Ce se intampla cu sufletul dupa moarte si cum poate fi el ajutat

Parintele Mitrofan

Tiparit cu binecuvantarea
I.P.S. NICOLAE CORNEANU,
Mitropolitul Banatului

--------------------------------------------------------------------------------

-CUPRINS-

Scurta lamurire pentru cititori

CE SE INTAMPLA CU SUFLETUL DUPA MOARTE

Taina mortii.
Moartea dreptului si moartea pacatosului.
A treia zi si vamile.
Semnificatia zilelor a noua si a patruzecea
CUM POT AJUTA CEI DE PE PAMANT SUFLETELOR DIN LUMEA DE DINCOLO
Rugaciunea
Mijlocirea Bisericii
Milostenia

--------------------------------------------------------------------------------

SCURTA LAMURIRE PENTRU CITITORI

Textele care urmeaza sunt estrase din lucrarea Parintelui Mitrofan (calugar rus din
secolul trecut), Viata repausatilor nostri si viata noastra dupa moarte (talmacita in romaneste
de Mitropolitul Iosif Gheorghian). Parintele Dumitru Staniloae scria despre ea: "Cartea
aceasta este socotita de mare folos credinciosilor si Bisericii intregi, pentru intretinerea
legaturii dintre cei in viata si cei plecati dintre ei [...]. Intr-o epoca in care gandul la moarte,
sub influienta mentalitatii occidentale, este constant reprimat in favoarea unei atentii acordate
exclusiv vietii pamantesti, cartea de fata reprezinta o indrumare nepretuita pentru sustinerea in
inimile crestinilor ortodocsi a perspectivei pe care ne-a daruit-o Revelatia." (din prefata
volumului 1 al editiei integrale, aparut in 1993 la Editura "Anastasia").
Fie ca Dumnezeu sa ne pomeneasca intru imparatia Lui, cu toti cei pe care-i purtam in
ganduri si in inimi, vii sau mutati de la noi.

--------------------------------------------------------------------------------

CE SE INTAMPLA CU SUFLETUL DUPA MOARTE

TAINA MORTII.
MOARTEA DREPTULUI
SI MOARTEA PACATOSULUI

Biserica Ortodoxa invata ca moartea este "despartirea sufletului de trup"; odata aceasta
despartire savarsita, trupul este dat pamantului si putrezeste. Asadar, ultima menire a omului
pe pamant este moartea, despre care Sfanta Scriptura marturiseste astfel: "Si se va intoarce
tarana in pamant, de unde s-a luat, si duhul se va intoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe
el" (Eccl.12,7).
Moartea il rapeste pe om cand a ajuns la termenul predestinat de judecata lui Dumnezeu
pentru indeplinirea rostului ce-i este impus. Acest termen acordat omului contine - prin
prevederea dumnezeiasca - tot ce este folositor omului; deci moartea este de folos omului.
Sfantul Antonie cel Mare, vrand sa patrunda adancurile scopurilor providentei, adresa
intr-o zi lui Dumnezeu urmatoarea rugaciune: "Doamne, pentru ce unii mor de tineri, pe cand
altii ajung la cea mai adanca batranete?". Si Dumnezeu ii raspunse: "Antonie, vezi numai de
tine! Aceasta este judecata lui Dumnezeu, ce nu ti se cade tie a cunoaste.".
Dumnezeu a harazit sufletul sa treaca prin trei stari diferite, care constituie viata sa
vesnica: viata in pantecele mamei, viata pe pamant si viata de dincolo de mormant.
Sufletul, la iesirea sa din trup, trece in imparatia fiintelor asemenea lui, adica in imparatia
spirituala a ingerilor. Dupa faptele sale bune sau rele, sufletul se uneste cu ingerii cei buni in
rai sau cu ingerii cazuti in iad. Acest adevar ni se descopera noua de catre Iisus Hristos, in
parabola bogatului si a lui Lazar, ne invata ca sufletele, dupa ce s-au despartit de trup, intra in
aceeasi zi in rai sau in iad. "Adevar zic tie ca astazi vei fi cu Mine in rai." (Lc. 23, 43), a zis
Hristos talharului celui bun.
Astfel fiecare suflet despartit de trupul sau va fi in rai sau in iad. Cand? Astazi, a zis
Mantuitorul. Ce intelegem prin cuvantul astazi si cum impacam aceasta expresie cu invatatura
Bisericii despre vami si despre a treia, a noua si a patruzecea zi dupa moarte?
Pe pamant sunt zile, nopti, si ani; dincolo de mormant nu este decat vesnicie, luminoasa
sau intunecata. Deci, cuvantul astazi desemneaza timpul de dupa moarte, adica vesnicia. A
treia, a noua si a patruzecea zi nu sunt decat pe pamant, caci dincolo de mormant imparatia
timpului nu exista; acolo nu sunt alte zile decat cea de astazi. Misterul mortii este poarta prin
care sufletul, despartindu-se de trup, intra in vesnicie.
Noi stim si vedem ce devine trupul; cat despre suflet, noi nu-l putem vedea, dar stim cu
desavarsire ce i se intampla prin marturisirea Sfintei Biserici - stalpul si confirmarea
adevarului - care nu a cazut niciodata din invatatura sa si nici nu poate cadea, pentru ca este
invatata de Duhul Sfant.
Astfel descriu Sfintii Parinti ce se intampla in momentul in care sufletul se desparte de
trup: "Ingerii - buni si rai - se vor infatisa inaintea sufletului. Vederea acestora din urma va
pricinui sufletului o nesfarsita tulburare, dar va gasi o mangaiere la vederea si protectia
ingerilor celor buni. Faptele bune ale omului si constiinta curata sunt in acel moment de un
mare ajutor si reprezinta o mare bucurie pentru dansul. Ascultarea, umilinta, faptele bune si
rabdarea sunt sprijin sufletului, care urca spre Domnul intr-o mare bucurie si insotit de ingerii
cei buni; in acest timp sufletul plin de pasiuni si pacate este condus de demoni in iad unde va
suferi vesnic." (Sfantul Teodor Studitul).
Sfantul Grigorie, ucenicul Sfantului Vasile, o intreba intr-o vedenie pe Sfanta Teodora
asupra imprejurarilor ce au insotit moartea sa si a ucenicilor sai. "Cum pot sa-ti spun, zise ea,
despre suferinta fizica si simtamantul de apasare a celor ce mor? Starea sufletului in timpul
despartirii sale de trup este asemenea senzatiei celui ce ar cadea gol in mijlocul flacarilor si s-
ar fi facut cenusa. Cand veni ceasul mortii mele, duhurile cele rele ma inconjurara din toate
partile. Unele mugeau ca niste fiare salbatice, altele latrau ca niste caini, insa altele urlau ca
lupii. Ele erau furioase, ma amenintau, se pregateau a se arunca asupra mea si scrasneau din
dinti, privindu-ma. Eram nimicita de groaza cand, deodata, am vazut doi ingeri stand la
dreapta patului meu si vederea lor imi dadu indrazneala. Abia atunci demonii se indepartara
putin de patul meu. Unul din ingeri intreba cu manie pe demoni: "Pentru ce ajungeti voi
intotdeauna inaintea noastra langa patul muribunzilor, pentru a inspaimanta si tulbura pe tot
sufletul ce se pregateste a se desparti de trupul sau? Voi n-aveti a va bucura aici: mila lui
Dumnezeu a patruns acest suflet si voi n-aveti nici o parte din el.". Atunci demonii se
tulburara si incepura a arata faptele mele cele rele, savarsite in tineretea mea, si strigau: "Ale
cui sunt deci aceste pacate, n-a facut ea cutare lucru si cutare lucru?". In sfarsit veni moartea,
grozava la vedere. Se aseamana omului, insa nu are carne si nu alcatuieste decat din oase
omenesti. Ea aduse cu sine mai multe instrumente de tortura: sabii, sageti, lanci, seceri, furci,
securi si altele. Umilitul meu suflet tremura de frica. Sfantii Ingeri au zis catre moarte: "Fa-ti
treaba ta si scapa usor acest suflet de legaturile trupesti, caci el nu are mare povara de
pacata.". Moartea se apropie de mine, lua o mica secure si-mi taie mai intai picioarele, apoi
bratele; apoi, cu ajutorul altor instrumente, ea slabi toate madularele mele si le desparti din
incheieturi. Perdui astfel bratele si picioarele mele, tot trupul meu era mort si nu puteam sa ma
misc. Pe urma imi taie capul si n-am putut sa-l mai misc, ca si cum ar fi incetat sa fie al meu.
Dupa aceasta, ea pregati o bautura intr-un vas pe care-l apropie de buzele mele si m-a facut sa
o beau cu de-a sila. Aceasta bautura era atat de amara incat sufletul meu nu putu sa o suporte,
se infiora intr-atat si se arunca afara din trup. Atunci ingerii l-au primit in bratele lor.
Cand m-am intors, am vazut trupul meu ce zacea neinsufletit, fara miscare si fara viata,
si l-am privit ca unul care ar privi un vesmant de care s-a dezbracat; si m-am mirat. Ingerii ma
tineau si demonii s-au apropiat de noi, aratand pacatele mele. Ingerii incepura a cauta faptele
mele cele bune si, din mila lui Dumnezeu, le-au gasit. Ingerii adunau faptele mele cele bune,
facute in viata mea cu ajutorul lui Dumnezeu, si se pregateau a le pune in cumpana in fata
faptelor mele cele rele, cand deodata se arata Sfantul nostru Parintele Vasile, care zise catre
Sfintii Ingeri: "Acest suflet a facut mult bine batranetilor mele, m-am rugat lui Dumnezeu
pentru el si Dumnezeu mi l-a dat.". Zicand aceste cuvinte, a scos de la san o punga plina cu
aur si a dat-o ingerilor, spunand: "Cand veti trece prin vamile vazduhului si duhurile rele vor
incepe a chinui sufletul sau, rascumparati-l cu aceasta. Eu sunt bogat din mila lui Dumnezeu,
am adunat mari visterii prin munca si sudoarea mea si dau aceasta punga sufletului care m-a
slujit.". Dupa ce a ispravit de vorbit, s-a dus. Duhurile cele rele fura inmarmurite; incepura a
scoate gemete tanguitoare si se indepartara. Apoi iarasi se arata Sfantul Vasile, purtand niste
vase pline cu miruri curate si pretioase. Deschise vasele, unul dupa altul, si varsa acele miruri
asupra mea; pe loc m-am simtit inundata de miresme duhovnicesti si m-am simtit schimbata si
luminata. Sfantul zis catre ingeri: "Cand veti fi implinit pentru acest suflet tot ceea ce este
trebuincios, il veti duce in locuinta pe care a pregatit-o Domnul pentru mine.". Apoi sfantul se
facu nevazut. Ingerii m-au luat si ne-am indreptat spre Rasarit.".
Oamenilor luminati de Dumnezeu li se incredinteaza ca, la cea de pe urma suflare,
faptele lor sunt puse in cumpana si:

Daca partea dreapta e mai ridicata decat cea stanga, sufletul este este primit in rai, in mijlocul
ingerilor;
daca cele doua parti ale cumpanei sunt deopotriva, atunci fireste ca mila lui Dumnezeu capata
biruinta;
cand cumpana se apleaca spre partea stanga, dar nu cu mult, mila dumnezeiasca inlocuieste
lipsa (astfel sunt cele trei judecati ale Domnului: judecata dreapta, judecata omeneasca, si
judecata milostiva);
cand faptele cele rele apleaca cumpana prea mult in partea stanga, atunci judecata cea mai
dreapta rosteste hotararea in functie de pacate.
Acestea sunt imprejurarile care insotesc moartea omului.

Mantuitorul, vorbind de moartea dreptului si de cea a pacatosului, a formulat cateva linii

generale pentru aceeasi idee, spunand ca moartea pacatosului este cumplita, pe cand cea a
dreptului este frumoasa. "Nebune, intru aceasta noapte ti se va cere sufletul tau." (Lc.12, 20),
a zis El despre cel dintai, in timp ce al doilea va fi dus de ingeri in sanul lui Avraam. (Lc.16,
22). Asadar, de noi insine si cu ajutorul nemijlocit al lui Dumnezeu atarna felul mortii noastre,
noi putand sa o facem frumoasa sau cumplita, dupa cum vom fi indeplinit poruncile lui
Hristos: "Fiti gata in tot ceasul de moarte, pocaiti-va si credeti in Evanghelie.". Ca urmare,
ocontinua cainta si o credinta vie in Domnul nostru Iisus Hristos ne va inlesni o moarte dulce
si pasnica.
Nu numai cei saraci ca Lazar se fac vrednici de un sfarsit fericit, ci si cei bogati, dar
smeriti cu duhul. Nu numai cei bogati, ca acel imbelsugat din Evanghelie, merg in iad si mor
cumplit, dar si cei saraci, daca nu-si poarta crucea lor cu rabdare si marime de suflet.
Sufletul dreptului, dupa ce s-a despartit de trup, este primit de ingeri, care-l pazesc si-l
poarta spre taramuri pline de lumina si fericire. Si este firesc sa fie asa, caci sufletele dreptilor
se afla impreuna cu ingerii chiar de pe pamant. Iata ce scrie Sfantul Efrem Sirul despre
moartea dreptului: "Dreptii si ascetii se bucura in clipa mortii, avand inaintea ochilor faptele
nevointei lor, privegherile, posturile, rugaciunile, lacrimile; sufletele lor simt o mare bucurie
cand sunt chemate sa iasa din trup si sa reintre in repausul lor vesnic.".
"Moartea pacatosului este cumplita." (Ps. 33, 21) - este insasi marturisirea Cuvantului lui
Dumnezeu. Si pentru ce? Cugetati bine la ce vrea sa zica pacatos. Pacatosul este acela ce
calca Legea lui Dumnezeu si dispretuieste poruncile Sale. Dupa cum virtutea, reflectandu-se
in constiinta, produce in aceasta o bucurie cereasca, tot asa si pacatul face a naste in suflet
frica raspunderii. Moartea sufletului pacatos este tragica, pentru ca, in chiar momentul iesirii
sale din trup, este luat de ingerii raului, pe care i-a servit fiind pe pamant si cu care, impreuna
cu ceilalti pacatosi, el va trebui, din acel moment, sa se uneasca in vesnicie. Iata ce spune
Sfantul Macarie Alexandrinul despre moartea pacatosului: "Cand sufletul pacatosului
paraseste trupul, se produce un mare mister. O haita de demoni si de puteri intunecate
inconjoara sufletul si-l duc in teritoriul lor. Si nu trebuie sa ne miram de aceasta. Daca omul,
fiind inca pe pamant, le-a dat ascultare si s-a facut sclavul lor, el cade cand paraseste aceasta
lume.

--------------------------------------------------------------------------------

A TREIA ZI SI VAMILE
SEMNIFICATIA ZILELOR A NOUA SI A PATRUZECEA

Unde se afla sufletul imediat dupa despartirea sa de trup? Ce semnifica a treia zi, a noua
zi si a patruzecea zi? In ce interval de timp trece sufletul vamile vazduhului si cand are loc
judecata particulara?
 Sfantul Macarie Alexandrinul ne comunica descoperirile ingeresti care i s-au facut despre
starea sufletelor mortilor in timpul celor patruzeci de zile de dupa moarte. Cand s-a indeplinit
misterul mortii, sufletul, despartit de trupul sau, locuieste pe pamant inca doua zile si viziteaza
impreuna cu ingerii locurile pe unde a afacut binele; el umbla imprejurul casei unde s-a
despartit de trupul sau si chiar ramane cateodata langa sicriul unde zace trupul sau. Apoi, dupa
exemplul Mantuitorului, Care a inviat a treia zi dupa moarte, tot sufletul trebuie sa se urce la
cer, pentru a slavi pe Creatorul universului. De aceea, Biserica se roaga in acea zi pentru cei
morti.
Spatiul nesfarsit ce desparte pamantul si cerurile, spatiu ce desparte Biserica triumfatoare
de Biserica luptatoare, se numeste - in limbaj comun, ca de altfel si in Sfintele Scripturi si in
scrierile Sfintilor Parinti - aer. Astfel, prin cuvantul aer nu intelegem substanta eterica ce
inconjoara pamantul, ci, pur si simplu, spatiul. Acest spatiu este plin de ingeri cazuti, al caror
scop consta in a intoarce pe om de la mantuirea sa, facand din el instrumentul rautatii.
Sfantul Ioan, care s-a facut vrednic de a vedea marile taine dumnezeiesti in Apocalipsa,
zice ca ingerii cazuti au fost izgoniti din locasul lor ceresc (Apoc. 12, 7-8). Unde au gasit ei
refugiu? Dupa Cartea lui Iov, noi vedem limpede ca locuinta lor este in vazduhuri (aer), iar
Apostolul Pavel ii numeste "duhurile rautatii raspandite in aer" si pe capetenia lor "domnul
puterii vazduhului". Indata dupa caderea primilor oameni si izgonirea lor din rai, paza
pomului vietii a fost incredintata unui heruvim; cu toate acestea, un alt inger cazut s-a pus la
randul sau in calea spre rai, pentru a impiedica pe om sa intre in el. Portile cerului s-au ferecat
si domnul intunericului acestui veac nu lasa sa mai intre in rai nici un suflet despartit de trupul
lui; dreptii, afara de Ilie si Enoh, se scoborau in iad ca si pacatosii.
Primul care a strabatut trecerea neumblata a raiului a fost Iisus Hristos, biruitorul mortii,
sfaramatorul iadului; din acel moment portile s-au redeschis. Dupa Domnul, talharul cel bun
si toti dreptii Vechiului Testament, pe care El i-a scos din iad, au trecut acea cale fara piedici.
Sfintii fac cu usurinta aceasta calatorie si, chiar daca duhurile rele se straduiesc a-i opri,
virtutiile lor le acopera pacatele. Aceste duhuri vor avea cu atat mai mult dreptul de a opri
sufletul nostru, dupa ce s-a despartit de trup si se va urca spre Dumnezeu, cu cat noi, deja
fiind luminati prin lumina Mantuitorului si avand libertatea de a alege intre bine si rau, ne
facem cu toate acestea sclavii si executantii pacatoaselor lor vointe.
Pe pamant sufletul poate, cu ajutorul harului dumnezeiesc, sa ajunga a se recunoaste si,
printr-o sincera cainta, sa capete de la Dumnezeu iertarea pacatelor sale. In schimb, dincolo de
mormant, sarcina de a descoperi sufletului starea sa de pacat o au ingerii cei cazuti. Demonii,
ca stapani ai raului pe pamant, or sa-i infatiseze acum toate faptele sale cele rele, amintindu-i
totodata imprejurarile care au insotit lucrarea raului. Sufletul va recunoaste atunci greselile
sale si prin aceasta recunoastere va preveni judecata lui Dumnezeu. Astfel, judecata lui
Dumnezeu nu este decat o confirmare a ceea ce sufletul deja a pronuntat asupra lui insusi.
Pacatele urmate de cainta nu se mai socotesc si nu se mai amintesc, nici la vami, nici la
judecata. La randul lor, ingerii cei buni infatiseaza la vami faptele bune ale sufletului.
Tot spatiul dintre pamant si ceruri este impartit in 20 de parti sau tribunale, iar sufletul,
trecand pe acolo, este acuzat de catre demoni de pacatele sale. Fiecare vama, dupa cum le
numesc Sfintii Parinti in scrierile lor (duhurile rele se numesc vamesi), corespunde unui
anumit grup de pacate. Duhurile rele acuza sufletul nu numai de pacatele de care el e vinovat,
ci inca si de acelea pe care nu le-a comis, dupa marturisirea Sfantului Ioan Letsvithnik.
Noi imprumutam din relatarea Sfintei Teodora descrierea ordinii in care vamile se
succed. Pe calea cerului, mergand spre rasarit, sufletul intalneste intaia vama, unde duhurile
rele, dupa ce au oprit sufletul insotit de ingerii cei buni, ii infatiseaza pacatele sale facute prin
cuvant (vorbe desarte, flecareala, cuvinte obscene, jigniri, luare in ras a lucrurilor sfinte,
cantece patimase, ras s.a.m.d.); a doua vama este aceea a minciunii (orice minciuna, calcare
de juramant, luarea numelui lui Dumnezeu in desert, calcarea fagaduintelor facute lui
Dumnezeu, ascunderea pacatelor inaintea duhovnicului); a treia vama este a calomniei
(calomnierea aproapelui, vorbirea de rau, umilirea altuia, jignirea, batjocura unita cu uitarea
propriilor sale greseli si pacate); a patra vama este a lacomiei (betia, obiceiul de a manca intre
mese si in ascuns, uitarea rugaciunii inainte si dupa mese, nepaza postului, imbuibarea,
desfatarile, in sfarsit, toate formele de gastrolatrie); a cincea vama este a leneviei (lenevire la
slujbele divine si la rugaciunea fiecaruia, neglijenta la lucru, lene); a sasea vama este a
furtului (tot soiul de furturi, pe ascuns sau pe fapta); a saptea vama este aceea a zgarceniei si
a iubirii de arginti; a opta vama este a camatariei; a noua vama este a inselatoriei (judecati
strambe, masuri false si alte iselatorii); a zecea vama este a geloziei; a unsprezecea vama e a
mandriei (ambitii, mandrie, prea buna parere de sine, lipsa de respect fata de parinti, cler,
superiori, in general neascultari); a douasprezecea vama este a maniei; a treisprezecea vama
este a razbunarii; a paisprezecea vama este a uciderii; a cincisprezecea vama este aceea a
magiei (vraji, amestec de otravuri, farmece, chemarea demonilor); a saisprezecea vama este a
necuratiei (tot ce tine de acest pacat: ganduri, pofte si fapte necurate, iubirea trupeasca a
persoanelor nelegate prin casatorie, voluptatea, priviri pofticioase, atingeri necurate, visuri la
lucruri necurate); a saptesprezecea vama este cea a adulterului (necredinta in casatorie,
caderea in pacat a persoanelor harazite lui Dumnezeu); a optsprezecea vama este aceea a
pacatului sodomit (pasiuni contra firii, incest); a nouasprezecea vama este a ereziei (false
cugetari asupra religiei, lepadarea de credinta ortodoxa, hula, blasfemia); in fine, ce de pe
urma, a douazecea vama este aceea a nemilostivirii (cruzimea). Trecerea vamilor are loc a
treia zi dupa moarte.
Cunoscand starea sufletelor dupa moarte, trecerea vamilor si infatisarea inaintea lui
Dumnezeu, care toate au loc in a treia zi, Biserica si rudele, aratandu-si dragostea lor pentru
cel mort, roaga pe Domnul a-i ierta pacatele si a-i inlesni trecerea vamilor.
Dupa ce sufletul s-a inchinat Domnului, el e purtat prin felurite locasuri ale sfintilor
pentru a privi frumusetile raiului. Aceasta vizitare a locuintelor ceresti dureaza sase zile, in
care sufletul admira si slaveste pe Dumnezeu, a toate Creatorul. In aceasta contemplatie el
uita cu totul scarbele ce le-a avut fiind in trup; dar, cu toate acestea, daca el este impovarat de
pacate, se intristeaza reprosandu-si ca si-a irosit viata in negrija si ca nu L-a slujit pe
Dumnezeu dupa poruncile Sale.
Ispravind vizitarea raiului, a noua zi (dupa despartirea sa de trup), sufletul se urca din
nou la Dumnezeu, pentru a I se inchina. Pentru aceasta Biserica face rugaciuni pentru morti in
ziua a noua.
Dupa a doua inchinare, Domnul porunceste ca sa-i fie aratat acelui suflet iadul. Atunci
vede sufletul suferintele pacatosilor, aude plangerile, gemetele si scrasnirea dintilor. In timpul
a 30 de zile sufletul viziteaza toate cotloanele iadului si tremura de frica sa nu fie condamnat
acolo pe vecie. In sfarsit, intr-a patruzecea zi dupa despartirea sa de trup, se urca pentru a treia
oara sa I se inchine Creatorului. Si atunci, Judecatorul etern hotaraste locuinta ce i se cuvine
sufletului, dupa faptele sale si dupa viata pamanteasca. Astfel, are loc judecata particulara, in
a patruzecea zi dupa moarte; iata pentru ce Biserica se roaga pentru morti in acea zi.
Deci, ziua a patruzecea dupa moarte este ziua decisiva pentru soarta sufletului in viata
viitoare. Este judecata particulara a lui Hristos, care hotaraste starea sufletului numai pana in
ziua Judecatii de Apoi - Judecata generala. Aceasta stare a sufletului, corespunzand cu viata sa
de pe pamant, nu este starea sa definitiva, pentru vesnicie, ci este supusa schimbarii. Iisus
Hristos, in a patruzecea zi dupa Invierea Sa, a inaltat natura umana la gloria suprema,
asezand-o pe tronul dumnezeirii Sale, la dreapta Parintelui. Asadar, dupa dumnezeiescul Sau
exemplu, raposatii, intr-a patruzecea zi dupa moartea lor, intra in starea ce se cuvine valorii
lor morale.
Urmand pilda Domnului Care, dupa inaltarea Sa a patruzecea zi, a sezut pentru totdeauna
la dreapta lui Dumnezeu, asteptand pana se vor pune vrajmasii Lui asternut picioarelor Lui
(Evr. 10, 12), tot asa si sufletele mortilor, al caror destin a fost stabilit prin judecata particulara
a lui Hristos, raman in acea stare (nu insa fara posibilitate de schimbare) pana in ziua Judecatii
generale.
Sa punem asadar inima si credinta noastra in iubirea Mantuitorului Care, chiar intru slava
Sa, este neincetat preocupat de vesnica noastra mantuire, de mantuirea ta si de aceea a
raposatului care iti este scump; roaga-L deci pentru el, ca prin harul Sau sa vindece relele
sufletului celui mort, sa indeplineasca ceea ce-i lipseste, sa ierte pacatele, sa-l curete si sa-l
aseze in randul fericitilor. Credinta si rugaciunile tale, unite cu rugaciunile Bisericii, vor fi de
un mare ajutor pentru raposatul tau in ziua judecatii lui Hristos, asteptand Judecata cea de pe
urma.
Prin urmare, vedem ca sufletul, dupa despartirea sa de trup, locuieste inca doua zile pe
pamant si se inalta in a treia zi catre Dumnezeu, pentru a I se inchina; apoi petrece in rai
urmatoarele sase zile, urmand cele treizeci de zile in iad. In a patruzecea zi afla care va fi
starea sa pana la Judecata cea de pe urma cand, numai atunci, sufletele vor primi hotararea
definitiva.

--------------------------------------------------------------------------------

CUM POT AJUTA CEI DE PE PAMANT SUFLETELOR

DIN LUMEA DE DINCOLO

RUGACIUNEA

Rugaciunea pentru morti este un act de caritate si contine doua virtuti:

rugaciunea in ea insasi, ca serviciu adus lui Dumnezeu; si

rezultatul rugaciunii, ca bine ce se face raposatului.
Prin urmare, rugaciunea pentru morti este in acelasi timp o fapta de milostenie si o fapta
de credinta. Domnul Iisus Hristos, El Insusi, ne invata ca noi n-am putea avea nici o virtute
fara ajutorul Sau. A chema mila dumnezeiasca asupra-ne si asupra altora, asupra viilor si
asupra mortilor - este o tendinta ce exprima vointa lui Dumnezeu. Rugaciunea, dupa
invatatura Apostolului si a Bisericii ecumenice, este o lucrare a Sfantului Duh ce locuieste in
noi.
Sfantul Efrem Sirul explica lamurit, printr-o paralela, posibilitatea si influienta salvatoare
a rugaciunilor noastre asupra sufletelor raposatilor. In testamentul sau, el zice, intre altele, ca
intre raposati si vii, cand acestia se roaga pentru ei, este aceiasi simpatie ce exista in natura
intre fructele pamantului. Astfel, cand timpul infloririi a trecut pentru vie, vinul in pivnita
incepe a fierbe; cand unele legume plantate in pamant incep a se desfasura, aceleasi legume in
case dau ramuri. A purta sarcina unul altuia inseamna a avea un viu interes pentru soarta
aproapelui. Insusi Domnul a luat partea cea mai vie la soarta pacatosilor, impovarandu-Se cu
toate pacatele noastre si facandu-Se vinovat de toate greselile noastre inaintea Parintelui Sau
ceresc; toate aceste greseli le-a spalat cu sangele Sau si le-a sters prin moartea Sa. Asadar,
daca Insusi Dumnezeu ia parte la soarta noastra, putem noi sa nu ne interesam de soarta
aproapelui nostru, cerand pentru el mantuirea, putem noi sa nu sacrificam tot ce este in
puterea noastra?
Domnul nostru Iisus Hristos ne invata si ne-a aratat ca nu sunt morti propriu-zis, ca
oamenii vietuiesc dincolo de mormant. Viata crestina este intemeiata pe iubirea pe care
suntem datori a o exprima nu numai prin cuvinte, ci si prin fapte. Apostolii au probat iubirea
lor prin fapte: rugandu-se pentru membrii Bisericii lui Hristos si purtand greutatea aproapelui.
Biserica Ortodoxa se roaga pentru tot universul, pentru toti oamenii - vii sau morti -
numai daca ei sunt ortodocsi si daca au parasit aceasta viata intru credinta si nadejde. Nu e
nevoie decat a crede in Dumnezeu pentru a fi convins de eficacitatea rugaciunilor pentru
raposati. De voi uita pe raposatul, de voi uita raporturile mele cu el, prin ce pot arata ca l-am
iubit cand era cu mine pe pamant? Daca intr-adevar l-am iubit viu fiind, as putea inceta sa-l
mai iubesc cand va fi mort? O astfel de presupunere ar fi contrara bunului simt. La nevoie se
cunosc adevaratele prietenii si putem noi sa ne inchipuim o trebuinta mai mare decat aceea a
sufletului nedesavarsit, incarcat de pacate?
Astfel se arata inalta indatorire inaintea lui Dumnezeu si inaintea raposatilor a celui ce se
roaga pentru morti. A inmormanta trupul raposatilor este un act de milostenie practicat de
intreaga omenire. Insa religia crestina pretinde inca sa se ingroape trupul cu toata onoarea ce
se cuvine templului Sfantului Duh. Asadar, inmormantarea trupului este un act de caritate
propriu intregii omeniri, in vreme ce rugaciune pentru raposati este rodul acelora ce cunosc pe
adevaratul Dumnezeu - izvorul iubirii si al vietii. Nu stim si nu putem sti cine greseste si cine
are dreptate inaintea lui Dumnezeu; numai El singur o stie. Noi nu stim decat un singur lucru:
ca toti oamenii sunt pacatosi. "Ca nu este drept nici unul", invata Cuvantul lui Dumnezeu
(Rom. 3,10). "Nimeni nu e curat de pacate, macar de-ar fi trait o singura zi pe pamant" (Iov
14, 44). Noi stim bine ca suntem zamisliti in pacat, ne nastem, vietuim in pacat si nu suntem
curatiti pe deplin de pacat in clipa in care trecem in lumea de dincolo de mormant. Nimic mai
important nu le revine celor vii decat a urma aceasta porunca: "A iubi pe toti si a ne ruga
pentru toti". Acel ce da viata si iarta pacatele a zis: "Cereti si vi se va da, nu voiesc moartea
pacatosului!". El insusi ne-a invatat a ne ruga astfel: "Si ne iarta noua gresalele noastre!".
Rugaciunea data de Domnul slujeste drept fundament la toate rugaciunile noastre, prin
urmare, si la rugaciunea pentru morti, unde ne rugam pentru mantuirea raposatului si cerem
iertarea pacatelor sale.

--------------------------------------------------------------------------------

MIJLOCIREA BISERICII

Daca rugaciunea este expresia vointei, atunci care trebuie sa fie oare puterea rugaciunii
intregii Biserici si a tuturor membrilor sai in favoarea unui singur subiect? Noi vedem
exemplul eficacitatii rugaciunii in faptele Apostolilor: in urma rugaciunilor Bisericii, un inger
l-a scos pe Apostolil Petru, in timpul noptii, din inchisoare, in ajunul condamnarii sale, fara ca
nimeni sa fi simtit; fiarele sale au cazut si paznicul ce era langa el nu a vazut nimic si nu a
auzit nimic (Fapte 12).
In final, este normal a intrari faptul ca rugaciunea are o influienta benefica asupra
sufletelor aflate dincolo de mormant. Intotdeauna Biserica s-a rugat, se roaga si se va ruga
pentru morti, pana la A Doua Venire a lui Hristos. La fiecare dintre cele trei servicii
dumnezeiesti de pe parcursul zilei, la Utrenie, la Liturghie si la Vecernie, Biserica se roaga
deopotriva pentru vii si pentru morti. Scopul Bisericii este de a-l sfinti pe om, de a-l face
vrednic sa participe la fericirea vesnica. Ea se ingrijeste de mantuirea tuturor membrilor sai
deopotriva, vii sau morti. Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca rugaciunile pentru morti sunt un
obicei apostolic si o institutie a Sfantului Duh. Ceea ce este iarasi important este ca aceasta
dogma (rugaciunea pentru morti) a Bisericii Ortodoxe este strans legata cu Liturghia Sfantului
Vasile cel Mare si a Sfantului Ioan Gura de Aur; in timpul fiecareia dintre ele, Biserica se
roaga de trei ori pentru cei raposati. O data se roaga la proscomidie, a doua oara - dupa citirea
Evangheliei, anuntand noutatea prea fericita a mantuirii tuturor celor ce cred in Iisus Hristos si
iertarea generala a pacatelor prin mijlocirea Mantuitorului. Atunci diaconul sau preotul
intoneaza indoita rugaciune cu ecfonis in a doua ectenie in care Biserica se roaga pentru cei
raposati in acesti termeni: "Pentru Patriarhii ortodocsi, pentru evlaviosii imparati si
evlavioasele imparatese, Domnului sa ne rugam", pentru a marturisi unitatea si comuniunea
intregii Biserici. Aceasta ectenie se face in rugaciunea cu ecfonis in timpul Liturghiei, in timp
ce la alte servicii divine nu se pomenesc la ectenii decat ctitorii templului pe care Biserica ii
numeste cu adevarat fericiti si in adevar demni de o vesnica pomenire, pe toti cei raposati -
atat pe cei ingropati in aceste locuri precum si pe toti raposatii ortodocsi in general. Dupa
indoita rugaciune cu ecfonis, vine rugaciunea cu ecfonis special pentru raposati. In sfarsit, a
treia oara, dupa binecuvantarea Sfintelor Taine, Biserica se roaga inca o data pentru cei
raposati. La serviciile de seara si de dimineata (la Vecernie si la Utrenie), Biserica se roaga
deopotriva pentru raposati, aceasta rugaciune exprimand unirea, legatura, raportul si
comuniunea cu ei.
Rugaciunea comuna se face la biserica, rugaciunea particulara se face la domiciliu; de
aceea, rugaciunile pentru morti pot fi rugaciuni comune sau rugaciuni particulare, si trebuie sa
ne rugam pentru raposati totdeauna si pretutindenea. Repausatii pacatosi care erau in iad si
care, prin rugaciunile Bisericii si ale rudelor care erau in viata, au capatat iertarea pacatelor
lor, s-au aratat celor vii pentru a marturisi despre schimbarea starii lor dincolo de mormant si
pentru a lua parte la primirea lor in numarul prea fericitilor.
In Biserica crestina, fiecare zi este consacrata memoriei unuia sau mai multor sfinti. In
afara de aceasta, fiecare zi a saptamanii este hotarata unei praznuiri speciale, astfel incat
sambata este consacrata memoriei tuturor sfintilor si a raposatilor. Rugandu-se in fiecare zi,
pentru raposati, la toate serviciile divine, Biserica cere ca membrii sai sa se roage pe cat
posibil mai des si cu mai multa putere pentru rudele lor adormite; insa aceste rugaciuni trebuie
a fi cu deosebire savarsite sambata, care este o zi speciala, o zi dedicata tuturor sfintilor si
raposatilor. Sambata - Sabat - este un cuvant din ebraica, care se talcuieste prin repaus.
Biserica Ortodoxa consacra aceasta zi memoriei tuturor celor ce au parasit acest pamant
pentru lumea de dincolo de mormant, memoriei raposatilor perfecti (sfinti) si raposatilor
imperfecti, a caror soarta nu este desavarsit hotarata. Biserica cere pentru ei repausul vesnic,
dupa aceasta viata de suferinta pe pamant.
In aceste zile toata Biserica, adica toti credinciosii, au un interes cu totul special asupra
sortii raposatilor.
Aceste zile se numesc sambetele parintilor si se impart in:

sambetele ecumenice generale;

zile de pomenire particulare sau locale.
Sunt cinci sambete ecumenice:
sambata inaintea Sexagesimei;
sambata Sfintei Treimi;
 cele trei sambete din a doua, a treia si a patra saptamana Postului Mare, ce sunt instituite de
Apostoli.
Slujba divina particulara este aceea ce se indeplineste de catre o singura persoana sau de
catre o adunare la domiciliul sau, sau la biserica. Acest serviciu privat cuprinde rugaciunile
diminetii si cele de seara, care contin rugaciuni pentru morti, rugaciunile inainte si dupa
pranz, rugaciunea cu care incepe si se termina orice fapta buna. Rugaciunile particulare,
savarsite cu ajutorul preotului, sunt: slujba mortilor (panachida), rugaciunile de multumire (Te
Deum) si sfintirea apei (agheasma).

--------------------------------------------------------------------------------

MILOSTENIA

Dupa rugaciune, al doilea mijloc de a interveni pentru raposati este milostenia pe care
noi o facem in amintirea si in numele lor. A face milostenie este a ajuta cu bunuri pamantesti
pe cei ce au nevoie de ele, pe saraci, adica pe fratii nostri. Milostenia este de mare ajutor
pentru odihna raposatilor pacatosi. Tot ajutorul dat saracilor Iisus Hristos il ia asupra Lui:
"Pentru Mine ati facut", zicea El; prin urmare, El nu va vrea sa ramana dator catre aceia de la
care a primit binefaceri. Un pahar de apa rece, cei doi bani ai vaduvei - toate vor fi
recompensate la timpul lor. Binefacerile facute de cei vii in amintirea raposatilor au aceiasi
semnificatie ca si cand aceste fapte ar fi fost facute de raposatii insisi.
Invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur arata toata importanta milosteniei: "Nimic nu e
mai puternic pentru a sterge pacatele decat milostenia; castitatea si postul nu fac bine decat
celui ce le practica si aceste doua virtuti nu ajuta decat la propria sa mantuire. In timp ce
milostenia se raspandeste asupra tuturor si imbratiseaza pe toti membrii trupului lui Hristos.".
Astfel, in explicatia sa la Evanghelia Sfantului Toma, Ioan Gura de Aur zicea: "Voiesti sa
cinstesti pe raposatul tau? Cinsteste-l prin milostenie si prin fapte de milostenie, caci numai
milostenia scapa sufletele din chinurile vesnice.". Vorbind de plansul nestapanit si de
inmormantarile pompoase ca de lucruri total nefolositoare raposatilor (ca si viilor, de altfel),
el zice: "Milostenia, facuta in numele raposatului, este un mare ajutor pentru mantuirea sa.
Ingropaciunile bogate arata nu iubirea pentru cel mort, ci vanitatea. De voiesti sa-l plangem
cu adevarat pe raposat, iti voi arata un alt fel de soi de inmormantare si te voi invata sa-l
imbraci cu haine ce se vor scula impreuna cu el in ziua Judecatii si-l vor slavi; aceste haine
sunt milosteniile ce vor invia odata cu el. Milostenia este o pecete cu care el e pecetluit si cu
care va face sa straluceasca hainele sale, cand va auzi cuvintele: "Flamand am fost si Mi-ati
dat sa mananc.". Acestea sunt lucrurile care il vor face slavit, care il vor face luminos, care
indeparteaza primejdia. Sa ingropam mortii intr-un chip folositor lor si noua, intru slava lui
Dumnezeu; sa facem milostenie intru numele lor; sa le dam bune merinde pentru drum.".
Numarul mantuitilor si al osanditilor este format din bogati si saraci, invatati si nestiutori
de carte, domni si slujitori. Credinta mantuieste si necredinta pierde pentru totdeauna. Cel ce
crede obtine iertarea pacatelor sale pe pamant si dincolo de mormant prin mijlocirea Bisericii
si a rudelor; celui ce nu crede nu i se va ierta, dupa cuvintele lui Iisus Hristos, nici in lumea
aceasta si nici in cealalta. Noi trebuie sa intelegem prin aceasta nu credinta pe care o au chiar
chiar si demonii, ci credinta care se manifesta prin faptele de indurare catre Dumnezeu si catre
oameni.
Astfel, cuvintele: "Dumnezeu va da fiecaruia dupa faptele sale.", "Ceea ce omul va fi
semanat, va secera.", si alte cuvinte de acest fel, se refera la A Doua Venire a lui Hristos, cand
va veni sa judece viii si mortii, caci atunci nici un ajutor nu va mai fi posibil si nici o
rugaciune nu va mai fi primita, Cand grozava zi a Judecatii cea de pe urma va sosi, timpul ce
era dat omului pentru a lucra la mantuirea sa si la cea a aproapelui va fi consumat. Sfantul
Ioan Damaschinul, legand expresiile de acest fel cu sfarsitul lumii, zice ca: "Aceste cuvinte se
vor indeplini in adevar pentru sufletele nepasatoare de mantuirea lor. Unde se vor gasi atunci
saracii? Unde se va cauta un preot? Nu mai e loc nici pentru rugaciune, nici pentru
milostivire. Asadar, pana cand va sosi acea ora, sa ne ajutam unii pe altii si sa aducem jertfa
de milostenie Domnului Celui indurat si milostiv.".
DRUMUL SUFLETULUI DUP MOARTE

Fraii mei, s ne aducem aminte de nemurirea sufletului. S tii c suntem pe pmnt strin i
cltori. Auzii ce zice Psaltirea: Nemernic este omul pe pmnt i strin ca toi prinii si.
Nimeni nu rmne n lumea aceasta. N-am venit s stm aici. Aici este o trecere necontenit;
am rsrit prin natere i asfinim prin moarte.

Sfntul acela, dumnezeiescul Iov, zice aa: Din pntecele maicii mele am czut n groap. Ai
auzit? Att i s-a prut viaa pe pmnt, dup 400 de ani. C, dup btaia aceea Dumnezeu i-a
mai druit 140 de ani de viaa, dup ce l-a ncercat cu attea chinuri i boli; i att i-a prut, c
din pntecele maicii sale a srit n groap. O sritura i-a prut viaa.

Voi nu auzii cu ce ne aseamn Duhul Sfnt? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea cmpului;
aa va nflori. i iari: Zilele lui ca umbra trec. i iari: Zilele mele ca umbra s-au plecat i
eu ca iarba m-am uscat.

i iari zice: S-au stins ca fumul zilele mele i oasele mele ca uscciunea s-au uscat. i
iari: Zilele anilor notri ca pnza pianjenului. Cu pnza pianjenului s-au asemnat zilele
vieii noastre. Adic, ct este de slab pnza pianjenului, aa-i de slab viaa noastr pe
pmnt; suntem umbra, vis i floare pe pmnt!

Dumnezeu zice lui Isaia: Ascult, proorocule, strig i zi aa naintea poporului: Tot trupul
omului este iarb i toat slava omului este ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba i floarea ei a
czut, iar cuvntul Domnului rmne n veac. Deci, s nu punem baz pe viaa aceasta, c-i
umbr i vis.

tii ce rmne n veci? Sufletul. Trupul vedei c se face rn. C ngropm i dezgropm
morii i se fac n puin vreme rn. Mai ales dup o vreme nici oasele nu mai rmn; toate
se fac nimic.

Asta-i i porunca cea dinti, c pmnt eti i n pmnt vei merge. Dar sufletul nu moare
niciodat. Sufletul rmne n vecii vecilor, c el este duh i nu poate s moar. Aa l-a fcut
Dumnezeu.

Dar, ca s tii ce se ntmpl cu sufletul cnd moare omul, am s v spun care-i drumul
sufletului imediat dup moarte, dup tradiia Bisericii Ortodoxe.

De cnd murim i pn la 40 de zile, cnd are loc judecata particular a sufletului i se

hotrte de Dumnezeu unde o s stm, la bine sau la ru, pn la judecata de apoi, este un
timp de tranziie, adic un timp provizoriu, pentru drepi i pentru pctoi.
Cnd moare omul i cnd i d sufletul, n clipa aceea apar n faa lui atia diavoli, cte
pcate a avut omul i atia ngeri sfini, cte fapte bune a avut el n via. Aa arat Sfntul
Efrem Sirul.

i este o mare lupt atunci. C sfintele puteri se lupt cu diavolii cum s ia sufletul, c ei zic
c este al lor, c are pcate mai multe; iar ngerii zic c are mai multe fapte bune. i este o
mare lupt i de aceea se teme sufletul s ias din trup. I se leag limba cnd vede toate astea.
El vede atunci multe, dar nu poate s spun. El ar spune: "Uite, ci diavoli au venit!".

A vzut la Agapia Veche, printele Eftimie, cu o sptmn nainte de a muri, cum se luptau
ngerii cu diavolii pentru suflet, zicnd: "Uite cum se lupt! ngerii Domnului sunt cu cununi
de aur pe cap i-i lovesc pe draci. Uite cum fug!"

Cu o sptmn nainte a spus cnd va muri, cci a fost un om ales al lui Dumnezeu, cum
spuneau maicile. Dar nu toi vd taina aceasta, i s o poat spune; o vd, dar nu o pot spune.

Atunci n ceasul morii are mare ndrzneal ngerul de la botez. Cnd vine acesta, toi se dau
la o parte. ngerul pe care l avem de la Sfntul Botez are mare putere. De aceea, cnd v
rugai acas, dup ce ai terminat rugciunile, s facei i cteva nchinciuni la ngerul pe care
l avei de la Botez i s zicei aa: "Sfinte ngere, pzitorul vieii mele, roag-te lui Hristos,
Dumnezeu, pentru mine pctosul sau pctoasa!".

Pentru c acest nger, nu numai c ne pzete acum, dar el ne pzete i n vremea morii. El
cltorete cu noi prin vmile vzduhului, pn la 40 de zile i l avem de la dumnezeiescul
Botez mare ocrotitor. Dac nu ar fi el, diavolul ar face cu noi ce ar vrea.

Auzii ce zice n Psaltire: Nici s dormiteze cel ce te pzete. i iari zice: Tbr-va ngerul
Domnului mprejurul celor ce se tem de Dnsul i-i va izbvi pe ei. Deci este clar c ngerul
este cel ce ne pzete i n viaa de acum i dup ce murim, pn la 40 de zile.

Vine acel nger i zice: "Dai-v la o parte, diavolilor! Eu tiu viaa acestui suflet, de cnd s-a
nscut i pn acum". i ngerul, venind, ncepe a vorbi cu sufletul aa: "Nu te teme, frate
suflete!" Sfntul Grigore de Nissa ne spune de ce-i zice frate. Pentru c i ngerul i sufletul
sunt fiine raionale, de sine stpnitoare, cuvnttoare i sunt duhuri, cum zice Sfnta
Evanghelie: i vor fi toi ca ngerii lui Dumnezeu.

Iat trupul tu! Ia aminte, frate suflete, acesta-i trupul tu, aceasta-i casa ta n care ai stat pn
acum. Cu acesta te-ai zmislit n pntecele maicii tale, cu acesta ai trit 20, 60, 80, ci ani a
vrut Dumnezeu s-i dea pe pmnt; c la Dumnezeu este viaa, iar nu la noi.

Ia aminte, frate suflete, cnd va suna trmbia judecii de apoi, ntr-o clipeal a ochilor are s
nvie acest trup, cum l vezi, i ai s intri ntr-nsul i ai s mergi la judecat, cum spune
Apostolul Pavel: Toi vor sta naintea divanului judecii lui Iisus Hristos, ca s ia fiecare dup
cum a lucrat, bine sau ru.

ngerul pzitor i aduce iar aminte: "Iat, frate suflete, cnd erai copil mic - sau copili mic -
te-a trimis mama s aduci o cldare de ap sau s aduci zarzavat din grdin, sau s aduci
gtele de la pscut, sau s faci o treab ct de mic n ograd. Uite, aa gndeai tu atunci; aa
nelegeai tu atunci". i ncepe s-i aduc aminte din mica copilrie ce bine a fcut el cu trupul
acesta i ce ru a fcut. "Uite aa ai fcut, cnd erai n clasa nti la coal, n a doua, a treia;
uite aa fceai! Dup ce ai ieit n lume, cnd erai fat mare sau flcu, cnd te-ai nsurat sau
mritat, uite aa fceai". i-i aduce aminte din pruncie i pn la moarte n fiecare zi i ceas ce
a fcut. C sufletul, dup ce iese din trup, foarte tare ine minte. Este ca razele soarelui. Nu-l
mai ngreuneaz pmntul, nici trupul ca s uite. Toate le vede ca o oglind.

Aceasta se ntmpl n ziua nti dup moarte.

Ziua a doua dup moarte se ntmpl un lucru mai nfricoat. n ziua a doua dup moarte l ia
ngerul pzitor i-l duce pe unde a umblat omul toat viaa. Atunci se ntmpl ceea ce spune
n Psaltire: Pentru ce m tem n ziua cea rea? C frdelegea clciului meu m va nconjura.

Toat icoana vieii omului se descoper a doua zi dup moarte. Dar ai s spui: "Printe, cum
poate sufletul omului s mearg ntr-o zi pe unde a mers toat viaa?"

Sufletul nconjoar pmntul ct ai clipi din ochi. Sufletul nostru i ngerul pzitor merg mai
repede ca razele fulgerului, cum spune n Biblie: Alerga-vor, Doamne, n grab i mai repede
ca razele fulgerelor, sufletele drepilor se vor ntoarce la Tine, citim la proorocul Iezechiel i
n multe locuri.

Sufletul este fiin gnditoare i nici nu am zis cu limba un cuvnt i cu gndul am i

nconjurat pmntul mai nainte de a-l pronuna; uite cum a spune eu acum: Pekin, New
York, Moscova, Bucureti, Sihstria.

Aa de repede merge sufletul, dup ce ieim din trup. i nu-i o greutate s se duc el, n ziua a
doua, cu ngerul pe unde a umblat toat viaa. El numai gndete i a i ajuns n locul acela,
cci merge ca gndul.

i unde-l duce n ziua a doua? l duce pe unde a umblat omul toat viaa, i-i arat unde a
fcut bine i unde a fcut ru. i nu-i arat dect adevrul.

"Uite, aici ai jucat, aici te-ai mbtat, aici ai desfrnat cu attea femei sau cu brbai; aici ai
njurat, aici ai fumat, aici ai avortat atia copii, aici ai ocrt, aici ai furat, aici ai cntat, aici
te-ai lenevit, aici te-ai rzbunat pe cineva. Ai batjocorit, ai blestemat, ai btut. Nu te-ai
spovedit, n-ai postit i te-ai mprtit cu nevrednicie!"

i-i arat i faptele bune: "Uite, suflete, aici ai mers la biseric; aici ai ascultat cuvntul lui
Dumnezeu, aici ai miluit pe cei sraci, aici ai nvat pe copii frica de Dumnezeu; aici ai citit
sfintele cri, aici ai mers la biseric, aici ai rbdat necazurile cu bucurie, aici ai dat un cuvnt
de folos la altul, dincolo ai fcut milostenie, ai mbrcat pe cel gol, ai adpat pe cel nsetat, ai
primit pe cel strin".

i arat toate, toate, i sufletul sracul nu poate zice nimic, c nu-i arat dect adevrul, pentru
c ngerul nu poate s mint. i arat i cele bune i cele rele.

i se minuneaz sufletul foarte i l ntreab pe nger:

- Sfinte ngere, cum de tii tu acestea toate?
- Cum s nu tiu, dac pururea am fost cu tine! Tu ai mncat, eu nu pot mnca; tu ai dormit,
eu nu am dormit; tu ai but, eu nu pot bea; tu ai stat degeaba, eu nu pot. Eu nu-s duh care
poate mnca, sau bea sau dormi. Eu pururea am fost treaz - cum zice n Psaltire: Nici s
dormiteze cel ce te pzete. C dac nu a fi fost eu cu tine, diavolii ar fi fcut mare prpd,
mpreun cu vrjmaii ti vzui i nevzui. Eu te-am aprat i pururea am fost lng tine i
mereu am scris ce gndeti tu. C eu tiu gndurile tale i ce vorbeti tu i ce faci tu, bine sau
ru".

Asta se ntmpl n ziua a doua. l duce ngerul pzitor pe suflet pe unde a umblat toat viaa.

Iar n ziua a treia dup moarte, sufletul ne vede pe noi. Vede c plnge mama, plnge sora sau
soia sau soul. Vede c plng neamurile dup el i i pare ru. Dar nu mai are grija noastr; el
se gndete atunci numai la el, i zice: "Ei rmn pe pmnt i se vor poci, c mai au vreme
s fac fapte bune. Dar eu unde m duc? Cine m va ajuta pe mine acolo?"

i aa merge ziua a doua pe unde a mers toat viaa. Iar n ziua a treia, lucru i mai nfricoat.
I se mai dau ngeri nsoitori sufletului nostru ase ngeri purttori de lumin i cu cel de la
Botez, sunt apte, ca s treac nfricoatele vmi ale vzduhului.

Ai auzit de cele 24 de vmi ale vzduhului. Se fac slujbe pentru cei ce vor s aib mil de la
Dumnezeu i s-i scape de duhurile ntunericului din vzduh.

Cele mai importante slujbe pentru cei care mor sunt spovedania generala i Sfnta
mprtanie, precum i mpcarea cu toi. Iar imediat dup moarte se face 40 de zile Sfnta
Liturghie i parastase cu dezlegri i milostenie la cei sraci, care ajut sufletul cel mai mult
cnd trece vmile. C Biserica, fiind mama noastr spiritual, se roag acum pentru bietul
sufletcare-i fiul ei dup dar din Botez, s treac uor atunci vmile vzduhului.

Ce se ntmpl pn ce va trece sufletul vmile vzduhului? Atunci vede omul ct de folos i

era lui s fie mrturisit curat de pcate. Dac nu ar fi lsat Dumnezeu ntre El i noi taina
Sfintei Spovedanii, nici un om nu s-ar mntui. C zice Apostolul Iacov c: Toi multe greim
i nimeni nu-i fr pcat.

Dar ntre noi i Dumnezeu s-a lsat taina Spovedaniei, care-i al doilea botez, cum zice preotul;
ai auzit c zice la mrturisire: "De vreme ce cu al doilea botez te-ai botezat, dup rnduiala
Tainelor cretineti".

Acum vede sufletul ct de folos i era, dac era mrturisit, cnd trece vmile.

De aceea, v rog s inei minte: Cnd vezi c s-a mbolnvit n cas mama, sora, fratele,
soia, nepotul, copilul, tata, fiica, nu aduce nti doctorul; nti ad preotul i-l spovedete
curat de toate pcatele.

Omul trebuie s se spovedeasc obligatoriu de patru ori pe an toat viaa, n cele patru posturi,
ct triete el, dar mai cu seam cnd vezi c s-a mbolnvit ru. Atunci cheam preotul
repede s-l spovedeasc. Nu cnd i s-a legat limba sau i-a pierdut contiina; ci din vreme,
cnd are mintea clar i ine minte. i-i spune: tat, mam, biete, spune tot ce-ai fcut!

Pune-l s scrie pe un caiet, dac tie, i s-i aduc aminte tot, c dac ai reuit s faci o
spovedanie bun, ai ctigat sufletul lui. C ce spun sfinii Prini? Chiar de a avut cineva
pcate de moarte foarte grele, dac a murit spovedit, l scoate Biserica. El st n iad numai
pn se cur de pcat, pentru c spune Sfnta Evanghelie: Nimic necurat nu va intra n
mpria cerurilor.
Ai auzit ce spune un sfnt?

El a vzut o mare de flcri i din marea aceea ieeau porumbei albi ca zpada i zburau la
cer. i acolo era iadul i auzea ipete i vaiete. "Cum, Doamne, din foc ies porumbei?" s-a
ntrebat el. Porumbeii erau sufletele oamenilor drepi, care s-au curit prin canon stnd n iad
i i-au pltit tot ce aveau de pltit.

Pentru c Biserica intervine de pe pmnt cel mai mult prin Sfnta Liturghie. C jertfa i
rscumprarea noastr se face prin sngele lui Iisus Hristos. Cum zice i Apostolul: Sngele
Lui ne cur de orice pcat.

Cretinul, dac a murit mrturisit i dac, Doamne ferete, are pcate grele i nu i-a fcut
canonul, el i face canonul dincolo, n iad. Dar din iad l scoate Biserica prin Sfnta
Liturghie, prin dezlegri i milostenie i tot la rai merge.

Iar dac a murit cineva nespovedit din tineree i a avut pcate de moarte, grele, aproape cum
ar muri nebotezat. Toate slujbele care se fac pe pmnt pentru un asemenea suflet, foarte puin
l ajut, fiindc nimic necurat nu va intra ntru mpria cerurilor.

Aa au aezat dracii vmile c, dac ar putea, nici unul s nu treac la cer. tii de ce au ei ura
i zavistia asta pentru oameni? Pentru c sufletele drepilor completeaz numrul din care au
czut ei. Lumea asta att o ine Dumnezeu - cum arat Sfntul Simeon Noul Teolog - pn se
va mplini numrul ngerilor czui, din sufletele drepilor. Nu citii la Psaltire?

Pn se mplinete numrul ngerilor care au czut, c au fost foarte muli; a treia parte din
ngeri, cum zice Apocalipsa: Am vzut un diavol mare, rou, care a tras cu coada lui a treia
parte din stelele cerului i le-a aruncat pe pmnt.

A czut o treime de ngeri din toate cetele; i din heruvimi i din serafimi, din toate cetele,
care au fost de-un gnd cu satana, ca s se fac asemenea lui Dumnezeu. i de aceea au atta
ur diavolii, c tiu c fiecare suflet, dac trece la cer, cum spune Evanghelia: i vor fi toi ca
ngerii lui Dumnezeu, va fi n locul lor i le va lua dregtoriile.

De aceea stau n vzduh i zic: "Iat pe noi ne-a dat Dumnezeu jos din cer, iar sufletele
acestea vor s treac pe aici la Dumnezeu ne vor lua locul!". i atunci Dumnezeu le-a dat
voie, cu dreptate diavolilor s stea n calea sufletelor, cci Dumnezeu, este i drept, nu numai
milostiv, i au fcut aceste staii sau vmi, ntre cer i pmnt, ca s arunce n iad pe cei ce
mor nepocii, n grele pcate.

i iat cum sunt aezate: Vama nti este pentru vorbirea de ru; vama a doua, pentru
clevetire; vama a treia, pentru mnie, apoi lcomia i aa mai departe, de la cele mai mici
pcate, pn la cele mai mari.

i cine n-a vorbit de ru?Cine nu s-a mniat? Cine nu s-a lcomit? Cine nu s-a lenevit? Cine
n-a but un pahar mai mult n via? Sau cine n-a czut cu gndul, cu imaginaia i chiar cu
fapta n desfrnare n beie, ndoial n credin i n celelalte pcate trupeti sau sufleteti,
cum citim n viaa Sfintei Teodora?

Ai vzut ce a spus Sfnta Teodora, cnd a ajuns la vama beiei?

"M minunam foarte c dracii mi aduceau aminte de toate paharele de rachiu i de vin pe
care le-am but n via. i-mi artau i cnd am but, n ce clip i cu cine am fost i de cte
ori m-am mbtat i de cte ori am but. i i ntrebam pe sfinii ngeri:
- Cum de tiu diavolii toate acestea?
- Dac ei au fost ngeri!"

S tii, ns, c de la Botez, pe ln ngerul bun, care st de-a dreapta cretinului, mai ai un
nger din ceata stpnilor iadului, un diavol care st pe umrul stng. Acela scrie tot ce ai
fcut tu ru i ce ai vorbit tu ru i de toate pcatele ce le-ai fcut n via. Iar ngerul bun
scrie i cele bune i cele rele, cum spune acolo. Aa crede Biserica lui Hristos.

Acum s vedem ce se ntmpl cu sufletul celui mrturisit, cnd vine diavolul cu zapisul unde
sunt scrise toate pcatele omului. Nu le mai gsete scrise! Atunci diavolii url, rcnesc i se
mnie c pe acest suflet care avea pcate mari, avorturi, preacurvii, furturi, njurturi, beii i
altele, nu-l mai gsete scris cu nimic. Cnd cretinul a fost dezlegat de preot pe pmnt,
Duhul Sfnt a ters de acolo toate pcatele lui. Cuvntul lui Hristos care zice: Tot ce va
dezlega preotul pe pmnt, va fi dezlegat i n cer. N-ai auzit? Ce va lega el pe pmnt, este
legat i n cer.

Deci, spovedania, taina aceasta este aa de mare, nct are putere s-l curee pe om de orice
pcat, s-i dezlege toate pcatele. Numai dac omul a fost cuminte n via, dac s-a spovedit
curat, acela trece uor nfricoatele vmi ale vzduhului a treia zi.

i i se cntresc faptele cele bune cu cele rele. Faptele cele bune sunt n form de pietre
scumpe, iar faptele cele rele n form de pietre simple sau alte greuti.

Sufletul este foarte nelept. El vede singur ncotro merge. Dac la vmi vede c trag pcatele
mai greu, ncepe a plnge foarte i a se ntrista, mai ales c vede la vmi mii de diavoli care
vor s-l rpeasc la fiecare vam. i-i zice ngerul pzitor:
- Nu te teme, frate suflete, c nu tii judecile lui Dumnezeu! Nu te teme!

Sufletul se bag sub aripile ngerilor, cnd vede attea mii de draci. Un drac att este de urt
c dac ar veni aici unde stm noi acum, cum este el n iad, nu mai rmne unul viu. Toi
muirm de atta urciune i spaim a ngerului czut. Iar sufletul, cnd vede attea mii de draci
se bag sub aripile ngerului i zice:
- Domnii mei ngeri, nu m lsai! Tare m tem de acetia!
i-i zic ngerii:
- Nu te teme, frate suflete, c eti cu noi! Noi suntem garda lui Dumnezeu, care te nsoim pe
tine! Doamne ferete, la 40 de zile s nu cumva s cazi n minile lor! Dar acum n-ai grij, c
noi te pzim!

n ziua a treia sufletul nostru trece vmile vzduhului i exact a treia zi, cnd a ieit din trup,
n aceeai clip ajunge prima dat la scaunul Preasfintei i de via fctoarei Treimi.

i ce vede el acolo? C Sfnta Scriptur spune: Pe Dumnezeu nimeni odinioar nu L-a vzut.
Dar ce vede sufletul atunci? C pe Dumnezeu, Iisus Hristos, L-a vzut toat lumea. i n-a fost
Dumnezeu? L-a vzut Avraam, L-a vzut Moise; dar L-a vzut cu pogormnt, dup
nchipuire, cum a vrut s se arate. Dar fiina lui Dumnezeu nimeni nu a vzut-o, nici
heruvimii, nici serafimii. Fiina lui Dumnezeu este inaccesibil oricrei mini raionale din cer
i de pe pmnt.
Deci, ce vede sufletul nostru a treia zi, cnd ajunge prima dat la tronul lui Dumnezeu? Iat ce
vde, dup mrturisirea Sfinilor Prini. Vede strlucind o lumin negrit, de miliarde de ori
mai tare ca soarele, i mireasma Duhului Sfnt. Aude cntrile heruvimilor i serafimilor i
apar nite nori de aur azurii, mergnd spre rsrit i ngerii ngenuncheaz pe ei, mpreun cu
sufletul.

i odat se opresc n loc ctre rsrit. C de aceea, s inei minte, ne nchinm la rsrit cnd
facem rugciunile; pentru c tronul lui Dumnezeu este la rsrit. N-ai vzut ce zice Sfnta
Scriptur? i au sdit rai n Eden spre rsrituri. N-ai auzit ce spune Isaia? Rsrit este
numele Lui. N-ai auzit ce spune Psaltirea, pe care o avei n cas? Dumnezeu s-a suit peste
cerurile cerurilor, spre rsrituri. Deci, la rsrit este tronul Sfintei Treimi.

i se opresc norii acetia i ngerii care satu n genunchi cu sufletul care-i la fel cu ei. A treia
zi aude acest glas pe limba lui Adam: "Ducei sufletul acesta n Rai ase zile". C ase zile
trece sufletul nostru prin Rai, cu iueala gndului. Atunci ngerii cei buni l iau cu iueala
fulgerului i-l duc ctre grdinile Raiului.

Cnd ajunge sufletul acolo cu ngerii, nimeni nu poate spune ce frumusee este. i atunci vede
acolo c o floare din Rai, cum spune Sfntul Andrei, este mai scump dect toate popoarele
lumii, dect toate podoabele i bogiile veacului de acum; pentru c aceea floare are via i
niciodat nu se mai vestejete sau nu moare.

Acolo vede el, cum am zis, "Raiul desftrii", "Palatul Noului Sion", "Ierusalimul ceresc" i
cte spune Sfnta Scriptur.

Dar o negrit bucurie este cnd sufletul aude cntrile a milioane de ngeri, de heruvimi i de
drepi, care cnt acolo. Apoi vede corturile drepilor, despre care se spune la panahid, cum
spune i Sfntul Cosma, care a fost prin Rai. Numai acolo ct frumusee este!

Ajunge n nite livezi, nite pometuri care n-au margini. Apar nite pomi cu frunza de aur, cu
florile de aur i sub fiecare pom este un cort i n cort este o mas de aur, i n pomii aceia
cnt psri ale cror aripi nimeni nu poate spune ct de frumoase sunt; i acele psri nu mai
mor n veacul veacului.

i se minuneaz sufletul, c la unul cortul este de argint, la altul este de mrgritar, la altul
este de iachint, la altul de onix, la altul este de sardonix, la altul de ametist, la altul este de
rubin, la altul de safir i de celelalte pietre scumpe, de care se spune la Apocalips.

El vede c i mesele nu-s toate la fel. i copacii rodesc pe o singur ramur cte 70 feluri de
roade. Cnt i frunzele pomilor, cnt i florile lor, cnt i psrile; curg ruri de miere i de
lapte prin livezile acelea ca oglinzile.

Este o mireasm a Duhului Sfnt, pe care omul nu o poate spune. Dar cea mai mare bucurie
cnd trece sufletul prin Rai alta este. Se ntlnete cu neamurile lui.

Voi, frailor, s tii c din neamul nostru avem i n Rai, avem i n iad, c Dumnezeu este
drept. Cine a fcut ru, s-a dus n iad; cine a fcut bine, s-a dus n Rai. i acolo n Rai nu
cunoti cnd ai ajuns, numai pe bunicul sau pe strbunicul.
Dac te-a ntreba acum pe mata: "Cunoti pe strbunicul de 300 de ani n urm?" De unde s-
l tii! C de-abia dac l cunoti pe cel de 50-60 de ani n urm. Acolo n Rai, ns, se cunosc
oameni unii cu alii. Sfntul Ioan Gur de Aur zice: "M ntrebi dac se cunosc sufletele n
Rai? Ia aminte la Evanghelia cu bogatul i sracul Lazr. Cnd a murit bogatul i cnd a murit
Avraam? Cu mii de ani nainte i se cunoteau i vorbeau".

Acolo n Rai i ies nainte neamurile toate care sunt la bine i au palate de aur i pietre
scumpe i livezi i zic: "Mi, nepoate, mi! tu eti al cutruia, tu eti a cutreia, din ara
cutare, din satul cutare. Noi suntem neamuri cu tine. Noi am murit naintea ta cu 100 de ani,
cu 300 de ani. Tu eti al cutruia, tu nu ne cunoti pe noi, dar noi te cunoatem. Noi tim unde
mergi tu. Tu mergi la judecata particular a sufletului. La 40 de zile se va hotr cu tine unde
mergi, n Rai sau n iad.

De vei afla mil la Dumnezeu i te va da la bine, s vii la locaurile noastre, c iat ce

frumusei avem aici; ce palate i ce minunii, pe care nu poate s le neleag omul.

i aa l petrec neamurile lui i ngerii, mergnd prin Rai ase zile.

Sufletul atunci uit cu totul c a trit pe planeta asta, c a avut mam, c a avut sor, c a avut
frate... C el vede acolo alte bucurii, strine cu totul de lumea asta trectoare. i atunci ngerul
de la Botez, cnd vede c el se bucur tare, cci acolo nimeni nu poate sta ntristat de atta
bucurie, se apropie de el i-i spune aa, dac tie c este drept: "Frate suflete, iat, la 40 de
zile ai s vii s ocupi un loc de aici!"

Iar dac-l tie c-i pctos i zice: "Frate suflete, nu te bucura; nu te-am adus s rmi aici. Te-
am adus s vezi ce-ai pierdut n puin vreme ct ai trit pe pmnt, dac n-ai avut fric de
Dumnezeu i nu te-ai mrturisit i n-ai postit i n-ai mers la biseric i n-ai fcut fapte bune!"

Cnd aude sufletul c nu va rmne n Rai - cci el credea c va rmne acolo n veci - ct de
mare bucurie este n Rai, el se mhnete i ncepe a plnge cu amar.
- Cum, n-am s rmn aici? ntreab el pe ngerul su pzitor.
- Nu! i rspunde ngerul. Pe aici treci numai s vezi n puin vreme ce-au ctigat oamenii cu
frica lui Dumnezeu i ce-au pierdut cei necredincioi, care nu s-au nchinat lui Dumnezeu!

Aa trece sufletul ase zile prin Rai i cu trei, care au fost pn au ajuns la tronul Sfintei
Treimi, se fac nou. Iar la nou zile vin iari, ca fulgerele cerului pe nori, ngerii, i-l duc
naintea Preasfintei Treimi, n lumina cea neapropiat gnditoare. El nu vede pe Dumnezeu,
c nici heruvimii nu-L vd; numai lumin i lumin negrit, care nu se poate spune.

i se opresc norii acetia i la nou zile aude acest cuvnt, dac sufletul este drept: "Acest
suflet s aib desftarea i bucuria cea fr margini a celor nou cete ngereti!" Iar dac-i
pctos: "Sufletul acesta s nu aib parte de fericirea i slava celor nou cete ngereti!" Acest
cuvnt l aude la nou zile i apoi aude, zicnd: "Ducei sufletul acesta prin iad 30 de zile".

Atunci l iau ngerii i-l ntorc ctre miaznoapte i ctre apus, la locurile iadului, care nu au
margine. i atunci sufletul, cnd l duc ngerii la iad, vede acolo ce spune Sfnta Scriptur:
"Iadul cel mai de jos", "Fntna adncului" i "Iezerul de foc" de la Apocalips. Acolo vede el
viermele cel neadormit, despre care a spus Hristos, Dumnezeul nostru; vede focul cel nestins,
gheena, foc negru care-i de miliarde de ori mai fierbinte ca focul pmntesc i care n-are
margine adncimea lui.
Acolo vede el ntunericul cel mai dinafar, cel mai dinuntru, scrnirea dinilor i tartarul,
cte mai auzii la Sfnta Liturghie i n Scriptur.

i cnd vede el attea feluri de munci i attea feluri de draci, vede acolo muncindu-se i
neamuri de-a lui, cum vedea mai nainte n Rai. i neamurile tiu pe unde trece i-i ies nainte
i strig ctre el:
"Frate, nepotule, vrule, moule, matale te duci la judecata particular. Te rugm din inim,
adu-i aminte de noi i te roag lui Dumnezeu pentru noi, dac te va da la bine. Uite, noi ne
muncim aici de atia ani, de 200 de ani, de 300 de ani, de 500 de ani fiecare!"

Dup cum se bucura sufletul mai nainte n Rai, c i-a vzut neamurile lui la bine, acum se
scrbete de aceste neamuri ale lui, care, pentru pcatele lor, au fost rnduite la osnd.

i trec cele treizeci de zile prin iad i cu nou care au fost cnd s-a ntors din Rai sunt 39 de
zile. Iar n a 40-a zi l iau ngerii i-l duc a treia oar la scaunul Preasfintei i de via
fctoarei Treimi, n lumina cea neapropiat, gnditoare, spre nchinare.

i atunci, la 40 de zile, aude acest glas n limba aramaic a lui Avraam, dac sufletul este
drept: "Ducei acest suflet n Gan Eden!", adic n desftare i bucurie fr margini; iar dac,
Doamne ferete, este pctos aude: "Ducei sufletul acesta n eol sau Hades", adic n iad i
n munc.

ngerii lui Dumnezeu, ct sunt de buni i preamilostivi, ns, dac le d porunc Dumnezeu
s-l duc la greu, l duc n iad.

Dac ar vedea atunci cineva cum se roag sufletul nostru la ngeri, cnd vede c-l duc la
chinuri, ar plnge temeliile pmntului. Se bag sub aripile ngerilot i zice:
- ngerii lui Dumnezeu, cei preasfini, cei preabuni, nu m lsai! Unde m ducei?ntr-ale cui
mini m ducei? Cine ar s m mai scoat pe mine de acolo? Cine mai are mil acum de
mine?Cine tie de pe faa pmntului n ce chinuri m duc eu acum?

Iar ngerii plng i-i spun:

- Frate suflete, noi suntem slugile lui Dumnezeu, noi avem porunc. Nu putem face nimic mai
mult, dect cum poruncete Ziditorul: s te ducem la bine sau la ru!

i-l duc, dac, Doamne ferete, sufletul a trit ru, n pcate i fr pocin la ru sau dac-i
bun i a pzit poruncile Domnului, l duc la Rai, potrivit cu faptele lui bune sau rele.

Aceasta se ntmpl la 40 de zile dup moarte. De aceea Biserica, mama noastr cea
duhovniceasc, are mare grij s fac pomeniri dup fiecare mort la 3 zile, la 9 zile i la 40 de
zile, pentru c atunci se hotrte unde va sta sufletul nostru, la bine sau la greu.

De la 40 de zile mai rmne o singur porti deschis pentru suflet. Dac sufletul a fost n
credina ortodox adevrat i a fost fiu adevrat al Bisericii lui Hristos, i dac n-a czut n
vreo sect sau n alte rtciri, sau pcate grele i dac a fost spovedit i mprtpit, Biserica l
poate scoate din chinurile iadului prin sfintele slujbe i prin milostenie.
Biserica este mama noastr spiritual, care ne-a nscut pe noi la dumnezeiescul Botez prin ap
i prin duh. Biserica este stlpul i ntrirea adevrului, Biserica este trupul lui Hristos,
Biserica este mireasa Mielului, cum spune la Apocalips.

De aceea, are mare ndrzneal ctre capul ei din ceruri care este Hristos. Ai auzit ce spune
Hristos n Evanghelie: Eu sunt buciumul, via - adic trunchiul copacului - i voi suntei
ramurile; toat via care rmne ntru Mine, aduce road mult, iar care nu rmne ntru Mine,
n foc se arunc.

Deci, bgai de seam! Cine nu rmne n Biseric, nu rmne n trupul lui Hristos. Cine s-a
rupt de Biseric, toi sectanii care au ieit i au mpnzit lumea - cci sunt peste 800 de secte
numai n Europa - acetia sunt neghin n gru, acetia sunt seminele satanei; Doamne, zice
Evanghelia, n-ai semnat smn bun n arina Ta? Dar de unde are neghin? Un om
vrjma, adic diavolul a fcut aceasta.

Sectanii sunt buruieni crescute la umbra Bisericii, oameni stricai la minte i la credin, prin
care satana vrea s rtceasc i pe alii. S nu-i ascultai! Cine s-a rupt de Biseric, s-a rupt
de trupul lui Hristos.

Ia s v dau o imagine: Dac copacul acesta ar fi ncrcat cu flori pn n vrf sau cu roade,
un copac roditor, i dac o mldi s-a rupt de acolo cumva i a czut cu greutatea roadelor
sale jos, mai rodete aceea? Ce se ntmpl? Se usuc i o punem pe foc.

Aa-i sufletul care s-a rupt de Biseric. S-a rupt de trupul lui Hristos. C Biserica este, cum
spune marele Apostol Pavel, trupul lui Hristos.

i acea mldi, acel suflet care s-a rupt de Biseric, n veacul veacului nu mai rodete i nici
mntuire nu are. Pentru c Duhul Sfnt i seva Duhului Sfnt, vine numai prin punerea
minilor, de la Apostoli la episcopi, de la episcopi la preoi i de la preoi se lucreaz n rndul
credincioilor prin Tainele care le-a hotrt Dumenzeu s le lucreze preotul, ca iconom al
Tainelor lui Dumnezeu. Pe alt cale nu vine Duhul Sfnt n Biseric.

Ferii-v! Fugii ct putei, ca de diavoli, de acei care v nva s nu v nchinai Sfintei

Cruci, sau Maicii Domnului, sau s nu mergei la Biseric, sau s nu ascultai de preot. Aceia
vin cu satana n inim i-n minte, s v rup de Biseric, de adevrul nostru dogmatic, de
credina noastr ortodox, care este neschimbat de 2000 de ani, de la Hristos.

Acum sectele au ieit ca ciupecile dup ploaie, i toate sectele au venit mai mult din Occident.
Cele mai multe au venit de la oameni bolnavi la minte. Eu am o sectologie care s-a tiprit la
Bucureti, i-am artat i istoricul, de unde au venit, cu ce scop au venit. Vin cu scopul s ne
strice i credina i neamul, s ne piard sufletele!

Nu ieii din corania mntuirii. Nu plecai din Biserica lui Hristos. Biserica este mama noastr
duhovniceasc. Ea ne-a nscut prin ap i prin duh, la Botez. Deci, s cinstii Biserica i pe
preoi i pe arhierei i pe Sfntul Sinod.

inei-v de Biserica noastr cea de totdeauna. S fii cretini buni i ceteni buni, i s
mplinii porunca Sfntului Apostol Pavel: Dai celui cu cinstea, cinste; celui cu dajdia, dajdie;
celui cu frica, fric, i nimnui cu nimic s nu rmnei datori.
Se spune la Epistola ctre Romani: Tot sufletul s se supun stpnirii celor mai nalte, c nu
este stpnire dect de la Dumnezeu. i iar spune: Cel ce nu se supune stpnirilor, legii lui
Dumnezeu se mpotrivete.

A ieit o sect blestamat, foarte periculoas pentru ar i Biseric, care se cheam "Martorii
lui Iehova". Acetia sunt cei mai nverunai mpotriva conducerii de stat i a Bisericii. S
fugii ca de diavoli, ca de satana de acetia! Acetia, nu numai c nu sunt cretini, dar sunt mai
ri dect toi pgnii. C nu recunosc nici Biserica, nici statul i nu cred n Hristos.

Pzii-v de orice sect, rmnei fii ai Bisericii lui Hristos, cum au fost prinii i bunicii
votri i strmoii din veac.

Rmnei n Biseric, inei-v de mama noastr, care este Biserica. C, doamne ferete, chiar
dac omul merge la iad pentru pcatele lui, Biserica l poate scoate prin dumnezeiasca
Liturghie, prin pomeniri, prin milostenii i prin jertfe.

Fr Biseric nu este mntuire! Cine a ieit din Biseric, nu mai are pe Hristos, c Biserica
este trupul lui Hristos. Cine a oeit din Biseric, nu mai este fiu dup dar al lui Dumnezeu din
Botez, ci este fiu al satanei, cci s-a rupt de la mama lui duhovniceasc i a luat-o dup capul
lui i s-a pierdut.

Dumnezeu s v ajute. Cu aceasta nchei i v rog din toat inima s avei frica lui Dumnezeu,
s nu uitai rugciunea, i s v rugai i pentru noi pctoii. Amin.

Printele CLEOPA
ROLUL CELOR PATRUZECI DE SFINTE LITURGHII

Trebuie sa stiti ca din toate slujbele care se fac la biserica, cea mai folositoare si mai puternica
este Sfanta Liturghie. Sfanta Liturghie este jertfa si rascumpararea lumiii intregi. Am sa va zic
istoria celor 40 de Sfinte Liturghii.
In fiecare zi pe Sfanta Masa, unde se face Liturghia, Se jertfeste Mantuitorul nostru Iisus
Hristos. Cum spune preotul slujitor : " Se jertfeste Mantuitorul lumii, Cel ce ridica pacatele
lumii ". O picatura din Sangele lui Iisus Hristos curata toate pacatele lumii. Si de aceea cele
dintai slujbe care se pun si pentru vii si pentru morti sunt Sfintele Liturghii. Al doilea vin
panacizile pentru morti, psaltirea, acatistele, vamile, ctitoriile.
Dar liturghiile nu se pot pune pentru oricine. Uite cum este ! Oamenii care injura de lucruri
sfinte, nu-i poti pune la Sfanta Liturghie. Este pacat. Oamenii care traiesc necununati nu-i poti
pune la Sfanta Liturghie ca este mare pacat. Cei ce au trecut la sectari nu-i poti pune la Sfanta
Liturghie, ca s-au lepadat de botez si de Biserica. Cei ce au refuzat Sfintele Taine la moarte,
nu-i poti pune la Sfanta Liturghie. Cei ce au murit necununati, nu s-au cununat nici la moarte,
la fel nu-i poti pune. Si aceia care au fost in casatorie cu rudenii prea de aproape; incepand cu
gradul cinci in jos. Aceia se pot pune la slujbe, la Psaltire; iar la Liturghie nici intr-un caz.
Apoi voi vedeti ca noi scoatem particele in fiecare dimineata la Sfanta Proscomidie, pentru
toate miile de pomelnice care-s acolo. La noi in altar sunt 15 - 20 de parinti la pomenit
dimineata. Ei se duc la preotul ce face Sfanta Proscomidie si zic : " Parinte, blagosloveste sa
pomenesc viii si mortii ". Iar preotul scoate doua particele cu sfanta copie, zicand asa : "
Primeste, Doamne, jertfa aceasta pentru mila, viata, pacea, sanatatea, iertarea pacatelor a
robului lui Dumnezeu - arhimandritul cutare, sau preotul cutare, sau diaconul cutare si toti
care de el se vor pomeni, vii si morti ". Atunci preotul slujitor pune o particica la vii si la
morti pe Sfantul Disc, pentru fiecare preot si calugar care pomeneste.
O particica pusa in potir este ca o raza de soare; poti sa pomenesti un milion de suflete. Dar
acele particele reprezinta fata sufletului pomenit la Sfanta Liturghie. Mare greseala fac preotii
care dau particele acasa la oameni. Mare pacat fac ! Nu-i voie. Sa vii sa-mi aratai unde scrie
sa dai particica acasa. Daca ii dai particica omului acasa, l-ai lipsit pe el de Liturghia din ziua
aceea; nu mai are parte. Particelele se scot la Sfanta Proscomidie, din prescura a patra pentru
vii si din prescura a cincea pentru morti si morti grabnic. Ele raman pe Sfantul Disc, ca
dimineata sunt numai blagoslovite, nu-s inca sfintite.
Iar la Sfanta Epicleza, la invocarea Sfantului Duh, cand preotul ridica mainile in sus si face
trei metanii pana la pamant si cheama pe Sfantul Duh, zicand : " Doamne, Cela ce pe
Preasfantul Tau Duh L-ai trimis in ceasul al treilea Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nu-L lua
de la noi, ci ne innoieste pe noi care ne rugam Tie ". Apoi face o metanie cu fruntea pana la
pamant si iar ridica mainile si cheama pe Preasfantul Duh, de trei ori. Si cand termina aceasta
chemare a Sfantului Duh, el arata dumnezeiescul Agnet si Sfantul Potir si zice : " Si fa,
Doamne, painea aceasta, cinstit si preacurat Trupul Hristosului tau. Amin. Iar ce este in acest
Sfant Potir, preascump Sangele Hritosului Tau. Amin ".
Si binecuvantandu-le, zice : " Prefacandu-le pe ele cu Duhul Tau cel Sfant. Amin. Amin. Amin
! " Apoi preotul sta in genunchi si se roaga impreuna cu tot poporul, pentru toata lumea.
Aceasta este inima Sfintei Liturghii, caci acum se coboara Duhul Sfant peste Sfintele Daruri,
care se prefac in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Iar particelele ce se scot
pentru vii si pentru morti nu se prefac in Trupul si Sangele Domnului, ci se pun la urma in
Sfantul Potir si se sfintesc cand se ating de Preacuratele taine. Atunci preotul zice : " Spala,
Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sangele tau, pentru rugaciunile
Sfintilor Tai. Amin ".
In clipa aceea, cand aceste miride sau particele, se adapa cu dumnezeiescul Sange, in acea
clipa noi toti, vii si adormiti, ne impartasim euharistic, ganditor cu Iisus Hristos. Si macar de-
ar fi sufletul cuiva in iad, sau in cer, de-ar fi la marginea lumii sau oriunde, Dumnezeu este de
fata si se impartasesc toti cei pomeniti la Sfanta Liturghie si sunt in comuniune cu Iisus
Hristos. Iar daca preotul iti da particica, nesfintita, dimineata, sa n-o luati, de o mie de ori este
mai bine sa iei anafora, ca anafora este sfintita in cadrul Sfintei Liturghii, dar particelele
nesfintite nu se dau acasa, Doamne fereste !
Deci in clipa in care particelele tale s-au adapat in Sfantul Potir, in clipa aceea tu te-ai
impartasit cu Iisus Hristos si cu toata Sfanta Treime. Acesta este rolul sfintelor particele la
Sfanta Liturghie. Iata de ce trebuie sa veniti cat mai regulat la biserica. Dar va rog, cand
puneti pomelnic la Sfanta Liturghie, daca stiti ca unii traiesc necununati, dacac s-au luat
neamuri de aproape, daca, Doamne fereste, cineva este sectar, daca huleste pe Dumnezeu sau
injura, nu-l puneti la slujbe, ca-i faceti mare rau. Noi vrem sa-l unim cu Iisus Hristos si el Il
injura ? Al cui glas asculta Dumnezeu ? Ia ganditi-va !

--------------------------------------------------------------------------------

Cand va treziti din somn, dimineata, sa faceti intai si intai sfanta rugaciune, adica fa trei
inchinaciuni si zi de trei ori " Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie !" Da cu apa pe fata sa
fuga somnul si treci in fata Sfintelor Icoane. Apoi fa de trei ori Sfanta Cruce dreapta, unind
cele trei degete, care inchipuiesc Sfanta Treime - Tatal, Fiul si Duhul Sfant -, iar celelalte doua
degete inchipuiesc dumnezeirea si omenirea lui Hristos, adica cele doua firi. Si pune intai
mana la frunte : " In numele Tatalui "; la pantece : " al Fiului "; la umarul drept : " al Duhului
Sfant " si pe umarul stang, zicand : " Amin ".
Aceasta este crucea dogmatica, dupa randuiala canonica a Bisericii si dupa canonul 92 al
Sfantului vasile cel Mare. Sa nu faceti crucea stramba sau din fuga, ca rade dracul de se
prapadeste; il bagati in spital de atata ras. Cine te-a invatat sa-ti bati joc de Sfanta Cruce ?
Cine iti leaga tie mana sa nu duci mana dogmatic ? Crucea lui Hristos a avut 13,5 metri
inaltime si 3,80 metri latime.
Drept sa faci crucea. Daca nu, nu esti ortodox ca iti bati joc de Sfanta Cruce si rade dracul de
tine cand bati cobza asa.
Fa crucea dreapta si cand treci pe langa o biserica; sa nu-ti fie rusine sa faci Sfanta Cruce
dreapta ! Acolol este de fata Truoul si Sangele Domnului, permanent pe Sfanta masa. Acolo
Hristos este viu in Sfantul Altar. In toate bisericile ortodoxe, Preacuratele taine stau pe Sfanta
Masa. Daca nu te inchini la biserica, nu te inchini la Hristos !
Sa va vad in Rai pe toti ! Doamne fereste, unul sa nu ramana la munci, toti sa va bucurati in
gradinile Raiului ! Toti. Daca as avea un sac mare, sa va pun intr-un sac si sa va pot da drumul
in gradinile raiului ! Stiti voi cat este de frumos acolo ? Auzi ce zice Sfantul Apostol Pavel :
Ceea ce ochiul nu a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-a suit !
Aceasta a pregatit Dumnezeu celor ce se tem de El si-L iubesc pe El.

--------------------------------------------------------------------------------

Parintele Cleopa