Sunteți pe pagina 1din 5

Examenul clinic

La pacientul foarte mic se utilizeaza una din urmatoarele pozitii de examinare:


- Pozitia ,,genunchi in genunchi (Medicul si insotitorul stau fata in fata pe scaune, cu
genunchi apropiati, cu copilul asezat in poitie orizontala, cu capul orientat catre medic
si cu picioarele catre insotitor. In felul acesta, in timp ce insotitorul imobilizeaza
mainile si picioarele copilului, medicul ii imobilizeaza capul si il poate examina.);
- Pozitia de ,,copil infasurat (Copilul asezat in pozitie orizontala pe fotoliul dentar,
imobilizat intr-un cearsaf prevazut cu arici.);
- Insotitorul in pozitie sezanda pe fotoliul dentar, cu copilul in brate, imobilizand cu o
mana mainile copilului, cu cealalta mana fruntea, iar cu picioarele picioarele
copilului.

Foarte utile sunt datele obtinute de la insotitorul pacientului cu privire la


momentul (cand?) si modul (cum? , unde?) in care s-a produs traumatismul.

La examenul exobucal se observa daca exista:


- leziuni traumatice ale partilor moi (echimoze, plagi taiate, tumefactii);
- deformari ale contururilor osoase.

La examenul endobucal se observa daca:


- deschiderea gurii se face in limite normale;
- sunt prezente leziuni ale partilor moi (pe versantul intern al buzelor, in vestibulul
bucal, pe mucoasa gingivala).
Se examineaza: - continuitatea arcadelor dentare;
- prezenta sau absent dintelui/ dintilor din zona afectata;
- deplasarile dentare cu denivelarea planului de ocluzie;
- lipsa de substanta dura dentara;
- mobilitatea dentara
- prezenta sangerarii gingivale.

Testele de vitalitate nu dau un raspuns concludent si de aceea nu se utilizeaza


in mod curent pentru stabilirea gradului de vitalitate pulpara in cazul traumatismelor
in dentitia temporara.

Examenul radiologic poate aduce unele precizari privind:


- traseul liniei de fractura;
- modificarea spatiului periodontal;
- existenta unor eventuale fracturi ale procesului alveolar;
- varsta dentara.
Traumatismele dento-parodontale in dentitia temporara

In dentitia temporara se pot intalni oricare dintre formele clinice de


traumatisme (fracturi coronare, radiculare, corono-radiculare, luxatii partiale/totale).
Totusi, mai frecvente sunt luxatiile si sunt favorizate de:
- structura imatura, mai elastica a osului alveolar;
- protectia mai slaba oferita de partile moi (buze).

Luxatiile -> Luxatiile partiale -> Intruzia dentara

Intruzia dentara reprezinta forma cea mai frecventa de traumatism in dentitia


temporara, cu localizare de cele mai multe ori in zona incisiva.
In functie de impactul traumatic, infundarea dintelui in alveola poate fi:
- partiala (coroana clinica este mai mica decat coroana dintelui omolog);
- totala (diagnosticul diferential se face cu avulsia sau cu fractura radiculara
in care fragmentul coronar s-a desprins complet Rx din incidenta ocluzala / Rx
extraorala laterala in cazul in care dintele a patruns in fosa nazala, pacientul
prezentand sangerare nazala).

Examenul radiologic este important pentru precizarea pozitiei radacinii


dintelui intruzat fata de cripta dintelui de inlocuire. De cele mai multe ori se obtin date
utile cu Rx periapicale si, in anumite situatii, cu Rx extraorale laterale.

Conduita terapeutica
Tratamentul consta fie in expectativa, fie in extractie, in functie de raportul
dintelui intruzat cu cripta dintelui de inlocuire.
- Expectativa (radacina e V - nu e interceptata cripta dintelui de inlocuire);
Reeruptia dintelui temporar se poate produce intr-o perioada variabila de timp
(2 sapt 2-6 luni), care depinde gradul de intruzie precum si de gradul de imaturitate
dentara in zona apicala. Prognosticul este mai bun in cazul dintilor cu apexul deschis.
In perioada expectativa se fac periodic controale pentru a observa stadiul reeruptiei si
pentru a surprinde eventualele complicatii (in special mortificarea pulpara) si a se
interveni in timp util).
- Extractie (radacina este deplasata spre cripta dintelui de inlocuire)
(pacientul nu poate fi urmarit in timp).

Indiferent de situatie, se recomanda utilizarea alimentelor de consistenta mai


moale pentru o perioada de 10-14 zile si mentinerea unei bune igiene orale (periaj
dupa fiecare masa cu o periuta moale si aplicatii locale de clorhexidrina 0,1%, de
doua ori pe zi, timp de o saptamana).

In mortificarea pulpara, survenita in general in absenta simptomatologiei


subiective, coroana dintelui intruzat capta o tenta mai inchisa la culoare (gri-negricios,
albastrui), cu aparitia unei fistule in cazul complicatiilor parodontale apicale.
Tratamentul mortificarii pulpare, atunci cand se decide pastrarea dintelui,
consta in trepanarea dintelui la locul de leectie, tratament endodontic si obturatie de
canal cu material resorbabil. Important este ca, in noua situatie clinica, atitudinea
terapeutica sa nu influenteze negativ dezvoltarea dintelui de inlocuire. Daca se
considera ca exista pericol din acest pdv, se va face extractia dintelui respectiv.
Luxatiile -> Luxatiile partiale -> Luxatia laterala

Luxatia laterala consta in deplasarea spre vestibular/oral sau spre


mezial/distal a dintelui traumatizat. Ea se poate asocia si cu fractura tabliei
vestibulare/orale a procesului alveolar (constatata radiologic si la palpare).
In cazul fracturii tabliei vestibulare, apexul dintelui luxat poate ramane blocat pe linia
de fractura, ceea ce face ca dintele respectiv sa nu aiba mobilitate.

La percutia dintelui luxat se obtine un sunet metalic.

Examenul Rx din incidenta ocluzala evidentiaza marirea spatiului periodontal


apical si, uneori, relatia dintelui deplasat cu dintele permanent de inlocuire.

In functie de directia deplasarii, dintele luxat poate det. o serie de consecinte:


- prin deplasarea spre palatinal a coroanei unui incisiv superior, la pacientii cu
ocluzie psalidodonta, se prod. interferente ocluzale cu aparitia contactelor premature;
- prin deplasarea coroanei spre vestibular poate fi interceptata cripta dintelui
permanent de inlocuire.

Conduita terapeutica
- Repozitionarea spontana a dintelui (dintele de inlocuire nu este interesat
coroana este deplasata spre P si nu sunt interferente ocluzale slefuire selectiva).
- Extractia (dintele de inlocuire este interesat - coroana este deplasata spre V)
(dintele este aproape de perioada de exfoliere)
(la copilul mic datorita potentialului de aspirare al dintelui).

Luxatiile -> Luxatiile partiale -> Extruzia

Extruzia este rezultatul deplasarii axiale a dintelui si consta in iesirea partiala


a dintelui din alveola.
In urma impactului traumatic se produce o deteriorare importanta a
ligamentelor periodontale care pot fi sectionate partial sau total. Totodata, are loc si o
lezare a pachetului vasculo-nervos apical, dar osul alveolar nu este afectat.

Semne clinie: - durere la percutie;


- mobilitate;
- coroana clinica mai lunga decat a dintelui omolog.

Diagnostic diferential: - fractura radiculara cu deplasare.

Conduita terapeutica
- Repozitionare (extruzie < 3 mm) prin redresare spontana sau manuala:
presiune blanda, dar ferma, pe marginea incizala.
- Extractie (extruzie severa)
(mobilitate mare)
(dinte aproape de perioada de exfoliere)
(la copilul mic datorita potentialului de aspirare al dintelui).
Luxatiile -> Luxatia totala -> Avulsia

Avulsia consta in iesirea completa a dintelui din alveola. Examenul clinic


evidentiaza absenta dintelui.

Diagnostic diferential: - intruzia totala;


- fractura radiculara cu pierderea fragmentului coronar.

Examnul Rx: precizeaza diagnosticul.

Daca s-a stabilit ca este avulsie si dintele nu a fost gasit, trebuie sa se


suspecteze o eventuala aspirare a acestuia si copilul trebuie trimis la medicul pediatru
pentru a se face controlul necesar.

Nu se recomanda replantarea, considerandu-se ca nu este nici practica, nici


necesara. Prin replantare exista riscul deteriorarii ulterioare a germenului dintelui
permanent de inlocuire.
Ssunt necesare controale periodice pana la eruptia acestuia si mentinerea unei
igiene orale corecte.

Mentinerea spatiului este necesar pentru: - refacerea aspectului fizionomic;


- impiedicarea tulburarilor de fonatie;
- evitarea obiceiurilor de interpozitie.

Contuzia

Contuzia apare in urma unui traumatism usor si este expresia unei inflamatii
strict localizate a fibrelor ligamentare.

Semne clinice: - durerea la atingere, care dispare la cateva zile dupa


traumatism.

Conduita terapeutica
- Igiena orala (periaj cu periuta cu peri moii, aplicatii locale de solutie de
clorhexidina 0,1% de doua ori pe zi timp de o saptamana).

Subluxatia

Subluxatia este consecinta unui traumatism ceva mai important care produce
o deteriorare mai extinsa ligamentara decat in cazul contuziei si, uneori, o oarecare
afectare a pachetului vasculo-nervos apical.

Semne clinice: - durere la atingere;


- mobilitate.

Conduita terapeutica
- Igiena orala (periaj cu periuta cu peri moii, aplicatii locale de solutie de
clorhexidina 0,1% de doua ori pe zi timp de o saptamana).
Fracturile dentare -> Fractura coronara a smaltului

Fractura coronara a smaltului este rara datorita:


- formei coroanei dintilor temporari (coroana mai scurta si globuloasa);
- grosimii reduse a smaltului.

Tratament
- Fracturi coronare nepenetrante (se netezesc marginile anfractuoase si se
aplica preparate fluorurate).
- Fracturi coronare penetrante (polpotomie).

Fracturile dentare -> Fracturile radiculare

Fracturile radiculare sunt rare la dintii temporari si, de obicei, sunt localizate
in 1/3 medie sau in 1/3 apicala.
De cele mai multe ori, fragmentul coronar este mobil si poate prez. deplasare.
Cand fragmentul coronar este deplasat, fractura radiculara poate fi confundata
cu extruzia (diagnostic diferential radiologic cu ajutorul Rx in incidenta ocluzala sau
periapicala).

Tratament
- Nu este necesar tratamentul (fragmentul nu este deplasat);
- Repozitionare (fragmentul este deplasat moderat);
- Extractie (fragmentul este deplasat marcat) Extractie se realizeaza cu miscari
blande. In situatia in care fragmentul radicular nu poate fi indepartat cu usurinta,
fragmentul se lasa pe loc, deoarece fie se alimina spontan, fie se resoarbe.