Paul-Henri Spaak1 .

Potrivit proiectului, Comunitatea Politica Europeana urma sa

fie o forma de organizare de tip federal, care ar fi absorbit treptat Comunitatea
Europeana a Carbunelui si Otelului si Comunitatea Europeana de Aparare. Tratatul
instituind Comunitatea Europeana de Aparare nu a intrat nsa n vigoare, deoarece
nu a fost ratificat chiar de tara care l-a initiat, si anume Franta2 . n acest fel,
ncercarea de integrare militara si politica a esuat. Atitudinea Frantei a fost
determinata de anumite motive conjuncturale. Astfel, ca urmare a schimbarii
compozitiei Adunarii Nationale, partizanii unitatii europene au devenit minoritari.
Relatiile internationale cunoscusera o detensionare, ca urmare a mortii lui Stalin (5
martie 1953), a ncetarii razboiului din Coreea si a reluarii partiale a relatiilor
economice Est Vest. De asemenea, opinia publica franceza era ostila cedarilor de
suveranitate, pe fondul nostalgiei dupa epoca n care Franta facea parte dintre
marile puteri mondiale, accentuata de pierderea razboiului din Indochina. n aceste
conditii, la 30 august 1954, ratificarea Tratatului instituind Comunitatea Europeana
de Aparare este scoasa de pe ordinea de zi a Adunarii Nationale, printr-un artificiu
procedural, fara a se stabili o data ulterioara pentru dezbatere. Ca urmare a
abandonarii Comunitatii Europene de Aparare, si implicit a Comunitatii Politice
Europene, se hotaraste crearea Uniunii Europei Occidentale, cu participarea
Germaniei si a Italiei3 . Facnd abstractie de motivele conjuncturale, esecul
Comunitatii Europene de Aparare si al Comunitatii Politice Europene a demonstrat
ca Europa nu era nca pregatita pentru o integrare globala. Pentru relansarea
constructiei europene era necesara ntoarcerea la conceptia initiala a integrarii
economice. 1.5. Crearea Comunitatii Economice Europene (C.E.E.) si a
Comunitatii Europene pentru Energia Atomica (C.E.E.A. sau Euratom) Initiativa
relansarii constructiei europene, potrivit conceptiei functionaliste aplicate
domeniului economic, a apartinut Beneluxului 4 . Astfel, Joseph Bech, ministrul de
externe al Luxemburgului, a cerut convocarea, n luna iunie 1955, a unei reuniuni a
ministrilor de externe ai tarilor membre C.E.C.O. 1 Paul-Henri Spaak (Schaerbeek
1899 Bruxelles 1972) om
, !
, . -
, .
. , , ,
. ...

A treia extindere s-a produs prin aderarea Portugaliei si Spaniei. Negocierile de aderare
au nceput n anul 1978, aderarea devenind efectiva la 12 iulie 1985. Pentru Portugalia si Spania
admiterea n Comunitati a avut si o semnificatie politica. Li s-a dat astfel un atestat ca si-au
consolidat democratia si s-au orientat spre valorile Europei occidentale. Pentru Comunitati,
aderarea acestor tari a provocat unele dificultati, si anume: marirea productiei agricole
excedentare, armonizarea dificila cu acordurile ncheiate cu tarile mediteraneene, ngreunarea
functionarii institutiilor comunitare.
A patra extindere.