PRINCIPIILE PREPARARII DINTILOR

Principiile sunt:
- Biomecanice
Conservarea tesuturilor dentare restante
Asigurarea formei de retentie si stabilitate
Rezistenta structurala
- Integritatea marginala
-Biologice
Integrarea sistemului stomatognat in contextul organismului
Protectia psihicului pacientului
Integrarea ocluzala a restaurarii
Protectia biologiei pulpare
Protectia parodontiului marginal
- Estetice
Vizibilitatea minima a metalului
Suprafete ocluzale din ceramica
Grosime maxima a materialului din placare
Margini subgingivale

CONSERVAREA STRUCTURILOR DURE

Unul din principiile baza ale prepararii dintilor pentru PPF este conservarea unei
cantitati cat mai mari de tesuturi dure dentare si protejarea acestora.
Recomandari:
1. Alegem EA care necesita sacrificiu redus de substanta dentara. Preferam coroanele
partiale. Ca regula generala un dinte se prepara pentru coroana de invelis numai cand
coroana partiala este contraindicata.
2. Peretii opozanti bontului sa aiba convergenta ocluzala minima.
3. prepararea uniforma a suprafetelor axiale ale dintelui:
-trasarea santurilor de orientare cu freze calibrate din carbura de tungsten sau folosirea
unei chei din silicon chitos pentru controlul adancimii.
Repozitionarea ortodontica a dintilor migrati, vertical, orizontal inainte de prepararea
bontului;
-alegerea unui ax de insertie a restaurarii care sa coincida cu axul lung al dintelui
4. Preparam anatomic suprafata ocluzala a bontului urmarindu-se pantele cuspidiene
asigurand o grosime uniforma a restaurarii;
5.Geometria zonei terminale aleasa cat mai conservatoare; chanfrein-ul conserva
tesuturile mai bine decat pragul;
-6. Zona terminala a coroanelor de invelis va intra in contact cu tesuturile dentare dure
sanatoase;nu cu suprafetele unor restaurari ( cum ar fi obturatiile) ; se previn fracturile
dentare sau cariile secundare.
7. Se evita intinderea inutila a prepararii in santul gingival; prepararea dintilor cu un
suport parodontal redus presupune reducerea considerabila de tesuturi dentare daca
marginile se plaseaza subgingival din motive estetice. De cate ori este posibil plasam
marginile supragingival.

1
8. Principiul de conservare al structurilor dentare inseamna si ca restaurarea trebuie sa
protejeze tesuturile restante in speta smaltul si dentina restanta. In acest scop este
necesara indepartarea suplimentara a unor tesuturi dentare pentru a evita pierderea
ulterioara acestora. Exemplu este onlay-ul MOD unde se reduce 1-1,5 din inaltimea
cuspizilor de sprijin pentru a-I proteja ulterior cu metalul restaurarii.

RETENTIA SI STABILITATEA

RPF trebuie sa se adapteze intim pe bont pentru a satisface criteriile functionale,

biologice si estetice. Retentia si stabilitatea asigurate de bont trebuie sa fie mari pentru a
se opune fortelor care desprind sau disloca restaurarea.
Retentia si stabilitatea depind de forma geometrica a bontului care este controlata
de medic in timpul prepararii dentare.
Forma de retentie se opune indepartarii restaurarii de-a lungul axei de insertie sau
axei lungi a prepararii dentare;
Forma de stabilitate previne dislocarea restaurarii de-a lungul unui ax diferit de
axa de insertie de forte care actioneaza apical sau in directie oblica; se previne astfel
mobilizarea protezei sub influenta fortelor ocluzale..EA trebuie sa aiba o retentie si o
stabilitate mai mare decat restaurarile unidentare.

RETENTIA
Elementul fundamental al retentiei consta in conformarea a doua suprafete
opozante. Acestea pot fi:
- doua suprafete externe : peretii vestibulari si orali ai bontului preparat pentru
o coroana de invelis ( retentie de manson);
- doua suprafete interne : peretii vestibulari si orali ai unei cavitati ocluzale
preparate pentru inlay ( retentie prin incastrare)
- combinarea celor doua modalitati ( cazul bontului preparat pentru onlay
MOD.Daca retentia nu este buna restaurarile se descimenteaza sub actiunea
solicitarilor functionale.

Retentia unei restaurari fixe este conditionata de urmatorii factori:

a) Intensitatea fortelor;
b)Geometria bontului;
- paralelismul sau gradul de convergenta ocluzala ai peretilor axiali opozanti;
- marimea suprafetei bontului;
-numarul posibilelor axe de insertie;
-zonele de ciment aflate sub influenta fortelor de forfecare;
- concentrarea de stress la interfata bont-ciment-restaurare.
c) Rugozitatea suprafetei bontului
d)Rugozitatea suprafetei interne a restaurarii
e) Materialul din care este confectionata restaurarea
h)Tipul fixarii
g) Grosimea stratului de ciment

2
Retentia unei proteze depinde de geometria bontului decat de adeziune. Cimenturile nu
adera la structurile dentare ele cresc rezistenta frictionala dintre dinte si restaurare.
Impiedica suprafetele aflate in contact sa alunece una pe cealalta dar nu si separarea lor.
(efectul particulelor de praf patrunse intr-un ceasornic nu adera de metal dar cresc
frictiunea dintre suprafetele tangente si pot bloca mecanismul. Cimentul este eficient daca
exista un ax unic de insertie iar forma bontului sa limiteze miscarea libera a
restaurarii.Mecanica analitica spune ca un corp poate sa limiteze miscarile altuia doar
atunci cand are forma cilindrica.In concluzie preparam bonturi cilindrice cu o freze
cilindrica tinuta intr-un unghi constant., astfel bontul va asigura un ax unic de insertie al
restaurarii.Cimentul va creste rezistenta frictionala dintre peretii axial si restaurare.Stratul
de ciment va fi supus numai la forfecare. O convergenta accentuata spre ocluzal da
nastere la mai multe axe de insertie.; particulele de ciment au tendinta de a se desprinde
de pe suprafetele aflate in contact.Iau nastere tensiuni in masa cimentului care duc la
decimentarea restauratiei.Mai toate cimenturile nu au rezistenta la tensiune.

Nota: Pentru retentie conteaza zonele in care cimentul este supus la forfecare si nu la
tensiune.; Recomandarea este ca peretii opozanti sa fie aproape paraleli intre ei.si cu axul
de insertie al trestaurarii.

Convergenta ocluzala a peretilor axiali

Peretii opozanti externi ai bontului se vor prepara convergenti spre ocluzal. Se foloseste
termenul de convergenta.iar la cavitati vorbim de unghi de divergenta.deoarece peretii
opozanti interni se vor prepara divergenti spre ocluzal. Este greu de preparat un asemenea
bont la ora actuala cu instrumentele pe care le avem; deoarece apar retentivitati ce nu
permit inserarea lucrarii; dar apar probleme si la fixare cand cimentul nu are posibilitatea
sa reflueze prejudiciind adaptarea marginala a lucrarii.
Nota: Preferam realizarea unei convergente ocluzale a peretilor opozanti externi ai
bontului.
Analizam in continuare valoarea acestui unghi de convergenta.
S-a experimentat de catre Jorgensen in 1955 ca retentia scade pe masura ce unghiul de
convergenta creste. Valoarea optima a unghiului de convergenta este de 6 grade ; acesta ia
nastere prin inclinarea fiecarui perete axial al bontului cu 3 grade fata de axa de
insertie.Unghiul de convergenta de 6 grade il obtinem preparand peretii axiali cu o freza
conica efilata cu un grad de inclinare al suprafetelor de 2-3 grade.instrumentul se tine la
o angulatie constanta fata de suprafata axiala a bontului.; paralel cu viitorul ax de insertie
al restaurarii.Unghiul de convergenta de 6 grade este foarte mic trebuie sa ne imaginam
unghiul pe care il fac limbile unui ceas care arata 12:01 este de 5, 5 grade. Putem gresi
usor exagerand convergenta bontului. De aceea nu cautam un anumit grad de convergenta
deoarece perceptia vizuala variaza individual si ochiul inseala.Unghiul de convergenta
este oferit de insstrumentul diamantat ales si folosit corect. Acest unghi de convergenta
de 6 grade al bontului concentrarea de stress la interfata bont ciment- restaurare este
minima.
Tendinta de a realiza bonturi cu o convergenta accentuata trebuie evitata.

Marimea suprafetei bontului

3
Retentia apare ca rezultat al raportului intim dintre peretii axiali ai bontului si suprafata
interna a restaurarii.Daca suprafata bontului este mai mare si retentia este mai buna.
Suprafata totala a bontului depinde de marimea dintelui dar si de tipul restaurarii
protetice..Bonturile dentare preparate pe molari ofera o retentie mai mare decat cele
preparate pe premolari.la acelasi unghi de convergenta. De aceasta corelatie se tine cont
in cazul prepararii unor dinti mici. Suprafata ocluzala nu contribuie decisiv la marirea
retentiei importanta este lungimea peretilor axiali. In caz de bonturi dentare scurte se
indica cresterea retentiei prin prepararea peretilor axiali cu o convergenta ocluzala mai
mica de circa 4 grade. Retentia variaza in functie de tipul de restaurare. Prin urmare
retentia este mai mare la o coroana de invelis totala fata de o coroana partiala. Retentia
creste cand exista o axa unica de insertie. Aceasta rezulta din prepararea peretilor axiali
aproape paraleli si crearea de santuri si casete aditionale.Daca bontul este scurt si cu o
convergenta crescuta nu ofera o retentie suficienta si restaurarea se va descimenta de-a
lungul unor nenumarate axe de insertie.
Prepararea canelata a molarilor cu retractii sporeste retentia bontului.
Concentrarea de stress
O analiza a unei restaurari descimentate arata ca cimentul se gaseste atat in
interiorul protezei unidentare cat si pe peretii bontului. Fortele de coeziune din
interiorul cimentului au fost depasite de stess-ul tensional. Analiza computerizata a
acestuia arata ca ele este repartizat neuniform in pelicula de ciment.; el este
concentrat la muchia ocluzo-axiala a bonmtului. De aceea important este sa
rotunjim muchiile bontului pentru a reduce concentrarea de stress la interfata bont-
ciment- restaurare pentru a creste retentia restraurarii.

Rugozitatea suprafetei bontului

Rugozitatea bontului dentar nu imbunatateste semnificativ retentia. Finisarea bontului se
poate realiza cu freze din carbura de tungsten cu striatii orizontale sau cu instrumente
diamantate cu granulatie mica.Aceste instrumente creaza o rugozitate superficiala care
imbunataste retentia.

Factorii care conditioneaza retentia unei restaurari cimentate

Retentie mai mare Retentie mai mica

Convergenta Pereti axiali paraleli ....6 gradeexagerata

ocluzala a
peretilor axiali
Marimea suprafetei Mare..mica
axiale a bontului
Tipul restaurarii Coroana de Coroana de coroana restaurare
ive invelis pe invelis pe partiala intracoronara
molar premolar

Calitatea suprafetei Rugoasa.neteda

bontului
Tipul de ciment Ciment compozit..ionomeri de sticla ..Policarboxilat zinc oxid
Fosfat de zinc eugenol
Grosimea stratului de Efect neconcludent

4
ciment

STABILITATEA

Previne dislocarea unei restaurari prin efectul de pivotare sau torsionare generat de
solicitarile apicale, oblice sau orizontale.Acestea iau nastere in timpul masticatiei si
pearafunctiilor. Daca rapoartele ocluzale sunt normale forta masticatorie este distribuita
uniform la nivelul tuturor dintilor. Cea masi mare parte din aceste solicitari este transmisa
in axul lung al dintilor laterali.Conformarea corecta a a fetelor ocluzale a restaurarii fixe
repartizeaza si directioneaza favorabil solicitarile pe dintii stalpi.Obiceiurile vicioase
( bruxism, fumarea pipei) da nastere unor forte oblice considerabile.Asadar, restaurarile
fixe trebuie sa reziste atat la solicitarile in ax cat si la cele oblice.
Forma de stabilitate se obtine prin conformatrea bontului de asa natura incat el sa reziste
dislocarii restaurarilor.In conditii normale fortele se exercita in sens apical si dau nastere
unor forte de compresiune in stratul de ciment. Compresiunea conduce mai rar la esecuri
decat forfecarea.; directia fortelor trece in interiorul peretului coroanei aceasta nu
basculeaza pentru ca se opune bontul care suporta toate solicitarile.Dislocarea unei
restaurari se realizeaza prin efectul de parghie care genereaza tensiune si forfecare. In
pelicula de ciment.Efectul de parghie este cauza frecventa a descimentarilor si apare cand
directia fortei trece in afara structurilor de sprijin al dintelui. Se descriu 2 situatii:
- Daca tabla ocluzala a restaurarii este larga chiar o forta verticala va actionara
in afara suprafetei de sprijin a bontului provocandu-I bascularea.; acelasi
fenomen apare si pe dintii malpozitionati sau in cazul protezelor partiale fixe
cu extensie.
- O forta opblica exercitata asupra unei coroane cimentate da nastere unei linii
de actiune care va trece in afara structurilor dentare de sprijin.

Stabilitatea depinde de urmatorii factori:

- lungimea bontului
- diametru bontului
- convergenta ocluzala a suprafetelor axiale.
- Proprietatile fizice ale cimentului.Procentul bonturilor care ofera stabilitate
este urmatorul:
- - 5% incisivi
- -8% canini
- -19 % premolari
- - 54 % molari

Lungimea bontului
Lungimea ocluzo-gingivala a bontului este importanta atat pentru retentie prin suprafata
de contact cat si pentru stabilitate.
O coroana nu va fi dislocata sub actiunea solicitarilor functionale sau parafunctionale
daca bontul poseda o lungime suficienta.Anumite zone ale peretilor axiali vor fi mai
solicitate si se vor opune bascularii coroanei pe bont. Aceste zone pentru a fi eficiente

5
trebuie sa formeze cu solicitarea un unghi cat mai apropiat de 90 grade. La nivelul
zonelor de stabilizare cimentul va fi supus la grade diferite de compresiune.

Un bont cu pereti scurti nu ofera o stabilitate suficienta. Scurtarea excesiva a unui bont
determina reducerea disproportionala a zonei sale de stabilizare.Se evita prepararea
exagerata a dintelui daca acesta poseda un diametru mare.Trebuie acordata atentie
adeosebita prepararii fetei ocluzale.
O restaurare inalta va fi dislocata mai usor de pe bont cu lungime redusa decat una
scurta.Stabilitatea restaurarii scurte este suficienta pentru a preveni bascularera. Sub
actiunea unei anumite forte.Grija totdeauna sa realizam bonturi lungi pentru ca
restaurarile sa nu fie prea inalte. Vom recurge la reconstituiri corono-radiculare si/sau
alungirea chirurgicala a coroanei clinice.

Diametrul bontului
Diametrul dintelui influenteaza invers proportional stabilitatea. Un bont scurt cu diametru
mic ofera stabilitate buna decat un bont cu diametru mai mare la aceiasi lungime.Bontul
va oferi stabilitate daca diametrul sau maxim este mai mare decat diagonala sa. Alungirea
chirurgicala a coroanei clinice are un efect favorabil asupra stabilitatii deoarece prin
deplasarea spre apical a zonei terminale a bontului lungimea diagonalei creste in raport
cu diametrul maxim al bontului.

Convergenta axiala a peretilor axiali

Cu cat convergenta ocluzala a peretilor axiali este mai redusa cu atat stabilitatea este
mare. Zona de stabilizare a unui bont cilindric estre fioarte intinsa si reprezinta aproape
din inaltimea peretilor axiali.Daca unghiul de convergenta creste scade
stabilitatea.Stabilitatea optima se obtine cand bonturile dentare au o lungime si un
diametru corespunzator La bonturi scurte preparam peretii axiali cat mai paraleli. In caz
de bont dentar inalt si ingust unghiul de convergenta poate fi mai mare. In caz de bonturi
scurte poseda si un diametru mare atunci nici chiar realizarea peretilor paraleli nu rezolva
problema stabilitatii. In acest caz preparam santuri si casete aditionale pe peretele mezial
si distal al bontului paralele cu axul de insertie al trestaurarii.Plasarea acestor elemente
aditionale pe fata vestibulara si orala nu imbunatatesc stabilitatea deoarece se gasesc pe
directia dislocarii. Pentru ca aceste elemente sa fie eficiente ele trebuie sa prezinte:
directie paralela cu axul de insertie
unghiuri bine exprimate
pereti perpendiculari pe directia fortelor care tind sa produca dislocarea
restaurarii.
Se recurge la tot felul de artificii pentru a spori stabilitatea:
santuri in U ofera o stabilitate dubla fata de cele in V
Santurile si casetele previn rotatia restaurarii in jurul unui ax vertical
santurile aditionale se prepara paralel cu viitoarea axa de insertie.
stabilitatea coroanei partiale este asigurata de santul vertical mezial si distal al
bontului.
Peretrele oral al bontului ofera zona de stabilizare si se va prepara
perpendicular pe directia de actiune a fortei de dislocare.

6
 Axa de insertie
Axa de insertie/dezinsertie reprezinta linia imaginara de-a lungul careia se
adapteaza sau se indeparteaza restaurarea de pe bont.Se stabileste de catre medic
inainte de a incepe prepararea dintelui.toate detaliile bontului se vor executa astfel
incat sa coincida cu axa de insertie sau sa fie paralele cu aceasta linie.Daca creste
numarul de dinti stalpi creste si dificultatea stabilirii axei de insertie.Toate
bonturile dentare trebuie sa aiba axe paralele intre ele.Este necesara analiza
modelului de studiu la paralelograf.Vom alege acea axa care permite adaptarea
perfecta a marginilor restaurarii pe zona terminala a bontului cu conditia sa
reducem o cantitate minima de substanta dentara.Axa de insertie unica va proteja
vitalitatea organului pulpar si dintii vecini.
Axa de insertie se considera in doua planuri:
- vestibulo-oral
- -mezio-distal.

In plan vestibulo-oral:
Axa de insertie se va orienta dupa axul lung al dintelui aliniat corect pe arcada. La dintii
frontali preparati pentru o coroana partiala axa de insertie este paralela cu incizala a
fetei vestibulare. Daca s-ar realiza paralelizarea axei de insertie a unei coroane cu cu
axul lung al dintelui se determina vizibilitatea inutila si inestetica a unei cantitati
exagerate de metal pe vestibular.; marginea vestibulara este subminata si expusa la
fractura.Daca axa de insertie va fi paralela cu jumatatea incizala a fetei vestibulare a
dintelui metalul este putin vizibil iar santurile proximale vor fi mai lungi marind retentia
si stabilitatea.

In caz de dinte posterior basculat paralelizarea axei de insertie cu axul lung conduce la
blocarea inserarii restaurarii de catre contururile proximale ale dintilor vecini care se vor
cu axul de insertie. Prin urmare axa de insertie corecta a restaurarii va fi perpendiculara
pe planul de ocluzie.

In plan mezio-distal Inclinarea axei de insertie trebuie sa fie paralela cu zonele de contact
ale dintilor adiacenti ; altfel apar forte care imping in afara restaurarea si impiedica
adaptarea corecta a acesteia pe bont. Nu este corect sa realizam retusuri ulterioare
deoarece apar consecinte negative la nivelul suprafetelor proximale si anume aparitia
leziunilor carioaser. Zona de contact interdentar va fi aplatizata cu consecinte negative
asupra ambrazurilor. Si a spatiului interdentar. Favorizand inflamatia parodontiului.
Un al caz particular il reprezinta migrarea dintelui vecin in spatiul creat prin evolutia unei
leziuni carioase proximale. Axa verticala de insertie nu va permite introducerea
restaurarii pe bont fara fara indepartarea unei cantitati apreciabile de tesut dentar de pe
suprafata proximala a dintelui vecin. Problema s-ar putea rezolva prin inclinatrea usoara a
axei de insertie spre mezial si indepartarea unei cantitati muici de tesut dentar proximal
din dintii vecini adaiacenti..Daca inclinarile sunt accentuate se recurge la tratament
ortodontic de repozitionare.Pana aici am vazut importanta axei unice de insertie dar
problema se pune cum sa reusim sa ajungem la aceasta axa unica de insertie.. Totdeauna
anulam orice posibilitate de dislocare a restaurarii de bont in raport cu stalpul si se

7
pastreaza translatia in sens ocluzo-cervical. Care permite inserarea restaurarii pe bont, si
aceasta unica posibilitate va fi anulata dupa cimentare.
Reducerea posibilitatilor de dislocare la una singura se face astfel:

evitarea unui design exclusiv circular (se suprima rotatia)

eliminarea translatiei in sens V-O ( prepararea peretilor opozanti externi
( peretii axiali vestibulari si orali ai unui bont pentru coroana de invelis) sau
interni ( peretii axiali vestibulari si orali ai santurilor ocluzale si ai casetelor
proximale la un bont preparat pentru inlay sau onlay.
Eliminarea translatiei in sens M-D ( prezenta unor planuri opozante ( peretii
meziali si distali ai unui bont preparat pentru coroana de invelis sau peretii
parapulpari ai casetelor proximale la bonturile preparate pepentru inlay sau
onlaY)
Se indeparteaza orice retentivitate a bontului pentru ca impiedica adaptarea
restaurarii pe bont.
Gradul de convergenta a bonturilor se evalueaza cu un singur ochi la o
distanta de 30 cm.Toti peretii axiali care poseda o convergenta de 6 grade spre
ocluzal trebuie sa fie vizibili din aceasta incidenta
Diametrul maxim al bonturilor sa fie la colet.
vederea binoculara nu permite aprecierea corecta a eventualelor retentivitati.
Folosirea oglinzii dentare cand examinarea vizuala nu este posibila.Peretii
axiali sunt inclinati corect cand intreaga zona terminala a bontului este vizibila
dispusa in afara circumferintei suprafetei ocluzale.Verificarea paralelismului
axelor de insertie a mai multor elemente de agregare se centreaza in oglinda
imaginea unui bont.; se sprijina ferm degetele si se misca oglina fara a-I
modifica angulatia pana cand si imaginea celui de al doiule bont este centrata
in oglinda.Daca apare necesitatea modificarii angulatiei oglinzii pentru a
vedea intreaga zona terminala a celui de al doilea bont inseamna lipsa de
paralelism intre axele de insertie ale celor doua bonturi. De mare ajutor este
realizarea unui model de studiu.

REZISTENTA STRUCTURALA

RPF trebuie sa fie rezistenta la orice deformare si/sau uzura ce poate sa apara
sub actiunea solicitarilor functionale si /parafunctionale.
sa fie suficient de rigida pentru a nu se flecta
rigiditatea RPF depuinde de grosimea si tipul materialului din care este
realizata
tipul materialului determina si rezistenta la uzura
Rezistenta structurala poate fi asigurata printr-o:
preparare corecta a dintelui
prin adaugarea unor structuri de intarire
alegerea judicioasa a designului zonei terminale a bontului
materialul din care se confectioneaza.

8
Prepararea bontului:
sa asigure spatiul necesar pentru confectionarea unei RPF cu pereti suficienti
de grosi care sa reziste la fortele ocluzale.
grosimea materialului sa fie suficient de mare pentru a conferi rigiditate si
rezistenta la uzura
grosimea restauratiei se va limita la spatiul creat prin preparare si nu se va
recurge la supraconturarea suprafetelor axiale si/sau ocluzale ale restaurarii.
astfel proteza va reface rapoartele ocluzale functionale
contururile axiale normale vor preveni aparitia problemelor parodontale.
Nota: Coordonalele majore care ghideaza toate fazele clinice si de laborator sunt
profilaxia afectiunilor parodontale si a dizarmoniilor ocluzale.

Prepararea suprafetei ocluzale

Rezistenta RPF depinde de grosimea materialului la nivelul suprafetei

ocluzale
in timpul prepararii asiguram un spatiu suficient de mare
interocluzal;altfel RPF va fi subtire se va perfora va fi aplatizata fara
reliefuri cuspidiene.
se evita sacrificiu inutil de substanta dentara prin slefuirea diferentiata
a suprafetei ocluzale
aliajele de aur si crom cobalt necesita o slefuire de 1,5 mm la nivelul
cuspizilor de sprijin ( vestibulari mandibulari si palatinali maxilari)si 1
mm la nivelul cuspizilor de ghidaj care sunt solicitati mai putin
coroana metalo-ceramica placata si pe ocluzal necesita cam 1,5-2 mm
coroanele integral ceramice 2 mm
prepararea suprafetei ocluzale se face uniform urmarind pantele
cuspidiene si santurile intercuspidiene
suprafata ocluzala a bontului va reproduce in mod stilizat forma
suprafetei ocluzale a bontului
Metoda previne scurtarea excesiva a bontului dentar, fara a fi
prejudiciata vitalitatea organului pulpar, retentia si stabilitatea
restaurarii
suprafata ocluzala preparata anatomic confera rigiditate restaurarii prin
efectul ondulat al planurilor cuspidiene

Prepararea corecta a suprafeteoi ocluzale se face prin:

crearea santurilor de orientare si/sau instrumente diamantate calibrate
cheie confectionata din silicon chitos
Particularitati de preparare:
dinti migrati vertical si/ sau orizontal preparam individualizat
suprafata ocluzala ; tinem cont de morfologia dintelui in cauza si de
cea a antagonistilor
medicul trebuie sa aiba imaginea viitorului bont inainte de-a-l prepara;

9
 se poate confectiona un model de studiu montat in articulator pe care
preparam bontul dentar sau bonturile dentare realizam machetele din
ceara asa numitele machete de diagnostic si in felul acesta
determinam exact cantitatea de substanta dentara care va fi
indepartatata.
Un dinte extruzat necesita o indepartare mai mare de 1,5 mm pentru
ca RPF sa se incadreze in planul de ocluzie
Un dinte basculat sau malpozitionat care are suprafata ocluzala
neparalela cu tabla ocluzala nu poate fi suprafata ocluzala preparata
uniform pentru a nu da nastere unui spatiu prea mare fata de dintii
antagonisti si implicit scurtarea nejudicioasa a peretului axial mezial
al bontului; prin urmare reducem putin din cuspizii meziali ai bontului
basculat.

Nu preparam niciodata suprafata ocluzala plana deoarece:

scurtam exagerat peretii axiali;
prejudiciem retentia si stabilitatea
producem apropierea exagerata de coarnele pulpare
materialul va avea o grosime mica in dre[ptul santurilor si
fosetelor aparand riscul de perforare
pe de alta parte sa nu cadem in extrema cealalta creand pante
cuspidiene prea abrupte, nenaturale care formeaza muchii
ascutite ce determina concentrare de stress si impiedica
aplicarea restaurarii pe bont; se vor prepara pante line cu
muchii rotunjite se evita adancirea exagerata a fosetei
centrale.

Bizotarea cuspizxilor de sprijin

In zona cuspizilor de sprijin materialul va trebui sa aiba o grosime mai mare

pentru ca aici solicitarile functionale sunt mai intense
se creaza un plan inclinat ( un bizou larg) pe versantele orale ale cuspizilor
palatinali si pe versantele vestibulare ale cuspizilor vestibulari mandibulari.
Directia bizoului va fi paralela cu panta cuspidului antagonist
se asigura rezistenta in aceasta zona.
se rotunjeste muchia ascutita dintre suprafata ocluzala si cea axiala zona de
stress
In caz de ocluzie incrucisata valoarea functionala a cuspizilor este inversata
bizoul se va prepara pe cuspizii vestibulari maxilari si pe cei linguali
mandibulari
rolul bizoului este de a obtine un spatiu adecvat fata de dintii antagonisti fara
sacrificiu inutil de substanta dentara.

Problemele care pot sa apara prin omiterea crearii bizoului:

10
 modelarea unei machete subtiri in dreptul muchiei formate de peretii ocluzali
cu cei axiali ai bontului; RPF este putin rezistenta in aceasta zona de
suprasolicitare;
macheta poate fi modelata mai groasa dar RPF va apare supraconturata cu
contacte premature si interferente ocluzale, medicul fara experienta va realiza
echilibrarea slefuind din antagonisti;
Grosimea adecvata si conturul normal al restaurarii fara bizou la nivelul
bontului se vor putea obtine numui printr-o slefuire exagerata a peretelui axial;
procedeul nu este indicat deoarece pericliteaza retentia.
Prepararea suprafetelor axiale

Suprafetele axiale ale preparatiei trebuie sa aiba o grosime suficienta pentru ca si

restauratia sa reziste , sa nu sufere distorsionari si nu perforari
Suprafata axiala preparata insuficient da nastere unei restaurari
supraconturate asigurandu-se rezistenta structurala pe seama sanatatii
parodontale conducand la inflamatie gingivala prin favorizatrea
acumularii de placa bacteriana.

Structurile de intarire
Se realizeaza elemente aditionale precum santuri si casete care maresc rigiditatea
restaurarii si rezistenta.

INTEGRITATEA MARGINALA
O proteza fixa se mentine in mediul bucal daca marginile sale se adapteaza intim
la limita terminala a preparatiei; configuratia zonei terminale conditioneaza atat
forma si grosimea marginilor restaurarii cat si adaptarea transversala a
acestora.La ora actuala restauratrile pot fi realizate cu o precizie mare pe bont .
O dehiscenta marbinala de 50 microni se accepta . Daca sunt deficiente mai mari
la nivelulu inchiderii marginilor apare fracturarea si dizolvarea cimentului cu
retentionarea consecutiva de placa bacteriana.Apreciem inchiderea marginala
prin examen radiografic inainte de cimentare sau cu o sonda dentara cu varf
ascutit.Pentru ca adaptarea sa fie cat mai corecta, limitele cervicale ale prepararii
trebuie sa fie foarte precise, reproductibile si vizibile clar pe modelul de lucru.
Forma ideala a zonei terminale a bontului trebuie sa satisfaca urmatoarele
criterii:
sa fie usor de preparat
sa se observe usor in amprenta si pe model
sa ofera o limita precisa pe care sa se adapteze marginea finisata a
machetei
sa permita adaptarea marginala precisa a restaurarii
sa asigure o grosime suficienta a materialului din care se realizeaza
restaurare
sa conserve pe cat posibil structurile dentare
jonctiunea gingivo-protetica trebuie localizata intr-o zona
controlabila de medic si pacient preferabil supragingival

11
 sa se intalneasca un numar mic de materiale la nivelul muchiei
gingivale pentru o sanatate parodontala optima

Formele de preparare a zonei terminale:

cu prag
prag cu bizou
chanfrein
fara prag

Nu exista o forma ideala de preparatie Se pune problema daca bizotam sau nu marginal.
Coroanele metalice turnate chiar intim adaptate prezinta o discrepanta intre
marginea restaurarii si bont; bizotarea a fost propusa ca un mijloc de a reduce
discrepanta marginala.
preparatia cu prag de 90 grade pare a fi cea mai deficitara forma de jonctiune
cervicala a coroanelor turnate.
marginile in unghi ascutit sa se foloseasca pentru restaurarile metalice la un
unghi de 30-45 grade
se vor evita bizourile largi aproape paralele cu axa de insertie ; vor conduce la
margini foarte subtiri care se vor deforma sau se va supracontura axial
restaurarea

Prepararea cu prag

Pragul gingibval clasic este o suprafata terminala orizontala care formeaza un unghi de
90 grade cu axul lung al dintelui.; jonctiunea dintre marginea restaurarii si prag este de
tipul cap la cap; folosim instrumentul diamantat cilindric sau cilindro-conic xcu varful
plat.

Avantaje:
limita de preparare precisa vizibila
ofera tehnicianului sificient spatiu pentru prelucrare corecta si estetica a
materialului
pericolul supraconturarii este minim

Dezavantaje:
sacrificiu mare de tesuturi dentatre, traumatizant pentru pulpa dentara
orice imprecizie cat de mica determina aparitia unui spatiu in zona de
jonctiune cervicala
distantarea marginii restaurarii de prag datorita dificultatilor de refluare a
cimentului de fixare
unghiul intern bine exprimat concentreaza stress

Indicatia majora este conditionata de materialul din care se realizeaza restaurarea si cand
marginile unei restauratii ofera rezistenta doar la o grosime apreciabila (ceram,uica
necesita 0,75-1 mm )

12
Indicatiile pragului:
Restaurari integral ceramice ( pragul lat ofera rezistenta la actiunea fortelor
ocluzale si reduce stressul care ar putea duce la fracturarea materialului
CMMC(pe fata vestibulara si fetele proximale) din ceramica
evolutia unei carii in zona cervicala

Nota: Preparatia cu prag o folosim numai la inchiderile cu ceramica.

O varianta a pragului gingival este pragul inclinat. Unghiul format de peretele gingival
cu peretele axial este un unghi obtuz (120 grade); indicat pentru incisivii maxilari pe care
se aplica CMMC colereta metalica se va ascunde in santul gingival; acesta diminueaza
concentrarea de strss la nivelul restaurarii si a riscului aparitieri smaltului nesustinut la
muchia marginala a bontului.
O alta varianta este pragul cu unghi intern rotunjit; acesta micsoreaza putin latimea
pragului ; concentrarea de stress este mai redusa; ofera un sprijin suficient pentru
ceramica; nu face economie de tesuturi dentare ; indicat sisteme integral ceramice/
Contraindicatie:
coroanele metalice turnate pentru ca apare unhiatus intre marginea restaurarii dsi pragul
gingival destul de mare; iar intre suprafata esterna a bontului si cea interna a restaurarii
poate sa apara un contact prematur

Pragul cu bizou
-a fost creat pentru a compensa contractia metalului in cursul turnarii
are avantajele pragului si adaptarea in manson la nivelul bizoului
marginea subtire a metalului poate fi brunisata imbunatatind inchiderea marginala a
restaurarii
bizotarea pragului se face cu o freza din carbura de tungsten sau cu un instrument
mana ascutit

Avantaje:
limita bine definita
suficient spatiu pentru modelarea machetei
nu apar hiatusuri deoarece limita de preparare este in unghi ascutit
bizotarea elimina smaltul nesustinut de la muchia marginala a bontului

Dezavantaje:
este greu de realizat
se poate leza parodontiul marginal
impune plasarea marginii restaurarii in santul gingival pentru mascarea
coleretei metalice
terminatia bizoului in muchie de cutit creaza dificultati in modelarea
marginilor

Indicatii:

13
-zona vestibulara si partial proximala a CMMC si CMMP pentru mascarea coleretei
metalice in santul gingival.
-in zona terminala gingivala la cavitatile proximale preparate pentru inlay si onlay
-la pragul ocluzal al onlay-ului si al coroanei la mandibula
-cand pragul gingival este deja prezent prtintr-o carie incipienta sau restaurari anterioare
- nu-l folosim ca solutie de rutina in cazul coroanelor turnate deoarece se sacrifica
tesuturi inutil.

Chanfrein-ul
( sinonime: chamfer, preparare escvata, en conge)
Se defineste ca terminatia gingivala care formeaza un unghi obtuz rotunjit de 135 grade
cu axul lung al dintelui. Zona terminala apare concava, prezentand o latime mai mica
decat pragul gingival si o muchie terminala cu unghi ascutit; ofera avantajele unghiului
ascutit si asigura o grosime suficienta marginilor restaurarii.

Avantaje:
limita prepararii este definita
spatiu suficient pentru modelare marginala
nu necesita sacrificiu mare de tesuturi dure dentare si menajeaza biologia
pulpei
in cursul agregarii restaurarii pe bont cimentul are posibilitatea de refluare.
deficientele minore marginale sunt compensate de forma in unghi ascutit a
limitei terminale
prepararea este relativ simpla
unghiul intern rotunjit impiedica acumularea de stress
ofera o inchidere marginala buna si o grosime suficienta marginilor restaurarii

Dezavantaje:
coroanele dentare mici creaza probleme de retentie
daca adaptarea restaurarii pe bont este deficitara poate sa se acumuleze placa
dentara.
Indicatii:
-coroanele metalice turnate si pentru zona linguala a CMMC
Prepararea se face cu un instrument diamantat special conformat tinut paralel cu axa de
insertie a restaurarii. Portiunea laterala a instrumentului diamantat face slefuirea
reductionala a peretilor axiali ai bontului iar varful confera forma de chanfrein zonei
terminale; chanfreinul ia nastere ca imagine negativa exacta a instrumentului diamantat;
latimea lui este de jumatate din diametrul instrumentului diamantat cu grija deosebita ca
preparatia sa nu fie prea profunda

O varianta a chanfreinu-lui este chanfrein-ul lat care pe langa unghiul obtuz rotunjit
realizeaza un unghi de 90 grade al muchiei marginale a bontulu; se preparara cu un
instrument diamantat cilindro-conic cu varful rotunjit.
Chanfrein-ul lat asigira pentru restaurarile integral ceramice un sprijin mai bun decat
chanfrein-ul conventional dar nu la fel de bun precum pragul.

14
Prepararea fara prag ( tangentiala, in muchie de cutit, de dalta , in pana)
Rezulta in urma prepararii bontului cu instrumente foarte efilate (in flacara); limita
gingivala va forma cu axul lung al dintelui un unghi foarte ascutit .

Avantaje:
sacrificiu redus de substanta dentara si menajarea pulpei;
in caz de deficiente de adaptare ale restauratiei pe bont spatiul marginal nu se
mareste el fiind aproape paralel cu axul de insertie;
prepararea simpla

Dezavantaje:
limita de preparare imprecisa atat pe bont cat si pe model
macheta are margini subtiri care se pot deforma atat in timpuil indepartarii de
pe bont cat si in timpul ambalarii;
marginile restaurarii sunt subtiri, nu sunt netede si cu porozitati; se pot
deforma sub actiunea fortelor ocluzale si cimentul se dizolva.
pentru ca aceste margini ale restauratrii sa fie rezistente tehnicianul le
supracontureaza cu consecinte nefaste asupra parodontiului
are indicatii restranse si anume la suprafetele linguale ale dintilor laterali
inferiori dinti cu suprafete axiale foarte convexe, suprafete dentare greu
accesibile dinti cu diametre reduse(incisivii inferiori), dintii basculati.
restaurari metalice turnate si ca linie terminala la coroanele partiale.

Particularitati ale diferitelor forme de preparare a zonei terminale

Forma zonei terminale Avantaje Dezavantaje Indicatii
Muchie de cutit Conserva structurile Nu ofera o grosime Nu se recomanda. Se
(preparare fara prag) dentarte suficienta marginii realizeaza ca o solutie de
restaurarii compromis pe
Localizarea marginii suprafetele linguale ale
este dificila de controlat dintilor laterali inferiori,
pe dintii care prezinta
suprafete axiale foarte
convexe, pe dintii
basculati, pe suprafete
dentare greu accesibile,
pe dinti cu diametrul
redus.
Chanfrein Margini netede, de Atentie pentru a evita Coroane metalice
grosime adecvata cu o crearea unor margini de turnate, marginea
localizare mai usor de smalt nesustinute linguala a CMMC,
controlat coroane partiale
Bizou Indeparteaza crestele de Extinderea zonei Marginea vestibulara a
smalt nesustinute; terminale a bontului in coroanelor partiale
permite brunisarea santul gingival maxilare
metalului.
Prag Grosime adecvata a Conserva mai putin Marginea vestibulara a
marginii restaurarii structurile dentare CMMC. coroanele
integral ceramice
Prag cu bizou Grosime adecvata a Mai putin conservatoare Marginea vestibulara a
marginii restaurarii; Extinde zona terminala a CMMC cu colereta

15
 permite indepartarea bontului spre santul metalica
smaltului nesustinut si gingival
finisarea marginii
metalice a restaurarii
Prag inclinat Grosime adecvata a Nu conserva structurile Marginea vestibulara a
marginii dentare CMMC
restaurarii.Avantajele
bizoului

INTEGRAREA OCLUZALA A RESTAURARII

PPF sunt restaurari protetice care se realizeaza si se adapteaza astfel incat sa fie in
armonie cu functionalitatea sistemului stomatognat pentru a nu obliga intregul sa se
adapteze noii situatii.
PPF sa asigure profilaxia DTM : conformarea suprafetele ocluzale ale
restauratiei au aceeisi importanta ca si adaptarea marginala si conturarea
suprafetelor axiale pentru profilaxia cariei si a parodontopatiilor;
in caz de OF ( absente simptomele de DTM si OT) micile contacte premature
si interferente ocluzale nu trebuie totdeauna corectate; daca nu exista suferinta
inseamna ca organismul s-a adaptat si nu trebuie intervenit profilactic.
daca restaurarea introduce noi discrepante ocluzale echilibrul se poate
destrama. balanta inclinand de la adaptare la adaptare.
RPF trebuie sa se adapteze incat sa fie in armonie cu relatiile ocluzale existente in
ocluzia de RC, IM si in miscarile protruzive si de lateralitate:
In PIM RPF sa realizeze contact simultan cu ceilalti dinti; cuspizii de
sprijin trebuie sa intre in contact cu fosetele sau crestele marginale4
ale dintilor antagonisti
contactul cu dintii antagonisti trebuie sa se faca astfel incat vectorii
fortelor ocluzale sa se transmita in axul lung al dintilor
intercuspidarea corecta la nivelul dintilor laterali asigura stabilitatea
mandibulei in fazele terminale ale inchiderii cavitatii orale
RPF cu supraconturari creaza contact prematur in ocluzia
centrica(inalta); contactul prematur provoaca dureri si mobilizarea
dintilor. Mandibula cauta sa ocoleasca obstacolul creaza o nouaPIM
confortabila si care duce la hipertonicitate musculara si modificarea
raporturilor condililor.
RPF nu trebuie sa fie nici infraconturate deoarece dispare contactul
ocluzal si apare eruptia activa a dintelui antagonist.
in miscarile de lateralitate tipul de ghidaj existent (canin sau de grup)
nu trebuie modificat prin protezare.Daca ghidarea miscarilor
mandibulare este preluat de restaurare vorbim de interferenta. de
partea lucratoare(cu exceptia protezarii caninului)

16
 RPF catre realizeaza contacte de partea nelucratoare creaza implicit
interferente
in cazul restaurarii caninului trebuie refacut ghidajul canin daca a
existat; cand suprafata caninului este convexa panta de ghidaj va fi
prea abrupta si pot sa apara simptome de DTM; daca suprafata
palatinala este infraconturata ghidajul nu se mai poate realiza si pot sa
apara interferente de partea lucratoare sau nelucratooare
RPF frontala trebuie sa ghideze miscarea protruziva a mandibulei
impreuna cu dintii vecini.; daca conduce singura aceasta miscare
apare interferenta semn al unei conturari palatinale incorecte diferita
de dintii vecini.
Nota: Orice contact prematur sau interferenta ocluzala indusa de RPF
creaza efecte nocive asupra parodontiului de sustinere sau chiar asupra
restaurarii insasi( fractura, uzura); se creaza noi reflexe mneuro-
musculare ce determina instalarea unei DTM.

PROTECTIA BIOLOGIEI PULPARE

Protezarea fixa nu trebuie sa afecteze vitalitatea pulpei dentare.
Cauzele pierderii vitalitatii pulpare dupa prepararea bontului pentru proteza fixa sunt:
1. crearea unei plagi dentinare extinse
2. lezarea termica a tesutului pulpar

Raspunsul pulpar la prepararea bontului depinde de:

grosimea dentinei restante
traumatismul termic(frictiunea dintre instrument si tesuturile dure
dentare);
vibratie
expunerea pulpei dentare
desicarea dentinei
prezenta smear layer-ului care conditioneaza permiabilitatea dentinei
efectul anestezicelor locale asupra pulpei
calitatea tratamentelor preprotetice (actiunea bacteriana); indepartarea
dentinei ramolite fde pe bonturi. obturarea definitiva a cavitatilor;
actiunea agentilor de curatire a dentinei si a substantelor astringente si
hemostatice pentru evictiunea santului gingival
Vitalitatea bontului dentatr este amenintata atat la prepararea lui cat si in
cursul fazelor clinice:
amprentarea(caldura si presiunea maselor termoplastice)
confectionarea unor restaurari provizorii din materiale cu reactie
exoterma puternica si echilibrarea ocluzala incorecta
adaptarea marginala incorecta a restaurarilor provizorii si
prelungirea duratei lor (peste 2 saptamani)
demineralizarea sau gravarea acida a suprafetelor dentinare
cimentarea protezei fixe ( materiale si tehnici)

17
 calitatea inchiderii marginale ea conditioneaza o eventuala
percolare marginala
modelarea necorespunzatoare a suprafetelor ocluzale a restaurarilor
de durata care poate provoca microtraumatisme prin rapoarte
ocluzale incorecte
Varsta inaintata determina modificari pulpare involutive si atrofice:
elaborarea de dentina secundara contribuie la reducerea de
volum a pulpei; sensibilitate redusa la prepararea bontului;
componentele celulare scad si cresc fibrele de colagen
vascularizatia si inervatia se reduce ce conduce la
diminuarea sensibilitatii dintilor varstnici;
tesutul pulpar cu zone de calcificari difuze si distrofice
la dintii parodontoticio pulpa poate fi afectata pe calea
canaliculelor laterale din zona desm,odontala sau a furcii
interadiculare

O sa gasim in literatura deb specialitate termenul de pulpa strsata care inseamna un

prognostic nefavorabil, capacitatea de adaptare este epuizata anterior protezarii de leziuni
carioase, restaurari vechi, trauma ocluzala.In cursul prepararii unui astfel de dinte orice
mic traumatism provoaca degenerarea pulpei. cu complicatii periapicale la putin interval
dupa cimentarea RPF.

Grosimea dentinei restante

Grosimea dentinei restante reprezinta factorul important in determinarea raspunsului
pulpar la un excitant.
Masurarea se face in linie dreapta.Prepararea uniforma a bonturilor reduce grosimea
dentinei de la valoarea normala de 2,5-3 la1,5-2 mm in functie de tipul si localizarea
prepararii.
prepararea empirica fara santuri de orientare determina indepartarea unei
cantitati mari de dentina ;erori frecvente pe fata vestibulara si ocluzala.
permiabilitatea dentinei creste logaritmic o data cu reducerea grosimii
dentinei restante ( exista diferente intre straturile dentinare superficiale si
cele profunde in ceea ce priveste numarul si permiabilitatea canaliculelor
dentinare)
plaga dentinara a unui bont preparat pentru o coroana de invelis poseda o
suprafata de 1 cm patrat si aproximativ 2 milioane de canalicule
denmtinare deschise
permiabilitatea dentinei nu este uniforma depinde de suprafetele
dentare(dentina de pe peretii axiali ai unei cavitati clasa a II-a este mult
mai permiabila decat cea de suprafata ocluzala, la aceeasi grosime)
permiabilitatea dentinara variaza si regional la un bont preparat pentru
coroana de invelis ( maxima pe suprafata meziala ( numar si diametrul
canaliculelor mare) a unui bont preparat cu santuri de orientare si freze
calibrate, scade progresiv pe vestibular, distal, ocluzal si lingual.

18
 crearea smear layer-ului cu un instrument diamantat sau inchiderea
orificiilor canaliculelor dentinare cu oxalat de potasiu , aplicarea
adezivilor dentinari scade permiabilitatea dentinatra.
o grosime de 2 mm a dentinei restante protejeaza pulpa.
reactia pulpara la actiunea instrumentelor diamantate apare in zonele din
dreptul canaliculelor dentinare proaspat sectionate care nu prezint
subacent dentina de reparatie sau neregulata.( in protetica in general
preparam dinti sanatosi fara leziuni carioase a caror pulpa nu este pregatita
pentru aparare)
Reactiile care se produc in pulpa ca urmare a actiunii instrumentelor
diamantate sunt identice la prepararea bonturilor si a cavitatilor
esential este sa se pastreze potentialul biologic de aparare al pulpei; nu
trebuie stimulata neodentinogeneze; orice stimulare inseamna o biciuire
tesutului pulpar si epuizarea sa.
In cursul preparatiilor importanta este adancimea de preparatie decat
suprafata sa;
prepararile cu prag sunt traumatizante decat chanfrein-ulsau fara prag;
apropierea de coarnele pulpare este riscanta; acest lucru se petrece la
slefuirea aplatizata a fetelor ocluzale sau la o convergenta ocluzala
accentuata;
pentru cavitati intervine atat adancimea cat si proximitatea camerelor
pulpare
in caz de dinti vitali cu o coroana mica sau leziuni carioase profunde va fi
necesara cunoasterea grosimii tesuturilor dure inainte de preparare
( profilaxia afectiunilor pulpare sau executarea unei pulpectomii in scop
protetic); proble de aceasta maniera apar in cazul RMMC ce necesita o
indepartare importanta de tesuturi dentare.
Orice medic are la indemana niste tabele orientative si metoda radiografica
pentru a evalua grosimea media tesuturilor dentare.
cand se reduce substanta dentara excesiv pulpa se vede ca o umbra sau o
pata roz
cea mai buna nmetoda de a preveni aparitia sensibilitatii dentinare si a
iritatiei pulpare este conservarea pe suprafata bontului a unui strat subtire
de smalt ce asigura sigilarea optima a canaliculelor dentinare
identificatrea zonelor de dentina descoperita se face cu un indicator special
(Dentine Detector Solution, LD Caulk)sau o solutie de eritrozina 4 %.
Aplicatrea timp de 5 secunde a acestei solutii pe suprafata bontului urmata
de clatirea cu apa va colora dentina in roz deschis lasand nemodificat
smaltul.

Traumatismul termic
In timpul prepararii bontului se degasa multa caldura in urma frictiunii dinte instrumentul
diamantat si tesutul dentar.Racirea cu apa continua se impune in timpul prepararii pentru
a evita cresterea temperaturii cu efecte ireversibile asupra pulpei dentare.

Cantitatea de caldura depinde de:

19
-turatia, marimea, forma granulatia si calitatea instrumentului diamantat;
-durata contactului dintre instrument si dinte
-marimea presiunii exercitate de medic asupra piesei
-eficienta racirii cu apa
Incalzirea pulpei dentare reprezinta cel mai grav stress la care este supus tesutul
pulpar in timpul protezarii.
Cresterea temperaturii in camera pulpara la prepararea bontului este invers proportionala
grosimea dentinei restante care are proprietatea de a izola termic pulpa dentara.
Pentru a evita incalzirea exagerata folosim instrumente diamantate active.; sau
instrumentele diamantate de unica folosinta ( iftine, eficienta abraziva).
Frezele din carbura de tungsten se folosesc numai la crearea santurilor de orientare si
finisarea bontului o singura data tocmai pentru a evita lezarea termica a puilpei
Granulatia instrumentului diamantat este foarte importanta in sensul ca cu cat granulatia
este mai mare cu atat creste temperatura in camera pulpara.Folosim cu prudenta
instrumentele cu granulatie mare( 150 microni).

Presiunea exercitata influenteaza pulpa. Chiar daca cresterea temperaturii este controlata
o poresiune care depaseste 230 g declanseaza raspuns inflamator pulpar.din punct de
vedere biologic se accepta o presiune sub 230 g si se prefera cele care nu depasesc 120 g.

Corect este sa pensulam fin suprafata bontului cu un instrument diamantat nou la turatie
mare , racire continua si vom indeparta eficient substanta dentara cu producerea unei
cantitati minime de caldura. Sa nu uitam sprijinul mainii medicului pentru a evita o
presiune exagerata.
Prepararea dintelui fara racire cu apa s-a descris ca fierberea pulpei in suc propriu . Prin
racire dispersam caldura si evitam disecarea dentinei. Jetul de apa directionat direct pe
suprafata de contact cu instrumentul; apa spala si resturile de pulbere facand instrumentul
diamanmtat mai actic.. Dentina pentru a nu se deshidrata ramane umeda tot timpul cu
exceptia celor de control a preparatiei si de amprentare.. Cand preparam zona terminala
jetul de apa poate sa impiedice vizibilitatea si atunci folosim piese la turatie mai mica dar
tot cu jet de apa. S-a mai demonstrat ca temperatura din camera pulpara creste
proportional cu temperatura apei de racire si cu timpul de lucru. ; prin urmare se indica o
temperatura a apei de racire de 30-32grade. Pauzele dese sunt eficiente deoarece pentru
ca permit un control eficient al temperaturii apei de racire care se incalzeste pe parcursul
prepararii bontului.
Este contraindicata folosirea excesiva a racirii cu aer deoarece este insuficiente si
ineficienta racirea.La 41, 5 grade se produce moartea fibroblastelor pulpare. Leziunea
tipica de arsura la nivelul pulpei este necroza de coagulare.sunt necesare doar 11 secunde
de folosire a turbinei fara racire cu apa pentru ca sa apara leziuni de arsura.Arsura se
poate produce cu instrumente diamantate la orice viteza cand se face racire cu aer si cand
grosimea dentinei restante este mai mica de 2 mm.
Se acorda o atentie deosebita prepararii santurilor si puturilor pentru crampoanele
intradentinare deoarece apa de racire nu ajunge pana la lamela activa a instrumentului.; se
vor prepara la turatie mai mica si cu pauze dese pentru a evitarea supraincalzirii

20