* Meditaie liric la Duminica Samarineanului milostiv
naltpreasfinitul Ioachim, Arhiepiscopul Romanului i Bacului
Iisus, citindu-i gndul i-ntrebarea nefireasc,
l ntreab dac-n Tora tie bine s citeasc. Fr nici o ezitare, fariseul demagog ncepe ca s citeze o parte din Decalog: S iubeti pe Cel ce Este cu toata fiina ta, Iar aproapele iubete-l fr a mai ezita. Auzindu-l cum citete, Iisus, ntr-un trziu, i zice: Tu ai dreptate, f asta i vei fi viu! Fariseul prinde aripi, voind s se-ndrepteasc, Continu dialogul, doar ca s-L mai ispiteasc. Doamne, precum vezi, tiu legea, ns vreau avizul tu, S-mi explici mai pe-ndelete, cine-i aproapele meu. Dac vede fariseul c devine incisiv, Iisus i spune pilda cu strinul milostiv: Pe calea care coboar din Sion spre Ierihon Mergea un om oarecare, sprijinindu-se-n baston. Singur, fr aprare, omul fcea paii mari Cnd n fa i apare o cohort de tlhari. l despoaie de veminte, l lovesc i-l chinuiesc, Alii i brzdeaz pielea cu jungherul tlhresc. Ceata de barbari dispare i s-ascund ntr-un ranfort, Lsnd bietul om pe cale, ce prea c este mort. Mai trziu coboar-n vale un preot i un levit. Amndoi vd muribundul, dar nicicum nu s-au oprit. ns iat c apare un samaritean blajin, Care cobora pe cale stnd pe bietul su asin. Vede omul care zace ntr-o bltoac de snge, Sufletu-i se-nduioeaz de-odat-ncepe-a plnge. Se apropie de dnsul, c aa e omenete, i constat deodat c acesta mai triete. Leag rnile n grab turnnd untdelemn i vin, l ridic i-l aaz n locul su pe asin. Se precipit s-ajung ct mai iute la spital, Ostenind peste msur i srmanul animal. Dei a predat bolnavul, nu l-a lsat singurel. L-a vegheat mai toat noaptea stnd alturea de el. Ba mai mult, de diminea, nainte de plecare, A rugat frumos pe gazd s fie-ngduitoare Cu strinul de pe cale, pn va fi vindecat, C acesta chiar murise ns a fost nviat. I-a dat doi dinari spunndu-i c atunci cnd va reveni i va rsplti efortul i mai muli bani va primi.