, numit local "Horjul Mare".
Partea inferioara a acestor acumulri de grohotis (horjuri), alctuit mai ales din blocuri stncoase mai vechi, este fixat si acoperit de pdure,
n timp ce la partea superioar, deasupra limitei pdurii, se ntlnesc grohotisuri mobile, mai noi si, n general, mai mrunte. Cea mai mare parte a acestor
depozite s-a format n urma dezagregrii calcarului prin nghet si dezghet, n conditiile climatului aspru din timpul fazelor glaciare cuaternare (pleistocene),
cnd actionau puternic procesele periglaciare, dar aceste procese continu si astzi, cu o intensitate mai mica.
CLIMA
n general, clima masivului Piatra Craiului nu difer mult de a celorlalte regiuni nalte din Carpatii Meridionali. Totusi, pozitia geografic,
nltimea, orientarea si configuratia reliefului imprim climei unele particularitti locale, asa cum se va vedea din prezentarea principalelor elemente
meteorologice: temperatura aerului, vnturile, nebulozitatea si precipitatiile atmosferice.
Temperatura aerului. Partea inferioara a versantilor si poalele masivului snt cuprinse n cadrul izotermei anuale de 2 0C, iar portiunile nalte ale
crestei Pietrei Craiului au o temperatura medie anuala de 0 0C, in timp ce regiunile cele mai nalte ale muntilor vecini (Fgras, lezer, Bucegi) ajung la
temperaturi medii anuale de -20C.
Variatia pe vertical a temperaturii aerului este conditionat att de altitudine, ct si de nfatisarea reliefului, care provoac frecvente inversiuni
termice. n zilele scnine si fr vnt, mai ales iarna, aerul rece de pe creast coboar pe fundul vilor si depresiunilor limitrofe, mai adpostite (n special n
Depresiunea Brsei). Din aceast cauza, iarna, pe creasta Pietrei Craiului, la nltimi de peste 2 000 m, temperatura aerului este uneori mai ridicata dect n
depresiunile nvecinate.
Orientarea masivului de la nord la sud produce diferentieri n ceea ce priveste intensitatea insolatiei si din aceast cauz apar climate locale
diferite. Astfel, pe versantul estic, maximum de ncalzire se produce dimineata, cnd o parte din cldura solar cste folosit pentru a restitui solului cldura
pierdut prin radiatia nocturn. De aceea, acest versant cste scutit, n general, de ncingerea excesiv la trecerea soarelui la meridian, avnd un climat mai
moderat, n timp ce versantul vestic, fiind mai puternic expus radiatiei, are un grad mai ridicat de insolare.
Contrastele termice ca efect al orientrii masivului, fr s aib valori prea mari, se reflect n peisajul diferit al celor doi versanti. Ele variaz n
raport cu altitudinea, devenind mai mari pe masur ce aceasta creste. Versantul brnean al Pietrei Mici si al vrfului Turnul, prin expozitia sa ctre sud, are un
climat local aparte, cu temperaturi mai ridicate si uscaciune mai accentuat, rcflectat ntr-o mic msur si n vegetatia pajistilor alpine, care aici cuprind
unele elemente termofile si xerofile. Dimpotriv, pe dosurile nordice si nord-vestice, mai umbrite, ale masivului, se ntlnesc amplitudini termice mai
reduse si un grad ridicat de umezeala, ceea ce cxplic naltimea mai mare a limitei superioare a pdurii de conifere (1650-1750 m).
Vnturile. Datorit pozitiei izolate si configuratiei generale a masivului, creasta Pietrei Craiului, nconjurat de arii depresionare, este supus
aproape permanent actiunii vnturilor, care n aceasta regiune au o frecvent si o intensitate deosebite. Intensitatea vntului creste odat cu altitudinea,
atingnd valori maxime n zona cea mai nalt a masivului si mai ales a versantilor vestic si nord-vestic, expusi vnturilor dominante. Frecventa si vitezele
maxime ale vnturilor se ntlnesc de obicei spre sfrsitul iernii si nceputul primverii, vara fiind un anotimp mai calm.
La fel ca n masivul Bucegi, vnturile dominante din zona alpinii a Pietrei Craiului au o directie aproape constant n tot timpul anului, de la nord-
vest ctre sud-est. Aceast directie se poate constata dupa efectele vntului asupra vegetatiei, solului si zpezii. Astfel, n unele locuri de pe coastele nord-
vestice si vestice sau chiar pe creast, n zona Pietricica - Saua Funduri, se pot vedea molizi cu coroana n ,,drapel" (adica asimetric) din cauza triei
vnturilor dominante. n timpul iernii si primverii, directia vnturilor dominante se poate deduce dup modul de depunere a zpezilor. Astfel, pe versantul
estic, adpostit, zpada sc acumuleaz n cantitti mai mari n asezaturile padinilor si vlcelelor din abrupt, unde este mai afnat si troienit. Dimpotriv, pe
versantii vestic si nord-vestic, zpada este n general viscolit si compact, avnd o grosime mai mic, iar pe creast ea este spulberat si depus ntr-un strat
subtire, de obicei nghetat, formnd n partea opusa (catre est si sud-est) cornise (streasini) ce se mentin uneori pn strsitui lunii martie.
La poalele estice ale masivului se manifest un alt vnt care bate att vara ct si iarna, dinspre nord si nord-est. El ptrunde dinspre Tara Brsei prin
Curmtura Pietrei Craiului, canalizndu-se pe ulucul depresionar din lungul vii Brusturet-Dmbovicioara, bine nchis la est de magurle Branului. Acest vnt,
denumit de localnici ,,Pietrarul", creste n intensitate mai ales la nceputul primverii, cnd poate produce efecte distructive asupra pdurilor, prin doborrea
unor parcele ntregi de arbori.
Nebulozitatea. Piatra Craiului are un grad ridicat de nebulozitate, numrul mediu anual de zile acoperite fiind de circa 180-200 n etajele alpin si
subalpin si circa 160-180 zile n zonele mai joase dinspre poalele masivului, n timp ce numarul mediu al zilelor senine este de numai 60-80 pe an. Pozitia
izolat a masivului ntr-o zona de interferent a maselor de aer n miscare face ca portiunile sale nalte s fie mai nnourate dect depresiunile limitrofe si
foarte bogate n precipitatii.
Calcarele albe din care este alcatuit masivul Piatra Craiului reflect o mare cantitate de cldur primita de la soare. De accea vara, ca o consccint
a nclzirii intense, aerul se ridic pe pantele muntelui si se rceste adiabatic, formnd nori de tip cumulus.
Uneori, pe timp senin si mai ales iarna, se poate observa de pe creasta un fenomen spectacujos, si anume acele ,,mri de nori", formate din nori de
stratus de mic altitudine, care se dispun deasupra vilor si clepresiunilor, lasnd liber portiunea nalt a crestei ca o insul ce rsare din ntinderea alb a
norilor.
O alt forma de nebulozitate foarte obisnuit n zona nalt a Pietrei Craiului este ceata (negura), cunoscut si sub numele local de boaghe.
Uneori, cnd dureaz mai mult timp si este mai dens, ea ngreuiaz orientarea si circulatia turistilor.
Insolatia intens pe creast si vntul duc la formarea norilor de convectie termic, care n timpul verii produc frecvent averse de ploaie cu
descrcri electrice. Acestea stnjenesc de obicei deplasarea drumetilor pe creasta si n zonele de abrupt.
Precipitatiile atmosferice. Piatra Craiului este situat ntr-o regiune bogat n precipitatii. Pozitia ei izolat n larga arie depresionar dintre
masivele Bucegi si Fgras, precum si directia perpendicular a crestei pe cea a vnturilor umede, dominante, dinspre vest si nord-vest, fac ca Piatra Craiului
s primeasc o mare cantitate de precipitatii. Frecventa si cantitatea precipitatiilor atmosferice cresc odat cu altitudinea pn la 1800-2000 m, de unde ncep
s scad. Astfel, media cantittilor anuale este de 1100-1300 mm n etajul inferior si 1000- 1200 mm n cel superior (zona crestei).
Precipitatiile snt repartizate aproximativ uniform n cuprinsul masivului, datorit configuratiei lui orografice simple. Se remarca, totusi, deosebiri
ntre cei doi versanti; cel vestic primeste anual cu 100- 150 mm mai multe precipitatii. Cele mai bogate precipitatii cad n luna iunic, iar cele mai reduse se
nregistreaz toamna si la sfrsitul lunii februarie, inclusiv n martie. n lunile de var, aproape zilnic - nainte clc amiaz - deasupra crestei se formeaz nori
cumulus si cumulo-nimbus care dau adesea ploi torentiale, cu descarcri electrice violente, iar uncori grindin, mzrichc sau chiar lapovit si ninsoare.
n etajul alpin al masivului Piatra Craiului, la o altitudine de pcste 2000 m, temperaturile sub 0 oC, mentinndu-se o mare parte din timpul anului, determin
precipitatii sub form de zpad. Acestea reprezint circa 50% din totalul precipitatiilor. Ninsorile cele mai frecvente snt n ianuarie si la nceputul lunii
februaric, cnd se nregistreaz si cele mai sczute valori ale temperaturii aerului din timpul anului. Pe creast zpada se mentine din noiembrie pn n aprilie,
iar n locurile mai dosnice chiar mai mult. Dup cum s-a vzut, zpada se depune n mod inegal in cadrul masivului, n functie de directia vntului dominant,
de orientarea si configuratia versantilor. Astfel, zpada este spulberat de pe povrnisurile expuse vntului (cel mai frecvent de pe cel nord-vestic) si depus n
partea superioar a pantelor estice si sudice, precum si pe fundul vilor si n depresiunile adpostite. De asemenea, datorit reliefului accidentat al peretilor,
zpada nu se poate depune dect pe brne si pe portiunile mai netede ale hornurilor si vlcelelor. O mare parte din zpada czut de pe versantii abrupti se
ngrmdeste n vi si la baza abrupturilor.
Stratul de zpad de pe povrnisurile muntelui nu se mentine tot timpul n aceeasi pozitie si, datorit gravitatiei, se disloc si se prbuseste,
formnd avalanse. De obicei, acestea se produc prin prbusirea corniselor de zpad de pe creast. De aceea, avalansele snt mai frecvente pe coastele estice si
sud-estice ale crestei, unde, datorit vntului dominant, se acumuleaz cantitti mai mari de zpad. Uneori, avalansele pot pune n pericol viata turistilor si,
din aceast cauza, se impune o atentie deosebita la parcurgerea traseelor turistice n sezonul de declansare curent a avalanselor : avalanse de suprafat n
ianuarie - martie; avalanse de fund n aprilie - mai. Ele se pot produce fie pe suprafcte mai mari, fie liniar, pe vile torentiale din abrupturi. Prin actiunea
repetat, an de an, pe aceleasi trasee, ele dau nastere vilor torentiale largi numite "culoare de avalanse". Tot ele contribuie si la lrgirea hornurilor si
vlcelelor. Dup locul de desprindere a masei de zpad se pot deosebi, de asemenea, avalanse de abrupt si avalanse dc la baza abruptului.
Avalansele se produc mai ales n vile larg deschise n portiunea superioar si puternic nclinate de pe abruptul estic (de exemplu: pe Valea Cheii
de sub Grind, la obrsiile vii Mrtoiului, la obrsia vii Funduri etc.), pe abrupturile situate sub zonele de cornise (de exemplu: portiunea vrfurilor Timbalul
Mare, Timbalul Mic etc.).
Pe lng ploi si zpezi, precipitatiile atmosferice din masivul Piatra Craiului se produc si sub form de rou, brum, burnit, lapovit, chiciura,
polei. Dintre acestea, chiciura, fenomen de iarna specific muntelui, este ntlnit pe creast, depunndu-se la suprafata stncilor, vegetatiei si stlpilor de
marcaj, pe care le mbrac cu un strat alb, sclipitor, de gheat.
FLORA SI VEGETATIA
n Piatra Craiului, datorit configuratiei orografice (creast ascutit, mrginit de abrupturi stncoase), vegetatia, desi nu este prea abundent,
prezint totusi numeroase elemente caracteristice pe brnele, padinile si stncriile masivului. Se remarc n primuI rnd flora din etajul alpin. Specificul
acesteia este dat de endemismele carpatice si de plantele calcicole care snt foarte rspndite n muntii din zona Brasovului (Postvaru, Piatra Mare) si n
Bucegi. ntre acestea se pot aminti: 'Thesium kernerianum (mciulia), Draba haynaldi (flmnzica) etc.
Cel mai remarcabil cste ns un element endemic specific Pietrei Craiului, care nu se mai gseste n alte regiuni: Dianthus callizonits (garofita
Pietrei Craiului), ce reprezint unul dintre cele mai interesante endemisme ale Carpatilor nostri. La acestea se adaug numeroasc specii rspndite n general
n masivele calcaroase sau care vegeteaz pe substrat calcaros: Phyllitis scolopendrium (limba cerbului), Cystopteris monlana (feriga de piatr), Cystopteris
fragilis ssp. alpina, Rumex scututus (stegia), Silene acaulis (iarba rosioar), Sedum atratani (iarba de soaldina), Dyras octopetala (argintica), Gerarinim
macrorubizum (priboi), Helianwemum alpestre (iarba osului), Daphne creoram (tmita), Gentiana intea (ghintura galben), Eritrichium nanum (ochiul
sarpelui), Leontopodium alpimum (floarea de colt, albumita sau albumeala).
O particularitate esential a Pietrei Craiului, legat de pozitia si directia crestei sale stncoase, este diferentierea conditiilor si factorilor geografici
pe cei doi versanti. Aceasta este determinat n special de expozitia si nclinarea deosebit a pantelor si este pus n evident, ntre altele, prin repartitia si
caracterele vegetatiei, precum si prin frecventa si ntinderea diferita a asociatiilor vegetale n cuprinsul masivului.
nltimea apreciabil si configuratia orografic a masivului Piatra Craiului fac ca vegetatia s fie distribuit conform zonalittii geografice verticale, n doua
zone de vegetatie, si anume: la poalele masivului o zon mpdurita (zona forestier), iar pe creast o zon lipsit de pduri (zona alpin). Aceste zone se
mpart la rndul lor n etaje de vegetatie, caracterizate prin prezenta anumitor specii de plante sau asociatii vegetale. n cuprinsul zonelor si etajelor, vegetatia
este reprezentat printr-o serie de formatii vegetale deosebite prin nftisarea si conditiile dc viat: pdurile, fnetele, tufrisurile, pajistile subalpine si alpine,
vegetatia vlcelelor subalpine si alpine, vegetatia stncilor, vegetatia grohotisurilor, vegetatia alpin a crestei.
n cele ce urmeaz prezentam pe scurt, dup Al. Beldie, formatiile vegetale proprii celor dou zone de vegetatie, ale cror elemente floristice se
pot identifica n plin sezon de vegetatie (iunie-septembrie).
I. Zona forestiera. Creasta Pietrei Craiului este ncins pe la poale de un bru larg de pduri dese si ntunecate, care scot n evident, prin contrast,
albul sclipitor al calcarelor jurasice. Pdurile din aceast regiune se grupeaz n dou etaje: etajul montan mijlociu si etajul montan superior.
1. Etaju1 montan mijlociu. Acesta ocup partea inferioar a masivului si este alctuit din pduri de amestec de fag cu brad sau de brad cu fag, la
care se altur, diseminat, molidul si alte specii lemnoase nsotitoare. Limita superioar a etajului corcspunde cu limita superioara de vegetatie a fagului, care
oscileaz n jurul altitudinii de 1400 m. La poalele vestice ale masivului, aceste pduri se ntlnesc numai pe conurile de grohotis calcaros provenit din
hornurilc si vlcelele ce brzdeaz versantii.
n arboretele din partea centrala a masivului, la altitudini cuprinse ntre 1150-1300 m, bradul (Ables alba) devine dominant mai ales n padinile
adnci, adpostite, n conditii de umiditate ridicat. n arboretele din zona situata ntre valea Crpturii si Padina lui Cline se remarc prezenta unor plcuri
de tisa (Taxuf haccata) instalate la altitudini de 1200 m.
Pdurea de chei si vegetatia din lungul vailor nguste din cadrul etajului montan mijlociu. Pe peretii abrupti si pe bolovnisurile din vile adnci,
cu umezeal ridicat si cu luminozitate redus, snt instalate arborete de paltin si ulm cu elemente diseminate de fag, brad si molid. Pe fundul cheilor,
vlcelelor sau padinilor adnci si nguste de pe versantii nordic si nord-vestic si n special n valea Crpturii se afl o flor ierbacee bogat, care cuprinde
numeroase specii de ferigi, dintre care mai rspndite snt: Phyllitis scolopendrium (limba cerbului), Cystopteris montana. (feriga de piatr) etc.
2. Etajul montan superior. Pdurile din acest etaj, extinse pe versantuI nord-vestic pn la 1750 m alt., snt constituite exclusiv din molidisuri.
Molidisurile. Acestea formeaz un bru continuu la poalele crestei, avnd o extindere mai mare pe versantii nordic si nord-vestic, unde urc pn la
altitudini de 1600-1750 m. Arboretele de molid au o dezvoltare viguroas mai ales pe locurile netede si n depresiuni, n timp ce la baza peretilor stncosi si n
portiunile cu mari acumulri de zpad n timpul iernii au o stare de vegetatie mai slab si o consistenta mai redus. Tot la baza peretilor abrupti, n cadrul
molidisuriior se ntlnesc exemplare scunde de brad de mare altitudine (1 670 m), datorit unui climat local favorabil, cauzat de cldura radiat de stncile de
calcar.
De asemenea, este interesant inversiunea de vegetatie ntlnit pe vile ce brzdeaz versantul dinspre valea Brsei, unde, din cauza umezelii mai
mari, molidul coboara pe funduI vilor, n timp ce versantii snt ocupati de fagete cu brad.
Pinetele. Pc versantul nordic al Pietrei Craiului, ntre valea Crpturii si Padina lui Cline, se ntlnesc plcuri rare de pinete de stncrii numai pe
feele cu expunere vestic si pe crestetul muchiilor abrupte si stncoase, ntre 1350 si 1500 m altitudine.
Fnetele. n cadrul zonei forestiere se pot aminti si pajistile secundare care au aprut pe locurile unde pdurea a fost defrisat. si care n prezent
snt folosite ca fnete. Intre acestea se remarc fnetele bogate care mpodobesc peisajul odihnitor de la poalele Pietrei Craiului ctre valea Brsei. Acestea snt
instalate n cea mai mare parte pe conuri de grohotis si caracterizate mai ales prin asociatii de pius rosu (Festicea rubra) cu ovascior (Helictotrichon
pratense ssp. alpinum), arnica (Arnica montana) etc.
II. Zona alpin. Aceasta ocup creasta si versantii abrupti ai masivului, desfsurndu-se deasupra cingtorii de pdure. In zona alpin se
deosebesc doua etape de vegetatie: etajul subalpin si etajul alpin propriu-zis.
1. etajul subalpin se ntinde deasupra limitei superioare a pdurii ncheiate (circa 1650 m), pn la 1900 m altitudine, fcnd tranzitia ntre zona
forestier si etajul alpin propriu-zis. n partea inferioar a etajului subalpin cresc rristi sau exemplare izolate de arbori, iar mai sus se ntind tufrisuri dc
jneapn (Pinus montano) si de alti arbusti, precum si pajistile subalpine.
Tufrisurile. ntre tufrisuri se remarc n special jnepenisurile care ocup mari suprafete pe versantii nordic si nord-vestic, avnd o dezvoltare
optim la altitudini cuprinse ntre 1700 si 1900 m n conditii dc lumin difuz si umiditate atmosferica relativ ridicat. ntre tufele de jnepeni se afl o
vegetatie nsotitoare format din ericacee ca: afin (Vacc'mium murtillus), merisor (Vaccinium vithidaca) si smirdar sau bujor de munte (Rhododendron
kotschui) etc. De asemenea, se ntlnesc sporadic tufe de anin de munte (Alnus viridis), ca de pild sub saua ,,La Zaplaz," (deasupra vii Spirlei).
Brnele, feele mai nsorite si locurile acoperite permanent cu zpad n timpul iernii snt mpodobite cu tufrisuri de smirdar, carc adesea este
asociat cu afin si merisor. Plcuri insulare de smirdar se ntlnesc n pajistile de pe brnele etajului alpin, tinznd la invadarca si nlocuirea treptat a pajistii
ierboasc.
Pajistile subalpine, alcatuite dintr-o vcgetatic bogat si variat de ierburi, acoper raristile de la limita superioar a pdurii, ca si coastele si brnele
suspendate pe peretii Pietrei Craiului. Mai rspndite snt pajistile cu paius rosu (Festitea ribra fallax), caracteristice zonei forestiere, dar care ptrund destul
de mult si la altitudini mai mari, pe locuri netede sau pe povrnisuri mai putin nclinate.
Pe fundul vlcelelor si hornurilor subalpine, datorit insolatiei mai reduse si umezelii accentuate, snt rspndite asa-numitele ,.buruienisuri
subalpine". Acestea snt alctuite de obicei din asociatii de trestioar (Calamagrostis arundinacea), margarete (Crisantbemum lencanthemuni) etc.
In vlcelele si hornurile umbrite de pe versantul nordic snt caracteristice o serie de specii ombrofile. ntre acestea se disting: Doronicum
carpaticum (glbinele de munte) ce cresc n plcuri si, pe alocuri, Cortusa mathioli (ciubotica ursului), cu flori rosii-purpurii. Pe grohotisurile fixate cu soluri
schelet, pietroase, se gsesc asociatii de Festura ruplcola ssp. saxatilis (paius) si Poa nemoralis (iarba deas).
Vegetatia stncilor. In fisurile de pe peretii nalti care domin vile Brsei si Dmbovitei se ntlnesc plcuri sau exemplare izolate de specii saxicole
si calcicole, care mpodobesc decorul original al stncriilor de calcar. La limita inferioar a etajului subalpin, dup cum se vede pe creasta dintre valea
Podurilor si valea Vldusci, la 1600 m altitudine, predomin, de obicei, asociatii de Sesleria kanaldiana (coada iepurelui), la care se adaug plcuri de
arginlic (Dhyas octopctala), iarba osului (Helianthcmum alpestre) si floarea de colt (Leontopodiuni alpinum), una din podoabele nepretuite ale florei din
Piatra Craiului.
Pe stncile nierbate de pe versantul vestic, asociatiile de Sealeria devin mai bogate n specii, fiind asemntoare celor de pe brnele Bucegilor. Pe
stncile umede din hornurile cu zpad mai persistent de pe versantul nordic (de exemplu sub Brul Ciornga Mare, la 1750 m altitudine) se ntlnesc: crini de
stnc (Liovdia serotina), piciorul cocosului (Rantmenlifs alpestris), toporasi galbeni de munte (Viola biflora) etc.
Vegetatia grohotisurilor. Grohotisurile au o flor variat n functie de altitudine, expozitie, umiditate, dimensiunile fragmentelor si gradul de
fixare. Plantele pionier care se instaleaz printre grohotisuri in exemplare izolate sau n plcuri snt Linarta alpina. (linarita) si Rumex scutatus (steghia).
Primul stadiu de fixare a grohotisurilor din ntregul masiv este realizat de specii ca: Poa memoralis var. agrostoides (iarb deas), Papaver turenaicum - ssp.
corona sanctistephan (macuI galben), Cardaminopsis arenosa (frigurele), Senecio squalidus (cruciulita) etc. In stadiile mai avansate de fixare se succed o
serie de asociatii de tranzitie care cuprind de obicei: Genmium robertianum (napraznica), Druoptens robertiana (feriga) etc.
2. Etajul a1pin, situat la altitudini de peste 1900 m, ocup partea nalt a crestei, fiind caracterizat prin anumite asociatii de pajisti si printr-o
vegetatie adaptat conditiilor climatice aspre de la mari altitudini. Acestea cuprind numeroase endemisme carpatice n general, precum si cele caracteristice
muntilor calcarosi ai Brasovului. Compozitia floristic a pajistilor prezint deosebiri apreciabile pe cei doi versanti ai masivului, datorit configuratiei
reliefului si expozitiei lor diferite.
Astfel, pe versantii foarte abrupti si stncosi dinspre vile Brsei si Dmbovitei, cu expozitie general spre nord, nord-vest si vest, pajistile se reduc
la brnele ntrerupte de jgheaburi si la unele ,,asezturi" ale padinilor, unde cresc n conditii de insolatie redus, umiditate atmosferic relativ ridicat si de
mentinere ndelungat a stratului de zpad. In aceste locuri greu accesibile si nepsunate, pajistile si pstreaza compozitia lor floristic natural.
Aici, pajistile snt alctuite mai ales din asociatii de graminee si ciperacee, specifice pantelor repezi, cu soluri schelet. Pe ramificatiile cu directie
est-vest ale crestei, versantii nordici snt ocupati de tufrisuri de smirdar.
Pe versantul dinspre valea Dmbovitei, datorit insolatiei mai puternice si umidittii relativ mai sczute, pajistile au elemente mai xerofile si deci
caractere asemntoare cu pajistile de pe versantii sudic si sud-estic ai masivului.
Pe versantii estic si sud-estic, care au abrupturi stncoase numai n partea superioar a masivului si o nclinare generala mai redus, pajistile ocupa
suprafete ntinse, fiind ns, pe alocuri, degradate din cauza psunatului. Pajistile alpine de pe acesti versanti ai masivului ("fata muntelui") se deosebesc
substantial de cele de pe versantul nordic (,,dosu1 muntelui"). Aici apar specii care lipsesc pc versantuI opus sau care se gsesc numai pe feele dinspre valea
Dmbovitei, ca Gentiana Ituca (ghintura galbena), Centaurea kotschuana. (zlvoc), Knantia Inngiolia. Cerastium arvense var. ciarcanense (cornut) etc. De
asemenea, brnele foarte nclinate si grohotisurile fixate din golul alpin al acestui versant snt ocupate de pajisti cu Festuca rupicoIa ssp. saxatilis. Pe brnele
nsorite se ntlnesc pajisti de SesIeria haunal-diana (coada iepurelui).
Vegetatia crestei. Partea superioar a crestei stncoase, cu vrfurile ei nalte din etajul alpin, are o vegetatie adaptat unor conditii climatice aspre,
caracterizate, asa cum s-a vzut, prin temperaturi sczute, uscciune, vnturi puternice si, ca urmare, prin lipsa nvelisului de zpad n timpul iernii. Aici,
vegetatia este reprezentat prin elemente alpine rezistente la nghet si la actiunea de deflatie a vntului, care se dispun discontinuu sub form de pernite sau
rozete de frunze alipite de sol. In portiunea cea mai nalt a masivului, si anume ntre vrfurile Piscul Baciului si Timbalul Mare, se pot vedea o serie de
elemente alpine proprii muchiilor expuse vnturilor puternice, ca de exemplu: plcuri de Sesleria coernlans (mlaiul cucului), Carcx sempervirens (rogoz de
munte) si Dryhas octopetala (argintic) etc.
FAUNA
Fauna ntregeste pitorescul peisajului montan si mai ales al celui alpin, pstrndu-se ntr-o form mai putin modificat dc interventia omului,
datorita slbticiei masivului si gradului redus de accesibilitate. Poate din aceast cauz, fauna de aici a fost mai putin cercetat n comparatie cu cea a altor
masive si este mai putin cunoscut.
n pdurile de la poalele Pietrei Craiului, de pe culmile si de pe magurile mrginase, precum si n etajul subalpin se gsesc numeroase mamifere ca
cerbul, cprioara, mistretul, la care se adaug o serie de mamifere carnivore (lupul, rsul, vulpea). Un animal frecvent este si ursul, care populeaz mai ales
pdurile compacte de conifere dinspre vile rurilor Brsa, Dmbovita si Brusturet-Dmbovicioara. Aici trieste att ursul furnicar, de talie mic, ct si ursul
cafeniu, mai mare, care atac destul de des turmele de oi de la stne. Acesta din urm se afl mai ales n pdurile de rsinoase din muntii Tmsel, Valea lui
Ivan Funduri, Pietricica si Piatra Mic.
n etajul alpin, n noianul stncriilor si brnelor din abrupturi, se ntlneste capra neagr, animal rar, specific acestor tinuturi slbatice. Ocrotit
prin legile trii ca monument al naturii, prin prezenta ei n numar apreciabil (circa 250 exemplare), capra neagr sporeste mretia crestei. Piatra Craiului este
una din principalele statiuni din Carpatii nostri populate de capre negre, pe lng cele din Retezat, Fgras si Bucegi. Acest animal populeaz mai ales peretii
stncosi de pe versantii nord-vestic si vestic, unde cste ocrotit n rezervatia natural Piatra Craiului Mare.
Dintre celelalte animale amintim roztoarele. Acestea snt reprezentate prin veverit (Sciunts vulgaris) care se ntlneste n pdurile de fag cu brad
sau n bradete, cteva specii de soareci etc.
Reptilele snt reprezentate prin soprle ca Lacerta agilis, Lacerta muralis, care triesc n zona forestier, sau Lacerta vivipara, ntlnit pe stncile
din golul alpin. Se ntlnesc si serpi, ca vipera comun (Vipera bcms), care gseste conditii favorabile n locurile stncoase nsorite, apoi o serie de specii de
batracieni (broaste, salamandre etc.) si pesti ca pstrvul de munte (Salmo tutia fario), n apele repezi care si au obrsia n masiv (valea Dragoslvenilor,
Brsa TamasuIui, Dmbovicioara etc.).
Dintre nevertebratc vietuiesc numeroase genuri si specii de coleoptere si lepidoptere, pn n prezent mai putin studiate. Se cunosc, totusi, dou
specii noi pentru stiinta mondial: Rhagidia carpatica, gsit lng cabana Curmtura, si Nesticns Constantinescui, un neam de pianjen colectat n Pestera
Mare din Prpstiile Zrnestilor.
Psrile snt, de asemenea, foarte rspnditc n masivul Piatra Craiului. n primul rnd trebuie mentionat cocosul dc munte (Tetrao tirogallus),
existent ntr-un efectiv apreciabil.
Pe creast si n peretii stncosi triesc numeroase specii de psri, dintre care mai cunoscute snt: vulturul, acvilele, corbul, mierla de stncarii
(Monticola saxatilis) etc.
Situat ntr-un ansamblu geografic deosebit de pitoresc si caracterizat printr-un tezaur peisagistic de o exceptional originalitate si diversitate,
masivul Piatra CraiuIui constituie el nsusi un adevrat monument al naturii. Mretia crestei dantelate a Pietra Craiului, al crei profil caracteristic se remarc
de la mare distant, varietatea formelor de relief carstic legate de prezenta calcarelor mezozoice, precum si elementele specifice de flor si faun (monumente
ale naturii) au atras atentia prin valoarea lor stiintific si turistic. Avnd n vedere importanta stiintific a fenomenelor naturale cuprinse n acest masiv
slbatic, n care influenta omului s-a fcut mai putin simtit, din cauza reliefului greu accesibil al crestei si povrnisurilor abruptc si stncoase, a fost instituita
rezervatia natural Piatra Craiului Mare1, cu scopul de a ocroti de degradare sau distrugere flora specific si numeroasele capre negre.
Rezervatia mentionat cuprinde golul subalpin al muntelui Piatra Mic si Creasta Nordic a Pietrei Craiului cu versantii ei nordic si nord-vestic n
ntregime, precum si versantul estic n portiunea dintre Coltii Grindului si Curmatura Pietrei Craiului. Teritoriul rezervatiei se ntinde, n general, pn la
limita superioar a pdurii de conifere, care contureaz golul subalpin si alpin al masivului. Ulterior, pe plan local s-a propus extinderea rezervatiei actuale
pn la Saua Funduri, urmnd s fie ocrotita si Creasta Sudica, cu flora si fauna specificc de pe peretii impuntori ai abruptului vestic si din zona dc stncrie a
versantului cstic, teritoriu care apartine judetului Arges.
Un interes deosebit prezint peretii monumentali de pe latura nordic (,,Dosu1 Pietrei") si de pe cea nord-vestic a masivului, care, fiind greu
accesibili si feriti de psunatul turmelor de oi, pstreaz mai bine specificul florei si faunei. Dimpotriv, pe versantii orientati spre soare, cunoscuti sub
numele local de ,,Fata Pietrei", vegetatia este nca prejudiciata din cauza psunatului turmelor de oi, extins de la poale pna pe creast. Din aceast cauz, n
partea estic a rczervatiei, elementele specifice de flor si faun snt mult mai rare dect pe versantii opusi. Degradarea si distrugerea acestora ar putea fi
evitate prin interzicerea strict a psunatului n zona ocrotit a versantului estic.
Rezervatia cuprinde o flora foarte bogat si variat, caracteristic masivelor calcaroase din Carpatii Meridionali, si cu asociatii vegetale specifice
masivului Piatra Craiului. n cuprinsul rezcrvatiei se gasesc o scne de elemente endemice carpatine, de o deosebit valoarc fitogeografica, si cteva raritati. Se
remarc, n special, endemismele proprii acestui masiv, ca de exemplu frumoasa garofit a Pietrei Craiului (Diantbus callizonus), decretat monument al
naturii. Tot ca monumente ale naturii, n Piatra Craiului mai snt ocrotite si alte specii de plante ca: floarea dc colt (Leontopodium alpinuni), ghintura galbena
(Gentiana) tisa (Taxus haccata), sngele voinicului (Nigritella rnbra), bulbucii (TroIlius cnropcicns). Recoltarea acestor plante n orice cantitate cste strict
interzis.
De asemenea, dintre animalele ce triesc n Piatra Craiului snt ocrotite: capra neagr (Rupicapra rnpicapra), cocosul de munte (Tetrao HrozaUut)
ctc.
n ceea ce priveste flora si vegetatia, rezervatia Piatra Craiului Mare cuprinde partea superioar a etajului montan superior de pe versantii nordic,
nord-vestic si vestic, etajul subalpin si etajul alpin al zonei ocrotite de pe versantul estic.
ntre altele, rczervatia include suprafete mari de jnepenisuri, specifice etajului subalpin, al cror verde ntunecat contrasteaza cu albul sclipitor al
peretilor dc calcar. Un efcct decorativ deosebit nscriu n peisajul alpin al crestei covoarele de smirdar, mai ales la nceputul verii, cnd este nflorit.
Elementc caracteristice care atrag atentia n cuprinsul rezervatiei snt, de asemenea, campanulele sau clopoteii (Campanula abietina) de talie mare,
aflate pe stncile si brnele de sub Timbale, muscata de munte (Geranium coerulattnn), varietate ce se gseste numai n Piatra Craiului si Bucegi, nemtisorul
de munte (Delphinium elcituni), ochincelele (Gentiana verna), macii galbeni de munte (Papaver pyrenaicum - ssp corona-sanctistephani), saxifraga, linarita
(Linaria alpina), care se ntlneste pe grohotisurile de sub peretii abruptuIui vestic etc.
Stncriile nsorite din lungul crestei (ntre vrful La Om si TimbaluI Mare) snt mpestritate cu numeroase elementc specifice masivului si de un
remarcabil efect decorativ. ntre acestea se pot cita plcurilc de Sesleria coemlans (coada iepurelui), Carex sempenirens - var. primula (rogoz de munte),
Dryas octopetala (argintica), plcurile de Lolseleuria procumbens (azalee pitic) etc. La adpostul crpturilor de stnci se afl: Draba aizoon ssp. compacta
(flamnzica), Draba hayhnaldyi, Eritrichium nanum (ochiuI sarpelui), Viola alpina (micsuneaua de munte sau toporasul de stnc). n juruI vrfuIui La Om se
remarc de asemenea, o serie de specii interesante ca: Festuca versicola (pius) Carex luliginosa. (rogoz), Minnartia verna (mierluta), Saxifraga lnteo-viridh
(ochii soricelului) etc.
Gingsia florilor alpine inspir respectarea legilor instituite pentru ocrotirea florei, pentru crutarea podoabelor naturale ale Pietrei Craiului. n
rezervatia Piatra Craiului Mare este interzis vtmarea vegetatiei, pentru a feri de primejdia pieirii monumentele naturii. Ruperea sau distrugerea lor este o
ncalcarc a legilor trii noastre.
n ceea ce priveste protectia mediului, se poate spune c masivul Piatra Craiulul prezint o situatie aparte, datorita reliefului su accidentat si greu
accesibil, fapt care explic o utilizare economica mai limitata pna n prezent si o frecvent mai redusa de turisti faa de masive ca Bucegii, Fagarasul,
Retezatul, Ceahlaul, Muntii Apuscni etc, fapt care contribuie la mentinerea unui echilibru relativ constant al mediului ambiant. Astfel, configuratia reliefului
face ca acest masiv s nu se preteze la amenajri speciale, de mare confort, pentru valorificarea sa de ordin turistic, el aprndu-si frumusetea si aspectul
slbatic rar ntlnit. Aceasta l face sa ramna accesibil numai alpinistilor si turistilor obinuiti cu drumuri lungi si grele si, de dorit, cu un nalt simt de
rspundere si respect fa de natur.
De asemenea, lipsa apei, accidentele terenului pe versanti si pe linia de creast fac ca circulatia turistic s fie mult mai redus dect n alte masive,
constituind elementele de baz care ar putea sprijini ideea ca si n viitor masivul s ramn, n zona lui nalta, asa cum l avem de la natur. Aceasta propunere
corespunde necesittii de a proteja comoara de frumuseti naturale att de variate si de inedite care se desfsoar de-a lungul crestei si al versantilor ei abrupti.
1
a fost instituit n anul 1938, ca rezervatie botanic si faunistica, fiind mentinut in continuare de statul nostru ca rezervatie complex, destinat s ocroteasc si formele carstice si peretii monumentali de
calcar
Adugnd la aceasta si faptul c psunatul afecteaz mai ales versantul estic al masivului, care este ceva mai domol dect cel opus, si ca el ar trcbui
diminuat sau chiar interzis, considerm c exist posibilitatea mentinerii echilibrului natural al rezervatiei Piatra Craiului Mare.
Avnd n vedere, totodata, si potentialul turistic nc nefolosit al culmii Pietricica, splendoarea cheilor pitoresti ale Brusturetului, Dmbovicioarei si
Dmbovitei (Plaiului Mare), precum si a mgurilor Branului, din preajma Pietrei Craiului, se poate anticipa c intensificarea unui turism rational, bine
organizat, cu reale valente instructive si educative, chiar si cu preponderent n jurul masivului, nu va prejudicia echilibrul natural al rezervatiei si al
ntregului masiv, care, cu timpul, ar putea deveni un adevarat parc national deschis n vecintatea culoarului intramontan Rucar - Bran, al carui peisaj
ncntator este cunoscut si pe plan international.
Datorit activittii sustinute a alpinistilor si nivelului lor tehnic avansat, masivul Piatra Craiului adposteste astzi circa 210 trasee alpine,
omologate si catalogate de Federatia Romn de Turism si Alpinism. Denumirea acestora, cu foarte putine exceptii, n-a fost rspndit pn astazi pc calea
scrisului, fapt care ne-a dcterminat sa le prezentm ntr-un tabel sinoptic.
n general, alpinistii realizatori ai escaladelor n premiera au respecut regulile geografice, denumirile fiind legate de numele si pozitia vrfurilor,
peretilor sau vilor unde se afl traseul. De exemplu: Traseul Central din Peretele Piscului Rece, Fisura Nordic din Turnul Mare al Dianei - inspirate dup
pozitia si orientarea peretilor; Canionul Ciornga Mare - de la Brul Ciornga Mare. Unii alpinisti au denumit traseele dup culoarea dominanta a rocilor din
regiune: Muchia Rosie, Fisura Cenusie. Altii au dat traseelor nume de plante: Traseul Gentianei, Traseul Sngele Voinicului etc.
Pentru o mai bun orientare pe teren si considernd c prin aceasta vin n ajutorul drumetilor, autorii prezentei lucrri au dat denumiri unor forme
de relief care, desi identificate, nu aveau o denumire proprie: vrful Padina Popii, saua Padinei nchise, saua Grindului etc.
Alte denumiri nou introduse au fost culese prin informare din toponimia locala. n sfrsit, unele denumiri mai vechi s-au modificat din necesitatea
dc a avea o denumire mai precis (fra a produce confuzii) sau pentru a fi la zi cu vorbirea curcnt a drumetilor (Orga Mare n loc de Marea Orga ctc.)
2. Denumiri modificate
CI DE ACCES
Orasul Zrnesti (730 m alt.) estc situat la 28 km de Brasov. El este legat de acest oras printr-o cale ferat secundar si o sosea modernizat. Din
Brasov sl din alte localitti limitrofe circul spre Zrnesti, la diferitc intervale, autobuze I.T.A. Prin pozitia lui si prin variatele posibilitati de transport,
Zarnestiul ramne cel mai bun punct de pornire ctre masivul Piatra Craiului.
Satul Sirnea. Ramificatia drumului comunal 55 spre satul Sirnea, cunoscut local sub numele de ,,Drumu1 Sirnei", se afla pe DN 73, km 96.2C0 -
statie I.T.A. Drumul, la nceput n coborre, apoi n urcus domol, urmeaz o vreme valea Combului. n final, dupa 3 km, ajunge n Sirnea.
Interesul aratat de localnici pentru ca frumoasa asezare s devin un centru turistic important a condus la realizarea unor obiective deosebite.
Dintre acestea mentionm: un centru pentru cazarea turistilor n casele locuitorilor; un muzeu de arta popular n cldirea Consiliului Popular; o prtie de schi
iluminat si dotata cu un baby-schi; o retea de marcaje turistice spre diferite obiective din preajma localittii; organizarea unor serbri populare devenite
traditionale; asigurarea permanent a curselor I.T.A. ntre Brasov si Sirnea. Prin acest Mijloc de transport, localitatea a devenit punctul de plecare cel mai
avantajos pentru drumetii care vor sa ajung pe traseele turistice marcate pe versantul rsritean al Pietrei Craiului. Astfel, din Sirnea la refugiul Grind se
poate alimge n 1 ora.
Comuna Moieciu de jos si satul Pestera. Comuna Moieciu de jos este situat pe DN 73. Din dreptul km 105 ne orientm ctre dreapta (venind
de la Brasov), pe un drurn care ne conduce n final n satul Pestera. O vreme urcm pe valea Sbrcioarei. Apoi, de la confluenta Sbrcioarei cu Magura,
drumul se nscrie n serpentine pe plaiul dintre cele dou vi, purtndu-ne prin locuri de o rar frumusete pna n satul Pestera (marcaj cruce rosie, variant a
traseelor 4.A si 4.B). Raristea de pdure, casele cu arhitectura specific regiunii si tlzuirea glmelor, ridicate pretutindeni, completate dc fundalul impunator
oferit de versantul estic al Pietrei Craiului ne fac sa uitm de oboseala drumului. Dupa circa 2 ore ajungem n extremitatea vestica a satului Pestera, n
punctul ,,Fo1ea" (nume care vine de la vechea gazda a turistilor n drum spre Piatra Craiului. Casa Folea este situat la circa 200 m n aval de bariera vestic a
satului).
n punctul "Fo1ea", marcajul cruce rosie (varianta dinspre Bran) face legtura cu traseul n circuit, maroat tot cu semnul cruce rosie, care are
punctul de pornire n Zrnesti. Pentru continuarea excursiei vezi traseele nr. 4.A sau 4.B de la semnalarea n text a punctului ,,Fo1ea".
Tot din punctul "Folea" ncepe si marcajul traseului 16.A spre cabana Curmtura.
Satul Podu Dmbovitei se afl n dreptul krn 79 pe DN 73, la 29 km de Cmpulung si 53 km de Brasov. Prin sat circula autobuze I.T.A. care fac
curse regulate ntre Cmpulung si Brasov.
Prin asezarea lui si prin realizarea drumului forestier de-a lungul vaii Dmbovita, satul a devenit un punct de plecare pentru traseele turistice de pe
versantii estic si vestic ai Pietrei Craiului, ct si pentru acelea din masivele lezer-Ppusa si Fgaras.
Comuna Dmbovicioara. Traseele turistice marcate pe versantul estic al Pietrei Craiului ncep din comuna Dmbovicioara. Localitatea este situat
la 5 km de satul Podu Dmbovitei si este legat de acesta printr-o sosea local. Din Dmbovicioara ncep traseele turistice 6 si 7.
Satele Saticu de jos, Sticu de Sus si Colocaru (astzi Clbucet; schimbarea numelui se datoreaz coloniei muncitoresti, realizat cu ocazia
lucrrilor hidroenergetice de pe valea Dmbovitei, respectiv baralul de la Pecineagu si hidrocentrala Clbucet) snt legate de satul Podu Dmbovitei printr-un
drum forestier, de-a lungul vii Dmbovitei. Dincolo de aceste asezrl, din dreptul kilometrului 12,150 al drumului mentionat, ncepe traseul turistic 5, marcat
cu triunghi rosu, spre cabana Plaiul Foii, si traseul nemarcat spre cabana Garolita Pietrci Craiului. Initial, ambele trasee traverseaz valea Dmbovitei, urmnd
drumurile forestiere respective, ramificate astfel: ctre dreapta pna la casa de vntoare Piatra Craiului, iar ctre stnga (4,5 km) pn la cabana Garofita
Pietrei Craiului.
CABANE SI REFUGII
Cabana Gura Rului (740 m alt.) cstc situata pe str. Rului, la limita sud-vcstic a orasului Zrnesti (45 minute de mers pe jos de la statia C. F. R.
Zrnesti). Cabana, modernizat, are 60 de locuri n camere cu 2-3 paturi; bufet-restaurant deschis tot anul; ap curent; lumin electrica.
Cabana Plaiul Foii (849 m alt.) este situat pe malul stng al Brsei Mari, sub culmca mpdurita a Gruiului Lung. Foloseste drumetilor cc
ntreprind excursii n Piatra Craiului sau snt n trecerc spre Fgras ori Iczcr-Papusa. Cabana are o capacitate de 109 locuri, n camere cu 2-6 paturi si
dormitoare comune. Estc deschis tot anul; bufet-rcstaurant cu autoscrvire; ap dc la izvor; lumin electrica. Din Zrnesti se poate ajunge la cabana cu
mijloace auto, urmnd drumul construit pe malul Brsei Mari (trascul 1).
Cabana Curmtura (1470 m alt.) se afl pe versantul sudic al Pietrei Mici. Estc cabana cu cea mai mare altitudine din masiv. Serveste drumctilor
ce vor sa parcurga traseele turisticc sau alpine aflate pe versantul estic si traseul dc creast din Piatra Craiului sau din Piatra Mic. Este deschis tot timpul
anului. Capacitate: 73 locuri n camere in 2-6 paturi si dormitoare comune; bufet si restaurant; ap de la izvor; lumin elcctric. Din Zrnesti se poate ajunge
la caban urmnd traseele 2 sau 2.B.
Cabana Brusturet, construit pe versantul cstic al Pietrei Craiului, la captul de sus al cheilor Brusturetului, la circa 1 000 m alt. Pn la caban
exist un drum forcstier, prclungit din comuna Dmbovicioara prin cheile Brusturetului (traseul 6). Capacitatc: 45 de locuri n camere cu 2-3 paturi si cu 2
locuri n fiecarc csut anex. Bufet tot anul; vara - restaurant; ap curent, lumina clectric. Baz de plecare pe versantul estic si creasta sudic a Pietrei
Craiului (traseul 6.A).
Cabana Garofita Pietrci Craiului se afl pe valea Dragoslvenilor (afluent pe stnga al Dmbovitei). Acces auto din Podu Dmbovitei (DN 73) si
drumul forestier prin Sticu de jos si de Sus pn la punctul Colocaru (km 12,15C). Apoi la dreapta peste Dmbovita; nc 4,5 km de la ramificatia traseului 5
sprc Valea lui Ivan. Capacitate: 35 de locuri; ap de la izvor.
Situat n aproperea abruptului vestic al Pietrcl Craiului, cabana va modifica complet optica drumetilor si alpinittilor asupra abordrii traseelor
din abruptul Marelui Grohotis (traseele turistice 5 si 9; artera de baz indice 28). Bivuacurlle la cort din Saua Tmsdului se vor rri, circulatia n regiune va
creste, iar pe vcrticala abruptului sc vor realiza trasee alpine si turisticc noi.
Refugiul Sprlea (1 400 m alt.) este situat pe un picior ridicat ntre Valea Spirlei si Brsa Tmasului. Pe lng el trece marcajul traseuIui l.A.
Constructie din lemn; capacitate: 20 de locuri la prici; se doarme n conditii de bivuac; ap la circa 10 minute. l pot folosi alpinistii ce ntreprind escalade n
zona arterelor de baz indice 30 si 28. Este situat la circa o or de cabana PlaiuI Foii.
Refugiul de la Vrful Ascutit (2 150 m alt.) este situat pe Creasta Nordic a Pietrei Craiului (la sud de Vrful Ascutit), la o mare rscruce a
drumurilor turistice si de retragere din traseele alpine (traseele 8 - 8.D. si 14; traseele alpine ale arterelor de baz indice 25 si 26). Constructie realizat din
mas plastic si fibre de sticla. Capacitate: 8 locuri la prici; se doarme n conditii de bivuac. Nu are ap, primul izvor la circa o ora (n Padina nchis).
Serveste drumetilor ntrziati sau prinsi de vremea rea pe Creasta Nordic a Pietrei Craiului.
Refugiul Ciornga Mare (1 685 m alt.) este situat lng fosta Cabana Ascuns, la nceputuI htasului ce conduce pe Brul Ciornga Mare.
Constructia s-a realizat din mas plastic si fibre de sticl. Capacitate: 8 locuri la prici; se doarme n conditii de bivuac. Nu are apa; primuI izvor la circa 45
minuie n aval. Drumul de acces spre refugiu ncepe de la cabana Plaiul Foii (artera de baz indice 26). l folosesc alpinistii.
Refugiul Grind (1 620 m alt.) estc situat n Plaiul Grindului, pe versantul estic al Pietrei Craiului. Capacitatc: 5-6 locuri; se poate nnopta n
conditii dc bivuac. Apa lipseste; izvor la circa 15 minute n aval de refugiu. Serveste zona din imediata apropiere a Piscului Baciu-lui (traseul l.A sau l.B).
Casa de vnatoare Piatra Craiului este construit pentru vntori, pe versantul vestic al Pietrei Craiului, pe cumpna dintre Valea cu Ap si Valea
Urzicii, zona abruptului Marelui Grohotis (traseul 5). Este legat de satul Podu Dmbovitei printr-un drum forestier; ofer gazduire numai n caz de fort
major.
<055.jpg>
TRASEE TURISTICE
<058.jpg>
1
Mentiune. Traseele turistice snt mprtite pe sectiuni (portiunilc cuprinse tntrc localittile de pornire si cabane sau ntre acestea si alte puncte de ramificatic importante).
Dup cum se poatc vedea si din schema alturat, sectiunilc de traseu snt notate in ambele sensuri prin indici. Acest sistem ne d posibilitatea de a intocmi si modifica itinerarul fr s avem
dificultti, asa cum s-ar ntmpla dac ar trebui s parcurgem un trascu descris in sens invers.
Pentru ntocmirea unui itinerar folosim schema, notnd n directia respectiv numerele sectiunilor de traseu pe care le-am ales. Exemplu: Zrnesti - cabana Curmtura (trascul 2); cabana
Curmtura - Creasta Nordic, refugiul de la Vrful Ascutit (traseul 8); refugiul de la Vrful Ascutit - cabana Curmtura (traseul 14.A).
Pentru traseele alpine vechi s-au pstrat aceasi indici si initiale, publicate n lucrarea ,,Trasee alpine n Carpati", Editura Sport-Turism, 1975. Pentru traseele necuprinse dc lucrarea amintita s-au
dat initialele n continuare. n felul acesta traseele pe teren nu au succesiunea alfabetic fireasc (Exemplu: 24B - 24M - 21C etc.).
1.A. Cabana PlaiuI Foii - (o ramificatie pe TraseuI Anghelide) - refugiuI Spirlea - ,,La Lanturi" - vrfuI La Om (PiscuI BaciuIui) -
refugiuI Grind - ,,La Table"
Marcaj: band rosie Timp: 6 ore
De la cabana Plaiul Foii ne ndreptm ctre cabanele anexe ale accsteia, dincolo de care traversm Brsa Tmasului, afluent pe dreapta al Brsei
Mari, si continum s urcm, lsnd la dreapta cteva cldiri. Trcptat, valea se deschide, lsndu-ne s privim n fa fundalul mpadurit al Tmasului Mare. n
dreapta vedem picioarele de munte Plaiul Runcului sau Muchia Tntrenilor (denumit local Tntareana) si PlaiuI Mare; n stnga se nalt coastele mpadurite
ale Muchiei Cotofenei, iar deasupra ei meterezele Pietrei Craiului.
Dup circa 1 km de la caban ajungem la punctul unde Brsa Tmasului primeste pe stnga (dreapta noastr) apa Runcului. Din acest loc se
ramific spre dreapta trei marcaje: band albastr spre masivul Ppusa prin valea Dmbovitei (traseul 12), triunghi rosu spre satul Podu Dmbovitei (traseul 5
A) si triunghi albastru spre Saua Funduri (traseul 9).
Din punctul de confluent al praielor ne orientm usor ctre stnga, in lungul vii Brsei Tmasului. Dup ce am lasat n urm cldirea taberei pentru pionieri,
traversam Brsa Tamasului, dincolo de care se ramifica spre stnga un drum de exploatare care urc pe valea Vldusca. Este locul de unde ncepe Traseul
Anghelide, recomandat numai bunilor cunosctori ai Pietrei Craiului.
Traseul Anghelide, marcat cu cruce rosie, ncepe din apropierea cldirii taberei pionierilor, aflat nu departe de confluenta vii Vladusca cu
valea Brsa Tmatului. Initial, traseul urmeaz un drum pentru exploatare conturat prin lastarisuri crescute n urma defrisrii. Avnd ca repcr faa
nglbenita a unui perete ridicat dincolo de limita superioara a padurii, urcm o buna vreme pna ajungem la ramificatia unui drum dirijat ctrc stnga. Din
acest loc, unde apare marcajul cruce rosie, valea ncepe s se nchid, semn c trebuie s cercetm atent locurile pentru a identifica htasul drumului
marcat. El urc sustinut prin lstaris spre pdurea compacta ce ncinge ca un bru zona inferioar a abruptului Vladusci. Panta nclinat, dar mai ales o
zon de grohotis ntlnit curnd ne pun la nccrcare rezistenta si cunostintele asupra mersului prin grohotis. Pasajul sfrseste sub pata galben avuta ca
reper pn aici. Urmeaz zona senzationala a traseului, desfsurat n lumea marilor seninari ale abruptului Vldusca. Poteca si schimb directia sprc sud.
Pereti si stnci izolate se ridica n jurul nostru, stimulndu-ne naintarea prin schimbarca decorului. Apare o strunga, strjuita n dreapta de un turn
impresionant mai inalt prin form dect prin nltime. (Punctului i se spune ,,Poarta"). Dincolo dc ea, locurilc devin mult mai priporoase. O brn ngust,
strecurat pe sub pereti, ne conduce n urcus sustinut spre o zona aparent greu accesibila. Ne ndrcptm catre ea si, angajati n escalada, constatm ca
aparentcIc uncori nsal. Urcusul reusit ne da curaj si, oprindu-ne, privim n urm ,,Turnu1 dc la Poart", a crui nfatisare cste impresionanta. Portiunea
final se desfasoara n lungul unui scoc nierbat care se pierde n preajma Brului de Mijloc.
Urmnd ctre stnga hatasul Brului de Mijloc, ne putem programa coborrea spre cabana Plaiul Foii dup dispozitie, cunostinte si timpul pe
care-l avem pn la venirea ntunericuIui. De retinut c din zona Brului de Mijloc spre cabana Plaiul Foii traseele nu snt marcate, iar o coborre la
ntmplare nu se poate realiza dect cu riscuri foarte mari. Timp de mers de la cabana Plaiul Foii la BruI de Mijloc: 3 ore.
De la punctul de ramificatie al traseuIui Anghelide, parcursul traseului l.A urmeaza ctre dreapta un drum larg ce conduce spre pdurea din fat.
La confluenta Brsei Tamasului cu valea Sprlei, marcajul praseste prima vale, nsotind prul Spirlei. Tot n acest punct, dar ctre dreapta, pe valea Brsei
Tmasului, acelasi semn (band rosie), foarte sters, conduce n punctul ,,La Zaplaz", fiind o variant a drumului nostru pe care nu o recomandam. Nelund
traseul pe valea Spirlei, ntlnim ceva mai sus - cnd drumul de exploatarc ia sfrsit - ultimul izvor. n continuare, pe o distant de circa 6 ore, terenul este
lipsit de apa.
Urcusul pe vale ia sfrsit dup circa l ore de mers de la cabana, ntr-o mic poian npadit de urzici si zmeuret, de unde putem privi n faa una
din portiunile greu accesibile ale Pietrei Craiului, denumit Spirlea Superioar, pus n valoare de alpinistii clubului Dinamo Brasov. Din poiana mentionat
mai sus ne orientm ctre dreapta si, urcnd prin lstarisuri, iesim dup o vrcme la gol (1 400 m alt.), unde ntlnim bine gospodaritul refugiu Spirlea. De aici
urmam culmea piciorului de munte presrata cu palisti care ne conduce n urcus catre stnga, sprc abruptul Pietrei Craiului. Pe aceasta distanta vedem n
dreapta, peste valea Brsa Tmasului, pnza de grohotis scurs sub Umerii Pietrci Craiului. Din dreptul lor ncepe catre nord-vest Tmasul Mare, picior de
munte ajungit al Fagarasului, iar pcste el, ctre vest, zarea este nchis de masivul Pputa, a crui forma greoaie o distingem cu usurinta.
Relund traseul, intram n padure si, dupa cteva ocoluri scurte, ajungem n dreptul unui grohotis, punct de unde marcajul urmeaz poteca la stnga
spre unul din fircle vaii Sprlei. Atcntie! Nu v lasati tentati s traversati grohotisul spre dreapta!
Dincolo de acest punct, parcursul se naspreste, trecnd de-a coasta cteva obstacole de stnca. Pasajul ia sfrsit la baza unei pante presarate cu
grohotis provenit din peretii ridicati n stnga noastr. Urcusul prin grohotis sfrseste dup 130 m diferent de nivel, pe coama dintre vaile Spirlei si Brsei
Tmasului, la punctul numit ,,La Zaplaz". De aici, marcajul cu banda rosie este dirijat n dou directii: n sus, traseul nostru; la dreapta, combinat cu semnul
crucc rosie, spre crcasta muntilor Fagaras.
Din punctul ,,I.a Zaplaz" ctre dreapta, traseul marcat cu band rosie si cruce rosie ne conduce n coborre si apoi n urcare pe la obrsia Brsei
Tmasului pna n Saua Tmselului, fcnd legatura n continuare cu drumul de creast pe culmea Tamasului Mare spre muntii Fagaras.
nainte de a relua ascensiunea pe traseul nostru, privim arcadele cu totul particulare realizate de intcmperii n perete. Dupa aceea ncepem urcusul
n crare de-a lungul unui scoc ngust, "test" pentru toti drumetii porniti sa urce pe vestitul traseu numit "La Lanturi", Westwand sau drumul lui Deubel 1.
Pasajul initial sfrseste curnd ntr-un loc mai primitor. Aici facem un popas, privind, prin deschiderea arcadelor, crupele masive ale muntilor lezer-Ppusa,
nltati dincolo de valea Dmbovitei. Urmeaz urcarea pasajelor cu lanturi" (dc fapt acestea snt cabluri). Primul lant" l ntlnim dup ce depsim prin
ocoluri ctiva colti de piatr intercalati cu plcuri de jnepeni. Din dreptul primului lant, n sus, ncepe ,,Hornu1 de la Lanturi". Obstacolele presrate de-a
lungul hornului nu snt prea dificile. Ele reprezint pe alocuri rupturi de pant, prevazute cu balustrade din cabluri care ne ajut la urcare sau coborre. In
aceasta zona, cu spatiul lateral limitat, s nu declansm pietre si s nu chiuim, pentru ca s-ar speria caprele negre aflate aici, iar pietrele dislocate de ele ne pot
periclita integritatea corporal. Treimea superioar a traseului prezint locuri mai primitoare. Celcbrul Westwand, abordat cu atta ngrijorare, n locul
peretilor asteptati de noi, ne ofera o lume de tancuri si muchii, prin care se contureaz zeci de hatasc circulate de capre negre. Praguri de piatr, vlcele cu
grohotis sau brne smltuite cu flori snt strabtute de poteca noastr. Din loc n loc putem privi peisajul rmas n urm. Spre nord vedem lunca Brsei Mari,
mrginit pe dreapta de meterezul Pietrei Craiului, iar pe stnga de culmile prelungi ale muntilor Tagla si magurile dinspre Poiana Mrului, iar spre sud
abruptul Umerilor Pietrei Craiului, iesit muIt n afara ctre Saua Tmselului.
Cu popasuri scurte, urcm printre pravlisurile aspre ale seninrilor, depsind prin ocoluri sritorile firului vertical al Spirlei. Aproape de linia
crestei, ceva mai sus de al treilea cablu, ntlnim zona plin de vegetatie a Brului de Mijloc (1 890 m alt.), cingtoare de o rara frumusete a masivului;
primvara, ntreaga regiune este parfumat de mireasma ntinselor covoare de smirdar. n acest loc ia sfrsit, venind dinspre nord-est, Brul de Mijloc (indice
26 C) si ncepe portiunea aceluiasi bru orientata ctre sud-vest (indice 28 D).
n treimea superioara, dincolo de Brul de Mijloc, poteca se orienteaz ctre dreapta, traversnd cteva viroage, dupa care revine la stnga pn la
un jgheab pietros, ceva mai dificil. Ctrndu-ne cu prudent de-a lungul lui, ajungem curnd n Saua Grindulul, aflat pe creasta Pietrei Craiului.
Saua, marcata cu un stlp metalic, se afla ntre vrful Grindului (2210 m) la dreapta si Piscul Baciului sau vrful La Om (2238 m) la stnga. Din Saua
Grindului se ramific spre sud, la dreapta, marcajul punct rosu (traseul 8. B) care conduce in lungul Crestei Sudice, iar spre nord, la stinga, acelasi marcaj,
(traseul 8.C) conduce pe Creasta Nordica a Pietrei Craiului. Orientati cu spatele in directia din care am urcat, urmam spre stinga, condusi de marcajul banda
rosie, dispus foarte rar, poteca conturata de-a lungul Crestei Nordice. Dupa circa 350 m distanta si inainte de a ajunge pe Virful Piscul Baciului, parasim
creasta spre dreapta, in coborire. Un stilp metalic, aflat ceva mai jos, ne arata directia de mers. La circa 30 m sub virf, apar primele semne ale marcajului
banda rosie, dispuse pe pietre, iar dupa 200 m distanta intalnim inca un stalp metalic. Odata cu trecerea de pe versantul vestic pe cel estic al masivului,
observam o schimbare brusca a decorului. Pe versantul nord-vestic am urcat printre tancuri, creste de piatra si hornuri adanci; pe versantul rasaritean
coboram, admirind un peisaj odihnitor, acoperit cu pasuni intinse, strinse de cingatoarea padurii de molid. Dela stalpul de marcaj amintit, coboram o vreme pe
grohotisul ce acopera poteca desfasurata pe la baza coltilor Gainii, ai caror pereti, se inalta in stanga.. In dreapta se vede talvegul afund al unui fir din cele
multe care formeaza obarsia vaii Cheia de sub Grind. Mai jos, cind stancile au ramas in urma, coboram serpentinele mari taiate taiate pe Plaiul Grindului, ale
carui pasuni se intind ca un covor aruncat pe sub Coltii Grindului, insirati foarte aproape de Creasta Sudica. Inainte de a implini o ora de cand coboram,
11
F. Deubel, profesor de liceu la Brasov, pasionat turist ardelean din secolul al XlX-lea
ajungem pe platforma fostei cabane Radu Negru (distrusa de o avalansa in anul 1953). Pana aici sunt dispusi patru stalpi metalici care folosesc mai ales pe
timp de ceata pentru gasirea refugiului Grind. La mica distanta de platforma cabanei traversam un un vilcel inierbat si apoi, orientandu-ne catre stanga, pe
plai, ajungem la refugiul Grind, situat la 1620 m alt. Refugiul este un adapost modest, unde pot innopta, in conditii de bivuac, 5-6 persoane. Distanta de la
creasta la refugiu este de circa o ora. Apa lipseste. De la refugiul Grind pornesc in coborare doua marcaje: banda rosie si banda albastra. Initial poteca se
orienteaza catre stanga, coborand panta repede a unui valcel inierbat. Dupa circa 10 minute de la refugiu marcajul banda albastra se abate catre dreapta,
conducand la cabana Brusturet si in comuna Dimbovicioara (traseul 6. B). Traseul nostru coboara din acest loc prin padure si iese intr-o mica poiana, unde
intalnim un stalp indicator cu explicatii asupra drumului. De aici, mergand de-a coasta, ajungem dupa cateva minute la Sipotul Vladusca, izvor cu apa prinsa
in jgheaburi dispuse in cascada. Locul este marcat de un stlp indicator cu tabla explicativa pentru traseele din zona.
De la Sipotul Vladusca spre dreapta (sud) se desprinde poteca marcat cu patru semne diferite - cruce, band, triunghi albastru si triunghi rosu -
care conduc la urmtoarele obiective: comuna Dmbovicioara prin satul Ciocanu (traseul 7. A), cabana Brusturet (rraseul 6. Bj, Saua Funduri (trascul 9. B) si
satul Sirnea (traseul 15. A) .Aceleasi marcaje, mpreuna cu cel al drumului nostru, se succed sau snt dispuse la un loc si catre stnga, n jos, pna la captul de
sus al poienii Vladusca, n punctul ,,La Table", pe care-1 ntlnim dup circa 300 m. Punctul ,,La Table", unde sfrseste traseul nostru, este situat pe linia de
cumpn a Carpatilor, la circa 1 400 m alutudine. El reprezint un important loc de rscruce pentru 8 trasee turistice marcate. Pe un stlp metalic se afl fixata
o tabl cu explicatii privind traseele turistice din zon, artndu-se si directia n care pornesc ele.
Trasee de legtur spre cabana Curmtura (trascul 15. C); Zrnesti prin valea Vldusca si Prpstii (traseul 4. C); Zarnesti sau Bran prin satuI
Pestera (traseul 4. A).
1.B. PunctuI ,,La Table" - refugiuI Grind - vrful La Om (PiscuI BaciuIui) - ,,La Lanturi"- refugiuI Spirlea - cabana PlaiuI Foii
Marcaj: banda rosie Tirnp: 4-5 orc
Din punctul ,,La Table" ctre stnga naintm prin raristile de molid si la scurt distant ntlnim Sipotul Vladusca, cu apa prins n jgheaburi de
lemn. Ne aprovizionam cu ap, deoarece de aici nainte nu mai avem accast posibilitate. n continuare, marcajul se abate catre dreapta, fiind indicat si de o
sgeat. Urmnd poteca spre refugiul Grind, strbatem initial mai mult de-a coasta o rariste nierbat si apoi intrm n pdure. Dup circa 10 minute de urcus,
socotite de la Sipotul Vldusca, ntlnim, venind din stnga, semnul banda albastr (varianta a traseului 6. A pentru drumetii ce vin din Dimbovicioara).
Ceva mai sus de ramificatia mentionat ne apar, prin perdeaua padurii, Coltii Grindului si, deasupra lor, pe Creasta Sudic a Pietrei Craiului, Muchia
Grindului. Relum urcusul, urmnd poteca presrat cnd cu bolovani, cnd cu grohotisuri mrunte. De la limita superioar a pdurii, ctiva stlpi metalici ne
arat directia de mers pe Plaiui Grindului pn la refugiul Grind (1 620 m alt.), unde pot nnopta 5-6 persoane n conditii de bivuac. De la refugiul Grind
putem admira peisaje de o rar frumusete. Catre nord vedem: Coltii Grindului, aflati pe dreapta vaii Cheia de sub Grind, Piscul Baciului, pe care-1
identificam dup nftisarea lui masiv, Coltii Ginii, cu creasta care coboara n trepte de sub Piscul Baciului, Plaiul Grindului, pasune vasta asternut ca un
covor sub meterezele nalte alc muntelui, si Creasta Sudica, profilata ca o diadema pe bolta cerului. n sfrsit, cu firele de obrsie ale vii Cheia de sub Grind,
prelungite prin Hornurile Grindului pn la linia crestei, ncheiem elementele peisagistice ale versantului estic. n urm, spre sud, peste negrul pdurilor, se
vd Magurile Branului, adpostite de blocul masiv al Bucegilor care nchide zarea.
Din faa refugiului urcm serpentinele largi conturate pe Plaiul Grindului ctre coama de piatr denumit Coltii Ginii. Alunsi la baza acestora, ne
orientm la stnga, pe sub colti, si urcm din greu printr-o zon presarat cu grohotis. Pe aceast distanta deosebim n stnga talvegul vii Cheia de sub Grind,
dincolo de care vedem firele ce formeaz in amonte cele patru hornuri ale Grindului, conturate adnc printre Coltii Grindului. Partea final a urcusului nostru,
destul de nclinata, sfrseste n apropierea celui mai nalt vrf al masivului, Piscul Baciului sau vrful La Om (2 238 m alt.), punct din care se ramific drumul
de creast, marcat cu punct rosu catre dreapta, pe Creasta Nordic (traseul 8. D).
De pe vrf se desfsoar un decor impresionant, mai ales spre apus, unde masivul lezer-Papusa, acoperit pe culme cu psuni ntinse, se evidentiaz
cel mai mult. Valea adnc a Dmbovitei l ncinge pe la nord si pe la est, fcndu-1 s para mai nalt. La dreapta, pierdut n pcla strvezie, Fgrasul si nalt
crestetul, cu nenumratele sale vrfuri brzdate de albul zpezilor cuibrite prin vguni pn vara trziu. Aici, pe creasta Pietrei Craiului, asezat ca un
meterez de-a curmezisul lantului principal al Carpatilor, se deschide una dintre cele mai cuprinztoare panorame si nu gresim spunnd c n zilele senine
putem parcurge muntii cu privirea din dreptul Ceahlaului pn dincolo de Cozia, n munt Cptnii.
Relund drumul de la vrful La Om, ne orientm ctre stnga (sud), cobornd pe creast o distant de circa 350 m pn n Saua Grindului, care
desparte vrful La Om de vrful Grindului. Din acest loc se desprinde ctre sud traseul 8.B pe Creasta Sudica. n Saua Grindului, un stlp metalic marcheaz
punctul unde vom prasi creasta, cobornd ctre dreapta n lungul unui jgheab de piatr, lung de circa 60 m. Coborrea sfrseste pe un prag nclinat pe care-1
urmm ctre stnga; curnd schimbm directia spre dreapta si, dup ce depsim cteva viroage presrate cu obstacole de mic nltime, ajungem pe Brul de
Mijloc, cingtoare cu vegetatie abundenta, crescut pe faa muntelui att pe versantul vestic, ct si pe cel nord-vestic.
n acest loc, la 1890 m alt., sfrscsc, venind din stnga si din dreapta. tronsoanele traseului Brului de Mijloc, descris la indice 28. 1) si 26. C, care
ncep, primul de sub Peretele Marelui Grohotis, iar al doilea din Padina lui Caline. Mai jos de bru, poteca se nscrie n lungul unui vlcel, la capatul caruia
ntlnim primul cablu. n continuare, orientndu-ne usor catre stnga, naintam de-a lungul unui pasaj expus, unde vom avea gril sa nu dislocm pietrele,
pentru a proteja eventualele grupuri de turisti aflate sub noi. Urmeaza o sritoare nalt pe care o depsim, folosind pentru sprijin cel de-al doilea cablu.
Ca si celelalte dou, al treilea cablu ofer un plus de siguranta pentru depsirea unui obstacol mai nclinat. n portiunea final a W estwandului, n stnga snt
cteva ferestre1 naturale prin care apare, ca ntr-un cadru fotografic, peisalul mpdurit de la baza abruptului.
Coborrea continu pe un jgheab nclinat care sfrseste n punctul La Zaplaz", situat sub ferestrele suspendate prin care am privit. Culmea nierbat
a punctului La Zaplaz" delimiteaz obrsia Brsei Tmasului aflat spre sud-vest, de firele vaii Spirlea, atlate spre nord-est.
Din punctul "La Zaplaz", traseul prezint o variant marcat cu semnul cruce rosie si spre final si cu band rosie; ambele conduc pe la obrsia
Brsei Tmasului n Saua Tmselului (legatur cu traseul 9. C).
Drumul nostru coboara ctre dreapta 130 m diferent de nivel, n lungul unei limbi de grohotis, punctat cu verdeata si jnepenisuri. Apoi se abate
ctre stnga, trece printre ctiva colti de stnca si ajunge pe a doua limb de grohotis. Din dreptul grohotisului, la dreapta, urmeaza o creast secundar pn la
refugiul Spirlea. Din faa refugiului, poteca coboar ctre dreapta printre lstrisuri si sfrseste dupa circa 10 minute ntr-o poiana mic, situat pe valea
Spirlei.
Ceva mai jos, n lungul vii, ntilnim unda cristalin a apei, a crei lips am simtit-o atta timp.
Din acet loc ncepe drumul foresticr. Cobornd pe el, depasim confluenta Spirlei cu Brsa Tmasului, iar mai jos si pe cea a vii Vldusca. De aici, n
continuare, Brsa Tamasului ne va fi cluza pn la cabana Plaiul Foii. Pe aceast distant trecem prin dreptul cldirii unde si au tabra pionierii si pe la
confluenta prului Runcu cu Brsa Tmasului. De retinut c n amonte de aceasta confluent pe Plaiul Mare por-nesc marcajele traseeior 5. A, 9 si 12.
1
Aceste ferestre" snt formate atit prin actiunea nghetului si dezghetului (dezagregare prin gelivatie), ct si prin actiunea apelor de siroire, rezultate din ploi si din topirea zpezilor
Marcaj: band rosie Timp: 3 ore
De la cabana Plaiul Foii pn la Zrnesti snt circa 13 km. Traseul se desfsoar pe sosea, de-a lungul Brsei Mari, trecnd pe la Gura Brsei (km
10,500) si Vadul de Mijloc (km 9). n dreptul km 7,900 ntlnim saivanul denumit "Sub Bortila"; urmatoarele puncte pe la care trece traseul nostru pn la
Zrnesti snt: Crucea lui Grnita, troit situat la km 6, si Priboaia, punct de ramificatie nemarcat spre valea Crpturii. Din dreptul punctului Priboaia pn la
captul de sus al Zrnesti mai snt circa 3 km. n continuare urmm strzile Toplita, Vntori, Tei, 1 Mai si 6 Martie, care se nlantuiesc, ultima conducndu-ne
la statia C.F.R. Zrnesti.
ZRNESTI - CABANA GURA RIULUI - POIANA ZNOAGA - CABANA CURMTURA - SAUA CRPTURII -VALEA CRPTURII -
ZRNESTI
(si traseul n sens invers)
<069.jpg>
ZARNESTI - ZONA FOSTULUI REFUGIU DIANA - BRINA CAPRELOR - SAUA PADINEI INCHISE PE CREASTA NORDIC A PIETREI
CRAIULUI - CABANA CURMTURA - PRPSTII - ZRNESTI
(si traseuI in sens invers)
3.A. Zona fostuIui refugiu Diana - Brna Caprelor2- Saua Padinei Inchise pe Creasta Nordic a Pietrei CraiuIui
Marcaj: band albastra Timp: 1-2 ore
La punctul de rascruce a trascelor turistice din poiana Curmtura Prpstiilor, unde a fost refugiul Diana, se afl un stlp de marcaj cu sgeti
indicatoare. Pe una din acestea ni se d urmtoarea explicatie refcritoare la traseul nostru: prin Brna Caprelor la crcasta, 2 ore. Initial, marcajele cu band
albastr snt mai rare, dar poteca, bine conturat, ne conduce prin lastris si zmeuris, urcnd ctre stnga n panta domoal. Curnd intrm n padurca de molid
limitata n dreapla dc pcretcle Turnului Mic al Dianei. Dupa circa 270 m distant de la fostul refugiu, ntr-un punct unde peretele se arcuieste n afar, trecem
pe la baza traseului alpin de gradul 3.A ,,Medardus" (1 580 m alt.). Un molid cu vrful ciont, o fisur deschis si pitoanele nsirate pe verticala snt repcrelc de
baz ale traseuIui. Din acest loc, poteca, degajat de perdeaua pdurii, se contureaz n diagonal si n urcus, purtndu-ne printr-o regiune dispus n
amfiteatru si aglomerata de numeroase tancuri si creste, tentante pentru amatorii de crare pe stnci.
Pe distanta strbtut, la 1630 m alt., ntlnim Grota Caprelor, cavitate de mici dimensiuni (10-12 m), care si deschide gura umeda si rece n
dreapta potecii. Ceva mai sus de aceasta, o muchie proeminent, iesit n drumul nostru, marcheaz intrarea pc traseul alpin de gradul l.B, denumit ,,Muchia
din Brna Caprelor". Ocolind muchia, ajungem pe o mic platform nierbat, dc unde putcm privi fr opreliste n Padina nchis, valc strluit de pereti
foarte mari. De aici, Brna Caprelor, minunat prisp nverzit, desfsurat pe flancul stng al Padinei nchise, ne poarta peste prvlisuri de stnca, fra s
solicite cunostinte sau nsusiri de alpinist.
<077.jpg>
O lume de tancuri si muchii ascutite ca lama se nalt vertical la creasta principal. Pretutindeni, aceste forrne ncrememte ne retin privirea, iar
gndul cauta s reconstituie uriasa fort care a rsturnat stratelc de piatr alb, asezndu-le vertical. ntr-un loc, unde panta este mai abrupt, s-a montat un
cablu ajuttor. Din dreptul acestuia traversm de-a coasta, parcurgnd un amfiteatru. Intervalul ia sfrsit pe o creast, de unde alpinistii pot cobor pe feele
nierbate pn n firul principal al Padinei Inchise, pentru a escalada unul din numeroasele trasce alpine stabilitc n aceast regiunc. Pentru traseele alpine din
Padina nchis, vezi indice 23.
nainte de a relua drumul nostru marcat, privim pe versantul opus al vii, unde se nalt peretele striat de numeroase fisuri verticalc, denumit
,,Orga Mare". Din acest punct, n care amatorii dc fotografii zabovesc mai muIt, urcusuI se desfasoara cnd pe coastele nierbate, cnd n lungul firelor de
obrsie alc Padinei nchise, rsfirate pe faa muntelui, ca un evantai. Grohotisurile, micilc saritori sau plcurile de jnepeni ntlnite n calea noastr snt
obstacole fara important, pe care le depasim cu minimum de efort. Dup circa l or, poteca sc apropie mult dc pcretcle aflat in dreapta noastr. O grot mai
nalt, ca o nisa, ne atrage atentia nca de la distant. Ceva mai sus, la 10..15 m de ea, ajungcm ,,La Gvan"; izvor firav, aflat la cea mai marc altitudine din
masiv (1 880 m). Apa lui limpede si rece se adun ntr-o covat natural din interiorul unci nise. Aparitia izvorului, locurile minunate n care am aiuns si
oboseala drumului impun un repaus, prilej de contemplare a regiunii.
Din punctul ,,La Gvan", poteca si schimb nfatisarea. Grohotisurile prin care am urcat au luat sfrsit si acum, n panta domoala, traversam oblic,
ctre stnga, marele amfiteatru pe care-1 formeaza Padina nchis n aceast parte. Pe msura ce urcam, decorul aspru al pravlisurilor de piatra alba dispare,
1
Cuptorul din Padina lui Man sc aflu la circa 60 m In stinga potucii: el este de fapt o nis, asemntoare cu ruinele ce-1 poart, n care, dupa cum spune povestea, si-au copt pinca calugrii ce locuiau la pestera
din Coltul Chiliilor.
2
Denumirca mai vechc de Briul sau Brna Padinei Inchise (si uneori Gemsensteig) este astzi tot mai rar folosit de drumeti.
ascuns de perdeaua pIcurilor de jnepeni crescuti pretutindeni. Dup circa 20 minute, socotite de la izvor, ajungem pe Creasta Nordic a Pietrei Craiului, n
Saua Padinei nchise, la 1 955 m alt., unde putem recunoaste profilul muntilor nconjurtori. n dreapta si n stnga se ajungeste Creasta Nordic a Pietrei
Craiului. n fata, jos, se vede cabana Curmatura, deasupra creia se nalta Piatra Mic, iar dincolo de aceasta, peste pdure, se vd Magurile Branului,
punctate de casele rzletite sau grupate ale satelor Magura, Pestera, Sirnea, Moieciu etc. n ultimul plan, masivul Bucegi nchide zarea cu coama lui nalt. n
Saua Padinei nchise, unde traseul nostru ia sfrsit, citim pe sgetile unui stlp de marcaj indicatii asupra traseului, iar pe o tabl mai mare ni se arat directiile
si timpii spre diferitele obiective de pe Creasta Nordica a Pietrei Craiului. I.a ramificatiile sau obiectivele citatc pe tabl ne conduce marcajul de creast:
punct rosu.
Trasee de legtura spre: vrful Turnul si cabana Curmtura prin Saua Crapturii (traseul 8.E); cabana Curmtura pe versantul estic (traseul
3.B); Creasta Nordica spre zona refugiului de la Vrful Ascutit (traseul 8); zona fostului refugiu Diana si Zarnesti prin Brna Caprelor (traseele 3.F si 3.G).
3.B. Saua Padinei nchise pe Creasta Nordic a Pietrei CraiuIui - versantuI estic al Pietrei CraiuIui - cabana Curmtura
Marcaj: banda albastra : Timp: 1-1 ora
Saua Padinei nchise se afla pe Creast Nordica a Pietrei Craiului, la 1 955 m alt. Ea este delimitata la nord (stnga) de vrful Padina nchis, iar la
sud (dreapta) de vrful Padina Popii. Prin deschiderea ei trece marcajul banda albastra, de la Diana la cabana Curmatura. Locul este marcat de un stlp
indicator.
Din dreptul stlpului urmm marcajul banda albastr, cobornd n diagonal ctre dreapta (sud). Dupa circa 1C0 m, poteca se nscrie n lungul unui
vlcel usor nierbat, afluent al vii Curmaturii. Urmnd serpentinele scurte, coborm atent, evitnd micile obstacole de pe traseu, ntlnite mai ales n ultima
portiune a vlcelului, unde naintarea se face pc un grohotis instabil. Printr-o abatere la stnga, prsim vlcelul si, de-a lungul unei brne, intrm pentru scurt
vreme n padurea de molid, aninata pe coasta muntelui. Dincolo de pdure depasim prin catrare usoar o mica sritoare si apoi, pentru a evita rupturile de
pant, urmrim prin ocol, de la stnga la dreapta, pragul de piatr presrat cu grohotis, pe sub Peretele Alveolelor.
Din aceste locuri nalte privim n fa si ctre stnga culmea stncoas a Pietrei Mici, pe care se contureaz poteca marcat. La 1 670 m alt. intrm
n padurea de molid. Copaci grosi mrginesc poteca noastr, strecurat n serpentine repezi printre blocuri stncoase sau grohotisuri. Intervalul ia sfrsit pe un
picior de munte, n lungul cruia poteca se contureaz pn aproape de cabana Curmtura. Pe aceast portiune vedem n stnga, nltata din negrul pdurii,
,,I.ocomotiva", creast de piatr prelungit ctre sud din Curmtura Pictrei. Curnd ntlnim, venind din dreapta, o poteca turistica marcat cu mai multe
semne, care, unita cu a noastra, ne conduce la cabana Curmatura.
Traseele de legtur de la cabana Curmatura snt descrise la pag.70. (traseul 2).
1
Chiar de la intrarea in chei, pe stnga, ne atrage atentia Pcstera Mare de la Prepeleag (15,5 m), suspendat n perete, n care s-a descoperit pentru prima dat n lume pianjenul Nesticus Constantinescui
Parcursul traseului nou urmeaz drumul forestier de pe valea Cheii, zis si a Brusturetului 1. Dup circa 1 km prseste valea Cheii, marcajul
conducnd ctre dreapta, pe un drum secundar. Acesta ncinge initial tot versantul estic al Piscului Curmaturii si, cnd trece pe cel nordic, face jonctiunea cu
traseul vechi. Din punctul de jonctiune a traseelor, drumul, n urcus usor, are directia general nord. El rmne n preajma liniei de cumpan a Piscului
Curmturii pn n apropierea poienii Curmatura, unde se afl si stna veche. Un stlp indicator, aflat n apropierea stnei, arat ramificatia traseelor spre satul
Pestera (traseul 16) si punctul ,,La Table" (traseul 15). Orientati ctre dreapta, pe lng stn, coborm de-a coasta prin pdure, traversnd cteva praie. La
captul acestui pasaj, ajungem n valea Curmturii, unde poteca, orientata la stnga, n lungul vii, urc pn la marginea pdurii de molid ce se vede n fat.
nainte de a intra n pdure, se ramific spre stnga traseul 14, care conduce prin Padinile Frumoase, la Creasta Nordic, n preajma refugiului de la Vrful
Ascutit. De la intrarea n pdure, poteca se orienteaz ctre dreapta, ajungnd (dup circa 120 m) la cabana Curmtura, unde prima portiune a drumului ia
sfrsit.2
Traseele de legtura de la cabana Curmtura snt descrise la pag. 70. (traseul 2).
3.E. Cabana Curmtura - versantuI nord-estic al Pietrei CraiuIui - Saua Padinei Inchise pe Creasta Nordic a Pietrei CraiuIui
3.F. Saua Padinei nchise pe Creasta Nordic a Pietrei CraiuIui - Brna Caprelor - zona fostuIui refugiu Diana
Marcaj: band albastra Timp: 1-2 ore
Din Saua Padinei nchise, poteca se abate ctre stnga, cobornd n marele amfiteatru pe care-1 formeaz Padina nchis n partea ei superioara.
Trecnd peste micile obstacole ntlnite n cale, strbatem aceast zona acoperita cu jnepeni, smirdar, afin si coacaz, prin care uneori vedem ciopoare de capre
negre. Dupa circa 15 minute ajungem n dreptul izvorului ,,La Gvan". Apa lui limpede si rece se strnge ntr-o covat natural din interiorul unei grote,
situata la 1 880 m altitudine. Din punctul La Gvan" ncepem coborrea n pant mai pronuntat, strecurndu-ne pe sub peretele ce delimiteaz ctre vest
Padina nchisa.
Grohotisurile instabile prin care naintm, micile trepte de piatra si zonele cu pmnt alunecos comport atentie la naintare, pentru a evita n acest
fel, pe ct posibil, rostogolirea pietrelor, stiind c am putea accidenta turistii aflati mai jos pe traseu.
Pe msur ce coborm, ptrundem tot mai mult n lumea prvlisurilor de piatr alb ce ne nconjur. n dreapta, dincolo de firul adncit al Padinei
nchise, se nalt un perete cu stratele nclinate pn aproape la vertical, dnd muntelui o nftisare ciudat. Fisurile adncite n perete 1-au inspirat pe
neobositul cercetator al masivului, I. lonescu-Dunreanu, s-1 denumeasc ,,Orga Mare". Cel mai bun loc de contemplare si fotografiat pentru acest obiectiv
si pentru toat zona nconjurtoare l ntlnim pe o creasta secundar (1 685 m alt.), pe unde trece traseul nostru.
Tot de aici, ctre dreapta, ncepe htasul ce coboar n firul Padinei nchise, unde snt stabilite traseele alpine descrise la artera de baz indice 23.
Relund coborrea, ne orientm ctre stnga, printre jnepeni, si prindem Brna Caprelor ce traverseaz de la stnga la dreapta faa unei pante
nclinate. ntr-un punct mai dificil s-a montat un cablu ajuttor. n continuare, locurile se domolesc, iar ceva mai jos iesim din pdure. Dup circa o or de
mers, socotit de la creast, poteca ocoleste un pinten, schimbndu-si directia ctre stnga. Ea coboar pe la baza unei aglomerri de turnuri si creste care
formeaz n portiunea somital creasta Turnului Mic al Dianei. Ceva mai jos reintrm n pdure si, dupa circa 270 m, ajungem n poiana Curmtura
Prpstiilor (1 510 m alt.), unde a fost refugiul Diana.
Traseele de legtur din zona fostului refugiu Diana snt redate la traseul 3.A
ZRNESTI - PRPSTII - VALEA VLDUSCA - POIANA VLDUSCA - ,,LA TABLE" - BRAN SAU ZRNESTI PRIN SATUL PESTERA
(si traseul n sens invers)
2
n zona vii Cheii s-au realizat dou drumuri forestiere: drumul principal, continuat n lungul vilor Cheii si Mrtoiu pn n amonte de poiana Mrtoiu; drumul secundar, deviat ctre stnga din valea Cheii,
peste Piscul Mrtoiu, n valea Vldusca, cu perspectiva dc a face jonctiunea prin punctul ,,La Table" cu Valea Seac a Pietrelor - cabana Brusturet
4. Zrnesti - Prpstii - valea Vldusca - ,,La Table" (cu legtura pentru refugiuI Grind sau comuna Dmbovicioara)
Marcaj: cruce rosie Timp: 4 ore
De la statia C.F.R. Zarnesti (pe o distant de circa 4 km) pn la Fntna lui Botorog, parcursul fiind comun cu cel de la traseul 4. B, consultm
descrierea acestuia (la pag. 90) pn la semnalarea n text a traseului nostru. La mic distant de Fntna lui Botorog se ramific din sosea, sprc stnga, drumul
comunal 57 spre Magura, iar ceva mai sus poteca pentru traseuI turistic 4. B (marcaj cruce rosie), care conduce n punctul "La Table" prin satul Pestera. Mai
sus de ramificatiile citale apar semnele drumului nostru spre valea Vldusca, alturi de cel cu banda albastr. Dup circa 1 300 m pe sosea, de la Fntna lui
Botorog, intrm n Prpstii, chei denumite si Prpastiile Zrnestilor. Peretii ridicati deasupra noastra snt att de apropiati, nct soseaua si albia vaii abia se
pot strecura pe sub ei.
Ceva mai sus, valea se deschide, lsnd lumina s se reverse peste pravlisurile slbatice.
Scpati pentru o vreme de strnsoarea cheilor, lsm ochiul sa cerceteze seninrile albe, zbovind n dreptul grotelor nvaluite de mister, agtate la mare
nltime deasupra soselei. n peretele din stnga noastr, denumit peretele nord-vestic al muntelui Toanches, ca de altfel si n cel vecin, snt stabilite
numeroase trasee alpine. La circa 5 km amonte de cabana Gura Rului, ntInim casele lucratorilor forestieri, aflate la confluenta vaii Vladusca cu Rul. De
aici, marcajul band albastr se ramific, continund la dreapta prin Prapstii spre cabana Curmtura (traseul 3. D).
Noi urmm drumul forestier ramificat ctre stnga si, condusi de marcajul cruce rosie, urcm pe valea Vldusca. n stnga, drumul este mrginit de
peretele Dosul Steghioarei, iar n dreapta de culmea mpadurit a piciorului Mrtoiu, ajungit ctre cst din abruptul rsritean al Pietrei Craiului. Desi sntem la
mic altitudine (la circa 1 000 m), locurile au un aspect de munte nalt si salbatic.
Dup un urcus mai domol ajungem n portiunea unde Vldusca si apropie peretii. Aici, nainte de realizarea drumului forestier, erau dou chei:
Cheia Vldusca si, mai sus, aproape miniatural, Cheia Pisicii. Acum, n locul potecii ce strbtea cheile, este un drum forestier care a schimbat peisalul
locurilor. Dup circa 20 minute socotite din Prpstii, Vldusca primeste pe dreapta un afluent. El i druieste apa adus de undeva din pdurile Toanchesului,
chiar n punctul unde traseul 16, marcat cu triunghi galben ntre satul Pestera si cabana Curmtura, intersecteaz valca. De la ramificatie, drumul urmeaz
albia vii Vldusca, trecnd printr-o poienit n cuprinsul creia se afl dou case pentru muncitori. Din dreptul lor se desprinde ctre stnga, peste Piscul
Martoiului, n Prpstii, drumul forestier care conduce tot la Zarnesti.
Traseul nostru strbate n continuare o zona mpdurit din care uncori mai putem privi napoi spre creasta Pietrei Craiului. Bucuria aceasta este
de scurta durat, deoarece valea se ngusteaz, iar talvegul ei, adncit ntre maluri, rmne mult vreme umbrit de perdeaua pdurii. n aceast portiune,
orientarea este mai dificil, deoarece o potcc ncmarcat ne tenteazia s urmm firul vii ctre dreapta. Nu o urmam, cci traseul marcat prseste valea ctre
stnga, urcnd n diagonal prin pdure. Pornind n directia amintit, urmm malul drept al Vladusci (stnga cum urcm), a crei albie roas de ape o vedem
jos.
Dup 20 minute de mers, de la ramificatia nemarcat, poteca intersectcax firul V1dusci chiar n punctul undc mai primeste din dreapta un
afluent. Urmeaz cteva ocoluri mici prin raristi, dup care intrm in poiana Vldusca, inundat de lumin si acoperita de covorul verde al ierbii. Aici ne apar
n toat splendoarea prvalisurile de piatr alb ale Pietrei Craiului, muntele celor mai variate peisale din Carpatii nostri. Din acest loc, poala versantului
rsritean al masivului dezvluie privirii psuni ntinse, cutreierate vara de oile cu slasul la stnele din Vldusca. n continuare ocolim poiana pe marginea de
jos, pn la stlpul mdicator, unde pe o sgeat se dau explicatii asupra drumului. De aici se ramifica la dreapta marcajul triunghi rosu spre cabana Curmtura
(traseul 15. C).
Condusi de marcajul nostru, alternat de-aici nainte ctre sud si cu semnul triunghi rosu, strbatem mai multe luminisuri, ntre care unul traversat
de Sistoaca Baciului, prias cu ap limpede, dincolo de eare ajungem n captul sudic al poienii Vladusca, punctul ,,La Table", unde se ramific 8 trasee
turistice. Pentru a usura orientarea pe traseele de legatur, ncheiem descrierea primei prti a craseului n acest loc.
Punctul ,,La Table" se afla n captul de sus (sudic) al poienii Vldusca. Textul tablei indicatoare de la care si trage numele locul este redat la pag.
64.
Trasee de legtur spre: Zarnesti sau Bran prin satuI Pestera (traseul 4. A); Zrnesti prin valea Vldusca (traseul 4. C); cabana Curmtura peste
piscul Mrtoiu (traseul 15. C); refugiul Grind cu legtura pentru cabana Plaiul Foii (traseul 1.B); satul Ciocanu - comuna Dmbovicioara (traseul 7.A);
cabana Brusturet cu legtura pentru comuna Dmbovicioara (traseul 6. B); Saua Funduri cu legtura pentru cabana Plaiul Foii pe la Ceardacul Stanciului
(traseul 9. B); Sirnea prin Curmtura Groapelor (traseul 15. A).
4.A. ,,La Table" - Zrnesti sau Bran prin satuI Pestera (cu o ramificatie din punctui ,,Joaca" spre satuI Sirnea)
Marcaj: cruce rosie. Timp: Zrnesti 3 ore; Bran 2 ore
Continund itinerarul marcat cu cruce rosie, ne abatem putin catre dreapta, naintnd condusi de un drum larg, desfasurat de-a coasta, prin raristile
luminoase nsirate deasupra locului unde-si are obrsia Valea Seac a Pietrelor, adncit n dreapta. Dupa cteva ocoluri scurte ajungem pe linia de cumpan ce
desparte bazinul Oltului de cel al Dmbovitei, n punctul "Joaca", o sa nierbata situat nu departe de vrful cu acelasi nume. Pe sgetile indicatoare fixate de
stlp, citim cele dou texte pentru ambele sensuri de mers.
Din dreptul stlpului indicator se ramific la dreapta, ctre satul Sirnea, poteca marcat cu band rosie. Condusi de potec si marcaj strabatem
initial perdeaua unei pduri de molid. Dup 5 minute ajungem ntr-o poian mare, unde se afl saivanul ,,Sasu GrinduIui". Lsnd saivanul n dreapta,
coborm prin poian pn la marginea pdurii. Aici cercetam atent si gsim continuarea potecii si marcajul vopsit pe copaci. Cluziti de el intrm n
pdure. Urcnd si cobornd, traversm pe la est vrful Coja (1546 m alt.). n final ajungem, cobornd, n Poiana Frumoas. Aici, din cauza defrisarii, potcca
si marcajul se identific mai greu. Totusi o gsim dup ce traversm de-a latul Poiana Frumoas. Poteca ne este cluz n urcusul care urmeaz pn
dincolo de Coltul Coja (Cozia), unde ntlnim un drum pentru carute. Ctre dreapta, drumul ncinge pe la poale culminatia Coltului Coja si rzbeste prin
lstris si pdure n zona din preajma punctului Curmtura Groapelor (1 396 m alt.). Stlpul indicator arat directia de mers spre Ciocanu (traseul 7. A) si
spre punctul ,,La Table" (traseul 7).
Ultima portiune a traseului spre satul Sirnea, marcat cu triunghi rosu (traseul 15. A), dup ce strbate circa 400 m printr-o pdure cu fagii
scrijeliti de vnt, iese la gol, oferindu-ne imaginea asezrilor din Sirnea, risipite printre fneturi. Coborrea sfrseste dup circa 20 minute n punctul de
la ,,Gura Ulitei", numit Nstsoi. Statie I.T.A. spre Brasov. PunctuI de cazare se afl la 2 km.
Lsnd ramificatia n dreapta, continum drumul nostru ctre stnga. La mic distant ncepem coborrea de-a lungul unui vlcel ce formeaz
obrsia vii Pictrelor (bazinul Sbrcioarei), mpdurit pe ambii versanti. Dincolo de acest pasaj intram ntr-o poian mare, unde identificam stlpii de marcaj
jalonati pe directia drumului. La cteva sute de metri de ultimul stlp, intrm n pdure, unde albia vii Pietrelor se contureaz foarte bine. Un drum destul de
gloduros nsoteste valea, trecnd de pe un mal pe altul, abtndu-se n final catre stnga si de-a coasta pn n punctul ,,Folea". n acest loc, marcat si de bariera
de la intrarea n satul Pestera, se ramific spre stnga drumul marcat cu triunghi galben peste muntele Toanches, la cabana Curmtura (traseul 16. A), si
marcajul cu semnul cruce rosie, la dreapta, spre Bran.
De la bariera satului Pestera ne orientm ctre dreapta si pe drumul local coborm pe Dealul Bisericii pn ntInim DN 73, care traverseaz
Branul. Autobuze I.T.A. spre Brasov si Cmpulung.
De la barier, drumul strbate o zon denumit local ,,Pe la Poduri", ocolind ntr-un semicerc larg satul Pestera, trecnd prin Padina Steghioarei. Pe
aceast portiune, marcajul apare foarte rar. Condusi ns de drumul bine conturat pe lng gardurile gospodriilor, ajungem dup circa o or, socotit din
punctul ,,Folea", n catunul Toanches, ce apartine de Mgura. Aici apar indicatoarele traseului. Ghidati de indicatoare, coborm pe ulicioare mrginite de case
pn n punctuI unde poteca se abate brusc ctre stnga. Locul este marcat de un stlp indicator. Cobornd n directia mentionat, depsim ultimele case ale
Magurei, ajungnd dup o vreme la un izvor captat.
Ultima parte a traseului o parcurgem prin pdure, pin n drumul forestier din Prpstii.
Pe drum n amonte se desfsoar marcajul band albastr spre cabana Curmtura (traseul 3. D) si marcajul cruce rosie spre punctul ,,La Table" (traseul 4).
Urmnd n aval drumul forestier, trecem pe lng Podul Magurii si ajungem imediat la Fntna lui Botorog, din drcptul creia se ramific traseul 2 (marcaj
banda galben) spre cabana Curmtura.
Din acest LOC mai snt 4 km pn la Zrnesti. Fr sa mai identifiem marcajul, coborm avnd n stnga coastele mpdurite ale Pietrei Mici, iar n
dreapta Mgura Mica. Pe rnd depsim marea carier de piatr, cteva case ale locuitorilor si constructiile speciale de la izvoarele captate, denumite ,,Fntni1e
Domnilor". Mai jos de acestea trecem pe lng cabana Gura Rului, dup care intrm n oras. Urmnd str. Rului si apoi str. 6 Martie, ajungem n circa 40
minute, socotite din dreptul cabanei, la statia C.F.R. Zrnesti.
SATUL PODU DiMBOVITEI - CHEILE DIMBOVITEI VALEA DIMBOVITEI - VALEA LUI IVAN
DRUMUL GRNICERILOR - CURMTURA FOII - CABANA PLAIUL FOII
(si traseul n sens invers)
5. SatuI Podu Dmbovitei - Valea lui Ivan - cabana PlaiuI Foii (cu o ramificatie la cabana Garofita Pietrei CraiuIui)
Marcai: triunghi rosu Timp: 8-9 ore
Pentru a ajunge la cabana Plaiul Foii prin Valea lui Ivan urmrim drumul forestier prin valea Dmbovitei. nceputul drumului se la circa 600 m est
(spre Rucr) de centrul satului Podu Dmbovi-Traseul este nemarcat pn n dreptul kilometrului 12,150, n punctul Colocaru (colonia Clbucet). n mod
obisnuit, distanta aceasta se parcurge cu autobuzele I.T.A. Noi o strbatem cu piciorul, din dorinta de a vedea frumusetile peisagistice din aceast portiune. n
primii 1 400 m, soseaua nu prezint nimic deosebit, doar muntele Arsita, nltat n fat, ne vesteste cu meterezele lui de piatr, mngiate de apele Dmbovitei,
c surprizele vor veni. ntr-adevr, dup aceast distant, cheile Dmbovitei se contureaza strnse de pereti verticali, ntre care apa si soseaua si-au mpartit
spatiul.
Dupa circa 20 minute ajungem n dreptui scrii de beton care urca din sosea catre stnga, spre gura Pesterii Ursilor. Din dreptul kilometrului 2,100
(unde se afl pestera) si pn dincolo de kilometrul 3,200, Cheile de Sus sau Cheile Plaiului Mare, numite uneori si Cheile Mici, daltuite cu migal de apele
Dmbovitei n coastele muntelui Arsita, ti dezvluie frumusetilc, amintind de cheilc Bicazului sau de cele ale Prapastiilor, de lnga Zarnesti. Scpati de
strnsoarea de piatr a muntilor, iesim ntr-o zon deschis. Aici, n Lunca Berilei, vedem asezrile Sticului de jos, localitate care partial va dispare sub apele
unui lac de baraj.
Continundu-ne drumul pe sosea, ajungem n Sticu de Sus si apoi, dup circa 4 km, n colonia Clbucet, unde s-au statornicit cu familiile
constructorii complexului hidroenergetic de pe valea Dmbovitei. Foarte aproape de colonie (km 12,150), din dreptul hidrocentralei Clabucet, peste apa
Dmbovitei, se desprind n directii diterite dou drumuri forestiere: cel din stnga conduce, prin valea Dragoslvenilor, la cabana Garofita Pietrei Craiului.
Urmnd drumul forestier de pe valea Dragoslvenilor, ajungem dup 4,5 km la cabana Garofita Pietrei Craiului, gospodarit de clubul turistic
pitestean ,,Romnia Pitoreasc". (n colonia Clbucet, unde locuieste administratorul, ne interesm dac el se afl la caban). Cabana are 35 de locuri u
paturi cu somier; ap la izvor; nu are bufet sau restaurant.
De la caban, marcajul punct galben ne conduce pn n preajma stnei din Tamsel. De aici, catre dreapta, la circa 500 m, ntlnim marcajele traseelor 5,
5.A, 9, 9.C. Tot de la cabana Garofita Pietrei Craiului ncepe si traseul care face legtura cu Drumul Grnicerilor (traseul 5) si accesul direct spre Marele
Grohotis. Marcajul cruce galbena ncepe chiar din faa cabanei, din punctul de confluenta a Tamselului cu Padina Lncii. Poteca, bine conturat pe firul
Padinei Lncii, ne conduce n urcus timp de 30 minute. Dup acest interval ntlneste marcajul triunghi rosu care, urmat ctre stnga (traseul 5), conduce
la cabana Plaiul Foii, iar la dreapta (traseul 5. A) la Podu Dmbovitei. Tot n zon, din dreptul Piscului cu Brazi, se desprinde din traseul 5 poteca marcat
cu semnul cruce albastr pn la Ceardacul Stanciului si Marele Grohotis.
Drumul din dreapta (traseul 5, marcat cu triunghi rosu) intr pe firul Vii lui Ivan. Urcnd pe el, admirm peretele vestic al Pietrei Craiului si
grohotisurile revrsate de la baz. Dup circa 30 minute ajungem ntr-un loc mai deschis, unde poposim pentru a privi n urma noastr crupele masive ale
muntilor Boteanu, Cascuie ori Dracsinul, ajungite din vrful Ppusa.
Relund drumul pe sosea si apoi pe o scurttur a serpentinelor, ajungem (dup circa o or, socotita de la punctul de confluent a Vii lui Ivan cu
Dmbovita) n dreptul frumoasei case de vntoare Piatra Craiului.
Casa de Vntoare Piatra Craiului (1 090 m alt.) este asezat pe un plai, ntre Valea cu Ap si Valea Urzicii; la ea pot nnopta turistii numai n caz
de fort major. De la casa de vntoare, poteca trece pe lng stna din Valea lui Ivan, aflat tot ntre vile amintite mai sus, si coboara n Valea Urzicii, pe
care o intersecteaz n urcus ctre stnga. Avnd ca reper n stnga ultima cas de pnd a vntorilor, urcm ctre ea pe piciorul ridicat ntre Valea Urzicii si
Valea lui Ivan. Mai sus de constructia amintit, odat cu intrarea n pdure, apare, mai bine ntretinut, marcajul triunghi rosu. El ne conduce pe Drumul
Grnicerilor, adevrat alee de parc, conturat printr-o pdure de molizi. Dupa circa 40 minute de la casa de vntoare, ajungem la ,,Crucea Granicerului" (1
330 m alt.). Un mormnt nconjurat de molidis si o cruce amintesc de un grnicer romn czut la datorie.
De la ,,Crucea Grnicerului" ctre dreapta se desprinde o potec de vntoare nemarcat spre abruptul Pietrei Craiului, care urc timp de o or
pe Plaiul Granicerilor, acoperit de padure pn n apropierea punctului "Prepeleag", unde ntlneste marcajul triunghi albastru, care, urmat ctre dreapta
conduce n Saua Funduri, iar ctre stnga, la cabana Plaiul Foii (traseul 9 sau 9.C).
Relund drumul nostru, condusi de marcaj, naintm prin raristi, traversnd de-a coasta albia Vaii lui Ivan, trecnd foarte aproape de un izvor.
Dincolo de firul vaii se ramific spre stnga o potec nemarcat. Din acest loc ne orientm catre dreapta, n urcus pronuntat pe serpentine, pn n Piscul cu
Braxi (1 410 m), culme secundar desprins din Piatra CraiuIui si ramificatie a unui traseu marcat spre abruptul Marelui Grohotis.
Pentru drumetii care vor s ajung n zona Marelui Grohotis se desprinde catre dreapta o potec marcat cu cruce albastr. n mai putin de 30
minute, ea face jonctiunea cu traseul 9 sau 9. C, dirijate respectiv ctre cabana Plaiul Foii sau Saua Funduri.
Relund traseul nostru, marcat cu triunghi rosu, ajungem curnd n valea Piscul cu Brazi. naintnd tot de-a coasta, depsim talvegul vii
mentionate si, dup un ocol scurt ctre dreapta, ptrundem n zona adncit a vii Piscului Rece. Curnd intersectam firul vii (1 465 m), trecnd pe lng un
izvor firav, aflat n dreapta potecii. Deasupra noastr, catre abrupt, privim Marele Grohotis sau Hornul Mare, cea mai ntins zon de grohotis din Piatra
Craiului, dincolo de care se ridic Peretele Piscului Rece si Peretele Central, despartiti de Muchia Rosie.
n aceast zon se desprinde n coborre ctre stnga traseul marcat cu cruce galben. El se desfsoar n lungul unuia din firele Padinei Lncii,
conducnd n 20 de minute la cabana Garofita Pietrei Craiului.
Fr s-si schimbe nftisarea, Drumul Grnicerilor ne conduce n traversare peste cele dou fire ale Padinei Lncii (firul principal si firul
secundar), precum si peste alti ctiva afluenti fr important. Intervalul ia sfrsit n poiana Padina Lncii, din care avem o cuprinzatoare perspectiv asupra
abruptului vestic al Pietrei Craiului. Condusi de ctiva stlpi de marcaj, urcm n diagonal ctre dreapta, traversnd poiana pn pe linia de cumpn a unui
picior de munte. Din acest loc intrm n padure. O sgeat dispus pe un copac ne arata directia de mers ctre dreapta, n coborre, pn n valea Tmselului
(1 360 m). nainte de a intersecta prul, ne orientm la dreapta n urcus. (Atentie! Nu v lsati tentati de poteca bine conturat, aflat dincolo de firul apei!).
Prin grohotisul vii urcm si, dup circa 20 m, ntlnim din nou marcajul. El ne conduce n diagonal catre stnga, traverseaz ceva mai sus prul si intr n
pdure, conducndu-ne pn pe culmea Tmaselului (1 430 m), picior desprins din culmea Tamasului Mare.
n poiana de pe culmea Tamselului ntlnim o ramificatie a potecilor. Marcajul cu triunghi albastru (traseul 9) conduce ctre dreapta, pe la Ceardacul
Stanciului, n Saua Funduri. Pe culmea Tmselului, ctre stnga, ncepe o potec nemarcat care, dup circa 500 m, trece prin faa stnei din Tmsel si
ajunge la tarcul oilor, aflat mai jos. Aici, din dreptul unui molid ngemanat (1 360 m alt.), ncepe, orientat ctre stnga n coborre, marcajul punct galben.
Semnul conduce n valea Dmbovitei, trecnd pe la cabana Garofita Pietrei Craiului; timp - o or, socotit din punctul de ramificatie.
Relund traseul nostru, traversm culmea Tamselului si ptrundem n zona de obrsie a vii Otetelei. n aceast portiune, drumul se nscrie ntr-un
ocol de-a coasta, trecnd prin dreptul Izvorului Otetelei, evitnd Curmtura Otetelei si vrful Capul Tamasului, aflate deasupra noastr, pe cuImea Tmasului
Mare. Dup o coborre mai accentuat ajungem pe Tmasul Mare (1 390 m), culme marcat cu band rosie, ntre masivele Fgras si Piatra Craiului.
Orientati ctre stnga, constatm c sntem nsotiti n continuare de trei marcaje. Ele ne conduc pe linia de cumpn a Tmasului Mare, purtndu-ne peste mici
denivelari pn la Curmtura Foii (1 375 m), punct din care se desprinde ctre sud-vest, pe valea Tmasului Mare, traseul 21. A (marcat cu triunghi galben).
Din Curmtura Foii traversm ctre dreapta pe versantul nordic al culmii Tmasului Mare si coborm pe Plaiul Mare spre prul Brsa Tamasului,
ce apartine bazinului Oltului. Mai jos, la cteva sute de metri, ntlnim marcajul cu band albastr (traseul 12), care, urmat ctrc stnga, ne conduce n valea
Dmbovitei, cu legatur pentru masivul lezer-Papusa pe la Dracsin. Cobornd sustinut, ajungem dup circa o or, socotit de la Curmtura Foii, la confluenta
prului Runcu cu Brsa Tmasului. Din acest loc se ramific, spre dreapta, n amonte, spre Piscul Baciului, refugiul Grind si punctul ,,La Table" (traseul 1. A,
marcaj band rosie).
Mergnd spre stnga, urmm n aval Brsa Tmasului, admirnd abruptul nord-vestic al Pietrci Craiului, ridicat peste pdurea ce acopera Muchia
Cotofenei. Dup circa 15 minute ajungem la confluenta Brsei Tmasului cu Brsa Grosetului, care formeaz Brsa Mare. Apa Brsei curge prin faa cabanei
Plaiul Foii, aflat la 30-40 m aval.
Traseele de legatur de la cabana Plaiul Foii snt redate la pag. 59 (traseul 1).
5.A. Cabana PlaiuI Foii - Valea lui Ivan - satul Podu Dmbovitei
Marcaj: triunghi rosu . Timp: 8-9 ore
De la cabana PlaiuI Foii pn pe culmea Tmselului (circa o or si 45 minute), parcursul fiind comun cu cel al traseului 9, consultm descrierea
acestuia pn la semnalarea n text a ramificatiei.
Din culmea acoperit cu psune a Tmselului coborm pe versantul opus, condusi spre pdure de ctiva stlpi de marcaj. Curnd ajungem n valea
Tmsclului, unde ne orientam la dreapta, cobornd pe firul vii 20-30 m; apoi urmm poteca spre stnga, urcnd pna pe linia de cumpn a unei culmi, unde
identificm foarte aproape de drum muttoarea din Padina Lancii, adpost pentru ciobanii ce pasc oile sterpe.
Cobornd de pe culme, intrm n Padina Lncii, poian deschis spre abruptul vestic al Pietrei Craiului. Din acest loc se evidentiaz nruiturile Marclui
Grohotis sau Horjul Mare, prvlite din Peretele Central si Peretele Piscului Rece. n dreapta peretilor vedem Ceardacul Stanciului, a crui arcad larg
deschis pare o poart de intrare ntr-o cetate tinuit.
Din poiana Padina Lncii coborm sustinut, depsind cele dou fire ale vaii Padina Lncii (firul secundar si firul principal) si alte cteva vlcele
apartinnd bazinului acesteia.
Pe aceast portiune ntlnim, ramificat ctre dreapta, n coborre, poteca traseului marcat cu cruce galben pe valea Padinii Lncii. Parcursul
ia sfrsit dup circa 20 minute, n faa cabanei Garofita Pietrei Craiului, gospodrit de clubul turistilor pitesteni ,,Romnia Pitoreasc". Cabana are : 35 de
locuri pentru dormit, n paturi cu somier. Ap la izvor; nu are bufet sau restaurant.
De la caban pn n valea Dmbovitei - punctul Clbucet - snt 4,5 km pe drum forestier. Din puctul Clbucet spre Podu Dmbovitei - Cmpulung
circul autobuze I.T.A.
Fr s-si schimbe nftisarea, Drumul Grnicerilor ne conduce, ntr-un ocol de-a coasta, pn n valea Piscului Rece (1 365 m). Dup ce
traversm firul vii, lsam n stnga un izvor firav si urcm pentru a traversa peste o culme n valea Piscului cu Brazi, cel mai sudic afluent al vii
Dragoslvenilor.
Treptat, perspectiva abruptului vestic al Pietrei Craiului, ridicat n stnga, se micsoreaz. n urma au ramas Pcretele Marelui Grohotis si Peretele Piscului
Rece, iar acum vedem numai arcada de intrare n Ceardacul Stanciului si Valea Urzicii, limit ctre sud a Pietrei Craiului. n schimb ne apare, aproape tot att
de maret, abruptul Pietricici, prelungire miniatural a Pietrei Craiului. Din valea mai sus amintita, poteca, cu nftisarea unei alei dc parc, urc spre Piscul cu
Brazi.
Din aceast zon (Piscul cu Brazi) sc desprinde ctre stnga, n urcus, marcajul cruce albastr. Timp de circa 30 minute, el ne conduce prin
pdure pn n zona Marelui Grohotis, unde face jonctiunea cu traseele 9 si 9. C, dirijate spre stnga la cabana Plaiul Foii, iar spre dreapta n Saua Funduri.
Traseul nostru, marcat cu triunghi rosu, ne conduce pe culmea poicnita a Piscului cu Brazi, de unde avem o perspectiv cuprinzatoare asupra
ntregulul abrupt vestic al Pietrei Craiului. De pe Piscul cu Brazi coborm n Valea lui Ivan, i traversm talvegul nierbat si urcm prin raristi pe malul ei stng
pn la ,,Crucea Grnicerului".
Din acest punct catre stnga se ramific o poteca vntoreasc, ce urc prin molidis si, dup o or, sfrseste n puntul Prepeleag, sub abruptul
Pietrei Craiului, unde ntlneste marcajul triunghi albastru. Spre dreapta, acesta conduce la cabana Brusturet prin Saua Funduri (traseul 9), iar la stnga, la
cabana Plaiul Foii pe la Ceardacul Stanciului (traseul 9. C).
De la ,,Crucea Grnicerului" coborm pe piciorul de munte ridicat ntre Valea Urzicii (stnga) si Valea lui Ivan (dreapta), privind n fa culmile
desprinse din vrful Ppusa, n lungul crora urca poteci pastorale sau turistice.
Curnd ajungem n dreptul casei de vntoare Piatra Craiului (1 090 m), la care putem nnopta numai n caz de fort major. De aici, urmnd
drumul forestier sau scurtnd serpentinele prin raristi, ajungem n Valea lui Ivan si apoi n valea Dmbovltei, punctul Clbucet, unde, n dreptul km 12, 150,
ntlnim drumul forestier 172. Statie I.T.A. pentru autobuzele care circul prin Podu Dmbovitei la Cmpulung.
De la Clbucet pn n satul Podu Dmbovitei traseul se desfsoar numai pe sosea. Pe primii 7,500 km snt nsirate casele locuitorilor din Sticu
de Sus si Saticu de jos. Din Lunca Berilei (aval de Sticu de jos) ncep Cheile Mici sau Cheile de Sus, despicate de apa Dmbovitei n coastele
muntelui Arsita. Mai jos, n dreptul kilometrului 2,100, chiar n mijlocul cheilor, identificam treptele ce urc la Pestera Ursilor. n satul Podu Dmbovitei, la
care ajungem urmnd drumul n lungul cheilor, ntlnim soseaua modernizat DN 73, pe care circul n ambele sensuri autobuzele I.T.A. ntre Cmpulung si
Brasov. Statia autobuzelor se afla la 600 m aval.
COMUNA DIMBOVICIOARA - PESTERA DIMBOVICIOAREI -CHEILE BRUSTURETULUI - CABANA BRUSTURET - STINA DIN FUNDURI -
,,LA TABLE"
(si traseuI n sens invers)
<102.jpg>
6.A. Cabana Brusturet - ,,La Table" (cu legtur pentru cabana PlaiuI Foii, satele Ciocanu sau
Sirnea, refugiuI Grind, cabana Curmtura, Zrnesti si Bran)
Marcaj: band albastr Timp: 2-3 ore
De la cabana Brusturct, poteca turistic marcat spre abruptul rsritean al Pietrei Craiului (zona sudic) urc prin spatele cabanei, n lungul
Piscului Paduricii, picior dc munte cc desparte Valea Seac a Pictrelor dc Valca cu Ap. Initial, panta este foarte pronuntat; cnd ajungem la culme, unde
locurile se domolesc, potcca se nscrie mult vreme pe linia de cumpan a piciorului de munte. Intervalul sfrseste n apropierea unui vrf mpdurit care nu
depseste 1 320 m altitudine. Din dreptul vrfului, n continuare, naintm printr-un culoar de molidis. Dup circa l or de la cabana, ajungem n poiana
Funduri. n dreapta vcdem prima stn din Funduri, iar mai sus alte dou. Marcajul, destul de rar, dispus pe copaci, traverseaz poiana si apoi, prin devieri la
dreapta si la stnga, prinde culmea unui picior nierbat, pe care vedem un tarc de vite.
Fara sa cautm marcajul, ne ndreptm ctre acesta, urcnd n serpentine alese de noi pe plai.
Din dreptul tarcului de vite, marcajul (dispus si pe stlpi metalici) ne conduce n general ctre dreapta, spre stna veche din Funduri, unde ajungem dup circa
2 ore, socotite de la cabana Brusturet. Aici ntlnim marcajul triunghi albastru, care, urmat spre stnga, ne conduce la cabana Plaiul Foii pe la Ceardacul
Stanciului (traseul 9. B), iar spre dreapta are parcurs comun cu traseul nostru.
Continund drumul ctre dreapta, traversm eurnd Valea Viteilor si apoi intram n poiana Lespezi. Un canton silvic, o pepiniera si stna din
Lespezi se nscriu armonios n peisaj. Deasupra poienii si dincolo de zbranicul pdurii se vd pantele nierbate de pe Plaiul Grindului, brzdate de
numeroasele fire de obrsie ale vii Cheia de sub Grind, prelungite printre Coltii Grindulul cu hornuri nalte cc sfrsesc sub Creasta Sudic a Pietrei Craiului.
1
La captul de sus al ctunului admirm, pe dreapta vii, cascada dintr-un izvor carstic. Apa acestuia, n zeei de mii de ani, a modelat dou pesteri (Pesterile din Valea Rea sau Pesterile din
Plai).
De la cantonul silvic, coborm pnn poieni si raristi, ajungnd dup circa 10 minute n Poiana Grindului, din cuprinsul creia se ramific traseele 7. A, 15. A si
marcajul cruce galben spre cabana Brusturet, descris n sens invers la pag. 101.
Din accst loc, poteca este nsotit de patru marcaje turistice: band, triunghi si cruce albastra si triunghi rosu, care se succed pn n punctuI ,,La
Table".
Initial urcm prin rariste, ocolind stna rmas n stnga, si curnd ajungem n punctul unde marcajul band albastr prezint o variant ctre
stnga, conducnd la refugiul Grind, aflat la circa 30 minute n amonte. Acelasi marcaj continu mpreun cu cele trei amintite mai sus; ele ne conduc prin
poieni si raristi pn la Sipotul Vladusca (izvor). Un stIp indicator d urmtoarea explicatie: refugiul Grind 30 minute; vrfuI La Om (Piscul Baciului) 2-2
ore. Periculos iarna.
De la Sipotul Vladusca, prin poienile presrate cu molizi, continum drumul. Dup circa 300 m ajungem n punctul ,,La Table", aflat n captul de
sus (sudic) al poienii Vladusca.
Traseele de legtur din acest punct snt redate la pag. 88 (traseul 4).
7. Comuna Dmbovicioara - satuI Ciocanu - ,,La Table" (cu legtur pentru cabanele Brusturet, PlaiuI Foii, Curmtura,
refugiuI Grind, localittile Zrnesti si Bran)
Marcaj: cruce albastra Timp: 4-4'/2 ore
Comuna Dmbovicioara este asezat n amonte de cheile cu acelasi nume, la 5 km de Podu Dmbovitei, sat aflat pe DN 73 (Cmpulung- Brasov).
ntre Cmpulung si Dmbovicioara circul autobuze I.T.A.
Din centrul comunei Dmbovicioara, drumul ctre satul Ciocanu se ramific spre dreapta, imediat dup ce traversm poduI. Fr sa identificm
marcajul, urcm o vreme paralel cu prul Valea Izvorului, iar apoi pe un afluent al acestuia, Padina Sirnei, unde drumul se abate ctre stnga, purtndu-ne prin
comun, prilej de a admira casele locuitorilor, construite n frumosul stil muscelean. Treptat, casele se raresc si drumul urca n serpentine largi, mrginite de
pdure sau psuni ntinsc pn la cota 1 190, unde apar gospodariile satului Ciocanu, presratc pretutindeni pe "podurile" acoperite cu fnete.
Urmnd drumul comunal, ajungem n dreptul caselor cu nr. 53 si 70. De aici, prsind drumuI principal, ne orientm ctre stnga printre pasuni,
condusi de marcaiul crucc albastr care ncepe s apar, dispus pe copaci. Parcurgem astfel o bun distant, trecnd pe lng gospodarii grupate sau izolate.
Dup aceast portiune, n care am traversat si cteva zone mlstinoase, coborm pe o ulit strmta, pna n dreptul unei troite, unde, ctre dreapta, se ramific
drumul nemarcat spre satul Sirnea. Dincolo de troita, drumul nostru se abate ctre stnga, urcnd n pant domoal pe versantul despdurit al Pietrei Galbene.
Locurile de o rar frumusete snt acoperite numai cu psune. Foarte rar se vd plcuri de copaci, grupati n zonele mai bolovanoase. Ctre stnga, peste
pdure, vedem Pietricica, iar dincolo de Saua Funduri, stncile albe de pe linia Crestei Sudice ale Pietrei Craiului. Urcnd n diagonal prin plaiuri ce amintesc
peisaluI Muntilor Apuseni, ocolim, lsnd n dreapta, pe culme, Glma Sprturilor, trecem prin Curmatura Sprturilor, sa larg unde identificam dou colibe si
o mprejmuire zidit din lespezi.
Din sa coborm n lungul unei poieni nconjurat de pdure. La limita de jos a poienii ne orientm spre dreapta, urcnd n continuare pe un drum de
cruta. Dup circa 600 m sntem ,,La Gvan", zon carstic acoperit cu psuni si presrat cu doline. Prin aceste locuri, marcajul este dispus pe pietre si
trebuie urmrit atent pn pe linia unei creste secundare, la care ajungem urcnd printr-o rariste. De aici ne orientm la dreapta si, mai mult de-a coasta,
ocolim vrful mpdurit denumit Coltul Sprturilor, dincolo de care ajungem n Curmtura Groapelor. O sgeat indicatoare semnaleaz ramificatia traseului
15.A, spre satul Sirnea.
Din Curmatura Groapelor pn n punctul ,,La Table", traseul nostru are parcurs comun cu traseul 15.B. Marcajele care se succed snt dirijate ctre
stnga, de-a lungul unui drum forestier, pe coastele sud-estice ale Coltului Colei, pn n Valea Seac a Pietrelor. Aici, o sgeata indicatoare semnaleaza
ramificatia traseului marcat cu semnul cruce galbena spre cabana Brusturet.
Pentru cabana Brusturet, vezi descrierea traseului la pag. 101, redat n sens invers.
Condusi acum de trei semne (cruce galben, triunghi rosu si cruce albastr), urcam pe drumul forestier circa 20 minute. Apoi prsim Valea Seac
a Pietrelor si, orientndu-ne ctre stnga pe un drum secundar, ajungem n 5 minute n Poiana Grindului, undc se afl stna cu acelasi nume.
Din Poiana Grindului catre stnga sc ramific trascele 6.B si 9.B. Tot de aici, semnul traseuIui nostru, mpreun cu alte trei, ne conduce ctre
dreapta n urcus, prin raristi, ocolind stna din Grind, ramas jos n stnga.
Deasupra stnei, marcajul cu banda albastr prezint o variant ctre stnga, prin padurea Grind, urcnd pn la refugiul Grind. Locul cste semnalat
cu stlp indicator.
Relund drumul, strbatem poienile ce se tin lant pn la Sipotul Vldusca. Un stlp indicator semnaleaz ramificatia drumului marcat cu banda
rosie ctre stnga, spre refugiul Grind si cabana Plaiul Foii (traseu l.B).
Pe ultimii 300 m ce-i mai avem de parcurs pn la punctul final al traseului, se altur marcajelor de pn acum si cel cu band rosie. La sfrsitul
intervalului mentionat ajungem n captul de sus (sudic) al poienii Vldusca, n punctul "La Table", unde marcajul drumului ia sfrsit.
Traseele de legatur din acest punct snt redate la pag. 88 (traseul 4).
Cel mai greu dar si cel mai frumos traseu turistic marcat din Piatra Craiului este far ndoial drumul de creast, ntre cabana Curmtura si Saua
Funduri. Traseul, desfasurat pe circa 20 km, strbate o muchie ferestruit n lungul creia, uneori, trebuie s ne ctrm, fr s fie necesar cunoasterea
tehnicii alpine. Turistic, creasta prezint doua zone bine individualizate: Creasta Nordica, desfasurat de la Saua Curmaturii pn dincolo de Piscul Baciului,
n Saua Grindului; Creasta Sudic, de la Saua Grindului pn n Saua Funduri.
Perspectiva larga asupra regiunilor nconjurtoare, examenul de voint cerut pentru a parcurge acest traseu, precum si varietatea peisajului ce ni se
ofera pe ambii versanti, ca secventele unui film, rspltesc efortul depus.
Exist posibilitatea de a parcurge si portiuni mai mici ale crestei, programnd excursii n circuit. Pentru aceasta vom folosi unul din traseele
turistice marcate (existente pe ambii versanti) .care conduc n diferitc puncte de pe linia crestei. Pentru a usura combinarea si urmrirea traseului n excursiile
mentionate mai sus, drumul de-a lungul crestei Pietrei Craiului este redat n ambele sensuri, fiind mprtit n trei etape:
- Etapa I - Creasta Nordic: cabana Curmtura - Saua Crpturii - vrful Turnul - Saua Padinei nchise - vrful Padina Popii - zona refugiului de la Vrful
Ascutit.
- Etapa II a - Creasta Nordic: zona refugiului de la Vrful Ascutit - vrful Timbalul Mare - Piscul Baciului (vrful La Om) - Saua Grindului.
- Etapa a lll-a - Creasta Sudic: Saua Grindului - Coama Lung - Saua Funduri.
n caz de vreme rea ne putem retrage de pe creast numai pe unul din traseele turistice marcate, semnalate n textul fiecrei etape. Pe linia crestei
nu snt izvoare, aprovizionarea cu apa urmnd s o facem de la cabana.
ETAPA I: NORD-SUD
8. Creasta Nordic: cabana Curmtura - Saua Crpturii - vrfuI TurnuI - Saua Padinei nchise - vrfuI Padina Popii - zona
refugiuIui de la VrfuI Ascutit
Marcaj: punct rosu Timp: 3-3 orc
Traseul de creast, marcat cu punct rosu, porneste de la cabana Curmtura. Initial, cnd iesim din cabana, ne abatem catre stnga spre Zarnesti si
dup circa 10 m n aceast directie ajungem n punctul de ramificatie a drumurilor. Pe un stlp de marcaj cu tabl indicatoare citim, ntre altele, si explicatii
referitoare la drumul nostru. De la tabla mentionat ne abatem la stnga n urcus prin poiana cabanei si dup scurta distant intrm n pdurea de molid,
revrsat de la creast pe coastele de sud ale muntelui Piatra Mic. Urcusul n pant accentuat se domoleste prin pdurea pe care o strbatem, trecnd pe
lng peretii albi de calcar, ridicati n marginea potecii. Dup circa 20 minute, socotite de la cabana Curmtura, ajungem n Saua Crapturii, unde dou din
marcajele turistice, comune pn n acest loc cu traseul nostru, sc despart: traseul 2.A, marcat cu banda galben, conduce spre Zrnesti, iar cel cu punct
albastru (traseul 17) spre Piatra Mic. Locul este semnalat de un stlp indicator.
Din dreptul stlpului indicator coborm ctre stnga, ocolind prin Pdure Coltul din Curmtur, turn de piatr mpdurit, ridicat n mijlocul
nseurii dintre Piatra Craiului si Piatra Mic. La captul acestui pasaj ntlnim un stlp indicator, pe a crui sgeat citim urmtoarea explicatie: acces direct
la cabana Curmtura far sa ating Saua Crpturii - 10 minute.
Deasupra stlpului indicator, pe creast, se afl punctul cu altitudinea cea mai sczut a Curmturii Pietrei Craiului. Pe axa de simetrie a
acesteia, ctre sud, spre valea Curmturii, se adnceste talvegul unui vlcel sec, iar la nord ulucul vii Crpturii, delimitnd pe toat lungimea lor Piatra
Craiului de Piatra Mic. Adaugm ca Saua Crpturii se afl n cuprinsul Curmturii Pietrei Craiului, pe versantul corespunztor muntelui Piatra Mic.
Continund traseul, urmm poteca prin pdure, urcnd sustinut, uneori printre trunchiurile molizilor rsturnati de vnt. Dup scurt vreme depsim
linia de creast printr-o sa, de unde coborm, traversnd ctre abruptul masivului o ntins zon de grohotisuri, revrsat ctre dreapta spre valea Crpturi. n
faa noastr se rdic - strnindu-ne admiratia - peretele de piatr alb pe care vremea a brzdat numeroase jgheaburi. Ici-colo apar ctiva molizi singuratici sau
grupati, piperniciti si scrijeliti de vnturi. Escalada ctre Creasta Nordic a Pietrei Craiului ncepe dup ce am traversat grohotisul. Un prag stncos, nalt de 4-
5 m, ne supune la primul examen de crare. Trecndu-1 cu bine, ne folosim n continuare de cele dou cabluri montate de-a lungul traseului. Urmeaz un
jgheab c'u grohotis mrunt care pe o mic distant trebuic trecut cu mai mult atentie. Pe msur ce naintam, panta devine mai nclinat. Cu toate acestea,
pasajele ce trebuie trecute nu snt dificile, datorit prizelor naturale pe care le folosim pentru sprijin si altor doua cabluri montane n locurile expuse.
naintarea noastr este usurat de marcaj, care ne arat uneori si punctele de sprijin pentru mini.
Dup circa o or de la cabana Curmtura, ajungem n dreptul unui stilp metalic; o sgeat indicatoare, fixat pe el, ne d urmtoarele explicatii:
spre cabana Curmtura 45 minute - 1 or. n dreapta stlpului, pe o lespede, vedem marcajul cruce albastr al traseului 18, din Padina Hotarului, care ia sfrsit
n acest loc, la 1 850 m alt.
n continuare, linia crestei ncepe s se contureze tot mai bine; urcusul, desfsurat n pant mai domoal, trece peste obstacole mici pna la Turnul,
primul vrf al crestei n aceast parte, unde pe un stlp indicator snt fixate dou sageti si o tabl cu explicatii asupra traseelor ce se ramific de pe linia crestei
spre diferive obiective, precum si timpii de mers.
Vrful Turnul este denumit local Turnul Pietrei, iar turistii i spun uneori Turnul Pietrei Craiului.
Din vrful Turnul se desparte ctre dreapta traseul 19, prin Padina Sindilerici, care este foarte slab marcat la nceputul coborrii.
Condusi de marcajul nostru, relum drumul pe creast, privind n dreapta multimea de turnuri si creste, ridicate pretutindeni n Padina Sindileriei.
Curnd ns va trebui s renuntm la aceasta plcere si, din cauza unor obstacole, s prsim linia crestei ctre stnga, pe versantul estic, ocolind vrful Padina
nchis printr-o zon mpdurit.
La sfrsitul intervalului ajungem n Saua Padinei nchise (1 955 m alt.), delimitata la sud de vrful Padina Popii si la nord de vrful Pa-dina nchis. Locul este
marcat cu stlp si tabl indicatoare. Prin acest punct trece traseul marcat cu band aloastr care, urmat ctre dreapta, conduce n poiana fostului refugiu Diana,
pe Brna Caprelor (traseul 3. F), iar la stnga coboar la cabana Curmtura (traseul 3. B).
Continund drumul pe linia crestei privim ctre dreapta hurile Padinei nchise, minunndu-ne de nota particular dat de stratele de calcar
puternic redresate pn la vertical. Dup 15 minute de mers ajungem pe vrful Padina Popii (1 970 m alt.), punct de ramificatie pentru traseul 20. A, semnalat
de un stlp metalic. Traseul 20. A este marcat cu triunghi albastru si conduce n coborre catre dreapta, prin Padina Popii, n poiana fostului refugiu Diana.
De pe vrful Padina Popii, linia crestei se vede n faa noastr, ngust si punctat cu plcuri de jnepeni. Pe aceast portiune avem posibilitatea sa
admiram n dreapta Padina Popii, dclimitat ctre nord-est de Muchia Padina Popii; pe abruptul ei, denumit Peretele Mare din Padina Popii, s-au stabilit
numeroase trasee alpine de o rar fmmusete.
Dup circa 400 m, socotiti din dreptul ultimului punct de ramificatie, creasta nchide pe la obrsie numeroasele vlcele, afluenti ai vii Ciornga
Mare. Jos, prin aceast zon, trece Brul Ciornga Mare, ramura de jos. Htasul din lungul brului este greu de urmrit, mai ales prin pdurea de jnepeni prin
care uncori se pierde. Dup aproape o or, socotit de la vrful Padina Popii, creasta devine lata, poteca trecnd peste Vrful Ascutit (2150 m), de sub care se
desprinde catre dreapta valea Ciornga Mare, pe al crei pat nierbat se contureaz poteca nemarcat catre Brul Ciornga Mare, ramura de sus, si refugiul
Ciornga Mare.
Dincolo de vrf, coborm pe platforma refugiului de la Vrful Ascutit. 1 La circa 30 m mai jos ntlnim cteva sgeti indicatoare cu explicatii pentru
traseul de creast si coborrea la cabana Curmtura prin Padinile Frumoase. n acest loc ia sfrsit prima etap a traseului de creast.
Trasee de legtur spre: Creasta Nordic, peste vrful Turnul la cabana Curmtura (traseul 8.E); cabana Curmtura, prin Padinile Frumoase
(traseul 14. A); Piscul Baciului, cu legtur pentru cabana Plaiul Foii, refugiul Grind sau Creasta Sudic (traseul 8. A); refugiul Ciornga Mare de lng
fosta Cabana Ascuns, prin Brul de Sus si traseul Vlcelului cu Fereastr (indice 25. C).
ETAPA a II : NORD-SUD
8.A. Creasta Nordic: zona refugiuIui de la VrfuI Ascutit - -vrfuI limbaluI Mare - PiscuI BaciuIui (vrfuI La Om) - Saua
GrinduIui
Marcaj: punct rosu Timp: 2-3 ore
Etapa a doua a traseului de creast se desfasoar la sud de zona refugiului de la Vrful Ascutit 1. n punctul de plecare snt fixate pe stlpi metalici
mai multe sgeti de directie, cu explicatii pentru obiectivcle sau traseele turistice marcate n regiune. De la stlpul indicator, poteca de pe Creasta Nordic spre
Piscul Baciului ne conduce circa 350 m mai mult pe linia crestei, pna n apropierea Vrfului Timbalul Mare, nltat n fat. nainte de a ncepe urcusul pe vrf,
creasta se ntrerupe de doua ori, formnd la mici intervale cte o strunga. Din drcptul celei de-a doua, marcajul coboar 4-5 m spre est, pe un scoc mai
accidentat, pentru ca apoi s revin n alta strung (a treia), unde pe versantul nord-vestic ncepe firul de obrsie al Canionului Ciornga Mare, prin carc
turistii obisnuiti cu catrarea pe stnci si alpinistii coboar la refugiul Ciornga Mare, aflat lng fosta Cabana Ascuns, pe traseul Vlcelului cu Fereastr.
Locul poate fi identificat si dup ,,fereastra" natural sfredelit n peretele ce mrgineste pe dreapta firul de obrsie al canionului mentionat.
Pentru refugiul Ciornga Mare de lng fosta Cabana Ascuns, pe traseul Vlcelului cu Fereastr, vezi indice 25. B.
Continund traseul de creast, urcm sustinut pe vrful Timbalul Mare (2177 m alt.), de unde putem privi cea mai fantastica zona a Pietrei Craiului,
Padina lui Cline, "paradis al alpinismului", rival al zonei Glbinele din masivul Bucegi. Dincolo de aceasta zona, peste mgurile mpdurite si ulucul adnc
al Dmbovitei, vedem masivul lezer-Papusa, iar mai la dreapta nsiruirea nesfrsit de vrfuri ale Fagarasului.
Urmeaza coborrea n Saua Calineului, adncita ntre vrful Timbalul Mare si Vrful dintre Timbale. In cuprinsul ei, prin prezenta unor coltani, saua prezint o
denivelare care o mparte n dou. n prima portiune, dinspre nord, ajung alpinistii veniti din traseele de pe Clineul Mic; n cea de-a doua, dinspre sud, ajung
cei care au urcat pe firul principal al Padinei lui Cline.
Relum traseul de creasta, urcnd pn la Vrful clinire Timbale (2 170 m alt.). Privind napoi, vedem peretele, creasta si vrful Timbalul Mare, cu
stratele redresate la verticala, amintindu-ne de Orga Mare din Padina nchis. n dreapta noastr, pe versantul nord-vestic, se adnceste Valea Podurilor.
Cu imaginea numeroaselor tancuri si muchii, ridicate n cupnnsul ei, naintam catre sud pe linia Crestei Nordice, impresionati de slbticia tinutului si
ngustimca crestei pe care ne aflam. Trecnd de pe un versant pe altul, depsim neregularittile traseului care culmineaz cu o traversare n coborre pe
versantul vestic, pn in Saua Vaii Podurilor. Urmeaz depasirea celei mai dificile portiuni a traseului, lung de circa 100 m. Marcajul ne conduce peste
crenelurile crestei sau locurile mai expuse, trecnd de regul pe versantul estic. ntr-o mic strung, locurile se domolesc, poteca trece n continuare pe
versantul estic, urcnd printre plcurile de jnepeni sau ctrndu-se peste mici sritori. Intervalul ia sfrsit cu un pasaj ngust de pe linia crestei, punctat n final
de vrful Timbalul Mic (2231 m alt.). n aceast zon ia sfrsit traseul alpin de pe Muchia Timbalului Mic, iar mai napoi, n Saua Vii Podurilor, traseul de pe
firul principal al vii cu acelasi nume.
De pe vrful Timbalul Mic ctre stnga putem privi cea mai slbatic zon a versantului rsritean, iar peste aceasta, satcle branene, rspndite
pretutindeni, peste Mgurile Branului. Dincolo de ele zarea este nchisa de la dreapta la stnga de masivele Leaota, Bucegi, Piatra Mare, Postvaru si Grbova.
Relund drumul de creast coborm sustinut, avnd n dreapta firele de obrsie ale Ciorngutei. Cnd am ajuns jos, ntr-o sa punctata cu jnepenisuri,
1
Pe hrtile turistice vechi, refugiul de la Virful Ascutit era plasat la nord de Vrful Ascutit. n realitate, el se afl la circa 40 m sud de vrful mentionat. Prin aceast precizare lmurim pozitia Vrfului Ascutit,
care este situat ctre nord, la o distant de circa 350 m fa de vrful Timbalul Mare. Suplimentar adugm c altitudinea liniei de creast ntre vlrfurile mentionate nu scade niciodat sub 2 100 m, ceea ce trebuie
retinut, deoarece aceleasi hrti artau refugiul la 2 064 m alt., cnd n realitate este la 2 150 m.
sntem a punctul din care ncep ctre sud Claile, vrfuri stncoase ce se nlntuie pn aproape de Piscul Baciului.
ncepnd din acest loc, pe versantul vestic se adncesc firele de obrsie ale Vldusci. Dup circa 2 l/2 ore ajungem pe vrful Zbirii (2 220 m alt.). n
continuare strbatem o mic portiune de creast mai accidentat, dupa care urmeaza vrful Claia Cldrii Ocolite (2 202 m alt.), sprijinit ctre dreapta de
creasta Coltilor Ri. Din dreptul acesteia urcam n lungul crestei, devenit mai lat si usor nierbat, trecnd pe deasupra Cldrii Ocolite, pn pe vrful La
Om sau Piscul Baciului (2238 m).
La sud de vrf se ramific spre stnga, n coborre, traseul 1. A (mar-cat cu banda rosie) spre refugiul Grind. Mai jos de acest punct, pe linia crestei, la circa
350 m, ajungem la stlpul metalic din Saua Grindului, limit sudic a Crestei Nordice, unde etapa a Il-a a drumului de creast ia sfrsit.
Trasee de legtur spre: cabana Plaiul Foii pe "La Lanturi" (traseul 1. B); Saua Funduri pe Creasta Sudic (traseul 8. B).
<115.jpg>
8.D. Creasta Nordic: aua Grindului Piscul Baciului (vrful La Om) vrful imbalul Mare zona refugiului de la Vrful Ascuit
Marcaj: punct rou Timp: 3 ore
aua Grindului este situat la sud de Piscul Baciului (2238 m alt.), ntre acesta i vrful Grind (2210 m alt.). Din dreptul ei ctre vest se desprinde
traseul 1. B, marcat cu band roie, pe La Lanuri, spre cabana Plaiul Foii. Din aua Grindului urmm marcajul Crestei Nordice punct rou desfurat
n urcu ctre nord. Dup circa 350 m ajungem la punctul de ramificaie al traseului 1. A (band roie), care se abate la dreapta, cobornd pe la refugiul Grind
pn n punctul La Table. Ceva mai sus de ramificaia menionat se afl cel mai nalt vrf al masivului, Piscul Baciului, denumit i vrful La Om. O
perspectiv mrea ne reine n zilele senine pentru a identifica noianul munilor nconjurtori.
Dup cum se tie, masivul Piatra Craiului este dispus perpendicular pe direcia lanului Carpailor, ridicndu-se deasupra munilor mai cobori din
jur cu 500 1000 m diferen de nivel. Altitudinea, precum i aezarea masivului, ne dau posibilitatea de a vedea o mare parte din lanul Carpailor. Privind
ctre est, identificm n dreapta, peste Mgurile Branului, culmea Leaotei, legat n continuare cu blocul Bucegilor. Piatra Mare i Postvaru, acoperite cu
pduri de molid, se vd n stnga, iar ara Brsei, ntins cmpie intracarpatic, punctat de sate compacte, se vede prin despicatura Prpstiilor, spat de ape,
ntre muntii Toanche i Piatra Mic. ncepem coborrea din Piscul Baciului pe culmea nierbat, mrginit n stnga de Cldarea Ocolit, gvan deschis larg
ctre valea pirlei. Primul vrf ntlnit la captul acestui pasaj este vrful Cldrii Ocolite, din dreptul cruia ncepe spre stnga creasta Colilor Ri, nlat
ntre firele de obrie ale pirlei Superioare.
n continuare, creasta devine mai accidentat, obligndu-ne s ne crm, trecnd peste micile obstacole nirate pn pe vrful Zbirii (2220 m alt.)
care, mpreun cu precedentul i altele, pn la vrful imbalul Mic, fac parte din ansamblul de vrfuri denumite Clile. naintnd pe creast ctre nord,
ocolim poriunile accidentate ale Clilor, oprindu-ne uneori n eile dintre acestea, pentru a scruta hurile Vlduci, adncite n stnga, prin care ntotdeauna
se zresc capre negre.
Dup circa 1 or, socotind de la Piscul Baciului, ajungem pe Claia Vlduci, vrf care las spre vest muchia dintre Vlduca Superioar i
Ciorngua. Din acest loc coborm n aua adncit i punctat cu jnepeni, de unde ncepem un urcu susinut pn pe vrful imbalul Mic (2231 m alt.), unde
facem un popas pentru a admira ctre stnga mulimea de turnuri i muchii, ridicate n deschiderea larg pe care o face Valea Podurilor n zona ei de obrie.
Pe vrfurile lor sfresc numeroase trasee alpine, printre care menionm: Sngele Voinicului, Colii Gemeni, Surplomba Neagr, Traseul Marian Nicolae etc.
Cea mai impresionant dintre acestea rmne ns Muchia imbalului Mic, desprins ctre nord-vest chiar din vrful pe care ne aflm.
Relund traseul, parcurgem o creast accidentat, depind cota 2213 m, coborm ntr-o a la 2183 m i dup un pasaj mai dificil n traversare pe
versantul vestic, ncepem urcuul, care ia sfrit pe Vrful dintre imbale. Din dreptul acestuia se desprinde ctre nord-vest creasta dantelat a Muchiei dintre
imbale, care nir pe linia ei cteva turnuri desprite pe ambii versani de hornuri aproape paralele. Urmeaz coborrea n aua Clineului, n al crei
cuprins ocolim trei vrfuri mici, trecnd prin eile ce le despart.
n zona eii Clineului iau sfrit Padina lui Cline i Clineul Mic, trasee alpine descrise la capitolul Alpinism. Din aua Clineului urcm
pe vrful imbalul Mare (2177 m alt.), de unde putem privi n voie cel mai fantastic peisaj alpin, rezultat din aglomerarea crestelor, pereilor i ancurilor
ridicate n Padina lui Cline, considerat pe bun dreptate paradis al alpinitilor, comparabil numai cu regiunea Glbinele din Bucegi.
Cobornd de pe vrf, ajungem n dreptul unei strungi nguste; de aici, ctre stnga se adncete vlcelul de obrie al Canionului Ciornga Mare, n
lungul cruia coboar htaul traseului prin Vlcelul cu Fereastr la refugiul Ciornga Mare, aflat lng fosta Caban Ascuns. Traseul, nemarcat, poate fi
parcurs numai de turitii obinuii cu crarea pe stnci i de alpiniti.
Pentru traseul Vlcelului cu Fereastr, vezi indice 25. B.
Din dreptul strungii menionate traversm pe versantul estic i, dup un mic ocol, urcm un jgheab pietros, nalt de 45 m, ajungnd din nou pe
creast, de unde locurile se domolesc. Ultimii 350 m ce ne mai despart de zona refugiului de la Vrful Ascuit i parcurgem fr dificulti. Cu circa 15 m
nainte de a ajunge la stlpii indicatori se desprinde, cobornd direct pe versantul vestic, un ha mai puin conturat, care mai jos ajunge n dreptul unui plc
de jnepeni, de unde ctre stnga urmeaz Brul de Sus. El se leag n continuare cu Traseul Vlcelului cu Fereastr, conducnd pn la refugiul Ciornga Mare,
lng fosta Caban Ascuns. Traseul, descris n sens invers, este nemarcat i l recomandam numai turitilor deprini cu crarea pe stnci i alpinitilor.
Pentru Brul de Sus, vezi indice 25.C.
La stlpii indicatori cu explicaii pentru traseele turistice care pornesc din dreptul lor, ia sfrit etapa a II-a (sudnord) a traseului de creast al
Pietrei Craiului.
Traseele de legtur din acest punct snt redate la traseul 8.
8.E. Creasta Nordic: zona refugiului de la Vrful Ascuit vrfuI Padina Popii aua Padinei nchise - vrful Turnul aua Crpturii
cabana Curmtura
Marcaj: punct rou Timp: 3 ore
n aua refugiului de la Vrful Ascuit snt fixate pe stlpii metalici mai multe sgei care indic diferitele trasee ce pornesc din acest loc. ndicaiile
scrise pe sgei sau pe table se refer i la punctele din care se ramific n coborre diferite trasee turistice marcate i semnalate de noi pe acest traseu.
Pornii la drum pe traseul Crestei Nordice ctre vrful Turnul, marcajul cu punct rou ne conduce spre nord-est. Dup circa 30 m trecem pe lng
refugiul de la Vrful Ascuit i apoi ocolim pe la est dou piscuri, dintre care al doilea este Vrful Ascuit. De pe acest vrf ncepe traseul nemarcat spre
refugiul Ciornga Mare, aflat lng fosta Caban Ascuns (prin Brul Ciornga Mare).
Pentru Brul Ciornga Mare, vezi indice 25, G.
Dincolo de ramificaia menionat prindem linia de creast, urcnd i cobornd peste denivelrile nirate deasupra vii Ciornga Mare, vale ce-i
are firele de obrie rzleite n evantai, n stnga noastr, i pe care le intersecteaz Brul Ciornga Mare, ramura de jos.
Dup circa 45 minute, socotite din aua refugiului de la Vrful Ascuit, ajungem pe vrful Padina Popii (1970 m alt.), de unde coboar ctre vest (n
stnga) poteca marcat cu triunghi albastru a traseului 20. A, prin Padina Popii, pn n poiana fostului refugiu Diana.
Cobornd de pe vrf, admirm n stnga pereii Padinei nchise, cu stratele rsturnate la vertical. Dup circa 15 minute de mers, ajungem n aua
Padinei nchise (1955 m), important ramificaie a traseelor marcate. Un stlp indicator cu o tabl explicativ se afl montat n acest loc. n stnga coboar pe
Brna Caprelor, spre poiana fostului refugiu Diana, Zrneti sau cabana Plaiul Foii, traseul 3. F, marcat cu band albastr. Acelai marcaj conduce i ctre est,
n dreapta, spre cabana Curmtura i Zrnesti (traseul 3. B). Pentru a evita zona de creast accidentat, aflat n continuare din aua Padinei nchise, poteca
ocolete pe la est vrful Padina nchis, traversnd prin pdurea de molid, presrat cu luminiuri.
Intervalul ia sfrit cu un urcu uor care ne readuce pe creast. Din acest loc vedem vrful Turnul (1923 m), ultimul vrf al crestei Pietrei Craiului
n aceast parte, denumit uneori Turnul Pietrei sau Turnul Pietrei Craiului. Un stlp cu sgei i o tabl indicatoare ne dau explicaii asupra traseelor ce se
desprind din acest punct. Ctre stnga, de-a lungul unei muchii accidentate, se contureaz poteca traseului 19, prin Padina indileriei, care la nceput nu are
marcaj.
Din vrful Turnul coborm ctre cabana Curmtura, pe versantul estic al masivului, de-a lungul unei pante puternic nclinate. Dup circa 250 m de
la vrf ajungem n punctul din care se desprinde ctre stnga traseul 18 (marcaj cruce albastr) prin Padina Hotarului. Locul este semnalat de un stlp metalic.
Continund coborrea, depim prin crare numeroase pasaje expuse, care comport mult atenie i calm. Pe parcurs, n locurile grele, snt fixate patru
cabluri ajuttoare.
Dup o coborre de circa 300 m diferen de nivel de la vrful Turnul ajungem ntr-o zon plin de grohoti, situat la obria vii Crpturii.
Condui de marcaj, traversm grohotiul ctre dreapta i ne strecurm n continuare pe sub un perete, urcnd pn ntr-o a ngust prin care trecem pe
versantul opus al masivului, corespunztor vii Curmturii. De aici coborm susinut prin pdure, srind uneori peste copacii dobori de vnt. Curnd ajungem
n punctul cel mai cobort al Curmturii Pietrei Craiului, unde pe un stlp indicator citim: acces direct la cabana Curmtura, fr s ating aua Crpturii
10 minute.
Marcajul continu n urcu pe pantele mpdurite, ocolind Colul din Curmtur, pn n aua Crpturii, punctat de un stlp cu sgei indicatoare.
Din dreptul lui se desprind dou trasee marcate: ctre stnga, traseul 2. A, care coboar prin valea Crpturii spre Zrneti; nainte, ctre est, traseul 17, care
traverseaz Piatra Mic.
Din aua Crpturii .coborm spre dreapta prin pdurea crescut pe versantul sudic al muntelui Piatra Mic, nsoii i de cele dou marcaje ale
drumurilor citate mai sus, care se succed sau snt dispuse mpreun pn la cabana Curmtura.
Dup 10 minute ieim din pdure i, prin poieni, ajungem la cabana Curmtura, unde traseul de creast ia sfrit.
Traseele de legtur de la cabana Curmtura snt redate la traseul 2.
CABANA PLAIUL FOII CURMTURA FOII CEARDACUL STANCIULUI VALEA URZICII AUA FUNDURI STNA DIN FUNDURI
LA TABLE
(i traseul n sens invers)
<129.jpg>
aua Funduri delimiteaz creasta propriu-zis a Pietrei Craiului de culmea mult mai joas a Pietricici, prelungit n continuare cu podurile
calcaroase dintre cheile Dmboviei (Plaiul Mare) i Dmbovicioarei. Cnd ncepem s coborm din aua Funduri pe versantul rsritean, ntlnim alt peisaj.
Faa muntelui, mbrcat n haina pdurii sau acoperit cu ntinse puni, contrasteaz mult cu cea de pe versantul vestic. Peisajul acesta odihnitor este
binevenit dup lupta cu grohotiurile i urcuul prin Valea Urzicii, sau cu muchiile ascuite de pe linia Crestei Sudice.
Printr-o abatere ctre stnga, prsim creasta i, condui de marcajul nostru, la care se altur i cel al drumului de creast (punct rou), dispus
ceva mai rar, ncepem coborrea prin tpane, de-a lungul potecii bine conturate, ctre pdurea din vale. Direcia general de mers din aua Funduri este ctre
est, iar dup circa 600 m ctre nord-est. Zona de pune, cunoscut sub numele de Plaiul Oii (denumit uneori i Plaiul Grnicerilor, nume pe care noi nu-l
vom folosi, pentru a nu produce confuzii cu omonimul su de pe versantul vestic), este punctat cu civa stlpi de marcaj, mai ales n partea de jos, la intrarea
n pdure. ntre acetia, semnele drumului snt dispuse pe pietre, uneori greu de identificat. Dup circa 30 minute de la aua Funduri, ajungem la marginea
pdurii. Pentru a continua, ne orientm ctre dreapta, cobornd pe serpentinele roase de ape pn n dreptul unei mprejmuiri. De aici schimbm direcia de
mers ctre stnga, spre acareturile unei stne, denumit stna din Funduri. Chiar lng stn, unde se termin i marcajul de creast punct rou, ntlnim
ramificaia marcajului band albastr, care, urmat ctre dreapta, conduce la cabana Brusturet i n comuna Dmbovicioara (traseul 6.B).
Continund drumul ctre stnga, nsoii acum i de marcajul band albastr, strbatem o perdea de pdure pentru ca dup circa 200 m s
ptrundem n poiana Lespezi. Un canton silvic, o pepinier mprejmuit i stna din Lespezi se scald n lumina odihnitoare, revrsat pretutindeni. Din acest
loc, sus, dincolo de perdeaua pdurii, se vede Creasta Sudic a Pietrei Craiului, punctat ctre dreapta de Piscul Baciului, uor de recunoscut dupa forma lui
masiv i postamentul de beton aflat pe vrf. Sub el, cteva vlcele pline de grohoti, cu obria spre sud, pe sub Colii Grindului, spintec cu albia lor covorul
nierbat al Plaiului Grindului, revrsat pe toat faa muntelui.
Poteca noastr, destul de larg i domoal, trece pe lng stna din Lespezi i strbate n continuare cnd poieni cu rariti, cnd perdele de padure,
ajungnd dup scurt timp n Poiana Grindului, unde, n stnga, vedem stna din Grind. Poiana este mprejmuit; n cuprinsul ei se vd o tabl i un stlp
indicator care semnaleaz ctre dreapta ramificaia marcat cu cruce galben spre cabana Brusturet, alturi de marcajele trascelor 7.A i 15.A.
Din Poiana Grindului urcm, lasnd stna n stnga. Poteca noastr este acum marcat cu patru semne: cruce, band i triunghi albastru i triunghi
rou. Condui de acestea ieim curnd din rariti ntr-o poian din care, semnalat i de un stlp cu sgeat, se ramific varianta traseului cu band albastr
spre refugiul Grind.
Varianta conduce n urcu prin pdurea Grindului, unindu-se mai sus cu drumul marcat cu band roie care, urmat catre stnga, conduce la
refugiul Grind. Adpostul are 5-6 locuri i poate fi folosit n condiii de bivuac.
Urmtorul obiectiv ntlnit de la ramificaia menionat este ipotul Vlduca, loc unde se desprinde spre stnga traseul 1.B (marcat cu band
roie) spre refugiul Grind. La circa 300 m de acest loc ajungem n punctul La Table (captul de sus al poienii Vlduca), unde traseul ia sfrit.
Traseele de legatur din acest punct snt redate la pag. 88 (traseul 4).
9.C. aua Funduri Valea Urzicii Ceardacul Stanciului Curmtura Foii cabana Plaiul Foii
Marcaj: triunghi albastru Timp: 45 ore
De la stlpul metalic aflat n aua Funduri, marcajul triunghi albastru ne conduce pe Creasta Sudic, spre nord, alternnd cu semnul punct rou.
Drumul ncepe cu un mic pasaj de crare peste civa bolovani de piatr alb, nirai pe linia crestei. Dupa circa 350 m ajungem n locul unde marcajul
triunghi albastru se abate la stnga (spre vest), cobornd n Valea Urzicii. Punctul de ramificaie (1950 m alt.) este semnalat cu stlp indicator. Din acest loc se
desprinde ctre nord, pe Creasta Sudic a Pietrei Craiului, marcajul cu punct rou al traseului 8.C.
Orientai ctre stnga, prsim linia crestei i coborm o distan mai lung pe un horn cu roc friabil i panta nclinat. n continuare haul ne
conduce n diagonal ctre dreapta, trecnd printr-un scoc pmntos. Intervalul ia sfrit cu o sritoare ceva mai pronunat i traversare spre dreapta pn n
firul plin cu grohoti al Vaii Urzicii. Zona larg deschis este impresionant i sntem tentai s zbovim mai mult, atunci cnd vremea este frumoas, pentru a
fotografia ancurile sau pereii nlai pretutindeni, ori pentru a admira caprele negre. La 1765 m alt. trecem prin dreptul unei mari movile de pietre, situat
pe dreapta vii, care marcheaz intrarea pe Brul Rou, minunat cingtoare ce strbate o bun parte a versantului vestic al Pietrei Craiului (traseul este
descris la capitolul Alpinism).
Din dreptul movilei menionate coborm prin grohoti sau ocolim pe sub pereii nvemntai cu vegetaie o distan de 240 m, ajungnd n punctul
Prepeleag (1710 m alt.), unde trebuie s coborm prin crare un obstacol de 1012 m. Avnd direcia general nord, ncepem coborrea pe renumita potec
ce ncinge pe la poale abruptul vestic al Pietrei Craiului, cunoscut sub numele de Marele Grohoti. Dup circa 100 m de mers prin pdure, ieim ntr-un loc
mai deschis, din care se ramific spre stnga, n coborre, o potec vntoreasc nemarcat (semnalat de un stlp metalic izolat).
Acest drum, desfurat pe Plaiul Grnicerilor, conduce n circa 30 minute la Crucea Granicerului, unde ntlneste marcajul triunghi rou, care,
urmat n aval, trece pe la casa de vntoare din Valea lui Ivan i mai departe n satul Podul Dmboviei (traseul 5.A); acelai marcaj, urmat n amonte,
sfrete la cabana Plaiul Foii (traseul 5).
Relund traseul, ncepe o traversare lung prin grohotiurile revrsate la poala masivului. Marcajul, destul de des, ne conduce printre jnepeniuri
sau peste limbi de grohoti, de unde putem privi ctre dreapta seninrile dltuite de ape pn sus la Creasta Sudic.
Prima vale prin dreptul creia trecem este Valea lui Ivan, uor de identificat dup turnul singuratic, ridicat pe firul ei, aproape de obrie. Urmeaz
un interval mpdurit i apoi zona deschis n care vedem marea arcad de intrare n Ceardacul Stanciului. Turitii obinuii cu cararea pe stnci pot urca n
incinta circular a Ceardacului, escaladnd bolovanul de la intrare. n dreapta peretelui Ceardacului vedem Hornul din Ceardacul Stanciului (traseu alpin de
gradul 2.B) care sfrete dup 80100 m, pe Brul Rou. n partea stng, dup escaladarea unor obstacole de 68 m, observm deschiderea unei guri de
pester, continuat cu un aven. Revenind pe poteca marcat, ne continum drumul, ajungnd dup circa 25 m la Petera Stanciului; grota nu are concreiuni,
iar planeul este presrat cu bolovani. Fr s-i schimbe nfiarea, poteca ne conduce pe la baza Peretelui de la Ceardac, pe verticala cruia s-au stabilit
cteva trasee alpine dificile.
Dup un ocol n urcu ptrundem n zona Marelui Grohoti (Horjul Mare), cea mai ntins aglomerare de pietre din Piatra Craiului. De aici ne
putem retrage, urmnd n coborre traseul marcat cu semnul cruce albastr. El face legtura cu traseele ce conduc spre aezrile din valea Dmboviei sau la
cabana Garofia Pietrei Craiului.
Traversnd zona Marelui Grohoti, privim n dreapta Peretele Piscul Rece, Muchia Roie (n care se contureaz grota Moara Dracului) i,
dincolo de muchie, Peretele Central. nainte de a prsi marea de piatr pe care am traversat-o, vedem scris numele locului unde ne aflm: Marele
Grohoti. De aici, poteca ne conduce n coborre, ncingnd pe la baz vrful Lancea sau Colul Carugelor, turn nalt ce se detaeaz din abruptul vestic al
Pietrei Craiului. O limb de grohoti, revrsat pe firul primei vi ntlnite, ne atrage atenia. Privind n sus, vedem numele ei scris cu vopsea pe perete:
Valea Padina Lncii. Pentru a o deosebi de vecina ei, drumeii au numit-o firul principal. Obria vii se afl ceva mai sus, n Poiana nchis, minunat
grdin suspendat la mare nlime. Urmnd haul, ajungem n firul secundar al Padinei Lncii. Obria acestei vi, aflat ceva mai jos dect prima, este
nchis de peretele din Padina Lncii, dispus n amfiteatru i ncins pe la baz de Brul de Mijloc, alt cingtoare a masivului, care constituie un traseu mai
greu, cutat mult de turitii rutinai i de alpiniti (traseul este descris la capitolul Alpinism).
Pentru a nu pierde poteca marcat, din firul secundar al vii Padina Lncii urcm ctre dreapta pe un obstacol de 23 m, n aa fel ca s ajungem la
limita de sus a pdurii. De aici, poteca, tot mai vizibil, traverseaz grohotiuri sau perdele de pdure, intersectnd firele de obrie ale vii Tmelului pn
la Umerii Pietrei Craiului, contrafort uria care domin aua Tmelului, aflat n faa noastr.
Din aua Tmelului ctre dreapta, cobornd pe sub Umerii Pietrei Craiului i apoi urcnd prin grohotiurile de la obria vii Brsa Tmaului,
ajungem (condui de marcajul cu semnul band roie, intercalat i cu cruce roie) n punctul La Zplaz. Traseul, care se parcurge n circa 30 minute face
legtura cu traseul l.A (spre refugiul Grind pe La Lanuri) i cu traseul l.B (spre refugiul pirlea i cabana Plaiul Foii). Marcajul band roie este aplicat
i n aval, spre nord-vest, peste aua Tmelului, i n continuare, dincolo de vrful Tmel (1644 m), de-a lungul culmii Tmaului Mare, a crei cumpn
formeaz iniial creasta munilor Fgra.
De sub umeri coborm n diagonal ctre stnga i, condui de marcajul triunghi albastru, prsim aua Tmelulni, naintnd printre plcurile
de ienuperi spre perdeaua de pdure aflat n fa. Intrai n pdure, urmm linia de cumpn. n apropierea vrfului Tmel, ne orientm la stnga, cobornd
pe spinarea Tmelului. Intervalul ia sfrit n zona poienit de pe culmea Tmelului, unde se ramific doua trasee marcate: cel cu triunghi rou, Drumul
Grnicerilor, este dirijat ctre stnga, n coborre, spre Valea lui Ivan (traseul 5.A); cel din lungul culmii Tmelului este nemarcat pn sub stna din
Tmel, la arcul oilor. De la arc, n stnga, apare marcajul punct galben, spre cabana Garofia Pietrei Craiului, cu legtur la Podu Dmboviei. Descrierea
acestui ultim traseu este redat la pag. 125.
De la rscrucea traseelor, orientndu-ne ctre dreapta, prsim culmea Tmelului i, condui de marcajele triunghi albastru i triunghi rou, care
ne vor nsoi pn la cabana Plaiul Foii, ptrundem n zona de obrie a Vii Oeelei. n aceast poriune, drumul se nscrie ntr-un ocol de-a coasta, trecnd
prin dreptul Izvorului Oeelei, evitnd Curmtura Oeelei i vrful Capul Tmaului, aflat deasupra noastr. Dup o coborre mai accentuat, ajungem pe
culmea Tmaului Mare. Aici ntlnim, venind din dreapta, marcajul banda roie, care face legtura cu traseul de creast al munilor Fgra, trecnd peste
vrfurile Tmaul Mare i ajungnd n Curmtura Lerescul Mic. Continund drumul pe culme, depim micile denivelri pn n Curmtura Foii (1375 m),
punct din care se desprinde catre sud-vest (stnga) traseul 21. A, marcat cu triunghi galben, pe valea Tamaului Mare, i marcajul band roie, din lungul
culmii Tmaului Mare pn n aua Lerescul Mic, unde face legtura cu drumul de creast al munilor Fgra.
Din Curmtura Foii prsim culmea Tamaului Mare, cobornd ctre dreapta pe versantul ei nordic, unde se contureaz Plaiul Mare, picior de
munte pe care iniial naintm circa 300 m. Dintr-o poian, ntlnit la sfritul acestui interval, se desprinde ctre stnga, n urcu, traseul 12 (marcaj band
albastr) spre valea Dmboviei i masivul Iezer-Ppua, pe la Dracsin.
Din punctul de ramificaie, poteca noastr este nsoit i de semnul band albastr. Panta nclinat i serpentinele repezi ce urmeaz ne dau
prilejul s coborm susinut; dup circa o or de la Curmtura Foii ajungem n captul de jos al pdurii. Prin poiana care urmeaz, traversm oblic ctre stnga
pna lng o pepinier. Dincolo de aceasta ajungem pe malul drept al prului Runcu, pe care-l urmm pn la confluena cu Brsa Tmaului. Chiar din
punctul de confluena se ramific spre dreapta traseul 1. A (marcaj band roie) spre refugiul Spirlea, La Lanuri, refugiul Grind.
Orientai ctre stnga, continum coborrea de-a lungul vii Brsa Tmaului i, dup circa 15 minute, ajungem la podul ce traverseaz Brsa
Groetului, construit nu departe de punctul de confluen cu Brsa Tmaului. La circa 40 m distan, pe malul stng al Brsei Mari, format prin confluena
celor dou praie menionate mai sus, ntlnim cabana Plaiul Foii, unde traseul nostru ia sfrit.
Traseele de legtur de la cabana Plaiul Foii snt redate la traseul 1.
CABANA PLAIUL FOII - PLAIUL RUNCULUI (MUCHIA TINTRENILOR) - VlRFUL TMASUL MARE
11. Cabana PlaiuI Foii - PlaiuI RuncuIui (Muchia Tntrenilor) - vrfuI TmasuI Mare
Marcaj: band galben Timp: 2-2 ore
Foarte multi turisti si petrec concediul la cabana Plaiul Foii, de unde ntreprind diferite excursii de scurt durat n masivul Piatra Craiului sau n
imediata apropiere a acestuia. Printre drumurile usoare din regiune se numar si cel desfasurat pe Plaiul Runcului, denumit de localnici si Muchia
Tntrenilor.1
Pentru gsirea primelor semne ale traseului, urmm de la caban drumul care dup 40-50 m traverseaz Brsa Grosetului peste podul din imediata
apropiere a punctului de confluent cu Brsa Tmasului. Dincolo de pod urcm pn n curtea mprelmuit a cldirii lucratorilor forestieri. Dincolo de cladire
intram ntr-o poiana pe care o traversm ctre dreapta. De la marginea pdurii ncepe sa se vada pe copaci marcajul band galben. Urcusul, la nceput mai
domol, apoi mai pronuntat, pstreaz n gcneral linia de cumpn a plaiului care este acoperit cu padure. In stnga se contureaz ulucul adnc al prului
Runcu, iar n dreapta, fr s-o vedem, valea Brsa Grosctului. Fra sa ne abatem prea mult de pe linia crestei, ajungem dupa circa 45 minute ntr-o zon mai
domoala, acoperit cu padure btrn. Aici rcapar semnele traseului, a cror lips ne-a provocat putin neliniste. Curnd iesim la gol n poiana ce mbrac
Plaiul Runcului pe toat linia lui de cumpna. Urcnd pe la liziera padurii, punctata cu frumoase exemplare de mestcacn, ajungem n saua nu prea adnc,
denumita Saua Mic a Runcului. Depsind denivelarea ei, continum urcusul, urmnd una din potecile adncite pe linia crestei. Dup circa 20 minute, socotite
din Saua Mic a Runcului, ajungem la cota 1 585 m, realiznd 300 m diferenta de nivel, socotiti de la cabana Plaiul Foii.
Fr s avem alt perspectiva dect culmea mpdurit a Tmasului Mare, ridicat n faa noastr, naintm, identificnd marcajul dispus cnd si
cnd pe cte o lespede. Privind napoi, putem distinge cu usurint, jos n vale, pe firul Brsei Mari, casele din Gura Brsei lui Bucur sau saivanul din Vadul de
Mijloc. In dreapta se nalt abruptul Pietrei Craiului, brazdat adnc de firelc de obrsic alc vilor Clineului, Ciorngutei, Podurilor, Vldusci ctc. Continund
urcusul, ajungem la 1 625 m, unde cteva izvoare, singurele din zon, ne ndeamna la popas. 1 Aproape de linia crestei, semncle snt mai dese. Cteva sgeti
figurate pe copaci ne arat directia de mers ctre pdurea de molid ce acoper muntele. Intrati n pdure, ncepem s urcm pe coastele ce apartin vrfului
Tamasul Mare. Prin vegetatia abundent naintm cu greu, cutnd htasul npdit de ienuperi, arini si coaczi. La 1686 m alt. identificm o sgeat vopsit
cu galben pe un copac, care ne arat directia ctre stnga n urcus. Urmnd sensul indicat, ajungem dup scurt timp pe vrful Tmasul Mare (1 735 m alt.). De
aici se nftiseaz privirii o cuprinztoare panoram ctre valea Dmbovitei si mai departe ctre blocul masiv al Ppusii, marginit n dreapta de primele culmi
secundare ale Fgrasului.
Peisajul ctre Piatra Craiului este dominat de zona Marelui Grohotis, unde muchiile si peretii nltati deasupra lui formeaz un zid continuu,
prelungit dincolo de Ceardacul Stanciului. Pc vrful Tmasul Marc si n jurul lui gsim vara zone mari acoperite cu tufe de afin si coacz, iar ctre sfrsitul
verii locurile adpostesc numeroase colonii de ciuperci si burcti. Regiunea fiind foartc slbatic, recomandm coborrea pe acelasi traseu. De-a lungul culmii
Tmasului Mare se desfsoar n ambele sensuri marcajul cu band rosie. El face legtura ntre Piatra Craiului (Saua Tmselului, ctre sud-est) si drumul de
creast al muntilor Fagaras (Saua Lcrcscul Mic, ctre nord-vest).
CABANA PLAIUL FOII - VALEA DIMBOVITEI (cu legtur pe la Dracsin pentru masivuI lezer-Ppusa)
(si traseuI n sens invers)
1 1
Denumirea vine de la comuna Tntreni, care nchiria locurile de de pe acest plai.
dreapta si urcm sustinut prin padure, ajungnd dup scurt vreme pe culmea Tamasului Mare.
Urmrind marcajul dispus mai rar, traversm culmea pc versantul sud-vestic si, n coborre oblic spre dreapta, strbatem o padure de molid. Pe
acest interval ntlnim Plaiul Turcilor, picior de munte desprins din Tamasul Mare ctre sud (n lungul acestuia coboara pn n valea Dmbovitei o potec
nemarcat). Mai departe, drumul trece pe lng izvorul denumit ,,Sipotu1 din Plai", intr din nou n pdure si continu, traversnd peste izvoarele Vaii
Turcilor. Intcrvalul ia sfrsit cam n dreptul vrfului Tmasul Mare, al crui crestet l vedem ridicat n dreapta. Dcpsind un picior de munte desprins din
dreptul vrfului amintit, ptrundem n zona de obrsie a Vii lui Stanciu, unde se afl si o stn. Ultima portiune a drumului pn n valea Drribovitei urmeaz
piciorul ridicat ntrc Valea lui Stanciu si Valca Richitii, pe care coborm, ajungnd dup circa 40 minute pe drumul forcstier cc conduce n aval spre satul Podu
Dmbovitei (km 21,100). De aici, n continuare, marcajul cu band albastr urmeaz valea Dmbovitei n aval, apoi se abate la drcapta si urc o vreme pe un
drum forestier secundar, dupa care prindc piciorul muntelui Dracsin pn n preajma vrfului Ppusa (2 391 m alt.).
<141.jpg>
CABANA CURMTURA - PISCUL MARTOIU - ,,LA TABLE" - POIANA GRINDULUI - CURMTURA GROAPELOR - SATUL SIRNEA
(si traseuI n sens invers)
<149.jpg>
17. Cabana Curmtura - Saua Crpturii - Piatra Mic - poiana Znoaga - cabana Curmtura
Marcaje succesive: cabana Curmtura - Piatra Mic - poiana Zanoaga (punct albastru); poiana Zanoaga - cabana Curmtura (band galbena)
Timp: 2l/z-3 ore
Muntele Piatra Mic este situat n extremitatea nord-estic a masi-vului Piatra Craiului, fiind delimitat de Curmtura Pietrei Craiului si de cele
dou vi ajungite pe axul de simetrie a acesteia - valea Crpturii la nord si un fir secundar al vii Curmturii la sud. Din punct de vedere turistic, Piatra Mic,
desi anonim, adpos-teste n cuprinsul ei cteva zone strabtute de trasee turistice a cror frumusete este pe nedrept atribuit Pietrei Craiului. Dintre traseele
mar-cate mentionm drumul prin Prapstii, desfsurat printre muntele Toanches si Piatra Mic, drumul spre cabana Curmtura prin poiana Znoaga, iar din
cele alpine, traseele de pe dreapta vii Crpturii cu Acul Crpturii, precum si acelea stabilite de alpinistii din Zrnesti n Prapsti. Singurul traseu turistic
care strabate n lung creasta muntii Piatra Mic ncepe de la cabana Curmtura. De la cabana Curmtura urmm poteca spre Zrnesti circa 10 m, dup care
ntlnim stlpul metalic cu explicatii pentru traseele marcate din regiune, ntre care si al nostru. Din dreptul stlpului ne orientm la stnga, urcnd prin poieni
spre pdurea aflat foarte aproape. Mergnd prin padure, ajungem dup circa 20 minute n golul crestei, n Saua Crpturii. Aici, cele dou marcaje (punct
rosu si band galbena), care s-au succedat cu al nostru, se despart, primul ctmducnd la stnga spre creasta Pietrei Craiului (traseul 8), iar al doilea trecnd
creasta 'si conti-nund pe valea Crapturii spre Zarnesti (traseul 2.A). Pe stlpul indicator din Saua Crpturii, traseuI nostru este semnalat astfel: spre Piatra
Mic 1 ora. Orientati catre dreapta (S-SE), urcm pe sub linia crestei catre grohotisurile vizibile, revrsate de pe coasta muntelui. La ele ajungem dup ce
o vreme am mers prin pdure sau prin rarisii. Pe msur ce urcam, zarea se deschide, lsnd privirea s cerceteze ntreaga regiune. n vale vedem cabana
Curmtura, pierdut n imensitatea muntilor din jur. Aval de caban se adnceste valea Curmturii, cu firele ramificate att pe versantul estic al Pietrei
Craiului, ct si pe cel sudic al Pietrei Mici. Relund drumul, urcm n lungul potecii dispuse n serpentine, schimbnd odat cu directia de mers si perspectiva
peisajului. Astfel, privind spre ulucul adnc al Crpturii (ctre stnga), unde Acul Crpturii se evidentiaz perfect, identificm, dincolo de vale, slbaticia
locurilor de pe versantul nordic al Pietrei Craiului, strbatut de numeroase padini. Dup circa 15 minute, socotite din Saua Crpturii, ajungem ntr-un loc mai
expus, unde ne ctrm, folosind pentru sprijin si un cablu montat special. Dincolo de acesta, traseul marcat cu punct albastru strbate jgheaburi adncite n
peretii stncosi sau se catr pe muchii nguste pentru ca n final s prind linia crestci principale, care seamn cu creasta Pietrei Craiului.
Acoperit pe mari portiuni de o pduri cu arboteti diferiti, a1teori goal si presrat cu mici accidente de teren, creasta culmineaz dupa circa 1
or de mers de la cabana Curmatura cu un vrf care msoar 1 850 m alt., de unde putem privi platoul Pietrei Mici, acoperit cu ntinse jnepenisuri sau poieni
smltuite cu flori de munte. Dincolo de platou, n cealalt extremitate, se vede crucea de pe vrful Pietrei Mici. Ea constituie pe vreme bun un reper al
drumului nostru n continuare. De pe vrf (1816 m), poteca coboar circa 40 m diferent de nivel n poiana Pietrei Mici, nchis strasnic de covorul compact
al jnepenilor. La adpostul acestora, golul de culme, adevarat platou, ofera un loc prielnic florilor de munte. Condusi de marcajul dispus pe lespezi, strbatem
poiana de la vest Ia est si reintrm n pdurea de jnepeni, urcnd ctre vrful principal al masivului, unde ajungem dup scurta vreme. De lng crucea de
lemn, fixat n amintirea eroilor czuti la datorie n primul rzboi mondial, facem un tur de orizont asupra regiunii. Ctre est, n vale, vedem Prpstiile si
culmea mpdurit a muntelui Toanches, care adposteste de vnt, cu creasta lui masiv, satele brnene, risipite dincoIo de ea pe Mgurile Branu1ui. Ca
fundal, n aceast parte se nalt I.eaota si Bucegii, iar n stnga Piatra Mare, Grbova si Postvaru; jos se vede orasul Zrnesti. Tara Brsei, strluit n stnga
de Mgura Codlei, se ntinde pn la orizont, unde zarea este nchis de alti munti. Cel mai odihnitor peisaj pe care-1 admirm de pe vrf este zona strbtuta
de Brsa Mare, a carei und argintie, tivit de rchitisuri si arinisuri, ne cluzeste privirea ctre obrsia ei, dincolo de Plaiul Foii, sub coastele mpdurite ale
muntilor Tagla si Fgaras. Turul de orizont se ncheie cu masivul Piatra Craiului.
De pe vrful Pietrei Mici, orientati cu spatele la cruce, continum traseul, cobornd spre sud; dupa 40 m schimbm directia spre sud-vest. Urmnd
poteca prin jnepenisul des, crescut pretutindeni, ajungem dup circa 120 m diferenta de nivel la limita superioar a pdurii de molid, unde identifcm n
continuare, din loc n loc, si urma unui marcaj vechi cu band rosie. Fr s avem vreo perspectiv n fat, coborm sustinut pantele mpdurite si dup circa
30 minute, socotite de la vrf, ajungem la limita de sus a poienii Znoaga. Cam n Mijlocul poienii ntlnim stlpul indicator, unde marcajul punct albastru ia
sfrsit. Din acest loc catre stnga se desprinde marcajul banda galben spre Zrnesti (traseul 2.C). Drumul ;nostru ctre cabana Curmtura este marcat de aici
tot cu band galben, el conducndu-ne catre dreapta. Pornind n directia mentionat, intrm dup scurta distant n pdure, prin care mergem circa 10 minute.
Cnd iesim din nou la gol, trecem foarte aproape de Peretele Glbenoasa, ridicat n dreapta, si de Poiana de Mijloc, aflat la stnga, ceva mai jos. Ultima
portiune a drumului pna la caban se desfsoar de-a coasta, traversnd cteva vlcele, fire de obrsie ale vii Curmturii.
Traseele de legaiura de la cabana Curmatura snt redate la traseul 2.
<158.jpg>
PADINA HOTARULUI
20. Zona fostuIui refugiu Diana - Padina Popii - vrful Padina Popii
Marcaj: triunghi albastru Timp: 1-2 ore
Poiana Curmtura Prpstiilor, n care s-a aflat refugiul Dian, reprezint un important punct de ramificaie pentru patru trasee turistice marcate,
ntre care i acela desfurat prin Padina Popii, marcat cu triunghi albastru, precum i pentru numeroasele trasee alpine descrise la capitolul ,,Alpinism". Pe
stlpul indicator, traseul nostru este semnalat astfel: prin valea Padina Popii n creast - 2 ore, marcaj triunghi albastru. Urmnd direcia artat de sgeat,
intrm dup scurt distan n pdure. Ocolind pe lng Peretele Turnului Mic al Dianei, nltat n stnga, ajungem dup circa 75 m, socotii din poiana
Curmtura Prpstiilor, n Valea Urilor 1, iar localnicii i spun ,,Prin Buduri. Urcnd prin grohotiul vii i apoi ctre dreapta prin pdure, ajungem dup 200
m distant sub peretele de culoare glbuie al Turnului Galben al Dianei. Dincolo de acesta traversm o limb de grohoti revrsat n lungul traseului alpin
denumit Hornul Festivalului.
Condui n continuare de poteca sinuoas, strbatem pe o bun distan jnepeniurile ce acoper ntreaga regiune, trecnd pe la baza numeroaselor
trasee alpine stabilite pe verticala pereilor ce aparin Turnului Mare al Dianei. Dup un urcu accentuat ntlnim un cablu pe care-1 folosim ca sprijin pentru
trecerea peste Umrul Padinei Popii, creast n lungul creia se afl i un traseu alpin. Urmeaz o traversare i apoi, cu ajutorul altui cablu, coborm ntr-o
viroag. Dincolo de aceasta, urcm din greu pe o fa nclinat, acoperit n final cu jnepeni i molidi; pasajul ia sfrit foarte aproape de baza Peretelui Mare
din Padina Popii, ridicat n stnga drumului. Prin grohotisuri i mai mult pe lng perete naintm, depind intrrile n alte trasee alpine, ealonate la distane
mici.
Dupa circa 20 minute de mers, ajungem n dreptul Santinelei din Padina Popii, turn singuratic, ridicat n Mijlocul grohotiurilor, la dreapta noastr.
Prin cteva ocoluri, poteca marcat ne conduce ctre dreapta, dep-ind n acest fel cteva rupturi de pant ivite pe parcurs; apoi traverseaz o
muchie i, orientndu-se ctre stnga, urc susinut n lungul unui jgheab ngust. Pasajul ia sfrsit pe Muchia Padinei Popii, care delimiteaz ctre nord-est
(stnga) Padina nchis. Ceva mai sus, poteca ajunge n aua Izvorului, loc de trecere spre izvorul ,,La Gvan", situat la 10 minute de mers n coborre prin
Padina nchis. Ultima poriune a traseului nostru se desfsoar prin jnepeniuri i afini, pn pe vrful Padina Popii, unde ntlnim marcajul punct rosu,
dispus de-a lungul crestei Pietrei Craiului.
Pentru continuarea drumului, consultai traseele de creasta de la semnalarea n text a vrfului Padina Popii (traseele 8 sau 8.E).
20.A. Vrful Padina Popii - Padina Popii - zona fostuIui refugiu Diana
Marcaj: triunghi albastru Timp: 1 or
Traseul turistic marcat prin Padina Popii ncepe de pe vrful cu acelai nume, situat pe Creasta Nordic. Iniial, poteca urmeaz Muchia Padinei
Popii pn n Strunga Izvorului, apoi se abate usor ctre stnga, conducndu-ne printr-o zon cu grohoti pn n dreptul turnului denumit Santinela din Padina
Popii. Din acest loc, la care am ajuns dup circa 25 minute de mers, poteca se orienteaz ctre dreapta, conducndu-ne pe un vlcel plin cu grohoti. Dup
depirea unui amfiteatru mare, poteca prsete i vlcelul, apropiindu-se mult de Peretele Mare din Padina Popii, ridicat pe dreapta. Condui de marcaj,
coborm i, dup citeva sute de metri, ajungem ntr-o viroag. De aici, cu ajutorul a dou cabluri fixate n perete, depim un pasaj mai expus, situat pe coama
uor pronunat a Umrului din Padina Popii. Dincolo de acesta, poteca se orienteaz ctre dreapta, strecurndu-se pe sub cele trei turnuri ale Dianei, pn n
poiana Curmtura Prpstiilor, n zona unde era refugiul Diana. Aici marcajul ia sfrit.
Traseele de legtur din acest punct snt redate la traseul 3.
<164.jpg>
1
n amonte, valea este cunoscut de alpiniti sub numele de Vlcelul Trectorii Forate (Zwanspass)
Drumeii care vin din Cmpulung pot ajunge cu autobuzele I.T.A. pn la Sticu de Sus (vezi descrierca traseului 5 pn la semnalarea n text a
punctului Clbucet, fost Cojocaru). De aici, pe drumul forestier de pe valea Dmboviei mai snt 4 km pn n punctul unde se ramific traseul pe valea
Tmaului (km 16). Din dreptul km 16 de pe drumul forestier, ne orientm spre dreapta, traversm Dmbovia pe pod si, fr s identificm marcajul, urcm
pe drumul forestier conturat n lungul vii Tmaului. Dup circa 40 m de mers se ramific n stnga noastr o potec nemarcat ce urc pe Plaiul Turcilor
pn pe Tmasul Mare, picior ajungit din creasta Munilor Fgra. Continund traseul pe sosea, trecem dup 1 km pe lng o construcie pentru lucrtorii
forestieri, situat la gura unui pru afluent, iar ceva mai sus ajungem la ramificaia soselei. Drumul din dreapta urc pe Valea Oeelei, adncit ntre muntele
Tmel i un picior desprins din Capul Tmaului; drumul din stnga urc pe valea Tmaului, fiind mrginit n stnga (dreapta vii) de Piciorul lui Pi,
desprins din Plaiul Turcilor ctre sud-est. Din acest loc, semnele drumului (triunghi galben), alturi de un marcaj forestier (linii rosii), apar tot mai des,
conducndu-ne ctre stnga, pe valea Tmaului. La confluena vii mai sus amintite cu un pru, afluent pe dreapta, drumul se termin, continundu-se cu o
potec de munte care prseste valea, urcnd pe un picior mpdurit i cu panta foarte nclinat. Timp de aproape o or, poteca ne conduce n serpentine
scurte, urcnd din greu cnd pe linia de cumpn, cnd pe versantul corespunztor vii Tmaului. n final, urcuul se domolete, poteca orientndu-se de-a
coasta ctre dreapta, ntr-un ocol lung, spre albia vii. n ultima parte a acestui interval, marcajul se mai rrete, dar poteca ne conduce ntr-o zon acoperit
cu molidi prin care, urcnd direct, ajungem n Curmatura Foii (1 375 m), unde marcajul drumului ia sfrit.
Trasee de legtur spre: satul Podu Dmboviei prin Valea lui Ivan (Drumul Grnicerilor) (traseul 5. A); aua Funduri pe la
Ceardacul Stanciului (traseul 9); cabana Plaiul Foii prin Plaiul Mare (traseul 5); un marcaj cu banda rosie, dirijat ctre stnga, face legtura cu drumul
de creast al muntilor Fgra, n Curmtura Lerescului Mic - timp 3.5 ore.
<168.jpg>
Iarna, cand ncepe n luna noiembrie (uneori mai devreme), limiteaz circulaia turistic n general, zpada acoperind integral sau parial potecile
din zona nalt a Pietrei Craiului, ngreuind sau facnd de netrecut unele pasaje.
Dintre traseele ce pot fi parcurse pe timp de iarn, cu schiurile sau pe jos, menionm:
a) Zrnesti - cabana Plaiul Foii; cabana Plaiul Foii - Plaiul Runcului; cabana Plaiul Foii - zona fostului refugiu Diana; cabana Brusturet - stna din
Funduri; Zrnesti - cabana Curmtura prin poiana Znoaga; Zrneti - cabana Curmtura prin Prpstii.
b) Trasee accesibile n ambele sensuri schiorilor bine antrenati: Zrneti-valea Crpturii- Cabana Curmtura; Zrneti - Prpstii valea
Vlduca- ,,La Table; Zrneti- satul Petera Poiana Vladuca refugiul Grind; cabana Brusturet Stna din Funduri Poiana Grindului satul Ciocanu
sau Zrneti; cabana Plaiu Foii Curmtura Foii (Drumul Grnicerilor) Valea lui Ivan satul Podu Damboviei.
Traseele turistice marcate pe ambii versani spre creasta Pietrei Craiului sunt extrem de periculoase n perioada marilor zpezi, cnd se pot
declana avalane. De aceea le recomandm numai alpinitilor I turitilor cunosctori ai zpezilor i ai regiunii: se vor evita ascensiunile cu grupuri
numeroase I dup ninsori abundente. In general traseele alpine escaladate cu ocazia diferitelor concursuri de alpinism au artat c, n general nu sunt
acoperite cu ghea, dar unele din ele (crestele i muchiile) sunt acoperite de zpad.
Prizele ascunse de nveliul zpezii nu prezint un sprijin satisfctor, ceea ce comport ntrebuinarea pitoanelor suplimentare.
Poriunile uor de escaladat vara, de regul ieirile din trasee, care se parcurg n crare liber, sunt extrem de periculoase i comport mult timp
pentru parcurgerea lor ; alpinitii evit aceste pasaje, prefernd coborrea n rapel. 1
<170a.jpg>
1
Meniuni. Traseele alpine snt grupate pe arterele de baz, n ordine alfabetic, fr s se respecte succesiunea lor de pe teren.
In schie, indicator etc., traseele snt notate prin indici. Pe baza acestora identificm n schema general poziia traseelor. n ansamblul zonelor de stnc ale masivului.
(Exemple: n artera de baz indice 25 este descris calea de acces pn n punctul de intrare al fiecrui traseu ce-i aparine: 25.A, 25.B etc., descrierea traseului ales pentru a-1 escalada o gsim n cuprinsul
capitolului ,,Alpinism, la indicele respectiv).
Traseele notate cu * snt descrise sumar sau numai citate n textul arterei din care se ramific.
Clasificarea traseelor alpine, extras dup normele Federatiei Romne de Turism i Alpinism din cadrul C.N.E.F.S., este trecut n continuarea iadicatorului alfabetic. Traseele fr indice snt menionate n textul
fiecrei artere
2
Raportate la celelalte categorii din clasificare de mai sus, traseele de gradele l.A si l.B snt usoare; privite n sine, parte din ele prezint ns obstacole destul de dificile. Aceasta face necesar ca cel putin unul
dintre componentii echipelor, care efectueaz ascensiuni de gradele l.A si l.B, s aib o oarecare pregatire tehnnic cunoscnd alegerea prizelor, utilizarea pitoanelor, asigurarea n coard a coechipierilor, rapelul.
3. Dificil (traseul clasic) gradului II. UneIe obstacole mai nclinate se trec cu ajutorul piloanelor.
B Muchia Rosie Hornul din Brul Rachitei B. B. Pereti, creste sau hornuri cu mai mult de doua lungimi de coard. Domin
liber.
Caracter general : pentru pasaje dificile escalada se face la coarda dubla
A Traseul frontal din turnul galben al Dianei- A. A. Pc traseu se bat pitoane, se folosesc scrite n loc de prize de picior, se trec
4. Accentuat Traseul Coarnele Caprei TraseeIe sint n gcneral scurte, dar dificile, sau lungi, usoare si uneori
dificil portiuni greu dc trecut.
B TraseuI Sngele Voinicului din valea B. B. Trasee cu puncte de trecere dificilc, fisuri deschisc, traversri, treceri de su
Ciorngutei - Fisura Cenusie din Turnul Galben
al Dianei
Caracter general: trasee lungi si foarte nclinate, pe care se foloseste tehnica escalad
dubl.
5. Foarte A Fisura Nordic din Turnul Mare al Dianei - A. Trasee lungi (minimum 4 lungimi de coard), cu treceri directe de surplombe
dificil Fisura de Cristal din Piatra Mic expuse
B Floarea de Colt din Padina Popii B. B. Trasee lungi, foarte dificile, cu succesiuni de obstacole care cer un ef
Prizele snt mici si rare; posibilitti reduse pentru baterea pitoanelor
A Caracter general: obstacolele traseelor din aceasta categorie au: succesiuni dc surp
6. Extrem de Surplombele din Padina Inchis cer o complicatii manevr de corzi; hornuri splate, situate la mare nltime; fe
dificil B nclinatc si netede, platforme de regrupare incomode sau inexistente : rape
traversri Dulfer; pendulri etc. Traseul trebuie sa aib cel putin 300 m diferent d
TRASEE ALPINE
Ramificatii pe arter: Pe versantul drept al vii: 22. A. Fisura Jderului. In peretelc. Acului Crpturii: Acul de Sus al Crpturii; 22. B. Hornul
Suspendat din Pcretele Acului Crapturii; 22. C. Acul Crpturii (traseul clasic). Pe versantul stng al vii: Traseul Lupas.
Generalitti. Valea Crpturii, a crei ascensiune urmeaz un parcurs lipsit de dificultti, reprezint prima arter de ptrundere dinspre nord-est n
abruptul Pietrei Craiului. Ulucul ei adnc delimiteaz de la sud-vest spre nord-est Piatra Craiului de Piatra Mic. Firele de obrsie snt rzletite pe versantul
nordic al culmii care formeaz puntea de legtur dintre cele dou prti ale masivului. Piatra Craiului si Piatra Mic. Pe aceasta culme scurta se pun n
evident dou sei distincte: Saua Crpturii si Saua Curmturii.
Privit n ansamblu, valea Crpturii, de la punctul de confluent a firelor de obrsie n jos, prezint trei sectoare:
1 / Treimea Superioar (1530-1160 m alt.), unde are aspectul unui canion cu pereti nalti, talveg sec si plin de grohotisuri.
2 / Treimea Mijlocie (1160-950 m alt.), n care strbate o zon mpdurit, adunnd n albia ei apa primelor izvoare, care nfirip un pru.
3 / Treimea Inferioar unde valea Crpturii isi contureaz malurile dintre plaiurile de fnete pn in apropiere de Proboaia, poiana situata in apropierea
punctului de confluenta cu Birsa Mare al carui afluent este. Locul este marcat de cateva case nelocuite. Treimea superioara a Vaii Crpturii prin formele
impunatoare ale reliefului su de o exceptionala bogtie n elemente tipic alpine ompartim n urmatoarele subdiviziuni, in care s-au stabilit trasee alpine :
a) versantul drept al vii (1160-1450m alt.)
b) Peretele Acului Crpturii
c) versantul stng al vii
Itinerar pn la baza arterei. De la statia C.F.R. Zrnesti pn la intrarea pe valea Crpturii (circa 1 or de mers), parcursul fiind comun cu cel al
traseului turistic 3, consultm descrierea acestuia pna la semnalarea n text a ramificatiei.
Descrierea arterei de baz. De la ramificatia marcajelor semnalat n textul traseului turistic 3 ne abatem la stnga, urcnd n continuare prin pdure,
pe poteca marcat cu band galben. Cnd am parcurs circa 900 m, socotiti de la intrarea n pdure, la 1160 m alt., valea se ngusteaz brusc, fiind strns ntre
peretii nalti. Din acest loc, poteca si schimb aspectul: apar bolovani, printre care naintm anevoie, peretii snt punctati de mici grote, ici-colo ntlnim
copaci czuti care uneori ne bareaz drumul. n aceast zon, dar ceva mai sus, la o distant de 100 m, identificam pe dreapta vii (stnga cum urcam) un
perete nu prea nalt, a crui fat, complet splat, este strbatuia de o fisur. Linia ei, usor conturata, formeaza traseul Fisura Jderului. Intrarea pe traseu are
caracteristic o alveol n care alpinistii, pentru a usura crarea pn la primul piton, introduc un lemn sau mai simplu fac o piramid.
Pentru Fisura lderului, vezi indice 22.A.
Urmeaza un urcus obositor prin grohotisul vii. Pe malul drept se adncesc n perete jgheaburi adnci sau grote suspendate. La captul de jos al unui
grohotis mrunt (1 440 m alt.), poteca se apropie mai mult de peretele din stnga vii, care n acest loc prezint un obstacol framntat si usor nierbat, pe
diagonala cruia se vd primele pitoane ale Traseului Lupas. Acestea conduc n continuare spre o mic muchie.
Traseul Lupas are sase lungimi de coarda si urmeaz o succesiune de obstacole variate, nsirate initial de-a lungul unei muchii ce se contureaz usor
pe versantul stng al vii Crpturii. Pitoanele de asigurare snt slbite mult si impun o verificare atent naintea ntrebuintrii lor. Grad de dificultate: 5 A.
Materiale: 2 corzi de 40 m, 25 carabiniere, 8-10 pitoane, scarite. Traseul este pitonat si ia sfrsit pe creasta mpdurita ridicat pe malul stng al vii
Crpaturii.
Dincolo de limba de grohotis mentionat, urmeaz un spatiu npdit de vegetatie. Pe dreapta vii deosebim doua viroage adncite n perete. Cea din
amonte, marcata si de o grot mare, delimiteaza ctre nord Peretelc Acului Crpturii. Din dreptul viroagei, la o distant de 20 m n amonte, pe faa Peretclui
Acului Crpaturii, care formeaz n continuare malul drept al vii Crpturii, identificm primele pitoane ale Traseului Acului cle Sus al Crapturii (1 460 m
alt.).
Prima escalad: 22 septembrie 1961. Traseul Acul de Sus al Crpturii este situat la limita nord-estic a Peretelui Acului Crpturii. El are o linie
sinuoas si strbate multe zone nierbate, ceea ce-1 face s-si piard din valoare. Pe vreme umed, pernele de iarb si brnele, frecvent ntlnite, prezint
mari dificultti la naintare. Numele traseului vine de la Acul de Sus, tzanc de piatr mai nalt, situat mai sus de Acul Crapturii si n spatele acestuia.
Sinonim: Traseul Hencz. Grad de dificultate: 4.B. Materiale: 2 corzi de 40 m, 20 carabiniere, 4-5 pitoane, scrite. Traseul este pitonat si are 6 lungimi de
coarda. Durata pentru trei echipieri: 3 ore. De
la Zrnesti la baza traseului: 3 ore. Coborrea de pe vrf pn n valea Crpturii o efectum liber, n lungul unui vlcel adncit n spatele Acului de Sus.
Urmatorul traseu stabilit pe acest perete este Hornul Suspendat din Peretele Acului Crpturii. Punctul de intrare l identificm dup 40 m de mers
prin grohotisul potecii, socotiti din dreptul intrrii pe traseul precedent. Platforma de plecare, usor nltat fa de patul vii, este nierbat si are caracteristic
un molid crescut n cuprinsul ei (1 475 m alt.). Obstacolul initial l constituie o fisur deschis, nclinat ctre dreapta.
Pentru Hornul Suspendat din Peretele Acului Crpturii, vezi indice 22.B.
Elementul peisagistic cel mai atractiv din regiune l constituie Acul Crpturii, al crui vrf, detasat din perete, este marcat cu o stea metalica. Cum
era si normal, acul a atras atentia alpinistilor nc cu multi ani n urma, iar cucerirea lui a constituit la vremea aceea o performant de mare rsunet. Intrarea
pe traseu, spre vrful acului, este situat la circa 50 m n amonte de traseul precedent, cam n dreptul Sipotului Crpturii, izvor cu apa prins uneori n cauc
(1530 m alt.). Obstacolele de nceput snt pe o fa usor nierbat, aflat n dreapta fisurii care conduce n Strunga Acului.
Pentru Acul Crpturii, vezi indice 22.C
<174a.jpg>
TRASEE PE VERSANTUL DREPT AL VII CRPTURII
Ramificatii pe artera: n Peretele Padinei Inchise: Santinela Padinei nchise; 23.A. Traseul Izvorului; 23.B. Surplombele din Padina nchis;
23.C. I.espezile Florilor de Colt; 23.D. Muchia celor Trei Tzancuri; Traseul Central din Padina nchis; 23.E. Hornul Peretelui Central. In Peretele Orga
Mare: 23.1. Hornul Negru; 23.F. Muchia Coloanelor din Orga Mare; 23.G. Creasta Frumoas de la Sritoarea Padinei nchise; 23.H. Hornul Mare din Padina
nchis.
Generalitti. Padina nchis se numr printre cele mai frumoase vi ce brzdeaz versantul nord-vestic al Pietrei Craiului, n cuprinsul creia s-
au stabilit numeroase trasee alpine. Cursul inferior al vaii are o albie cu maluri abia schitate, prin care curge o suvita firav de ap. n portiunea mijlocie (ntre
1300-1600 m alt.) valea este strns ntre pereti. Desi colecteaz si pstreaz pn vara trziu zpada adus de avalanse, ea nu are ap. Cnd zpada se topeste,
pe talvegul ei se vd cmpurile de grohotis, nruituri czute din peretii cc o mrginesc. n zona nalt, la altitudini de peste 1 600 m, valea cu panta foarte
nclinat se deschide, nsirnd numeroase sritori cu aspecte variate, ce nu pot fi trecute dect prin crare. Afluentii din aceast portiune, conturati adnc n
peretii vii, snt delimitati de muchii ascutite. Ei pornesc de la creasta principal a Pietrei Craiului, formnd n ansamblu un urias evantai (bazinul de obrsie al
vii), mrginit pe dreapta de peretii Orga Mare si Padina nchis, iar pe stnga de Muchia Padinei Popii si de o ramur a acesteia, ajungit pn sub limita
superioar a pdurii.
Prin acest paradis al alpinismului se strecoar Brna Caprelor, traseu de mare circulatie turistica (marcat cu band albastra), care da posibilitatea
drumetilor s ptrund mai ocolit si mai sus n singurtatea decorului slbatic al Padinei nchise, unde se ridic impuntor Orga Mare. Tot n aceast zon se
afl grota n care cuibreste apa celui mai nalt izvor al masivului, denumit ,,La Gvan", unde caprele negre ies la promenad", scrutnd adncurile, de pe
seninrile albe ale muntelui. In acest tinut de o rar frumusete, alpinistii din Zrnesti si Brasov au meritul de a fi stabilit numeroase trasee de crare,
considerate cele mai lungi si mai dificile din ntrcgul masiv.
Pentru alpinisti, Padina nchis prezint interes n portiunea ei mijlocie (ntre 1300-1600 m alt.), limitat n aval de punctul n care valea este
intersectat dc traseul 3 (marcat cu band albastr) si n amonte de marginea superioara a Sritorii de sub Gvan.
n ansamblu, pe aceast portiune, versantul drept al vii l formeaz doi pereti nalti: Peretele Padinei nchise si Peretele Orga Mare. Primul se
situeaz (din aval n amonte) ntre poteca turistic si Vlcelul Sritorii de sub Gvan, afluent pe dreapta al Padinei nchise, deasupra Sritorii de sub Gavan,
iar cel de al doilea ntre acesta si Hornul Mare din Padina nchisa. Versantul stng al vii este mai putin striat. Pe desfsurarea lui s-a stabilit un singur traseu
alpin, desi, dup prerea noastr, prezint multe posibilitti de escalad.
Itinerar pn la intrarea pe arter. Alpinistii care ntreprind escalade pe traseele stabilite n peretii Padinei nchise pot ajunge la baza acestora
fie plecnd din Zrnesti, fie de la cabanele Curmtura sau Plaiul Foii.
a/ De la Zrnesti urmrim, pn la semnalarea n text a ramificatiei, poteca marcata cu band albastr. descris amnuntii la traseul 3.
b/ De la cabana Curmtura urmrim descrierea traseelor turistice 3.E si 3.F, pn la semnalarea n text a arterei de baz Padina nchisa.
c/ De la cabana Plaiul Foii urmrim descrierea traseelor turistice 10 si 3.G., pn la semnalarea n text a punctului de ramificatie al arterei de baz Padina
nchis. ,
1
Lungime de coarda
<180.jpg>
Descrierea arterei de baz. Chiar la nceput sntem obligati s facem o digresiune, artnd c traseul alpin Santinela Padinei nchise, prin pozitia
lui, nu se ncadreaz n sistemul general al descrierii noastre, iesind din limitele arterei de baz Padina nchis, dar este situat n aceeasi zon si pe acelasi
perete.
Punctul din care ncepem escalada traseului Santinela Padinei nchise este situat n poteca turistica a traseului 3. G sau 3, la circa 60 m n aval
de intrarea semnalat mai jos pentru artera de baz. Linia pitoanelor, usor de identificat, se desfsoar mai mult pe faa dinspre valea Brsei Mari, acolo
unde Peretele Padinei nchise si schimb orientarea ctre nord. Obstacolele nu par prea dificile, valoarea lor fiind diminuat de prezenta ctorva arbori
crescuti pe faa peretelui. Angajati n escalada, vom gsi pasaje de mare dificultate, unde scritele si pitoanele suplimentare snt imperios necesare. Traseul
ia sfrsit dup 4 lungimi de coard, pe Muchia Padinei nchise, de unde, pe versantul sud-vestic, coborm prin intermediul rapelurilor, folosind pentru
sprijinul corzilor molizii crescuti pe acest versant. Grad de dificuItate: 4. A. Materiale: 2 corzi de 40 m, 20 carabiniere, 3-4 pitoane, scrite. Traseul este
pitonat. Durata pentru 3 echipieri: 2-3 ore. De la Zrnesti la baza traseului: 2 ore.
Redm n continuare descrierea arterei de baz. Din punctul de ramificatie, semnalat la traseul turistic 3 sau 3.G, pe artera Padina nchis, ne
orientm ctre abruptul Pietrei Craiului, care se ntrezreste prin perdeaua pdurii, urcnd pe un htas usor conturat pe malul stng al vii. Curnd iesim din
pdure, naintnd prin lstris spre marea deschidere din fat, unde crestele si peretii dau impresia c valea se termina. Ceva mai sus, dup ce depsim o zon
de vegetatie scund, constatm c ea continu totusi, formnd un culoar ngust, nierbat la nceput, plin cu grohotisuri instabile n portiunea superioar. La
1360 m alt. ajungem n punctul numit ,,La Srrie", loc amenajat, unde caprele negre gsesc sarea furajer. Din acest punct deosebim pe stnga vii marele
contrafort desprins din perete, pe linia cruia se desfsoar unul din cele mai lungi trasee alpine din Piatra Craiului: Traseul Izvorului. Pretutindeni vedem n
faa noastr tzancuri si muchii cu pereti punctati de grote tainice ori dantelati de esarfa verde a brurilor cu jnepeni aninati pe seninri.
Valea, care are o orientare general sud-nord, prezint initial un talveg acoperit cu vegetatie; ceva mai sus, aceasta dispare, locul ei lundu-1
grohotisurile, n lungul crora naintm, apropiindu-ne astfel de punctele de intrare pe traseele stabilite n Padina nchis. De la limita inferioar a
grohotisului ne abatem ctre stnga si dup 40 m ajungem n dreptul unui adpost improvizat din blocuri de piatr chiar la baza marelui perete care
surplombeaza. La 20 m de acest punct se afl ntr-o mic grot apa izvorului denumit Izvorul Padinei nchise. Deasupra lui si chiar din grot, n lungul unei
fisuri bine conturate pe faa surplombat a peretelui, snt dispuse primele pitoane de pe TraseuI Izvorului.
Pentru Traseul Izvorului, vezi indice 23
La 12 m de grota ce adaposteste Izvorul din Padina nchis, identificm primele pitoane fixate pe linia ascensional a celui mai dificil traseu alpin
din masiv (gr. 6. A neomologat), denumit Surplombele din Padina nchisa.
Pentru Surplombele din Padina nchis, vezi indice 23. B.
Urcnd anevoios prin grohotisurile caracteristice acestor locuri, ajugem, dup circa 130 m, socotiti de la Izvorul din Padina nchis, n punctul de
ramificatie pentru traseul Lespezile Florilor de Colt. Intrarea propriu-zis este situat mult mai sus; marsul de apropiere pn la primele pitoane l facem pe
muchia nierbat care separ dou vlcele: cel din stnga (cum privim spre peretc) se numeste Vlcelul Florilor de Colt, iar cel din dreapta, Vlcelul celor Trei
Tzancuri.
Pentru Lespezile Florilor de Colt, vezi indice 23. C.
La 180 m distant de Izvorul din Padina nchis ne aflm n punctul de intrare a traseului, desfsurat pe Muchia celor Trei Tzancuri. Desi pe linia
ascensional aceast muchie prezint mai multe tancuri, ea a fost denumit astfel de autorii premierei, pentru c ei au stabilit traseul numai pn la nivelul
celui de-al treilea tanc. Muchia este vizibil de la mare distant si se detaseaz clar din Peretele Padinei nchise.
Pentru Muchia celor Trei Tancuri, vezi indice 23. D.
Dincolo de Muchia celor Trei Tzancuri, peretele, descriind un intrnd, formeaz un amfiteatru ncins cu brne punctate cu plcuri de jnepeni. n
aceast zon s-au stabilit alte trasee alpine, ntre care si Traseul Central din Padina nchis, situat la 25 m distant de punctuI de intrare pe Traseul celor Trei
Tancuri sau la 205 m de Izvorul din Padina nchis. Primele pitoane, foarte vizibile, dispuse ntr-o fisur nclinat oblic ctre dreapta, ne conduc initial de-a
lungul unei muchii friabile.
Prima escalad: 1, 2 si 15 mai 1960. Traseul Central din Padina nchis este situat n Peretele Padinei nchise, ntr-o zon unde acesta are
orientarea NE-SV. Obstacolul cel mai dificil l ntlnim n a doua lungime de coard, unde escalada se efectueaz mai mult la scrite. A patra lungime de
coard este comun cu a traseului Hornul Peretelui Central, iar a cincea 1.c. (ultima) cu Muchia celor Trei Tancuri. Coborrea, redat n amnunt la traseul
23. D, comporta 4 rapeluri. Grad de dificultate: 5 A. Materiale: 2 corzi de 40 m, 25 carabiniere, 4-5 pitoane, scarite. Traseul este pitonat. Durata pentru 3
echipieri: 3-4 ore. De la Zrnesti la baza traseului: 3 ore.
Ultimul traseu stabilit n Perctele Padinei nchise este Hornul Peretelui Central, situat la circa 220 m de Izvorul din Padina nchis sau la 45 m de
Muchia celor Trei Tancuri. Platforma de plecare pe traseu se afla ntr-un intrnd de mici di-mensiuni, din care se contureaz vertical o fisur deschis, atacata
ndraznet de realizatorii traseuIui.
Pentru Hornul Peretelui Central, vezi indice 23. E.
Dincolo de acest traseu, valea se ngusteaz treptat, formnd pe parcurs mici sritori. Ultima, cea de-a treia, denumita Sritoarea de sub Gvan,
prezint un obstacol nalt de circa 40 m si lung de 60 m. Trecerea ei se face urcnd pe faa din stnga (n dreapta vii), evitnd n acest fel jgheabul ngust al
vii care surplombeaz n partea superioar. La captul de sus al obstacoluIui (1610 m alt.), unde ntlnim din nou grohotisul, valea se arcuieste ctre dreapta
(cum urcam), lsnd n stnga scocul adnc al Vlcelului Sritorii de sub Gvan, care delimiteaz Peretele Padinei nchise de Peretele Orga Mare. Din acest
punct identificm intrarea pe dou trasee alpine. Primul este Hornul Negru, usor de gsit dup culoarea rocii care a inspirat numele. Obstacolele lui de
nceput, umede si puternic nclinate, au fost escaladate recent, fiind punctate cu pitoane.
Pentru Hornul Negru, vezi indice 23. I.
La circa 20 m n stnga acestuia se vd cteva pitoane dispuse de la stnga la dreapta, n lungul unui pasaj umed care constituie primul obstacol al
traseului Muchia Coloanelor din Orga Mare.
Pentru Muchia Coloanelor din Orga Mare, vezi indice 23. F.
Urcnd pe o distant de circa 70 m obstacolele initiale ale Vlcelului Sritorii de sub Gvan, ajungem n dreptul unui molid singuratic, de unde,
ctre dreapta, n Peretele Orga Mare, identificm primul piton fixat la intrarea pe traseul Creasta Frumoas din Vlcelul Sritorii de sub Gvan, la altitudinea
de 1640 m.
Pentru Creasta Frumoasa din Vlcelul Saritorii de sub Gvan, vezi indice 23. G.
Revenind deasupra Sritorii de sub Gvan, urmm n continuare fi-rul principal al Padinei nchise, urcnd din greu ctre drcapta pe groho-tis, si
ajungem curnd la 1 635 m alt., punct din care avem dou posibilitti de a continua escalada: ctre stnga pe Hornul Mare, ctre dreapta pe firul vii si apoi pe
fee pn la Brna Caprelor.
Pentru Hornul Marc din Padina nchis, vez indice 23. H.
De la ramificatia Hornului Mare continum escalada pe Padina nchis si dupa scurt distant prsim firul vii, plin cu grohotis, urcnd feele
nierbate ce formeaz versantul stng, pn ntlnim poteca de pe Brna Caprelor (traseul 3.A, marcaj band albastra). Traseul turistic mentionat strbate
Padina nchis, conducnd pe Creasta Nordic a Pietrei Craiului. Padina nchis este un traseu alpin de graul 1.A. Are pe parcurs un singur obstacol mai
dificil: Sritoarea de sub Gvan, unde este necesar o frnghie de 20 m pentru asigurarea coechipierilor. Durata escaladei inte-grale, inclusiv poteca marcat:
3-3!/2 ore.
Trasee de legtur din Brna Caprelor spre: poiana fostului refugiu Diana (traseul 3.F, de la semnalarea n text a punctului de ntlnire); cabana
Curmtura (traseul 3.A, de la semnalarea n text a punctului de ntlnire).
Ramificatii pe arter: In TurnuI Galben al Dianel: 24.A. Traseul Frontal din Turnul Galben al Dianei; 24.L. Muchia Hornului Ascuns; 24.B.
Fisura Cenusie; Traseul I.C.I.M. Brasov; 24.M. Traseul Ciubotica Ursului; Hornul Festivalului. 1n Turnul Mare al Dianel: 24.C. Fisura Nordic; 24.N. faa
Nordic a Turnului Mare al Dianei; Traseul Arcadelor; 24.D. Fisura nghetat; 24.E. Traseul Dianei;24.F. Traseul Floarea de Colt; Hornul Ferestrei; Lespezile
din Padina Popii; 24.G. Umrul din Padina Popii. In Peretele Mare al Padinei Popii: Traseul 23 August; Traseul Gentianei; 24.H. Traseul Alveolelor; 24.1.
Traseul Turnuletului; 24.l. Traseul Trandafirul l Negru; Traseul Sngele Voinicului din Padina Popii. In Peretele Santinelei din Padina Popii: Santinela din
Padina Popii. Pe versantul stng al Padinei Popii: Fisura de la Portita Padinei Popii.
Generalitti. Padina Popii este afluent pe stnga al Vii Ursilor. Pentru alpinisti, valea prezint interes numai n portiunea superioara, unde peretii
ei adpostesc numeroase trasee. Ctre nord-est, Padina Popii este delimitat de Muchia Padinei Popii, iar ctre nord-vest de o muchie mpdurit ce o separ
de valea Ciornga Mare. Muchia Padinei Popii se desprinde din Creasta Nordic a Pietrei Craiului (1970 m alt.), formnd pe o mica distant cumpna dintre
Padina nchis si Padina Popii. Ceva mai jos de Strunga Izvorului, ea las dou ramuri viguroase. Ramura dinspre nord-est formeaz n continuare cumpna
pentru Padina nchis; ramura central, denumita Muchia Turnului Mic al Dianei (nchis pe sub peretele nord-estie de traseul turistic ,,Brna Caprelor". ntre
poiana unde s-a aflat refugiul Diana si Padina nchisa), este punctata n extremitatea ei nord-vestic de Turnul Mic al Dianei; ramura principal dinspre sud-
vest si pastreaz numele initial (Muchia Padinei Popii). Ea are directia generala SE-NV, iar n dreptul Umrului din Padina Popii si schimb directia ctre
nord-est, nsirnd pe creast dou din cele trei turnuri ale Dianei: Turnul Mare al Dianei si Turnul Galben al Dianei.
ntre Muchia Turnului Mic si Muchia Padinei Popii se adnceste firul de torent denumit de localnici (n zona de obrsie) Prin Buduri". Alpinistii
cunosc aceast zon sub denumirea de Vlcelul Trectorii Fcrtate (Zwangspass). Numele vine de la dou sritori ale vlcelului, ce se coboar prin intermediul
a dou rapeluri. Individualiznd peretii ridicati n lungul arterei de baz Padina Popii, deosebim din aval n amonte urmtoarele sectoare n care s-au stabilit
trasee alpine:
a/ Versantii Turnului Galben al Dianei, delimitat la nord de Vlcelul Trectorii Fortate, iar la sud de Hornul Festivalului.
b/ Versantii Turnului Mare al Dianei, delimitati la nord de Hornul Festivalului si la sud de Umrul din Padina Popii.
c/ Peretele Mare al Padinei Popii, de la Umrul Padinei Popii pn la Strunga Izvorului.
d/ Peretele Santinelei din Padina Popii.
e/ Versantul stng al vii Padina Popii.
Itinerar pn la baza arterei. De la Zrnesti pn n poiana Curmtura Prpstiilor, unde s-a aflat refugiul Diana, urmm descrierea traseului
turistic 3, marcat cu band albastr.
<198.jpg>
Descrierea arterei. Pe toat desfsurarea ei, artera de baz Padina Popii este marcat cu semnul triunghi albastru, care ncepe din poiana
Curmtura Prpstiilor. Primii 75 m i parcurgem prin lstaris si pdure, pn n valea plin cu grohotis a vlcelului care n aval se numeste Valea Ursilor, iar
n amonte Vlcelul Trectorii Fortate. De retinut c prin aceast vale (portiunea n amonte) se poate cobor din toate traseele alpine stabilite n dou din cele
trei Turnuri ale Dianei si n Peretele Mare din Padina Popii, evident dac nu preferm coborrea pe potec, trecnd peste muchia Turnului Mic al Dianei. n
continuare urcm 70 m prin bolovnisul vlcelului, apoi ne abatem ctre dreapta. Dup alti 120 m (260 m distanta total din poiana Curmtura Prpstiilor)
ajungem la baza unui perete usor surplombat, de culoare glbuie. La nceputul acestuia si n partea stng se contureaza un intrnd mic, din incinta cruia
ncepe un scoc vertical cu o serie de obstacole pe alocuri surplombate. Acestea constituie nceputul Traseului Frontal din Turnul Galben al Dianei (1 590 m
alt. la intrare).
Pentru Traseul Frontal din Turnul Galben al Dianei, vezi indice 24.A.
Urmnd poteca n continuare, ntlnim curnd limba de grohotis revrsat din Hornul Festivalului, a crui deschidere larg delimiteaz Turnul
Galben al Dianci de Turnul Mare al Dianei. Din punctul de intersectare a potecii cu grohotisul, prsim poteca si, urcnd pe sub perete circa 8 m, ajungem la
intrarea pe traseul Muchia Hornului Ascuns, denumire inspirata de la hornul ascuns privirii, situat la nceputul celei de a doua lungimi de coard.
Pentru Muchia Hornului Ascuns, vezi indice 24.L.
La 10 m distant n amonte de intrarea pe traseul amintit, se evidentiaz pe verticala peretelui ce-l avem n stnga, un diedru de culoare cenusie. In
lungul lui snt fixate primele pitoane din traseul Fisura Cenusie.
Pentru Fisura Cenusie, vezi indice 24.B.
Foarte aproape de intrarea n traseul Fisura Cenusie s-a mai stabilit un traseu de ctre echipa de alpinism I.C.I.M. Brasov. Prima escalad a
Traseului I.C.I.M. Brasov s-a efectuat ntre 28-30 iulie 1978. Grad de dificultate: 5.A (neomologat).
Materiale: 2 corzi a 40 m, 20 carabiniere, 4-5 pitoane, scrite. Traseul este pitonat si are 4 lungimi de coard. Durata pentru 3 echipieri: 3 ore. De la Zrnesti
la baza traseului: 3 ore.
Coborrea de la creast este redat n amnunt la traseul indice 24.G.
Ultimul traseu situat n Turnul Galben al Dianei se numeste Ciubotica Ursului. Punctul de intrare pentru nceperea escaladei se afl la circa 60 m
amonte de Fisura Cenusie, adic acolo unde Hornul FestivaluIui prezint o prim sritoare.
Pentru traseul Ciubotica Ursului, vezi indice 24.M.
Spintectura adnca ce delimiteaz Turnul Galben al Dianei de Turnul Mare al Dianei se numeste, dup cum s-a mai artat, Hornul Festivalului,
traseu alpin escaladat mai rar. Hornul Festivalului are aspectul unui vlcel ngust si nclinat, blocat pe alocuri de stnci prbusite din perete, care au format
sritori surplombate. Escalada se face la coard simpl si mai mult prin catrare liber.
Prima escalad: 10 iunie 1953. Grad de dificultate: 3.A. Materiale: 2 corzi de 40 m, 10 carabiniere, 3-4 pitoane. Traseul are pitoane numai n
punctele cheie. Desi escalada se face la coard simpla, totusi snt necesare 2 corzi pentru coborrea n rapeluri, la napoiere. Durata pentru 3 echipieri: 2 ore.
De la Zrnesti la baza traseului: 3 ore.
Coborrea o executm pe itinerarul descris si n amnunt la traseul indice 24.G.
Urmtoarele trasee alpine snt situate n Turnul Mare al Dianei, al crui perete nordic l formeaz versantul stng al Hornului Festivalului. Traseul
denumit Fisura Nordic este stabilit pe acest perete. El ncepe la captul de sus al grohotisului revrsat din Hornul Festivalului (1620 m alt.). Obstacolul
initial l formeaz o coam usor conturat, punctat de ctiva arbusti.
Pentru Fisura Nordic, vezi indice 24.C.
La 10 m n dreapta si mai jos de Fisura Nordic se evidentiaz n perete o surplomb mare. Ea se ncadreaz printre primele obstacole ale traseului
faa Nordica a Turnului Mare al Dianei.
Pentru faa Nordic a Turnului Mare al Dianei, vezi indice 24.M.
n sfrsit, intrarea pe Traseul Arcadelor, aflat n dreapta (la 6-7 m de traseul precedent), marcheaz limita nord-vestic a Peretelui Nordic al
Turnului Mare al Dianei. O coam de piatr, evidentiat la schimbarea orientrii peretelui, ctre nord-vest, reprezint obstacolul de nceput al traseului. Prin
obstacolele pe care le opune, Traseul Arcadelor se situeaz n rndul escaladelor dificile din masiv. Pasajele de crare liber, cteva traversri inteligent
alese, zonele surplombate si folosirea frecvent a scritelor pentru prinderea pitonului urmtor indic nalta pregtire a alpinistilor care au stabilit la 15 iulie
1959 escalada n premier.
Grad de dificultate: 5.B. Materiale: 2 corzi de 40 m, 25 carabiniere, 4-5 pitoane, scrite. Traseul este pitonat si are 7 lungimi de coard. Durata
pentru 3 echipieri: 3-4 ore. De la Zrnesti la baza traseului: 3 ore. Coborrea dup terminarea escaladei este redat n amnunt la traseul indice 24.G.
Abtndu-ne la dreapta pe sub perete, urmm htasul conturat printre-jnepeni. Dup 30 m ajungem n dreptul unei fisuri deschise si nierbate, a
crei linie vertical constituie primul pasaj al traseului Fisura. nghetat.
Pentru Fisura nghetat, vezi indice 24.D.
n continuare, htasul ne conduce tot prin jnepeni, ajungnd dup alti 30 m n dreptul platformei de intrare pe Traseul Dianei. Roca de culoare
ruginie din acest loc usureaz identificarea.
Pentru Traseul Dianei, vezi indice 24.E.
Urmtorul traseu, Floarea de Colt, este situat la 15 m de traseul precedent. Locul de intrare este marcat de doi molizi, ridicati din covorul compact
de jnepeni.
Pentru traseul Floarea de Colt, vezi indice 24.F.
Penultimul traseu, stabilit n Peretele Turnului Mare al Dianei, este Hornul Ferestrei. Punctul de intrare, marcat cu cteva pitoane pe verticala
peretelui, este situat la 20 m n dreapta traseului Floarea de Colt. El vizeaz n portiunea superioar un horn adnc. Hornul Ferestrei urmeaz n bun parte
linia marelui scoc, adncit ca un vlcel n extremitatea sudic a Peretelui Turnului Mare al Dianei.
Prima escalad: 13 august 1961. Grad de dificultate: 3.B. Materiale: 2 corzi de 40 m, 15 carabiniere, 3-4 pitoane, scrite. Traseul este pitonat si
are 5 lungimi de coard. Durata pentru 3 echipieri: 3-4 ore. De la Zrnesti la baza traseului: 3 ore. Coborrea o executm pe itinerarul descris n
amanunt la traseul indice 24.G.
Prsind htasul care ne-a condus pn la intrarea n Hornul Ferestrei, coborm ctiva metri la dreapta pentru a reintra n poteca turistic marcat.
Condusi de semnul drumului (triunghi albastru), depsim zona acoperita cu jnepeni si curnd ajungem pe muchia usor nierbat care formeaz Umarul din
Padina Popii, n lungul cruia ne ctrm pn la nltimea unui cablu dispus pe traseu. Din dreptul acestuia se ramific dou trasee: primul, denumit
Lespezile din Padina Popii, este orientat n diagonal ctre stnga, viznd ceva mai sus hornul din dreapta. Lespezile din Padina Popii prezint multe pasaje
de ctarare liber, punnd capului de coard probleme tehnice deosebite. Desi este foarte frumos, traseul a rmas nc necunoscut pentru majoritatea
alpinistilor.
Prima escalada: 28 octombrie 1961. Grad de dificultate: 5.A. Materiale: 2 corzi de 40 m, 4-5 pitoane, 25 carabiniere, scrite. Traseul este pitonat si
are 5 lungimi de coard. Durata pentru 3 echipieri: 3-4 ore. De la Zrnesti la baza traseului: 3 ore. Coborrea o efectum pe itinerarul descris n amnunt la
traseul indice 24.G.
Al doilea traseu, denumit Umrul din Padina Popii, este orientat n diagonal ctre dreapta si vizeaz tavanul ajungit al unei surplombe.
Pentru Umrul din Padina Popii, vezi indice 24.G
Dincolo de muchia format de umr, ncepe Peretele Mare din Padina Popii, pe care s-au stabilit alte trasee alpine. Drumul de acces spre acestea
ne conduce pe o fa expus, la captul creia ne ajutm de un cablu, pentru a cobor ntr-o viroag ajungit din Padina Popii. Mai departe urcm sustinut pe
malul opus al viroagei, pn la limita de jos a plcului de pdure care se vede. De aici prsim poteca turistic, abtndu-ne ctre stnga si, dup 15 m,
ptrundem ntr-un intrnd al peretelui. Din incinta lui, ctre stnga, se vd primele pitoane dispuse pe linia ascensional a Traseului 23 August.
Traseul 23 August din Padina Popii are 5 lungimi de coard, este extrem de dur si se escaladeaz la coard dubl. Pentru ctrtorii neantrenati
snt necesare pitoane suplimentare. Prima escalad: 20 august 1960. Grad de dificultate: 5.A. Materiale: 2 corzi de 40 m, 20 carabiniere, 4-5 pitoane, scrite.
Durata pentru 3 echipieri: 3-4 ore. De la Zrnesti la baza traseului: 3 ore si 20 minute. Coborrea se face pe itinerarul descris la traseul indice 24.G.
Relund descrierea din punctul unde am prsit poteca turistic, atunci cnd ne-am abtut spre Traseul 23 August, strabatem n continuare plcul de
pdure, dincolo de care, la circa 20 m, identificm conturat n perete un scoc usor surplombat. n interiorul acestuia snt fixate primele pitoane de pe Traseul
Gentianei (1700 m alt.).
Escalada pe Traseul Gentianei este dominat n general de crare liber. Cele circa 36 pitoane, dispuse pe traseu, snt suficiente numai ctratorilor bine
antrenati. Obstacolul cel mai dificil l ntlnim n a treia l.c., care msoar 42 m. Prima escalad: 29 septembrie 1960. Grad de dificultate: 5.A. Materiale: 2
corzi de 40 m, 25 carabiniere, 4-5 pitoane, scrite. Traseul este pitonat si are 5 lungimi de coard. Durata pentru 3 echipieri: 3-4 ore. De la Zrnesti la baza
traseului: 3-3 ore. Coborrea o executm pe partea opus traseului, urmnd feele nierbate catre Vlcelul Trectorii Fortate.
Itinerarul este redat n amnunt la traseul indice 24.G.
Condusi de poteca noastr, bine conturat prin grohotisul de la baza peretelui, ajungem dupa 30 m la punctul de intrare pe Traseul Alveolelor.
Primele pitoane snt fixate n alveolele care au inspirat si denumirea traseului.
Pentru Traseul Alveolelor, vezi indice 24.H.
Urcnd n continuare prin grohotis, ajungem dup circa 80 m n punctul de intrare pe Traseul Turnuletului. Escalada propriu-zis ncepe din incinta
unui mic intrnd conturat la marginea potecii. Primele pitoane snt dispuse n dreapta, de-a lungul unui pasaj surplombat care vizeaza n portiunea final un
horn lung.
Pentru Traseul Turnuletului, vezi indice 24. I.
Ctre dreapta, n apropierea traseului mentionat mai sus (la circa 10 m, se contureaza o muchie, pe linia careia se vd primele pitoane ale traseului
Trandafirul Negru.
Pentru traseul Trandafirul Negru, vezi indice 24. l.
Din dreptul traseului de mai sus, Peretele Mare din Padina Popii formeaz un semicerc, n spatiul cruia se afl o zon acoperit cu blo-curi de piatr si
grohotis.
Prsind poteca marcat, intram n incinta semicercului ti dup circa 80 m ajungem n faa unei fisuri deschise care spintec pereteie pe toat nltimea. In
dreapta acesteia se desfsoar traseul Sngele Voinicului.
Pn la baza fisurii ce formeaz n general linia traseului Sngele Voinicului din Padina Popii escaladm o fa usor nierbat, executnd cteva traversri
artate si de linia pitoanelor. Initial, traseul a fost foarte dur, dar, n urma escaladelor de iarn, el si-a pierdut aceast calitate, avnd multe pitoane
suplimentare.
Prima escalad: 28 octombrie 1961. Grad de dificultate: 5. A. Materiale: 2 .corzi de 40 m, 20 carabiniere, 4-5 pitoane, scrite. Traseul este pitonat
si are 3 lungimi de coard. Durata pentru 3 echipieri: 2 ore. De la Zrnesti la baza traseului: 4 ore. Coborrea din traseu o executm pe versantul opus
peretelui escaladat. Descrierea n amnunt la traseul indice 24. G.
Revenind pe poteca turistic n punctul de intrare a traseului Trandafirul Negru, continum urcusul prin grohotis, privind n fa si ctre dreapta
traseul Santinela din Padina Popii. Primele pitoane snt dispuse pe faa ce priveste spre vale si se vd chiar din potec. Ascensiunea pe vrful Santinela din
Padina Popii este foarte rar ntreprins de alpinisi. n mare, traseul urmeaz linia unor fisuri discontinue pe care le prindem prin mici traversri.
Prima escalada: 25 septembrie 1961. Grad de dificultate: 4. A. Materiale: 2 corzi de 40 m, 20 carabiniere, 3-4 pitoane, scrite. Traseul este pitonat
si are 4 lungimi de coard. Coborrea de pe vrf se face prin intermediul unui rapel. Durata pentru 3 echipieri: 2 ore. De la Zrnesti la baza traseului: 4 ore.
Pe versantul stng al vii Padinei Popii s-a stabilit un singur traseu, denumit Fisura de la Portita Padinei Popii. Sinonim: Fisura Rsfrnt. Pentru a
ajunge n punctul de intrare, venind de la Zrnesti, urmm (de la al doilea cablu lsat n urm pe poteca turistic) o viroag ctre dreapta, cobornd, si
ajungem la confluenta ei cu valea Padina Popii. n continuare coborm pe firul acestei vi pn la locul unde peretii laterali se apropie. Traseul este situat n
peretele nltat pe malul stng si are intrarea la circa 6 m n amonte de un horn foarte vizibil.
Fisura de la Portita Padinei Popii se parcurge foarte rar. Traseul ncepe din valea Padina Popii (versantul stng) si ia sfrsit n zona mpdurit, pe
creasta ce separ ctre sud-vest Padina Popii de valea Ciornga Mare. n a doua 1.c., escalada ncepe cu o piramid.
Prima escalad: 17 aprilie 1957. Grad de dificultate: 4.A. Materiale: 2 corzi de 40 m, 20 carabiniere, 5-6 pitoane, scrite. Traseul este pitonat si are
3 lungimi de coard. Durata pentru 3 echipieri: 2 ore. De la Zrnesti la baza traseului: 3 ore. Coborrea, n prima portiune, se face liber, paralel cu linia
traseului aflat n dreapta, pn deasupra unui horn. n continuare, trecnd frnghiile pe dup un molid, executm un rapel de 40 m pn n valea Padina Popii.
<207.jpg>
<217.jpg>
Ramificatii pe arter: Un traseu alpin neomologat; Muchia Rchitei; 25. A. ValceluI cu Fereastra Creasta Nordica a Pietrei Craiului; 25. B.
Creasta Nordic a Pietrei Craiului - Valcelul cu Fereastr; 25. C. Braul de Sus Creasta Nordic a Pietrei Craiului; 25. D. Canionul Ciornga Mare; 25. E.
Lespezile Lirei; 25. H. Surplomba Hornului din Peretele Ciornga Mare; 25. I. Fisura Galben; 25. F. Hornul nchis; Brul Ciornga Mare - Ramura de Jos 25.
G. Creasta Nordica a Pietrei Craiului - Braul Ciornga Mare - refugiul alpin Ciornga Mare.
Generalitti. Pentru a nu ne repeta cu o descriere separat, invitam pe cei care vor s parcurg traseul pe Braul Ciornga Mare pan la Vrful
Ascutit s urmreasc textul arterei de baz indice 25.
Ascensiunea dintre cabana Plaiul Foii si Creasta Nordic a Pietrei Craiului prin Braul Ciornga Mare prezint trei sectoare: cabana Plaiul Foii -
refugiul Ciornga Mare; refugiul Ciornga Mare - Braul Ciornga Mare; limita superioar a Braului Ciornga Mare - Creasta Nordica a Pietrei Craiului. Acest
itinerar n ansamblu nu prezint puncte de trecere dificile, dar cere atentie la orientare. Prispa lat si usor ascendent a Braului Ciornga Mare, vizibil si din
faa cabanei Plaiul Foii, pare o esarfa verde dispus de-a curmezisul n portiunea median a zonei denumite Padina lui Rie, delimitat la sud-vest de Muchia
Rchitei si la nord-est de muchia ridicat ntre vile Ciornga Mare si Padina Popii. Cam la jumtatea distantei ntre aceste dou repere, braul se ramific;
ramura de sus, din dreapta (ascendent), este cea mai circulat.
Deasupra vii Ciornga Mare, la 1970 m alt., ramura de sus a brului se ntrerupe brusc. Ceva mai napoi de acest loc ncepe un htas, conturat
pn la Creasta Nordic a Pietrei Craiului, descris n rndurile ce urmeaza (vezi textul de la descrierea arterei). Ramura de jos sau din stnga este mai dificil,
htasul traversnd o zon slbatic unde numeroasele ramificatii produc greutti de orientare.
Grad de dificultate: 1. B. Nu sunt necesare materiale tehnice. Traseul este nemarcat. Durata pentru 5 echipieri pe ramura de sus sau din dreapta
(ascendent) la Creasta Nordic a Pietrei Craiului: 2-3ore (socotite de la refugiul Ciornga Mare). De la cabana Plaiul Foii pan n punctul de intrare pe artera
de baz Brul Ciornga Mare: 2 ore.
Itinerar pn la baza arterei. De la Zarnesti la cabana Plaiul Foii urmm traseul turistic 1. De la cabana Plaiul Foii, poteca nemarcat trece pe la
Podul lui Cline, Izvorul Olteanului, Izvorul lui Orlovsky, Malul Galben, Adptoarea Caprelor si ajunge sub Peretele Rachitei, unde poteca se ramific: spre
dreapta la Padina lui Cline, iar spre stnga la Braul Cioranga Mare, pe lng refugiul Ciornga Mare. Punctul de ramificatie este semnalat cu text scris pe
perete. Itinerarul pe distanta Piaiul Foii - ramificatia Cline se parcurge n circa 2 ore si este redat n amanuntt la descrierea arterei de baz Padina lui Cline,
indice 26
Descrierea arterei. Din dreptul textului scris pe perete, pentru a marca ramificatia spre Padina lui Caline, ne orientm la stnga n urcus usor si
dup 75 m ajungem la refugiul Ciornga Mare. Cabana Ascuns, prginit, rmne n stnga la ctiva metri. De la refugiu, htasul traverseaz Muchia
Rchitei (hotar ctre sud-vest pentru Padina lui Rie) si coboar prin zona cu vegetatie de-a lungul Braului Ciornga Mare. Dup 50 m de mers vedem n
dreapta o mic grot. n stanga acesteia si foarte aproape de ea ncepe un traseu alpin neomologat.
Autorii premierei i-au fcut descrierea n revista ,,Romnia Pitoreasc" nr. 10/1974, dar nu i-au dat numele. Acest traseu se desfsoar pe faa
peretelui ce mrgineste n dreapta nceputul Brului Ciornga Mare. Grad de dificultate: 3. A. Materiale: o coard de 40 m, 10 carabiniere,2-3 pitoane.
Durata pentru 2 echipieri: 2 ore. Traseul are 9 lungimi de coard si este pitonat. Pentru alpinistii neantrenati se recomand pitoane suplimentare.
Ultimele dou lungimi de coard sunt comune cu traseul Hornul din Peretele Rchitei. Traseul ia sfrsit pe Muchia Timbalului Mare. Coborrea se face liber,
urmand descrierea traseului indice 25. B. din punctul ,,La Amvon.
La mic distant de ramificatia amintit (circa 10 m) ncepe ctre dreapta, n urcus, de-a lungul unor grohotisuri, traseul Vlcelul cu Fereastr (1
660 m alt.). Intrarea pe valcel este strjuit n stnga (dreapta vii) de un tanc cu varful rotunjit. Valcelul constituie nceputul celui mai direct traseu spre
Creasta Nordic a Pietrei Craiului.
Pentru Vlcelul cu Fereastr, vezi indice 25. A.
Tot din acest punct, dar ctre dreapta, pe malul stng al vlcelului, ncepe escalada pe traseul Muchia Rchitei.
Muchia Rchitei este usor de identificat, coama ei delimitand ctre sud-vest Padina lui Rie. Traseul alpin ncepe de pe malul stang al Valcelului
cu Fereastra si ia sfarsit n punctul La Amvon. Primele patru lungimi de coard se desfsoar pe creasta propriu-zisa dup care escalada continu de-a
lungul Muchiei Timbalului Mare, pe traseul comun cu cel al Hornului din Braul Rchitei si Muchia din Brul cu Flori. Grad de dificultate: 3.A. Materiale: 2
corzi de 40 m, 15 carabiniere, 2-3 pitoane, scrite. Traseul este pitonat si are pasaje lungi de crare liber. Durata pentru 3 echipieri: 3 ore. De la cabana
Plaiul Foii la baza traseului: 2 1/2 ore. Trasee de legatur din punctul La Amvon: vezi indice 25. A sau 25. B.
De la ramificatia mentionat, htasul brului trece n continuare printr-o zon mpdurit, unde ntlnim si o mic sritoare care sfrseste pe linia de
cumpan a unei muchii. Urmeaz coborrea, traversarea si urcarea pe malul opus al unui vlcel. Dup ce am strbtut 40 m prin pdure, coborm albia unui alt
vlcel, trecnd n acest interval printr-o fereastr natural. Curnd ajungem ntr-o poart naturala, prin care coborm n albia bolovnoas a Canionului
Ciornga Mare (1665 m alt.), cea mai frumoas vale de torent accesibila alpinistilor.
Pentru Canionul Ciornga Mare, vezi indice 25. D.
n peretele din dreapta acestei vi, denumit Peretele Ciornga Mare, s-au stabilit dou redutabile trasee alpine: Lespezile Lirei si Surplomba
Hornului din Peretele Ciornga Mare. Punctele de intrare n aceste trasee snt foarte apropiate.
Pentru Lespezile Lirei, vezi indice 25. E.
Pentru Surplomba Hornului din Peretele Ciornga Mare, vezi indice 25. H.
Pentru a continua drumul de-a lungul Brului Ciornga Mare, coborm fr dificultti pe firul canionului o distant de 20 m, dupa care, orientndu-
ne la dreapta, urcm pe malul opus si n continuare urmm de-a coasta htasul conturat prin jnepeni si molizi. Dup circa 100 m, socotiti din firul Canionului
Ciornga Mare, ajungem n dreptul punctului de intrare pe traseul Fisura Galben. Locul este degajat special prin defrisare si semnalat cu text scris pe perete.
Pentru Fisura Galben, vezi indice 25. I.
Continundu-ne naintarea pe Brul Ciornga Mare ajungem dup alti 100 m pe grohotisurile revrsate n talvegul Vlcelului Splat. O saritoare
surplombat, dispus n semicerc, blocheaz n amonte naintarea pe acest fir, a crui deschidere se pierde printre pereti, undeva n zona Brului de Sus, unde-
si are obrsia. Malul opus al Vlcelului Splat este ultimul pasaj mpdurit al Brului Ciornga Mare. Distanta pn la gol este de circa 40 m. Apoi, cu
perspectiva versantului nord-vestic al Pietrei Craiului si al blocului masiv al Muchiei Padinei Popii n fa si putin la stnga, urcm prin golul presarat cu
jnepenisuri, admirnd maretia peretilor si slbticia pdurilor revrsate n stnga pana n poienile cu fanete ntrerupte de albia vii Barsei Mari. Prin grohotis
sau prin tapsane cu iarb moale, poteca ne conduce n urcus usor circa 120 m, socotiti de la Valcelul Spalat, dupa care traversam scocul Hornului nchis, chiar
n punctul unde acesta primeste pe stanga un afluent. Albia lui ngust si blocat de sritori nalte contribuie n amonte de brau un traseu alpin de dificultate
medie.
<222.jpg>
25 F. HornuI Inchis
Prima escalad: 6 iunie 1939.
Generalitti. Hornul nchis este numele uneia dintre vaile de abrupt adancit pe versantul nord-vestic al Pietrei Craiului, n zona strbtut de-a
curmezisul de Braul Cioranga Mare, si face parte din ansamblu de torenti ce apartin Padinei lui Rie. Denumirea foarte sugestiv vine de la sritoarea nalt si
inaccesibil ce ntrerupe hornul n treimea lui mijlocie, oblignd alpinistul la un mic ocol. Pentru alpinisti, Hornul nchis prezint interes numai n portiunea
centrala, care ncepe de la 1 790 m, alt. (din Braul Cioranga Mare) si sfrseste la 2 000 m alt. (pe Braul de Sus, nu departe de punctul ,,La Amvon).
Portiunea superioara, situat n amonte de Braul dc Sus, se parcurge foarte rar.
Grad de dificultate: 2.A. Materiale: o coard de 40 m, 2-3 pitoane, carabiniere. Traseul se escaladeaz prin crare libera, franghia ntrebuintandu-
se pentru asigurarea coechipierilor si eventual pentru tractionarea rucsacurilor. Durata pentru 3 echipieri: 2-3 ore. De la cabana Plaiul Foii la baza traseului: 3
- 31/2 ore. Pentru intrarea pe traseu, vezi artera indice 25.
Descrierea traseului. Din Brul Cioranga Mare urcm ultimele pante inierbate ctre gura Hornului nchis, aflat n dreapta. Hornul, mrginit de
pereti foarte apropiati, este ntrerupt frecvent de sritori ce nu depasesc 10 - 12 m, pe care le trecem fie direct, fie ocolindu-le. n general, obstaco1ele sunt
elementare, dar pun probleme de securitate in timpul umed cand roca devine alunecoas. La 1940 m alt., Hornul nchis este ntrerupt de o sritoare
inaccesibila , nalt de circa 60 m. Orientandu-ne catre dreapta, pe versantul stang al vii, evitam obstacolul, urmand un brau care se ngusteaz pe circa 10 m.
Cu ajutorul a dou pitoane trecem acest pasaj, continuand traversarea pan n albia unui valcel cu panta nclinata. Urcand de-a lungul acestuia, ajungem pe
Braul de Sus (traseul indice 25.G), unde de obicei alpinistii considera escalada terminat.
Ramificatii pe arter: n Peretele Rchitei: 26.A. Hornul din Brul Rchitei; 26.B. Creasta din Brul cu Flori. n Padina lui Caline, versantul
stng: 26.C. Brul de Mijloc. n Vcelul Caprelor: 26.D. Vlcelul Caprelor; Degetul lui Cline, cele 4 trasee; 26.O. Traseul cu Narcise. n Padina lui Caline,
versantul drept: 26.E. Hornul Adnc din Padina lui Caline; 26.F. Creasta Soimilor; Vlcelul Secundar al Hornului Adnc; 26.G. Creasta Prieteniei; Muchia
Arinului; 26.H. Fisurile Centrale; 26.I. Creasta Coarnele Caprei; 26.J. Fisura Verde; 26.K. Creasta Frumoas din Padina lui Caline; 26.L. Hornul Piticului;
26.M. Creasta Piticului.
Generalitti. Padina lui Cline si are firele de obrsie n zona nalt a Pietrei Craiului, delimitat la nord-est de Muchia Timbalului Mare, iar la
sud-vest de Muchia dintre Timbale si de o ramur secundar desprins din aceasta. Puntea de legtur dintre aceste dou muchii o formeaz Creasta Nordic
a Pietrei Craiului, pe desfsurarea creia se afl Saua Clineului. Din punct de vedere turistic, valea prezint dou zone complet diferite: zona superioar
(alpin), ntre saua Clineului si marea sritoare denumit Malul Galben sau Glbnarea din valea Clineului, situat mai jos de scara de fier; zona
inferioar (subalpin), de sub Malul Galben pn la punctul de confluent.
n zona superioar (2100-1500 m), Padina lui Caline are aspectul unui canion ngust, cu talvegul plin de grohotisuri, ntrerupt din loc n loc de
sritori. Pe versantul drept, Clineul are patru afluenti: Clineul Mic, Vlcelul Piticului, Vlcelul Secundar al Clineului 1 si Hornul Adnc. Jgheaburile lor de
piatr alb, peretii laterali, precum si crestele ce le delimiteaz - Creasta de Sus, Creasta Piticului, Creasta Coarnele Caprei, Creasta Soimilor, prelungit n
portiunea superioar cu Creasta Frumoas si Creasta Prieteniei - reprezint pentru alpinisti cele mai frumoase si mai redutabile trasee alpine din regiune.
n zona inferioar (1500-840 m), albia vii nu are continuitate si initial este seac. Ceva mai jos, ea primeste din stnga apa limpede adus de
Izvorul Olteanului, pe care o pierde, prin infiltratie n grohotis, cnd iese n Podul lui Cline (zon acoperit de fnete), rmnnd din nou seac. Din acest loc,
malurile vii se deschid mult, iar firul ei nu mai poate fi urmrit, pierzndu-se, far a avea un punct de confluent, prin poienile care sfrsesc pe dreapta vii
Brsei Mari.
Padina lui Cline este valea care strbate cea mai frumoas zon de abrupt a Pietrei Craiului, fiind n acelasi timp si coloana vertebral din care se
desprind cele mai renumite trasee alpine sau de interes turistic, cum ar fi Brul de Mijloc, Vlcelul Caprelor sau Creasta Coarnele Caprei. Pentru a vedea
frumusetile nebnuite ale acestei regiuni, far marcaj turistic, drumetii si alpinistii au de rezolvat urmtoarele probleme:
1) Identificarea si urmarirea potecii de acces (nemarcata) ctre zona nalt, pn la limita superioar a pdurii;
2) Parcurgerea n continuare a unui traseu pn la creasta principal a masivului sau la alt obiectiv din regiune;
3) Depsirea obstacolelor naturale, greu accesibile, care selectioneaz drumetii dup aptitudinile fizice si de ctrtor.
Pentru a usura gsirea traseului dorit, separm sectoarele ce compun artera de baz Padina lui Cline, nsirate din aval n amonte, n urmatoarea
ordine:
a) Trasee din Peretele Rchitei.
b) Trasee pe versantul stng al Padinei lui Cline.
c) Trasee n Vlcelul Caprelor, situat ctre vest, dincolo de versantul stng al Clineului.
d) Trasee pe versantul drept al Padinei lui Cline.
Din aceste subunitti se ramific si alte trasee alpine descrise n capitolul sectorului respectiv. Adugm c n regiune snt stabilite mai multe
trasee cunoscute de noi, dar nu le putem publica, din lips de itinerar pn la baza arterei. Din Zrnesti urmm drumul marcat cu band rosie (descris n
amnunt la traseul 1), care ne conduce pe lng Brsa Mare, la cabana Plaiul Foii. Distanta pn la aceasta este de 13,100 km si poate fi parcurs pe jos n 2
ore. Itinerarul, desfasurat prin lunca Brsei Mari, trece prin punctele: Priboaia, Crucea lui Grnit, Gura Brsei Fierului (km 6,500), Sub Bortil (km 7,900),
Vadul de Mijloc (km 9), Gura Brsei lui Bucur (km 10,500).
<238.jpg>
Descrierea arterei. De la cabana Plaiul Foii traversm Brsa Mare pe pod. Apoi ne abatem ctre stnga (est), mergnd pe la poala dealurilor,
paralel cu Brsa Mare, aflat mult la stnga. Dupa 250 m de mers ntlnim un pru, n dreptul caruia prsim soseaua pe o potec conturat pn n culmea
dealului. Din acest loc, poteca, mai putin pronuntat, se orienteaza jumatate la dreapta, strbtnd lstrisul si cmpurile de fnete de pe Podul Clineului.
Treptat, parcursul se abate ctre sud (dreapta), spre abruptul impuntor al Pietrei Craiului, ridicat n fat. n aceast zona naintm n lungul unui drum adncit
de rotile tractoarelor. La 1010 m alt. ntlnim Izvorul OlteanuIui, pru care curge prin albia adncita n dreapta drumului nostru. Urmam o vreme malul lui
drept, apoi ne deprtam de el, depsind n urcus o portiune de teren acoperit cu pdure de molid, si intram ntr-o frumoas poian n lungul creia urcm. n
fa vedem primele nltimi ale Clineului, identificnd cu usurint Hornul din Brul Rchitei, adncit n seninrile albe, deasupra padurii, si pata
galben caracteristica n peretele inferior, sub brul padurii, denumita de localnici Glbnarea din valea Clineului sau Malul Galben. Avnd ca reper acest
perete, urcm condusi de potec si dup o or de mers (de la cabana Plaiul Foii) ajungem la limita inferioar a grohotisurilor scurse peste Malul Galben
(1270 m alt.). Acesta este de fapt marea treapt ce delimiteaz Padina lui Cline ntre portiunea superioar si cea inferioar.
Un intrnd de mari dimensiuni, mrginit n stnga de colti avntati spre cer, d locului un aspect de circ cu panta foarte nclinat si plina de
grohotisuri. n regiunea aceasta, la 50-60 m n dreapta si mai sus, pe grohotis se afla Izvorul lui Orlovski. Dup cum precizeaz scrierile mai vechi Izvorul lui
Orlovski a fost amenajat ulterior de un capitan de artilerie care a statornicit ntr-un gvan natural apa venit prin crpturile muntelui, s astmpere setea
drumetilor.
Dup aprovizionarea cu apa, urcm marele con de grohotis, urmnt htasul nierbat situat sub peretele din stnga noastr (cum urcm). Panta,
foarte nclinat, ne d prilelul s cstigm repede nltime si n mai putin de 10 minute, socotite de la izvor, ajungem n dreptul unui vlcel ajungit spre stnga
printre peretii muntelui (1380 m alt.). Din acest punct avem dou posibilitti de a continua urcusul :
Varianta I. Din poteca pe care am urcat de la izvor ne abatem stnga si dup circa 30 m ntlnim primele sritori ale unui vicel, n lungul cruia ne
ctrm. n dreapta noastr se vd crucea si placa fixate n memoria unuia din cei multi czuti din neatentie. Mai sus de acest punct, obstacolele vlcelului se
nspresc, obligndu-ne uneori s iesim pe feele din dreapta lui. n portiunea final reintram pe firul vlcelului, plin cu grohotis mrunt, strecurndu-ne pe sub
ctiva coltani de stnc, boltiti ameninttor deasupra noastr. Iesirea pe creast este foarte anevoioas din cauza grohotisului mrunt si zgrunt uros. Folosind
micile trepte fcute de drumeti sau sprijinindu-ne de cte o rdcin, ajungem pe creasta punctat cu pini care-si leagn tulpina deasupra golului lsat de
perete. O frumoas perspectiv ctre masivele Papusa si Fgras ne rsplateste oboseala drumului.
Din acest loc ne abatem la dreapta, urcnd pe linia crestei. Dup circa 80 m prsim creasta, trecnd pe versantul opus traseului urcat de noi, unde,
printre altele, avem de executat o traversare expus. Dincolo de aceasta si ceva mai sus intersectm printr-o sa linia crestei, revenind pe versantul
corespunztor intrndului plin cu grohotis, revrsat la poalele Malului Galben. Dup 65 m ntlnim poteca variantei a Il-a.
Varianta a II-a. Din dreptul punctului de ramificatie al variantei I (1380 m alt.) naintm catre dreapta, pe lng perete, urcnd pn n punctul unde
poteca se termin. Si aici se afl o cruce. Un perete nalt se bolteste deasupra noastr, blocndu-ne naintarea. Cercetnd cu privirea, observm n dreapta
obstacolul initial, pe care ne ctarm n diagonal. El are aspectul unui prag presrat cu sprturi, pe capetele fetelor de strat verticale, favoriznd aderenta
ncltamintei cu talp de cau-ciuc. Fr s fie periculos, acest obstacol poate fi trecut prin crare liber, schimbnd frecvent directia si cstignd repede
naltime. Prizele bune, rdcinile iesite din fisuri ca niste bare de sprijin si cablul montat de Salvamont Brasov ne dau mult sigurant, permitndu-ne s
scapm repede de acest pasaj mai dificil. n continuare, poteca urc n serpentine scurte prin raristea de pdure crescut pe o pant nclinat. Dupa circa 15
minute de mers ajungem pe creast, ntr-o mic sa, unde ntlnim varianta I.
Desi prerile snt mpartite, noi recomandm pentru urcus varianta a II-a. Aceasta prezinta obstacole, cu roc sntoasa si posibilitati naturale de
sprijin pentru crare, iar cderea de pietre, periculoas la urcusuI n colectiv, este mai putin probabil. Din punctul de ntlnire a celor doua variante (1540 m
alt.), urmam o vreme linia de creast. Ajunsi ntr-o zon degajat de pdure, parsim cumpna de ape si, abtndu-ne n urcus pronuntat ctre dreapta,
naintm pn sub peretii boltiti, deasupra locului denumit La Adptoarea Caprelor, unde identificm micutul bazin n care se strngea ap prelins din
pereti. (Acum bazinul este crpat). De la adpatoare, ctre dreapta, urcm pe coastele puternic nclinate ale muntelui mpdurit, depsind prin crare libera o
succesinne de obstacole mici (una, mai expusa, este prevazut cu cablu). Dup cteva serpentine prin grohotis si bolovani, ajungem sub Peretele Rchitei, pe
care abia l ntrezrim ridicat deasupra pdurii ce-i precede seninrile.
Aici, textul scris cu vopsea pe perete n marginea potecii ne vesteste c aici drumurile se despart: ctre stnga ncepe poteca arterei de baz 25
(Brul Ciornga Mare), care dup 75 m ajunge la refugiul Ciornga Mare, adpost modest unde putem nnopta n conditii de bivuac. (Cabana Ascunsa,
prginita, se afl n apropierea refugiului.).
Pentru Brul Ciornga Mare, vezi artera indice 25.
1
Dupa unii alpinisti Valcelul secundar al Calineului ar fi situat n zona de obrsie a Padinii lui Caline. In lucrarile cercetate de noi acestuia i se spune Calineul Mic. Noi respectam schitele si indicatiile lui I.I.
Dunareanu care situaeaza Valcelul secundar al Calineului intre creasta Coarnele Caprei si peretele inferior si cel superior strabatut de traseul alpin Fisurile Centrale. Firul Secundar al Calineului este format in
zona lui de obrsie de doua jgheaburi pietroase numite: Zavorul (traseu de gradul 3A) si Hornul Inghetat (traseu de gradul 2B)
Din dreptul textului scris, ctre dreapta si mai mult de-a coa.sta, continum drumul nostru pe artera de baz Padina lui Cline. Initial ne strecurm
printr-un culoar de pdure mai larg. Dup 30 m lsm n stnga htasul abia conturat care urc prin pdure spre baza traseelor Hornul din Brul Rchitei si
Creasta din Brul cu Flori.
Pentru HornuI din Brul Rchitei, vezi indice 26.A.
Pentru Creasta din Brul cu Flori, vezi indice 26.B.
Dincolo de acest punct urcm un mic prag de piatr si ajungem la Saua Scrii de Fier, conturat adnc pe Creasta din Brul cu Flori ce delimiteaz
bazinul vii Padina lui Cline spre sud-vest. Din strung naintm n coborre usoar o distant de 20 m, avnd n fa scocul adnc al Padinei lui Cline
(zona superioar), comoar de frumuseti alpine ascuns cu atta strsnicie n cingtoarea de piatra a muntelui. Dantelria stncilor, modelat ntr-o roc de o
strlucire fantastic, ne pironeste locului fr putinta de a ntrezri naintarea.
O ruptur de pant de circa 50 m diferent de nivel ne separ de albia vii. Cinci scoabe de fier, asemenea unor trepte, snt montate cu ciment n
coasta muntelui. Prin intermediul lor si al unui lant prelungit reusim s coborm primii 25 m. Apoi ntlnim un prag domol. De pe prag putem ajunge n dou
feluri n firul Padinei lui Cline: pe poiec sau printr-un horn. Poteca, dirijat spre dreapta, ncepe chiar de la captul de jos al pasajului cu lant; coborrea pe
horn ncepe dupa ce parcurgem pna la capt pragul. Hornul are circa 20 m. Baza de jos a hornului (1642 m alt.) ne va servi n continuare ca reper pentru
identificarea punctelor de intrare pe traseele alpine din artera de baz Padina lui Caline. Chiar de sub hornul ales ca reper, se desprinde ctre dreapta,
continundu-se prin jnepenis, hatasul initial al Brului de Mijloc, cel mai slbatic si mai cutat traseu din Piatra CraiuIui.
Pentru Brul de Mijloc, vezi indice 26.C.
Tot din acest punct si n lungul aceluiasi htas porneste si traseul spre Vlcelul Caprelor, care pe o mic distant are parcurs comun cu Brul de
Mijloc.
Pentru Vlcelul Caprelor, vezi indice 26.D.
Relund descrierea, mentionm pe rnd toate traseele alpine ce se succed n amonte pe versantul drept al Padinei lui Cline. De la ramificatia pe
traseul Brului de Mijloc urcm pe firul Clineului si, dup 20 m, ajungem la confluenta cu Hornul Adnc. Scocul hornului, foarte larg, rmne pentru multi
alpinisti neobservat, el terminndu-se cu o ruptur de pant nalt de circa 20 m, denumit ,,Sritoarea Hornului. Aceast sritoare, ocolit de obicei prin
dreapta (cum urcm), constituie obstacolul initial al traseului Hornului Adnc si calea de acces pentru traseele Creasta Soimilor, Vlcelul Secundar al Hornului
Adnc si Creasta Prieteniei.
Pentru Hornul Adnc din Padina lui Cline, vezi indice 26.E.
Pentru Creasta Soimilor, vezi indice 26.F.
Pentru Creasta Prieteniei, vezi indice 26.G.
Intrarea pe Vlcelul Secundar al Hornului Adnc este situata la circa 80 m n amonte de confluenta Hornului Adnc cu Padina lui Cline. Ulucul
lui este adncit pe stnga Hornului Adnc, ntre dou creste nalte desprinse din Creasta Frumoas. Sinonim: Vlcelul dintre Creste. Escalada ia sfrsit n
punctul La Amvon. Pentru traseele de legtur vezi traseele indice 25.A si 25.B (pag. 227). Prima escalad: 8 august 1947. Grad de dificultate: 2.A.
Materiale: o coard de 40 m, 5 carabiniere, 4-5 pitoane. Traseul se escaladeaz mai mult prin crare liber. Durata pentru 3 echipieri: 3 ore. De la
cabana Plaiul Foii la baza traseului: 2 ore.
De la confluenta Hornului Adnc, Clineul nsir pe firul vaii patru saritori, dispuse la anumite distante. Primele trei snt accesibile si le depsim
prin crare liber, pe cea de-a patra o ocolim, urmnd htasul conturat pe malul stng, care ne readuce n firul vii ceva mai sus.
Deasupra sritorii a patra si la 10 m n amonte de buza ei (1 702 m alt.) se adnceste n perete un horn nalt ce sfrseste la naltimea unui bru de jnepeni.
Acesta formeaz primul obstacol al traseului denumit Muchia Arinului.
Traseul Muchia Arinului este situat n Padina lui Cline, versantul drept, delimitat n aval de Hornul Adnc, iar n amonte de Vlcelul Secundar
al Calineului. Traseul are pitoane putine si directia lui trebuie urmrit atent. n lungimile 3, 4, 5 ntlnim pasaje de traversare, respectiv: dreapta-stnga-
dreapta. Traseul ia sfrsit n apropierea brului de intrare al traseului Crestei Frumoase care, urmat ctre dreapta n coborre, ne conduce n Vlcelul
Secundar al Clineului si apoi n Padina lui Cline. Prima escalad: 15 iulie 1960. Grad de dificultate: 4.A. Materiale: 2 corzi de 40 m, 20 carabiniere, 5-
6 pitoane, scrite. Traseul este pitonat si are 5 lungimi de coard.
De la intrarea pe Muchia Arinului naintm de-a lungul Clineului circa 33 m (140 m distant, socotit din dreptul Brului de Mijloc), si ajungem
ntr-o zon cu mult grohotis (1720 m alt.). n stnga si mai sus (pe dreapta vaii) se contureaz un vlcel larg, precedat de o sritoare nierbat, dispus n
trepte. Aceasta constituie obstacolul de nceput pentru patru trasee alpine: Fisurile Centrale, Creasta Coarnele Caprei, Fisura Verde si Creasta Frumoas din
Padina lui Cline.
Pentru Fisurile Centrale, vezi indice 26.H.
Pentru Creasta Coarnele Caprei, vezi indice 26.I.
Pentru Fisura Verde, vezi indice 26.J.
Pentru Creasta Frumoas din Padina lui Cline, vezi indice 26.K.
Dincolo de ramificatia amintit, valea se ngusteaza din nou, formnd un culoar plin cu grohotis, ntrerupt din loc n loc de mici praguri. La circa
30 m de ultima ramificatie (170 m de la Brul de Mijloc) ajungem n dreptul unui scoc pietros, adncit n coasta muntelui, pe malul drept al Clineului,
denumit Vlcelul Piticului (1750 m alt.). Talvegul lui constituie pna la un punct parcursul comun al traseelor Hornul Piticului si Creasta Piticului.
Pentru Hornul Piticului, vezi indice 26.L.
Pentru Creasta Piticului, vezi indice 26.M.
Sntem n inima masivului: pereti nalti, turnuri si creste crenelate se nalt pretutindeni, iar noi, pierduti n imensitatea pravlisurilor albe,
naintm, admirnd decorul, ctrndu-ne peste saritorile canionului spre saua Clineului. Obstacolele snt dispuse la diferite distante. Ele au nltimi variind
ntre 3 si 25 m. Escalada lor o facem prin catrare liber, folosind asperittile terenului, de regul din roc sntoas. Platformele acestora, acoperite uneori cu
grohotis, ne oblig la msuri de sigurant pentru participantii aflati jos, care vor sta ntotdeauna n locuri ferite de traiectoria pietrelor. La obstacolele mai
nalte ntlnim si mici pasaje surplombate. Pentru asigurarea celor neantrenati si pentru rucsacuri ntrebuintm frnghia.
Dup aceasta portiune lung de circa 700 m, Clineul si pierde aspectul de canion. Firele lui de obrsie se rsfir pe coastele muntelui n toate
directiile. Unul dintre acestea, Clineul Mic, afluent pe dreapta, se adnceste mult ctre nord-est, formnd un culoar ntre creasta principal a masivului si una
din muchiile desprinse din Creasta Frumoas, care nsir pe linia ei vrful final al Crestei Coarnele Caprei si Coltul Piticului.
Tot n zona de obrsie, pe stnga vii, se nalt Peretele Muchiei dintre Timbale, cu faa striat de numeroase fisuri verticale, ntre care vedem
conturate muchii ascutite. Unele, cu roca sntoas, au permis ca n lungul lor s se stabileasc trei trasee alpine; altele au aspect de ruin, lespezile lor,
rmase n suspensie, gata s se prbuseasc la cea mai mic atingere, fiind o arm de aprare contra alpinistilor dornici de premiere. n lumea aceasta
mpietrit poposim ndelung, admirnd slbticia locurilor, scrutnd cu privirea adncurile sau linia Muchiei dintre Timbale, ornamentat de numeroase turnuri
esalonate n trepte pn la creasta principal a Pietrei Craiului.
Ultima portiune a Clineului, nierbat si cu roc friabil, o parcurgem fr greutate pn n Saua Clineului, unde escalada ia sfrsit. Adugm c n zona
superioar, situat ntre hornul de sub scara de fier si confluenta cu Clineul Mic, exist un htas bine conturat, pe versantul stng, care permite drumetilor s
strbat ntregul tinut, evitnd o bun parte a sritorilor vii.
Padina lui Cline este un traseu de gradul l.B. si se parcurge integral de la cabana Plaiul Foii pn n Saua Clineului n 5-6 ore. Materiale: o coard de 40 m.
Traseul prezint numai pasaje de crare liber.
Trasee de legtur din Creasta Nordic a Pietrei Craiului spre: cabana Curmtura (traseul 8.D, de la semnalarea n text a punctului Saua
Clineului); refugiul Grind (traseul 8.A, de la semnalarea n text a punctului Saua Clineului).
Peretele Rchitei se situeaz n extremitatea nord-vestic a Muchiei Timbalului Mare, prvlisurile lui cuprinznd zona aflat ntre Padina lui Rie
la nord-est si Padina lui Cline la sud-vest. Limita dinspre nord-est o formeaz Muchia Rchitei, iar cea dinspre sud-vest, Creasta din Brul cu Flori. Pe la
baza Peretelui Rchitei, chiar prin zona lui mpdurit, trece poteca nemarcat ce face legtura ntre Brul Ciornga Mare (NE) si Brul de Mijloc (SV). Pe
aceast distant se afl refugiul Ciornga Mare si adpostul n paragin Cabana Ascuns.
n Peretele Rchitei s-au stabilit urmtoarele trasee: un traseu alpin fr nume, Muchia Rchitei, Hornul din Brul Rchitei si Creasta din Brul cu
Flori. Dintre acestea, primele dou si au punctele de intrare din artera de baza indice 25, iar urmtoarele pe artera de baz Padina lui Cline.
La sud-vest de muchia care formeaz linia de cumpn a Clineului, n zona de nceput a Brului de Mijloc, se adncesc pe faa muntelui o serie
de vlcele, ntre care si Vlcelul Caprelor. El si are obrsia sub Muchia dintre Timbale, iar confluenta cu Calineul undeva prin jnepe-nisurile revrsate sub
Brul de Mijloc. Firul vlcelului este circulat de turisti si alpinisti, fie pentru excursii, fie pentru a ajunge la baza traseelor alpine stabilite pe versantele lui sau
pe turnul de piatr ce-i strjuieste malul drept, denumit Degetul lui Cline. Din Vlcelul Caprelor ncep mai multe trasee alpine de dificultate medie. Dintre
traseele prevzute cu pitoane, mentionm cele patru trasee de pe Degetul lui Cline, precum si Traseul cu Narcise.
Pe o diferent de nivel de 500 m, situat ntre Clineul Mic si nceputurile Brului de Mijloc (hornul de sub Scara de Fier), versantul drept al
Clineului - portiunea superioar - prezint o succesiune de trepte si turnuri desprtite de vi adnci care au atras atentia alpinistilor nca de la primele
cercetri ale regiunii. Datorit avntului tineresc al ctrtorilor si conditiilor create, regiunea a fost luat cu asalt, stabilindu-se un impresionant numr de
trasee alpine care satisfac chiar si pe ctrtorii exigenti. Pe versantul drept al Clineului snt stabilite un numr mult mai mare de trasee alpine. Dintre
acestea, noi le-am ales pe urmtoarele: Hornul Adnc, Creasta Soimilor, Vlcelul Secundar al Hornului Adnc, Creasta Prieteniei, Muchia Arinului, Fisurile
Centrale, Creasta Coarnele Caprei, Fisura Verde, Creasta Frumoas, Hornul Piticului, Creasta Piticului.
26 I. HornuI PiticuIui
Prima escalada: 11 august 1961.
Generalitti. Zona de obrsie a Vlcelului Piticului (afluent pe dreapta al Clineului) o formeaza Hornul Piticului. Pna la baza hornului, escalada
se face n lungul acestui vlcel, care si contureaz albia ngusta ntre Creasta Coarnele Caprei pe dreapta si Creasta Piticului, prelungita cu un umr, pe stnga.
Grad de dificultate: 4.A. Materiale: o coard de 40 m, 6-8 pitoane, 10 carabinicre. Traseul are 4 lungimi de coard si se parcurge n 2-2 ore. De
la cabana Plaiul Foii la baza traseuIui: 3 orc. Pentru intrarea n traseu, vezi artera indice 26.
Descrierca traseului. Traseul urmeaz initial faa din dreapta si apoi linia hornului care sfrseste n Strunga Piticului. Ultima lungime de coarda se
desfsoar pe faa corespunzatoare vrfului final al Crestei Coarnele Caprei.
Pentru coborre, vezi descrierea traseului indice 26.M.
Ramificatii pe arter: 27.A. Brul de jos - extrema dreapt; 27.B. Brul de jos - extrema stng; 27.C. Valea Podurilor; 27.D. Fisura n ,,S"; 27.E.
Surplomba Neagra; 27.F. Traseul Marian Nicolae; Muchia Reptilei; 27.G. Traseul Sngele Voinicului din valea Ciorngutei.
Generalitti. Valea Podurilor1 este a sasea arter de ptrundere n zona de abrupt a versantului nord-vestic al Pietrei Craiului. Ea cuprinde
portiunea dintre cabana Plaiul Foii si zona de contact cu Brul de Mijloc, din care se desprind n diferite directii potecile spre traseele mentionate n titlul
arterei.
De la cabana Plaiul Foii n Poiana Cotofenei se poate ajunge pe dou itinerare: primul se desfsoar pe Muchia Podurilor, al doilea pe Valea
Podurilor (portiunea inferioara). L-am ales pe cel din urm, firul vii fiind o cluz sigur pn la obiectivul mentionat mai sus. Traseele cunoscute cu ani n
urm n zona superioar a Vii Podurilor erau foarte putine, iar ascensiunea lor elementar; ntre ele citm: Valea Podurilor, firul principal si firul secundar,
Brul de Mijloc, Coltii Gemeni etc. Introducerca mijloacelor tehnice si pasiunea alpinistilor nostri au condus la descifrarea unui remarcabil numr de trasee
noi, de un nivel tehnic superior, selectionate n lucrarea de fa dup frumusetea si varietatea obstacolelor. n acelasi timp, toponimia regiunii, pn atunci
restrns la foarte putine denumiri, a fost completat cu o bogat nomenclatur de detaliu.
<268.jpg>
Descrierea arterei. n dreptul podului pe care l-am traversat venind de la cabana Plaiul Foii, se vars n Brsa Mare apa Vii Podurilor, pru firav
ce ne va servi de cluz o bun distant din drumul nostru. La nceput, el abia si contureaz malurile, curgnd aproape neobservat. Urmrind firul apei,
ajungem dup un urcus scurt ntr-o poian, din cuprinsul creia poteca se contureaz mai bine. Pe masura ce naintm, locurile devin salbatice, drumul
conducndu-ne de pe un mal pe altul, strbtnd cnd poieni luminoase, cnd perdele de arboret, revrsate de pe coastele nalte ale celor dou muchii: Muchia
Podurilor (dreapta vii) si Muchia Cotofenei (stnga vii). Ajunsi n zona de obrsie, observm c apa prului curge tot mai firav, deprtndu-se de poteca
noastr ctre dreapta, sub Muchia Cotofenei, unde si are izvoarele. Dup circa 45 minute, orizontul se deschide datorit raristii din Poiana Cotofenci, al crei
covor verde a fost restrns de plantatia recenta. n fat ne apare abruptul impuntor al Pietrei Craiului, punctat de cel mai nalt vrf al masivului, Piscul
Baciului (2239 m), de sub care pornesc prvlisurile aspre ale Spirlei Superioare. Urcnd sustinut de-a lungul poienii, ajungem pe linia de cumpn a Muchiei
Cotofenei, care desparte valea noastr de firele vii Vldusca. Din acest loc ne orientam la stnga spre pdure. Ajunsi la 1izier, poteca se contureaz bine,
conducndu-ne n ocoluri largi sau urcnd pieptis pe coasta muntelui. n stnga, ascunsa privirii, se adnceste albia propriu-zis a Vii Podurilor 2, inaccesibil
pe o mare distant n zona de pdure. La intervale foarte mari apare dispus pe copaci marcajul forestier (banda rosie vertical). Dup circa 30 minute de mers,
socotite din Poiana Cotofenei, ntlnim o born silvic, unde pe un stlp identificm initialele: B.M. - Brul de Mijloc.
Continund urcusul, ajungem dupa numeroase ocoluri la baza primilor pereti ai muntelui, pe sub care se contureaz htasul Brului de Jos (1600 m
alt.). n accst punct, semnalat si de o momie din pietre, drumurile se ramific: spre dreapta, marcat cu momi, continu Brul de Jos - extrema dreapt; ctre
stnga, Brul de jos - extrema stng.
Pentru Brul de jos - extrema dreapt, vezi indice 27.A.
Pentru Brul de jos - extrema stng, vezi indice 27.B.
Din punctul de ramificatie mentionat, artera de baz are pe o mic distant parcurs comun cu Brul de jos, extrema stnga.
Initial ne abatem catre stnga, strecurndu-ne pe sub peretii de calcar. Dup circa 100 m ajungem n dreptul unui grohotis cu piatra mai mare, prin
care mai naintm 8 m. La sfrsitul acestor intervale lsam n stnga o poteca (ramificatie care coboar); ceva mai sus, naintarea ne este blocat de cteva
plcuri dese de jnepeni si ienuperi, prin care traversam 12 m. Dincolo de acest pasaj, ctre stnga se desprinde traseul Brului de jos, extrema stng.
Poteca noastra urc, orientat usor catre dreapta, ajungnd dupa circa 30 m ntr-un punct pe Brul de Mijloc, situat la 2-3 m de Trecatoarea
Termopile. De aici se ramific spre stnga, prin trectoare, traseul pe Valea Podurilor si continua Brul de Mijloc spre Padina lui Caline.
Pentru Valea Podurilor, vezi indice 27.
Pentru Brul de Mijloc spre Padina lui Cline, vezi indice 26.C, de la semnalarea n text a punctului Trecatoarea Termopile (descris n sens
invers).
Din acelasi loc, artera de baz Valea Podurilor continu ctre dreapta pe Brul de Mijloc. Urmnd htasul n directia mentionat, depsim micile
denivelri ale terenului si dup 180 m ntlnim suvita ngust a grohotisului revrsat n lungul Vlcelului Coltilor Gemeni. Din acest loc, artera de baz
prezint dou ramificatii.
Ramificatia 1. Din Brul de Mijloc ne orientm la stnga si, urmnd malul drept al Vlcelului Coltilor Gemeni, cutam cele mai avantajoase locuri
pentru a evita grohotisul. Dup circa 150 m de urcus ajungem n punctul unde, ctre dreapta pe vlcel, continu drumul de acces spre Muchia Reptilei.
Din punctul de ramificatie mentionat continum urcusul prin grohotisul vlcelului spre Amfiteatrul Coltilor Gemeni. Cu 60 m nainte de-a ajunge
sub perete se contureaz n dreapta (n stnga vlcelului) un horn nierbat, care reprezint n con-tinuare calea de acces pn n strunga unde ncepe escalada
pe Muchia Reptilei. Muchia prezint n portiunea centrala un bloc stncos ce pare agtat pe linia ei de cumpn. Inftisarea acestuia a inspirat denumirea
traseului. Grad de dificultate: 4.A. Materiale: 2 corzi de 40 m, 20 carabiniere, 4-5 pitoane, scrite. Traseul este pitonat, are 5 lungimi de coard si prezint
muIte pasaje de crare liber. Durata pentru 3 echipieri: 2-3 ore. Coborrea se efectueaz pe versantul dinspre Valea Podurilor, prin intermediul a trei
rapeluri, dup care, urmnd ctre nord o brn, ajungem n firul vii mentionate. Pentru coborrea sau urcarea pe Valea Podurilor, vezi indice 27.C.
Dup ramificatia spre Muchia Reptilei, urcusul nostru continu catre stnga, pe malul drept al vlcelului, viznd n final a treia strung a crestei
Coltilor Gemen (coltul aflat n stnga strungii este marcat pe vrf cu o momie din pietre. Ajunsi n strung, trecem pe versantul opus, corespunztor Vaii
Podurilor. Condusi de htas catre dreapta, traversm de-a coasta o zon usor accidentat, ajungnd dup 90 m n dreptul Hornului Sperantei (1 760 m alt.).
Numele acestuia este scris cu vopsea rosie n punctul de intrare. Prsind htasul, ne ctrm prin ramonaj de-a lungul hornului pn n Strunga Amfiteatrului,
loc de trecere din Valea Podurilor n Amfiteatrul Coltilor Gemeni. Din strunga coborm pe un bru conturat catre stnga, ajungnd dup 8 m la un molid mic,
din dreptul caruia ncepe escalada traseului Fisura n ,,S".
Pentru Fisura n ,,S", vezi indice 27.D.
Condusi de acelasi bru, depsim ceva mai jos mica nseuare a Turnului Amfiteatrului, ridicat n dreapta, traversm un grohotis revrsat din gura
1
Valea Podurilor, traseul alpin indice 27.C, nu are nimic comun cu artera de baz
2
Vezi amnunte la traseul indice 27.C.
unui vlcel si la 9 m rentlnim albia Vlcelului Coltilor Gemeni, ntrerupt n aval de o saritoare nalt. Fr prea multe dificultti, urcm 6-8 m pe vlcelul
mentionat, apoi ne abatem la stnga pe malul lui drept si dup 10 m de crare gasim posibilitatea de a traversa o muchie. Dincolo de aceasta ntlnim un bru
ascendent ce ia sfrsit la nltimea pragului punctat cu patru exemplare de molizi piperniciti si scrijeliti de vnt, de unde ncepe escalada traseelor Surplomba
Neagr si Traseul Marian Nicolae.
Pentru Surplomba Neagr, vezi indice 27.E.
Pentru Traseul Marian Nicolae, vezi indice 27.F.
Ramificatia 2. Traversnd suvita de grohotis revrsat pe Vlcelul Coltilor Gemeni, urmrim atent htasul Brului de Mijloc, care la scurt distant
traverseaz un nou vlcel cu nftisare asemnatoare. Dincolo de acesta depsim o muchie si coborm prin pdure n firul vii Ciornguta sau Ciornga Mica.
n continuare urcm pe firul plin cu grohotis al Ciorngutei, ajungnd dup circa 80 m sub ,,Sritoarea cu Bolovan", care nchide valea n amonte. Deasupra
noastr, pe dreapta vii, identificam Coltul Mare, turn de calcar strbtut pe vertical de traseul Sngele Voinicului din valea Ciorngutei.
Pentru traseul Sngele VoinicuIui din valea Ciorngutei, indice 27.G.
Ctre dreapta, pe sub perete, continu traseul Brul de Mijloc.
Pentru Brul de Mijloc, vezi indice 26.C, de la semnalarea n text a punctului valea Ciorngutei.
Generalitti. Brul de jos - extrema dreapt - se ntinde mult catre sud, spre ultimele fire ale vaii Vldusca. Drumetii l parcurg pe o distant mic,
folosindu-1 drept cale de acces spre Brul de Mijloc.
Descrierea traseului. Parcursul este scurt si nu prezint puncte peri-culuase. La nceput, htasul conturat ctre dreapta, prin iarb, se strecoar
aproape orizontal, conducndu-ne pe sub peretii albi ridicati n stnga. Dup scurt distant, el coboar n albia plin cu grohotis a vaii Ciornguta, primul
afluent al vii Vldusca. Din acest punct parcurgem mai mult de-a coasta, prin pdure, o distant de circa 200 m. La sfrsitul intervalului, o sgeat si
indicatia ,,pe fir", scris pe perete cu vopsea rosie, ne arata directia de mers pe firul principal al vii Vladusca.
Sritorile ntlnite n amome pe aceasta vale nu snt dificile, dar cer acelora care le escaladeaz cunostinte elementare de ctrare libera. Pasajul
desfsurat pe circa 150 m sfrseste ntr-un punct mai deschis, unde grohotisul revrsat la baza unei sritori nalte ntrerupe pe o mica distanta Brul de Mijloc.
Adugm c obstacolele din lungul firului vii Vladusca pot fi evitate, dac urmm la dreapta htasul ce intr n pdure. Aceast varianta, bine conturat, se
abate dup scurt distant la stnga, urcnd sustinut pn la Brul de Mijloc.
Trasee de legatur spre: Brul de Mijloc La Lanturi" (indice 26.C, de la semnalarea n text a punctului de ntlnire cu valea V1dusca);
Brul de Mijloc - Padina lui Cline (indice 26.C, descris n sens invers).
Generalitti. Extrema stng a Brului de Jos strbate pe o distant relativ mic (circa 700 m) o zon mpdurit si lipsit de interes. Htasul
conturat n lungul lui prezint muIte ramificatii ce provoac ncurcturi la orientare. Traseul nu are puncte de trecere dificile; el poate fi parcurs n circuit, cu
ntoarcerea pe Brul de Mijloc spra Valea Podurilor. Aici gsim semnalat traseul de coborre spre cabana Plaiul Foii. ntregul traseu se parcurge n 4-5 ore.
Descrierea traseului. Din punctul de ramificatie mentionat n artera de baz, ne orientm ctre stnga pe htasul initial al Brului de Jos - extrema
stnga, naintnd de-a coasta prin pdure. Dup circa 100 m ajungem n dreptul unui grohotis cu roca mai mare, prin care naintm 8 m. La sfrsitul
intervalelor lasm n stnga o potec (ramificatie ce coboar); ceva mai sus, naintarea ne este blocat de cteva plcuri de jnepeni si ienuperi, prin care
traversm 12 m, fr s vedem poteca. Dincolo de acest pasaj ne orientm ctre stnga si ncepem coborrea pe panta nierbata ce ia sfrsit n firul Vii
Podurilor (1 605 m alt.). n amonte putem privi un peisaj mret din care, pe stnga vii, sc evidentiaz Coltii Gemeni, iar pe dreapta Muchia dintre Timbale,
ntrerupt de numeroase turnuri. Pentru a continua traseul nostru, coborm 40 m pe Valea Podurilor si apoi, schimbnd directia ctre dreapta, urcm circa 80 m
pe sub un perete surplombat si cu roca rosiatic. La sfrsital intervalului depsim o muchie si, ptrunznd ntr-o zon npdit de pdure si jnepenis,
parcurgem de-a coasta o distant de circa 500 m. In aceast zon ne-am strecurat pe sub pereti nalti, am trecut foarte aproape de un grup de turnuri, depsind
si o mic culme, iar n final, dup o perdea de padure cu molizi btrni, am ajuns ntr-un vlcel cu grohotis. Ultima portiune a traseului pe Brul de Jos se
desfsoara n urcus de-a lungul vlcelului mentionat. Pantele lui foarte nclinate ne supun unui efort sustinut, sfrsind dup 100 m pe Brul de Mijloc, n
apropierea Muchiei dintre Timbale, aflat n dreapta noastr.
Trasee de legtur spre: traseuI ,,La Lanturi" pe Brul dc Mijloc (indice 26.C, de la semnalarea n text a punctului Muchia dintre Timbale); Brul
de Mijloc ctre stnga, spre Padina lui Cline (indice 26.C, de la semnalarea n text a aceluiasi punct). Adaugm c din acest traseu (Brul de Mijlloc) se
desprind n coborre, la anumite intervale, dou itinerare sprc cabana Plaiul Foii. Pentru ramificatii, vezi indiee 26.C.
Generalitti. Valea Podurilor prezint interes pentru amatorii de ctrare pe stnci numai de la nivelul Brului de Mijloc n sus. Obstacolele ei cele
mai dificile snt grupate pe circa 200 m diferent de nivel (1650 m - 1850 m alt.), ntre brul mentionat si confluenta cu Vlcelul Secundar al Vii Podurilor.
Firele de obrsie ale Vii Podurilor snt rzletite pe faa muntelui, n portiunea superioara cuprins ntre Muchia dintre Timbale la nord si Muchia Timbalului
Mic la sud. Dintre acestea mentionam Vlcelul Secundar al Vii Podurilor, marcat la confluenta vilor de Turnul Ascutit, colt de piatr nu prea nalt, ridicat
din multimea de tancuri ce caracterizeaz regiunea. n aval de Turnul Ascutit, Valea Podurilor se individualizeaz, devenind un canion ngust, ntrerupt (din
dreptul Coltilor Gemeni) de o succesiune de sritori nalte, unele chiar inaccesibile.
La 1665 m alt., valea este intersectat de htatul Brului de Mijloc, iar mai jos, de cel al Brului de Jos. n zona mpdurit, ea formeaz cteva
obstacole inaccesibile, iar n aval de acestea, ulucul tot mai putin conturat ncepe s fie npdit dc vegetatie. La 1200 m alt., Valea Podurilor sfrseste n faa
mai multor gropi produse de bombele inamice n timpul celui de-al doilea rzboi monclial. Gropile au forma unor doline si, dac nu am fi cunoscut originea
lor, le-am fi considerat ca atare. Din locul mentionat, terenul are n aval aspectul unei fee fra denivelri, extins si lateral. Ceva mai jos se contureaz cteva
viroage scurte care sfrsesc prin pdure sau la limita de jos a Poienii Cotofenei.
Dupa hrtile vechi, Valea Podurilor continu si n aval de aceast poian. n realitate, scocul adncit din Poiana Cotofenei n jos apartine unui pru
a crui obrsie se afl pe versantul nord-estic al Muchiei Cotofenei. Debitul lui este mrit la 990 m alt. de apa izbucului situat pe faa sud-vestica a Muchiei
Podurilor. n continuare, strbtnd o zon presrat cu poieni, prul, denumit tot Valea Podurilor, scpat de strnsoarea muchiilor ce-i formeaz malurile
(Muchia Cotofenei pe stnga si Muchia Podurilor pe dreapta), se scurge tot mai domol, pn n faa cabanei Plaiul Foii, unde se vars n Brsa Mare. Din cele
de mai sus reiese c Valea Podurilor n realitate este for-mat din doua fire bine individualizate. Localnicii numesc firul din aval de Poiana Cotofenei, Valea
Podurilor. n aceasta situatie, mai ales c versantii snt delimitati de aceleasi muchii, pstrm pentru ambele vi denumirea, urmnd ca pe hrti s reprezentm
legtura ntre ele prin linii ntrerupte.
Grad de dificultate: l.B. Materiale: o coard de 40 m pentru asigurarea coechipierilor. Traseul se parcurge numai prin catrare liber, dar cere
capului de coard suficiente cunostinte pentru rezolvarea problemelor ivite. Durata pentru 3 echipieri: 3 ore. De la cabana Plaiul Foii la baza traseului: 3 ore.
Pentru intrarea pe traseu, vezi artera lndice 27.
Descrierea traseului. Din punctul de ramificatie semnalat n artera de baz, ne orientm ctre stnga, trecnd prin Trectoarea Termopile, portit
de piatr din dreptul creia Brul de Mijloc ptrunde pe malul stng al Vii Podurilor. Aici, urmrind htasul, coborim n panta accentuat, ajungnd fr
dificultti n firul Vii Podurilor. Din vale, peisalul nconjurtor este impresionant. Ctre stnga dispare prin pdure htasul Brului de Mijloc; deasupra lui, pe
malul drept al vaii, vedem 1umea" de tancuri si creste desprinse din Muchia dintre Timbale; n dreapta, malul stng al vii este format de peretii Crestei
Coltilor Gemeni, a crei dantelrie de piatr estc dominat de Coltii Gemeni.
Escalada pe Valea Podurilor nu poate fi fcuta direct, din cauza unor sritori nalte si lipsite de prize. Primul obstacol l formeaz Sritoarea n
Spiral", treapt de piatr inaccesibil, nalt de 20 m. Pasajul se ocoleste, urcnd pe versantul drept, folosind pentru sprilin jnepenii. Revenirea pe fir o
executm traversnd o mic platform nierbat. Urmeaz un interval domolit si aglomerat de bolovani, ntrerupt mai sus de cel mai mare obstacol al
traseului, inaccesibil. Pentru depsirea acestuia ne ctrm pe faa din dreapta vii, naintnd prin schimbare de directie de la o brna la alta circa 40 m. De
retinut ca roca este friabil. Dup aceast distant, orientati la dreapta, parcurgem un bru, revenind n firul Vaii. Pe malul opus se contureaz o viroag care,
urmat n amonte, ne conduce la ,,Hornu1 Sperantei", jgheab de piatr si cale de acces spre traseele alpine stabilite n amfiteatrul Coltilor Gemeni. Alpinistii
care coboar din traseele alpine pot folosi aceast potec ce trece pe la baza hornului, evitnd n acest fel toate sritorile situate n aval pe Valea Podurilor.
Continund escalada pe vale, ntlnim din nou un obstacol, nalt de 12 m, pe care-1 depsim prin crare liber. Dincolo de acesta si ceva mai sus, la
confluenta Vii Podurilor cu Vlcelul Secundar al Vii Podurilor, se nalt Turnul Ascutit, ac de piatr, strjer pentru frumusetile nebnuite pe care le vom
vedea. Traseul nostru urmeaz feele nierbate ale vlcelului secundar, situate n dreapta (cum urcm). Daca am plecat mai de dimineat de la caban, avem
posibilitatea sa ne odihnim n aceste locuri minunate.
Pe stnga vii, n aval, vedem Coltii Gemeni si creasta lor ajungit in amonte, dincolo de Saua Coltilor Gemeni, cu Muchia Timbalului Mic, colos de calcar cu
faa dltuit pe vertical de jgheaburile numeroaselor vlcele. Pretutindeni, regiunea este punctat de tancur izolate ce stralucesc n zilele cu soare. Pe dreapta
vii, Muchia dintre Timbale nsir pe creast numeroase turnuri desprtite de strungi nguste prin care trec spre Cline ciopoarele de capre negre si din cnd
n cnd alpinistii. Fundalul l formeaz Crcasta Nordic a Pietrei Craiului, de sub care scap, pe aproape 200 m diferenta de nivel, un perete dispus n trepte.
Delimitat de acesti colosi, Valea Podurilor se contureaz ntr-un mare amfiteatru, unde grohotisul este atotstpnitor. Locurile fiind usor accesibile,
ascensiunea poate fi continuat pe mai multe variante. Dintre acestea, noi recomandm numai dou:
1. Cei care doresc s ajung n Padina lui Cline vor urma vlcelul Secundar, a crui obrsie este sub Strunga Caprelor. Pentru a nu produce
confuzii, mentionm c ulucul plin cu grohotis al Vlcelului Secundar al Vii Podurilor este primul fir care se contureaz n urcus, ctre stnga, spre Muchia
dintre Timbale.
Trasee de legtur din Strunga Caprelor pentru Padin lui Cline prin Vlcelul Caprelor (indice 26. D).
2. Firul principal al Vii Podurilor este plin cu grohotis, ca si numeroasele fire de obrsie razletite pretutindeni. Pentru a-l evita, urcm pe feele
din dreapta vii, urmrind prin iarba sau jnepenis htasul de capre. n portiunea superioar, grohotisul trebuie trecut direct, pna la baza peretelui puternic
frmntat ce scap de sub Creasta Nordica. Depsind obstacolele elementare ale acestuia, ajungem dup circa 200 m direrent de nivel n apropierea vrfului
Timbalul Mic, unde escalada ia sfrsit.
Trasee de legatur spre: Piscul Baciului (traseul 8. A); cabana Curmtura (traseul 8. D).
27.D. Fisura n S
Prima escalad: 7 iulie 1960.
Generalitti. Traseul este situat n Amfiteatrul Coltilor Gemeni, avnd denumirea scris cu vopsea rosie n punctul de intrare. Grad de dificultate:
4.A. Materiale: 2 corzi de 40 m, 20 carabiniere, 4-5 pitoane, scrite. Traseul este pitonat si are 3 lungimi de coard. Coborrea de pe vrf se face prin
intermediul a dou rapeluri. Durata pentru 3 echipieri: 2 ore. De la cabana Plaiul Foii pn la baza traseului: 3 ore. Pentru in-trarea pe traseu, vezi artera indice
27.
Descrierea traseului. Escalada primei l.c. ncepe din dreptul molidului mentionat, cu un ramonaj de 6 m, pe feele interioare rmase ntre o
lespede si perete. Deasupra acestui prim obstacol ntlnim o fa acoperit cu licheni de culoare ruginie, continuat cu un pasaj surplombat, pentru depsirea
cruia folosim scritele. Pitoanele existente si prizele foarte bune permit sa continum escalada normal si deasupra proeminentei, n lungul unei fisuri
deschise, pn la ntinderea complet a celor 40 m de coarda. Regruparea o executm n dreapta, pe o mic platforma. n a doua 1.c., traversnd la stnga,
revenim n deschiderea larg a fisurii parsite mai jos si, condusi de linia ei, urcm 23 m. Printr-o traversare ctre dreapta reusim s prindem deschiderea unui
horn, prin care naintm, regrupndu-ne pe muchia ce caracterizeaz traseul n portiunea final. Parcursul celei de-a treia 1.c., lung de circa 50 m, urmeaz
muchia mentionat, sfrsind pe Creasta Coltilor Gemeni.
Coborrea o efectum prin intermediul a dou rapeluri. Primul msoar 10 m; pitonul se afl la doi metri sub linia crestei. Al doilea rapel l
executm din interiorul unui horn orientat spre Valea Podurilor, unde si ajungem. Pe Valea Podurilor coborm liber, depsind si prima sritoare ntInit,
situat n aval de confluenta cu Vlcelul Secundar al Vii Podurilor. Mai jos de sritoarea mentionat, pe stnga vii, se adnceste o viroag pe care, urcnd,
ajungem la nltimea htasului cunoscut noua, el fiind calea de acces spre traseul escaladat. Valea Podurilor, urmat n amonte, sfrseste pe Creasta Nordic
(vezi indice 27. C, de la semnalarea n text a punctului Vrful dintre Timbale).
<277.jpg>
Ramificatii pe arter: 28. A. Umerii Pietrei Craiului - Traseul Dunreanu; 28. B. Muchia din Padina Lncii; 28. C. Valea Padina Lncii - Poiana
nchis - Creasta Nordica a Pietrei Craiului; 28. D. Brul de Mijloc; 28. E. Traseul Sudic din Peretele Ccntral (Marele Grohotis); 28. F. Brul Rosu; Muchia lui
Ivan; 28. G. Muchia Rosie; 28. H. Traseul Central din Peretele Piscului Rece; 28. I. TraseuI Viesparul; 28. l. Hornul Mare de la Ceardacul Stanciului; 28. L.
Valea lui Ivan.
Generalitti. Parcursul arterei de baz Marele Grohotis estc marcat cu triunghi albastru pe toat desfsurarea, ceea ce usurcaz parcurgerea lui si
identificarea punctelor de ramificatie spre traseele alpine. Izolat complet si lipsit pna nu demult de cabane turisfice apropiate, abruptul Marelui Grohotis,
denumit si Horjul Mare, si-a cstigat faima datorit frumusetii lui si traseelor alpine stabilite, gama acestora ncepnd cu escalade elementare si sfrsind cu
cele mai complicate. Pentru cunoasterea n amnunt a regiunii si n dorinta de a scuti oboseala drumului de acces, turistii si alpinistii fac bivuac la cort,
instalndu-si tabra n saua TmseluIui si, mai nou, n Poiana nchis, unde prin descoperirea micului izvor s-a rezolvat problema aprovizionrii cu ap. Tot
n zona Umerilor Pietrei Craiului se poate ajunge plecnd de la rcfugiul Spirlea, urmnd marcajul band rosie (traseul 1. B) care, din punctul ,,La Zaplaz",
prezint o ramificatie marcat cu cruce rosie, care trece prin Saua Tmselului, pcntru a face legtura cu muntii Fagras (marcaj band rosie). Nu demult, n
valea Dragoslvenilor s-a amenalat cabana Garofita Pietrei Craiului, de la care se poate urca n circa 2 ore n zona Marelui Grohotis.
<282.jpg>
Descrierca arterei. De la cabana Plaiul Foii n Saua Tmselului urmm descrierea traseului turistic 9. Initial, el strbate pe o mic distant Brsa
Tmasului. Din punctul de confluent a acesteia cu valea Runcului se orienteaz la dreapta, prinde Piciorul Plaiului Mare si urc sustinut pn n Curmtura
Foii. Schimbndu-si directia ctre sud-est (stnga), traseul urmeaz foarte putin Muchia Tamasului, apoi o prseste, nscriindu-se pe versantul ei sud-vestic,
trecnd din zona de obrsie a vii Brsa Tmasului n aceea a vii Otetelei. Intervalul sfrseste n poiana de pe Muchia Tmselului, dup ce trece prin dreptul
Izvorului Otetelei. De aici se desparte de marcajul triunghi albastru, orientndu-se spre stnga n urcus. Initial, din poiana, poteca se contureaz pe lng o
mprejmuire, apoi intr n pdurea de molidis, prin care apare arareori marcajul. Dupa circa 30 minute ajungem n Saua Tmselului, unde, iesiti din pdure,
privim abruptul vestic al masivului, avnd n fa prima lui subdiviziune: Umerii Pietrei Craiului. Urcnd spre acest obiectiv prin grohotisul ce-l precede,
ajungem la baza numeroaselor hornuri care brzdeaz peretele. Unul dintre acestea constituie punctul de intrare n Umerii Pietrei Craiului pe Traseul
Dunreanu. Indicatia ,,Umerii Pietrei Craiului" este scris cu vopsea n dreapta punctului de intrare.
Pentru Umerii Pietrei Craiului - Traseul Dunreanu, vezi indice 28. A.
Condusi de marcajul drumului turistic ctre dreapta, pe sub perete, traversm grohotisul ce acoper firele de obrsie ale vii Tmselului, dup
care, fr s mai vedem n fa vrful Lancea (Coltul Carugelor), care domina pn acum regiunea cu silueta lui nalt, depsim succesiv cnd plcuri de
padure, cnd zone cu grohotis sau portiuni usor nierbate. Intervalul ia sfrsit cu un obstacol mai accentuat, dupa care urmeaz grohotisul revarsat pe Vlcelul
Secundar al Padinei Lncii. Peretele Padinei Lncii, ridicat n amonte, la obrsia acestui fir, a fost cercetat cu ani n urm de ctre ctrtori, pe verticala lui
fiind stabilite trasee de mica dificultate, ntre care si Muchia din Padina Lncii.
Pentru Muchia din Padina Lncii, vezi indice 28. B.
n continuare, poteca marcat ne conduce printr-o zon cu jnepeni si coboar usor n valea Padina Lncii - firul principal, semnalat la intrare cu
textul: ,,Va1ea Padina Lncii". Firul acesteia reprezinta calea de acces prin Poiana nchis la Creasta Sudic a Pietrei Craiului.
Pentru valea Padina Lncii - Poiana nchisa - Creasta Sudic a Pietrei Craiului, vezi indice 28. C.
Dupa aceasta ramificatie, poteca reintr n pdure, ocolind pe la baz vrful Lancea. Intervalul sfrseste trecnd pe lng niste blocuri prbusite din
perete, urmat imediat de Horjul Mare sau Marele Grohotis, zon enorm acoperit de grohotis. nainte de a ne angaja n traversarea acestui adevrat fluviu de
piatr, identificm pe perete denumirea locului: ,Peretele Marelui Grohotis". Din punctul mentionat se desprinde ctre stnga, prin grohotis, htasul pentru
traseele: Brul Rosu, care constituie si calea de acces pentru traseul Muchia lui Ivan, Traseul Sudic din Peretele Marelui Grohotis, Muchia Rosie si Brul de
Mijloc.
Pentru Brul de Mijloc, vezi indice 28. D.
Pentru Traseul Sudic din Peretele Marelui Grohotis, vezi indice 28. E.
Pentru Brul Rosu si Muchia lui Ivan, vezi indice 28. F.
Pentru Mucliia Rosie, vezi indice 28. G.
De la ramificatia semnalata, traseul arterei de baz traverseaz Horjul Mare, ajungnd dup scurt distant n valea Piscului Rece. Firul vii, conturat din
grohotis n amonte, conduce la intrarea pe Traseul Central din Peretele Piscului Rece.
Pentru Traseul Central din Peretele Piscului Rece, vezi indice 28. H.
Dincolo de valea mentionat, grohotisul ncepe sa fie fixat de vegetatie. n stnga, deasupra noastr, se ridic Peretele de la Ceardac, portiune
inferioar. Dup un mic ocol pe sub acesta traversm albia plina cu grohotis a unui vlcel anonim, cu obrsia la circa 15 m n stnga. Acesta constituie calea de
acces spre traseul Viesparul.
Pentru traseul Viesparul, vezi indice 28.1.
Dup circa 40 m de acest reper si la 10 m nainte de a ajunge la Pestera StanciuIui, se ramific spre stnga traseul de acces la Hornul Mare de la
Ceardacul Stanciului, marcat la intrare si mai sus de o grot adncit vizibil n perete.
Pentru Hornul Mare de la Ceardacul Stanciului, vezi indice 28. l.
Urmeaz un parcurs mai usor, desfsurat prin faa Pesterii Stanciului si a frumoasei arcade de la intrarea n Ceardacul Stanciului, dup care poteca
depseste prin jnepeni o succesiune de grohotisuri revrsate pe albia ctorva viroage sau printre plcuri de jnepeni. De la Ceardac, primul vlcel conturat n
perete rmne agtat" deasupra grohotisului; cel de-al doilea - Valea lui Ivan - este mai bine pronuntat, prezentnd n amonte, aproape de obrsie, un turn
vizibil chiar din potec.
Pentru Valea lui Ivan, vezi indice 28. L.
<286.jpg>
28.C. Valea Padina Lncii - Poiana Inchis - Creasta Sudic a Pietrei CraiuIui
Generalitati. Pornind din zona Marelui Grohotis, acest traseu reprezint cea mai direct cale de acces la Creasta Sudic a masivului. El se
parcurge destul dc rar la urcare, dar este folosit pentru coborre de alpinistii ce escaladeaz traseele din regiune. Poiana nchis este de fapt punctul unde valea
Padina Lncii, firul principal, si are obrsia. Locul, acoperit de vegetatie si nconjurat de pereti puternic surplombati, este foarte frumos, iar prezenta unui
izvor cu debit mic a determinat n ultima vremc multi alpinisti s-si organizeze bivuacul n aceast parte.
Grad de dificultate: 1.A. Nu snt necesare materiale tehnice, dar recomandm o cordelin pentru asigurarea participantilor. Durata pentru 3
echipieri: 2 ore. De la cabana Plaiul Foii la baza traseului: 3 ore; de la cabana Garofita Pietrei Craiului: o or. Pentru intrarea pc traseu, vezi artera indice 28.
Descrierea traseului. Din punctul de ramificatie mentionat n artera de baza, urcm ctre stnga pe firul plin cu grohotis al vii Padina Lancii
(firul principal), strecurndu-ne initial pe sub peretele vrfului I.ancea, nltat pe stnga vii.
Cteva sritori elementare ne blocheaz naintarea, obligndu-ne s lc depsim direct sau prin ocoluri pe fete. Dup circa 150 m depsim Brul de Mijloc, a
crui esarf nverzit trece din firul secundar al vii Padina Lncii peste Muchia din Padina Lncii. ridicat pe dreapta vii, si continu peste saua format de
vrful Lancea spre sud, cobornd la baza Peretelui Marelui Grohotis, denumit si Peretele Central. Fr s-si schimbe nftisarea, Padina Lncii n amonte de
bru se orienteaz usor ctre dreapta, sfrsind dupa cteva obstacole minore cu un jgheab usor nierbat, dincolo de care se pierde pe pantele nverzite ale
Poienii nchise (1980 m alt.).
Urcnd prin poian spre peretii barati pe vertical de numeroase surplombe, gsim posibilitatea de a traversa ctre dreapta. La capatul traversrii
ntlnim o prisp de piatr, dispus n diagonala spre muchia ce delimiteaz ctre sud Peretele Marelui Grohotis. La captul de sus al acesteia si aproape de
muchia mentionata ntlnim un horn ngust, ascuns privirii din Poiana nchis. Deschiderea lui, orientat ctre sud-vest, este continuat n portiunea final cu
un scoc nierbat care sfrseste pe Creasta Sudic a Pietrei Craiului.
Trasee dc legtur spre: Saua Funduri. cu legtur pentru cabana Brusturet (traseul 8. B); Piscul Baciului, cu legtur pentru cabana Plaiul
Foii, cabana Curmtura si refugiul Grind (traseul 8. C).
Ramificaii pe artera: 29.A. Hornul Suspinelor; 29.B. Surplomba cu Garofie; 29.C. Traseul indileriei
Generaliti. Padina indileriei este numele unei vi de torent, adncit pe versantul nordic al vrfului Turnul. De-a lungul ei se desfoar traseul
turistic 19, marcat cu cruce roie. n ultimii ani, alpinitii asociaiei sportive Armata Braov au stabilit n peretele situat pe stnga vii trei trasee alpine
deosebit de dificile, dar acestea, neavnd diferen de nivel corespunztoare regulamentului F.R.T.A., au primit grade de dificultate mai mici.
Descrierea arterei. Marcajele cu band albastr i n continuare cruce roie conduc din Zrneti pna la baza Peretelui indileriei.
Pentru Peretele indileriei, vezi descrierea traseului 3, pn la semnalarea n text a punctului "Padina indileriei", i apoi traseul 19, pn la
semnalarea punctului "Sritoarea Scrii".
Dincolo de lanul ajuttor fixat pentru depirea sritorii, urcm 100 m distan, avnd n dreapta noastr (stnga vii) un perete barat de mici
surplombe pe aproape toat nalimea. Mergnd pe la baza lui, ajungem dup distana amintit ntr-un punct unde totui peretele prezint o zon mai
frmntat, pe desfurarea creia, suspendat n treimea central, se contureaz un horn. Ctre el i de acolo n amonte se desfoar obstacolele traseului
Hornul Suspinelor.
Pentru Hornul Suspinelor, vezi indice 29.A.
La 3 m n amonte de intrarea pe traseul indice 29.A. se afl primele obstacole ale traseului Surplomba cu Garofie.
Pentru Surplomba cu Garofie, vezi indice 29.B.
Din punctele de pornire foarte apropiate ale acestor doua trasee, continum s urcm pe Padina indileriei circa 30 m. Cercetnd atent peretele,
vedem primele pitoane dirijate oblic spre stnga pe Traseul indileriei. Ele i urmatoarele ne snt caluz i ajutor pentru naintarea pe acest traseu.
Pentru Traseul indileriei, vezi indice 29.C.
Ramificaii pe arter: 3C.A. Traseul Vulturului; 30.B. Traseul pirlea 1; Traseul pirlea 2.
Generaliti. Zona inferioar a abruptului nord-vestic al Pietrei Craiului, cuprins ntre vile Vlduca i pirlea, prezint n cuprinsuri o "lume"
de turnuri i muchii, cunoscute numai acelora care s-au ncumetat s nfrunte slbticia locurilor i obstacolele de pe traseu. n afara frumuseilor peisagistice
din zon, ca o ncoronare a strdaniei lor, alpinitii au identificat pe verticala pereilor noi posibiliti de escalad n premier, printre care s-au numrat i cele
din Turnul pirlei, redate mai jos. Turnul pirlei este ultima culminaie i cea mai pregnant, situat pe linia unei muchii de pe stnga vii pirlei i care n
amonte se pierde n preajma Brului de Mijloc. Itinerar pn la intrarea pe arter. Alpinitii care vor s ntreprind escalade pe traseele din Turnul pirlei au
posibilitatea s-i aleag ca baz de plecare cabana Plaiul Foii sau refugiul pirlea. Din Zrneti la cabana Plaiul Foii se poate ajunge urmnd traseul 1. Din
Zrneti la refugiul pirlea, situat la o or de cabana Plaiul Foii, se ajunge urmnd traseele 1 si l.A.
Descrierea arterei. Valea pirlei este un afluent pe dreapta al Brsei Tmaului. n zona inferioar, valea are un pria ale carui izvoare se afl n
apropierea refugiului pirlea. Poriunea superioar a vii, n amonte de izvorul amintit, este slbatic. n zona de pdure, ea prezint cteva sritori ce se pot
ocoli pe fee. Cnd pdurea de molid ncepe s se rreasc, lsnd loc jnepenilor, obstacolele vii devin splate, iar unele chiar inaccesibile. Crndu-ne pe
firul vii, adncit mult ntre perei, sau ocolindu-i sritorile pe fee, ajungem n dreptul Turnului pirlei, care domin regiunea cu silueta lui zvelt i nud. La
prima vedere, un circ cu roca nnegrit i umed, ce ncinge valea pirlei n preajma turnului, lipsa fisurilor i nlimea peretelui blocat de surplombe i
brzdat de hornuri lungi ne impresioneaz. Totui, studiind atent peretele, constatm c el are o mare valoare alpin. Obstacolele lui curate i aeriene snt de
fapt ceea ce ne-am dorit: un perete nalt (circa 240 m diferen de nivel), cu prize bune, cu relief variat, foarte dificil i fr vegetaie. De la baza peretelui,
nchis n amonte de spltura Circului Negru, ncep pe faa Peretelui Turnului pirlei trei trasee alpine, escaladate n premier de alpinitii clubului Dinamo
Braov. Liderul acestor realizri, maestrul sportului Opri Mircea, a avut amabilitatea s ne dea amnunte asupra obstacolelor ce le caracterizeaz. Iniial,
traseele au primit cte un numr de ordine, iar ulterior li s-a dat i cte un nume. Astfel, traseul din stnga (cel mai din amonte) se numeste Traseul Vulturului
(traseul pirlea 3).
Pentru Traseul Vulturului, vezi indice 30.A.
Urmtorul traseu, pirlea 1, se afla ceva mai jos, punctul de intrare fiind situat pe o brn nierbat.
Pentru traseul pirlea 1 - Hornul Lung din Turnul pirlei, vezi indice 30.B.
De pe aceeai brn, dar n dreapta Hornului Lung din Turnul pirlei, se contureaz pe faa peretelui o fisur deschis i usor nierbat, ce conduce
pe un prag suspendat deasupra noastr. Linia fisurii i pragul fac parte din primele obstacole ale traseului pirlea 2 (sau Faa Strungii de la Turnul pirlei).
Pentru Faa Strungii de la Turnul pirlei, vezi indice 30.C.
Ramificaii pe arter: 31.A. Traseul 23 August din Prapstii; 31.B. Traseul Mesteacnului; 3l.c. Traseul Mrinelor.
Generaliti. Datorit drumului forestier, calea de acces din Zrneti pn la baza traseelor alpine din Prpstii sau Prpastiile Zrnetilor se poate
face i cu maina. Parcursul, lung de 8 km, este comun i pentru cteva trasee turistice marcate, descrise n lucrarea de fa la capitolul Turism" ct si pentru
drumul de pdure spre satele din Depresiunea Branului.
Descrierea arterei. Din faa staiei C.F.R. Zrneti urmm strzile 6 Martie i Rului, ultima sfrind n dreptul cabanei Gura Rului. n
continuarea strzii se alugete drumul forestier. El nsoeste n amonte apa Rului, pru mrginit pe stnga de Piatra Mic, iar pe dreapta de creasta mpdurit
a Mgurei Mici. Pe rnd depim: Fntnile Domnilor, izvoare captate pentru aprovizionarea cu ap a oraului; Baia de Piatr, uria carier n exploatare;
Fntna lui Botorog, izvor cu ap bun de but, din dreptul cruia se ramific poteca spre cabana Curmtura; Podul Mgura, de unde ctre stnga, spre
Mgura, ncepe drumul comunal 57 i ceva mai sus ramificaia traseului 4.B. spre punctul La Table", prin captul de sus al satului Petera. Dincolo de aceste
puncte, drumul forestier, fr s-i schimbe aspectul, strbate pe circa 1 300 m o zon unde valea este mai deschis. Apoi intr n Prpstii, chei ce rivalizeaz
n mreie cu cele ale Bicazului. n lungul lor, albia Rului este marginit pe dreapta de peretele muntelui Toanche, iar pe stnga de cel al Pietrei Mici (zona
denumit Znoaga).7
Traseele alpine snt stabilite pe ambii versani i, dup un bun obicei al alpinitilor din Zrneti, numele lor i gradul de dificultate respectiv snt
scrise n punctul de intrare. Am ales dintre acestea numai trei, situate pe stnga, n Peretele nord-vestic al Toancheului, care prin poziia lor snt mai la
ndemna alpinitilor. Primul traseu, denumit 23 August, ncepe chiar din osea. Punctul de intrare se afl la circa 20 m de al doilea pod (socotit din dreptul
Fntnii lui Botorog). Fisura de nceput a traseului spintec peretele de culoare neagr chiar din marginea din dreapta unei grote mari, unde vedem i un
marcaj albastru, dispus orizontal.
Pentru traseul 23 August din Prpstii, vezi indice 31.A.
Urmnd n continuare oseaua din Prpstii, ntlnim la mic distan cel de al treilea pod. Din dreptul acestuia, pe stnga drumului nostru, ntlnim
dup circa 100 m o zon cu grohoti i bolovani npdii de vegetaie, peste care vom urca din osea pn la baza Traseului Mesteacnului, stabilit tot n
peretele mai sus menionat. Pentru Traseul Mesteacanului, vezi indice 31.B.
La 40 m de punctul de intrare pe traseul precedent sau la 140 m de la al treilea pod, Peretele nord-vestic al Toancheului formeaz un intrnd mare. n aceast
zon, cu roca ruinat i afumat, se vd pitoanele fixate pe Traseul Mrinelor.
Pentru Traseul Mrinelor, vezi indice 3l.C.
Generalitti. Traseul estc situat n Peretele nord-vestic al muntelui Toanches, care mrgineste pe dreapta Prpastiile. El se numr printre traseele cele mai
circulate din zona, alpinistii zrnesteni folosindu-1 pentru antrenamentele lor sptmnale. Numele traseului vine de la zona de fnate, unde escalada ia sfrsit
si creia stenii din Mgura i spun ,,Prin Mrine".
Grad de dificultate: 5.A. Materiale: 2 corzi de 40 m, 20 carabiniere, 2-3 pitoane, scrite. Traseul este pitonat si are 4 lungimi de coarda. Durata
pentru 3 echipieri: 2 ore. De la statia C.F.R. Zrnesti la baza traseului: 1l/2 or. Pentru intrarea pe traseu, vezi artera indice 31.
Descrierea traseului. Din intrndul pe care-1 face Peretele nord-vestic al muntelui Toanches la circa 140 m distant de al treilea pod (socotit din
dreptul Fntnii lui Botorog), ncepem escalada primei l.c. pe peretele cu roca usor colorat n caramiziu si afumat. Pasajul initial este dirijat oblic spre
dreapta. Curnd, obstacolul si schimb aspectul. Peretele cu roca foarte sntoas surplombeaza, obligndu-ne ca pna pe platforma de regrupare, destul de
incomod, s folosim frecvent scritele. Relund escalada n a doua l.c., naintm oblic ctre dreapta, ctrndu-ne pe faa unor lespezi, esalonate pn n
dreptul unei grote. Deasupra grotei trecem direct peste o surplomb si apoi, ctre dreapta, urmm un bru, la captul caruia ne regrupm. Penultima l.c. este
foarte scurta. Fisura, prevzut cu pitoane, sfrseste ntr-o nis situat la circa 10 m mai sus. Aici ne regrupm n vederea obstacolului final, peste care am
putea trece si fr regrupare, dar frnghiile au frecare foarte mare. Pasajul final al traseului, pe care-1 escaladam n cadrul celei de a patra l.c., este format din
tavanul nisei mentionate mai sus. Cu ajutorul scritelor, reusim s depsim proeminenta, iesind deasupra cavittii; urmeaz o fisur ngust n lungul creia
snt fixate ultimele pitoane ce conduc la creast. Ajunsi pe linia mpadurit a crestei, o urmm pn gsim posibilitatea de a ne orienta ctre stnga. Mergnd n
aceast directie, ajungem dup scurt distant n dreptul unui vlcel, n lungul cruia coborm pnn n drumul forestier din Prpstii.
Prin accidentele naturale nsirate de-a lungul crestei Pietrei CraiuIui si prin cantitatea de zpad care o acoper, efectuarea pe timp de iarn a
traseului de creasta constituie un examen de efort si voint. Alpinistii ce strbat acest traseu trebuie s aib cunostinte tehnice asupra mersului pe zpada, a
bivuacului la cort si a mnuirii materia-lelor tehnice, corespunztoare gradului de pregtire si clasificrii lor sportive. Traseul se parcurge n dou-trei zile
atunci cnd zpada pe creast este mare si drumul nu a fost spart de alte echipe. Snt cunoscute cazuri cnd, desi n miez de iarn, traseul de creast era partial
dezgolit de zpad, el fiind efectuat n 12 ore (cabana Curmtura - stna din Funduri). Evident c n aceast situatie gradul de dificultate al traseului (3.B) nu
mai corespunde. O clasificare exact nu poate fi data, greutatea parcursului depinznd mult de starea vremii (unele echipe bine pregtite si compuse din
alpinisti de mare valoare au fost obligate, dup trei zile de ncercri, sa abandoneze traseul din dreptul refugiului de la Vrful Ascutit).
Materiale obligatorii: un cort izoterm cu capacitatea corespunztoare numrului de participanti la ascensiune, un piolet pentru ntreaga echip, bete
de schi si coltari pentru fiecare component (betele de schi vor fi folosite si pentru ancorarea cortului), ochelari cu sticle fumurii, un primus cu pomp de
presiune, benzin de rezerv, trus de scule, trus sanitar, harta masivului, busol, 1-2 lanterne, sac de dormit pentru fiecare component, o saltea pneumatic
pentru ntreaga echip. mbracmintea vn fi usoar, comod, de culoare nchis si pe ct posibil din ln si bumbac; schiurile nu snt necesare. Alimentele vor
fi calculate pentru trei zile de mers si se vor alege dup preferinta fiecruia; recomandm hrana rece si ceaiul. Apa se obtine prin topirea zpezii. Slnina,
costita afumat sau untul se consum mai putin, fiind respinse de organism; consumul de dulciuri este mai mare pe timpul ascensiunii; alcoolul este interzis
cu desvrsire.
Obisnuit, creasta se parcurge de la nord la sud. Plecarea de la cabana Curmtura se face pe ntuneric, n asa fel nct zorii s ne gseasc pe creast.
Nu putem da o descriere amanuntit a traseului, dar vom retine c iarna se urmeaza n general linia crestei.
Pe Creasta Nordic, pn n zona refugiului de la Vrful Ascutit, snt cteva portiuni ce se ocolesc pe versantul estic (ntre vrful Turnul si vrful
Padina Popii) si mai rar pe cel nord-vestic. Cel mai greu pasaj al Crestei Nordice l constituie zona dintre vrful Timbalul Mare si vrful Zbirii. Drumul pe
creast, pe distanta mentionat, prezint multe accidente, obligndu-ne uneori s o prasim, ocolindu-i obstacolele. Mentionm trecerea de pe Vrful dintre
Timbale pe Vrful Timbalul Mic, coborrea de pe acesta spre vrful Vldusca, unde ntrebuintam pentru asigurare cordelina sau frnghia. Din dreptul Piscului
Baciului (2 239 m) se desprinde ctre stnga (est) traseul de coborre la refugiul Grind.
Traseul crestei, fie c venim de la sud sau de la nord, are pn n acest punct gradul 3.A de dificultate, ceea ce pentru alpinistii ce vor sa-si
ndeplineasc norma de iarn pentru categoria a doua sportiv este suficient. Cum acestia coboar obisnuit la refugiul Grind, le recomandm s urmeze
itinerarul pe Coltii Ginii, picior desprins ctre est din Piscul Baciului, pn gsesc posibilitatea de a cobor ctre dreapta, sub peretele crestei mentionate. In
continuare, tot pe la marginea de sus a peretelui, vor cobor pna pe Plaiul Grindului, care, urmat ctre dreapta, trece pe lng refugiul Grind.
Creasta Sudic, mult mai ngust, comport o atentie deosebit, pasajele ei fiind dificile. Cornisele orientate ctre est mascheaz linia de cumpan
si oblig capul de coard s fac sondaje cu pioletul pentru a o gsi. Participantii nainteaz pe urmele liderului, sprijinindu-se lateral cu betele de schi.
Portiunea de creast accidentat o ntlnim pe Muchia Grindului, ntre vrful Grind si Coama Lung. Dincolo de aceste repere putem parcurge traseul n
lungul potecii turistice aflate pe versantul estic. Portiunea final ne oblig s revenim pe linia de cumpn, urmnd-o pn la Saua Funduri, marcat cu un stlp
metalic.
Coborrea o efectum ctre stnga, pe Plaiul Oii, zon de psune ce acoper muntele Funduri. Pentru a evita o eventual desprindere a zpezii prin
coborrea pasajului de-a coasta, naintm circa 200 m diferent de nivel pe la liziera pdurii si apoi ne orientm la stnga spre stlpii de marcaj dispusi la
intrarea n pdure.
Pentru c n continuare semnele drumului - triunghi albastru si punct rosu - snt greu de identificat, vom retine c poteca se orienteaza n coborre ctre
dreapta, pn la o mprejmuire, si apoi la stnga, spre stna din Funduri.
Traseele de legtura din Saua Funduri, pc versantul estic al Pietrei Craiului, snt redate la traseul 9.
Numarul mare al traseelor alpine existente n Piatra Craului ne-a determinat s facem o selectie, descriind n amnunt pe acelea care snt mai des
vizitate sau a cror parcurgere constituie o performant sportiv. Nu putem neglila restul de 109 trasee nedescrise, stiind c amatorii de crare pe stnci snt
interesati s le cunoasca. Din traseele nedescrise snt multe care nu satisfac exigenta alpinistilor nostri; altele au pitoane insuficiente, motiv care obliga
echipele s posede mult material suplimentar, iar timpul de escalad s se prelungeasc prin fixarea si recuperarea pitoanelor ajuttoare, ceea ce pentru o
escalad de sfrsit de sptmn este prea mult; n sfrsit, din ultima categorie fac parte traseele situate foarte departe de adposturi sau care comport un mars
de apropiere complicat.
Prezentam n continuare un tabel sinoptic al traseelor nedescrise:
POSTFAT
La 11 noiembrie 1982, firul vietii lui Emilian Cristea, neobositul animator al drumetiei si alpinismului romnesc, s-a curmat brusc. Intr-un sfrsit
de toamn prelung nsorit, dar cu o desfsurare a zilei-lumin tot mai restrins, n amurg, pe cnd se ntorcea, cu ndrgita sa biciclet, dintr-o tur de revizuire
a potecilor si marcajelor de pe clina sudic a Fgrasului, el a czut tragic, n ceea ce n limbalul obisnuit se numeste accident rutier. Aceeasi chemare
frenetic a crestelor carpatice, aceeasi scrupulozitate si grij plin de rigoare l aflau aici pentru definitivarea unui nou ghid al masivului Fgras.
II stiam lng noi, nsufletind cu vibrant ardoare si nestins pasiune orice actiune ce-si propunea s dezvluie frumusetile muntilor patriei noastre,
tainele fascinante ale crestelor alpine, ale naltelor prelungiri spre soare ale pmntului. Ne prea druit tuturor, cu o abnegatie total, dezinteresat, mereu
entuziast. A fost nzestrat cu marea calitate c, fr ostentatie, cu tact si discretie, s catalizeze energii, s polarizeze n actiunile sale oameni de toate vrstele,
dar mai ales tinerii, oferindu-le generos cunostintele sale despre munte. Generatii ntregi de alpinisti au ndrgit accst nobil sport din contactul personal cu el.
Sute, mii de turisti l-au nsotit pc poteci tainice de munte, numai de el stiute. Nenumrati oameni l-au urmat citindu-i crtile. Aproape c nu putem concepe -
citndu-l pe Marcian Bleahu - ce ar fi realizat fr oameni ca el, n aceste decenii ale celei de a doua lumtti a secolului nostru, de impetuoas dezvoltare,
alpinismul si turismul dc munte din Romnia.
El a fost, de fapt, creatorul unei scoli, al unei pasiuni statornice pentru natur, pentru munte, sdit n mii dc suflete tinere. Propovduind iubirea
de drumetie, si-a adus n sprijin, din tolba sa mereu nnoit din aproape toate masivele Carpatilor romnesti, imaginea captivant, la nceput n alb-negru, mai
apoi n culori nsufletitoare. El nsotea aceste imagini care constituie un adevrat tezaur cu o vorbire fireasc, de sorginte popular, colorat si sgalnic, cu o
recunoscut fort de convingere, dup cum observa cu deplin temei Victor Bnciulescu.
Citeva repere din biografia unei vieti exemplare de munc si dragoste nestvilit pentru muntc credem c sint necesare. Emilian Cristea s-a
nscut n Ploiesti, la 7 februarie 1915, intr-o familie de muncitori. Tnrul vulcanizator autodidact descoper n 1935 fascinatia alpinismului, terenul pentru
desvrsirea cunostintelor tehnice constituindu-1 masivele Bucegi si Piatra Craiului. Aici, n preajma acestor munti cu pereti abrupti, stncosi, s-a nscut
dorinta sa arztoare de a-i cuceri, aici s-au clit calittilc tehnice si morale cu care a cutezat s nving n premier cele mai dificile trasee alpine din tara
noastr (de la Peretele Piscului Rece, cotat cu gradul 5 A, pn la Fisura Albastr, cotat cu gradul 6 A n clasificarea romneasc). Era ncununarea drumului
victorios parcurs de mai multe gencratii de alpinisti, ncepnd cu prima escalad alpin din Bucegi, cotat astzi cu gradul 1A, efectuat n Valea Horoabei de
cei doi promotori ai turismului bucegean, Nicolae Bogdan si Mihai Haret, in 1903. In fond, acestea snt temeiurile pentru care cele dou masive (Bucegi si
Piatra Craiului) snt socotite leagnul alpinismului romnesc.
Clubul Alpin Romn, de care snt legate multe actiuni pozitive de promovare a alpinismului n Romnia, l numr printre membrii si din 1943,
dup 1947 particip nsufletit la noile actiuni de nvigorare a miscrii sportive, a turismului, a alpinismului n special. Activitatea sa de alpinist si antrenor,
sportiv de performant si pedagog va cuinoaste consacrarea la Clubul sportiv al Casei Centrale a Armatei (ul-terior, Steaua). El functioneaz aici din 1949,
cind se nfiinteaz, la sugestia sa, sectia de alpinism, si pn n 1977, cnd a fost pensionat. Aici, n cadrul armatei, a colaborat la introducerea alpinismului
modern n procesul de instruire a vintorilor de munte, precum si la realizarea unor materiale tehnice indigenc - corturi, frnghii, carabiniere etc. Din aceast
epoc, intins pe 30 de anir dateaz - prin conditiile superioare create - o campanie dc identificare a unor noi zone susceptibile practicrii alpinismului. In
colaborare cu alpinistii formati la Clubul Armatei au fost puse n valoare 12 noi zonc montane, unde se practic astzi, curent, alpinismul, omologndu-se
trasee competitive.
Bilantul su alpinistic nscrie participarea la escaladarea n premier a 81 trasee (dintre care patru de gradul maxim), trasee aflate nu numai n Bucegi si Piatra
Craiului, dar si in Gutii, Raru, Hsmas, Persani, Fgras, Retezat, Muntii Aninei etc. In fapt, a fcut parte din prima echip care, in Romnia, a parcurs
trasee alpine de gradele 5 A, 5.B, 6 A, 6B, de mavim dificultate.
O premier, in felul su, a constituit-o si parcurgerea pe cumpna prin-cipal a Intregului lant al Carpatilor romnesti. Traseul a nceput la 22 mai
1953 la Cmpeni, trecnd prin Muntii Apuseni, Carpatii Orientali, Carpatii Meridionali, si s-a ncheiat dou luni niai tirziu, la Bile Herculane.
O pasiune deosebit a sa au reprezentat-o ascensiunile dc iarn: 12 esca-lade n premier n Bucogi, Piatra Craiului, Retezat si nenumrate
traversri, tot n premier, ale crestelor Fgrasului, Rodnei, ale muntilor dintre Olt si Jiu, ale crestei Carpatilor Meridionali, ale Carpatilor Orientali ctc.
Experienta sa de alpinist a fost pus n sprijinul unor grupuri de speologi, geologi si geografi, contribuind la descoperirea, cartarea si cercetarea a numeroase
pesteri din Muntii Banatului, Muntii Apuseni, Muntii Rodnei, Raru, Bucegi, Mehedinti etc., n total peste 90. Cu remarcabilc rezultate s-a ncheiat n 1953
cercetarea speologic n echip complex a Cettilor Ponorului, considerate printre cele mai grele trasee speologice din tar. Numele su este asociat si de
publicarea n Franta, sub egida CNRS (Centre National de la Recherche Scientifique), a rezultatclor cercetrilor unui larg colectiv de speologi n Banat si
Oltcnia si, n particular, a Cheilor Nerei, ntrc anii 1959 si 1962.
Din acest contact cu spcologii s-a nscut dup ani, n 1973, la initiativa sa, actiunea pe care o va si numi Speosport". Inceput la Padina (Bucegi),
atunci cu numai 27 de participanti, n 1082, la a X-a cditie, jubiliar, la Costinesti, s-au ntrunit pcste 400 spcologi, reprezcntanti ai celor peste 1500 aflati pe
tot teritoriul trii. Cu putin timp nainte de tragicul sfrsit, Emilian Cristea se afla n mijlocul acestor tineri, druind sfaturi izvorte din ntelepciunea celui ce a
vzut multe n viat. Entuziasmul su caracteristic, mereu tnr, era dublat acum dc o judecat matur.
CUPRINS
PREZENTARE GEOGRAFICA
TURISM
Ci dc acces
Cabanc si refiigii
Trasec turistice
Zrnesti - cabana Plaiul Foii - (o ramificatie pe traseul Anghelide) - refugiul Spirlea - ,,La Lanturi" - Piscul Baciului (virful La Om) - refugiul Grind - ,,La
Table" (si traseul n scns invers)
1) Zrnesti - cabana Plaiul Foii
1.A. Cabana Plaiul Foii - (o ramificatie pe traseul Anghelide) - refugiul Spirlea - ,,La Lanturi" - vrful La Om (Piscul Baciului) - refugiul
Grind - ,,La Table"
1. B. Punctul "La Table" - refugiul Griud - virful La Om (Piscul Baciului) - "La Lanturi" - refugiul Spirlea - cabana Plaiul Foii
1.C. Cabana Plaiul Foii - Zrncsti
Zrnesti - cabana Gura Rului - poiana Znoaga - cabana Curmtura - Saua Crpturii - valea Crpturii - Zrnesti (si traseul in sens invers)
2. Zrncsti - cabana Gura Kului - puiana Znoaga - cabana Curmtura
2.A. Cabana Curmtura - valea Crpturii - Zrnesti
2.B. Zrncsti - valea Crpturii - cabana Curmtura
2.C. Cabana Curmatura - poiana Znoaga - cabana Gura Rului - Zrnesti
Zrnesti - zona fostului refugiu Diana - Brina Caprelor - Saua Padinei Inchise pe Creasta Nordica a Pietrei Craiului - cabana Curmtura - Prpstii -
Zarnesti (si traseul n sens invers)
3. Zrncsti - zona fostului rcfugiu Diana
3.A. Zona fostului rcfugiu Diana - Brna Caprelor - Saua Padinei Inchise pe Creasta Nordic a Pietrci Craiului
3.B. Saua Padinei Inchise pe Creasta Nordic a Pietrei CraiuIui - versantul cstic al Pietrci Craiului - cabana Curmtura
3.C. Cabana Curmtura - Prpstii - cabana Gura Rului - Zrncsti
3.D. Zrnesti - cabana Gura Rului - Prpstii - cabana Curmtura
3.E. Cabana Curmtura - versantul nord-estic al Pietrei Craiului - Saua Padinei Inchise pe Creasta Nordic a Pietrei Craiului
3.F. Saua Padinei Inchise pe Creasta Nordic a Pietrci Craiului - Brina Caprelor - zona fostului refugiu Diana
3.G. Zona fostului refugiu Diana - Zrnesti
Zrnesti - Prpstii - valea Vldusca - poiana Vldusca - ,,La Table" - Bran sau Zarnesti prin satul Pestera (si traseul n sens invcrs)
4. Zrnesti - Prpstii - valea Vldusca - .,La Table" (cu legatura pentru refugiul Grind sau comuna Dimbovicioara)
4. A. "La Table" - Zrnesti sau Bran prin satul Pcstera (cu o ramificatie din punctul "Joaca" spre satul Sirnea)
4. B. Zrnesti - satul Pestera - "La Table"
4. C. "La Table" - valea Vldusca - Zrnesti
Satul Podu Dmbovitei - cheile Dimbovitei - valea Dimbovitei - Valea lui Ivan - Drumul Grniccrilor - Curmtura Foii - cabana Plaiul Foii (si traseul in
sens invers)
5. Satul Podu Dmbovitei - Valea lui Ivan - cabana Plaiul Foii (cu o ramificatie la cabana Garofita Pietrei CraiuIui)
5. A. Cabana Plaiul Foii - Valea lui Ivan - satul Podu Dmbovitei
Comuna Dmbovicioara - pestera Dmbovicioarci - chcilc Brusturetului - cabana Brusturet - stna din Funduri - ,,La Table" (si traseul in sens invcrs)
6. Comuna Dimbovicioara - pestera Dmbovicioarei - cabana Brusturet
6. A. Cabana Brusturet - ,,La Table" (cu legtur pentru cabana Plaiul Foii, satele Ciocanu sau Sirnea, refugiul Grind, cabana Curmtura,
Zrnesti si Bran)
6. B. Punctul ,,La Table" - stina din Funduri - cabana Brusturet .
6. C. Cabana Brusturet - cheilc Brusturetului - comuna Dmbovicioara
Comuna Dimbovicioara - satul Ciocanu - Poiana Grindului - ,,La Table" (si traseul in sens invers)
7. Comuna Dimbovicioara - satul Ciocanu - "La Table" (cu lcgtur pcntru cabanele Brusturet, Plaiul Foii, Curmtura, refugiul Grind, localittile Zrnesti si
Bran)
7. A. "La Table" - satul Ciocanu - comuna Dmbovicioara
Etapa I: sud-nord
8.C. Creasta Sudic: Saua Funduri - Coama Lung - Saua Grindului
Etapa a ll-a: sud-nord
8. D. Creasta Nordic: Saua Grindului - Piscul Baciului (vrful La Om) - virful Timbalul Mare - zona refugiuIui de la Vrful Ascutit
Etapa a III-a: sud-nord
8. E. Creasta Nordic: zona rcfugiului de la Virful Ascutit - vrful Padina Popii - Saua Padinci Inchise - vrful Turnul - Saua Crapturii -
cabana Curmtura
Cabana Plaiul Foii - Curmtura Foii - Ceardacul Stanciului - Valea Urzicii - Saua Funduri - stna din Funduri - ,,La Table" (si traseul in sens invers)
9. Cabana Plaiul Foii - Ceardac-ul Stanciului - Saua Funduri .
9.A. Saua Fundun - stna din Funduri - "La Table"
9.B. "La Table" - stna din Funduri - Saua Funduri
9.C. Saua Funduri - Valea Urzicii - Ceardacul Standului - Curmtura Foii - cabana Plaiul Foii
Cabana Plaiul Foii - zona fostului refugiu Diana (si traseul in sens invers)
10. Cabana Plaiul Foii - zona fostului refugiu Diana
10.A. Zona fostului refugiu Diana - cabana Plaiul Foii
Cabana Plaiul Foii - Plaiul Runcu. (Muchia Tntarenilor) - virful Tmasul Mare
11. Cabana Plaiul Foii - Plaiul Runcului (Muchia Tintrenilor) - virful Tmasul Mare
Cabana Plaiul Foii - valea Dmbovitei cu legtur pe la Dracsin pentru Masivul Iezer-Papusa) (si traseul n sens invers)
12. Cabana Plaiul Foii - valea Dmbovitei
12. A. Valca Dmbovitei - cabana Plaiul Foii
Cabana Plaiul Foii - Rudrita - Saua Lerescul Mic. (trascu dc legatur ctrc creasta muntilor Fgaras)
13. Cabana Plaiul Foii - Rudrita - Saua Lerescul Mic
Cabana Curmtura - Padinile Frumoasc - Creasta Nordic a Pietrei Craiului (zona refugiului de la Vrful Ascutit) (si traseul n sens invers)
14. Cabana Curmtura - Padinile Frumoase - Creasta Nordica a Pietrei Craiului
14. A. Crcasta Nordic a Pietrei Craiului - Padinilc Frumoasc - cabana Curmtura
Cabana Curmatura - Piscul Mrtoiu - ,,La Table- - Poiana Grindului - Curmtura Groapelor - satul Sirnea (si traseul in sens invers)
15. Cabana Curmtura - Piscul Mrtoiu - "La Table"
15. A. ..La Table" - Poiana Grindului - Curmtura Groapelor - satul Sirnea
15. B. Satul Sirnca - Curmatura Groapclor - Poiana Grindului - "La Table"
15. C. "La Table" - Piscul Mrtoiu - cabana Curmtura
Cabana Curmtura - Saua Crpturii - Piatra Mica - poiana Znoaga - cabana Curmtura (trascu in circuit)
17. Cabana Curmtura - Saua Crpturii - Piatra Mic - poiana Zanoaga - cabana Curmtura
Padina Hotarului
18. Padina Hotarului
Zona fostului refugiu Diana - Padina Popii - virful Padina Popii (si traseul in sens invers)
20. Zona fostului refugiu Diana - Padina Popii - vrful Padina Popii
20. A. Vrful Padina Popii - Padina Popii - zona fostului refugiu Diana
Valea Dimbovitci - valea Tamasului - Curmtura Foii (si traseul n sens invers)
21. Valea Dmbovitei - valea Tamasului - Curmtura Foii
21. A. Curmtura Foii - valea Tmasului - valea Dimbovitei.
ALPINISM
Caracteristica traseelor n perioada zpezilor
Clasificarca trascelor alpine
Trasec alpine
Postfat
Bibliografie
Scanare, OCR si corectur : Rosioru Gabi si o buna parte din pasionatii muntelui de pe ALPINET, carora le multumesc inca odata pentru ajutor.
E-mail : rosiorug@yahoo.com