Sunteți pe pagina 1din 8

SEXOLOGIE MEDICALA

1.1 DEZVOLTAREA SEXOLOGIEI CA STIINTA MULTIDISCIPLINARA


ISTORIA SEXOLOGIEI

PULSIUNILE ANIMALE DEVIN INSTICTE UMANE SUB INFLUENTA RELATIEI EXTERIOARE HERBERT
MARCUSE

Sexologia trebuie abordata astazi prin prisma unei perspective interdisciplinare precum: biologia,
antropologia, genetica, anatomia si fiziologia, psihologia, istoria, sociologia, economia, sistemul
artelor, dreptul, morala, religia, etc. Cunostintele despre sexualitatea umana au existat de foarte
multa vreme, fiind abordate de catre religie, morala, medicina, psihologie, psihanaliza, etc,
principalul subiect fiind instinctul sexual si comportamentele legate de el.

Istoria medicinii inregistreaza multe preocupari legate de anatomia si fiziologia organelor sexuale in
perioada antichitatii primul tratat european despre arta si seductie este al lui Ovidiu Ars
Amatoria. In China Evului Mediu aparea un prim trata de sexologie = Su-Nui-Jing, iar in Tunisia a
aparut un manual al dragostei, echivalent arab al Kamasutrei. Locul nasterii primelor studii stiintifice
legate de organele sexuale umane a fost in Italia, prin Leonardo da Vinci, dare a facut o prima
descriere a organelor sexuale interne, a actului sexual si a graviditatii. In aceeasi perioada au fost
descrise organe care si astazi poarta numele descoperitorilor: foliculii de Graaf, glandele lui Bartholin,
glandele lui Cowper.

In 1642 = primul manual de cazuistica a disfunctiilor sexuale, de abatele de Brantonne:Viata


doamnelor galante / in Italia, Sinibaldus scria un manual despre anatomie si stumulare erotica. In
1735 Karl vom Linne (botanist suedez) clasifica plantele dupa numarul de structuri reproductive
sistem atacat de biserica deoarece se considera ca Dumnezeu nu putea ingadui existenta staminei si
pistilului in aceeasi floare. Samuel Tissot publica Onanismul, descriind posibilele pericole ale
masturbarii; ca urmare aproximativ 150 de ani in urma sa dainue teama de nebunia masturabrii,
care a ramas o tema dominanta a educatiei sexuale pana astazi. Maschizul de Sade (intemnitat la
Bastilia din motive de moralitate), scria fantezii bizare despre masturbare si artificii ale placerii,
luand in deradere rationamentul uman in comportamentul oamenilor.

In 1822 prima campanie pentru contraceptie Francis Place

Primele studii stiintifice au fost realizate de S. Freud (1856-1939). El suprapunea Instincul sexual
pulsiunii vietii, numindu-l Eros si il opunea instinctului mortii denumit Thanatos. Din conceptia sa
retinem si notiunea de libidou, considerat energia sexualaa vietii si care contureaza 5 stadii de
dezvoltare si maturizare a pulsiunii sexuale, ducand la modelarea personalitatii umane. S. Freud
descria dezvoltarea sexualitatii umane si perversiunile.
Intre 1896-1963 = apare psihosexologia; prima organizatie pentru drepturile homosexualilor;
societatea pentru lupta impotriva bolilor venerice (Germania, 1902).

Psihosexologia are ca scop cunoasterea particularitatilor comportamentale ale celor 2 sexe in


stabilirea, functionarea si dezvoltarea relatiilor interpersonale erotico-sexuale, interactive si de
intercunoastere (psihologia vietii de cuplu, 2002). Un merit important il are si medicul englez Henry
H. Ellis (1859-1939), care a incercat sa compileze mai multe studii asupra sexualitatii. Publica in 1896
Studii in psihologia sexului, considerand si femeile ca fiind sexuale ca si barbatii. El a aratat
deschidere si fata de deviatiile sexuale, considerandu-le inofensive.

In 1907 Iwan Bloch afirma ca sexologia trebuie sa devina o disciplina de sine statatoare. In 1908
apare prima revista de sexologie. In Germania, Richard von Krafft Ebing a studiat patologiile sexuale,
dar nu s-a putut mentine obiectiv sau intelegator; Magnus Hirschfeld (1868-1935) are merite
deosebite in studiile despre sexualitate. El a fondat in 1919 primul institut de sexologie din lume (cu
sectii de ajutor medical, consiliere psihologica, departament de etnologie, consiliere conjugala si
sexuala. Au fost facute primele operatii de schimbare de sex. A fost inchis in 1933 si redeschis in
1996. A fost un pionier al sexologiei si un sustinator al homosexualitatii.

In 1938, este fondat Institutul de cercetare a sexualitatii la Universitatea Indiana SUA de catre
Alfred Kinsey, considerat parintele sexologiei. El a publicat 2 carti:Comportamentul sexual al
masculului uman si Comportamentul sexual al femelei umane.

In 1966, Master si Jonson publica in studiul Raspunsul sexual uman conceptul de model al
raspundului sexual (in 4 faze: excitatie/platou/orgasm/rezolutie), care se mentine si astazi ca model
de referinta. Ei exploreaza si disfunctiile sexuale pentru care elaboreaza tehnici terapeutice.

In 1974, prima intalnire a psihosexologilor organizata de OMS, urmata de un raport privind educatia
si tratamentul in sexualitatea umana. Au urmat conferinte internationale de sexologie, s-au constituit
asociatii de psihosexologie in toata lumea.

In 1977, la Congresul international de sexologie din Spania a fost adoptata declaratia drepturilor
sexuale. In 1997, F. Macnab reconsidera ciclul de raspuns sexual, din punct de vedere al
psihosexologiei, ca avand 6 faze: dorinta sexuala, trezirea sexuala, excitarea sexuala, orgasmul,
satisfactia si postludiul. Au luat fiinta: Asociatia internationala de sexologie, Federatia europeana de
sexologie, Federatia asiatica de sexologie, consiliul American de sexologie, alte asociatii locale. Exista
si Asociatia pentru medicina sexualitatii din Romania, infiintata in 2000 si afiliata la ESSM din 2005.

2.1 ANATOMIA SEXUALA FEMININA SI MASCULINA. FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL UMANA


MASCULIN (ejacularea, erectia) si FEMININ (ciclul menstrual, procreatia)

Din considerente didactice vom face acest studiu petnru perioada adulta a barbatului si femeii,
termenul de anatomie sexuala fiind unul socio-cultural, el cuprinde atat organele de reproducere
car si acele parti ale corpului carora in cursul actului sexual li se confera o importanta diferita in
functie de comportamentul sexual al fiecarui individ.

APARATUL REPRODUCTIV MASCULIN


Organele reproductive masculine se dezvolta in lunile 3-4 sub actiunea T si DHT. Zonele externe
vizibile sunt corpul penisului, care se termina prin gland, acoperit de un repliu cutanat preputul si
scotul (contine testicolele).

Corpul penian este format din 3 formatiuni cilindrice erectile, care dau penisului rigiditatea necesara
indeplinirii functiei de copulatie: 2 corpi cavernosi si corpul spongios al uretrei (cu o importanta mai
redusa pentru rigiditatea penisului, el protejeaza uretra si o mentine deschisa pentru ejaculare).
Glandul este o expansiune de tesut erectil, cu o bogata inervatie senzoriala servand mai mult ca
tampon in timpul intromisiunii. Corpii cavernosi sunt legati de pubis prin ligamentul suspensor si
acoperiti de muschii bulbo-cavernosi si ischio-cavernosi (contractia lor realizeaza erectia rigida). Ei
sunt acoperiti de tunica albugineea (colagen si elastina), care fuzioneza la nivelul liniei mediane,
gradul sau de distensie fiind esential pentru mentinerea erectiei. Corpii cavernosi sunt formati in
interior din tesut spongios (spatii sinusoidale interconectate, limitate de trabecule =fibre musculare
netede, cu vase si nervi, inclusi intr-o stroma de colagen si elastina).

KINSEY a efectuat un studiu pe subiecti intre 20-59 ani si a aratat ca dimensiunile penisului in
flacciditate oscileaza intre 9,7-15,5 cm/ in erectie 10-19,9 cm. Dupa Mahoney, lungimea si
circumferinta prezinta si diferente rasiale.

PERSAL:Penisul este acela din toate organele corpului ale carui dimensiuni se raporteaza cel mai
putin la dezvoltarea fizica generala.

Scrotul este o punga musculo-cutanata care inveleste testiculele. Fibrele musculare netede se
contracta la temperatura scazuta si se relaxeaza la caldura.

In timpul actului sexual scrotul se contracta si impreuna cu contractia canalului spermatic ridica
testiculele la perineu. In interiorul testicolului se formeaza celule sexuale masculine = spermatozoizii
si se secreta hormonul masculin = testosteronul.

O succesiune de canale (din aproximativ 1000 tubi seminiferi prin canalele spermatice trec din
veziculele seminale si apoi, prin canalele ejaculatoare ajung in uretra posterioara) transporta
spermatozoizii spre exterior, iar penisul (partea copulativa), introduce spermatozoizii in vagin.

Epididimul este o formatiune tubulara care porneste de la nivelul tete testis, se continua cu canalul
deferent ce se deschide in veziculele seminale, in zona retrovezicala. Acestea secreta fluidul necesar
conservarii echilibrului acido-bazic favorabil spermatozoizilor si fructoza necesara motilitatii acestora.
Prostata este o glanda situata imediat sub vezica urinara, ce se dezvolta in adolescenta sub actiunea
DHT; ea inconjoara prima parte a uretrei si bulbul uretral. In timpul ejacularii secreta o cantitate mica
de lichid cu aspect laptos,cu pH bazic, care ajuta la supravietuirea spermatozoizilor.

Glandele bulbo-uretrale Cowper sunt situate sub prostata; in timpul excitatiei sexuale secreta un
fluid lubrefiant alcalin, ce se poate exterioriza la nivelul meantului (poate contine spermatozoizi care
au ramas pe uretra de la o ejaculare anterioara). Acest fluid va emecta varful penisului usurand
alunecarea lui in timpul contactului sexual si creand un mediu alcalin favorabil.

Activitatea sexuala normala a barbatului implica 4 componente:

- Impulsul sexual
- Erectia
- Orgasmul si
- Ejacularea

Dependente de integritatea morfologica a aparatului genital, contextul hormonal adecvat si prezenta


unui echilibru intre sistemul neurovegetativ simpatic si parasimpatic; deficientele la un anumit nivel
reprezinta disfuncii sexuale. Atat mucoasa glandului, cat si preputul, mai ales in zona din jurul
frenului, contin multe terminatii nervoase, care excitate produc erectia.

Erectia este realizata prin umplerea rapida cu sange a vaselor spongioase si mentinerea lui sub
presiune prin contractarea fibrelor muscluare netede din jurul sinusurilor venoase. Capacitatea unui
barbat de a realiza erectie si de a fi pregatit pentru copulatie se numeste potenta. Penisul erectat se
numeste falus. Erectia penisului se produce spontan, fara excitatie sexuala, dar de cele mai multe ori
ea are loc in urma unei excitatii sexuale.

Intrarea penisului in erectie este un fenomen vascular, dependent de stimularea fibrelor nervoase
parasimpatice care pleaca din centrul erectiei, sacrat si toraco-lombar = relaxarea structurii valvulare
situate la jonctiunea dintre arteriole si spatiile vasculare erectile din corpii cavernosi si spongios.

In general, sistemul parasimpatic actioneaza in sens proerectil, iar cel simpatic antierectil.
Formatiunile centrale implicate in controlul erectiei sant: cortexul cerebral, sistemul limbic,
rinencefalul, cu implicarea unor neuromediatori si neurotransmitatori (dopamina, ocitocina,
serotonina). Ejacularea reprezinta procesul de eliminare al lichidului spermatic (fiziologic in 2 etape)
si are loc normal numai cand penisul se afla in erectie.

Sperma are o culoare alb-galbuie si o consistenta gelatinoasa. Un ejaculat normal elimina 2-3 cm3 de
sperma, cu un continut de 200-350 milioane de spermatozoizi si nu contin substante nutritive. Ei
raman activi si mobili in fluidul seminal la temperatura cemerei timp de 24 ore dupa ejaculare sau 48-
72 ore in tractul reproductiv feminin. Coagulati, pot pastrati timp indelungat, pastrandu-si intacta
capacitatea de reproducere.

In timpul contactului sexual sunt proiectati in partea de sus a vaginului, spre orificiul extern al colului.
In acest mediu acid multi mor in cateva ore. Cei ramasi incep ascensiunea prin col, corpul uterin,
trompe, in cautarea ovulului, cu ajutorul miscarii cozilor, cu o viteza de 1mm/min (in 4 ore ajung din
vagin in trompa, dar raman doar aproximativ 2000, iar scopul nu este atins decat de unul singur).

Posibilitatile lor de deplasare sunt limitate prin epuizarea care survine dupa un anumit numar de ore,
numarul lor mare din ejaculat fiind considerat o masura de precautie. Erectia si ejacularea se poate
produce si noaptea, involuntar, mai frecvent in adolescenta.

APARATUL REPRODUCTIV FEMININ

Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externa = vulva= si un grup de organe interne
localizate in pelvis =vaginul, uterul, trompele Faloppe si ovarele.

Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital. Dimensiunile si forma lor constituie adesea
un criteriu de atractie pentru barbati. Ele sunt alcatuite din lobi, lobului si acini glandulari si au in
mijlocul fetei convexe o proeminenta aproximativ cilindrica, numita mamelon, inconjurat de o zona
mai pigmentata, areola. Structura musculonervoasa a acesteia permite erectia mamelonului cand
este stimulat.

Vulva reprezinta deschiderea in afara a organelor genitale, fiind contituita din mai multe elemente:
multele lui Venus, labiile mari si mici, clitorisul, himenul, glandele Bertholin si Skene, bulbii vestibulari
si perineul. Aparatul erectil este reprezentat de clitoris si bulbii vaginei.

Clitorisul este un organ nepereche cilindric, alcatuit din: radacina, corp si gland (este omologul
penisului, de dimensiuni mai reduse). El este capabil sa intre in erectie, stimularea lui ca urmare a
excitatiei duce la lubrefierea vaginului in 10-30 sec; aceasta stimulare (direct sau indirect) il face
vasocongestiv si ii dubleaza dimensiunile.

Bulbii vaginali sunt 2 formatiuni erectile situate pe partile laterale ale locului de intrare in orificiul
vaginal.

Vaginul este un canal adaptat pentru copulatie (primirea spermatozoizilor) si pentru trecerea fatului
si a anexelor sale in timpul nasterii. Are o lungime de aproximativ 12 cm si diametrul de aproximativ
2 cm. Mucoasa cutanata a vaginului permite marirea suprafetei de contact in timpul actului sexual si
mentinerea lichidului spermatic depus. Ea se modifica in raport cu secretiile de hormoni sexuali. O
excitare adecvata alungeste vaginul cu 4-5 cm si il dilata aproximativ 2 cm. Lubrefierea si largirea
vaginului indica dorinta sexuala. In 1950 Grfenberg descrie punctul G o zona in lungul uretrei, la
aproximativ 5 cm de la intrarea in vagin (asimilata prostatei masculine), a carei stimulare ii creste
dimensiunile si este insotita de senzatii erotice puternice, iar dupa orgasm, din aceasta zona se
elimina un lichid clar, inodor (0.25-25 ml).

Trompele sunt 2 conducte musculo-membranoase ce servesc ca loc de intalnire a celor 2 celule


sexuale (ovulul si spermatozoidul) si constituirea initiala a oului.

Ovarele sunt organe pereche de 5/3/1.5 cm si -8 g, cu functie germinativa (produc ovulele) si


hormonala (secreta hormonii sexuali feminini = estrogeni, progesteroni si androgeni). In ovarul fetitei
nou-nascute se gasesc asa-numitii foliculi primari (aproximativ 400.000) purtatori ai celulelor sexuale
feminine. De la varsta de 2-3 ani nu se mai formeaza foliculi primari (ovule), spre deosebire de
spermatozoizi, care iau nastere in tot cursul vietii la barbat. Foliculoo cresc, se muta spre suprafata
ovarului si in fiecare luna unul dintre acestia (foliculul matur) va pune in libertate un ovul (cea mai
mare celula a organismului uman = 0.1 mm).

Ovulatia este independenta de contactul sexual, producandu-se cu aceeasi frecventa la virgine ca si


la femeia activa sexual: in aproximativ 30 ani fertili, se matureaza aproximativ 360 ovule.

In faza a doua a ciclului, ovisacul devine corp galben, care evolueaza diferit daca ovulul este sau nu
fecundat. In lipsa fecundarii, el se sufera fenomene de fibroza, devenind corpus albicans.

Uterul este un organ cavitar in forma de para, de 6-8/4-5/3 cm, format din 3 tunici:

- Seroasa (peritoneu + tesut conjunctiv)


- Musculara (miometru, format din 3 straturi de fibre musculare netede)
- Mucoasa (endometru, format din epiteliu si corion).

Uterul indeplineste 3 functii:


- Progestativa (de dezvoltare a oului si embrionului)
- Gestativa (asigura nidatia si placentatia)
- Menstruala

El are si alte functii:

- Secretie externa (produce o secretie mucoasa)


- Secretie interna(produce Pg, VIP, etc.)
- Antimicrobiana.

Structura si functiile uterului sunt influentate de numerosi hormoni.

Estrogenii au efect proliferativ asupra musculaturii netede, cresc sinteza de Pg, care in aza
preovulatiei amplifica inotropismul miometrului, facilitand inaintarea spermatozoizilor ajunsi in uter
si a ovulului in trompa. Ei cresc si numarul receptorilor oxitocinei in miometru. In timpul actului
sexual eliberarea oxitocinei creste, deci si intensitatea contractiilor uterine.

Progesteronul scade contractilitatea uterina si scade debitul sanguin uterin. Odata stabilita la
pubertate, viata sexuala se raporteaza dupa o ciclicitate perfecta, cu foarte scurte neregularitati
peripubertare si perimenopauzice, pana la menopauza, activitatea ritmica a gonadostatului
imprimand o activitate ciclica la nivelul organelor tinta.

Se descriu:

- Ciclul ovarian (maturarea foliculilor ovarieni = ovulatie / involutie)


- Ciclul uterin (fazele proliferativa si secretorie a endometrului)
- Alte cicluri : cervical, vaginal, tubar, mamar, precum si ciclurile organice generale si psihice.

Aparitia ciclica lunara a menarhei este un fenomen dictat de secventa secretorie ciclica a hormonilor
gonadotropi hipofizari si, consecutiv a hormonilor ovarieni estrogeni si progesteron.

Ciclul secretor gonadotrop al FSH si LH la femeie este innascut, fiind programat genetic inca din etapa
perinatala. Aceasta programare isi are sediul in hipotalamus, devine manifesta la pubertate si
depinde de o secretie ciclica si pulsatila de Gn-RH prin mecanisme fiziologice feed-back pozitive si
negative (lungi si scurte).

Ciclul ovarian este reprezentat de variatiile sterolilor produsi in foliculul dominant. Scaderea brusca a
valorilor acestora cu cateva zile inainte de menstruatie, va determina aparitia fluxului menstrual.
Gametogeneza are 2 etape: perioada germinativa (formeaza ovocite de ordin I) si perioada de crestre
(formarea ovulului matur din foliculul de Graaf cu 23 de cromozomi).

Ciclul uterin (menstrual) are mai multe faze, in raport cu ritmul se secretie estrogen/progesteron:

- Proliferativa (preovulatorie, foliculara)


- Intermediara (ovulatorie)
- Secretorie (luteala, postovulatorie)
- Menstruatia (20-70 cm3)

Ciclul vaginal este reprezentat de modificarile epiteliului (asemanator celui malpighian) sub aspectul
acidofilei si al proliferarii/descuamarii straturilor.
Ciclul cervical este reprezentat de modificarile glerei cervicale: estrogenii in confera un aspect
translucid si abundent, iar progesteronul o reduce si ii creste vascozitatea. La ovulatie cantitatea este
maxima ( 120ml/zi) are pH alcalin, iar uscata cristalizeaza in frunza de feriga. Ea creeaza o bariera
mecanica si chimica pentru microorganismele din vagin si formeaza un mediu favorabil trecerii
spermatozoizilor, in 1/3 superiora a vaginului creaza un pH mai alcalin.

Ciclul tubar sub actiunea estrogenilor prolifereaza epiteliul si creste contractilitatea musculaturii;
progesteronul creste activitatea epiteliala si scade motilitatea tubei. Aceste modificari favorizeaza
migratia, nidatia si clivajul oului fecundat.

Ciclul mamar estrogenii determina proliferarea canaliculara, progesteronul adauga o activitate


proliferativa acinoasa.

Alte modificari ciclice pot apare la diverse nivele:

- Cardiovascular (permeabilitatea vasculara)


- Digestiv
- Urinar (tonus)
- Neuropsihice (migrene)
- Cutanate (herpes, foliculita)

Mirosul organelor genitale ale femeii se modifica pe durata ciclului menstrual. Astfel, mirosul mai
placut al secretiilor vaginale este estrogen-dependent. Este stiut ca mirosul organelor genitale ale
femii sanatoase declanseaza o misterioasa si puternica atractie sexuala pentru barbati. In raport cu
fazele ciclului menstrual in secretiile vaginale apar acizi organici volatili. Una dintre substantele
odorante din secretia vaginala degajata preovulator a fost numita xaltolid.

PROCREATIA

Este rezultatul formarii oului in procesul fecundarii. In timpul coitului, pH-ul vaginal este putin ridicat
de catre secretiile alkaline din tractul genital feminin si de alcalinitatea lichidului seminal. In urma
ejacularii, in vagin si pe suprafata colului ajung milioane de spermatozoizi. Glera cervicala (sub
actiunea estrogenilor) permite viabilitatea spermatozoizilor < 7 zile. Ovulul este captat de pavilionul
trompei si condus apoi spre ampula tubara. Intalnirea dintre spermatozoid si ovul are loc in 1/3
externa a trompei.

Fecundatia (conceptia) = fenomenul de fuziune al ovulului cu spermatozoidul si formarea oului =


zigotul, printr-un proces de citoliza enzimatica.

Migratia = transportul oului din trompa uterina in cavitatea uterului. La 3-4 zile de la fecundare, in
faza de morula, oul trece in cavitatea uterina. El prezinta 2 categorii de celule: periferic trofoblastul si
central embrionul.

Nidatia = implantarea produsului de conceptie in endometru, la aproximativ 21 zile de la


menstruatie. Trofoblastul fuzioneaza cu epiteliul uterin prin liza celulelor endometriale invecinate si
va forma viitoarea placenta. Ea este un adevarat organ endocrin, va secreta gonadotrofine coriale,
estrogen, progesteron, TSH,ACTH,STH,PRL, somatomamotrofina corionica. In primele 3 luni produsul
de conceptie se numeste embrion, apoi devine fat. Sarcina la termen are o durata de 280 de zile, dar
viabilitatea produsului de conceptie este posibila mai devreme.