Contabilitatea ca forma a unei evidente economice primare (numarare) dateaza din cele mai vechi timpuri,
regasindu-se n oricare dintre gruparile sociale. Avem n vedere, ca etape ale istoriei contabilitatii,
urmatoarele delimitari temporale :
1. Din cele mai vechi timpuri pna la 1494
2. De la 1494 pna in anii 1800
3. De la 1800 pna la 1989
4. De la 1989 pna astazi
Prima faza (etapa). Desi originea contabilitatii n structurile spatio-temporale nu poate fi
stabilita cu precizie, totusi, din cercetarile istorice s-a constatat aparitia si ntrebuintarea ei chiar din
comuna primitiva. S-au gasit marturii care atesta ca socotelile se tineau n antichitate cu ajutorul funiilor
nnodate, a margelelor nsirate, a crestaturilor facute n lemn, a rabojului etc. Urme de registre si sisteme
de contabilitate au fost lasate de egipteni, fenicieni, greci si romani.
La romani, registrele comerciale erau obligatorii si s-au gasit urme de registre foarte regulat tinute.
Aceste registre se tineau nu numai de bancheri si comercianti, ci si de fiecare cap de familie (pater
familias).
Contabilitatea era tinuta de unul dintre sclavi, numit "celarius", iar n ntreprinderile mari
exista si un sef contabil numit "dispensator" . Materialul folosit pentru registre era la nceput din bucati
de lemn acoperite cu un strat subtire de ceara. Pe aceste table, numite tablete cerate, se scria cu un fier
ascuti 959i83j t numit stilete.
Mai trziu, tabletele cerate au fost nlocuite cu foi de papirus si tocmai pe urma a aparut
hrtia. Dintre registrele ntrebuintate de romani enumeram urmatoarele:
- adversaria; un fel de registru-jurnal lunar de casa
- codex accepti et expensi; accepta = primire si expensa = dare, cheltuiala. n acest registru se tineau
zilnic, dupa acte, operatiunile de casa si operatiunile pe credit, avnd deschise partizi personale
fiecarui obligat. Fiecare partida cuprindea cele doua parti ale contului "accepta" si "expensa".
- codex rationum (ratio = cont, de unde provine si cuvntul italian regionesia = contabilitate). Acest
registru corespunde Cartii Mari sau Maestrului sah de astazi, avnd deschise conturi pentru toate
elementele din care se compune patrimoniul. Cnd conturile erau deschise pentru bunurile ce
compuneau un patrimoniu privat, el se numea codex rationum domesticarum, iar registrul care
cuprindea conturile deschise special pentru afaceri se numea codex rationum mensa sau argentariae.
- Registrul inventar de astazi purta denumirea de Libelus familial sau Liber patrimonii, iar creantele
inclusiv dobnda de ncasat, corespundea unui registru scadentar, numit Kalendarium.
Acestea au fost abandonate odata cu desfiintarea ntreprinderilor comerciale provocata de
caderea Imperiului roman. Noile registre de contabilitate apar ntre anii 1100-1200, odata cu ntemeierea
marilor orase comerciale italiene, engleze si hamburgheze. Mentionam ncercarile definirii notiunilor de
contabilitate n manuscrisele lui Leonardo Fibonacci din Pisa (1202) si James Pesle din Londra, care a
tiparit o lucrare despre arta italiana a contabilitatii n partida dubla.
ISTORIA CONTABILITATI. CE ESTE CONTABILITATEA?
Contabilitatea ca forma a unei evidente economice primare (numarare) dateaza din cele mai vechi timpuri,
regasindu-se n oricare dintre gruparile sociale. Avem n vedere, ca etape ale istoriei contabilitatii,
urmatoarele delimitari temporale :
5. Din cele mai vechi timpuri pna la 1494
6. De la 1494 pna in anii 1800
7. De la 1800 pna la 1989
8. De la 1989 pna astazi
A doua etapa. Din punct de vedere afectiv-cronologic nceputul celei de-a doua epoci este stabilit de
istoriografi la 1494, cnd vede lumina tiparului, primul tratat de contabilitate, datorita calugarului Luca
Paciolo (Pacioli) di San Sepulcro, sub denumirea de "Summa de Aritmetica, Geometria, Proportioni et
Proportionalita" - tratat general de aritmetica practica si algebra n care se pune pentru prima oara si
problema calculului n partida dubla n Partea I, Districto II, Tratatul IX sub titlul: "Tractus de computis
et scripturis".
n aceasta lucrare Paciolo descrie metodele de contabilitate ntrebuintate de comerciantii din
Florenta si Venetia, oprindu-se n special la cel venetian si demonstrnd ca acestor comercianti li se
datoreaza existenta sistemelor contabile, descrise fara a-si atribui paternitatea de precursor al
contabilitatii. Cu alte cuvinte Luca Paciolo a colectionat, a sistematizat si a explicat contabilitatea care se
folosea n timpul sau, n aceste orase si centre comerciale.
Cam n acelasi timp, Benedetto Cotrugli prezinta n mod succint principiile contabilitatii, n
partida dubla n lucrarea sa intitulata "Della mercatoria et del mercanto perfetto".
La 1524, profesorul de aritmetica si contabilitate din Venetia, Domenico Manzoni publica
"Registrul dublu cu jurnalul sau" ("Quaderno doppio con il suo giornale"), din care se constata ca
modelul din acel timp nu este mult diferit de cel practicat astazi.
Primul autor de contabilitate francez a fost Savonne din Lyon (1567), dupa care, catre
sfrsitul secolului ale XVII-lea, apar autorii: Matthew De la Porte, Jaques Savary si Claude Irson. Textul
olandezului De la Porte, " Le guide de negocians ", reprezinta o lucrare normativa n domeniu. .
n Germania, Olanda si Anglia mai toate tratatele aparute n acea perioada nu sunt dect
traduceri ale lucrarii lui Paciolo.
A treia etapa, este deschisa de lucrarea lui Edmond Degranges, din 1795, intitulata La teme
des livres rendue facile ou nouvelle methode d'enseignement . n aceasta lucrare autorul descrie asa
numita metoda de contabilitate Jurnal-Cartea Mare , impropriu denumit sistem american. Tot aici
Degranges face o clasificare a conturilor n conturi de valori, de rezultate si de persoane.
n anul 1865 A. Guibault publica o lucrare de contabilitate mai sistematizata, care este
consultata si astazi cu mult folos. Aceasta lucrare intitulata Trait de comptabilit cuprinde si un
interesant album de modele.
ISTORIA CONTABILITATI. CE ESTE CONTABILITATEA?